PROPUNERE DE REZOLUȚIE

21.4.2009

cu cerere de înscriere pe ordinea de zi a dezbaterii cu privire la cazuri de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept
depusă în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul de procedură
de Pasqualina Napoletano și Ana Maria Gomes
în numele Grupului PSE
privind situația umanitară a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf

B6‑0247/2009

Rezoluția Parlamentului European privind situația umanitară a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, precum și protocolul său adițional din 1967,

–   având în vedere raportul Human Rights Watch din 5 mai 2005 intitulat „No Exit: Human Rights Abuses Inside the MKO Camps” (Fără ieșire: încălcări ale drepturilor omului în taberele MKO) și o serie de declarații recente ale AI, CICR, FIDH și WOAT cu privire la deteriorarea situației umanitare și de securitate în tabăra de la Ashraf,

–  având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât guvernul din Irak și-a anunțat de curând intenția de a desființa tabăra de la Ashraf din nordul Irakului, o enclavă unde aproximativ 3 400 de membri ai grupului de opoziție iranian PMOI sau Mojahedin-e Khalq (cunoscut și sub acronimele MEK și MKO) au trăit într-un fel de statut extrateritorial acordat de Sadam Hussein în anii 1980;

B.  întrucât în conformitate cu articolul 7 din cea de-a Patra Convenție de la Geneva, persoanele aflate în tabăra de la Ashraf trebuie considerate refugiați care beneficiază de protecție în temeiul legislației internaționale; întrucât membrii PMOI care trăiesc în tabăra de la Ashraf au fost dezarmați și au fost desemnați „persoane protejate” în conformitate cu articolul 27 din cea de-a Patra Convenție de la Geneva; întrucât în urma invadării Irakului în 2003, forțele militare americane au dezarmat grupul și au dat asigurări în scris membrilor acestuia privind statutul lor de persoane protejate în temeiul celei de-a Patra Convenții de la Geneva;

C.   întrucât în conformitate cu dispozițiile Acordului SUA/Irak din 2008 privind statutul forțelor militare (ASFM) prin care se solicită retragerea completă a forțelor coaliției până la sfârșitul lui 2011, tabăra de la Ashraf a revenit sub controlul forțelor de securitate din Irak la 1 ianuarie 2009;

D.  întrucât, într-o scrisoare din 15 octombrie 2008 adresată Ministrului Afacerilor Externe din Irak, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a îndemnat guvernul irakian să protejeze persoanele aflate în tabăra de la Ashraf de deportări forțate, expulzări sau repatrieri care încalcă principiul nereturnării și să se abțină de la orice acțiune care le-ar pune viața sau securitatea în pericol;

E.  întrucât MEK acuză autoritățile irakiene că au blocat în repetate rânduri aprovizionarea cu alimente și apă, precum și accesul personalului de asistență medicală în tabără, iar pe de altă parte conducerea MEK ar fi refuzat accesul forțelor de securitate irakiene și al ministerului irakian pentru drepturile omului într-o mare parte a taberei;

F.  întrucât, conform unor rapoarte ale unor observatori independenți, jurnaliști și organizații pentru drepturile omului, precum și în baza mărturiilor unor foști membri MEK, unii dintre care au depus mărturie la 27 februarie 2007 în fața Delegației interparlamentare a Parlamentului European pentru relațiile cu Iranul, MEK s-a transformat dintr-un grup militant de opoziție iranian într-o sectă a cărei membrii se supun celor doi conducători Massoud și Maryam Rajavi fără discriminare, sunt izolați de lumea exterioară și sunt aserviți de organizație prin mijloace de tortură mentală și fizică;

G.  întrucât Human Rights Watch a prezentat în detaliu, pe baza mărturiilor directe a doisprezece foști membri ai MKO, modul în care membrii disidenți erau torturați, bătuți și deținuți ani de zile în izolare în bazele militare irakiene după ce au criticat politica grupului și practicile sale nedemocratice sau pentru că intenționau să părăsească organizația;

H.  întrucât mai multe sute de membri disidenți au fost mutați, sub protecția SUA, într-o tabără de refugiați și ICNUR le-a acordat statut de refugiați și i-a mutat în locuri sigure din Irak sau din țări terțe și întrucât acest demers a încetat în 2008;

I.  întrucât Comitetul Internațional al Crucii Roșii a organizat în ultimii ani repatrierea în Iran a peste 250 de foști membrii ai MEK la dorința acestora;

1.  salută acordurile recente dintre SUA și Irak care vizează reinstituirea suveranității depline a poporului irakian și a guvernului ales pe teritoriul țării, dar avertizează că, în această perioadă de tranziție, toate drepturile civililor care trăiesc în Irak trebuie respectate în conformitate cu legile și convențiile internaționale, indiferent de statutul și naționalitatea acestora;

2.  invită autoritățile irakiene să protejeze viața și integritatea fizică și mentală a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf și să le aplice un tratament în conformitate cu obligațiile prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951, în special cele referitoare la deportare, extrădare sau repatriere care încalcă principiul nereturnării;

3.  încurajează autoritățile SUA și irakiene să se asigure că închiderea taberei de la Ashraf se derulează într-un cadru juridic care garantează respectarea drepturilor persoanelor, precum și claritatea, în orice moment, a intențiilor față de persoanele aflate în tabăra de la Ashraf;

4.  își exprimă preocupări serioase privind practicile relatate de manipulare mentală și fizică și încălcările grave ale drepturilor omului în cadrul cultului MEK sub conducerea soților Rajavi;

5.  invită guvernul irakian și conducerea MEK să acorde acces deplin și imediat în toate zonele taberei organizațiilor umanitare internaționale, organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și ministerului irakian pentru drepturile omului

-  în vederea furnizării de alimente, apă, asistență medicală și produse de bază persoanelor aflate în tabără și

-  pentru a permite discuțiile libere cu persoanele aflate în tabăra de la Ashraf și efectuarea unei evaluări independente a situației;

6.  invită guvernul irakian și conducerea MEK să autorizeze plecarea tuturor celor care doresc să părăsească tabăra de la Ashraf și să permită accesul familiilor membrilor MEK care doresc să afle unde sunt apropiații lor;

7.  invită Consiliul, Comisia și statele membre să ajute guvernul să găsească o soluție umanitară la această veche problemă, îndeosebi prin oferirea unor opțiuni de stabilire în Uniunea Europeană pentru membrii MEK care nu doresc să se întoarcă în Iran;

8.  solicită guvernului irakian să creeze un spațiu de refugiu sigur ca măsură de urgență pentru membrii disidenți care continuă să evadeze din tabăra de la Ashraf, dar care nu au unde să se refugieze după închiderea taberei de refugiați de la Ashraf de către forțele militare ale SUA;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor și parlamentelor statelor membre, ICNUR, CICR, Consiliului pentru drepturile omului al ONU și Guvernului și Parlamentului Irakului.