PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la Politica externă a UE într-o lume a diferențelor culturale și religioase
11.4.2014 - (2014/2690(RSP))
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Marietta Giannakou în numele Comisiei pentru afaceri externe
B7‑0365/2014
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Politica externă a UE într-o lume a diferențelor culturale și religioase
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele sale 10 și 22,
– având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,
– având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,
– având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,
– având în vedere Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale,
– având în vedere Rezoluțiile ONU referitoare la libertatea religioasă și a convingerilor și la eliminarea tuturor formelor de intoleranță și a discriminării pe motive de religie și convingeri, în special Rezoluția A/RES/67/179 din 20 decembrie 2012 a Adunării Generale , precum și Rezoluția A/HRC/22/20/L.22 din 22 martie 2013 a Consiliului Drepturile Omului,
– având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,
– având în vedere Concluziile din 20 noiembrie 2008 ale Consiliului privind promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre,
– având în vedere Agenda europeană pentru cultură (COM(2007)0242), care are ca scop să promoveze conștientizarea diversității culturale și a valorilor UE, dialogul cu societatea civilă și schimbul de bune practici,
– având în vedere Recomandarea din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE[2],
– având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Consiliului referitoare la proiectul de Orientări ale UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor[3] și Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE[4],
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât UE este fondată pe principiile drepturilor omului, a statului de drept și a democrației , principii consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și are voința și obligația legală și morală de a promova și apăra aceste valori în relațiile sale externe cu toate celelalte țări;
B. întrucât articolul 21 din TUE recunoaște că acțiunile Uniunii desfășurate pe scena internațională trebuie să aibă la bază „democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și dreptul internațional”;
C. întrucât noțiunea de diferențe culturale și religioase a condus adesea la conflicte între dintre diferite grupuri de persoane și a fost exploatată de conducători și regimuri pentru a-și urma obiectivele, alimentând astfel conflictele;
D. întrucât înțelegerea diversității religioase și culturale, care permite incluziune, respectul reciproc și o înțelegere a diferitelor mentalități este un mijloc ferm de promovare a toleranței și reconcilierii în situații post-conflict și un sprijin pentru încurajarea drepturilor omului și a democrației;
E. întrucât, în această eră a globalizării, națiunile, statele și civilizațiile interacționează în mod activ, iar regulile și normele care ghidează funcționarea sistemelor economice și politice sunt din ce în ce mai strâns legate și se confruntă cu provocări comune, cum ar fi schimbările climatice, terorismul și sărăcia, dar, totodată ele reflectă identitățile naționale și de diferențele culturale, a căror înțelegere corectă este crucială pentru dialogul internațional bazat pe toleranță;
F. întrucât în toate civilizațiile, patrimoniul cultural național, care formează baza identității culturale a cetățenilor, este pus la mare preț,
Principiile politicii externe a UE
1. afirmă că respectul pentru diversitatea culturală și toleranța față de diferite concepte și credințe, combinate cu acțiuni de combatere a tuturor formelor de extremism și a inegalităților, rămân o parte necesar integrală a construirii cu succes a unei ordini internaționale pașnice, care are la bază valori democratice universal comune;
2. reiterează convingerea că, atunci când își apără propriile interese în lume, Uniunea Europeană trebuie să își fundamenteze întotdeauna politicile sale pe promovarea valorilor sale fondatoare fundamentale (democrația, statul de drept și drepturile omului, justiția socială și combaterea sărăciei) și pe respectul față de alte țări;
3. insistă asupra faptului că protecția persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice sau religioase, promovarea drepturilor femeilor și afirmarea lor, reprezentarea și participarea la procesele economice, politice și sociale, precum și combaterea tuturor formelor de violență și de discriminare de gen sau din motive de orientare sexuală trebuie să figureze printre obiectivele UE în relațiile sale externe;
4. consideră că accesul la educație în toate formele sale, în special prin rememorarea evenimentelor din trecut și a istoriei și promovarea schimburilor culturale, este indispensabil în înțelegerea și respectarea religiei și a patrimoniului cultural;
5. solicită UE să promoveze ratificarea și implementarea principalelor tratate internaționale privind drepturile omului, inclusiv a tuturor acordurilor vizând drepturile femeilor și nediscriminarea, a convențiilor de bază privind drepturile în materie de muncă, precum și a instrumentelor regionale privind drepturile omului; așteaptă și o ratificare rapidă a Convenției europene privind drepturile omului după hotărârea definitivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene;
6. solicită UE să promoveze ratificarea și implementarea Convenției UNESCO privind protecția și promovarea diversității de expresii culturale;
7. subliniază că UE, care a ajuns la rezultate concrete în trecut în combaterea pedepsei cu moartea ar trebui să își ia un angajament mai ferm și solicită instituțiilor și statelor membre să își mențină și să își intensifice angajamentul și voința politică față de această cauză, pentru a încerca abolirea pedepsei cu moartea în întreaga lume;
8. consideră că democrațiile stabile, moderne cu un stat de drept funcțional constituie un instrument de pace, de cooperare internațională și de voință în sensul abordării constructive a problemelor de la nivel mondial, precum și că este în interesul UE să promoveze în mod activ o cultură a libertății, toleranței și deschiderii, precum și dezvoltarea instituțiilor democratice de la nivel mondial;
9. constată, în special, că tranziția spre democrație în numeroase state din întreaga lume în ultimele două decenii, și mai recent, evenimentele din cursul revoltelor din lumea arabă, au demonstrat că aspirațiile de democrație, justiție socială, demnitate umană și participare egală sunt o forță motrice universală în diferite medii culturale și religioase și nu ar trebui să fie privite doar ca o preocupare a Occidentului;
10. consideră că noțiunea de diferențe culturale și religioase a fost utilizată ca pretext pentru încălcări grave ale drepturilor omului de către regimuri autoritare și actori nestatali radicale;
11. respinge viziunile esențialiste potrivit cărora culturile sunt entități fixe; consideră că globalizarea și interacțiunea din ce în ce mai mare între persoane din medii culturale și religioase diferite poate conduce la dezvoltarea și consolidarea unui corpus comun de valori universale;
12. reamintește că respectarea și apărarea culturilor mai mici și a celor care aparțin minorităților și promovarea capacității lor de a se exprima în mod pașnic, în conformitate cu drepturile omului sunt o modalitate de evitare a unei viziuni potrivit căreia diferențele culturale sunt o confruntare între blocuri ireconciliabile, precum și de promovare a păcii și democrației;
13. subliniază că educația favorabilă incluziunii ar trebui să joace un rol important în politica de dezvoltare, în gestionarea crizelor și în stabilizarea post-conflict;
14. subliniază că respectarea libertăților religioase este un principiu important al politicii externe, contribuind la relații internaționale mai sustenabile și promovând cooperarea între națiuni pe baza umanității, a toleranței și a recunoașterii reciproce;
15. respinge sprijinirea și răspândirea doctrinelor religioase fundamentaliste, direcționate către erodarea sau încălcarea drepturilor anumitor comunități;
16. își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea intoleranței și deplânge cu fermitate actele de violență împotriva comunităților religioase, inclusiv a creștinilor, musulmanilor, evreilor și a adepților Bahá'íi, cărora le sunt refuzate drepturile fundamentale în diferite țări exclusiv din cauza credinței lor; condamnă cu fermitate, în special, numeroasele încercări de a închide sau distruge biserici, moschei, sinagogi, temple și alte locuri de cult din întreaga lume;
17. subliniază importanța diplomației culturale, a cooperării culturale și educaționale și a schimburilor culturale în comunicarea valorilor care alcătuiesc cultura europeană și promovarea intereselor UE și ale statelor sale membre; insistă asupra necesității ca UE să acționeze în calitate de actor mondial coerent, care are o perspectivă globală și căruia îi revine o responsabilitate mondială;
Rolul UE în cadrul sistemului ONU și al forurilor multilaterale
18. recunoaște că structura actuală a sistemului ONU și, în special, a Consiliului de Securitate ar trebui să reflecte într-un mod mai adecvat diversitatea actorilor globali;
19. observă totuși că UE și statele sale membre au reușit să găsească un teren comun pentru dialog și cooperare, în sensul obținerii unor soluții comune cu statele membre ale ONU care depășesc diferențele culturale și religioase; observă, de asemenea, că tensiunile și impasurile care împiedică elaborarea unor astfel de soluții decurg din opoziția statelor și a părților implicate în conflicte față de astfel de acorduri mai degrabă din motive strategice decât datorită unor valori morale conflictuale;
20. subliniază importanța coordonării forurilor care vizează promovarea dialogului și a înțelegerii reciproce între culturi și religii; consideră, totuși, că eficacitatea acestor foruri ar trebui evaluată și că ar trebui luate în considerare mijloace de extindere a sferei lor;
21. recunoaște valoarea diplomației parlamentare și subliniază activitatea adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale în promovarea dialogului intercultural și interreligios; salută, în acest sens, inițiative precum Recomandarea Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (din martie 2012, la Rabat) de a elabora o „Cartă Mediteraneană a Valorilor”;
Provocări impuse de influența religioasă în cadrul arenelor politice internaționale
22. constată cu îngrijorare că, în afară de amenințarea reprezentată de rețelele teroriste pentru Uniune și pentru restul lumii, grupurile religioase extremiste care folosesc violența ca un mijloc de promovare a urii și intoleranței și influențează societățile și legislația cu scopul de a restrânge drepturile omului oamenilor și a libertăților fundamentale, subminează chiar principiile pe care le promovează Uniunea în politicile sale externe și în politicile de dezvoltare, acestea operând cu sprijinul, deschis sau disimulat, al anumitor state;
23. consideră că UE ar trebui să fie mai vehementă în promovarea și apărarea drepturilor omului și a drepturilor sociale și politice de către societatea civilă, precum și a interpretărilor mai deschise și mai favorabile incluziunii ale dogmelor religioase în țările în ale căror guverne promovează concepții religioase și culturale intolerante;
24. ia act de faptul că, în multe țări neeuropene, chiar și în cazul în care sunt tolerate diverse expresii religioase, opiniile seculariste și ateiste sau agnostice sunt, totuși, de multe ori obiectul unei discriminări juridice sau sociale, iar ateii se confruntă cu amenințări, presiuni și pericole, aceștia trebuind să beneficieze de aceeași protecție ca și minoritățile religioase sau alt tip de minorități, prin programele și politicile UE subliniază că libertatea religioasă și a conștiinței implică atât dreptul la credințe religioase, cât și dreptul de le practica, dar și dreptul de a nu avea astfel de credințe, dreptul de a alege sau de a promova convingerile religioase ca parte integrantă a libertății de exprimare, precum și dreptul de a-și schimba credința sau de a renunța la ea; se așteaptă ca toate aceste aspecte să fie prezente în inițiativele UE privind dialogul intercultural;
25. propune ca liderii religioși ai celor trei religii abrahamice (iudaismul, creștinismul și islamismul), se angajeze într-un dialog interreligios, într-un spirit de unitate și toleranță pentru toate propriile lor diferite expresii organizate;
Credibilitatea, coerența și consecvența măsurilor UE
26. consideră că eficacitatea acțiunii UE depinde de exemplul dat și de consecvența dintre practicile interne și acțiunea externă;
27. solicită tuturor statelor membre să abroge legislația actuală care contravine libertății fundamentale religioase și a conștiinței, precum și libertății de exprimare;
28. subliniază că UE trebuie să promoveze respectarea libertății de exprimare, a libertății religioase sau a convingerilor, a libertății presei și a libertății de acces la mass-media și la noile tehnologii de informare în acțiunile sale externe, precum și să protejeze și să promoveze în mod activ libertățile digitale;
29. Cere o politică a UE consecventă privind drepturile omului, bazată pe standarde fundamentale comune și o abordare constructivă, orientată către rezultate; subliniază că, atunci când se confruntă cu încălcări ale drepturile omului, UE ar trebui să utilizeze toată gama de instrumente pe care le are la dispoziție, inclusiv sancțiunile;
30. își reafirmă sprijinul pentru includerea în toate acordurile UE cu țări terțe a unei condiționalități reciproce și a unor clauze politice privind drepturile omului și democrația, ca o reafirmare comună a angajamentului reciproc față de aceste valori și, indiferent de situația protecției drepturilor omului dintr-o anumită țară, cu garanții adecvate pentru a se asigura că niciuna dintre părți nu poate face abuz de mecanismul de suspendare;
Recomandări pentru Serviciul European de Acțiune Externă și Comisie
31. solicită SEAE și delegațiilor UE din întreaga lume să se implice împreună cu țările terțe și organizațiile regionale în promovarea unui dialog intercultural și interreligios;
32. se așteaptă ca, în declarațiile lor politice, reprezentanții UE să afirme clar că interpretările intolerante ale oricărei religii sau credințe, care permit violența și represiunea aderenților la alte credințe sunt incompatibile cu valorile UE și cu drepturile universale ale omului și trebuie contestate cu aceeași vehemență, ca și în cazul oricărui regim politic represiv;
33. solicită ca UE acorde o pondere mai mare culturii în dialogul politic cu țările și regiunile partenere de la nivel mondial, promovând schimburi culturale și integrând cultura în mod sistematic în programele și proiectele de dezvoltare; subliniază, în această privință necesitatea de a eficientiza operațiunile interne din cadrul Comisiei și al diferitor direcții generale care se concentrează pe relații externe (politică externă, extindere, comerț și dezvoltare), pe educație și cultură, precum și pe agenda digitală;
34. subliniază că personalului UE trebuie să beneficieze de o pregătire adecvată în această direcție și subliniază activitatea relevantă a multor organizații precum Fundația Anna Lindh și Centrul pentru dialog KAICIID din Viena;
35. recunoaște că internetul și tehnologiile de comunicare reprezintă elemente esențiale în facilitarea libertății de exprimare, a pluralismului, a schimbului de informații, a educației, a drepturilor omului, a dezvoltării, a libertății de întrunire, a democrației și a interacțiunii și incluziunii interculturale și interreligioase, promovând astfel toleranța și înțelegerea; îndeamnă așadar Comisia să transpună în practică recomandările stabilite în Raportul referitor la strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE;
36. subliniază multiple posibilitățile oferite de noile tehnologii în promovarea dialogului intercultural și interreligios și a principiilor și valorile UE; încurajează toți șefii delegațiilor UE să utilizeze optim instrumentele digitale de diplomație prin prezența lor activă și consistentă în platformele sociale din mediul online; invită SEAE să analizeze posibilitățile noilor programe virtuale;
37. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.
- [2] JO C 377 E, 07.12.2012, p. 135.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0279.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.