Procedură : 2012/2684(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B7-0304/2012

Texte depuse :

RC-B7-0304/2012

Dezbateri :

OJ 13/06/2012 - 134

Voturi :

PV 14/06/2012 - 11.9
CRE 14/06/2012 - 11.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 131kWORD 1366k
12.6.2012
PE489.334v01-00}
PE489.337v01-00}
PE491.929v01-00} RC1
 
B7-0304/2012}
B7-0307/2012}
B7-0310/2012} RC1

depusă în conformitate cu articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură

în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:

ECR (B7‑0304/2012)

S&D, Verts/ALE, GUE/NGL, ALDE (B7‑0307/2012)

PPE (B7‑0310/2012)


referitoare la încetarea mutilării genitale feminine (2012/2684(RSP))


Mariya Nedelcheva, Roberta Angelilli, Cristiana Muscardini, Joanna Katarzyna Skrzydlewska în numele Grupului PPE
Ana Gomes, Véronique De Keyser, Sylvie Guillaume, Britta Thomsen, Claude Moraes, Emine Bozkurt, Minodora Cliveti, Zita Gurmai în numele Grupului S&D
Renate Weber, Cecilia Wikström, Sophia in ‘t Veld, Antonyia Parvanova, Edward McMillan-Scott, Sarah Ludford, Gesine Meissner, Frédérique Ries, Izaskun Bilbao Barandica în numele Grupului ALDE
Rebecca Harms, Isabelle Durant, Marije Cornelissen, Raül Romeva i Rueda, Franziska Katharina Brantner, Nicole Kiil-Nielsen, Ana Miranda, Ulrike Lunacek, Jean Lambert, Malika Benarab-Attou, Barbara Lochbihler, Catherine Grèze în numele Grupului Verts/ALE
Marina Yannakoudakis, Andrea Češková în numele Grupului ECR
Mikael Gustafsson, Inês Cristina Zuber, Kartika Tamara Liotard, Patrick Le Hyaric, Willy Meyer, Marisa Matias, Alda Sousa în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la încetarea mutilării genitale feminine (2012/2684(RSP))  

Parlamentul European,

–   având în vedere rapoartele prezentate în conformitate cu Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și cu Protocolul Opțional la aceasta și având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la lupta împotriva mutilărilor genitale feminine practicate în UE(1),

–    având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 5 decembrie 2011 intitulat „Ending female genital mutilation”,

–   având în vedere Concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor în Uniunea Europeană, în care se solicită adoptarea unei strategii internaționale de combatere a mutilării genitale feminine,

–   având în vedere Convenția Consiliului Europei din 12 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–   având în vedere Liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, adoptate de Consiliul Afaceri Generale la 8 decembrie 2008.

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(3),

–   având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât mutilarea genitală feminină reprezintă un abuz ireparabil prin care se modifică sau se rănesc intenționat organele genitale feminine din motive nemedicale, cu consecințe ireversibile care afectează astăzi 140 de milioane de femei și de fete aflate în viață și întrucât, în fiecare an, alte trei milioane de fete riscă să suporte această practică;

B.  întrucât cel puțin 500 000 de femei și fete din Europa au fost afectate de mutilarea genitală feminină și se estimează că 180 000 de fete riscă acest lucru, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății; întrucât, potrivit experților, aceste cifre sunt subestimate și nu țin cont de a doua generație a migranților și de migrantele neînregistrate;

C. întrucât orice formă de mutilare genitală feminină este o practică tradițională dăunătoare care nu poate fi considerată parte a unei religii, ci este un act de violență împotriva femeilor și fetelor care constituie o încălcare a drepturilor lor fundamentale, în special a dreptului la integritate și securitate personală și la sănătate fizică și mintală, precum și o vătămare a sănătății lor sexuale și reproductive, ceea ce reprezintă și un abuz la adresa copiilor în cazul fetelor minore; întrucât aceste încălcări nu pot fi în niciun caz justificate de respectarea diverselor tradiții culturale sau ceremonii de inițiere;

D. întrucât, pe lângă faptul că în sine este o încălcare a drepturilor omului, mutilarea genitală feminină aduce prejudicii foarte grave și ireparabile pe termen scurt și lung sănătății fizice și mintale și drepturilor femeilor și fetelor afectate, constituind un atac grav la adresa persoanei și integrității lor, în unele cazuri putând fi chiar fatală; întrucât folosirea unor instrumente rudimentare și absența măsurilor antiseptice au la rândul lor alte efecte nocive, actul sexual și nașterea putând fi dureroase, organele fiind afectate ireparabil și putând apărea complicații precum hemoragii, șocuri, infecții, transmiterea virusului HIV, tetanos, tumori benigne și complicații grave în timpul sarcinii și al nașterii;

E.  întrucât mutilarea genitală feminină este o expresie a relațiilor de putere inegale și o formă de violență împotriva femeilor, pe lângă alte forme serioase de violență pe criterii de gen și întrucât este absolut necesar ca lupta împotriva mutilării genitale feminine să fie integrată într-o strategie generală și coerentă de combatere a violenței pe criterii de gen și a violenței împotriva femeilor,

1.  salută decizia din 8 martie 2012 adoptată la cea de a 56-a sesiune a Comisiei pentru statutul femeilor ca problema mutilării genitale feminine să fie discutată de Adunarea Generală a ONU la cea de a 67-a sesiune a sa;

2.  solicită Adunării Generale a ONU să adopte o rezoluție la cea de a 67-a sesiune a sa pentru a pune capăt mutilării genitale feminine la nivel mondial – conform solicitării Summitului Uniunii Africane din 2 iulie 2011 – prin armonizarea măsurilor luate de statele membre și prin emiterea de recomandări și orientări privind dezvoltarea și consolidarea instrumentelor juridice regionale și internaționale și a legislației naționale;

3.  afirmă că, întrucât este practicată în general în cazul fetelor cu vârsta de până la 15 ani, mutilarea genitală feminină constituie o încălcare a drepturilor copilului; reafirmă că toate cele 27 de state membre s-au angajat să protejeze drepturile copilului în cadrul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului;

4.  solicită statelor membre să continue să ratifice instrumentele internaționale și să le pună în aplicare printr-o legislație cuprinzătoare care să interzică toate formele de mutilare genitală feminină și să prevadă sancțiuni eficace pentru autorii acestei practici; observă că legislația ar trebui să prevadă și o gamă completă de măsuri preventive și de protecție, inclusiv mecanisme de coordonare, monitorizare și evaluare a aplicării legii, și ar trebui să amelioreze condițiile ce permit femeilor și fetelor să raporteze cazurile de mutilare genitală feminină;

5.  solicită entităților competente ale ONU și societății civile ca, prin alocarea de resurse financiare adecvate, să sprijine activ o serie de programe specifice inovatoare și să disemineze bunele practici care vizează nevoile și prioritățile fetelor aflate în situații vulnerabile, inclusiv ale celor afectate de mutilarea genitală feminină, care au dificultăți în accesarea serviciilor și programelor;

6.  solicită Secretarului General al ONU să se asigure că toate organizațiile și organismele relevante ale ONU, îndeosebi Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii, Fondul de Dezvoltare al Națiunilor Unite pentru Femei, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, individual și colectiv, integrează în programele lor naționale, după caz și în conformitate cu prioritățile naționale, protecția și promovarea drepturilor fetelor de a nu fi supuse mutilării genitale feminine, pentru a intensifica eforturile lor în această privință;

7.  subliniază necesitatea de a sprijini membrii societății civile, în special organizațiile femeilor, care lucrează în cadrul comunităților lor pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor, inclusiv mutilării genitale feminine;

8.  solicită insistent Comisiei ca, prin Planul său de acțiune privind egalitatea de șanse între femei și bărbați 2010, să se asigure că măsurile de combatere a violenței pe criterii de gen și de promovare a emancipării femeilor sunt integrate în toate politicile și programele de dezvoltare ale UE; subliniază importanța acțiunilor de sensibilizare, de mobilizare a comunității, de educație și de formare și a implicării autorităților naționale, regionale și locale și a societății civile din țările partenere; subliniază că eforturile de eliminare a atitudinilor și practicilor dăunătoare care afectează negativ fetele vor avea succes doar dacă sunt implicate deplin toate părțile interesate principale, printre care liderii religioși și de la nivelul comunității și persoanele care au o relație directă cu fetele, inclusiv părinții, familiile și comunitățile;

9.  solicită insistent Comisiei să acorde o atenție specifică mutilării genitale feminine în cadrul unei strategii globale de combatere a violenței împotriva femeilor care să includă acțiuni comune de combatere a mutilării genitale feminine;

10. solicită insistent Comisiei să acorde prioritate încetării violenței împotriva femeilor și fetelor și, prin alocarea de resurse financiare adecvate, să sprijine activ programe specifice și inovatoare atât în UE, cât și în țări terțe;

11. solicită insistent statelor membre să ia măsuri ferme de combatere a acestei practici ilegale;

12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU și statelor membre.

(1)

JO C 117E, 6.5.2010, p. 52.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0127.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Ultima actualizare: 13 iunie 2012Notă juridică