Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluţiile sale precedente privind efectele dăunătoare ale anumitor tipuri de echipament militar convenţional [mine terestre şi muniţii cu dispersie, muniţie pe bază de uraniu sărăcit, obuze pe bază de fosfor alb, resturi de material militar de război neexplodat (ERW)], utilizate de state, precum şi de actori nestatali,

–  având în vedere, în special, rezoluţia sa din 16 noiembrie 2006(1) prin care solicită sprijinul UE cu privire la iniţiativa de elaborare a unei convenţii globale şi eficace în vederea interzicerii, pe plan mondial, a muniţiilor cu dispersie,

–  având în vedere Protocolul V din 28 noiembrie 2003 privind resturile explozive de material de război la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme convenţionale, a cărui intrare în vigoare la 12 noiembrie 2006 o salută,

–  având în vedere declaraţia de la Oslo, adoptată la 22-23 februarie 2007 de către un grup de state, de Organizaţii ale Naţiunilor Unite, de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, de Coaliţia privind muniţiile cu dispersie şi de alte organizaţii umanitare care au căzut de acord să elaboreze, până în 2008, un instrument internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică folosirea, producţia, transferul şi stocarea muniţiilor cu dispersie care produc vătămări inacceptabile civililor,

–  având în vedere proiectul de mandat de negociere CCW privind muniţiile cu dispersie prezentat de Germania, în numele Uniunii Europene, grupului de experţi guvernamentali privind CCW,

–  având în vedere Acţiunea comună 2007/528/PESC a Consiliului din 23 iulie 2007 din cadrul Strategiei Europene de Securitate, care vine în sprijinul Convenţiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme convenţionale care ar putea produce efecte traumatice excesive sau care ar avea efecte nediferenţiate,

–  având în vedere noua poziţie a ONU privind muniţiile cu dispersie exprimată în cadrul Reuniunii Comitenţilor ONU din 17 septembrie 2007, în care ONU a invitat statele membre „să răspundă imediat cumplitelor consecinţe umanitare şi efectelor asupra drepturilor omului şi dezvoltării ale muniţiilor cu dispersie prin încheierea unui instrument juridic aparţinând legislaţiei internaţionale în domeniul drepturilor omului, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să: interzică utilizarea, dezvoltarea, producerea, stocarea şi transferul muniţiilor cu dispersie care produc vătămări inacceptabile civililor, să solicite distrugerea stocurilor actuale ale acestor muniţii şi să realizeze activităţi în vederea decontaminării zonelor afectate, în favoarea educaţiei pentru risc şi alte activităţi de soluţionare a riscului, să ofere asistenţă victimelor, să asigure asistenţă şi cooperare şi să adopte măsuri de respectare a dispoziţiilor şi de transparenţă” şi a declarat că „până la data adoptării unui astfel de tratat, ONU invită statele să adopte măsuri interne pentru a sista imediat utilizarea şi transferul tuturor categoriilor de muniţii cu dispersie,

–  având în vedere şi salutând Coaliţia privind muniţiile cu dispersie formată din aproximativ 200 de organizaţii nonguvernamentale specializate,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât resturile explozive de material militar de război (ERW) se referă la echipamentul militar neexplodat care a fost amorsat, armat sau pregătit pentru utilizare într-un alt mod şi a fost folosit în conflictele armate şi care ar fi trebuit să explodeze dar nu a explodat;

B.  întrucât sintagma „muniţii cu dispersie" se referă la categorii de arme care sunt lansate atât din aer, cât şi de la nivelul solului;

C.  întrucât muniţiile cu dispersie, chiar şi categoriile cele mai moderne, au o rată de eşec inacceptabil de mare, adesea neexplodând după impact şi rămânând un pericol pentru comunităţi mult timp după încetarea conflictului; întrucât multe tipuri de muniţii cu dispersie sunt echipate cu siguranţe sensibile, care reacţionează la un contact fizic mai redus decât în cazul minelor antipersonal;

D.  întrucât muniţiile cu dispersie prezintă o precizie scăzută, sunt adesea utilizate în număr mare atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane, şi acoperă, după dispersie, o zonă întinsă, producând un număr mare de resturi explozive de material militar de război (ERW);

E.  întrucât muniţiile cu dispersie au o natură extrem de nediferenţiată deoarece utilizatorii lor nu pot face diferenţa între personalul militar şi civili; întrucât studiile au arătat că 98% dintre victimele acestora sunt civili;

F.  întrucât muniţiile cu dispersie au grave consecinţe pe plan umanitar pentru comunităţile vulnerabile şi lucrătorii din domeniul ajutorului umanitar, iar rata persoanelor ucise şi a răniţilor, în special în rândul copiilor care sunt atraşi de dimensiunile reduse şi de culorile acestor arme, este ridicată;

G.  întrucât toate tipurile de echipamente care nu permit manipularea vizează personalul care efectuează activităţi de deminare în scop umanitar;

H.  întrucât muniţiile cu dispersie neexplodate au efecte negative asupra dezvoltării şi reconstrucţiei, dat fiind că ameninţarea pe care o reprezintă echipamentul militar neexplodat împiedică accesul la drumuri, clădiri şi infrastructură de importanţă deosebită şi nu permite folosirea terenului agricol, fiind un obstacol în calea comerţului local şi a comunicaţiilor şi afectând securitatea alimentară, şi pot îngrădi acordarea asistenţei umanitare;

I.  întrucât ţările despre care se ştie că au fost afectate de muniţiile cu dispersie sunt unele dintre cele mai sărace ţări ale lumii şi, în interiorul acestor ţări, persoanele cele mai sărace sunt, adesea, principalele victime;

J.  întrucât s-a dovedit că muniţiile cu dispersie sunt stocate în peste 15 state membre şi sunt produse în cel puţin 10 state membre;

K.  întrucât „Legea Mahoux” care interzice finanţarea, fabricarea, folosirea şi deţinerea muniţiilor cu dispersie a fost adoptată în Belgia la 26 aprilie 2007;

1.  reafirmă necesitatea de a consolida dreptul umanitar internaţional (IHL) în ceea ce priveşte muniţiile cu dispersie şi să adopte rapid, la nivel internaţional, un instrument global care să interzică folosirea, producerea, transferul şi stocarea muniţiilor cu dispersie şi să sprijine, astfel, ferm procesul de la Oslo lansat în februarie 2007;

2.  solicită instaurarea imediată a unui moratoriu privind folosirea, finanţarea, stocarea, producerea, transferul sau exportul muniţiilor cu dispersie, inclusiv a muniţiilor cu dispersie lansate din aer şi a submuniţiilor lansate cu ajutorul rachetelor şi al proiectilelor de artilerie, până la negocierea unui tratat internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică producerea, stocarea, exportul şi utilizarea acestor arme;

3.  invită statele membre ale UE să adopte măsuri naţionale prin care să interzică în întregime folosirea, producerea, exportul şi stocarea bombelor cu dispersie;

4.  invită toate statele care au utilizat muniţii cu dispersie şi arme asemănătoare care produc resturi explozive de material de război să-şi asume responsabilitatea pentru dezamorsarea acestor muniţii şi, în special, să ţină o evidenţă exactă a locurilor în care aceste muniţii au fost folosite în vederea sprijinirii activităţii de deminare în urma conflictelor; consideră că astfel de evidenţe ar trebui să fie folosite pentru a atenţiona cu precizie populaţiile locale şi lucrătorii în domeniul asistenţei umanitare cu privire la zonele periculoase, în conformitate cu Protocolul V privind resturile explozive de material militar de război (ERW);

5.  insistă asupra faptului că trupele UE nu ar trebui să folosească, în niciun caz, niciun tip de muniţii cu dispersie până la negocierea unui acord internaţional privind reglementarea, limitarea sau interzicerea acestor arme;

6.  subliniază responsabilitatea pe care o are un stat care deţine controlul asupra unui teritoriu afectat de a emite avertizări şi de a lua măsuri în vederea protejării populaţiei civile, inclusiv prin educaţie, şi de a furniza informaţii speciale privind asistenţa oferită victimelor resturilor explozive de material militar de război (ERW);

7.  invită toate statele membre care au utilizat muniţii cu dispersie să ofere asistenţă populaţiilor afectate;

8.  invită Comisia să mărească urgent, prin toate instrumentele disponibile, nivelul asistenţei financiare acordate comunităţilor şi persoanelor fizice afectate de muniţiile cu dispersie;

9.  îndeamnă toate statele care nu sunt părţi la Protocolul V privind resturile explozive de material militar de război (ERW) să-l semneze şi să-l ratifice în perioada interimară;

10.  salută eforturile depuse de Preşedinţia Consiliului şi de statele membre în vederea elaborării unui mandat pentru negocierea unui nou protocol adiţional la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind unele arme convenţionale, care să abordeze toate problemele umanitare care rezultă din utilizarea muniţiilor cu dispersie, şi regretă că nu s-a realizat, până acum, niciun progres real;

11.  solicită Consiliului să adopte o poziţie comună care să angajeze toate statele membre ale UE să facă presiuni pentru elaborarea unui mandat de negociere solid pentru CCW şi să sprijine activ procesul de la Oslo;

12.  subliniază că, pentru ca un instrument internaţional să fie eficient, acesta trebuie să includă cel puţin următoarele dispoziţii:

13.  recomandă ca Parlamentul european să fie reprezentat la viitoarele conferinţe din cadrul procesului de la Oslo;

14.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU şi Coaliţiei privind muniţiile cu dispersie.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2006)0493.