PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la completarea tabloului de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM)

12.4.2013 - (2013/2582(RSP))

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0117/2013
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Pablo Zalba Bidegain în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare

B7‑0165/2013

Rezoluția Parlamentului European referitoare la completarea tabloului de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM)

(2013/2582(RSP))

Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (parte integrantă a pachetului de șase propuneri legislative, denumit în continuare „Regulamentul PDM”)[1],

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la tabloul de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice: forma preconizată inițial[2],

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulat „Completarea tabloului de bord al PDM: Indicatorul privind sectorul financiar” (SWD(2012)0389),

–   având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții referitor la Raportul privind mecanismul de alertă 2013 (COM(2012)0751),

–   având în vedere „Punctele de vedere ale Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) privind propunerea de indicatori din tabloul de bord relevanți pentru stabilitatea pieței financiare” din 9 decembrie 2011,

–   având în vedere scrisoarea Comisiei din 19 decembrie 2011 către Președintele Parlamentului European prin care se transmiteau Parlamentului informații și documente relevante privind tabloul de bord ajustat al PDM,

–   având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la completarea tabloului de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) (O-000039/2013 – B7‑0117/2013),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât PDM este un instrument de politică introdus prin pachetul de șase propuneri legislative și constituie un pilon important al guvernanței economice a zonei euro, care vizează prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice din statele membre, acordând o atenție deosebită dezechilibrelor macroeconomice cu potențiale efecte de contagiune asupra altor state membre;

B.  întrucât tabloul de bord stabilit în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul PDM a constat inițial din zece indicatori care acopereau o gamă largă de aspecte legate de supraveghere din cadrul PDM;

C. întrucât, în noiembrie 2012, Comisia a adăugat un indicator, și anume rata de creștere a datoriilor sectorului financiar, comunicând acest lucru Parlamentului în scrisoarea sa din 19 noiembrie 2012 și publicând o analiză relevantă în Raportul privind mecanismul de alertă (RMA) la 28 noiembrie 2012;

D. întrucât considerentul 12 din Regulamentul PDM prevede faptul că Comisia „ar trebui să prezinte sugestii comisiilor competente din cadrul Parlamentului European și al Consiliului cu privire la planurile de stabilire și ajustare a indicatorilor și pragurilor”,

1.  regretă profund eșecul Comisiei de a respecta spiritul de cooperare al Regulamentului PDM atunci când a actualizat tabloul de bord pentru supravegherea dezechilibrelor macroeconomice;

2.  regretă profund și faptul că Parlamentul a primit comunicarea în cauză doar cu câteva zile înainte ca Comisia să publice tabloul de bord în noiembrie 2012;

3.  solicită Comisiei să informeze Parlamentul și Consiliul cu suficient timp în avans dacă intenționează să mai actualizeze tabloul de bord înainte de 2015;

4.  constată cu profund regret lipsa tratamentului egal al colegislatorilor în acest proces, deoarece, potrivit relatărilor, Comisia a consultat grupul de lucru relevant din cadrul Consiliului;

5.  subliniază că Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la tabloul de bord, în care Parlamentul solicită adăugarea unui indicator pentru sectorul financiar, nu poate fi considerată că reflectă o consultare satisfăcătoare a Parlamentului, astfel cum se prevede în considerentul 12 din regulamentul PDM, deoarece rezoluția respectivă a fost adoptată cu un an înainte și nu a reprezentat un răspuns la o propunere a Comisiei; subliniază, de asemenea, că alegerea și conceperea în detaliu ale indicatorului au implicat o marjă semnificativă de apreciere, după cum reiese din documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2012;

6.  ia act de Punctele de vedere ale CERS din 9 decembrie 2011 cuprinzând rezervele sale față de un indicator financiar, în care se afirmă că tabloul de bord „ar trebui să includă datoriile pe termen scurt (suma datoriilor scadente în termen de un an) ale sectorului financiar neconsolidat, minus depozitele bancare, ca parte a datoriilor totale” și că „acest indicator ar fi preferabil indicatorilor bazați pe cuantificarea capitalului propriu din cadrul fluxurilor de fonduri, cum ar fi efectul de levier sau de pârghie, deoarece, dat fiind faptul că capitalul propriu este estimat la valoarea de piață, acesta este foarte sensibil la evoluțiile pieței de valori”; reamintește Comisiei faptul că articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul PDM prevede că „la elaborarea indicatorilor relevanți pentru stabilitatea pieței financiare se ia în considerare activitatea CERS”;

7.  nu tolerează faptul că schimbarea necesară de mentalitate în ceea ce privește recunoașterea rolului Parlamentului în guvernanța economică este încă în curs de desfășurare în cadrul serviciilor Comisiei, în special în cadrul Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare; invită Comisia, în special pe Președinte și pe Comisarul pentru afaceri economice și monetare, să respecte rolul Parlamentului de colegislator în supravegherea multilaterală, astfel cum se prevede, printre altele, la articolul 121 alineatul (6) și la articolul 136 din TFUE, și să trateze Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în toate actele Uniunii în acest domeniu;

8.  reamintește Comisiei obligația sa de a răspunde în fața Parlamentului, astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (8) din TUE;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și BCE.

• [1]  JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
• [2]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0583.