PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la exporturile de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului
2.7.2013 - (2013/2657(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
ALDE (B7‑0260/2013)
PPE (B7‑0262/2013)
ECR (B7‑0267/2013)
Michael Gahler, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Arnaud Danjean, Mairead McGuinness, Krzysztof Lisek, Tunne Kelam, Elena Băsescu, Anne Delvaux, Roberta Angelilli în numele Grupului PPE
Anneli Jäätteenmäki, Graham Watson în numele Grupului ALDE
Geoffrey Van Orden, Charles Tannock, Paweł Robert Kowal, Ryszard Czarnecki în numele Grupului ECR
Rezoluția Parlamentului European referitoare la exporturile de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului
Parlamentul European,
– având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar[1],
– având în vedere revizuirea Poziției comune desfășurată în momentul de față de către Grupul de lucru pentru exportul de arme convenționale din cadrul Consiliului (COARM), care, în conformitate cu articolul 15 din Poziția comună, trebuie să aibă loc la trei ani de la adoptarea acesteia din urmă,
– având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității[2],
– având în vedere Acțiunea comună 2002/589/PESC a Consiliului din 12 iulie 2002 privind contribuția Uniunii Europene la combaterea acumulării și proliferării cu caracter destabilizator a armelor ușoare și a armelor de calibru mic și în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile[3] și Strategia Uniunii Europene de combatere a acumulării ilicite și a traficului ilicit de arme de calibru mic și armament ușor (SALW), precum și de muniție aferentă, adoptată de Consiliul European la 15-16 decembrie 2005[4],
– având în vedere al treisprezecelea[5] și al paisprezecelea[6] raport anual al COARM,
– având în vedere Tratatul ONU privind comerțul cu arme care stabilește standarde comune obligatorii privind comerțul mondial cu arme convenționale,
– având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2012 referitoare la negocierile pentru Tratatul ONU privind comerțul cu arme[7],
– având în vedere articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât exporturile de arme pot avea un impact semnificativ asupra politicii de securitate, precum și asupra politicii de dezvoltare și, prin urmare, este important să se consolideze politica Uniunii Europene de control al exporturilor de tehnologie și echipament militar;
B. întrucât Poziția comună 2008/944/PESC constituie un cadru juridic obligatoriu, care stabilește opt criterii, iar în cazul încălcării acestor criterii ar trebui să se refuze acordarea unei licențe de export (criteriile 1–4) sau cel puțin să se aibă în vedere un refuz (criteriile 5–8);
C. întrucât, potrivit articolului 3 din poziția comună, cele opt criterii stabilesc doar o serie de standarde minime, neaducând atingere unor măsuri naționale mai restrictive în ceea ce privește controlul armelor; întrucât deciziile privind oportunitatea eliberării licențelor de exporturi de arme în conformitate cu aceste criterii sunt, în fiecare caz, o chestiune de resortul statelor membre individuale;
D. întrucât articolul 10 din Poziția comună prevede explicit că statele membre pot, după caz, să ia în considerare și efectul exporturilor propuse asupra intereselor lor economice, sociale, comerciale și industriale și întrucât acești factori nu ar trebui să aducă atingere aplicării celor opt criterii;
E. întrucât, potrivit Institutului Internațional pentru Cercetare în Domeniul Păcii din Stockholm (SIPRI), statele membre ale Uniunii Europene constituie al doilea exportator de arme ca mărime din lume, imediat după SUA , iar o parte tot mai mare din aceste exporturi a avut ca destinație țări din afara Uniunii Europene;
F. întrucât principalele destinații ale transferurilor de arme în afara UE realizate de statele membre sunt Orientul Mijlociu, America de Nord și Asia; întrucât principalele țări destinatare sunt Arabia Saudită, Statele Unite și Emiratele Arabe Unite;
G. întrucât industria de apărare europeană încearcă să compenseze cererea europeană în descreștere, încercând să obțină acces la piețe terțe, atitudine ce este susținută de un număr mare de actori politici și partide politice, care o privesc ca pe o contribuție la consolidarea industriei europene de apărare, a know-how-lui tehnologic, a securității aprovizionării și a pregătirii; întrucât cercetarea și dezvoltarea din cadrul industriilor de apărare are importante efecte colaterale, contribuind la numeroase aplicații civile;
H. întrucât s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește un acord între statele membre referitor la aplicarea, respectiv interpretarea celor opt criterii ale poziției comune, în principal datorită Ghidului de utilizare a poziției comune elaborat de COARM, care furnizează definiții detaliate ale celor mai bune practici cu privire la aplicarea criteriilor;
1. salută faptul că UE dispune de un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic, unic în lume, care îmbunătățește controlul exporturilor de armament, inclusiv în regiunile de criză și în țările cu o reputație îndoielnică în domeniul drepturilor omului, și salută, în acest context, participarea țărilor terțe europene și din afara Europei la sistemul de control al exporturilor de armament pe baza poziției comune; constată totuși că strictețea aplicării și interpretării celor opt criterii diferă de la un stat membru al UE la altul; solicită, prin urmare, o interpretare și o punere în aplicare a Poziției comune standard mai uniforme și revizuite, cu toate obligațiile sale și consideră regretabil că UE nu are încă o politică comună referitoare la transferurile de arme către țări terțe;
2. susține că politica externă și de securitate comună a UE nu ar trebui să contravină poziției comune; consideră că statelor membre și Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate le revine responsabilitatea de a spori coerența poziției comune și a politicii externe;
3. subliniază dreptul statelor membre de a-și urma propriile politici naționale, respectând totodată acordurile și dreptul internațional, precum și normele și criteriile convenite în comun, cum ar fi principiul de verificare a conformității în temeiul legislațiilor naționale;
4. consideră că Parlamentul European, parlamentele naționale sau organisme parlamentare specifice trebuie să asigure un control efectiv al aplicării și respectării standardelor convenite în Poziția comună la nivel UE și național și instituirea unui sistem transparent de control care să prevadă o obligație de raportare;
5. consideră că limbajul adoptat de Ghidul utilizatorului ar trebui să fie mai adecvat și mai puțin expus interpretărilor și că acest ghid ar trebui să fie în continuare actualizat, dacă este necesar;
6. solicită o mai bună aplicare a criteriilor Poziției comune înainte de propunerea unor criterii noi;
7. recunoaște rolul coerent și consecvent jucat de statele membre UE în sprijinul procesului internațional de stabilire a normelor obligatorii care reglementează comerțul internațional cu arme; îndeamnă UE și statele membre să-și concentreze eforturile asupra acelor țări care rămân în afara acordurilor internaționale;
8. ia act de faptul că rapoartele anuale ale COARM au făcut mai transparente exporturile de arme ale statelor membre; totuși, consideră regretabil faptul că seturile de date sunt incomplete și variază din cauza procedurilor diferite de colectare și prezentare a datelor din statele membre; reamintește statelor membre că este necesar să realizeze o prezentare anuală completă a informațiilor privind transferurile lor de arme destinată Grupului de lucru COARM, așa cum s-a convenit și prevăzut în poziția comună;
9. solicită o analiză a modului în care poziția comună este aplicată în sistemele naționale; este de părere că ar trebui consolidată capacitatea Grupului de lucru COARM de a evalua controlul exporturilor de armament;
10. consideră că Poziția comună ar trebui să fie completată cu o listă actualizată în permanență și accesibilă publicului, însoțită de informații care să indice în ce măsură exporturile către anumite țări destinatare sunt sau nu conforme cu cele opt criterii;
11. consideră că ar trebui instituit un sistem îmbunătățit care să permită schimburile regulate și actualizate de date între statele membre cu privire la transferurile de arme către statele care au fost supuse embargoului;
12. solicită o dezbatere anuală în cadrul Parlamentului, împreună cu un raport anual, privind aplicarea poziției comune, pentru a asigura un nivel corespunzător de supraveghere parlamentară și de transparență la nivel european;
13. salută încheierea, sub auspiciile Națiunilor Unite, a Tratatului privind comerțul cu arme, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind comerțul internațional cu arme convenționale, creând astfel un sistem internațional eficient de control al armamentului, printr-o mai mare transparență și răspundere, și stabilind cele mai înalte standarde internaționale, făcând în acest fel și mai dificilă utilizarea iresponsabilă și ilicită a armelor convenționale; recunoaște rolul coerent și consecvent pe care l-au avut UE și statele membre în sprijinirea procesului internațional de stabilire a unor norme obligatorii privind comerțul internațional cu arme;
14. subliniază importanța unei aplicări eficiente, credibile a TCA și încurajează statele membre să-și concentreze eforturile lor internaționale în favoarea unei afilieri universale la acest tratat și a unei intrări timpurii în vigoare;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.