PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost
8.1.2014 - (2013/2994(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Niccolò Rinaldi, Marielle de Sarnez în numele Grupului ALDE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0008/2014
B7‑0009/2014
Rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2 și 3,
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 9,
– având în vedere Carta Socială Europeană revizuită a Consiliului Europei, în special articolul 31,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 34,
– având în vedere Declarația din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE pentru persoanele fără adăpost[2],
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât combaterea lipsei de adăpost a devenit o prioritate clară a politicii UE de eradicare a sărăciei, în cadrul Strategiei Europa 2020 și al pachetului UE pentru investiții sociale;
B. întrucât există în continuare persoane fără adăpost în toate statele membre ale UE, fapt ce constituie o încălcare inacceptabilă a demnității umane și a drepturilor omului;
C. întrucât lipsa de adăpost reprezintă una dintre cele mai grave forme de sărăcie și de stare de sărăcie și întrucât în ultimii ani acest fenomen a luat proporții în practic toate state membre ale UE;
D. întrucât în statele membre cele mai afectate de criza economică și financiară s-a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de persoane fără adăpost;
E. întrucât, la 14 septembrie 2011, Parlamentul a adoptat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție care solicită o strategie integrată a UE, susținută de strategii naționale și regionale, cu obiectivul pe termen lung de a eradica fenomenul persoanelor fără adăpost.
F. întrucât au fost convenite șase principii la Masa rotundă a miniștrilor pe tema lipsei de adăpost, care a avut loc la Leuven, la 1 martie 2013, la inițiativa Președinției irlandeze;
G. întrucât mai multe organisme ale UE, cum ar fi Consiliul Ocuparea forței de muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (COPSSC), Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European și Parlamentul European, au solicitat Comisiei să elaboreze o strategie a UE privind persoanele fără adăpost sau un cadru similar;
H. întrucât coordonarea politicilor la nivel european în domeniul lipsei de adăpost în cadrul metodei deschise de coordonare pentru protecție și incluziune socială și al Strategiei Europa 2020 a consolidat și a oferit valoare adăugată eforturilor depuse la nivel național, regional și local în decursul ultimului deceniu și întrucât este necesar să se continue acțiunile în acest sens în cadrul unei abordări mai strategice și orientate mai mult spre un termen lung;
I. întrucât este, prin natura sa, o problemă multidimensională, lipsa de adăpost necesită o abordare multidimensională;
J. întrucât există din ce în ce mai multe dovezi în sprijinul faptului că abordările axate pe oferirea unor locuințe sunt cele mai eficiente;
K. întrucât Strategia Europa 2020 și obiectivul său principal de a reduce cu cel puțin 20 milioane numărul persoanelor confruntate cu riscul sărăciei și excluderii sociale până în 2020, care ar trebui să vizeze și diminuarea numărului de persoane fără adăpost, necesită eforturi reînnoite din partea statelor membre și a UE;
L. întrucât un element esențial al Strategiei Europe 2020 este Platforma europeană pentru combaterea sărăciei și a excluziuni sociale, care cuprinde o serie de acțiuni legate de lipsa de adăpost care nu au fost încă implementate;
M. întrucât problema lipsei de adăpost atrage din ce în ce mai mult atenția în cadrul Semestrului European, câteva state membre incluzând-o printre prioritățile legate de combaterea sărăciei în programele naționale de reformă pe 2012 și 2013;
N. întrucât actualul cadru de politică UE și realitatea socială pe teren converg către impunerea unor acțiuni mai puternice și mai ambițioase la nivelul UE pentru a afronta problema lipsei de adăpost;
O. întrucât Conferința de consens european din decembrie 2010 oferă o bază solidă pentru o acțiune mai ambițioasă a UE legată de lipsa de adăpost;
P. întrucât responsabilitatea directă pentru tratarea problemei lipsei de adăpost revine statelor membre, în special autorităților regionale și locale și întrucât o strategie a UE are un rol complementar;
Q. întrucât un rol mai puternic al Comisiei este permis de actualele domenii de competență, respectând principiul subsidiarității;
R. întrucât DG Ocuparea forței de muncă are poziția optimă pentru a se ocupa de problema lipsei de adăpost, însă și alte câteva DG ar trebui să se implice, în cadrul domeniilor lor de competență;
S. întrucât un număr tot mai mare de state membre au o strategie holistică cu privire la lipsa de adăpost, iar cooperarea europeană le-ar putea fi de ajutor pentru a-și dezvolta în continuare politicile;
T. întrucât, în unele state membre, autoritățile de stat au luat măsuri pentru a penaliza sau incrimina persoanele fără adăpost, ceea ce nu respectă drepturile fundamentale ale persoanelor fără adăpost;
U. întrucât incriminarea lipsei de adăpost nu-și are locul într-o societate democratică modernă și determină dubla penalizare a unor persoane care sunt deja într-o situație de excluziune socială și precaritate,
1. solicită insistent Comisiei să elaboreze fără întârziere o strategie a UE privind persoanele fără adăpost, urmând liniilor stabilite în Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost și în propunerile altor instituții și organisme ale UE;
2. consideră că o strategie UE referitoare la persoanele fără adăpost ar trebui să respecte pe deplin dispozițiile Tratatului de la Lisabona, care stipulează că „rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor”; consideră că responsabilitatea pentru combaterea lipsei de adăpost revine statelor membre și că, prin urmare, o strategie a UE privind persoanele fără adăpost ar trebui să sprijine cât mai eficace statele membre în asumarea acestei responsabilități, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;
3. solicită Comisiei să înființeze un grup de experți la nivel înalt care să o asiste la pregătirea și dezvoltarea ulterioară a unei strategii a UE pentru persoanele fără adăpost;
4. invită Comisia să acorde atenția cuvenită menționării problemei lipsei de adăpost în recomandările specifice pe țară adresate statelor membre în care este imperios necesar un progres în această privință; solicită statelor membre să insiste mai mult în privința includerii problemei lipsei de adăpost în programele lor naționale de reformă;
5. invită Comisia să utilizeze programul IOFS (inovarea în domeniul ocupării forței de muncă și în cel social) ca principală sursă de fonduri pentru o strategie a UE care să finanțeze cercetarea și schimburile transnaționale, și să-și consolideze în continuare cooperarea cu partenerii europeni cheie, cum ar fi FEANTSA (Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost) și HABITACT (Forul european pentru schimburi cu privire la strategiile locale pentru persoanele fără adăpost);
6. solicită Comisiei să integreze problema lipsei de adăpost în toate domeniile relevate de politică ale UE; încurajează Comisia să implice mai multe direcții generale în dezvoltarea și implementarea unei strategii a UE pentru persoanele fără adăpost, sub conducerea Direcției Generale Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune;
7. invită Comisia să trateze următoarele elemente ca priorități ale strategiei UE pentru persoanele fără adăpost:
• o abordare centrată pe găsirea de locuințe;
• legătura dintre libertatea de circulație și lipsa de adăpost;
• calitatea serviciilor pentru persoanele fără adăpost;
• prevenirea lipsei de adăpost;
• tinerii fără adăpost;
8. invită Comisia și Consiliul să ia în considerare introducerea unei garanții pentru a se asigura că nicio persoană din UE nu este obligată să doarmă în stradă din cauza lipsei unor servicii (de urgență) adaptate nevoilor sale; consideră că o astfel de garanție ar putea fi concepută după modelul garanției pentru tineri, care se bazează pe o recomandare a Consiliului, și ar putea utiliza aceeași structură administrativă;
9. reamintește Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la lipsa de adăpost pentru elementele fundamentale pe care le precizează pentru o strategie UE în domeniu, și dorește să sublinieze în special următoarele aspecte:
• o monitorizare regulată a progreselor statelor membre în soluționarea problemei lipsei de adăpost;
• un indicator UE al amplorii lipsei de adăpost;
• cercetare și cunoaștere a politicilor și serviciilor legate de lipsa de adăpost, inclusiv studii de rentabilitate;
• inovare socială în politicile și serviciile legate de lipsa de adăpost, inclusiv testare și dezvoltare;
• legătura cu fondurile UE, în special cu Fondul social european, Fondul european pentru dezvoltare regională și Fondul european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate;
10. invită statele membre și Președinția UE să organizeze periodic o Masă rotundă europeană a miniștrilor UE care se ocupă de problema lipsei de adăpost, în continuarea inițiativei Președinției irlandeze a UE din martie 2013; invită Comisia să ofere susținere practică și financiară pentru această reuniune;
11. invită statele membre să dezvolte strategii cuprinzătoare pentru persoanele fără adăpost, care să se axeze pe locuințe, să aibă o puternică componentă preventivă și să țină seama de recomandările din Comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii” și din documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Soluționarea problemei persoanelor fără adăpost în Europa”;
12. solicită insistent Agenției Europene pentru Drepturile Fundamentale (ADF) să se concentreze într-o măsură mai mare pe implicațiile sărăciei extreme asupra posibilității de a beneficia de drepturile fundamentale, având în vedere faptul că materializarea dreptului la locuință este esențială pentru exercitarea unei serii întregi de alte drepturi, printre care cele politice și sociale; propune ca AFD să se axeze pe incriminarea lipsei de adăpost ca fiind o încălcare a drepturilor omului;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, Comitetului pentru protecția socială, precum și Consiliului Europei.