PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la răspunsul UE la epidemia de Ebola
16.9.2014 - (2014/2842(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Knut Fleckenstein, Kathleen Van Brempt, Norbert Neuser, Matthias Groote, Enrique Guerrero Salom, Linda McAvan, Maria Arena, Marlene Mizzi, Tonino Picula, Nicola Caputo, Christel Schaldemose, Gilles Pargneaux, Kashetu Kyenge, Liisa Jaakonsaari, Glenis Willmott, Andi Cristea, Vilija Blinkevičiūtė în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0107/2014
B8‑0114/2014
Rezoluția Parlamentului European referitoare la răspunsul UE la epidemia de Ebola
Parlamentul European,
– având în vedere anunțul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 8 august 2014 privind o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”,
– având în vedere foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS la 28 august 2014,
– având în vedere evaluarea riscurilor asociate cu Ebola efectuată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor la 27 august 2014,
– având în vedere Declarația privind epidemia de Ebola în Africa de Vest dată de comisarul pentru sănătate, Tonio Borg, la 8 august 2014,
– având în vedere „Declarația privind răspunsul UE la epidemia de Ebola” dată de comisarul pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, și de comisarul pentru ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, la 5 septembrie 2014,
– având în vedere misiunea Uniunii Africane (UA) „AU Support to Ebola Outbreak in West Africa” (ASEOWA) (Sprijinul acordat de către UA în contextul epidemiei de Ebola din Africa de Vest), înființată la 21 august 2014,
– având în vedere „Informarea specială cu privire la Ebola” a Națiunilor Unite, ținută de dr. Joanne Liu, președinte internațional al Médecins Sans Frontières, la 2 septembrie 2014,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât boala virală Ebola (EVD), cunoscută în trecut și sub denumirea de „febră hemoragică Ebola” este o boală umană gravă, adesea fatală;
B. întrucât, începând din 22 martie 2014, data la care izbucnirea epidemiei de Ebola a fost anunțată oficial în Guineea, această boală s-a răspândit în alte patru țări (Liberia, Nigeria, Sierra Leone și Senegal), a afectat aproape 4 000 de persoane și a cauzat peste 2 000 de decese;
C. întrucât epidemia avansează rapid și se răspândește în regiunea Africii de Vest, deși un focar separat al infecției cu acest virus a fost semnalat în Republica Democratică Congo;
D. întrucât OMS recunoaște că această epidemie a fost subestimată și preconizează că în următoarele trei luni numărul pacienților ar putea depăși 20 000;
E. întrucât OMS a anunțat că actuala epidemie este cea mai gravă dintre cele înregistrate până în prezent, din punctul de vedere al numărului de persoane infectate, al ratei mortalității și al acoperirii geografice și a declarat că această criză reprezintă o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”, care necesită un răspuns coordonat pe plan internațional;
F. întrucât foaia de parcurs a OMS enumeră o serie de măsuri foarte concrete și urgente, menite să oprească transmiterea bolii virale Ebola la nivel internațional într-un termen cuprins între șase și nouă luni și să permită gestionarea rapidă a consecințelor oricăror cazuri suplimentare de răspândire a virusului la nivel mondial, recunoscând, totodată, necesitatea de a aborda, în paralel, impactul socioeconomic mai amplu al epidemiei;
G. întrucât ONG-urile cele mai active de pe teren, cum ar fi Médecins Sans Frontières și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie critică eforturile internaționale depuse până în prezent, calificându-le drept periculos de inadecvate, întrucât capacitățile foarte limitate de pe teren se traduc prin existența unor deficiențe critice în toate aspectele răspunsului internațional: serviciile de asistență medicală, formarea personalului medical, controlul infectării, depistarea contacților, supravegherea epidemiologică, sistemele de alertă și de orientare a pacienților, educația și mobilizarea comunitară;
H. întrucât Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă din cadrul Comisiei Europene a angajat o sumă de peste 147 de milioane EUR pentru ajutorul umanitar și de dezvoltare cu scopul de a opri transmiterea virusului, de a pune la dispoziția persoanelor infectate servicii de îngrijire și echipamentele medicale esențiale și de a permite detașarea experților umanitari;
I. întrucât doar 11,9 milioane EUR din cele 147 de milioane angajate vor fi utilizate pentru măsuri specifice care vizează satisfacerea unora dintre nevoile vitale pe plan umanitar;
J. întrucât Comisia monitorizează situația prin intermediul Centrului său de coordonare a răspunsului la situații de urgență, care ar trebui să servească drept platformă pentru coordonarea asistenței UE;
K. întrucât statele membre ale UE au capacitatea de a mobiliza de urgență echipe de intervenție pentru a asigura diagnosticarea rapidă, izolarea (cazurilor suspecte și a celor confirmate în săli diferite), monitorizarea contacților și depistarea canalelor de transmitere, adoptarea măsurilor care se impun pentru înmormântarea victimelor, educația și sprijinul la nivel local;
L. întrucât țările afectate suferă deja ca urmare a penuriei de alimente și de apă potabilă, a colapsului economic survenit după izbucnirea epidemiei, provocat de perturbarea comerțului, a zborurilor comerciale și a activităților agricole de recoltare, toți acești factori favorizând tulburările sociale, strămutarea populației, haosul, amenințările la adresa ordinii publice și răspândirea în continuare a virusului;
M. întrucât riscul transmiterii virusului Ebola pe teritoriul UE este scăzut;
N. întrucât epidemia a scos la iveală deficiențele grave ale sistemelor de sănătate din țările afectate și nevoia urgentă de sprijin în vederea consolidării acestora,
1. salută și încurajează majorarea continuă a angajamentului financiar al Comisiei Europene în ceea ce privește ajutorul umanitar și pentru dezvoltare drept reacție la criză și în special sprijinul său pentru misiunea ASEOWA a Uniunii Africane;
2. salută activitatea desfășurată pe teren de către organizațiile partenere;
3. reamintește statelor membre că ajutorul financiar oferit țărilor afectate nu ar trebui să justifice reducerea ajutorului pentru dezvoltare pe termen lung, ci ar trebui să fie complementar acestuia;
4. regretă faptul că statele membre au subestimat această criză, precum și faptul că se înregistrează întârzieri în elaborarea unei strategii coordonate adecvate;
5. îndeamnă Consiliul Uniunii Europene să organizeze o reuniune ministerială în cadrul căreia să se stabilească o strategie pentru mobilizarea răspunsului medical, astfel încât Comisia Europeană să coordoneze ajutorul umanitar acordat de către statele membre;
6. invită Comisia să întocmească evaluări ale nevoilor și planuri specifice fiecărei țări, pentru a stabili și a coordona necesitățile în ceea ce privește personalul medical calificat și mobilizarea acestuia, laboratoarele mobile, echipamentele de laborator, îmbrăcămintea de protecție și centrele de tratament dotate cu saloane de carantină;
7. subliniază nevoia de a consolida cooperarea științifică și sprijinul tehnologic în regiunile afectate de această epidemie, în vederea instituirii unor infrastructuri clinice, epidemiologice și de diagnostic, acordând o atenție deosebită responsabilizării personalului local;
8. invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu ECDC, OMS și cu statele membre prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară;
9. consideră că foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS reprezintă baza activităților prioritare, în special în ceea ce privește răspunsul diferențiat în cazul țărilor cu o transmitere pe scară largă a bolii, al primelor cazuri depistate și al țărilor învecinate unde trebuie consolidate măsurile de pregătire pentru intervenție;
10. invită statele membre să asigure o coordonare a zborurilor și să instituie legături aeriene permanente menite să permită transportul personalului medical și al echipamentelor în țările afectate și în interiorul regiunilor în cauză, oferind și posibilitatea evacuării personalului medical dacă este necesar;
11. invită Consiliul și Comisia să sprijine și să încurajeze Uniunea Africană în vederea elaborării unui plan de acțiune holistic, care se dovedește a fi necesar în condițiile în care situația continuă să se înrăutățească rapid, afectând economia și ordinea publică în țările în cauză;
12. subliniază că actuala criză nu poate fi soluționată doar de către sistemele de sănătate, fiind necesară, în schimb, o abordare concertată care să implice sectoare diferite (sectorul sănătății, al educației și formării, al salubrității și al ajutorului alimentar) pentru a aborda deficiențele critice care afectează toate serviciile esențiale;
13. invită statele membre să pună în aplicare măsuri stricte de control al infecțiilor și, în colaborare cu ECDC, să ofere publicului informații mai detaliate cu privire la riscuri;
14. invită statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru coordonarea și sprijinirea cercetărilor medicale și a producției de medicamente și de vaccinuri eficace împotriva Ebola;
15. solicită Comisiei sale pentru dezvoltare să elaboreze recomandări detaliate în vederea atenuării consecințelor pe termen lung ale epidemiei și a consolidării sistemelor de sănătate ale țărilor afectate, cu scopul de a evita izbucnirea unor epidemii similare în viitor;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Uniunea Africană, precum și Organizației Mondiale a Sănătății.