Propunere de rezoluţie - B7-0522/2011Propunere de rezoluţie
B7-0522/2011

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)

20.9.2011

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7‑0436/2011 and B7‑0437/2011
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Karl-Heinz Florenz, Vittorio Prodi, Corinne Lepage, Sandrine Bélier, Miroslav Ouzký, Kartika Tamara Liotard în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară


Procedură : 2011/2733(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0522/2011

B7‑0522/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)

Parlamentul European,

–     având în vedere Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care va avea loc la Rio de Janeiro în iunie 2012 și în cadrul căreia accentul se va pune pe două teme: „o economie ecologică în contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei” și „cadrul instituțional pentru dezvoltarea durabilă”,

–     având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului cu privire la obiectivele UE pentru Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care va avea loc la Rio de Janeiro în iunie 2012 (O-B7 000/2011, O-B7 000/2011),

–     având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)363),

–     având în vedere concluziile Conferinței privind diversitatea biologică, care a avut la Nagoya, în Japonia, în 2010,

–     având în vedere Protocolul de la Kyoto din anul 1997,

–     având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

–     având în vedere inițiativa globală „Economia ecosistemelor și a biodiversității” (TEEB), susținută de liderii G8+5 în luna iunie 2007 și rezultatele acesteia, publicate în anii 2009 și 2010,

–     având în vedere rapoartele de evaluare ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

–     având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

–     având în vedere raportul privind Evaluarea Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare (IAASTD), adoptat în anul 2008,

–     având în vedere raportul „Agro-ecology and the right to food” (Agroecologie și dreptul la hrană), elaborat de raportorul special al ONU pentru dreptul la hrană și prezentat înaintea Consiliului ONU pentru drepturile omului, la data de 8 martie 2011,

–     având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.    întrucât, deși s-au realizat progrese către o dezvoltare durabilă de la Summitul de la Rio din 1992 și de la Summitul de la Johannesburg din 2002, există în continuare lacune și provocări semnificative în materie de implementare, multe dintre angajamentele asumate de comunitatea internațională nefiind încă îndeplinite integral;

B.    întrucât cele trei obiective ale Summitului Rio+20 vor consta în asigurarea unui angajament politic reînnoit cu privire la dezvoltarea durabilă, evaluarea progresului înregistrat până în prezent și a lacunelor restante în punerea în aplicare a concluziilor summiturilor importante privind dezvoltarea durabilă și abordarea provocărilor noi și emergente;

C.    întrucât sinergiile dintre cele trei convenții de la Rio privind biodiversitatea (CBD), combaterea schimbărilor climatice (CCONUSC) și combaterea deșertificării (CONUCD) ar trebui consolidate;

D.    întrucât aproximativ 1,4 miliarde de oameni trăiesc în continuare în condiții de sărăcie extremă, jumătate dintre aceștia în Africa Subsahariană; întrucât o șesime din populația mondială suferă de subnutriție, iar insecuritatea alimentară este în creștere, șomajul sau gradul redus de ocupare a forței de muncă fiind în continuare o realitate pentru o mare parte din populația din țările în curs de dezvoltare; întrucât 70 % dintre persoanele care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi sunt femei;

E.    întrucât schimbările climatice amenință în mod serios acțiunile de diminuare a sărăciei, de apărare a drepturilor omului, a păcii și a securității și de atingere a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în multe țări în curs de dezvoltare;

F.    întrucât, conform estimărilor, populația mondială va număra, până în 2050, cel puțin 9 miliarde de persoane, ceea ce va duce la creșterea cererii în materie de resurse naturale care se găsesc în cantități limitate și în ceea ce privește capacitatea de a gestiona fluxurile de deșeuri generate;

G.    întrucât nevoia din ce în ce mai mare de apă, terenuri și păduri a dus la o penurie și la o degradare crescânde a acestor resurse; întrucât pierderea biodiversității, pescuitul excesiv, degradarea ecosistemelor și despădurirea au loc în continuare într-un ritm alarmant;

H.    întrucât nivelul global al emisiilor de gaze cu efect de seră continuă să crească;

I.     întrucât oceanul planetar joacă un rol central în procesele climatice de pe glob, în special în ceea ce privește captarea carbonului, el reprezintă o sursă principală de energie, adăpostește o biodiversitate bogată, fiind și un mijloc important de transport, asigură mijloace de trai durabile, precum și elemente esențiale pentru viață, inclusiv hrană, medicamente și apă dulce; întrucât schimbările climatice, practicile piscicole nesustenabile și distrugerea galopantă a ecosistemelor marine, a habitatelor și a speciilor, printre alte efecte, amenință capacitatea oceanelor de a continua să îndeplinească aceste funcții;

J.     întrucât 80 % dintre zonele de pescuit globale sunt fie exploatate pe deplin, fie supraexploatate și aproximativ 20 % din populația mondială depinde în mod direct de pescuit ca primă sursă de proteine;

K.   întrucât dezastrele ecologice au ca rezultat un număr tot mai mare de persoane relocate, întrucât este necesară stabilirea unui statut internațional pentru refugiații climatici;

L.    întrucât femeile și copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele schimbărilor climatice, în special în țările în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate; întrucât un număr mare de femei sunt încă marginalizate și suferă de pe urma discriminării;

M.              întrucât provocările viitoare nu sunt probleme de sine stătătoare, ci sunt legate și depind una de cealaltă; întrucât Rio+20 este unicul for multilateral în cadrul căruia sunt studiați toți cei trei piloni ai dezvoltării durabile, asigurând astfel o abordare holistă;

N.   întrucât conceptul PNUM de abordare tripartită ar putea oferi o bază adecvată pentru discuții;

O.   întrucât sunt disponibile soluții accesibile pentru provocările multiple la adresa sustenabilității; întrucât, de exemplu, randamentul investițiilor în menținerea serviciilor ecosistemice și a biodiversității atinge creșteri de până la 100 de ori;

P.    întrucât limitele PIB ca indicator al bunăstării și dezvoltării umane sunt larg recunoscute;

Q.   întrucât este necesară promovarea consumului și a producției sustenabile;

R.    întrucât este necesară promovarea unei societăți cu caracter integrator, sănătoase, sigure și echitabile, care respectă drepturile fundamentale și diversitatea culturală, care creează oportunități egale și combate discriminarea în toate formele sale;

S.    întrucât buna guvernanță în materie de mediu depășește mecanismele instituționale, deoarece include transparența, răspunderea și implicarea societății civile; întrucât principul 10 din Declarația de la Rio confirmă faptul că aspectele legate de mediu se soluționează cel mai bine prin participarea tuturor cetățenilor interesați și subliniază că este necesar să se asigure accesul la informațiile ce privesc mediul, dreptul de a participa la procesul de luare a deciziilor și accesul efectiv la procedurile juridice și administrative;

T.    întrucât, în ultimii douăzeci de ani, modificările radicale ale lumii geopolitice, cu unele țări în curs de dezvoltare devenite, în prezent, actori economici și politici majori, au condus la un nou echilibru al puterii și al influenței, atrăgând după sine roluri și responsabilități noi;

U.    întrucât contribuțiile ar trebui prezentate ONU înainte de 1 noiembrie 2011, ca aport la negocierile ce vor demara la începutului lui 2012,

1.    salută decizia Adunării generale a ONU din Rezoluția 64/236 de a organiza o Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la cel mai înalt nivel la Rio de Janeiro în iunie 2012, o ocazie unică pentru liderii mondiali de a stabili agenda privind sustenabilitatea pe următorii 10 ani, reafirmând, în același timp, nevoia de solidaritate la nivel mondial; cere ca țările să fie reprezentate la nivel de șefi de stat și/sau de guvern;

2.    salută Comunicarea Comisiei intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță”; consideră însă că accentul pus pe economia ecologică și pe sectorul privat nu ar trebui să distragă atenția de la necesitatea de a consolida rolul cetățenilor și de a promova buna guvernanță în materie de mediu dincolo de mecanismele instituționale; subliniază că, în această privință, UE are de împărtășit o vastă experiență legată de implementarea principiului 10 din Declarația de la Rio;

3.    invită Comisia și Consiliul să acționeze astfel ca, până la 1 noiembrie 2011, să se transmită Organizației Națiunilor Unite o poziție fermă și unitară a UE, ca aport la negocierile ce urmează să fie inițiate la începutul lui 2012;

4.    subliniază faptul că dezvoltarea durabilă trebuie să reprezinte o prioritate în cadrul tuturor proceselor și politicilor Uniunii Europene dacă aceasta dorește să fie consecventă pe plan intern și în ceea ce privește aspirațiile sale internaționale;

5.    subliniază că Summitul Rio+20 este o ocazie extrem de importantă de a întări angajamentul politic privind dezvoltarea durabilă la nivel mondial, precum și parteneriatele dintre țările industrializate și cele în curs de dezvoltare;

6.    evidențiază faptul că este absolut necesar ca procesului de implementare și guvernanței internaționale a politicilor de dezvoltare durabilă să li se imprime un caracter mai urgent și mai dinamic, deoarece progresele înregistrate sunt lente;

7.    invită Comisia și Consiliul să se asigure că Summitul Rio+20 nu are ca rezultat doar declarații de bună intenție, ci și măsuri concrete și obiective cuantificabile și modalități de evaluare a acestora, necesare pentru a stabili sinergia dintre elementele dezvoltării durabile;

8.    este preocupat de atenția acordată „economiei ecologice”, ca una dintre cele două teme principale ale Summitului și insistă asupra faptului că prin „economia ecologică” trebuie înțeleasă economia în ansamblul ei, funcționând în limitele sustenabilității în ceea ce privește biodiversitatea, menținerea serviciilor ecosistemice, protecția climei și utilizarea resurselor naturale; subliniază faptul că ar trebui pus un mai mare accent pe capitalul uman, ambiental și natural și că dezvoltarea durabilă reprezintă mai mult decât economia ecologică;

9.    subliniază că Summitul Rio+20 ar trebui să pună accentul pe consolidarea legăturilor dintre mediu, agenda economică și cea socială, acestea nemaifiind considerate trei piloni independenți, abordarea fiind una mai coerentă și interdependentă;

10.  consideră că reacția la abordarea provocărilor din viitor nu încetinește creșterea ci, mai degrabă, promovează creșterea sustenabilă și o economie ecologică, care oferă oportunități pentru toate țările, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora și de structura economiilor lor;

11.  subliniază nevoia de abordare a provocărilor noi și a celor emergente, cum ar fi insuficiența resurselor și rolul acesteia în cadrul conflictelor;

12.  subliniază faptul că echitatea este baza schimbării de paradigmă care trebuie realizată și că acest lucru ar trebui asigurat la scară mondială, permițând astfel țărilor mai puțin dezvoltate și țărilor cel mai puțin dezvoltate să evolueze, cu ajutorul țărilor dezvoltate, evitând sinuozitățile curbei normale de dezvoltare, pentru a accede direct la un statut mai înalt din punctul de vedere al bunăstării umane, dar și al echității la nivel național și între generații;

13.  subliniază că în cadrul Summitului Rio+20 ar trebui să fie stabilite obiective specifice și concrete și modalități de evaluare și de monitorizare a acestora și solicită adoptarea, în acest sens, a unei foi de parcurs pentru economia ecologică;

14.  subliniază că tranziția către o economie ecologică în contextul eradicării pauperității presupune corelarea protecției mediului cu drepturile omului și abordarea următoarelor trei dimensiuni politice interdependente:

-      realizarea de investiții în administrarea sustenabilă a resurselor-cheie și a capitalului natural pe baza unui efort coordonat în domeniul C&D;

-      stabilirea condițiilor de piață și de reglementare adecvate, inspirate de principiul echității;

-      îmbunătățirea guvernanței și intensificarea participării societății civile și a sectorului privat;

15.  subliniază necesitatea de a include principiul unei abordări comune, dar diferențiate, principiul precauției, principiul „poluatorul plătește” și responsabilitatea extinsă a producătorului pentru a susține o împărțire corectă a responsabilităților în vederea realizării unei dezvoltări durabile mondiale; subliniază faptul că politicile de creștere ecologică ar trebui să vizeze soluții avantajoase pentru toate părțile prin stimularea activităților antreprenoriale, a competitivității și a inovării în toate sectoarele și prin axarea pe domeniile în care îmbunătățirile sunt cele mai eficiente din punct de vedere economic și ecologic;

16.  subliniază faptul că o economie ecologică trebuie axată pe decuplarea activității economice de utilizarea resurselor și de degradarea mediului;

17.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că Summitul Rio+20 va încerca să găsească o soluție pentru eliminarea deficitelor de fonduri persistente și din ce în ce mai mari de la nivel mondial și național, datorate modelului economic actual;

18.  își reiterează convingerea că soluțiile cele mai sigure, cele mai practice și cele mai la îndemână pentru problemele complexe, generate împreună de schimbările climatice, pierderea biodiversității și deșertificare, rezidă în protejarea și extinderea ecosistemelor naturale;

19.  subliniază că, în cadrul Summitului Rio+20, ar trebui să se discute despre o abordare integrată a multiplelor provocări cum sunt eradicarea sărăciei, sănătatea, alimentele, ocuparea locurilor de muncă, egalitatea de gen, schimbările climatice și aprovizionarea cu energie; scoate în evidență faptul că aceste probleme nu pot fi rezolvate izolat și că nu există nicio soluție miraculoasă prin care cooperarea să devină tot mai importantă; relevă, în acest sens, rolul indispensabil pe care îl au ecosistemele naturale și sănătoase în ceea ce privește realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

20.  solicită Summitului Rio+20 să insiste asupra unui progres rapid în ceea ce privește asigurarea eficienței cadrului juridic internațional existent referitor la protecția mediului, încurajând statele să adere la instrumentele internaționale existente și a țările semnatare să procedeze la ratificarea urgentă a acestora;

Măsuri în domeniul resurselor și al capitalului natural

21.  subliniază că trecerea la o economie ecologică impune luarea unor măsuri urgente cu privire la protejarea eficace a ecosistemelor, resurselor și a capitalului natural, promovând, în același timp, producția și consumul sustenabile; evidențiază necesitatea continuării inițiativelor actuale de edificare a capacităților;

22.  reiterează faptul că conceptul de „economie ecologică”, în favoarea căruia pledează Comisia, nu va aduce de la sine prosperitate pentru cei săraci și nu va conduce în mod automat la realizarea ODM, dacă economiile nu vor beneficia de un management adecvat, dacă capitalul natural nu va fi administrat în mod eficace și echitabil și dacă accesul la distribuție nu va fi garantat, în mod egal, atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare;

23.  subliniază nevoia de a realiza și a pune în aplicare planuri pentru producția și consumul sustenabile și de a menține impactul utilizării resurselor naturale în limitele siguranței ecologice;

24.  subliniază că accesul la resurse, ca și distribuirea acestora în condiții corecte și echitabile, pentru generațiile prezentă și viitoare, reprezintă o premisă esențială pentru dezvoltare și eradicarea sărăciei și că țările în curs de dezvoltare, precum și autoritățile regionale și locale, ar trebui să aibă posibilitatea de a profita de resursele lor naturale în cel mai sustenabil și integrator mod; subliniază faptul că este imperativ ca toate țările să participe la aceasta pentru a crea societăți sustenabile; evidențiază faptul că țările și categoriile cele mai sărace din populația lumii vor fi cel mai afectate de efectele schimbărilor climatice și că acestea au, prin urmare, nevoie de sprijin pentru a se adapta, în special pentru a lua în considerare și a cunoaște nevoile femeilor și ale celor mai vulnerabile populații;

25.  subliniază că este important să evaluăm resursele, capitalul natural și serviciile ecosistemice la adevărata lor valoare, inclusiv diferitele valori existențiale culturale și peisagistice atribuite acestora, fără a transforma sistemele naturale în mărfuri, solicită introducerea unor proceduri de contabilizare a capitalului natural și integrarea acestora în structurile contabile economice și în procesele decizionale de la nivel politic;

26.  consideră că una dintre responsabilitățile țărilor industrializate este aceea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește creșterea și eforturile lor de a nu repeta aceleași greșeli în materie de resurse naturale și dezvoltare nesustenabilă;

27.  subliniază faptul că extracția și utilizarea resurselor au un impact major asupra mediului și a comunităților locale; îndeamnă Comisia să integreze conceptul de internalizare a costurilor externe legate de mediu și de comunități în discuțiile și negocierile de la Rio+20;

28.  subliniază necesitatea de a rezolva urgent problema legată de resursele limitate, cum ar fi materiile prime, de utilizarea lor durabilă și de posibilitățile de reciclare a acestora;

Apa

29.  subliniază că în cadrul Summitului Rio+20 trebuie reînnoit angajamentul de promovare a protecției resurselor de apă și a administrării sustenabile a apei ca bun public; consideră că crearea unor parteneriate internaționale în acest sector ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv, în special prin programe de adaptare la schimbările climatice urmărind captarea apei acolo unde se produc căderi de apă;

30.  subliniază că Rezoluția Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010 recunoaște că accesul la apa potabilă face parte din drepturile omului și face apel la o protecție deosebită a surselor de apă, ca element extrem de vulnerabil la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la un declin al calității și cantității de apă disponibile, în special de apă potabilă;

31.  cere Summitului Rio + 20 să garanteze la scară mondială dreptul omului la apă și la instalații sanitare;

32.  subliniază importanța managementului integrat al bazinelor hidrografice și solicită consolidarea politicilor în scopul îmbunătățirii accesului la apă, a timpilor de retenție, a calității și a eficienței, precum și a cooperării transfrontaliere în ceea ce privește bazinele hidrografice transfrontaliere;

Mediul marin și oceanele

33.  relevă că este necesar să se îmbunătățească guvernanța și să se întărească protecția mediului marin, a biodiversității marine și a oceanelor; consideră că mările și oceanele ar trebui să devină unul dintre pilonii-cheie ai cadrului de la Rio, alături de protejarea climei și a biodiversității;

34.  invită Summitul Rio+20 să demareze negocieri specifice în vederea adoptării instrumentelor juridice internaționale în ceea ce privește:

-      controlul poluării de origine terestră a mărilor și a oceanelor;

-      managementul și evaluarea sustenabilă a activităților umane în zonele care se află în afara jurisdicției naționale, și

-      conservarea biodiversității marine, introducerea și recunoașterea zonelor marine protejate în apele internaționale;

       astfel de instrumente ar trebui să stabilească cadrul juridic pentru zonele marine protejate cu destinații multiple, evaluări ale impactului asupra mediului și o distribuție dreaptă și echitabilă a beneficiilor generate în urma utilizării resurselor genetice și de altă natură; ele ar trebui, de asemenea, să instituie mecanisme de supraveghere și de punere în executare;

35.  solicită o stabilire rapidă a sistemului mondial de monitorizare a ecosistemelor marine pentru a urmări modificările la nivelul acestor ecosisteme și al resurselor piscicole;

36.  consideră că este nevoie de un angajament puternic privind gestionarea durabilă a pescuitului, în special prin: programe de capturare sustenabilă, asigurând un angajament politic reînnoit de a implementa acordurile internaționale privind conservarea și managementul sustenabil al resurselor marine vii; stabilirea de comun acord a unui proces de revizuire a implementării, pentru a asigura că pescuitul este autorizat numai dacă este gestionat în conformitate cu obligațiile internaționale; și consolidarea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului și introducerea celor mai bune practici în termeni de instituții, transparență și responsabilitate și de mecanisme de supraveghere și punere în executare;

37.  insistă asupra necesității aplicării principiului precauției și a unei abordări ecosistemice în ceea ce privește orice activitate care influențează mediul de viață;

Energia

38.  atrage atenția asupra penuriei din ce în ce mai mari de surse de energie fosilă convențională, cum este petrolul, gazele naturale sau cărbunele; menționează din nou contribuția acestora în ceea ce privește gazele cu efect de seră, pe când sursele neconvenționale ar trebui supuse unei evaluări a impactului asupra mediului și productivității;

39.  formulează un avertisment în ceea ce privește operațiunile de extracție și de explorare offshore a petrolului în zone ambiental fragile, cum ar fi zona arctică, și se opune extracției de petrol din șisturi și nisipuri bituminoase;

40.  subliniază că trecerea la o economie ecologică impune o transformare radicală a sectorului energetic, în vederea promovării energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice, precum și accesul universal la energie pentru cei săraci și stimularea electrificării, mai ales în țările cel mai puțin dezvoltate subliniază că este nevoie de tehnologie în domeniul energiei regenerabile și de tehnologie (tras-sectorială), precum și de un transfer de cunoștințe de specialitate, îndeosebi pentru a sprijini utilizarea energiei regenerabile la nivel local și la scară mică, cu scopul de a nu îngrădi dreptul lor la dezvoltare;

41.  solicită obiective și măsuri de la nivel mondial, în scopul măririi gradului de utilizare a energiei regenerabile și a eficienței energetice în întreaga lume;

42.  consideră că energia din surse regenerabile și eficiența energetică pot combate schimbările climatice, pot contribui la dezvoltarea socială și economică, pot crește securitatea aprovizionării și pot aduce avantaje pentru mediu și sănătate;

43.  cere Summitului Rio + 20 să asigure sustenabilitatea produselor pe bază de biocombustibili și bioenergie și subliniază, în acest sens, că drepturile omului și protecția mediului trebuie respectate pe deplin;

44.  consideră că intervalele de timp scurte utilizate în metodologia actuală de contabilizare a LULUCF privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) compromit rezultatele reducerii emisiilor de GES; solicită revizuirea acestei metodologii pentru a salvgarda capacitatea de adaptare a ecosistemelor naturale;

45.  consideră că costurile externe ale aprovizionării cu energie ar trebui să se oglindească în prețul energiei;

46.  reamintește riscurile legate de energia nucleară, dovedite încă o dată de catastrofa de la Fukushima; solicită eliminarea treptată a centralelor nucleare existente și se opune construirii oricăror centrale nucleare noi;

Agricultura și securitatea alimentară

47.  subliniază faptul că accesul la o alimentație sănătoasă, corespunzătoare, este un drept de bază al omului și, prin urmare, solicită acțiuni ferme, coordonate împotriva cauzelor adânci, provocate de om, ale foametei, precum și asigurarea suveranității alimentare pentru țările în curs de dezvoltare;

48.  subliniază că agricultura organică, durabilă, pe scară mică trebuie urgent promovată în contextul eradicării sărăciei, admițând faptul că există deja sisteme agricole multifuncționale adecvate și cu un impact scăzut, care folosesc semințe tradiționale, și că acestea ar trebui promovate; solicită asigurarea accesului la semințe pentru toate segmentele populației; subliniază faptul că monocultura și culturile MG nu fac parte din dezvoltarea durabilă;

49.  împărtășește opinia Comisiei, și anume că inițiativele actuale care promovează agricultura sustenabilă bazată pe acțiuni multilaterale (precum FAO), activități regionale, naționale și locale (precum agricultura organică și cu valoare naturală ridicată, serele eficiente din punct de vedere energetic, adăpostirea sustenabilă a animalelor, agricultura de precizie, activități agricole fără emisii de CO2, biomasa și fermentarea îngrășămintelor naturale), precum și pe activități comerciale ar trebui consolidate și că, în plus, în cadrul măsurilor de guvernanță ale Comitetului pentru securitate alimentară, ar trebui lansate inițiative și parteneriate noi cu scopul de a crește sustenabilitatea consumului și a producției de alimente, de a susține reziliența comunității și de a reduce nivelul foametei;

50.  solicită să se ia măsuri la nivel global prin care să se creeze mai multă transparență pe piața de mărfuri și să se pună capăt speculațiilor care duc la o volatilitate crescută a prețurilor și la crizele alimentare globale ulterioare, prin adoptarea recomandărilor raportorului special al ONU pentru dreptul la hrană; constată cu îngrijorare tendințele mondiale de achiziționare pe scară largă a terenurilor din țările în curs de dezvoltare de către entități străine; subliniază nevoia de a opri această tendință pentru a asigura securitatea alimentară și a proteja drepturile comunităților autohtone și ale micilor proprietari;

51.  regretă progresul lent înregistrat în ceea ce privește negocierile și angajamentele asumate în contextul Convenției ONU pentru combaterea deșertificării (UNCCD); consideră că solul este o resursă insuficientă și că degradarea terenurilor și schimbarea modului în care sunt utilizate reclamă o reacție la nivel mondial; solicită acțiuni concrete, măsuri eficiente și monitorizare, în special în ceea ce privește producerea biocombustibililor;

52.  subliniază importanța vitală a utilizării întregului potențial și a garantării drepturilor de proprietate ale micilor producători, ale producătorilor autohtoni și ale fermelor familiale, care asigură cea mai mare parte din livrările de alimente la nivel mondial și au nevoie de sprijin specific pentru producție și acces pe piață

53.  subliniază nevoia de cercetare aplicată și inovare în domeniul agriculturii, în vederea stimulării soluțiilor sustenabile, cum ar fi agricultura de precizie, care reduce nevoia de irigare, și produsele de protecție a plantelor;

54.  este de acord cu recomandările formulate de FAO, IFAD, FMI, OCDE, UNCTAD, PAM, Banca Mondială, OMC, IFPRI și Grupul de acțiune la nivel înalt (HLTF) al Organizației Națiunilor Unite pentru G20, pentru ca statele să elimine din politicile naționale actuale prevederile prin care se subvenționează sau se mandatează producția ori consumul de biocombustibili, cel puțin până la punerea în aplicare a garanțiilor de eliminare a concurenței cu producția de alimente, biodiversitatea și protecția climei;

Pădurile

55.  subliniază faptul că despădurirea și degradarea pădurilor provoacă daune sociale și ambientale în urma cărora redresarea este dificilă, cum ar fi deteriorarea stării apei pe termen lung, formarea stepei și deșertificarea, schimbările climatice și pierderea biodiversității, sărăcia în mediul rural și conflictele teritoriale, accesul la resurse, drepturi și beneficii, costurile economice generale, care depășesc cu mult cheltuielile aferente măsurilor de protecție și de îmbunătățire; consideră că Summitul Rio+20 ar trebui să aibă drept obiectiv asigurarea guvernanței forestiere participative, o participare justă și echitabilă la beneficii și conservarea și utilizarea sustenabilă a pădurilor la scară mondială;

56.  relevă necesitatea de a promova managementul sustenabil al pădurilor și de a combate despădurirea, inter alia prin închiderea piețelor pentru cheresteaua tăiată în mod ilegal sau nesustenabil; subliniază că, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesară instituirea unor parteneriate cu guvernele, comunitățile locale și grupurile autohtone, cu societatea civilă și cu sectorul privat;

57.  subliniază, în acest context, nevoia de a respecta angajamentul de la Nagoya cel puțin pe jumătate și, dacă este fezabil, să se reducă aproape până la zero rata de pierdere a tuturor habitatelor naturale, inclusiv pădurile, până în anul 2020;

58.  consideră că, prin concepție, instrumentul REDD+ din cadrul CCONUSC ar trebui să asigure respectarea obiectivelor și țintelor stabilite în materie de protejare generală a pădurilor și să contribuie la realizarea acestora, și că, de exemplu, ar trebui dezvoltate infrastructuri specifice pentru observarea prin satelit și in situ, pentru a se stabili că carbonul este colectat într-o pădure protejată, precum și respectarea drepturilor omului și a prevederilor pertinente din Convenția privind diversitatea biologică; solicită, prin urmare, o mai mare transparență în alocarea fondurilor relevante și o monitorizare mai temeinică; subliniază că, prin concepție, mecanismul REDD+ ar trebui să asigure beneficii substanțiale pentru biodiversitate și servicii ecosistemice vitale dincolo de atenuarea schimbărilor climatice și să contribuie la consolidarea drepturilor și la ameliorarea traiului populațiilor dependente de păduri, în special al comunităților autohtone și locale;

59.  își exprimă îngrijorarea cu privire la noul Cod forestier, care urmează să fie adoptat de senatul brazilian și care va exacerba despădurirea în zona braziliană a Amazonului, stânjenind, astfel, eforturile internaționale de atenuare a schimbărilor climatice;

60.  îndeamnă statul-gazdă, Brazilia, să își asume un angajament clar de a proteja pădurile amazoniene și de a pune capăt hărțuirii criminale a reprezentanților societății civile care doresc să protejeze mediul;

61.  solicită Comisiei să pună la dispoziție, în timp util pentru Summitul Rio+20, un studiu de evaluare a impactului consumului de produse alimentare și nealimentare al UE asupra despăduririi; solicită ca studiul să evalueze și impactul politicilor și legislației existente a UE asupra despădurii și să schițeze noi inițiative politice care să abordeze efectele identificate;

Substanțele chimice și cele periculoase

62.  susține punctul de vedere al Comisiei conform căruia a venitul timpul să se creeze un regim internațional mai strict și mai coerent de reglementare a utilizării substanțelor chimice și a celor periculoase și conform căruia, în cadrul Summitului Rio+20, ar trebui să se facă demersuri în vederea realizării acestui obiectiv, solicitând adoptarea legislației UE privind REACH ca model de către un număr cât mai mare de țări;

Gestionarea deșeurilor

63.  subliniază faptul că o bună gestionare a deșeurilor nu numai că reduce efectele asupra mediului, ci reprezintă și o sursă de materii reciclabile și reutilizabile, precum și de locuri de muncă;

64.  subliniază faptul că există multe resurse care, în prezent, sunt îngropate în depozite de deșeuri, incinerate sau au un impact negativ asupra mediului și comunităților locale și care pot fi reutilizate și reciclate; subliniază faptul că ar trebui depuse eforturi susținute în ceea ce privește reciclarea acestor resurse, astfel ca societățile locale să beneficieze de o valoare adăugată, prin locuri de muncă și inovare, iar reciclarea și reutilizarea să prevină distrugerea habitatelor naturale și a societăților locale;

Crearea condițiilor pentru stimularea piețelor și a investițiilor în resursele umane

65.  subliniază nevoia de includere a biodiversității, a serviciilor ecosistemice și a resurselor naturale în conturile naționale, precum și a tuturor planurilor și strategilor de eradicare a sărăciei/de dezvoltare;

Subvențiile dăunătoare mediului

66.  subliniază că este necesar să se elimine urgent subvențiile dăunătoare mediului și să se elaboreze și să se pună în aplicare stimulente pozitive pentru a beneficia de biodiversitate și de conservarea acesteia;

67.  salută, în această privință, atenția mai mare acordată ecologizării PAC în cadrul propunerilor de reformă a PAC;

68.  solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se lanseze o serie de măsuri coordonate la nivelul țărilor destinate identificării și eliminării treptate a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului până în 2020, în conformitate cu angajamentele de la Nagoya;

Instrumentele de reglementare și de piață

69.  subliniază că folosirea instrumentelor de reglementare, atât la nivel național, cât și internațional, precum și a instrumentelor de piață va avea un rol esențial în ceea ce privește sustenabilitatea generală a societății noastre; relevă, în acest context, că se impune abordarea în regim de urgență a efectelor exercitate de transporturile navale și aeriene internaționale asupra climei și evidențiază exemplul UE și al obiectivelor 20-20.20 ale acesteia, precum și standardele și politicile sale ambientale progresive în general;

70.  subliniază faptul că un cadru de reglementare cuprinzător, clar și fiabil este necesar pentru a permite actorilor să orienteze raționamentul economic către o creștere ecologică, responsabilă și eficientă;

71.  solicită stabilirea la nivel internațional a unei taxe pe tranzacțiile financiare și utilizarea veniturilor pentru a susține biodiversitatea și protecția climei în țările în curs de dezvoltare, în concordanță cu obiectivele stabilite în temeiul CCONUSC și CBD;

72.  subliniază că reformele fiscale gândite pentru a transfera sarcina fiscală de la muncă la folosirea resurselor și la poluare pot contribui la înregistrarea unui rezultat benefic atât pentru ocuparea forței de muncă, cât și pentru mediu, întrucât transferul respectiv sporește atractivitatea eficienței utilizării resurselor, a reciclării și a reutilizării și, astfel, asigură mai multe oportunități de ocupare a forței de muncă;

73.  invită Comisia Europeană să promoveze includerea aspectelor legate de mediu în negocierile comerciale internaționale;

Finanțare

74.  subliniază că trecerea la o economie ecologică va impune realizarea unor investiții financiare la scară largă, că nu va fi de ajuns să se folosească banii publici și că finanțarea publică va trebui să accelereze și să susțină investițiile private; subliniază nevoia de promovare a inovării și a noilor tehnologii inclusiv prin îmbunătățirea accesului la finanțare;

75.  solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se reformeze strategiile de finanțare actuale și să se creeze, în funcție de necesități, noi mecanisme de finanțare și parteneriate public-private;

76.  consideră că țările în curs de dezvoltare au nevoie de un cadru pe termen lung stabil în ceea ce privește sprijinul financiar, edificarea capacităților și transferul tehnologic pentru a promova dezvoltarea durabilă și a putea să evite calea dezvoltării care implică un nivel ridicat de consum de energie și de emisii de carbon pe care au urmat-o țările industrializate;

77.  solicită Summitului Rio + 20 să întărească măsurile și să mărească resursele disponibile pentru mecanismele de reducere a riscurilor ambientale și a riscurilor de producere a dezastrelor la nivel mondial;

78.  subliniază că Ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD) ar trebui să fie monitorizat mai bine, inclusiv prin utilizarea unor măsuri alternative pentru angajamentele privind dezvoltarea, cum ar fi ajutorul OCDE programabil la nivel de țară sau angajamentul față de indicele de dezvoltare, astfel încât să se asigure conformitatea cu acordurile multilaterale în materie de mediu și contribuția la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și cu obiectivele mai generale ale economiei ecologice;

79.  consideră că este vital ca țările cele mai sărace să aibă acces la formele inovatoare de finanțare pentru a elimina deficitul de fonduri cu care se confruntă aceste țări;

80.  solicită monitorizarea efectelor finanțării asupra echilibrului de gen pentru a asigura o finanțare care să ia în considerare dimensiunea de gen;

Puteri mai ample pentru cetățeni

81.  consideră că este extrem de important ca cetățenilor să le fie conferite noi puteri în ceea ce privește guvernanța în materie de mediu și solicită ca, în cadrul Summitului Rio+20 ,să se realizeze progrese cu privire la asigurarea aplicării efective, la nivel mondial, a principiului 10 din Declarația de la Rio; este de părere că UE poate oferi, în cadrul discuțiilor la nivel internațional, o experiență importantă, dat fiind că aplică de peste 10 ani Convenția de la Aarhus;

82.  solicită extinderea prevederilor Convenției de la Åarhus dincolo de CEE-ONU printr-o convenție globală sau deschiderea Convenției de la Åarhus părților din afara CEE-ONU;

83.  recomandă o abordare cuprinzătoare a respectării principiilor ținând de drepturile omului, implementând, în același timp, politici care vizează o dezvoltare sustenabilă; subliniază nevoia de a asigura un nivel adecvat de protecție pentru persoanele cele mai afectate de schimbările climatice;

84.  subliniază faptul că orice instrument de reglementare poate avea succes numai dacă este combinat cu informare și educație; în plus, consideră că modificarea valorilor și a comportamentului în cadrul abordărilor ascendente este foarte importantă și solicită, în mod special, inițiative de mobilizare a tineretului, întrucât generația care va fi afectată de consecințele acțiunilor noastre este generația următoare;

Formarea

85.  subliniază că este necesar ca programele de educație și de formare, în special cele dedicate tinerilor, să fie susținute în toate țările; promovarea de noi competențe va contribui la crearea de noi locuri de muncă pe piața globală a muncii, generând efecte pozitive care se pot multiplica la nivel social;

Tehnologiile

86.  evidențiază importanța cercetării, a dezvoltării și a inovării și nevoia de cooperare în domeniul științific și tehnologic;

87.  admite că inovarea, evaluarea și transferul în domeniul tehnologic sunt esențiale pentru a face față provocărilor de mediu, economice și sociale; subliniază însă și faptul că dezvoltarea tehnologică nu poate fi singura soluție la problemele legate de mediu sau în ceea ce privește eradicarea sărăciei;

88.  subliniază că inovarea este mai mult decât inovarea tehnică – inovarea socială oferă soluții noi și eficace pentru necesitățile sociale urgente, create de către indivizi sau organizații, cu un imperativ social, nu neapărat comercial; subliniază, de asemenea, că inovarea socială le oferă cetățenilor, indiferent de circumstanțe, ocazia de a-și consolida mediul de muncă și de trai, contribuind astfel la lărgirea puterilor societății civile la nivel mondial și constituind o oportunitate pentru ca societatea civilă să participe la protecția și la utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;

89.  își exprimă opoziția față de propunerile de geoinginerie pe scară largă;

90.  reamintește că protecția cunoștințelor, a inovațiilor și a practicilor comunităților locale și a celor autohtone constituie o parte explicită a acordurilor Summitului de la Rio, asigurând modalități de ultimă generație, sigure și rezistente de utilizare a capacităților naturii;

91.  subliniază că introducerea unor tehnologii noi și emergente nu trebuie să compromită obiectivele privind dezvoltarea corectă și durabilă și eradicarea sărăciei; scoate în evidență faptul că tehnologiile pot exercita efecte ambientale, sociale și economice diferite și că, în lipsa unei supravegheri adecvate, unele tehnologii pot duce la exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale (precum apa, terenurile, biomasa), la creșterea sărăciei și la alte efecte sociale negative;

92.  susține, prin urmare, Planul strategic pentru sprijin tehnologic și dezvoltarea capacităților de la Bali privind tehnologia legată de mediu, precum și obiectivele de evaluare și de transfer al tehnologiilor nepoluante; solicită ca, în cadrul sistemului ONU, să fie creată o capacitate de monitorizare, evaluare și informare cu privire la tehnologiile noi, pentru a întregi un concept de sustenabilitate mai amplu și pentru a promova o dezvoltare sustenabilă a produselor și a proceselor în toate domeniile;

93.  reconfirmă principiul potrivit căruia formele de viață și procesele de viață nu trebuie să facă obiectul brevetării;

Evaluarea progreselor

94.  solicită dezvoltarea urgentă, în cadrul studiilor, a unui nou set de unități pentru măsurarea progresului realizat către echitate și dezvoltare durabilă;

95.  subliniază că Summitul Rio+20 ar trebui să ofere un model alternativ de evaluare a creșterii și a bunăstării „dincolo de PIB”, pe baza unor inițiative precum sistemul internațional de conturi economice și de mediu integrate (SEEA), indicele de dezvoltare umană și Proiectul OCDE „Măsurarea progresului societăților”; subliniază că acest model este necesar pentru a evalua progresele într-un sens larg, care să includă dimensiunile economică, ambientală și socială; solicită, prin urmare, adoptarea unor indicatori clari și cuantificabili care să ia în considerare schimbările climatice, biodiversitatea, eficiența resurselor și incluziunea socială;

96.  solicită o discuție amplă privind includerea acestor indicatori la nivel internațional în procesele folosite de obicei pentru evaluarea progresului public și privat, de exemplu, prin includerea indicatorilor în analiza agențiilor de rating a creditului și în practicile contabile acceptate în general;

97.  solicită recunoașterea principiului neregresiunii în contextul protecției mediului, precum și al drepturilor fundamentale;

Îmbunătățirea guvernanței și implicarea sectorului privat

98.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească urgent guvernanța în materie de dezvoltare durabilă;

99.  opinează că Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu trebuie consolidat în cadrul ONU, de exemplu prin transformarea Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu într-o agenție specializată a ONU (precum OIM), deoarece acesta ar fi modul optim de a îmbunătăți guvernanța în materie de mediu de la nivel internațional și de a progresa pe calea unei dezvoltări durabile la nivel mondial; face însă referire, în acest context, la toate opțiunile identificate în cadrul discuțiilor Helsinki-Nairobi;

100. solicită crearea, sub egida Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, a unei comisii speciale de oameni de știință, după modelul Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice, însărcinată cu revizuirea și evaluarea la nivel intersectorial a celor mai recente informații științifice, tehnice și socioeconomice, elaborate la nivel mondial și importante pentru înțelegerea biodiversității și a sustenabilității;

101. propune din nou să se înființeze o instanță internațională în domeniul protecției mediului, astfel încât legislația în acest domeniu să aibă un caracter obligatoriu și un titlu executoriu mai pronunțate, sau cel puțin o autoritate internațională, cum ar fi un ombudsman cu competențe de mediere;

102. solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se lanseze o strategie de creștere a coerenței dintre diferitele acorduri multilaterale privind mediul; subliniază, în această privință, necesitatea unei abordări coordonate la nivelul celor trei Convenții de la Rio (privind biodiversitatea, schimbările climatice și deșertificarea), deoarece acestea sunt intrinsec corelate, operează în aceleași ecosisteme și se ocupă de chestiuni interdependente;

103. subliniază necesitatea de a implica actorii de la nivel mondial, național și local în procesele de punere în aplicare;

104. subliniază necesitatea unei mai mari implicări a miniștrilor de finanțe, ai economiei, ai dezvoltării, ai mediului și a altor miniștri în elaborarea unor politici de dezvoltare durabilă;

105. solicită ca, în cadrul Summitului Rio+20, angajarea celor mai importante părți interesate să devină mai hotărâtă, inclusiv a sectorului privat; subliniază că mediul de afaceri și societatea civilă, în special ONG-urile, mișcările sociale și comunitățile locale trebuie să aibă un rol proeminent;

106. subliniază că, pentru a obține rezultate concrete, este important ca în țările în curs de dezvoltare și în țările dezvoltate mediul de afaceri și societatea civilă să colaboreze;

107. subliniază importanța implicării cetățenilor; solicită ca aceștia să fie sensibilizați și informați mai bine cu privire la consumul sustenabil și cere să se introducă și să se promoveze stimulentele pentru a schimba valorile și comportamentul și a facilita luarea unor decizii responsabile, atât de către cetățeni, cât și de către industrie;

108. subliniază nevoia de acțiune pentru a declanșa o modificare de comportament în direcția unui model de consum sustenabil;

109. subliniază că toate părțile interesate importante ar trebui să aibă un acces deplin, deschis și echitabil la toate negocierile și la toate reuniunile dintre sesiuni și de pregătire pentru Summitul Rio+20;

110. consideră că reprezentanții parlamentari ar trebui să aibă un rol activ în legătură cu această conferință; consideră că, în mod ideal, Parlamentul European ar trebui să fie asociat în mod oficial cu conferința, fiindu-i acordat același statut pe care îl are delegația Comisiei sau cel puțin același statut de care a beneficiat în cadrul altor conferințe;

111. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.