PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la situaţia din Libia
14.9.2011
în locul propunerilor de rezoluţie depuse de următoarele grupuri:
S&D (B7‑0513/2011)
PPE (B7‑0515/2011)
ECR (B7‑0516/2011)
Verts/ALE (B7‑0517/2011)
ALDE (B7‑0518/2011)
José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Ioannis Kasoulides, Cristian Dan Preda, Mario Mauro, Simon Busuttil, Arnaud Danjean, Tokia Saïfi, Laima Liucija Andrikienė, Othmar Karas, Tunne Kelam, Alf Svensson, Ria Oomen-Ruijten, Elena Băsescu, Nadezhda Neynsky, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Santiago Fisas Ayxela, Salvatore Iacolino, Hans-Gert Pöttering, Roberta Angelilli, Franck Proust, Dominique Vlasto, Agnès Le Brun, Georgios Koumoutsakos, Anna Ibrisagic în numele Grupului PPE
Ana Gomes, Véronique De Keyser, Pier Antonio Panzeri, Kristian Vigenin, Roberto Gualtieri, María Muñiz De Urquiza, Carmen Romero López, Harlem Désir, Vincent Peillon, Rovana Plumb, Rosario Crocetta în numele Grupului S&D
Kristiina Ojuland, Marielle De Sarnez, Niccolò Rinaldi, Edward McMillan-Scott, Sonia Alfano, Marietje Schaake, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Graham Watson, Ramon Tremosa i Balcells, Jelko Kacin în numele Grupului ALDE
Daniel Cohn-Bendit, Franziska Katharina Brantner, Hélène Flautre, Judith Sargentini, Eva Joly, Isabelle Durant, Malika Benarab-Attou, Yannick Jadot, Barbara Lochbihler, Ulrike Lunacek în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Ryszard Antoni Legutko, Tomasz Piotr Poręba, Konrad Szymański, Ryszard Czarnecki, Adam Bielan, Michał Tomasz Kamiński, Geoffrey Van Orden în numele Grupului ECR
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la situaţia din Libia
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluţia nr. 1970/2011 din 26 februarie 2011 şi Rezoluţia nr. 1973/2011 din 17 martie 2011 ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CSONU),
– având în vedere suspendarea la 22 februarie 2011 a negocierilor privind Acordul-cadru UE-Libia,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 18 iulie 2011 privind Libia,
– având în vedere conferinţa Grupului internaţional de contact care a avut loc la 1 septembrie 2011 la Paris,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Libia, în special cea din 10 martie 2011, precum şi recomandarea sa din 20 ianuarie 2011,
– având în vedere declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate (ÎR/VP) din 13 septembrie 2011 referitoare la Libia,
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, după şase luni de lupte, care au avut ca rezultat mii de victime, precum şi suferinţe şi necesităţi umanitare alarmante, regimul Gaddafi a luat sfârşit şi un guvern interimar condus de Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) îşi va începe în curând activitatea de edificare a unei noi Libii;
B. întrucât Rezoluţiile nr. 1970 şi 1973 ale Consiliului de Securitate al ONU au fost adoptate ca urmare a represiunilor brutale împotriva demonstranţilor paşnici, inclusiv a încălcărilor grave şi sistematice ale drepturilor omului, precum şi ca urmare a incapacităţii regimului libian de a-şi îndeplini responsabilitatea ce îi revine în temeiul dreptului internaţional de a proteja populaţia libiană;
C. întrucât a fost creată o coaliţie compusă din ţări dispuse să implementeze Rezoluţia nr. 1973 a CSONU; întrucât mandatul respectiv a fost preluat într-o a doua etapă de NATO; întrucât campania aeriană condusă de NATO, Odyssey Dawn, continuă atât timp cât este necesar pentru protejarea populaţiei civile din Libia;
D. întrucât CNT va trebui, în acelaşi timp, să satisfacă nevoile umanitare cele mai presante ale populaţiei, să pună capăt violenţelor şi să instituie statul de drept, asumându-şi totodată redutabila sarcină de edificare a naţiunii şi a unui stat democratic funcţional; întrucât acesta şi-a exprimat angajamentul de a avansa rapid către legitimitate democratică prin elaborarea unei constituţii şi organizarea cât mai curând a unor alegeri libere şi corecte;
E. întrucât Curtea Penală Internaţională (CPI) a emis la 27 iunie 2011 mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi, fiul său, Saif Al-Islam Gaddafi, şi fostul şef al serviciului său de informaţii, Abdullah Al-Senussi, pentru presupuse crime împotriva umanităţii comise de la începutul rebeliunii populare;
F. întrucât, potrivit UNHCR, de la începutul represiunilor din Libia, aproximativ 1 500 de refugiaţi libieni şi-au pierdut viaţa încercând să traverseze Marea Mediterană către Europa;
G. întrucât la 1 septembrie la Paris, a avut loc Summitul „Friends of Libya” (Prietenii Libiei), la care au participat aproximativ 60 de state şi organizaţii internaţionale şi care a fost menit să coordoneze eforturile internaţionale în materie de asistenţă pentru reconstrucţia Libiei;
H. întrucât UE a oferit un ajutor umanitar de peste 152 de milioane de euro, iar ÎR/VP a deschis un birou al UE la Benghazi la 22 mai 2011 pentru a stabili contacte cu CNT şi a ajuta Libia să se pregătească pentru faza următoare de tranziţie democratică; întrucât un birou al UE a fost deschis la Tripoli la 31 august 2011;
I. întrucât o Africă de Nord democratică, stabilă, prosperă şi paşnică prezintă un interes esenţial pentru UE,
1. aşteaptă cu nerăbdare încheierea conflictului din Libia, care a durat şase luni, şi salută căderea regimului autocratic al lui Muammar Gaddafi, la putere de 42 de ani şi care este responsabil de lunga şi uriaşa suferinţă a poporului libian; felicită poporul libian pentru curajul şi hotărârea de care a dat dovadă şi subliniază că aspiraţiile libere şi suverane ale acestuia ar trebui să constituie motorul procesului de tranziţie, ţinând seama de faptul că numai o puternică participare locală va garanta succesul acestui proces;
2. solicită ÎR/VP să elaboreze o strategie comună, autentică, eficace şi credibilă pentru Libia, iar statelor membre ale Uniunii Europene să implementeze această strategie abţinându-se de la acţiuni sau iniţiative unilaterale care ar putea să-i diminueze eficacitate; solicită Uniunii Europene şi statelor sale membre să ofere un sprijin deplin pe parcursul procesului de tranziţie, care trebuie să aibă loc în prezent în mod coordonat în scopul creării unei Libii libere, democratice şi prospere, evitându-se în acelaşi timp dublările de eforturi şi urmărirea unor strategii multilaterale;
3. îşi exprimă sprijinul deplin pentru CNT în redutabila sarcină de edificare a unui nou stat care să îi reprezinte pe toţi libienii; salută recentele recunoaşteri ale CNT şi solicită tuturor statelor membre ale UE şi comunităţii internaţionale să procedeze în acelaşi fel; salută faptul că toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv, foarte recent, China, au recunoscut CNT drept autoritatea legitimă în Libia; îndeamnă ţările din Uniunea Africană să recunoască CNT; solicită CNT să-şi asume pe deplin responsabilitatea pentru siguranţa şi bunăstarea poporului libian, să acţioneze în mod transparent şi în deplină concordanţă cu principiile democratice, precum şi cu dreptul umanitar internaţional; solicită ÎR/VP, Consiliului şi Comisiei să promoveze în continuare relaţiile cu CNT şi să acorde asistenţă noilor autorităţi libiene în procesul de edificare a unei Libii unite, democratice şi pluraliste în care drepturile omului, libertăţile fundamentale şi justiţia să fie garantate pentru toţi cetăţenii libieni, precum şi pentru lucrătorii migranţi şi refugiaţi;
4. subliniază că nu poate exista impunitate pentru crimele împotriva umanităţii şi că Muammar Gaddafi şi membrii regimului său trebuie să fie traşi la răspundere şi judecaţi pentru crimele comise, în conformitate cu principiile statului de drept; îndeamnă combatanţii CNT să se abţină de la represalii şi execuţii fără judecată; se aşteaptă ca, dacă Gaddafi şi membrii regimului său vor fi aduşi în faţa justiţiei în Libia pentru toate crimele comise în timpul dictaturii, şi nu numai pentru crimele pentru care au fost puşi sub acuzare de CPI, instanţele şi procedurile libiene să asigure deplina conformitate cu normele internaţionale în materie de procese echitabile, inclusiv cu cele privind transparenţa şi participarea observatorilor internaţionali şi excluderea pedepsei capitale;
5. îndeamnă toate ţările, în special vecinii Libiei, să coopereze cu noile autorităţi libiene şi cu autorităţile internaţionale de justiţie, şi anume cu CPI, pentru a asigura aducerea lui Gaddafi şi a celor mai apropiaţi aliaţi ai săi în faţa instanţelor de judecată; reaminteşte, de exemplu, că Nigerul şi Burkina Faso sunt părţi la CPI şi, în consecinţă, au obligaţia să coopereze cu Curtea şi să-l predea acesteia pe Gaddafi şi pe rudele sale puse sub acuzare, în cazul în care intră pe teritoriul lor; deplânge faptul că Guineea-Bissau i-a oferit azil lui Gaddafi, ceea ce i-ar permite acestuia să se deplaseze şi să trăiască în acea ţară, avertizând că acest lucru ar veni în contradicţie cu obligaţiile acestei ţări în temeiul Acordului de la Cotonou;
6. salută angajamentul statelor şi organizaţiilor internaţionale prezente la Summitul „Friends of Libya”, care a avut loc la 1 septembrie la Paris, de a pune imediat la dispoziţie activele Libiei care au fost îngheţate, în valoare de 15 miliarde de dolari SUA, precum şi decizia UE de a ridica sancţiunile impuse împotriva a 28 de entităţi libiene, inclusiv porturi, întreprinderi petroliere şi bănci; solicită statelor membre ale UE să obţină autorizaţia CSONU şi să disponibilizeze activele libiene îngheţate pentru a ajuta CNT să asigure guvernanţa de care este nevoie în această perioadă de tranziţie şi solicită în special statelor membre să-şi onoreze promisiunile făcute cu ocazia Conferinţei de la Paris; solicită realizarea unei anchete cu privire la locaţia bunurilor şi banilor deturnaţi de familia Gaddafi şi restituirea acestora Libiei;
7. salută faptul că UE şi-a marcat rapid prezenţa la Tripoli, la scurt timp după ce oraşul a fost eliberat, şi a deschis un birou UE în capitală; se aşteaptă ca acesta să dispună de personalul necesar cât mai curând posibil pentru a valorifica activitatea importantă desfăşurată de biroul UE în Benghazi pentru a promova în continuare relaţiile cu CNT şi pentru a acorda noilor autorităţi libiene asistenţă în ceea ce priveşte satisfacerea celor mai presante nevoi ale poporului libian;
8. recomandă trimiterea fără întârziere a unei delegaţii a Parlamentului European în Libia în scopul evaluării situaţiei, transmiterii unui mesaj de sprijin şi solidaritate şi iniţierii unui dialog cu CNT, societatea civilă şi alţi actori importanţi pe plan local;
9. subliniază că credibilitatea guvernului interimar al CNT se va întemeia pe capacitatea sa de a face faţă nevoilor celor mai urgente şi de a crea în acelaşi timp condiţii pentru înfiinţarea unor instituţii democratice; solicită CNT să lanseze un proces cât mai transparent şi cuprinzător cu putinţă, cu participarea tuturor părţilor interesante importante din toate regiunile ţării, în scopul edificării legitimităţii şi a consensului la nivel naţional şi evitării, astfel, a diviziunilor regionale, etnice sau tribale care ar putea cauza violenţe ulterioare; solicită CNT să asigure participarea întregului spectru al societăţii libiene şi să acorde mai multă putere femeilor şi minorităţilor în procesul de tranziţie către democratizare, şi anume prin stimularea participării lor în societate civilă, mass-media, partidele politice şi tot felul de organe decizionale pe plan politic şi economic;
10. salută discursul preşedintelui CNT, Mustafa Abdul Jalil, ţinut la Tripoli, în care a anunţat că Libia va fi o ţară islamică moderată, lucru care va fi reflectat în constituţie şi va saluta participarea femeilor la viaţa publică; declară că se aşteaptă ca CNT să-şi asume pe deplin responsabilităţile şi să-şi respecte angajamentele pe care şi le-a asumat de a edifica un stat tolerant, unificat şi democratic în Libia, protejând drepturile universale ale omului pentru toţi cetăţenii libieni, precum şi pentru lucrătorii migranţi sau străini; invită CNT să încurajeze activ participarea femeilor şi a tinerilor la procesele politice menite să creeze partidele politice şi instituţiile democratice;
11. cere CNT să lanseze fără întârziere un proces de înfăptuire a dreptăţii şi de reconciliere naţională; solicită ÎR/VP să trimită experţi şi formatori în domeniul medierii şi al dialogului pentru a acorda asistenţă CNT şi altor actori din Libia;
12. subliniază importanţa desfăşurării unei anchete privind toate cazurile de încălcare a drepturilor omului, indiferent de cine a comis aceste încălcări; consideră că această anchetă ar trebui să reprezinte o parte importantă a procesului de reconciliere în această ţară şi să fie condusă de înşişi cetăţenii libieni;
13. cere tuturor forţelor CNT să aplice prizonierilor de război, şi anume forţelor pro-Gaddafi şi mercenarilor, un tratament care să respecte dreptul umanitar internaţional; îndeamnă CNT să elibereze de îndată lucrătorii migranţi africani şi libienii de culoare deţinuţi arbitrar pe motiv că ar fi mercenari pro-Gaddafi şi să-i judece în condiţii de independenţă pe aceia care au comis crime;
14. cere CNT să protejeze drepturile minorităţilor şi grupurilor vulnerabile, inclusiv pe cele ale miilor de migranţi africani sub-saharieni, care sunt hărţuiţi numai din cauza culorii pielii lor, şi să protejeze şi să evacueze migranţii abandonaţi în centrele OIM sau din taberele improvizate; solicită în acest sens ÎR/VP să acorde CNT sprijin european în domeniul medierii pentru a putea face faţă acestei situaţii stringente în conformitate cu drepturile omului şi cu standardele umanitare; solicită statelor membre ale UE şi Comisiei să ofere asistenţă pentru relocarea refugiaţilor din taberele de la graniţa cu Tunisia şi de la alte frontiere, care au fugit din regiunile aflate în conflict şi a căror reîntoarcere în Libia le-ar pune viaţa în pericol;
15. subliniază că poporul libian a început revoluţia şi este deschizător de drum; consideră că poporul libian trebuie să devină singurul stăpân al viitorului Libiei, asigurând suveranitatea deplină a Libiei;
16. solicită ÎR/VP, Comisiei şi statelor membre ale UE să ofere asistenţă pentru reformarea sectorului securităţii din Libia, inclusiv a poliţiei şi a forţelor armate, precum şi pentru dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea foştilor combatanţi, inclusiv consolidarea măsurilor de control la frontieră şi al traficului de armament, în cooperare cu ţările vecine; îşi exprimă deosebita îngrijorare cu privire la cantitatea enormă de armament deţinută de combatanţi şi de persoane civile, care pune în pericol vieţile cetăţenilor, în special ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile şi copiii;
17. subliniază importanţa încheierii cu succes a conflictului din Libia pentru întreaga regiune, inclusiv în contextul Primăverii arabe; îndeamnă şi pe alţi lideri din regiune să tragă învăţăminte din situaţia din Libia şi să acorde o deosebită atenţie mişcărilor populare din ce în ce mai puternice care cer ca drepturile şi libertăţile să le fie respectate;
18. solicită CNT să se angajeze să adopte standarde stricte de transparenţă în sectoare economice interne strategice pentru a garanta faptul că resursele naturale din Libia aduc beneficii întregii populaţii;
19. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Uniunii Africane, Ligii Arabe şi Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia.