Procedură : 2016/2727(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0623/2016

Texte depuse :

B8-0623/2016

Dezbateri :

PV 25/05/2016 - 18
CRE 25/05/2016 - 18

Voturi :

PV 26/05/2016 - 6.6

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0233

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 438kWORD 115k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0623/2016
19.5.2016
PE582.644v01-00
 
B8-0623/2016

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la fluxurile de date transatlantice (2016/2727(RSP))


Axel Voss, Monika Hohlmeier, Michał Boni, Roberta Metsola, Esteban González Pons, Anna Maria Corazza Bildt în numele Grupului PPE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la fluxurile de date transatlantice (2016/2727(RSP))  
B8-0623/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 6, 7, 8, 11, 16, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (denumită în continuare „Directiva privind protecția datelor cu caracter personal”)(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(3),

–  având în vedere Decizia Comisiei 2000/520/CE din 26 iulie 2000 (Decizia privind „sfera de siguranță”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 27 noiembrie 2013 privind restabilirea încrederii în fluxurile de date dintre UE și SUA (COM(2013)0846),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 27 noiembrie 2013 privind funcționarea „sferei de siguranță” din punctul de vedere al cetățenilor UE și al întreprinderilor stabilite în UE (Comunicarea privind „sfera de siguranță”) (COM(2013)0847),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 octombrie 2015, pronunțată în cauza C-362/14 P, Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner (comisarul pentru protecția datelor) (UE:C:2015:650),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 6 noiembrie 2015 privind transferul datelor cu caracter personal dinspre UE către Statele Unite ale Americii în temeiul Directivei 95/46/CE în urma hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauza C-362/14 (Schrems) (COM(2015)0566),

–  având în vedere declarația Grupului de lucru instituit prin articolul 29 privind consecințele hotărârii pronunțate în cauza Schrems din 3 februarie 2016,

–  având în vedere Legea privind căile de atac judiciare (Judicial Redress Act) din 2015, promulgată de președintele Obama la 24 februarie 2016 (H.R.1428),

–  având în vedere Legea SUA privind libertatea (Freedom Act) din 2015(4),

–  având în vedere reformele legate de colectarea de informații electromagnetice în SUA, prevăzute în Directiva privind politica prezidențială nr. 28 (PPD-28)(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 29 februarie 2016 intitulată „Fluxuri de date transatlantice: restabilirea încrederii în garanții puternice (COM(2016)0117),

–  având în vedere avizul 01/2016 din 13 aprilie 2016 al Grupului de lucru instituit prin articolul 29 referitor la proiect de decizie privind caracterul adecvat al Scutului de confidențialitate UE-SUA,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât protecția datelor cu caracter personal, respectarea vieții private și a comunicațiilor, dreptul la securitate, dreptul de a primi și de a comunica informații și dreptul de a desfășura o activitate comercială sunt drepturi fundamentale care trebuie respectate și echilibrate între ele în cadrul Uniunii, iar aceasta din urmă trebuie să garanteze respectarea lor și acest echilibru, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât orice limitare a acestor drepturi fundamentale poate fi impusă numai în cazul în care aceasta este necesară și dacă răspunde efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de UE sau necesității de a proteja drepturile și libertățile celorlalți; întrucât cadrul UE pentru protecția drepturilor fundamentale și realizarea obiectivelor de interes general evoluează în mod constant;

C.  întrucât economia americană și cea europeană reprezintă peste 50% din PIB-ul mondial, 25% din exporturile mondiale și peste 30% din importurile mondiale; întrucât volumul schimburilor economice dintre SUA și UE este cel mai mare din lume, cu o valoare totală a comerțului transatlantic în 2014 evaluată la 1 090 miliarde de dolari, față de comerțul total SUA-Canada, evaluat la 741 de miliarde de dolari, și comerțul SUA-China, evaluat la 646 de miliarde de dolari;

D.  întrucât relațiile de investiții transatlantice sunt cele mai importante la nivel mondial, având în vedere că investițiile totale pe care SUA le-a făcut în Europa și reciproc se ridică la 4 000 de miliarde de dolari;

E.  întrucât volumul fluxurilor de date dintre SUA și UE, care este de aproximativ 15 terabiți pe secundă, este de departe cel mai mare la nivel mondial – cu aproximativ 55% mai mare decât fluxurile de date dintre SUA și Asia și cu 40% mai mare decât fluxurile de date dintre SUA și America Latină;

F.  întrucât capacitatea de a accesa, acumula și transfera date la nivel transfrontalier este legată de globalizarea internetului și întrucât volumul fluxurilor de date transatlantice reflectă răspândirea internetului în SUA și UE, care este de aproximativ 85% în SUA și de 90% în UE, precum și importanța datelor în sprijinirea și favorizarea relației economice bilaterale;

G.  întrucât fluxurile de date transfrontaliere gratuite dintre SUA și UE sunt deosebit de importante pentru comerțul și investițiile din SUA și UE, deoarece consumatorii de ambele părți ale Atlanticului utilizează din ce în ce mai mult internetul pentru a achiziționa bunuri și servicii de pe piețele lor respective, tranzacțiile și serviciile transatlantice între întreprinderi sunt o realitate, fluxurile de date gratuite între companii sunt la ordinea zilei, iar investițiile în centre de date care oferă acces la tehnologia de tip cloud în SUA și UE se bazează pe fluxurile de date transfrontaliere;

H.  întrucât fluxurile de date transatlantice oferă, de asemenea, SUA și Uniunii oportunitatea de a extinde comerțul și investițiile în țările în curs de dezvoltare, deoarece accesul la internet se extinde la nivel mondial, ceea ce evidențiază dezvoltarea potențială a comerțului internațional online și necesitatea de a dispune de fluxuri de date gratuite;

I.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă vectori-cheie atât pentru economia UE, cât și a SUA și factori majori pentru crearea de locuri de muncă și întrucât fluxul gratuit de date a creat noi oportunități pentru IMM-uri de a se implica în comerțul internațional și de a accesa mai bine noile piețe de pe alte continente;

J.  întrucât digitalizarea economiilor SUA și UE face ca fluxul transfrontalier de date să fie un element-cheie pentru garantarea competitivității întreprinderilor la nivel național și mondial, în special în cazul întreprinderilor care practică comerțul electronic, și întrucât SUA și UE sunt cei mai mari exportatori neți de servicii furnizate pe cale digitală din lume;

K.  întrucât, în 2012, UE a exportat servicii furnizate pe cale digitală în valoare de 465 de miliarde de dolari și a importat servicii în valoare de doar 297 de miliarde de dolari, ceea ce a generat un excedent comercial de 168 de miliarde de dolari; întrucât, în 2014, importurile SUA de servicii furnizate pe cale digitală din UE reprezentau 54% din totalul importurilor de servicii bilaterale;

L.  întrucât serviciile furnizate pe cale digitală au fost catalizatori pentru dezvoltarea economiei internetului în Europa, 400 000 de cetățeni europeni creând aplicații mobile, iar economia mai largă bazată pe aplicații mobile sprijinind crearea a 1,8 milioane de locuri de muncă în 2013, contribuind astfel cu 17,5 miliarde EUR la economia UE; întrucât piața aplicațiilor mobile este o piață digitală mondială;

M.  întrucât Directiva UE privind protecția datelor, adoptată în 1995, care reglementează protecția datelor cu caracter personal în UE, urmează să fie înlocuită în viitorul apropiat de Regulamentul general privind protecția datelor; Întrucât regulamentul prevede că transferul datelor cu caracter personal din UE către o țară terță nu poate avea loc decât în condiții specifice, cum ar fi constatarea adecvării, care este un mecanism important ce permite transferul de date cu caracter personal către o țară terță în cazul în care Comisia consideră că țara respectivă oferă un nivel corespunzător de protecție a vieții private;

N.  întrucât, până în prezent, următoarele țări/teritorii: Andorra, Argentina, Canada, Insulele Feroe, Guernsey, Insula Man, Jersey, Uruguay, Israel, Elveția și Noua Zeelandă au fost recunoscute ca oferind niveluri corespunzătoare de protecție a datelor, iar SUA, Canada și Australia au fost recunoscute ca fiind corespunzătoare pentru transferul registrelor cu numele pasagerilor;

O.  întrucât, la 26 iulie 2000, Comisia a recunoscut principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările frecvente publicate de Departamentul Comerțului ca oferind o protecție corespunzătoare în scopul transferului de date cu caracter personal din UE și întrucât această decizie privind „sfera de siguranță” a permis transferul de informații cu caracter personal din UE către întreprinderi din SUA care au aderat la principiile „sferei de siguranță”;

P.  întrucât, din 2014, SUA și UE renegociază cadrul privind „sfera de siguranță” în urma„scurgerilor” de informații și revelațiilor lui Edward Snowden și a acuzațiilor privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE de către programul de supraveghere al NSA (Agenția Națională de Securitate), precum și utilizarea datelor colectate de întreprinderi private din SUA, în vederea abordării crizei de încredere la nivelul UE în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal transferate către SUA;

Q.  întrucât în cauza C-362/14 Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner, Curtea de Justiție a conchis că constatarea Comisiei, în conformitate cu cadrul privind „sfera de siguranță”, conform căreia SUA oferă un nivel corespunzător de protecție a informațiilor UE cu caracter personal este nulă, fiind necesară încheierea de urgență a unor negocieri privind scutul de confidențialitate UE-SUA, pentru a garanta securitatea juridică legată de modul în care datele cu caracter personal ar trebui transferate din UE în SUA;

R.  întrucât, în urma deciziei Schrems, Comisia a reluat negocierile cu SUA pentru adoptarea unui cadru reînnoit în vederea abordării preocupărilor evidențiate de Curtea de Justiție și întrucât Comisia și SUA au convenit, la 2 februarie 2016, asupra unui nou cadru pentru fluxurile transatlantice de date, scutul de confidențialitate UE-SUA;

S.  întrucât, în avizul său 01/2016, Grupul de lucru instituit prin articolul 29 a salutat îmbunătățirile semnificative aduse de scutul de confidențialitate în comparație cu decizia privind „sfera de siguranță” și întrucât el a considerat, în special, că introducerea unor definiții-cheie, mecanismele create pentru a garanta controlul listei scutului de confidențialitate și analizele externe și interne privind conformitatea, de acum obligatorii, reprezintă un pas înainte; întrucât grupul de lucru a ridicat, de asemenea, serioase semne de întrebare în ceea ce privește aspectele comerciale și accesul autorităților publice la datele transferate în cadrul scutului de confidențialitate;

T.  întrucât procedura pentru adoptarea unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție nu prevede o procedură de consultare oficială și corespunzătoare cu părțile interesate cărora li se aplică și, în special, întreprinderile și IMM-urile pentru care impactul este semnificativ;

U.  întrucât Legea americană privind căile de atac judiciare (Judicial Redress Act), care le conferă cetățenilor europeni și cetățenilor din alte țări aliate SUA dreptul de a revizui și corecta informațiile inexacte care îi privesc, deținute de agențiile federale americane în temeiul Legii americane privind confidențialitatea (US Privacy Act), a fost adoptată de Camera Reprezentanților la 20 octombrie 2015, a trecut de Comisia judiciară a Senatului la 28 ianuarie 2016 și a fost semnată de președintele SUA, Barack Obama, la 24 februarie 2016;

V.  întrucât adoptarea Legii americane privind căile de atac judiciare a fost condiția prealabilă majoră pe care a pus-o Parlament European pentru a-și da consimțământul pentru acordul-cadru UE-SUA și un aspect important în negocierile privind scutul de confidențialitate UE-SUA;

W.  întrucât IMM-urile reprezentau 60% din întreprinderile care se bazau pe acordul privind „sfera de siguranță”, care le-a permis să beneficieze de procedurile de conformitate simplificate și eficiente din punctul de vedere al costurilor, în loc să se bazeze pe reguli corporatiste obligatorii sau pe clauze contractuale standard, care garantează un nivel echivalent de protecție, însă necesită investirea unor resurse administrative mult mai mari; întrucât IMM-urile sunt cele care vor avea cel mai mult de câștigat de pe urma scutului de confidențialitate;

X.  întrucât protecția vieții private și a datelor în SUA fac parte dintr-un sistem complex de reglementare și protejare a confidențialității datelor, în special în ceea ce privește categoriile cele mai sensibile de date cu caracter personal, cum ar fi cele legate de sănătate, finanțe, comunicații electronice și minori;

Y.  întrucât legile naționale de supraveghere din statele membre ale UE se caracterizează prin varietatea lor și competențele discreționare ample în ceea ce privește necesitatea supravegherii și garanțiile prevăzute pentru a limita interferențele cu drepturile și libertățile fundamentale,

1.  salută încheierea negocierilor dintre UE și SUA privind scutul de confidențialitate, după mai bine de doi ani de negocieri între Comisie și Departamentul Comerțului din SUA;

2.  salută adoptarea Legii privind căile de atac judiciare de către Congresul american și reamintește că această lege a fost solicitată de mult timp ca o condiție prealabilă pentru finalizarea acordului-cadru UE-SUA și încheierea negocierilor privind scutul de confidențialitate;

3.  recunoaște că scutul de confidențialitate UE-SUA diferă substanțial de cadrul privind „sfera de siguranță”, el prevăzând o documentație mult mai detaliată, care impune obligații mai specifice întreprinderilor care doresc să adere la acest cadru, inclusiv noi controale și echilibre care să garanteze că cetățenii europeni vizați își pot exercita drepturile atunci când datele lor sunt procesate în SUA;

4.  salută recunoașterea de către Grupul de lucru instituit prin articolul 29 a îmbunătățirilor semnificative aduse de scutul de confidențialitate în comparație cu decizia privind „sfera de siguranță”;

5.  ia act de preocupările Grupului de lucru instituit prin articolul 29 și de abordarea sa constructivă și subliniază, de asemenea, că principiul păstrării datelor pentru o durată limitată, menționat în aviz, ar trebui clarificat mai întâi la nivelul Uniunii Europene, deoarece situația și standardele din UE sunt încă neclare în urma hotărârii Curții de Justiție din 2014;

6.  ia act de declarația președintelui Grupului de lucru instituit prin articolul 29, potrivit căreia garanțiile esențiale identificate de grupul de lucru ar trebui să fie valide și pentru statele membre ale UE;

7.  regretă că procedura pentru adoptarea unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție nu prevede o procedură de consultare oficială cu părțile interesate relevante, cum ar fi întreprinderile și, în special, organizațiile care reprezintă IMM-urile;

8.  ia act de faptul că, în timp ce cadrul privind „sfera de siguranță” nu făcea referire la nicio limitare specifică referitoare la accesul Guvernului SUA la datele transferate în această țară, documentația privind scutul de confidențialitate include acum angajamente obligatorii din partea Guvernului SUA sub fărmă de scrisori din partea directorului Serviciului național de informații, a Secretarului de Stat al SUA și a Ministerului Justiției din SUA;

9.  subliniază că, din 2013, Congresul și administrația SUA au adoptat peste 24 de reforme ale legilor și programelor de supraveghere, inclusiv Legea SUA privind libertatea, care interzice colectarea în masă a datelor, Directiva privind politica prezidențială nr. 28, care face ca protejarea dreptului la viață privată și a libertăților cetățenești în afara SUA să devină parte integrantă din politica de supraveghere a SUA, amendamentele la Legea americană privind supravegherea activităților străine de spionaj și Legea privind căile de atac judiciare, care extinde măsurile de protecție a datelor la cetățenii europeni; consideră că aceste reforme sunt esențiale pentru a evalua efectul de interferență cu drepturile fundamentale la viață privată și protecția datelor, prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

10.  recunoaște și salută inițiativele foarte recente ale administrației și Congresului SUA, cum ar fi Legea privind confidențialitatea e-mail-urilor (Email Privacy Bill), care a fost adoptată în unanimitate de Cameră în aprilie 2016 și care modifică Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act - ACPA) din 1986, și adoptarea de către Camera Reprezentanților, în ianuarie 2016, și de către Senat, în martie 2016, a Legii privind accesul liber la informațiile de interes public (Freedom of Information Improvement Act - FOIA) și sprijină promulgarea legii, ceea ce dovedește eforturile politice considerabile pe care SUA le face pentru a întări protecția vieții private pentru toți cetățenii;

11.  salută crearea mecanismului ombudsmanului în cadrul Departamentului de Stat, care va fi independent de serviciile de securitate naționale și va contribui la asigurarea accesului la căi de atac individuale și a exercitării controlului independent;

12.  ia act cu satisfacție că, în temeiul scutului de confidențialitate, cetățenii europeni vizați dispun în SUA de mai multe căi de atac în justiție: în primul rând, plângerile pot fi depuse fie direct la întreprindere, fie prin intermediul Departamentului Comerțului, după sesizarea unei autorități pentru protecția datelor sau a unui organism independent de soluționare a litigiilor; în al doilea rând, în ceea ce privește interferențele cu drepturile fundamentale în scopul securității naționale, se poate intenta o acțiune civilă în fața unei instanțe americane; plângeri similare pot fi adresate și de ombudsmanul independent, instituit recent; în fine, plângerile referitoare la interferențele cu drepturile fundamentale în scopul aplicării legii și al interesului general pot fi abordate prin moțiuni împotriva citațiilor; încurajează Comisia și autoritățile naționale de protecție a datelor să ofere mai multe orientări pentru a se asigura că aceste căi de atac sunt mai accesibile și mai disponibile;

13.  salută rolul important conferit de scutul de confidențialitate autorităților naționale de protecție a datelor din statele membre în ceea ce privește examinarea și investigarea reclamațiilor referitoare la protecția dreptului la viață privată și de familie, în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și suspendarea transferurilor de date, precum și obligația impusă Departamentului Comerțului din SUA de a soluționa aceste plângeri;

14.  reamintește că unul dintre obiectivele fundamentale ale UE cu privire la această chestiune ar trebui să fie protejarea datelor cu caracter personal transferate principalului său partener comercial internațional și că scutul de confidențialitate va contribui la garantarea faptului că drepturile fundamentale ale cetățenilor vizați sunt protejate în timpul transferului de date;

15.  reamintește, de asemenea, că securitatea juridică și, în special, normele clare și uniforme sunt un element esențial pentru dezvoltarea afacerilor și creștere, în special în cazul IMM-urilor, și avertizează, prin urmare, cu privire la orice încercare de a pune în pericol finalizarea scutului de confidențialitate, ceea ce ar face ca mii de întreprinderi de toate tipurile și dimensiunile – atât din Europa, cât și din State Unite – să se confrunte cu un sentiment general de nesiguranță, cu incertitudine juridică și cu repercusiuni grave asupra activităților lor și a capacității lor de a-și desfășura activitatea peste ocean;

16.  subliniază că IMM-urile reprezentau 60% din întreprinderile care se bazau pe acordul privind „sfera de siguranță” și că IMM-urile sunt cele care vor avea cel mai mult de câștigat de pe urma scutului de confidențialitate;| invită Comisia, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de protecție a datelor, să ofere mai multă claritate, precizie și accesibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare și funcționarea scutului de confidențialitate pentru aceste întreprinderi;

17.  consideră că scutul de confidențialitate este esențial pentru reducerea decalajului dintre abordarea europeană și cea americană în materie de viață privată și că, prin urmare, este esențial să fie restabilită încrederea față de partenerul transatlantic; își exprimă încrederea că, imediat ce va deveni un cadru de conformitate stabilit, scutul de confidențialitate va face obiectul unui control strict din partea organelor de reglementare și a Comisiei prin intermediul mecanismului de revizuire comun anual, ceea ce va garanta robustețea și validitatea sa juridică;

18.  invită Comisia să își asume pe deplin responsabilitatea, în conformitate cu scutul de confidențialitate, de a revizui periodic constatarea adecvării sale și justificările juridice aferente, pentru a se asigura că datele cu caracter personal sunt respectate în mod corespunzător, iar cadrul funcționează eficient, fără a afecta în mod nejustificat drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată și la securitate, dreptul de a primi și de a comunica informații și dreptul de a desfășura o activitate comercială, și să raporteze anual Parlamentului cu privire la constatările sale precise și căile de atac avute în vedere;

19.  recunoaște că scutul de confidențialitate face parte dintr-un dialog mai larg între UE și țările terțe, inclusiv Statele Unite, cu privire la protecția datelor, comerț, securitate și drepturile aferente, precum și obiectivele de interes comun; invită, prin urmare, toate părțile să colaboreze în vederea creării și îmbunătățirii constante a cadrelor internaționale și a legislației interne viabile și armonizate, care să permită atingerea acestor obiective;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Congresului și administrației SUA.

(1)

JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(2)

JO L 350, 30.12.2008, p. 60.

(3)

JO L 119, 4.5.2016, p. 89.

(4)

https://www.congress.gov/114/plaws/publ23/PLAW-114publ23.pdf

(5)

https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/01/17/presidential-policy-directive-signals-intelligence-activities

Ultima actualizare: 25 mai 2016Notă juridică