Procedură : 2006/2133(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0471/2006

Texte depuse :

A6-0471/2006

Dezbateri :

PV 12/03/2007 - 18
CRE 12/03/2007 - 18

Voturi :

PV 13/03/2007 - 8.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0062

RAPORT     
PDF 264kWORD 285k
21 decembrie 2006
PE 380.802v04-00 A6-0471/2006

privind responsabilitatea socială corporativă: un nou parteneriat

(2006/2133(INI))

Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale

Raportor: Richard Howitt

ERATE/ADDENDA
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTUL EUROPEAN
 EXPLANATORY STATEMENT
 OPINION of the Committee on Industry, Research and Energy
 OPINION of the Committee on Women's Rights and Gender Equality
 PROCEDURĂ

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTUL EUROPEAN

privind responsabilitatea socială corporativă: un nou parteneriat

(2006/2133(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere cele mai recunoscute două standarde la nivel internaţional în ceea ce priveşte conduita corporativă: Declaraţia tripartită a Organizaţiei Internaţionale a Muncii de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială şi „Orientările pentru întreprinderi multinaţionale” ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), precum şi codurile de conduită adoptate sub egida unor organizaţii internaţionale precum Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca Mondială, dar şi eforturile depuse sub auspiciile Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), în legătură cu activităţile întreprinderilor din ţările în curs de dezvoltare,

 având în vedere Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă, din 18 iunie 1998, precum şi adoptarea de către aceasta a principalelor standarde universale de muncă: abolirea muncii forţate (Convenţiile 29 şi 105), libertatea de asociere şi dreptul la negociere colectivă (Convenţiile 87 şi 98), abolirea muncii minorilor (Convenţiile 138 182) şi nediscriminarea la angajare (Convenţiile 100 şi 111),

 având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, proclamată de Organizaţia Naţiunilor Unite şi, în special, articolul care prevede că fiecare individ şi organ al societăţii este invitat să îşi exercite rolul de a asigura respectarea universală a drepturilor omului, Pactul internaţional din 1966 privind drepturile civile şi politice, Pactul din 1966 privind drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, proiectul de Declaraţie din 1994 a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile populaţiilor indigene, Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, din 1989,

 având în vedere Convenţia privind lupta împotriva corupţiei a OCDE (1997),

 având în vedere Iniţiativa de Raportare Globală (Global Reporting Initiative - GRI) lansată în 1997(1) şi orientările actualizate pentru raportare durabilă ale grupului G3, publicate la 5 octombrie 2006,

 având în vedere iniţiativa „Global Compact” a Naţiunilor Unite, lansată în septembrie 2000,

 având în vedere anunţul din 9 octombrie 2006 făcut de „Global Compact” a Naţiunilor Unite şi Iniţiativa de Raportare Globală privind formarea unei „alianţe strategice”,

 având în vedere proiectul de norme ale ONU privind responsabilităţile societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi comerciale, cu privire la drepturile omului (decembrie 2003),

 având în vedere rezultatele reuniunii la nivel înalt a ONU pe tema dezvoltării durabile, organizate în 2002, la Johannesburg, şi în special apelul lansat în favoarea iniţiativelor interguvernamentale în materie de responsabilitate a întreprinderilor, precum şi concluziile Consiliului din 3 decembrie 2002 privind urmările reuniunii la nivel înalt,

 având în vedere raportul Secretarului General al ONU privind activitatea grupului „Global Compact” „Către parteneriate globale – Cooperare consolidată între Naţiunile Unite şi toţi partenerii implicaţi, în special sectorul privat”, 10 august 2005 (05-45706 (E) 020905),

 având în vedere numirea unui reprezentant special al Secretarului General al Naţiunilor Unite pentru afaceri şi drepturile omului, raportul său interimar din 22 februarie 2006 (E/CN.4/2006/97) şi consultările regionale organizate de acesta la Bangkok, în perioada 26-27 iunie 2006 şi la Johannesburg, în perioada 27-28 martie 2006,

 având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 1999 privind normele comunitare aplicabile întreprinderile europene care desfăşoară activităţi în ţările în curs de dezvoltare: către un cod de conduită european(2), care recomandă crearea unui cod european de conduită model, susţinut de un dispozitiv european de monitorizare,

 având în vedere Convenţia de la Bruxelles din 1968, astfel cum a fost consolidată prin Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială(3),

 având în vedere Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (4),

 având în vedere Rezoluţia Consiliului din 3 decembrie 2001 privind urmările cărţii verzi privind responsabilitatea socială corporativă(5),

 având în vedere Rezoluţia sa din 30 mai 2002 privind cartea verde a Comisiei privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială corporativă (6),

 având în vedere Rezoluţia sa din 13 mai 2003 privind responsabilitatea socială corporativă: contribuţia întreprinderilor la dezvoltarea durabilă(7),

 având în vedere recomandarea Comisiei din 30 mai 2001 privind recunoaşterea, evaluarea şi expunerea problemelor de mediu în bilanţurile anuale şi în rapoartele anuale ale societăţilor (notificată prin documentul numărul C(2001)1495) (8),

 având în vedere Rezoluţia sa din 4 iulie 2002 privind comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social intitulată: „Promovarea normelor de muncă fundamentale şi îmbunătăţirea guvernării sociale în contextul globalizării” (9),

 având în vedere Rezoluţia Consiliului din 6 februarie 2003 privind responsabilitatea socială corporativă(10);

 având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată„Guvernare şi dezvoltare” (COM(2003)0615),

 având în vedere Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind conturile anuale şi conturile consolidate ale anumitor forme de societăţi, ale băncilor şi ale altor instituţii financiare şi ale întreprinderilor de asigurare(11),

 având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice, de lucrări, de bunuri şi de servicii(12),

 având în vedere raportul final şi recomandările Forumului european multilateral privind RSC, din 29 iunie 2004, inclusiv recomandarea 7, care sprijină acţiunile destinate creării unui cadru juridic corespunzător,

 având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea socială a globalizării – contribuţia politicii UE la extinderea beneficiilor pentru toţi” (COM(2004)0383),

 având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului privind publicitatea înşelătoare, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”)(13),

 având în vedere Consiliul European din 22 şi 23 martie 2005 care a relansat strategia de la Lisabona, axând parteneriatul dintre UE şi statele membre pe tema „Să lucrăm împreună pentru dezvoltare şi locuri de muncă”,

 având în vedere Rezoluţia sa din 5 iulie 2005 privind exploatarea şi munca minorilor în ţările în curs de dezvoltare(14),

 având în vedere comunicarea Comisiei privind revizuirea strategiei pentru dezvoltare durabilă – o platformă de acţiune (COM(2005)0658), precum şi noua strategie pentru dezvoltare durabilă a UE, adoptată de Consiliu la 9 iulie 2006,

 având în vedere consensul european privind dezvoltarea, semnat de Comisie, Consiliu şi Parlamentul European, la 20 decembrie 2005,

 având în vedere noul Sistem Generalizat de Preferinţe (SGP+), intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2006, care acordă accesul liber, fără plata taxelor vamale, sau o reducere a acestora pentru un număr mai mare de produse şi include, de asemenea, un nou stimulent pentru ţările vulnerabile, care se confruntă cu nevoi comerciale, financiare sau de dezvoltare specifice,

 având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea muncii decente pentru toţi – contribuţia UE la punerea în aplicare a unei agende de muncă decente în lume” (COM(2006)0249),

 având în vedere cartea verde privind iniţiativa europeană în materie de transparenţă, 3 mai 2006,

 având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind comerţul echitabil şi dezvoltarea(15),

 având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea dreptului afacerilor şi consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a merge înainte” (Planul de acţiune al UE privind guvernarea corporativă) (COM(2003)0284),

 având în vedere audierea „Responsabilitatea socială corporativă – există o abordare europeană?” organizată de Parlamentul European la 5 octombrie 2006,

 având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, precum şi avizele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, precum şi ale Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0471/2006),

A. întrucât societăţile comerciale nu se pot substitui autorităţilor publice, atunci când acestea din urmă nu reuşesc să îşi exercite controlul asupra respectării standardelor sociale şi de mediu,

1. este convins că sporirea responsabilităţii sociale şi de mediu a întreprinderilor, legată de principiul responsabilităţii corporative, reprezintă un element esenţial al modelului social european, al strategiei Europei pentru dezvoltare durabilă, permiţând rezolvarea problemelor sociale generate de globalizarea economică;

2. salută comunicarea Comisiei care dă un nou impuls dezbaterii UE privind responsabilitatea socială corporativă (RSC), dar ia act de îngrijorările exprimate de unele părţi-cheie implicate cu privire la lipsa de transparenţă şi de echilibru în consultările realizate înaintea publicării sale;

3. recunoaşte că dezbaterea rămâne deschisă între diferitele părţi implicate cu privire la o definiţie adecvată a RSC şi că noţiunea de „ceea ce merge dincolo de respectarea normelor” poate permite unor întreprinderi să pretindă că fac dovadă de responsabilitate socială, când, de fapt, acestea nu respectă legile locale sau internaţionale; consideră că asistenţa UE acordată guvernelor din ţările terţe în punerea în aplicare a unor norme sociale şi de mediu, în concordanţă cu convenţiile internaţionale, precum şi a unor mecanisme eficiente de control, reprezintă un complement necesar pentru promovarea RSC din mediul de afaceri european în întreaga lume;

4. consideră că politicile de RSC ar trebui promovate pe baza meritelor proprii şi nu ca un substitut pentru o reglementare adecvată în domeniu şi nici ca un pretext pentru introducerea unei astfel de legislaţii; solicită ca dezbaterea RSC la nivel european să fie „depolarizată”, prin refuzul de a susţine abordările exclusiv voluntare şi obligatorii; reafirmă o abordare esenţial voluntară, dar care face posibilă – fără a fi obligatorie – cercetarea bazată pe obiective sociale şi de mediu clare şi fără a exclude continuarea dialogului şi a cercetării privind angajamentele obligatorii;

5. constată că proliferarea iniţiativelor voluntare în materie de RSC ar putea fi percepută ca un obstacol pentru mai multe întreprinderi care adoptă politici RSC, în special întreprinderile mici, precum şi ca un element de descurajare a companiilor de a întreprinde acţiuni de RSC mai credibile, demonstrând, în acelaşi timp, importanţa acordată RSC, precum şi nevoia de a crea stimulente pentru politici mai ambiţioase în materie de RSC; solicită Comisiei să încurajeze diseminarea de bune practici rezultate din iniţiative voluntare în materie de RSC; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare şi stabilirea unei liste de criterii pe care întreprinderile trebuie să le respecte, dacă pretind că sunt responsabile;

6. consideră că credibilitatea iniţiativelor voluntare în materie de RSC depinde, de asemenea, de angajamentul de a încorpora normele şi principiile existente, recunoscute la nivel internaţional, de o abordare multilaterală, aşa cum a recomandat Forumul european multilateral (FEM), precum şi de aplicarea unui sistem de monitorizare şi control independent; recomandă, în acest sens, crearea unui astfel de mecanism la nivel european;

7. consideră că dezbaterea din cadrul UE privind RSC a atins punctul în care accentul ar trebui mutat de la „procese” la „rezultate”, ducând, astfel, la o contribuţie cuantificabilă şi transparentă a companiilor la combaterea excluziunii sociale şi a degradării mediului în Europa şi în întreaga lume;

8. recunoaşte că multe societăţi comerciale fac deja eforturi considerabile şi din ce în ce mai intense pentru a se ridica la înălţimea responsabilităţii lor sociale;

9. constată că pieţele şi întreprinderile se află în stadii diferite de dezvoltare în Europa; consideră, prin urmare, că o metodă universal aplicabilă care să încerce impunerea unui model unic pentru conduita corporativă nu este pertinentă şi nu va duce la o asumare semnificativă a RSC de către întreprinderi; mai mult decât atât, consideră că ar trebui să se pună accent pe dezvoltarea societăţii civile şi, în special, pe sensibilizarea consumatorilor cu privire la o producţie responsabilă, pentru a promova asumarea responsabilităţii de către întreprinderi, acesta reprezentând un angajament pe termen lung şi relevant pentru contextul naţional şi regional particular;

10. subliniază că RSC ar trebui să abordeze noi domenii, cum ar fi formarea continuă, organizarea muncii, egalitatea de şanse, incluziunea socială, dezvoltarea durabilă şi etica, astfel încât să acţioneze ca un instrument suplimentar pentru gestionarea schimbării industriale şi a restructurărilor;

Dezbaterea din cadrul UE privind RSC

11. ia act de decizia Comisiei de a înfiinţa o Alianţă europeană pentru responsabilitatea socială corporativă, în parteneriat cu mai multe reţele de întreprinderi; recomandă ca, însăşi Comisia, să asigure un punct unic de coordonare pentru a menţine un anumit grad de sensibilizare privind componenţa şi activităţile Alianţei, precum şi să stabilească obiective clare, calendare şi o viziune strategică care să îi ghideze activitatea; încurajează întreprinderile europene şi cele care activează în Europa, mici şi mari, să adere la această iniţiativă şi doreşte ca Alianţa să se consolideze prin participarea altor părţi implicate;

12. consideră că dialogul social a reprezentat un mijloc eficient pentru promovarea iniţiativelor în materie de RSC, iar comitetul european de întreprindere a jucat, de asemenea, un rol important în aplicarea celor mai bune practici în materie de RSC;

13. sugerează că o intensificare substanţială a recurgerii la practici RSC în rândul întreprinderilor europene, dezvoltarea de noi modele pentru cele mai bune practici de către întreprinderile de vârf şi organizaţiile sindicale ale acestora în ceea ce priveşte diferite aspecte ale RSC, identificarea şi promovarea unei acţiuni şi reglementări specifice a UE pentru susţinerea RSC, precum şi evaluarea impactului unor astfel de iniţiative asupra mediului şi asupra drepturilor umane şi sociale ar putea constitui criteriile principale de evaluare a succesului Alianţei; sugerează, totuşi, ca un termen limită de doi ani să fie stabilit pentru finalizarea activităţii „laboratoarelor” înfiinţate sub egida acestei Alianţe, după cum a sugerat RSC Europa;

14. constată că reconvocarea Forumului european multilateral a fost adăugată târziu la comunicare şi că trebuie luate măsuri pentru a-i convinge pe diferiţii participanţi de faptul că va avea loc un dialog autentic, cu un real impact asupra politicilor şi programelor europene, al căror scop este stimularea şi aplicarea RSC în întreprinderile din UE; consideră că trebuie învăţate lecţii din cei doi ani de funcţionare ai RSC, care sunt pozitive în sensul regulii „unde nu e glorie, nu e nici ruşine” şi, în special, a recurgerii la raportori independenţi; subliniază, însă, că sunt necesare îmbunătăţiri în ceea ce priveşte ajungerea la un consens; îndeamnă, de asemenea, ca reprezentanţii Comisiei să se implice mai activ în dezbatere;

15. solicită Comisiei să invite reprezentanţi ai mai multor guverne naţionale, regionale şi locale, care s-au angajat să utilizeze achiziţiile publice şi alte instrumente din cadrul administraţiei publice, în scopul promovării RSC, pentru a forma propriul „laborator” în cadrul Alianţei şi a integra rezultatele proprii în activitatea ulterioară a acesteia;

16. susţine eforturile Comisiei de a extinde componenţa RSC pentru a include investitorii, sectorul educaţional şi autorităţile publice, insistând, în acelaşi timp, asupra necesităţii de a menţine posibilitatea unui dialog durabil pentru atingerea obiectivelor stabilite;

17. invită Comisia să încurajeze, în monitorizarea progresului RSC, o mai mare participare a femeilor la Forumul multilateral, precum şi schimbul de informaţii şi de bune practici în domeniul egalităţii între sexe;

18. susţine cererile în favoarea publicităţii obligatorii a întreprinderilor şi a altor grupuri de presiune, precum şi accesul echilibrat între grupurile de societăţi şi alte părţi interesate la procesul de elaborare a politicilor UE;

Legătura dintre RSC şi competitivitate

19. salută intenţia comunicării de a lega RSC de obiectivele economice, sociale şi de mediu ale Agendei de la Lisabona, deoarece consideră că o abordare responsabilă a RSC de către întreprinderi poate contribui atât la creşterea numărului de locuri de muncă, cât şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la asigurarea respectării drepturilor muncitorilor şi la promovarea cercetării şi a dezvoltării de inovaţii tehnologice; susţine principiul „competitivităţii responsabile”, ca parte integrantă a programul Comisiei pentru inovaţie şi competitivitate; invită întreprinderile europene să prezinte în rapoartele lor modurile în care contribuie la realizarea obiectivelor de la Lisabona;

20. recunoaşte că regulile eficiente privind competiţia, în interiorul şi în afara Europei, reprezintă un element esenţial pentru asigurarea unei practici de afaceri responsabile, în special deoarece fac posibile tratamentul şi accesul echitabil pentru IMM-urile locale;

21. reafirmă că implementarea, în contextul RSC, a unor practici de recrutare responsabile şi nediscriminatorii, care să promoveze angajarea femeilor şi a persoanelor dezavantajate, contribuie la realizarea obiectivelor de la Lisabona;

22. constată o contradicţie între strategiile de eficientizare ale societăţilor, care caută îmbunătăţiri continue ale flexibilităţii şi costurilor, şi angajamentele voluntare în materie de RSC, care urmăresc evitarea exploatării angajaţilor şi promovarea relaţiilor de lungă durată cu furnizorii; salută continuarea dialogului pe această temă;

23. sugerează, în acest context, ca evaluările şi monitorizarea societăţilor europene recunoscute ca responsabile să fie extinse pentru a acoperi şi activităţile acestora şi cele ale subcontractanţilor lor, din afara Uniunii Europene, pentru a se asigura că de RSC beneficiază şi ţările terţe, în special, ţările în curs de dezvoltare, în conformitate cu convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind, în special libertatea de a forma uniuni sindicale, interzicerea muncii minorilor şi interzicerea muncii forţate, mai concret cea a femeilor, emigranţilor, populaţiilor indigene şi a grupurilor minoritare;

24. recunoaşte că RSC reprezintă o importantă forţă conducătoare pentru întreprinderi şi solicită integrarea politicilor sociale, cum ar fi respectarea drepturilor muncitorilor, o politică salarială echitabilă, lupta împotriva discriminării, formarea profesională continuă etc., precum şi a problemelor de mediu, axate, în principal, pe promovarea dinamică a dezvoltării durabile, atât prin sprijinirea de noi produse şi procedee de fabricaţie prin intermediul politicilor UE în materie de inovaţie şi comerţ, cât şi prin elaborarea de strategii de competitivitate sectoriale, subregionale şi locale;

25. subliniază că întreprinderile care fac dovadă de responsabilitate socială aduc o contribuţie importantă la eliminarea inegalităţilor ce afectează în special femeile şi persoanele dezavantajate, inclusiv persoanele cu handicap, de pe piaţa muncii în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, beneficiile sociale, formarea, dezvoltarea carierei şi o politică echitabilă a salariilor; subliniază că întreprinderile ar trebui să îşi ducă politica de recrutare în conformitate cu Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrare în muncă, formare şi promovare profesională şi condiţiile de muncă(16);

Instrumente ale RSC

26. salută tendinţa, din ultimii ani, a societăţilor mari de a publica rapoarte sociale şi de mediu; notează că numărul unor astfel de rapoarte a crescut începând din 1993, dar a ajuns destul de stabil în prezent şi că doar o mică parte din acestea foloseşte norme şi principii internaţional acceptate, acoperă întregul lanţ de furnizori ai companiei şi implică monitorizarea şi verificarea independentă;

27. reafirmă sprijinul Parlamentului pentru o difuzare integrată a informaţiei de ordin social, de mediu şi financiar de către companii, susţinută de reglementări, care să includă, poate, un prag minim pentru evitarea costurile disproporţionate pentru întreprinderile mici; solicită realizarea de cercetări aprofundate privind aplicarea unor cerinţe minime pentru raportarea socială şi de mediu în cadrul recomandării Comisiei din 2001 privind informaţia în materie de mediu, al Directivei din 2003 privind modernizarea contabilă şi al Directivei din 2003 privind prospectele, prin sprijinirea transpunerii efective, în toate statele membre, şi organizarea de consultări privind posibilitatea consolidării acestor cerinţe, cu ocazia următoarei revizuiri, în special o interpretare concretă a riscurilor sociale şi de mediu în cadrul cerinţelor existente în materie de informare;

28. recunoaşte limitele actuale ale „sectorului” RSC în ceea ce priveşte măsurarea comportamentului corporativ, auditul social şi certificarea, în special cu privire la cost, comparabilitate şi independenţă, şi consideră necesară dezvoltarea unui cadru profesional care să includă calificările specifice din acest domeniu;

29. recomandă extinderea de către Comisie a răspunderii directorilor de întreprinderi cu mai mult de 1000 de angajaţi, pentru ca şi aceştia să se implice în reducerea la minim a eventualului impact negativ, pe plan social şi al mediului, al activităţilor întreprinderii;

30. reafirmă sprijinul său pentru un sistem comunitar de management de mediu şi audit, în special cerinţa acesteia privind verificarea externă şi obligaţia pentru statele membre de a promova acest sistem şi consideră că este posibilă elaborarea de sisteme similare, în domeniul protecţiei muncii, a drepturile sociale şi umane;

31. susţine codul de conduită al Alianţei internaţionale pentru acreditare şi etichetare socială şi de mediu ca exemplu model de promovare a colaborării între iniţiativele de etichetare existente, în special în privinţa creării de noi etichete sociale la nivel naţional şi european;

32. consideră că consumatorii, clienţii, angajaţii şi investitorii trebuie să aibă posibilitatea de a selecta sau respinge produse/furnizori, locuri de muncă şi întreprinderi, în funcţie de gradul mai mare sau mai mic de responsabilitate a acestora în ceea ce priveşte condiţiile de mediu şi sociale;

33. îndeamnă UE să adopte un standard european pentru etichetarea produselor care respectă drepturile omului şi drepturile fundamentale ale lucrătorilor;

34. invită Comisia să pună în aplicare un mecanism prin care părţile vătămate, inclusiv resortisanţii din ţările terţe, să poată solicita compensaţii împotriva companiilor europene în instanţele judecătoreşti naţionale din statele membre;

35. semnalează omiterea din comunicare a problemei investiţiei responsabile din punct de vedere social, susţine participarea deplină a investitorilor ca părţi interesate în dezbaterea privind RSC la nivel UE, inclusiv în cadrul Forumului multilateral, sprijină apelurile lansate de întreprinderi în favoarea transparenţei, mai degrabă decât a prescrierii prin introducerea, la nivel UE, a „principiului declaraţiei de interese” pentru fondurile de investiţii;

36. subliniază că consumatorii joacă un rol important atunci când este vorba de încurajarea unei producţii sau a unor practici comerciale responsabile; consideră, totuşi, că există, în prezent, o lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte consumatorii, din cauza confuziei care există între diferitele standarde ale produselor şi sistemele de etichetare aplicate de diferite ţări, acest lucru făcând ca etichetele sociale ale produselor existente să fie ineficiente; atrage atenţia asupra faptului că, în acelaşi timp, societăţile suportă costuri considerabile atunci când se adaptează la diferite cerinţe şi standarde naţionale; subliniază, de asemenea, că conceperea de mecanisme de monitorizare pentru etichetarea socială a produselor este costisitoare, în special pentru ţările mici;

37. invită Comisia să propună un cadru legislativ care să reglementeze răspunderea solidară a întreprinderilor generale sau principale, pentru a putea soluţiona problema abuzurilor care se fac în subcontractarea şi externalizarea lucrătorilor şi pentru a crea o piaţă internă transparentă şi competitivă pentru toate întreprinderile;

38. sprijină eforturile Eurostat de a crea indicatori pentru măsurarea performanţelor în materie de RSC, în contextul strategiei UE pentru dezvoltare durabilă, precum şi intenţia Comisiei de a crea noi indicatori pentru măsurarea gradului de conştientizare şi a consumului de produse care poartă etichete ecologice , precum şi a cotei de producţie ce revine întreprinderilor înregistrate în EMAS;

39. reaminteşte faptul că s-a reflectat asupra numirii unui Ombudsman european pentru RSC, care să realizeze anchete independente privind chestiunile legate de RSC, la cererea întreprinderilor sau a altor părţi interesate; solicită ca lucrările privind această propunere şi altele similare să fie continuate pe viitor;

O mai bună reglementare şi RSC

40. consideră că politicile în materie de RSC pot fi consolidate printr-o mai bună cunoaştere a instrumentelor juridice existente şi prin punerea în aplicare a acestora; invită Comisia să organizeze şi să promoveze campanii de sensibilizare şi să monitorizeze aplicarea răspunderii directe externe, în conformitate cu Convenţia de la Bruxelles, iar, în ceea ce priveşte aplicarea directivelor privind publicitatea înşelătoare şi practicile comerciale neloiale, solicită respectarea de către întreprinderi a propriilor coduri voluntare de conduită în materie de RSC;

41. reafirmă necesitatea folosirii unui limbaj simplu şi accesibil pentru a încuraja societăţile să promoveze RSC;

42. reafirmă faptul că trebuie întreprinse eforturi semnificative de către Comisie şi guvernele UE, la nivel naţional, regional şi local, pentru a folosi oportunităţile oferite de revizuirea, în 2004, a Directivelor privind achiziţiile publice, în sensul sprijinirii RSC, prin prevederea de clauze sociale şi de mediu în contractele de achiziţii publice şi, dacă este cazul, prin descalificarea întreprinderilor, în special în cazuri de corupţie; Comisia, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare trebuie să aplice criterii sociale şi de mediu stricte pentru toate subvenţiile şi împrumuturile acordate societăţilor din sectorul privat, criterii sprijinite de mecanisme clare de soluţionare a plângerilor; dă, drept exemplu, corelarea achiziţiilor publice cu respectarea principalelor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi a orientărilor OCDE în Ţările de Jos sau cu standardul SA8000 RSF, în mai multe provincii italiene; reaminteşte că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că orice garanţii pentru credite de export îndeplinesc cele mai înalte criterii sociale şi de mediu şi nu sunt folosite în proiecte care nu sunt conforme cu obiectivele politice ale UE, de exemplu în domeniul energiei sau al armamentului;

43. reafirmă că, în domeniul normelor neobligatorii („soft law”), au fost elaborate reglementări şi dispoziţii legislative bune şi că o astfel de legislaţie oferă stimulente întreprinderilor care respectă principiile RSC, oferind, în acelaşi, companiilor care încă nu au aderat la principiile RSC timpul necesar pentru a se adapta;

Integrarea RSC în politicile şi programele UE

44. salută angajamentele Comisiei repetate în comunicare de a sprijini şi promova RSC în toate domeniile sale de acţiune şi solicită un efort major pentru transpunerea acestor angajamente în acţiuni concrete în toate sectoarele;

45. consideră că dezbaterea privind RSC nu trebuie separată de chestiunile privind responsabilitatea corporativă şi că problemele legate de impactul social şi de mediu a activităţii acestora, de relaţiile cu acţionarii, protecţia drepturilor acţionarilor minoritari şi îndatoririle directorilor de societăţi în această privinţă ar trebui pe deplin integrate în planul de acţiune al Comisiei privind guvernarea corporativă; subliniază că aceste chestiuni ar trebui luate în considerare în dezbaterea privind RSC; solicită Comisiei să ia în considerare aceste puncte concrete şi să vină cu propuneri ferme pentru soluţionarea lor;

46. salută sprijinul financiar direct al Comisiei pentru iniţiativele în materie de RSC, în special pentru încurajarea inovaţiei, facilitarea implicării părţilor interesate şi asistarea, în caz de nevoie, a grupurilor de victime ale unor greşeli, inclusiv omuciderea comisă de o companie; încurajează Comisia să elaboreze, în mod special, mecanisme care să garanteze că comunităţile care au suferit un prejudiciu de pe urma unei întreprinderi europene au dreptul la o judecată dreaptă şi accesibilă; subliniază importanţa liniei bugetare B34000 a UE pentru proiecte pilot, cum ar fi cele legate de implicarea lucrătorilor, de fondurile ipotecate pentru sprijinirea RSC în cadrul programului Comisiei pentru competitivitate şi inovaţie şi a prevederii ca 3% din cercetarea în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste să fie acordat rolului afacerilor în societate, în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare; invită Comisia să îşi intensifice eforturile, prin programele sale de asistenţă externă, pentru susţinerea RSC în cazul întreprinderilor din UE care desfăşoară activităţi în ţări terţe;

48. salută angajamentul de a face din educaţie unul dintre cele opt domenii prioritare de acţiune, solicită o mai profundă integrare a RSC în programul Socrates, punerea la dispoziţie a unei game largi de documente informative privind RSC în cadrul viitorului Centru European pentru Resurse Pedagogice şi crearea unui repertoriu european online al şcolilor cu profil comercial şi a universităţilor care propun cursuri privind RSC şi dezvoltarea durabilă;

48. încurajează iniţiativele la nivelul UE şi al statelor membre care vizează îmbunătăţirea predării gestiunii şi producţiei responsabile în şcolile cu profil comercial din Europa;

49. subliniază că responsabilitatea socială şi de mediu priveşte, în egală măsură, organizaţiile guvernamentale, nonguvernamentale, precum şi întreprinderile şi solicită Comisiei să îşi îndeplinească angajamentul de a publica un raport anual privind impactul social şi de mediu al propriilor activităţi directe, precum şi de a elabora politici pentru încurajarea personalului din instituţiile europene să se implice benevol în acţiuni comunitare;

50. consideră că, în cadrul RSC, întreprinderile ar putea sponsoriza activităţi culturale şi educaţionale care conferă o valoare adăugată politicilor europene din domeniul culturii şi al formării continue;

51. invită Comisia să integreze mai bine RSC în politicile sale comerciale, respectând, în acelaşi timp, regulile OMC şi fără a crea bariere comerciale nejustificate, prin încercarea de a introduce, în toate dispoziţiile obligatorii din acordurile bilaterale, regionale sau multilaterale, prevederi în concordanţă cu standardele RSC convenite la nivel internaţional, cum ar fi orientările OCDE, Declaraţia tripartită a OIM şi principiile de la Rio, precum şi prin clauza de rezervă în materie de drepturile omului şi responsabilitatea socială şi de mediu; salută susţinerea acordată acestor obiective în comunicarea privind munca decentă; reiterează solicitarea ca delegaţiile Comisiei în ţările terţe să promoveze, în cadrul competenţelor Comisiei, principiile directoare ale OCDE cu privire la întreprinderile multinaţionale şi să joace rolul de punct de contact; solicită Comisiei şi statelor membre să îmbunătăţească funcţionarea punctelor naţionale de contact, în special prin soluţionarea cazurilor particulare ce se prezintă în legătură cu presupuse încălcări comise în cadrul operaţiunilor şi lanţurilor de furnizori din întreaga lume ale societăţilor comerciale europene;

52. ia act de contribuţia adusă de mişcarea internaţională pentru comerţ echitabil, pionier al practicilor comerciale responsabile timp de şaizeci de ani şi care demonstrează faptul că astfel de practici sunt viabile şi durabile pe tot parcursul lanţului de furnizori; solicită Comisiei să ia în considerare experienţa mişcării pentru comerţ echitabil şi să studieze, în mod sistematic, modul în care această experienţă poate fi utilizată în contextul RSC;

53. solicită Comisiei să se asigure că întreprinderile transnaţionale cu sediul în UE şi care deţin puncte de producţie în ţări terţe, în special cele care participă la schema SGP+, respectă standardele principale ale OIM, convenţiile sociale şi de mediu şi acordurile internaţionale, pentru a realiza un echilibru mondial între creşterea economică şi consolidarea standardelor sociale şi de mediu;

54. salută angajamentul Consensului european pentru dezvoltare de a susţine RSC ca acţiune prioritară; solicită ca, prin acţiuni practice, Direcţia Generală Dezvoltare să joace un rol activ în dezbatere, să examineze condiţiile de muncă şi modalităţile de utilizare a resurselor naturale în ţările aflate în curs de dezvoltare, să lucreze atât cu întreprinderile autohtone, cât şi cu filialele internaţionale ale întreprinderilor din UE, întreprinderile subcontractante şi părţile interesate din cadrul acestora, să soluţioneze cazurile de abuz şi nereguli din lanţurile de furnizori, să combată sărăcia şi să asigure o creştere echitabilă;

55. sugerează Comisiei să vizeze implicarea IMM-urilor în RSC prin colaborarea cu organisme intermediare, oferind sprijin specific pentru participarea întreprinderilor cooperatiste/de economie socială prin intermediul organizaţiilor specializate corespunzătoare, să utilizeze reţeaua Centrelor europene de informare pentru promovarea directă a iniţiativelor în materie de RSC, precum şi să ia în considerare numirea, în cadrul Direcţiei Generale Întreprinderi, a unui trimis special pentru RSC, după modelul trimisului special pentru IMM-uri;

56. recomandă Comisiei realizarea, la nivel european, a unui studiu aprofundat privind diferitele modalităţi prin care IMM-urile ar putea participa la RSC, precum şi stimulentele pentru ca acestea să adopte principiile RSC, cu titlu voluntar şi individual, precum şi să înveţe lecţiile necesare din experienţa acumulată şi buna practică din acest domeniu;

57. salută angajamentul exprimat în comunicare de a intensifica participarea lucrătorilor şi a uniunilor sindicale ale acestora la RSC şi solicită din nou Comisiei şi partenerilor sociali să se sprijine pe cel 50 de acorduri-cadru internaţionale şi cele 30 de acorduri-cadru europene negociate până în prezent şi care vizează normele fundamentale în materie de muncă aplicabile în anumite sectoare şi întreprinderi, într-o abordare globală a dezvoltării responsabilităţii sociale corporative în Europa şi în lume; face referire la comitetul european de întreprindere, care este competent pentru promovarea responsabilităţii sociale corporative şi, în special, pentru promovarea drepturilor fundamentale ale lucrătorilor în cadrul întreprinderilor multinaţionale;

58. subliniază importanţa rolului partenerilor sociali în promovarea angajării femeilor şi în combaterea discriminării; îi încurajează pe aceştia să ia iniţiative, într-un cadru RSC, pentru a încuraja participarea crescută a femeilor în consiliile de conducere ale întreprinderilor, în comitetele de întreprindere şi în organele pentru dialog social;

59. recomandă ca cercetarea viitoare privind RSC să treacă de simplul „dosar de documentare” pentru RSC şi să se concentreze asupra legăturii dintre competitivitate şi dezvoltare durabilă la nivel macro (UE şi statele membre), la nivel mezo (sectoare industriale şi lanţuri de furnizori) şi la nivel micro (IMM-uri) şi asupra relaţiei dintre acestea, precum şi asupra impactului actualelor iniţiative de RSC şi al eventualelor încălcări ale principiilor RSC; susţine rolul principal jucat în acest context de Academia Europeană pentru Afaceri în Societate; invită Comisia să publice un „bilanţ anual al RSC” incontestabil, elaborat în cooperare cu experţi şi cercetători independenţi, care să colaţioneze informaţiile existente, să descrie noile tendinţe şi să ofere recomandări pentru acţiuni pe viitor;

Contribuţia Europei la responsabilitatea socială corporativă la nivel mondial

60. consideră că impactul potenţial al politicilor de RSC rămâne maxim în ceea ce priveşte lanţurile globale de furnizori ale întreprinderilor, pentru a face posibile investiţiile responsabile din partea întreprinderilor cu scopul de a contribui la lupta împotriva sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, de a promova condiţii decente de muncă, de a sprijini principiile comerţului echitabil şi ale bunei guvernări, precum şi pentru reducerea incidenţei încălcării de către corporaţii a standardelor internaţionale, inclusiv a standardelor de muncă, în ţările unde reglementările sunt slabe sau inexistente;

61. solicită Comisiei să lanseze programe de cercetare specifice asupra acestui impact şi să formuleze propuneri pentru sporirea investiţiilor responsabile din partea întreprinderilor, precum şi a responsabilităţii acestora;

62. recunoaşte că un număr de iniţiative internaţionale în materie de RSC sunt mai adânc înrădăcinate şi au atins o nouă maturitate, inclusiv recenta publicare a orientărilor „G3” de către Iniţiativa de Raportare Globală, excluderea a 200 de întreprinderi de către „Global Compact” a Naţiunilor Unite şi numirea unui reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru afaceri şi drepturile omului;

63. solicită Comisiei să preia iniţiativa în ceea ce priveşte solicitările mondiale de reformare a dreptului afacerilor, ca cerinţă fundamentală pentru o RSC autentică, recunoscută oficial;

64. regretă faptului că, în comunicarea sa, Comisia nu a acordat o mai mare prioritate promovării de iniţiative globale şi cere Comisiei să dezvolte, în colaborare cu statele membre şi părţile implicate, o viziune strategică şi condiţiile pentru dezvoltarea iniţiativelor în materie de RSC la nivel mondial, precum şi să depună un efort major pentru a mări semnificativ participarea la astfel de iniţiative a întreprinderilor europene;

65. invită statele membre şi Comisia să susţină şi să promoveze respectarea principalelor norme ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), ca factor constitutiv al responsabilităţii sociale corporative (RSC) în operaţiunile întreprinse de acestea în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea;

66. consideră că dimensiunea internaţională a RSC ar trebui să reprezinte un stimul pentru elaborarea de linii directoare care să promoveze dezvoltarea de politici de acest tip în întreaga lume;

67. invită Comisia să organizeze, în 2007, în colaborare cu ceilalţi parteneri implicaţi, o iniţiativă internaţională majoră pentru a marca cea de-a cincea aniversare a angajamentului luat, cu ocazia reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă, de a lua iniţiative interguvernamentale în domeniul responsabilităţii corporative;

68. invită Comisia să valorifice succesul Dialogului transatlantic al întreprinderilor privind RSC, din anii 1990, prin organizarea unui exerciţiu similar între UE şi Japonia;

69. încurajează continuarea dezvoltării de iniţiative internaţionale pentru transparenţa totală a încasărilor întreprinderilor europene din activităţile lor în ţări terţe, în vederea susţinerii respectării depline a drepturilor omului în activităţile acestora din zonele de conflict şi a respingerii acţiunilor de lobby, inclusiv „acordurile de ţară gazdă” încheiate de companii pentru a submina sau evita reglementările din aceste ţări;

70. solicită Comisiei şi statelor membre să contribuie la sprijinirea şi consolidarea principiilor directoare ale OCDE, în special prin realizarea unei analize a eficienţei punctelor naţionale de contact europene şi a rolului acestora în medierea efectivă dintre părţile implicate în scopul soluţionării conflictelor; solicită dezvoltarea unui model pentru punctele naţionale de contact europene, cu aplicarea celor mai bune practici pentru înfiinţarea instituţională a acestora, vizibilitatea, accesibilitatea pentru toate părţile interesate şi administrarea plângerilor; solicită o interpretare mai largă a definiţiei investiţiei în punerea în aplicare a principiilor directoare ale OCDE, pentru a se asigura că problemele care ţin de lanţul de furnizori sunt acoperite în procedurile de punere în aplicare;

71. solicită sprijin pentru dezvoltarea Iniţiativei de Raportare Globală prin invitarea principalelor întreprinderi din UE să participe la noi abordări sectoriale care să acopere domenii precum construcţiile, produsele chimice şi agricultura; solicită, de asemenea, încurajarea cercetării privind participarea IMM-urilor, promovarea activităţii de diseminare, în special în ţările din Europa Centrală şi de Est, precum şi dezvoltarea de indici de durabilitate în raport cu bursele de valori de pe pieţele în formare;

72. solicită Comisiei să includă, în viitoarele acorduri de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare, capitole privind cercetarea, monitorizarea şi sprijinul pentru remedierea problemelor sociale, umane şi de mediu în activităţile şi lanţul de furnizori din ţările terţe ale societăţilor cu sediul în UE;

73. salută, în principiu, discuţiile care au loc în cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Standarde privind crearea unui standard pentru responsabilitatea socială şi solicită reprezentanţei Uniunii Europene să se asigure că toate rezultatele sunt conforme cu standardele şi acordurile internaţionale şi cu posibilitatea de a dezvolta metode paralele de evaluare şi certificare externă;

°

°         °

74. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi tuturor instituţiilor şi organizaţiilor menţionate în cuprinsul său.

(1)

www.globalreporting.org

(2)

JO C 104, 14.4.1999, p. 180.

(3)

JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(4)

JO L 114, 24.4.2001, p. 1.

(5)

JO C 86, 10.4.2002, p. 3.

(6)

JO C 187 E, 7.8.2003, p. 180.

(7)

JO C 67 E, 17.3.2004, p. 73.

(8)

JO L 156, 13.6.2001, p. 33.

(9)

JO C 271 E, 12.11.2003, p. 598.

(10)

JO C 39, 18.2.2003, p. 3.

(11)

JO L 178, 17.7.2003, p. 16.

(12)

JO L 134, 30.4.2004, p. 114.

(13)

JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

(14)

JO C 157 E, 6.7.2006, p. 84.

(15)

Texte adoptate, 6.7.2006, P6_TA(2006)0320.

(16)

JO L 39, 14.2.1976, p. 40. Directivă modificată de Directiva 2002/73/CE (JO L 269, 5.10.2002, p. 15).


EXPLANATORY STATEMENT

Corporate Social Responsibility represents business taking more direct responsibility for managing its social and environmental impact, becoming more openly accountable not simply to employees and their trade unions, but also to wider 'stakeholders' including investors, consumers, local communities, environmental and other interest groups.

The rise of CSR can be seen as a response to scandals over the past two decades, involving mainly American corporations, as well as a direct response from within and outside the business community to engage directly in meeting challenges such as climate change, social exclusion and world poverty that have become of increasing concern in an era of economic globalisation.

As Rapporteur, this is the third European Parliament report and resolution I have drafted on this subject since 1999. In meeting countless participants in the CSR "movement" I have been struck at how - at best - those involved carry an excitement and enthusiasm about confronting these challenges of a new era, creating a different vision for business in society, a willingness to take risks in forging new relationships beyond traditional boundaries, a genuine commitment to making a difference in a complex and difficult world. Amongst supporters and critics, there remain some who see CSR as essentially a public relations tool to evade or obstruct business responsibility for social or environmental problems. In addition there are many in the business community who practise CSR, but who do not relate to the jargon and apparatus associated with what has become an industry in its own right. Nevertheless CSR has proved it is neither a fad nor a fashion, with both business and political leaders recognising our own responsibility to move it forward.

The EU response to the CSR debate emanated from the Commission's call to business to help combat social exclusion in the mid 1990s, the European Parliament resolution of 1999 calling for a binding code of conduct to govern EU companies' environmental, labour and human rights compliance worldwide, together with the 2000 call of EU Heads of State for businesses to support CSR as part of the Lisbon Agenda.

The Commission Green and White Papers on CSR in the early 2000s put CSR on the agenda for EU institutions, and the setting up of a European Multistakeholder Forum enabled a genuine debate to take place amongst stakeholders, although one frequently frustrated by traditional assumptions and ways of working of social partners at the EU level. These processes succeeded in fostering an EU-wide debate on CSR, but largely failed to address what the EU could itself do to 'add value' to the debate, or to take concrete actions to promote responsible business.

There followed successive delays by the Commission in publishing its response over two years, caused by an unwillingness to confront the fundamental polarisation between those amongst business and other stakeholders who want to see CSR subject to transparency requirements laid down through external verification and/or legislation with an explicit role for stakeholders, and those who want to see CSR as a business-only led exercise which should evolve without public policy input beyond speeches, press conferences and awards ceremonies.

The Commission ultimately decided to opt-out from the debate, producing a Communication firmly backing an anti-regulation approach. Commissioners held a series of private meetings with selected company representatives to negotiate on the text of the Communication, then described it as "agreed" by business, and only met personally with interested NGOs to discuss its contents following on from publication. The key Commission official responsible for CSR appears to have been moved from his job, perhaps to make way for this new 'consensus'. A leaked memo from the European employers organisation UNICE described the Communication as a "true success" because "concessions to other stakeholders... will have no real impact". This has cast doubt on the sincerity of a last-minute change to reconvene the CSR Multistakeholder Forum, and suggests the Commission may have allowed excessive corporate lobbying in contradiction to its own Transparency Initiative of November 2005.

The European Parliament therefore has some strategic choices to make in determining its response to the Communication.

Although it would be easy to damn the entire process, this would probably lead the EU to retreat from the CSR debate altogether, so how can it be made to work?

First, the "Alliance for Business" must itself achieve minimum levels of organisation and transparency that its company participants would themselves expect in any of their own business activities. Lessons should also be learnt from the procedural difficulties of the Multistakeholder Forum, and it should be able to research and dialogue regulatory responses in order to 'depolarize' the debate between voluntary and mandatory approaches.

The Commission should become a full participant in both sets of discussions, and a new focus for all actors should be recommendations for specific actions within EU policies and programmes to implement the different aspects of CSR.

The opportunity should be used to back mandatory requirements for corporate and other lobbyists in EU policy-making, to demonstrate our Parliament's commitment to inclusive, balanced and transparent debate.

The European Parliament should not reject the Commission's focus on the link between competitiveness and CSR, partly because it does offer new political visibility, and partly because in pursuing an anti-regulatory approach, the Commission has if anything underplayed the "value creation" approach to CSR driven by the business opportunities for developing new socially and environmentally innovative products and processes by EU companies.

However Parliament has to recognise that companies facing competitors who seek to adopt less rigorous CSR standards, small businesses who face multiple and contradictory demands from the companies they supply, investors and consumers who find the information on which they want to make ethical choices confused and uncertain - all mean we should reject the "anything goes" approach to CSR adopted by the Commission, and return to the concept of 'convergence' which they previously advocated. By backing an essentially voluntaristic approach, "picking winners" amongst CSR initiatives (although not individual companies), and rejecting "one size fits all", we can adopt an approach more relevant to today's debate, but which still carries large support within the business community itself.

To 'depolarize' our own debate on mandatory versus voluntary approaches, the European Parliament should confine itself to repeating our positions of 2002 and 2003 for a single piece of new legislation for integrated social, environmental and financial reporting by companies - at least for larger companies. No more, no less. It is the ultimate "appropriate regulation" simply requiring transparency, so that voluntary, market-based responses are enabled amongst potential company recruits, investors and consumers.

Rather than advocating additional new legislation beyond this, Parliament can instead advance the EU's promotion of CSR by utilising existing EU legislation, policies and programmes. The Communication shares these aims, but Parliament can help write some of the detail that the Commission chooses to avoid.

Companies are invited to address social and environmental impacts within the business reviews as part of three separate EU corporate governance regulations. We should call for major efforts to raise awareness of these provisions, support effective transposition throughout the EU and consult around issues of 'materiality' and other ways to strengthen these provisions in the future. There should be no artificial divide between CSR and issues of corporate accountability and governance.

Important and genuine EU-level initiatives are underway to promote CSR in full respect of internationally agreed standards and the multistakeholder approach and these should be supported. The draft resolution recommended to Parliament follows detailed discussions with CSR Europe, the European Social Investment Forum, the European Academy of Business in Society as well as many others.

The Commission itself is invited to both raise awareness and directly apply existing policies on misleading advertising, foreign direct liability and public procurement, including setting up an Alliance laboratory, to send a strong signal in favour of responsible business. This is entirely consistent with recommendation 7 of the Multistakeholder Forum, fully backed by the business representatives, in favour of "a legal framework... to allow companies who wish to go further through CSR, to benefit from this in the market place, both in the EU and globally".

On institutional responses, a case is made for establishing an EU ombudsman on CSR and for an 'Annual State of CSR' report, but Parliament is recommended against the "quick fix" of establishing a European social label which could suffer problems of credibility, in favour of increasing collaboration and consistency amongst existing labels - another example of convergence.

Finally, I want to suggest a way of converting a debate on CSR in the EU which has been too often characterised by disagreement, delay and suspicion - towards the one of excitement, enthusiasm and commitment which I described at the start.

The European Parliament could seek to shift the debate much more into the context of global CSR strategies. Companies are much more comfortable with this approach, in order to allay fears that EU action could put them at a disadvantage against international competitors. Trade unions are increasingly negotiating worldwide International Framework Agreements recognising the global markets in which EU companies operate. Activists recognise that the biggest examples of violations of environmental, labour or human rights take place down the global supply chain of 'Northern' companies in 'Southern' developing country markets, and that the ultimate aim must be for a binding international convention on corporate accountability - as argued at the World Summit on Sustainable Development at Johannesburg.

The Commission should recognise that such an approach cannot mean opting-out from actions at the EU-level, and indeed provides a greater challenge of marshalling political opinion amongst Member States in favour of decisive action at the international level. The German, Portuguese and French EU Presidencies due in the next two years are all enthusiastic to undertake actions in this area, and Parliament should suggest that Europe 'leads' the international debate by convening an international conference to review and take forward the Johannesburg commitment for "inter-governmental initiatives on corporate accountability" to mark its fifth anniversary. I am also suggesting a bilateral EU-Japan dialogue in this field.

Such an approach also means concerted efforts to integrate CSR in the EU's development and trade polices, including fully operationalising the OECD Guidelines on Multinational Enterprise - promised but never fulfilled.

When the UN Special Representative on Business and Human Rights is openly considering regulatory responses to the CSR debate, the renowned Global Reporting Initiative arising from the UN Environmental Programmes is openly seeking convergence of CSR tools with business, when the UN Global Compact has removed 200 companies from its initiative for failing to abide by its requirements - the Commission will also be confronted by the reality that the "anything goes" approach of its Communication is both out-of-date and outmoded.

But if the European Parliament can succeed in writing a resolution which helps make effective and transparent the mechanisms for dialogue on CSR within the EU, in encouraging the Commission to make good its words by concrete actions which visibly demonstrate the 'value-added' of an EU approach within existing EU polices and programmes, and which at the same time stops Europe from falling behind the international CSR debate and instils some of the vision and spirit from the global CSR movement into our own discussions - then Europe's CSR debate can be put back on track.


OPINION of the Committee on Industry, Research and Energy (29.11.2006)

for the Committee on Employment and Social Affairs

on corporate social responsibility: a new partnership

(2006/2133(INI))

Draftsman: Gunnar Hökmark

SUGGESTIONS

The Committee on Industry, Research and Energy calls on the Committee on Employment and Social Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:

1.    Stresses the role of corporate social responsibility (CSR) in contributing to sustainable development and the Lisbon Strategy as regards matters such as the more rational use of natural resources, better results from innovation, poverty reduction and greater respect for human rights;

2.   Supports the initiative taken by the Commission to create a forum for dialogue with stakeholders between and across Member States that facilitates the exchange of best practice and raises awareness of CSR at European level; emphasises, nevertheless, that the Commission must not undertake initiatives to establish yet another redundant regulatory framework that brings rules that do not exist in the Member States into play;

3.    Stresses that the involvement of companies in CSR activities should always be voluntary and should take into account the current state of development of the market in all of the Member States, as well as their business culture, compliance with the social partnership principle and political aspects; stresses also that CSR activities can not be a substitute for public sector activities where such measures are properly called for and must be independent of regulatory frameworks that apply to actors in the public sector;

4.    Points out that CSR should tackle new areas such as lifelong learning, the organisation of work, equal opportunities, social inclusion, sustainable development and ethics, so as to act as an additional instrument for managing industrial change and restructuring;

5.    Encourages companies to individually decide on benchmarks for CSR solutions; believes that CSR activities that do not emanate from within companies but are imposed from outside could have adverse effects on the willingness of companies to invest in and trade with other countries, particularly developing countries, and could thereby reduce the chances of economic development and efforts to eradicate poverty;

6.    Highlights the importance of building trust and consensus and support for internationally accepted principles such as the OECD Guidelines for Multinational Enterprises, in view of the fact that there is no universally agreed measurement system for CSR activities;

7.    Welcomes a dialogue that encourages companies to create a reasonable balance between ethical considerations, profit-making and competitiveness; rejects the notion that efforts to increase profits are inconsistent with ethical behaviour and acknowledges the benefits to welfare and sustainability derived from open and competitive markets; stresses the ethical and commercial responsibility never to violate basic human rights or freedoms, which all European businesses in their activities in third countries should bear; also recalls the positive effects European companies can have on local working conditions and the environment and the importance of the transfer of know-how and technology that follows foreign investments and business operations in host countries; also stresses the responsibility of companies involved as employers or concerned parties in third countries never to take advantage of the existing oppression of citizens; shares the view that consumers have an important role to play in the economy;

8.    Believes that the international dimension of CSR should be a stimulus for guidelines to be drawn up promoting the development of policies of this kind throughout the world.

PROCEDURE

Title

Corporate social responsibility: a new partnership

Procedure number

2006/2133(INI)

Committee responsible

EMPL

Opinion by
  Date announced in plenary

ITRE
15.6.2006

Enhanced cooperation – date announced in plenary

 

Drafts(wo)man
  Date appointed

Gunnar Hökmark
20.6.2006

Previous drafts(wo)man

 

Discussed in committee

10.10.2006

28.11.2006

 

 

 

Date adopted

28.11.2006

Result of final vote

+:

–:

0:

27

1

0

Members present for the final vote

Jan Březina, Jerzy Buzek, Pilar del Castillo Vera, Giles Chichester, Den Dover, Adam Gierek, Norbert Glante, Umberto Guidoni, Fiona Hall, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Eugenijus Maldeikis, Reino Paasilinna, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Teresa Riera Madurell, Mechtild Rothe, Paul Rübig, Andres Tarand, Catherine Trautmann, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras, Dominique Vlasto

Substitute(s) present for the final vote

Pilar Ayuso, Gunnar Hökmark, Lambert van Nistelrooij

Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote

 

Comments (available in one language only)

 


OPINION of the Committee on Women's Rights and Gender Equality (27.11.2006)

for the Committee on Employment and Social Affairs

on corporate social responsibility: a new partnership

(2006/2133(INI))

Draftswoman: Marie Panayotopoulos-Cassiotou

SUGGESTIONS

The Committee on Women's Rights and Gender Equality calls on the Committee on Employment and Social Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:

1.   Calls on the Member States and Commission to support and promote respect for the core standards of the International Labour Organization (ILO) as a factor in the corporate social responsibility (CSR) of undertakings in the areas in which they operate;

2.   Recalls the need to foster socially and ecologically responsible entrepreneurship in order to achieve the Millennium Development Goals; encourages the Commission and Member States to promote and make full use of women's potential in this sphere but considers that an undertaking will be socially responsible only if it respects all the rights of its workers;

3.   Draws attention to the fundamental role which undertakings play as regards respect for the values underpinning the Union; encourages them to adopt appropriate and non-discriminatory recruitment practices with a view to promoting, in conformity with national and European legislation, the employment of women (raising the female employment rate to at least 60% in accordance with the Lisbon objectives) and disadvantaged persons, including disabled persons; calls on the Member States and the Commission to reward companies’ good practice in this area, particularly by awarding prizes or other distinctions;

4.   Calls for a responsible recruitment policy with regard to groups that are discriminated against or are socially disadvantaged, and for people whose work capacity is limited owing to disability;

5.   Requests the Member States and the Commission to undertake to promote CSR in all European undertakings operating both within and outside the European Union; calls on the Commission to consider, as part of the work of the new Alliance on CSR, the creation a charter of good practice to which European companies could subscribe;

6.   Emphasises that undertakings demonstrating social responsibility make an important contribution towards redressing the inequalities that affect particularly women and disadvantaged persons, including disabled people, on the job market, not least as regards access to employment, welfare benefits, training, career development and a fair wages policy; emphasises that undertakings should conduct their recruitment policy in accordance with Council Directive 76/207/EEC of 9 February 1976 on the implementation of the principle of equal treatment for men and women as regards access to employment, vocational training and promotion, and working conditions(1);

7.   Points out that socially responsible behaviour involves compliance with national and Community legislation on equality and non-discrimination in all the activities of companies, including with regard to relocation;

8.   Stresses the importance of the role of the social partners in promoting women’s employment and combating discrimination; encourages them to take initiatives, within a CSR framework, to encourage increased participation by women in company boards, works councils and social dialogue bodies;

9.   Emphasises that CSR should involve the adoption of policies aimed at promoting a high-quality working environment, in conformity with national and European legislation, as well as enabling a better reconciliation of work and family life;

10. Considers that, as part of CSR, companies could sponsor cultural and educational activities that offered added value to European policies in the field of culture and lifelong learning;

11. Calls on the Commission to encourage, in the monitoring of progress on CSR, greater female participation in the Multi-Stakeholder Forum and the exchange of information and good practices in the field of gender equality;

12. Calls for a holistic understanding of CSR, since the social responsibility of an undertaking is not restricted to direct employment relationships but also embraces other areas of life.

PROCEDURE

Title

Corporate social responsibility: a new partnership

Procedure number

2006/2133(INI)

Committee responsible

EMPL

Opinion by
  Date announced in plenary

FEMM
15.6.2006

Enhanced cooperation – date announced in plenary

 

Drafts(wo)man
  Date appointed

Marie Panayotopoulos-Cassiotou
11.7.2006

Previous drafts(wo)man

 

Discussed in committee

5.10.2006

23.11.2006

 

 

 

Date adopted

23.11.2006

Result of final vote

+:

–:

0:

15

0

0

Members present for the final vote

Edit Bauer, Hiltrud Breyer, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Zita Gurmai, Esther Herranz García, Lívia Járóka, Pia Elda Locatelli, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Christa Prets, Eva-Britt Svensson, Britta Thomsen

Substitute(s) present for the final vote

Anna Hedh, Sophia in 't Veld, Heide Rühle

Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote

 

Comments (available in one language only)

...

(1)

OJ L 39, 14.2.1976, p. 40. Directive amended by Directive 2002/73/EC (OJ L 269, 5.10.2002, p. 15).


PROCEDURĂ

Titlu

Responsabilitatea socială corporativă: un nou parteneriat

Numărul procedurii

2006/2133(INI)

Comisia competentă în fond
  Data anunţării în plen a autorizării

COFMAS
15.6.2006

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare  

        Data anunţului în plen

CD
15.6.2006

CAEM
15.6.2006

CICE
15.6.2006

CPIPC
15.6.2006

CAJ
15.6.2006

 

CDFES
15.6.2006

 

 

 

 

Avize care nu au fost emise
  Data deciziei

CD
11.7.2006

CAEM
5.9.2006

CPIPC
4.9.2006

CAJ
11.9.2006

 

Cooperare consolidată
  Data anunţului în plen

 

 

 

 

 

Raportor(i)
  Data numirii

Richard Howitt
19.4.2006

 

Raportor(i) substituit (substituiţi)

 

 

Examinare în comisie

13.9.2006

4.10.2006

22.11.2006

18.12.2006

 

Data adoptării

19.12.2006

Rezultatul votului final

+

-

0

25

15

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Jan Andersson, Roselyne Bachelot-Narquin, Emine Bozkurt, Philip Bushill-Matthews, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Proinsias De Rossa, Harald Ettl, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Roger Helmer, Stephen Hughes, Karin Jöns, Ona Juknevičienė, Sepp Kusstatscher, Jean Lambert, Raymond Langendries, Thomas Mann, Mario Mantovani, Csaba Őry, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Jacek Protasiewicz, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Struan Stevenson, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Udo Bullmann, Françoise Castex, Richard Howitt, Jamila Madeira, Claude Moraes, Roberto Musacchio, Elisabeth Schroedter, Patrizia Toia

Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

Jean-Pierre Audy

Data depunerii

20.12.2006

Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

 

Ultima actualizare: 22 ianuarie 2007Notă juridică