Întrebare parlamentară - O-000032/2012Întrebare parlamentară
O-000032/2012

  Aderarea UE la CEDO și reforma Curții Europene a Drepturilor Omului

8.2.2012

Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000032/2012
adresată Comisiei
Articolul 115 din Regulamentul de procedură
Jan Philipp Albrecht, Judith Sargentini, Raül Romeva i Rueda, Franziska Keller, Jean Lambert, Hélène Flautre, Rui Tavares, Barbara Lochbihler, Tatjana Ždanoka, Ulrike Lunacek, Sandrine Bélier, Gerald Häfner
în numele Grupului Verts/ALE

Convenția Europeană privind Drepturile Omului (CEDO) reprezintă cel mai avansat mecanism de garantare a drepturilor omului din lume, oferindu-le indivizilor posibilitatea de a intenta o acțiune în fața unei curți europene împotriva guvernelor responsabile pentru încălcări ale drepturilor fundamentale. UE a acordat dintotdeauna cea mai mare importanță CEDO, fapt demonstrat de condiționarea aderării unui stat la UE de aderarea la Consiliul Europei și la CEDO. Aderarea UE la CEDO este o obligație juridică în temeiul articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Având în vedere această obligație, faptul că Regatul Unit și Franța au ridicat obiecții politice, periclitând procesul de aderare, este alarmant. La 25 ianuarie 2012, reprezentanți ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), format din 47 de state, și ai Parlamentului European au îndemnat guvernele naționale, îndeosebi Regatul Unit și Franța, să nu se opună aderării la CEDO a UE. În același timp, guvernul Regatului Unit, care deține în prezent președinția Consiliului Europei, a anunțat că se va concentra asupra continuării reformei CEDO. Președintele Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a subliniat responsabilitatea statelor părți de a asigura punerea în aplicare a hotărârilor, în timp ce APCE a adăugat că statele trebuie să abordeze aspectele structurale/sistemice și să consolideze rolul Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a garanta eficiența sa.

În acest context, trebuie amintit faptul că periclitarea aderării UE la CEDO de către guverne reprezintă o încălcare a principului cooperării loiale (articolul 4 alineatul (3) din TUE), în temeiul căruia Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. În plus, tratatul impune statelor membre să faciliteze îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

     Având în vedere principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 din TUE, care este poziția Comisiei în ceea ce privește încercarea statelor membre de a obstrucționa aderarea la CEDO?

     Ce măsuri va lua Comisia pentru a consolida punerea în aplicare la nivel național și pentru a reduce numărul ridicat de cereri repetate prezentate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, etape preliminare necesare pentru adoptarea unor măsuri concrete în vederea unui acord privind reforma Curții?

     Care sunt propunerile și pozițiile UE și ale statelor sale membre în cadrul organelor Consiliului Europei – și în raport cu acestea – cu privire la aderarea la CEDO și la reformarea Curții Europene a Drepturilor Omului? Adoptă statele membre o abordare comună, astfel cum prevăd articolele 2 și 6 din TUE? Care este calendarul propus pentru aderarea UE la CEDO?

Depunere: 8.2.2012

Trimisă: 10.2.2012

Termen pentru răspuns: 17.2.2012