PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la prioritățile Parlamentului pentru programul de lucru al Comisiei pentru 2015
12.1.2015 - (2014/2829(RSP))
în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și cu Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană
Gabriele Zimmer în numele Grupului GUE/NGL
B8‑0039/2015
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prioritățile Parlamentului privind programul de lucru al Comisiei pentru 2015
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind programul de lucru al Comisiei pentru 2015 (COM(2014)0910),
– având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie[1], în special anexa IV,
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind un plan de investiții pentru Europa (COM(2014)0903),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind evaluarea guvernanței economice - raport privind punerea în aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1173/2011, 1174/2011, 1175/2011, 1176/2011, 1177/2011, 472/2013 și 473/20131 (COM(2014)0905),
– având în vedere concluziile reuniunii Consiliului European din 18 decembrie 2014,
– având în vedere articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât UE continuă să se confrunte cu cea mai profundă criză economică și socială de la înființarea sa, cu economii care stagnează și cu amenințarea sumbră a deflației, cu rate ridicate ale șomajului, drepturi sociale și de muncă aflate în declin, precum și cu inegalități socioeconomice care se accentuează, ceea ce creează pentru UE provocări fără precedent;
B. întrucât o mare parte a acestei crize își are originile în introducerea euro, deoarece această monedă e afectată de deficiențe de concepție majore, fapt care, privind retrospectiv, ne sugerează că moneda euro nu a fost adecvată scopului pentru care a fost creată; consideră că printre deficiențe se numără și lipsa de supraveghere, deoarece sute de miliarde de euro s-au scurs din țările așa-numite de bază către periferia UE, dar și lipsa de previziune, deoarece nu au fost instituite structuri de remediere pentru a face față daunelor cauzate de această deplasare bruscă și masivă a monedei la nivel transnațional; întrucât toate statele membre poartă o răspundere comună pentru deficiențele inerente de concepție a monedei euro și întrucât povara legată de datoriile care au apărut din cauza acestor deficiențe este extrem de disproporționată, unele țări profitând de această stare, în vreme ce altele au fost forțate să intre într-o recesiune severă; întrucât aceste deficiențe și dezechilibre fundamentale nu au fost încă abordate;
C. întrucât instituțiile UE impun noi restricții asupra bugetelor naționale; întrucât această politică va avea ca efect creșterea ratei șomajului, reducerea drastică a salariilor, creșterea vârstei de pensionare, reducerea cheltuielilor publice în domenii precum educația și sănătatea și va restrânge cererea, pregătind astfel calea pentru introducerea unui program de privatizare radicală, care va crea condițiile accentuării actualei crize economice și sociale;
D. întrucât, la șapte ani de la izbucnirea crizei financiare, industria financiară rămâne insuficient reglementată și persistă riscurile legate „băncile fantomă”, ținute în viață în ciuda testului de rezistență efectuat recent de BCE, deoarece aceste bănci obstrucționează fluxurile de creditare acordate întreprinderilor și gospodăriilor;
E. întrucât discuțiile referitoare la așa-numita uniune a piețelor de capital subliniază faptul că lobby-ul de pe piețele financiare este mai puternic ca niciodată, deoarece încearcă să își exploateze la maximum libertatea de acțiune și profită din nou, reînviind piața produselor toxice, cum ar fi titlurile de valoare garantate cu active;
F. întrucât remediile adoptate, cum ar fi pachetele privind guvernanța economică, obligă guvernele suverane și alese democratic din statele membre să renunțe definitiv la alegerile în materie de politici și împiedică exercitarea controlului democratic de către popoarele Europei, inclusiv de către parlamentele naționale, și instituie o austeritate permanentă care conduce Europa către o depresiune economică pe termen lung;
G. întrucât sistemele financiare sunt concepute pentru a favoriza mai curând întreprinderile mari decât cetățenii obișnuiți; întrucât măsurile de austeritate și de disciplină bugetară strictă, alături de pierderile masive ale veniturile publice cauzate de evaziunea fiscală și de evitarea plății impozitelor, creează presiuni suplimentare asupra bugetelor statelor membre și subminează interesele contribuabililor și ale lucrătorilor din Uniune;
H. întrucât o problemă importantă de justiție socială este aceea că, în timp ce europenii suferă în mod ireparabil de pe urma programelor de austeritate și a reformelor structurale neoliberale, acordurile fiscale secrete, evaziunea fiscală globală și transferurile de profituri în paradisurile fiscale sunt perfect legale;
I. întrucât scandalul referitor la rolul președintelui Comisiei în sistemele de evaziune fiscală din Luxemburg a afectat credibilitatea Comisiei, în special în ceea ce privește obiectivul său declarat de a combate paradisurile fiscale, evaziunea fiscală și frauda fiscală, precum și în ceea ce privește promovarea unui sistem fiscal corect, la care să contribuie toate părțile societății;
J. întrucât criza legată de schimbările climatice continuă să reprezinte o amenințare la adresa stabilității, sănătății și condițiilor de viață ale societăților din întreaga lume, precum și la adresa bunăstării animalelor și a biodiversității; întrucât politica climatică a UE este insuficientă, iar nevoia de o schimbare reală a sistemului de producție a fost până acum pusă în umbră de dorința de creștere a competitivității Uniunii pe piața mondială;
K. întrucât politicile de până în prezent nu doar că au eșuat să restabilească o economie durabilă și favorabilă incluziunii, care să poată să creeze locuri de muncă decente pentru milioane de șomeri și de persoane angajate pe un post inferior competențelor lor în Uniunea Europeană, precum și un nivel înalt al serviciilor sociale, concomitent cu protejarea mediului, dar aceste politici inepte au cauzat, de asemenea, o neîncredere profundă a cetățenilor că UE le poate aduce răspunsuri la problemele cu care se confruntă în viața de zi cu zi;
L. întrucât o mai mare transparență, deschidere și democratizare a UE, inclusiv o participare mai mare a cetățenilor în modelarea viitorului Uniunii, sunt imperative pentru recâștigarea încrederii cetățenilor în UE și, prin urmare, pentru supraviețuirea pe termen lung a Uniunii;
M. întrucât este necesară schimbarea fundamentală a direcției politice, de la politicile urmate actualmente de Comisie, la politici care să susțină eforturile UE și ale statelor membre de a realiza creștere economică durabilă, ocuparea integrală a forței de muncă și combaterea sărăciei, excluziunii sociale și inegalităților de venituri,
PARTEA I
1. își exprimă nemulțumirea adâncă față de faptul că în programul de lucru al Comisiei pentru 2015 nu se includ propuneri legislative la care s-a lucrat și care au fost discutate în mandatul anterior;
2. condamnă cu tărie principiul de discontinuitate politică al Comisiei, deoarece acesta subminează complet drepturile Parlamentului European în calitate de colegislator; insistă că decizia de a retrage un pachet legislativ trebuie să fie rezultatul unei proceduri decizionale; se opune că tărie planului de retragere a propunerii privind concediul de maternitate, a pachetului privind deșeurile, a revizuirii politicii privind calitatea aerului și a inițiativei privind economia circulară, care au fost identificate drept cruciale pentru creșterea durabilă și pentru bunăstarea și sănătatea cetățenilor UE;
3. regretă puternic recenta încercare a Comisiei de a se amesteca în alegerile naționale din Grecia; insistă ca Comisia să se abțină de la a se amesteca în procesul democratic din statele membre;
4. regretă că, în ciuda promisiunii inerente din titlu, „Un nou început”, programul de lucru al Comisiei este, în esență, o continuare a politicilor eșuate de consolidare fiscală, reforme structurale și dereglementare;
5. consideră, prin urmare, că programul de lucru nu reușește să abordeze provocările majore cu care se confruntă UE în prezent, cum ar fi stagnarea economiilor, amenințarea deflației, ratele ridicate ale șomajului, declinul drepturilor sociale și de muncă, accentuarea inegalităților socioeconomice și nivelurile ridicate ale datoriilor publice și externe; insistă asupra faptului că criza economică, socială, ecologică și politică poate fi depășită numai prin intermediul unei politici noi și radicale, care să pună în centrul tuturor politicilor oamenii, animalele și mediul, și nu interesele piețelor financiare;
6. critică inițiativa emblematică a programului de lucru, și anume planul de investiții propus, ca fiind complet insuficient pentru stimularea investițiilor; acest plan este conceptual greșit, deoarece propune privatizarea profiturilor și socializarea riscurilor, și este lipsit de resursele financiare necesare pentru a aborda cererea masivă și decalajul de investiții din UE; subliniază din nou nevoia de a înlocui „fondul european pentru investiții strategice” cu un „program european de investiții pentru dezvoltare durabilă, ocuparea forței de muncă și incluziune socială”, puternic și solid, pentru a stimula o creștere calitativă și echilibrată din punct de vedere social;
7. regretă profund lipsa din programul de lucru a dimensiunii sociale și de mediu; regretă, de asemenea, lipsa politicilor legate de cultură, tineret și educație; subliniază faptul că politicile de austeritate au subminat serviciile publice și au periclitat contribuția educației și formării la redresarea economică; reamintește că sprijinirea profesiilor și industriilor creative, precum și a învățării pe tot parcursul vieții trebuie să aibă un grad ridicat de prioritate pentru a combate șomajul, sărăcia și inegalitățile;
8. subliniază că nivelurile datoriilor publice și externe ale țărilor periferice din UE sunt printre cele mai ridicate din lume, ceea ce reprezintă o dovadă a naturii asimetrice a procesului de integrare; reamintește că, în mare măsură, aceste datorii își au originea în acțiunile de salvgardare a instituțiilor financiare, care anterior se angajaseră în practici speculative și abuzive, din cauza lipsei unor reglementări adecvate și a controlului democratic asupra economiei; denunță faptul că datoria publică a reprezentat pretextul pentru impunerea măsurilor de austeritate, ale căror consecințe sunt creșterea sărăciei, încălcarea drepturilor fundamentale sociale și umane și creșterea nivelului de îndatorare; consideră că este urgent să se abordeze problema datoriilor, prin renegocierea acestora (restructurare și reducere substanțială) și aducerea lor la niveluri sustenabile; acesta este un act de justiție elementară, care trebuie întreprins urgent; cere Comisiei să prezinte o propunere legislativă prin care să se interzică confiscarea de către bănci a proprietăților cetățenilor obișnuiți care au fost afectați în mod negativ de criză;
9. insistă ca Comisia să regândească REFIT, pentru a garanta că agenda pentru o mai bună reglementare și simplificare nu este folosită ca pretext pentru dereglementare, care afectează negativ protecția socială a lucrătorilor, protecția consumatorilor, standardele de mediu, standardele de bunăstare animală și dialogul social;
10. insistă pentru ca Comisia și statele membre să dea dovadă de adevărată determinare politică în impozitarea proprietarilor reali ai averilor și insistă pentru dezvoltarea unei strategii cuprinzătoare, cu măsuri legislative concrete și eficiente, care să se concentreze în special pe operațiunile comerciale internaționale, pe devierea profiturilor companiilor multinaționale, pe tranzacțiile din interiorul grupurilor, pe interzicerea companiilor off-shore și a paradisurilor fiscale și pe instituirea unor taxe corporatiste minime;
11. cere Comisiei să se asigure că toate actele legislative viitoare vor fi supuse unei evaluări de impact social și asupra drepturilor fundamentale; în special pachetele privind guvernanța economică, politica de imigrare și sistemele UE pentru colectarea la scară largă, prelucrarea, transferul și stocarea de date ar trebui să facă obiectul unei evaluări ex ante referitoare la respectarea drepturilor fundamentale;
PARTEA II
OPINII FAȚĂ DE POLITICILE SECTORIALE SPECIFICE DIN CADRUL PROGRAMULUI DE LUCRU AL COMISIEI PENTRU 2015
O nouă politică pentru locuri de muncă, creștere și investiții, echilibrată din punct de vedere social
12. subliniază faptul că actuala criză economică și socială este și rezultatul politicilor neoliberale ale Comisiei de promovare a piețelor financiare dereglementate, de liberalizare a piețelor de produse și servicii și de financializare tot mai puternică a economiei, precum și de reducere a investițiilor publice și de dereglementare tot mai puternică a pieței forței de muncă; solicită Comisiei să schimbe radical această politică;
13. cere Comisiei să prezinte o propunere privind aderarea UE la Carta socială europeană, drept un prim pas către atingerea unui echilibru mai stabil între interesele sociale și de muncă, pe de o parte, și interesele economice, pe de altă parte;
14. cere Comisiei să înlocuiască fondul european pentru investiții strategice cu un program european puternic și solid de investiții pentru dezvoltare durabilă, ocuparea forței de muncă și incluziune socială, pentru a stimula o creștere calitativă și echilibrată din punct de vedere social;
15. cere Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat pentru a permite intervenția statului în sprijinirea proiectelor benefice din punct de vedere social și de mediu și în susținerea IMM-urilor și a sectoarelor industriale aflate în dificultate, contribuind la reconstrucția capacităților lor de producție, care au fost puternic lovite de criză;
16. cere Comisiei să prezinte o propunere privind revizuirea la jumătatea perioadei a CFM, care să reflecte cu adevărat prioritățile necesare pentru stimularea unei creșteri durabile, calitative și echilibrate din punct de vedere social;
17. subliniază că politica regională este un instrument indispensabil pentru promovarea coeziunii economice și sociale, având ca obiective principale reducerea disparităților regionale, promovarea unei convergențe reale și încurajarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; insistă asupra faptului că politica de coeziune trebuie continuată și consolidată și că ea ar trebui să rămână o politică independentă, care să favorizeze dezvoltarea durabilă (economică, socială, de mediu și teritorială), reducerea decalajelor dintre regiuni și recuperarea întârzierilor din regiunile mai sărace;
18. respinge abordarea Comisiei prin care politica de coeziune este subordonată guvernanței economice europene; de asemenea, respinge utilizarea condiționalității macroeconomice din cadrul pactului de stabilitate și creștere ca cerință pentru accesul la fondurile din cadrul politicii de coeziune și de dezvoltare regională; insistă ca politica de coeziune să nu fie utilizată ca instrument de sancționare financiară;
19. consideră că fondurile de care UE dispune în prezent și resursele financiare pe care UE le consacră în prezent pentru politica de coeziune sunt insuficiente pentru a satisface necesitățile unei convergențe reale și pentru a face față disparităților regionale, nivelului ridicat al șomajului, inegalității de venituri și sărăciei din Uniunea Europeană; subliniază necesitatea consolidării bugetului UE din domeniul politicii de coeziune; își exprimă preocuparea profundă față de întârzierea semnificativă a punerii în aplicare a politicii de coeziune 2014-2020, precum și față de situația plăților restante din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013;
O politică digitală care să protejeze interesele și drepturile cetățenilor
20. salută scopul Comisiei de a fi în poziția de lider în revoluția digitală; subliniază, cu toate acestea, că internetul aparține domeniului public și că garantarea principiului neutralității trebuie să se afle în centrul politicii UE;
21. ia act de faptul că încrederea cetățenilor în internet este esențială pentru succesul societății și economiei digitale; consideră că securitatea cibernetică, în special cea a minorilor, este importantă, dar că pentru cetățeni este la fel de importantă și libertatea de a nu face obiectul suspiciunilor; prin urmare, cere Comisiei și statelor membre să asigure protecția vieții private și a datelor private pe internet, atât față de organismele publice, cât și față de cele publice;
22. având în vedere condițiile de muncă din ce în ce mai precare din economia digitală, consideră că strategia Comisiei privind piața digitală unică trebuie să fie completată prin măsuri de salvgardare, pentru a asigura condiții decente de lucru în acest sector;
23. consideră că etichetarea produselor software (cum ar fi jocuri și aplicații de software) care provin din „muncă cinstită” ar putea reprezenta un prim pas către acest scop;
24. subliniază că preconizata reformă a drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui nu doar să protejeze drepturile proprietarilor – autori și creatori, pe de o parte, și societăți de gestiune colectivă, edituri și industrii de divertisment, pe de altă parte, ci și să garanteze accesul larg al publicului și să asigure că nu se oprește continuarea inovării;
O politică climatică nouă și durabilă și o politică energetică echitabilă din punct de vedere social
25. consideră că criza climatică este rezultatul unui sistem de producție defectuos, cu consum intensiv de energie, care este orientat către obținerea de profituri, și că soluția la schimbările climatice nu poate fi lăsată pieței, ci necesită o schimbare radicală a metodelor de producție și a consumului; cere Comisiei să își regândească politica climatică și să integreze politica de combatere a schimbărilor climatice în toate politicile sale;
26. regretă lipsa de ambiție dovedită până în prezent de către Comisie în ceea ce privește obiectivele obligatorii; consideră că Uniunea Europeană trebuie să își stabilească urgent obiective mai ambițioase în lupta împotriva schimbărilor climatice pentru a rămâne lider în negocierile privind schimbările climatice, pentru a încuraja crearea de locuri de muncă ecologice și pentru a contribui la realizarea unei cote corecte de acțiuni globale pentru reducerea gazelor cu efect de seră;
27. ia act de promisiunea de a prezenta propunerile legislative de punere în aplicare a pachetului privind clima și energia 2030 până la sfârșitul lui 2015; îi reamintește președintelui Juncker de angajamentul său de a pune în aplicare obiectivul de creștere cu 30% a eficienței energetice;
28. cere Comisiei să prezinte criteriile obligatorii de sustenabilitate pentru utilizarea energiei și pentru biomasă; în continuare, cere Comisiei să prezinte propuneri care să abordeze problema emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din zootehnia intensivă, deoarece acestea au un impact mult mai mare asupra schimbărilor climatice decât orice alte gaze cu efect de seră;
29. ia act de intenția Comisiei de a reforma și de a reorganiza politica energetică a UE într-o nouă uniune europeană a energiei, pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie, a reduce dependența de importurile din țările terțe, a îmbunătăți participarea consumatorilor, a crește eficiența energetică și economiile de energie, a încuraja realizarea unei arhitecturi de cooperare internațională în materie de energie care să includă și Rusia și a promova cercetarea și inovarea în domeniul energiei; în acest sens, insistă asupra faptului că politica energetică a UE trebuie să asigure accesul la energie pentru toți, să contribuie la asigurarea unor prețuri abordabile la energie în beneficiul tuturor consumatorilor, să consolideze controlul public și reglementarea din acest sector și să contribuie la o soluționare pașnică a conflictelor legate de energia electrică;
30. de asemenea, cere Comisiei ca, la elaborarea propunerii sale privind cadrul strategic al uniunii energetice, să se concentreze îndeaproape pe chestiunea sărăciei energetice;
31. subliniază importanța unor măsuri politice strategice ambițioase și a unor investiții semnificative conduse de sectorul public pentru a sprijini puternic dezvoltarea surselor de energie regenerabilă și eficiența energetică, precum și necesitatea de a sprijini sistemele de distribuție a energiei, pentru a asigura aprovizionarea cu energie și pentru a evita pierderile la transport; subliniază că este necesar să se consolideze finanțarea pentru cercetarea din domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon și al modernizării rețelelor de distribuție și de stocare a energiei;
32. este de acord cu Comisia că este important să se pună capăt izolării statelor membre de rețelele de gaze și electricitate europene și este de părere că prioritatea UE ar trebui să fie să ajute țările cele mai vulnerabile să își diversifice sursele și rutele de aprovizionare; cere să existe o producție de energie durabilă, care să permită totodată statelor membre să atingă obiectivele în materie de energie ale UE, conform condițiilor lor specifice;
O piață internă echilibrată din punct de vedere social, cu o bază industrială consolidată
33. este extrem de preocupat de faptul că Comisia susține reinstituirea securitizării prin intermediul „uniunii piețelor de capital”; reamintește Comisiei că industria financiară a beneficiat masiv de pe urma dereglementării piețelor financiare și că aceasta rămâne una dintre principalele cauze ale crizei economice; își repetă cererea de reducere radicală a industriei financiare, de resuscitare a creditării bancare tradiționale a economiei reale, stopând austeritatea care afectează negativ cererea de investiții și garantând controlul și supravegherea democratică asupra sectorului bancar;
34. regretă faptul că revizuirea avută în vedere a Directivei privind detașarea lucrătorilor a fost văzută numai drept o măsură de a consolida piața internă și nu drept o directivă menită să protejeze condițiile de muncă ale lucrătorilor; cere o politică veritabilă de protejare a drepturilor lucrătorilor împotriva dumpingului social;
35. reamintește că este important ca activitățile industriale și de prelucrare să fie repartizate pe întreg teritoriul statelor membre, conform obiectivelor UE ca 20% din PIB să fie produs de industrie; ia act de faptul că industria produce 80% din exporturile UE și că ea este o sursă importantă de cunoștințe tehnologice și de locuri de muncă cu înaltă calificare; subliniază că, din cauza crizei, în multe state membre producția industrială a scăzut cu peste 20%, că unele sectoare au fost puternic lovite de criză și că este necesară o nouă politică industrială pentru a construi noi capacități industriale pentru activități durabile;
36. reamintește faptul că sectoarele strategice, cum ar fi industria siderurgică, materiile prime și sectorul construcțiilor, sunt deosebit de afectate și că actualele norme în materie de concurență nu le creează un mediu favorabil de dezvoltare; reamintește obiectivul Comisiei ca 20% din PIB să fie produs de industrie;
37. subliniază că este esențial să se asigure un sprijin mai mare pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii (MIMM) și cooperative, în special, pentru a încuraja activitatea acestora într-un cadru de afaceri stabil, să se reducă la minimum efectul pozițiilor dominante de pe piață ocupate de companiile și conglomeratele mari și să se contribuie la înființarea și dezvoltarea MIMM-urilor și a cooperativelor;
38. solicită o abordare echilibrată la nivel regional față de politica industrială pentru a crea o bază industrială diversificată în toate statele membre și în regiunile acestora, abordare crucială pentru a garanta niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și de activitate pe teritoriul UE;
Politici economice și monetare democratice
39. crede cu tărie că arhitectura guvernanței economice și a UEM este nedemocratică;
40. insistă asupra înlocuirii actualului pact de stabilitate și creștere cu un pact real de ocupare a forței de muncă și dezvoltare, bazat pe criterii sociale, de care să beneficieze popoarele UE;
41. cere Comisiei și statelor membre să instituie un program de sprijin, completat de intervenția BCE, pentru țările în care a intervenit troica, dacă acestea decid, în mod suveran, că participarea lor la zona euro a devenit nesustenabilă și insuportabilă, program prin care să se prevadă compensațiile adecvate pentru pierderile cauzate, în cadrul unei ieșiri negociate din zona euro;
42. cere organizarea unei conferințe interguvernamentale cu scopul de a abroga pactul fiscal (Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare) și susține suspendarea sa imediată până la organizarea acestei conferințe;
43. invită Comisia să recunoască, în cele din urmă, faptul că măsurile de guvernanță economică au eșuat pe deplin în a restabili o creștere echilibrată din punct de vedere social și economic și, prin urmare, repetă solicitarea sa de a revizui în mod fundamental pachetul privind guvernanța economică și pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare și de a le înlocui cu măsuri de stimulare fiscală ambițioase și echilibrate din punct de vedere social;
44. consideră că legislația care reglementează uniunea bancară servește doar interesele financiare ale marelui capital din UE și încalcă principii democratice elementare; susține abrogarea legislației care reglementează uniunea bancară și necesitatea asigurării controlului public democratic asupra sistemului bancar;
45. susține o schimbare profundă a mandatului și statutului BCE, punând capăt falsei sale autonomii, asigurând exercitarea controlului său politic și democratic de către statele membre pe picior de egalitate și înapoind statelor membre puterea de decizie cu privire la opțiuni economice esențiale, inclusiv controlul politicii lor monetare; susține, de asemenea, să se inițieze transformarea BCE într-un creditor de ultimă instanță, care va acționa ca o bancă centrală normală care stimulează economiile în perioade de recesiune și deflație; în acest context, insistă că BCE și BEI ar trebui să finanțeze direct investițiile publice în sprijinul economiei reale, mai degrabă decât noi bule ale prețurilor activelor;
46. solicită Comisiei să realizeze o evaluare profundă și transparentă a diferitelor măsuri de guvernanță economică, inclusiv a programelor de ajustare macroeconomică prevăzute de troică, și să reflecteze asupra criticilor formulate nu numai de către economiști critici, ci chiar de către unii membri ai troicii; își reiterează apelul privind desființarea imediată a sistemului „troiciiˮ;
47. regretă și solicită să se pună capăt imediat politicilor fiscale inechitabile, inclusiv impozitelor injuste și regresive pentru consumul de apă, care sunt impuse în statele membre ce fac obiectul programelor de ajustare bugetară, îndeosebi sub supravegherea troicii, și care încalcă principiul egalității proporționale și progresivității în materie de impozitare, deoarece în special gospodăriile cu venituri mici sunt afectate în mod disproporționat de aceste măsuri;
48. își exprimă regretul referitor la raționamentul pe termen scurt și la măsurile parțiale ale Comisiei în ceea ce privește combaterea șomajului în rândul tinerilor: invită Comisia să intervină în legătură cu factorii care stimulează pe termen lung ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, punând un accent deosebit pe crearea de locuri de muncă durabile și de calitate pentru tineri, inclusiv prin intermediul unei abordări bazate pe drepturi solide;
O nouă politică comercială echitabilă
49. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la orientarea generală acordată de Comisie politicii comerciale internaționale a UE, în special la lipsa sa de coerență cu obiective-cheie precum crearea de locuri de muncă, combaterea sărăciei, asigurarea unei economii durabile, controlarea speculației, în special a speculației cu produse alimentare, protejarea sănătății publice, a bunăstării animalelor, a agriculturii durabile și a mediului, precum și asigurarea diversității culturale;
50. respinge mandatele foarte largi acordate Comisiei de către Consiliu pentru negocierea unor acorduri de liber schimb cuprinzătoare (ALS), cum ar fi Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA) și Acordul privind comerțul cu servicii (TISA), care reprezintă o amenințare gravă pentru securitatea și suveranitatea alimentară, ocuparea forței de muncă, mediu, sănătatea publică și serviciile publice, printre altele, și care permit includerea de mecanisme de soluționare a litigiilor între investitori și stat (ISDS), cu toate consecințele negative ale unor astfel de mecanisme; solicită Comisiei să pună capăt acestor negocieri comerciale internaționale în 2015 și să reorienteze acordurile comerciale internaționale ale UE;
51. reamintește că studiile de impact comandate de Comisie, în special cele privind TTIP, TISA și CETA, care promit locuri de muncă și prosperitate pentru toți, prezintă grave deficiențe și sunt lipsite de credibilitate deoarece modelele economice utilizate sunt depășite; invită Comisia să utilizeze modele economice mai credibile, să verifice rezultatele acordurilor de liber schimb care au intrat deja în vigoare și să le compare cu studiile de impact;
52. subliniază faptul că orice acord de liber schimb trebuie să fie condiționat de menținerea nivelurilor actuale de reglementare în domeniul protecției muncii, a mediului și a drepturilor sociale, precum și de garanții privind achizițiile publice și furnizarea de servicii de interes public, inclusiv dreptul statelor de a adopta norme mai stricte în viitor în aceste privințe; insistă ca orice formă de ISDS să fie exclusă de la negocierile privind acordurile de liber schimb, pentru a menține controlul democratic asupra reglementărilor menționate;
53. respinge practica de secretizare în acordurile comerciale internaționale și invită Comisia să pună toate documentele de negociere la dispoziția deputaților și a tuturor cetățenilor interesați; solicită o dezbatere publică și democratică cu toate părțile interesate, în special sindicatele și reprezentanții societății civile, pentru a asigura o monitorizare adecvată a implicațiilor agendei de liber schimb a Comisiei;
54. consideră că accelerarea lansării unor noi acorduri de liber schimb are drept scop evitarea unor abordări reale de soluționare a crizei, cum ar fi reducerea inegalităților economice în interiorul UE, limitarea abuzurilor societăților și investitorilor corporativi, auditul și reducerea datoriilor publice, precum și combaterea necesară a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;
55. reamintește că, în urma poziției statelor membre și a Parlamentului European, Comisia a fost de acord cu principiul „excepției culturale”, conform căruia cultura ar trebui să fie tratată în mod diferit de alte produse comerciale, iar bunurile și serviciile culturale ar trebui să fie excluse din cadrul negocierilor; consideră că aceasta ar trebui să includă Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale (SMAV), subvențiile publice, obligațiile de finanțare pentru organismele de radiodifuziune, taxele pe biletele de cinema, acordurile de coproducție, măsurile de politică lingvistică, funcționarea canalelor învestite cu atribuții de serviciu public, existența unor plafonări ale participațiilor în canale și rețele, drepturile de proprietate intelectuală și sistemele specifice de securitate socială;
O adevărată politică în domeniul justiției și al drepturilor fundamentale
56. invită Comisia să joace un rol activ în a promova adoptarea directivei orizontale împotriva discriminării în conformitate cu poziția Parlamentului și în a combate discriminarea, inclusiv atacurile asupra romilor, a migranților și a solicitanților de azil, precum și a altor grupuri vulnerabile;
57. solicită Comisiei să evalueze punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor (SNIR) și recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre și să propună măsuri suplimentare dacă este necesar pentru integrarea efectivă a romilor;
58. solicită Comisiei să pună în aplicare rezoluțiile Parlamentului privind situația drepturilor fundamentale în UE, inclusiv rapoartele Michel, Benova, Gal și Tavares; invită Comisia să propună fără întârziere un plan de acțiune privind dilema de la Copenhaga;
59. invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru statele membre pentru a îmbunătăți condițiile de detenție, în special având în vedere folosirea larg răspândită a arestării preventive, inclusiv în cazurile care fac obiectul unui mandat european de arestare (MEA); invită Comisia să țină seama pe deplin de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind condițiile de detenție;
60. este profund dezamăgit de pasivitatea Comisiei în ceea ce privește raportul legislativ din proprie inițiativă referitor la revizuirea mandatului european de arestare; solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere, ținând seama de raportul Parlamentului cu privire la acest subiect, în special chestiunea testelor de proporționalitate;
61. regretă faptul că Comisia nu a inclus în noile sale inițiative o nouă propunere actualizată privind accesul public la documente, care să reflecte acordul în prima lectură obținut de Parlament în 2011;
62. este preocupat de anunțul Comisiei că va prezenta o agendă europeană privind securitatea; invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a necesității, proporționalității și eficienței instrumentelor existente în domeniul securității interne și al combaterii terorismului și a criminalității organizate înainte de a propune noi măsuri în domeniul respectiv [de exemplu, registrele cu numele pasagerilor (PNR) și protocolul de transfer de fișiere TFTP];
63. îndeamnă Comisia să răspundă la solicitările formulate de Parlamentul European în rezoluțiile sale referitoare la acuzațiile de transport și deținere ilegală de prizonieri în anumite țări europene de către CIA, în special după raportul Senatului SUA privind actele de tortură comise de către CIA;
64. salută angajamentul reînnoit de a adera la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO); consideră, cu toate acestea, avizul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului drept un pas înapoi major pentru drepturile omului;
65. salută angajamentul de a adera la Carta socială reînnoită;
66. invită Comisia să țină seama pe deplin de hotărârea CJUE în cauzele conexate C 293/12 și C 594/12 din 8 aprilie 2014; îndeamnă Comisia, în acest context, să se abțină de la propunerea unor măsuri suplimentare bazate pe păstrarea generalizată a datelor;
67. consideră că hotărârea CJUE privind păstrarea datelor este relevantă pentru colectarea datelor din registrul cu numele pasagerilor în scopul aplicării legii; invită Comisia, prin urmare, să retragă propunerea privind PNR ale UE;
68. invită Comisia să inițieze eforturi serioase pentru a proteja cetățenii de supravegherea crescândă exercitată de către stat;
O politică privind migrația bazată pe drepturile omului
69. solicită ca viitoarea comunicare referitoare la agenda europeană privind migrația să adopte o abordare cu adevărat cuprinzătoare în legătură cu migrația în UE prin formularea de propuneri de dezvoltare a unor modalități sigure și legale de a beneficia de protecție în Europa pentru toate femeile, bărbații și copiii care au nevoie de protecție, astfel încât aceștia să nu mai fie obligați să își riște viața traversând Marea Mediterană sau deșertul în drumul lor spre Europa;
70. solicită ca viitoarea comunicare referitoare la agenda europeană privind migrația să elaboreze noi modalități de migrație legală, de care să beneficieze nu doar lucrătorii cu înaltă calificare, astfel încât migranții să nu mai muncească la negru;
71. condamnă abordarea actuală în legătură cu o politică europeană comună privind migrația, care se axează pe prevenirea și reprimarea migrației neregulamentare, inclusiv prin detenție, fără a ține cont de numărul în creștere al solicitanților de azil care fug de războaie, persecuții și catastrofe climatice;
72. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dorința Comisiei de a intensifica cooperarea cu țările terțe pentru o mai bună gestionare a migrației; își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea și aprofundarea acestor acorduri, inclusiv extinderea lor la țări terțe în care drepturile omului ale persoanelor nu sunt respectate, așa cum este cazul cu procesul de la Khartoum și viitoarea inițiativă privind ruta de migrație UE-Cornul Africii;
73. atrage atenția asupra faptului că această cooperare a UE cu țări terțe în materie de migrație ar putea intra în conflict cu dreptul efectiv al bărbaților, femeilor și copiilor de a-și părăsi țara; consideră că acest lucru contribuie la creșterea numărului actelor de încălcare a drepturilor omului ale migranților și ale solicitanților de azil în toate stadiile procesului de migrație;
74. condamnă externalizarea crescândă a frontierelor UE sub acoperirea cooperării pentru dezvoltare; reamintește că ajutorul pentru dezvoltare nu ar trebui să fie legat de încheierea unor acorduri de readmisie, de dezvoltarea și utilizarea de tehnologii de supraveghere a frontierelor, precum și de detenția migranților;
75. solicită Comisiei să purceadă la evaluarea posibilităților de modificare a actualului sistem european comun de azil, luând în considerare atât jurisprudența relevantă recentă a CJUE și CEDO, cât și necesitatea unui regim unitar de azil, valabil în toată Uniunea [astfel cum se prevede la articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene];
Un actor mondial pașnic
76. invită Comisia și Consiliul să dezvolte o politică externă echilibrată care să consolideze relațiile UE cu partenerii strategici în domeniile relevante, inclusiv țările din bazinul Mării Mediterane, Rusia, China și noii actori mondiali și regionali emergenți;
77. nu este de acord cu axele de dezvoltare ale PESC și PSAC, și anume alinierea deplină cu NATO și relația transatlantică, militarizarea în continuare a relațiilor internaționale, promovarea intervențiilor și susținerea activă a complexului militar-industrial; solicită respectarea dreptului internațional și revenirea la mijloacele politico-diplomatice de soluționare a conflictelor;
O Uniune a schimbărilor democratice
78. salută angajamentul de a prezenta propuneri pentru un acord interinstituțional privind un registru de transparență obligatoriu pentru toate instituțiile UE, însă reafirmă necesitatea de a consolida democrația reprezentativă și participativă prin punerea în aplicare a articolelor 9‑12 din Tratatul de la Lisabona;
Alte priorități politice
Politica în domeniul pescuitului
79. solicită o politică în domeniul pescuitului (PCP) care să promoveze modernizarea și dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului, asigurând viabilitatea socio-economică a acestuia, sustenabilitatea resurselor, menținerea și crearea de locuri de muncă, precum și îmbunătățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor din acest sector;
80. solicită adoptarea de măsuri de îmbunătățire a prețului peștelui la prima vânzare și a veniturilor lucrătorilor din sectorul pescuitului și instituirea de mecanisme de subvenționare sau de compensare pentru lucrătorii din sectorul pescuitului afectați de repercusiunile economice și sociale ale planurilor de reconstituire a stocurilor, ale gestionării plurianuale și ale măsurilor de protecție a ecosistemelor;
81. solicită luarea de măsuri pentru asigurarea suveranității naționale asupra zonelor economice exclusive ale statelor membre și asupra resurselor lor halieutice, permițând gestionarea de proximitate; consideră că ar trebui menținută o zonă de douăsprezece mile ca zonă de acces exclusiv pentru flota națională a fiecărui stat membru și propune luarea în considerare a posibilității de extindere a acesteia către zone limitrofe, în funcție de platourile continentale;
82. solicită protejarea biodiversității în mediile marine, asigurând condiții favorabile pentru refacerea populațiilor de pești; susține, în această privință, interzicerea pescuitului în zonele în care biodiversitatea și stocurile de pește sunt amenințate;
83. reafirmă necesitatea ca PCP să recunoască specificitatea pescuitului la scară mică și de coastă și să examineze în ce măsură instrumentele existente răspund nevoilor sectorului, adaptându-le în consecință;
84. invită Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) să sprijine pescuitul la scară mică, să abordeze pe deplin problemele specifice ale acestui sector și să favorizeze gestionarea de proximitate, activitățile sustenabile de pescuit și dezvoltarea comunităților de coastă;
85. regretă că PCP aprobat și organizarea comună a piețelor (OCP) sunt cu mult în urma nevoilor reale ale sectorului pescuitului și solicită o revizuire a acestor două regulamente cât mai curând posibil;
86. critică impactul unor reduceri drastice prea zeloase a volumului capturii totale admisibile (TAC) asupra sectorului, a mijloacelor de subzistență și a comunităților rurale și solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru a evita această situație în viitor;
Politicile agricole
87. consideră că agricultura europeană este unul dintre sectoarele care poate menține o anumită creare de valoare în pofida efectelor crizei; cu toate acestea, sectorului îi lipsesc mulți agricultori și se înregistrează un grad foarte scăzut de înlocuire cu tineri agricultori; regretă că acest fenomen pune în primejdie patrimoniile noastre rurale și agricole importante la nivel mondial, în timp ce marile întreprinderi agroalimentare își extind marjele și impun un model de sistem alimentar mondial care are efecte distructive asupra mediului; subliniază, prin urmare, că agricultorii, și nu marile întreprinderi, trebuie să se afle în centrul politicilor agricole și alimentare europene pentru a stimula cu adevărat creșterea economică și crearea de locuri de muncă în toate regiunile din UE; constată că tendința actuală duce la decimarea fermelor familiale tradiționale în întreaga Europă și la degradarea aferentă a activității economice și sociale în zonele rurale;
88. se opune cu fermitate dominării pieței și stabilirii unor prețuri inechitabile de către marile întreprinderi agroalimentare, care exploatează agricultorii și impun supraproducția în detrimentul calității alimentelor, al sănătății oamenilor și animalelor, al bunăstării animalelor și al mediului;
89. subliniază faptul că UE are nevoie de instrumente politice democratice, clare și fiabile menite să îi ajute pe agricultori să își vândă produsele la prețuri adecvate, stimulând o producție de calitate în sectorul agricol, care constituie una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale agriculturii europene în întreaga lume; în acest context, este esențial să se revizuiască PAC în următorii ani, orientându-l către o distribuție echitabilă a resurselor care să îi ajute pe agricultori mai degrabă decât întreprinderile mari sau proprietarii de terenuri;
90. subliniază că Europa trebuie să dezvolte instrumente publice de adaptare a cererii și ofertei pentru menținerea veniturilor fermierilor și a nivelurilor de producție alimentară în vederea protejării agricultorilor împotriva volatilității prețurilor;
91. solicită Comisiei să mențină sistemul de cote și să depună eforturi pentru o redistribuire echitabilă a dreptului de a cultiva în rândul producătorilor din UE;
92. invită Uniunea Europeană să interzică autorizarea, cultivarea și comercializarea OMG-urilor și să își asume un angajament ferm privind sectorul agriculturii ecologice europene, singurul care a crescut în ultimele decenii;
93. subliniază că Europa trebuie să acorde prioritate protecției terenurilor sale agricole, ținând cont de faptul că 2015 este anul internațional al solurilor, precum și să abordeze chestiunea acaparării de terenuri, o chestiune crucială de importanță mondială în apărarea agricultorilor, a solurilor și a mediului;
94. subliniază că, în vederea protejării terenurilor agricole pe termen lung, este necesară implementarea unor strategii de prevenire și atenuare a schimbărilor climatice în întreaga Europă pentru a decarboniza sectorul agricol, urmărind totodată să se protejeze productivitatea exploatațiilor agricole europene;
95. solicită revizuirea și stimularea sectorului horticol în toate statele membre pentru a asigura reducerea la minimum a milelor alimentare pentru alimente nutritive;
96. solicită Uniunii Europene să interzică toate formele de brevetare a semințelor pentru a proteja agricultorii împotriva concurenței neloiale și a birocrației inutile;
97. regretă actuala lipsă de conformitate cu standardele de bunăstare a animalelor în zootehnia europeană și îndeamnă insistent Comisia să se asigure că legislația existentă este aplicată în mod adecvat în toate statele membre;
98. pledează pentru trecerea de la creșterea intensivă a animalelor către o formă echitabilă, sustenabilă și bazată pe plante a producției de proteine în cadrul agriculturii din UE;
99. invită Comisia să își publice raportul „Crearea unui sistem alimentar european sustenabil”, care a fost deja aprobat de trei foști comisari și să prezinte un plan de acțiune care să țină seama de concluziile acestui raport;
100. invită Comisia să îmbunătățească normele privind bunăstarea animalelor în cadrul legislației actuale a UE privind agricultura ecologică și să elimine orice excepții de la normele privind bunăstarea animalelor, cum ar fi utilizarea unor rase inadecvate, priponirea animalelor și castrarea inutilă;
101. solicită Comisiei să își retragă propunerile privind clonarea și să prezinte noi propuneri în acest sens care să reflecte poziția Parlamentului European, permițând, de asemenea, aplicarea procedurii legislative ordinare; se opune alegerii procedurii de aprobare în ceea ce privește Directiva privind introducerea pe piață a alimentelor provenite de la animale rezultate din clonare, întrucât aceasta ar priva Parlamentul de dreptul său de a modifica propunerea;
102. critică ferm existența în continuare a restituirilor la exportul de produse agricole de orice tip; solicită eliminarea imediată a acestora;
103. salută recenta inițiativă lansată de Țările de Jos, Germania și Danemarca de a limita durata maximă a transportului de animale vii la opt ore; solicită Comisiei să revizuiască în regim de urgență Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe, reducând astfel duratele maxime ale transportului de animale vii;
104. solicită o revizuire intermediară care să fie solidă și eficientă în a găsi soluții durabile la problemele inerente în cadrul PAC;
105. solicită lansarea unei dezbateri privind dezvoltarea unei noi politici agricole și alimentare a UE care să răspundă interesului întregii societăți;
Drepturile femeilor și egalitatea de gen
106. solicită o rubrică separată privind drepturile femeii și egalitatea de gen care:
– să solicite Comisiei și Consiliului să prezinte o propunere privind o strategie cuprinzătoare a UE referitoare la violența împotriva femeilor, inclusiv propuneri legislative privind standarde minime pentru combaterea violenței împotriva femeilor; consideră că nu ar trebui să existe planuri de acțiune separate privind, de exemplu, mutilarea genitală a femeilor, violența domestică sau violența sexuală, ci toate formele diferite de violență împotriva femeilor ar trebui incluse într-o strategie globală și eficientă, bazată pe o perspectivă a egalității de gen, inclusiv pe urmărirea aderării UE la Convenția de la Istanbul, semnată în 2011 pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;
– subliniază nevoia urgentă de a realiza o strategie a UE privind egalitatea între femei și bărbați, care să se bazeze pe Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing și să abordeze cele douăsprezece domenii de preocupare majoră identificate; principalul obiectiv ar trebui să îl reprezinte punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare în vederea asigurării egalității între femei și bărbați, începând cu o arhitectură/un cadru pentru drepturile femeilor la nivel european; fără această structură și fără strategie, femeile și fetele din Europa nu vor obține respectarea drepturilor lor sau egalitatea (cu bărbații și între ele); strategia ar trebui să fie înțeleasă și sprijinită ca răspunsul politic strategic al instituțiilor europene la provocările cu care se confruntă femeile la 20 de ani de la adoptarea Platformei de acțiune de la Beijing; este vorba despre credibilitatea UE în ceea ce privește drepturile omului, în general, atât în Europa, cât și pe scena internațională;
– invită Consiliul Uniunii Europene și statele membre să se implice și să progreseze în negocierea cu Parlamentul, să își facă cunoscută poziția oficială și să sprijine o directivă solidă privind concediul de maternitate pentru a garanta că toate femeile din Europa au drepturi egale;
_____________________
107. invită Comisia să își revizuiască programul de lucru în conformitate cu rezoluția Parlamentului, inclusiv pozițiile specifice fiecărui sector expuse în partea a 2-a a prezentei rezoluții;
108. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] JO L 304, 20.11.2010, p. 47.