Dosar
 

Interpreţii la Parlamentul European

Instituţii - 10-01-2007 - 16:44
Distribuie

Parlamentul European este adesea comparat cu Turnul Babel din cauza numărului de limbi vorbite în timpul şedinţelor. Dar, pe când în Turnul Babel comunicarea a eşuat, la Parlamentul European nu există astfel de probleme. Diferenţa se datorează în primul rând interpreţilor: ei permit membrilor Parlamentului să vorbească fiecare în propria sa limbă şi în acelaşi timp să se înţeleagă între ei.

Deputaţii europeni sunt aleşi pentru a-şi reprezenta electoratul, nu pe baza competenţelor lor lingvistice. Pentru ca Parlamentul European să fie complet echitabil, toţi deputaţii au dreptul de a folosi în timpul şedinţelor limba oficială pe care şi-o aleg. Acest lucru este indicat clar în Regulamentul interior al Parlamentului European.
 
Punerea în practică a acestui drept a făcut ca Parlamentul European să devină cel mai mare angajator de interpreţi din lume, cu 350 de interpreţi permanenţi, cărora li se adaugă aproximativ 400 de interpreţi free-lance în orele de vârf, de exemplu în timpul şedinţelor plenare.
 
În toate şedinţele Parlamentului interpreţii sunt o prezenţă familiară. Lucrând în cabine izolate acustic, situate de-a lungul sălilor de şedinţă, ei transmit fidel mesajul vorbitorului în cele 20 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Vizibili pentru audienţă, dar niciodată în prim plan, ei sunt vocile oratorilor.
 
 
REF.: 20060403FCS06935

Fapte şi cifre

Începutul paginiiÎnainte
 
Interpret la Parlamentul European

Interpret la Parlamentul European

Totul a început cu patru limbi (franceza, germana, italiana, olandeza), în anii 1950, când Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda au înfiinţat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Patru limbi înseamnă numai 12 combinaţii, de aceea, atunci, interpretarea se făcea destul de simplu. Aderările ulterioare până în 1995 au mărit numărul de limbi oficiale şi au creat situaţii complicate. De exemplu, foarte puţine persoane vorbesc limba finlandeză ca limbă străină, şi cum interpretarea se face în mod normal dintr-o limbă străină în limba maternă, a fost o încercare grea pentru Parlamentul European să asigure interpretarea din finlandeză. Soluţia la acel moment a fost sistemul „retour“, în care traducerea se face din limba maternă într-o limbă străină. Finlandezii au fost primii interpreţi care au folosit acest sistem în 1995.
 
Extinderea din 2004 a dublat aproape numărul de limbi folosite în Parlamentul European. În afară de Cipru, care foloseşte greaca, toate Statele Membre noi şi-au adus propria limbă (ceha, estoniana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, poloneza, slovaca şi slovena). Nu a fost simplu pentru Parlament să găsească interpreţi care să aibă competenţele lingvistice necesare, în special pentru limbile mai puţin folosite, ca de exemplu malteza, care este vorbită doar de 400.000 de persoane.
 
Parlamentul European lucrează astăzi în 20 de limbi, ceea ce înseamnă 380 de combinaţii posibile. Se utilizează din ce în ce mai mult sistemele „retour“ şi „relay“ (cel din urmă constă în traducerea dintr-o limbă în alta printr-o a treia limbă, „pivot“), dar, pentru că interpreţii învaţă din ce în ce mai multe limbi străine, pe viitor se va folosi mai mult interpretarea directă. Interpreţii lucrează în echipă, trei în fiecare cabină. Echipa completă pentru şedinţele plenare este de 60 de interpreţi.
 
Dar lucrurile nu se opresc aici. România şi Bulgaria se pregătesc să adere în 2007, iar interpreţii români şi bulgari au început deja lucrul pentru a oferi compatrioţilor lor, euroobservatori, posibilitatea de a asculta dezbaterile parlamentare în limba lor maternă. În viitor, Parlamentul ar putea răspunde cererilor de interpretare în irlandeză. Croaţia şi Macedonia intenţionează să adere la Uniunea Europeană. Guvernul spaniol a propus folosirea limbilor catalană, galică şi bască în sesiunile plenare. Şi cererile vin de peste tot...
 
Începutul paginiiÎnainte

A fi sau a nu fi... interpret

Începutul paginiiÎnainteÎnapoi
 
Echipă de interpreţi la lucru

Interpreţii ascultă şi vorbesc în acelaşi timp

Interpreţii se exprimă perfect în limba lor maternă şi vorbesc foarte bine cel puţin două limbi străine. „Ca să fii interpret trebuie să îţi placă limbile“ ne spune Gertrud Dietze, interpretă germană, „să îţi placă să depui efortul de a învăţa o limbă străină şi de a menţine un nivel înalt de cunoaştere a acesteia“. Cea mai mare parte a interpreţilor au patru sau cinci limbi de lucru, unii au şapte sau opt, şi le cunosc pe toate foarte bine. Pentru ei este esenţial să înţeleagă perfect ce se spune, pentru că nu au timp să deschidă un dicţionar sau sa-şi consulte colegii. Interpretul nu poate conta decât pe sine însuşi.
 
Cunoaşterea unei limbi, însă, nu este decât un instrument; interpretarea înseamnă transmiterea mesajului unui discurs. Mulţi oameni pot vorbi foarte bine mai multe limbi străine, dar numai o parte din aceştia pot fi interpreţi buni. Interpretarea este o deprindere ce trebuie învăţată.
 
Deoarece varietatea subiectelor discutate în Parlament este foarte largă, interpreţii care lucrează aici trebuie să aibă o cultură generală vastă şi expertiză în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Unui interpret care cunoaşte opiniile politice ale deputaţilor europeni îi este mult mai uşor să deducă intenţiile oratorului, dincolo de cuvinte.
 
Interpreţii sunt mesageri ai discursului, nemanifestându-şi sentimentele asupra subiectelor dezbătute: „Încerc să-i fac pe oameni să se înţeleagă între ei indiferent de ceea ce spun, chiar dacă ceea ce spun ei este contrar adevărului din punctul meu de vedere“ a spus doamna Dietze. „Suntem imparţiali; şi asta este mult mai uşor pentru cei care au talent de actor, care pot intra în starea de spirit a oratorului... care se situează pe aceeaşi lungime de undă.“
 
Munca unui interpret
 
A interpreta nu înseamnă a traduce cuvânt cu cuvânt, ci a transmite un mesaj, pe care îl captezi într-o limbă şi pe care îl redai apoi, fidel, în alta. Lucrând în timp real, interpreţii lucrează sub presiune, transmiţând simultan mesajul discursului original într-o altă limbă. Ei ascultă şi vorbesc în acelaşi timp, aşa că ascultă selectiv, concentrându-se asupra mesajului mai degrabă decât asupra cuvintelor.
 
Deoarece au foarte puţin timp de gândire în cabine, interpreţii petrec foartre mult timp pregătindu-se înainte, citind documentele de lucru în limbile în care lucrează şi încercând să fie tot timpul la curent cu schimbările pe plan politic şi social şi cu termenii noi. O altă parte esenţială a muncii lor este citirea regulată a presei în diferite limbi, pentru a fi la curent cu situaţia politică internaţională şi cu noutăţile din ştiinţă şi cercetare. „E nevoie să înţelegi conceptele şi lucrurile vin natural; altfel, trebuie să te grăbeşti şi să te agăţi de cuvinte“ ne spune doamna Dietze.
 
Majoritatea şedinţelor Parlamentului se ţin la Strasbourg şi Bruxelles, dar sunt momente în care acestea se derulează în alte ţări, ceea ce înseamnă că interpreţii trebuie să călătorească mult. Este obositor, dar în acelaşi timp interesant şi o bună oportunitate pentru a învăţa. Învăţarea continuuă face parte integrantă din munca unui interpret: „Nu trece nici o zi fără să îmi pot spune seara, când ajung acasă: 'astăzi am învăţat ceva nou'“ afirmă doamna Dietze.
 
Începutul paginiiÎnainteÎnapoi

Dincolo de cuvinte

Începutul paginiiÎnapoi
 
Consolă într-o cabină de interpretare

Consolă într-o cabină de interpretare

Munca unui interpret nu este aşa de uşoară cum poate părea din afară. Deputaţii uită adesea că discursul lor este interpretat simultan în alte limbi şi folosesc frecvent un limbaj colorat, glume şi jocuri de cuvinte, care sunt foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de tradus. Cifrele, vorbitul rapid şi citirea notelor, fac la rândul lor viaţa grea interpreţilor.
 
Jocurile de cuvinte sunt cea mai mare provocare pentru un interpret. „Sunt momente când poţi traduce, când găseşti ceva potrivit în limba ta, dar este riscant, pentru că poate fi interpretat diferit de cuvintele originale, iar deputaţii care ascultă traducerea ta pot reacţiona la cuvintele tale mai degrabă decât la ceea ce a spus iniţial oratorul“ ne-a spus Bernard Gevaert, interpret olandez.
 
Limitarea strictă a timpului de vorbire alocat fiecărui deputat în timpul sesiunilor plenare poate fi la rândul ei o sursă de probleme. Deoarece vor să spună multe lucruri, deputaţii vorbesc foarte repede, câteodată citind o notă pe care au pregătit-o înainte. Vorbirea rapidă nu este o problemă atâta timp cât oratorul vorbeşte liber; coşmarul începe când acesta citeşte un text scris.
 
„Este important să vezi sala de şedinţă“
 
O bună parte a mesajului pe care trebuie să îl transmită interpreţii este non-verbală, aşa că ei trebuie să fie atenţi la tonul vocii şi limbajul corpului. De aceea este esenţial ca interpretul să vadă oratorul şi publicul, ca să poată sesiza diferitele reacţii.
 
„Tot timpul privesc sala de şedinţă“ spune doamna Dietze. „Este important să vezi cine intră şi cine iese, sau alte lucruri ca de exemplu preşedintele şoptind ceva la ureche asistentului său; lucrurile pot să ia o turnură neaşteptată şi este bine să te găsească pregătit, pentru a le putea anticipa“
 
Începutul paginiiÎnapoi