privind acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare

(2008/2050(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare de la Monterrey, Mexic, din 18-22 martie 2002,

– având în vedere angajamentele luate de statele membre la Consiliul European de la Barcelona din 14 martie 2002 (angajamentele de la Barcelona),

– având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare⁽¹⁾,

– având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare⁽²⁾,

– având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre în cadrul reuniunii Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european”, semnată la 20 decembrie 2005,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 aprilie 2008 intitulată „Accelerarea progreselor către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” (COM(2008)0177),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2007 intitulată „Respectarea promisiunilor Europei referitoare la finanțarea pentru dezvoltare” (COM(2007)0164),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată „Finanțare pentru dezvoltare și eficiența ajutorului - Provocările create de creșterea ajutorului UE 2006-2010”(COM(2006)0085),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanțarea pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului” (COM(2005)0133),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2005 către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuția Uniunii Europene” (COM(2004)0150),

– având în vedere Concluziile Consiliului din 14 martie 2002 privind Conferința internațională a Organizației Națiunilor Unite (ONU) referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (Monterrey),

– având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) adoptate la reuniunea Organizației Națiunilor Unite la nivel înalt a mileniului de la New York din 6-8 septembrie 2000, reafirmate la conferințele ulterioare ale ONU, în special la Conferința de la Monterrey privind finanțarea pentru dezvoltare,

– având în vedere angajamentul luat de statele membre la Consiliul European de la Göteborg din 15-16 iunie 2001 de a atinge obiectivul ONU de a consacra 0,7% din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată „Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid” (COM(2006)0087),

– având în vedere rezoluțiile din 22 mai 2008 privind acțiunile realizate în urma Declarației de la Paris din 2005 referitoare la eficiența ajutorului⁽³⁾,

– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0310/2008),

A. întrucât, pentru a doua oară în istorie, ONU organizează o conferință mondială privind finanțarea pentru dezvoltare, cu scopul de a reuni atât șefi de stat și de guvern, miniștrii dezvoltării și miniștrii finanțelor, cât și reprezentanți ai organizațiilor financiare internaționale, ai băncilor private, ai mediului de afaceri și ai societății civile, în vederea examinării progreselor care au fost înregistrate de la prima reuniune mondială la nivel înalt privind finanțarea pentru dezvoltare care a avut loc în 2002 la Monterrey;

B.   întrucât îndeplinirea ODM necesită o finanțare mult mai mare;

C. întrucât finanțarea pentru dezvoltare ar trebui să reprezinte modalitatea cea mai rentabilă pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare mondiale și insecurității mondiale;

D.  întrucât necesitatea de a pune la dispoziție resurse financiare adecvate, previzibile și durabile se impune mai mult decât oricând, în special în ceea ce privește provocările reprezentate de schimbările climatice și de implicațiile acestora, inclusiv catastrofele naturale, precum și vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare;

E. întrucât UE este cel mai mare donator de fonduri la nivel mondial, un membru de prim-plan al instituțiilor financiare internaționale și cel mai important partener comercial al țărilor în curs de dezvoltare;

F.   întrucât UE s-a angajat să respecte un calendar precis și obligatoriu pentru îndeplinirea obiectivului de 0,56% din VNB până în 2010 și de 0,7% din VNB până în 2015;

G.  întrucât, dacă se menține tendința actuală privind nivelurile AOD ale statelor membre, unele dintre acestea nu vor îndeplini obiectivele la care s-au angajat: 0,51% din VNB pentru UE-15 (adică statele membre ale UE înaintea extinderii din 2004) și 0,17% din VNB pentru UE - 12 (adică statele membre care au aderat la UE la 1 mai 2004 și la 1 ianuarie 2007) până în 2010;

H. întrucât ajutorul prevăzut a fi acordat Africii este în creștere, în ciuda scăderii generale a AOD în 2007;

I.   întrucât, recent, au apărut noi și semnificative provocări la adresa dezvoltării, incluzând schimbările climatice, modificări structurale ale burselor de mărfuri, mai ales ale burselor de produse alimentare și de petrol, precum și noi tendințe importante în cooperarea Sud-Sud, incluzând aici sprijinul furnizat de China pentru infrastructurile din Africa și împrumuturile acordate de Banca Braziliană de Dezvoltare BNDES în America Latină,

J.    întrucât serviciile financiare din multe țări în curs de dezvoltare sunt subdezvoltate, ca rezultat al mai multor factori, inclusiv restricții la furnizarea de servicii, absența certitudinii juridice și a drepturilor de proprietate,

1.   reafirmă angajamentul său de eradicare a sărăciei, de promovare a dezvoltării durabile și de îndeplinire a ODM, singura modalitate de a obține justiție socială și o mai bună calitate a vieții pentru cele aproximativ un miliard de persoane din lume care trăiesc într-o sărăcie extremă, adică cu un venit de mai puțin de un dolar american pe zi;

2.  invită statele membre să facă distincția clară între cheltuielile pentru dezvoltare și cheltuielile privind interesele politicii externe și în acest sens AOD ar trebui să fie conformă cu criteriile AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE/CAD) și cu recomandările acestuia privind necondiționarea AOD;

3. subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte politici comunitare (mediu, migrație, drepturile omului, agricultură etc.) și a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților;

4.   reamintește faptul că acțiunile necesare și urgente pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a combate consecințele dramatice ale majorării prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui nici concepute, nici puse în aplicare în cadrul eforturilor financiare solicitate de Consensul de la Monterrey; prin urmare, așteaptă cu interes o propunere concretă din partea Comisiei privind utilizarea fondurilor de urgență;

5. subliniază faptul că sarcina administrativă excesivă și disproporționată din unele dintre țările partenere afectează eficiența ajutorului pentru dezvoltare; își exprimă temerea că acest lucru poate pune în pericol atingerea ODM;

6.   subliniază faptul că Uniunea Europeană nu a găsit încă echilibrul corect între două abordări contradictorii în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare: pe de o parte, să aibă încredere că țările partenere asigură o alocare corespunzătoare a fondurilor și să sprijine administrațiile acestora în crearea unor instrumente potrivite pentru utilizarea fondurilor și, pe de altă parte, să aloce ajutorul financiar unor obiective specifice pentru a evita utilizarea necorespunzătoare sau alocarea ineficientă a ajutorului;

Volumul AOD

7. subliniază faptul că UE este principalul donator mondial de AOD, contribuția sa reprezentând aproape 60% din ajutorul oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și salută faptul că proporția contribuției comunitare la AOD la nivel global a crescut de-a lungul anilor; cu toate acestea, solicită Comisiei să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul UE alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a evalua acțiunile realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului comunitar pentru dezvoltare;

8.  salută faptul că UE și-a îndeplinit obiectivul obligatoriu privind AOD constând într-o medie la nivel UE de 0,39% din VNB pentru 2006, dar constată scăderea alarmantă a ajutorului UE în 2007, de la 47,7 miliarde EUR în 2006 (0,41% din VNB global al UE) la 46,1 miliarde EUR în 2007 (0,38% din VNB global al UE) și invită statele membre să mărească volumul AOD pentru a-și îndeplini, în 2010, obiectivul de 0,56% din VNB la care s-a angajat;

9.   insistă asupra faptului că nu mai trebuie să se efectueze reduceri la AOD raportate de statele membre; subliniază că UE va fi acordat fonduri mai mici cu 75 miliarde EUR decât cele promise pentru perioada 2005-2010, dacă tendința actuală se menține;

10. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că majoritatea statelor membre (18 din 27, mai ales Letonia, Italia, Portugalia, Grecia și Republica Cehă) nu au putut ridica nivelul AOD acordate între 2006 și 2007, iar în anumite cazuri s-a înregistrat o scădere îngrijorătoare, de peste 10%, în țări cum ar fi Belgia, Franța și Marea Britanie; îndeamnă statele membre să respecte volumul AOD la care s-au angajat; constată cu satisfacție că unele state membre (Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Spania, Suedia și Țările de Jos) își vor îndeplini cu siguranță obiectivele AOD pentru 2010 și are convingerea că aceste state membre își vor menține nivelurile ridicate de AOD;

11. salută poziția fermă a Comisiei privind eforturile care trebuie depuse atât pentru îmbunătățirea cantității, cât și a calității ajutorului pentru dezvoltare oferit de statele membre și sprijină cu tărie avertizarea emisă de aceasta cu privire la eventualele consecințe extrem de negative ale nerespectării angajamentelor financiare de către statele membre; invită Comisia să-și folosească experiența și autoritatea pentru a convinge alți donatori publici și privați să-și respecte promisiunile financiare;

12. este extrem de preocupat de faptul că unele state membre amână mărirea AOD, ceea ce are ca rezultat o pierdere netă de peste 17 miliarde EUR pentru țările în curs de dezvoltare;

13. salută abordarea aleasă de unele state membre care stabilesc calendare multianuale obligatorii pentru a ridica nivelurile AOD în vederea îndeplinirii obiectivului ONU de 0,7% până în 2015; solicită statelor membre care nu au publicat până în prezent calendarele lor multianuale să o facă într-un timp cât mai scurt; subliniază faptul că statele membre ar trebui să adopte aceste calendare înaintea viitoarei Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare și să își îndeplinească angajamentele;

14. remarcă faptul că scăderile din 2007 ale nivelurilor de ajutor raportate se datorează, în anumite cazuri, creșterii artificiale a datelor în 2006 prin reducerea datoriei; îndeamnă statele membre să mărească nivelurile AOD în mod durabil, concentrându-se pe datele care nu conțin partea referitoare la reducerea datoriei;

15. consideră că este total inacceptabilă diferența între promisiunile frecvente de mărire a asistenței financiare și sumele mult mai mici care sunt plătite în realitate și își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele state membre dau semne de saturație în acordarea de asistență pentru dezvoltare;

16. subliniază faptul că consultarea cu guvernele, parlamentele, organizațiile societății civile din țările partenere este esențială în procesul de decizie privind nivelurile și destinațiile AOD;

Viteza, flexibilitatea, predictibilitatea și durabilitatea fluxurilor financiare

17. subliniază că asistența trebuie oferită în timp util și își exprimă nemulțumirea față de întârzierile nejustificate pe care le înregistrează efectuarea acesteia;

18. subliniază necesitatea de a echilibra flexibilitatea în ceea ce privește distribuirea fondurilor de cooperare, pentru a răspunde situațiilor în schimbare, precum creșterea prețurilor alimentelor, în vederea unei finanțări previzibile care să permită țărilor partenere să planifice dezvoltarea durabilă, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora;

19. solicită cu insistență respectarea strictă a principiilor de împrumut și finanțare responsabile pentru ca operațiunile de împrumut și finanțare să fie durabile în ceea ce privește dezvoltarea economică și a mediului, în conformitate cu principiile Equator; invită Comisia să intervină în stabilirea acestor principii și să promoveze în forurile internaționale măsuri obligatorii pentru punerea lor în aplicare, astfel încât domeniul lor de aplicare să fie extins la noii actori implicați în dezvoltare din sectorul public și privat;

Datorii și scurgeri de capital

20. sprijină fără rezervă eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare în vederea menținerii durabilității datoriilor și în vederea aplicării Inițiativei în favoarea țărilor sărace puternic îndatorate (HIPC), al căror rol este esențial în realizarea ODM; regretă, totodată, că planurile de reducere a datoriilor nu includ numeroase țări, pentru care nivelul de îndatorare constituie în continuare un obstacol în realizarea ODM; insistă în privința urgentei dezbateri internaționale privind extinderea măsurilor internaționale de reducere a datoriei în favoare anumitor țări, actualmente excluse din cadrul inițiativei HIPC;

21. invită Comisia să abordeze problema „datoriei odioase”sau nelegitime, care privește datoriile rezultate din împrumuturi iresponsabile, în interes propriu, riscante sau neechitabile și a principiilor finanțării responsabile, în negocierile bilaterale și multilaterale privind reducerea datoriei; salută apelul Comisiei la acțiune pentru a limita drepturile de rambursare ale creditorilor comerciali și ale fondurilor de recuperare speculativă a datoriilor („fonduri vultur”), în cazul unor proceduri judiciare;

22. invită toate statele membre să adere la cadrul privind durabilitatea datoriei și să susțină dezvoltarea sa în sensul considerării datoriei interne și a cerințelor financiare specifice fiecărei țări; invită toate statele membre să recunoască faptul că responsabilitatea creditorilor nu se limitează doar la respectarea cadrului de durabilitate, ci și la:

- luarea în considerare a vulnerabilității țărilor debitoare la șocuri externe, prevăzând, în acest caz, posibilitatea de a suspenda sau ușura rambursarea;

- integrarea cerințelor de transparență, pentru ambele părți, în procesul de contractare a împrumutului;

- exercitarea unei vigilențe sporite în vederea asigurării că împrumuturile contractate nu sunt utilizate pentru violarea drepturilor omului sau pentru creșterea corupției;

23. îndeamnă Uniunea Europeană să susțină eforturile internaționale ce au ca obiectiv punerea în aplicare a unui anumit tip de procedură internațională de insolvență sau de procedură de arbitraj corectă și transparentă, care să permită tratarea eficientă și echitabilă a oricărei eventuale noi crize de datorie;

24. regretă faptul că Comisia nu pune mai mult accent pe mobilizarea resurselor interne pentru finanțarea dezvoltării, resurse ce pot oferi o mai mare autonomie țărilor în curs de dezvoltare; încurajează statele membre să participe pe deplin în inițiativa privind transparența industriilor extractive și să solicite o consolidare a acesteia; invită Comisia să solicite Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) integrarea în standardele internaționale de contabilitate a cerinței de raportare, în cazul fiecărei țări, asupra activităților din toate sectoarele ale societăților multinaționale;

25. regretă faptul că setul de comunicări ale Comisiei privind eficiența ajutorului nu menționează scurgerea de capital ca factor de risc pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare; subliniază faptul că scurgerea de capital aduce prejudicii serioase dezvoltării sistemelor economice durabile și subliniază că, în fiecare an, evaziunile fiscale reprezintă pentru țările în curs de dezvoltare costuri mai mari decât ajutorul primit sub formă de AOD; invită Comisia să includă măsuri de prevenire a scurgerii de capital în politicile sale, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, împreună cu o analiză onestă a cauzelor scurgerilor de capital, în vederea eliminării paradiselor fiscale, dintre care unele sunt situate pe teritoriul UE sau sunt strâns legate de unele dintre statele membre;

26. observă, în special, că, conform Băncii Mondiale, ponderea ilicită a acestei scurgeri de capitaluri reprezintă de la 1 000 la 1 600 miliarde de dolari anual, din care jumătate provin din țările în curs de dezvoltare; încurajează eforturile internaționale depuse în scopul înghețării și restituirii activelor deturnate și invită statele care nu au făcut-o să ratifice Convenția ONU împotriva corupției; regretă că astfel de eforturi nu sunt depuse împotriva evaziunii fiscale și invită Comisia și statele membre să promoveze extinderea la nivel mondial a principiului de schimb automat de informații în materie fiscală, să solicite anexarea Codului de conduită împotriva evaziunii fiscale, în curs de elaborare în cadrul Consiliului economic și social al Națiunilor Unite (ECOSOC), la textul Declarației de la Doha și să sprijine transformarea comitetului fiscal al ONU într-un veritabil organ interguvernamental, dotat cu mijloace sporite, responsabil de combaterea, pe plan internațional, a evaziunii fiscale, alături de OCDE;

Mecanisme inovatoare de finanțare

27. salută propunerile pentru mecanisme inovatoare de finanțare înaintate de statele membre și invită Comisia să le studieze din punctul de vedere al facilității de punere în aplicare, al durabilității, al adiționalității, al costurilor de tranzacție și al eficacității; solicită crearea unor mecanisme de finanțare și instrumente care să ofere noi finanțări și care să nu pună în pericol viitoarele fluxuri financiare;

28. solicită crearea unor mecanisme și instrumente financiare care să ofere măsuri pentru mobilizarea capitalului privat, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, precum și garanții de credit;

29. invită Comisia să îmbunătățească considerabil finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare, în special cele care fac parte din Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice; pune accentul asupra necesității imperioase de finanțare dincolo de fluxurile actuale de AOD, întrucât nu ar trebui ca doar acestea să reprezinte un răspuns adecvat la măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare; subliniază că o serie de mecanisme financiare inovatoare ar trebui instituite fără întârziere în acest scop, de tipul taxelor asupra aviației și a petrolului, cât și prin alocarea veniturilor rezultate din licitațiile din cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie (EU ETS);

30. salută propunerea Comisiei de a stabili un mecanism mondial de finanțare a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, bazat pe principiul acordării anticipate a ajutoarelor destinate finanțării măsurilor de adaptare și de atenuare în țările în curs de dezvoltare; invită statele membre și Comisia să își asume importantele angajamente financiare necesare punerii rapide în aplicare a propunerii;

31. invită Comisia și statele membre să dedice cel puțin 25 % din veniturile scontate din licitații, în cadrul sistemului EU ETS, finanțării măsurilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare;

32. solicită Comisiei să dezvolte accesul la finanțare al micilor antreprenori și agricultori, ca mijloc de creștere a producției de alimente și de oferire a unei soluții durabile la criza alimentară;

33. invită BEI să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor de microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

34. salută propunerea ONU de înființare a unui Fond pentru egalitate de gen, cu mai mulți donatori, fond ce ar fi gestionat de Fondul pentru dezvoltarea femeilor al Națiunilor Unite (UNIFEM), în scopul promovării și finanțării politicilor în domeniul egalității de gen, din țările în curs de dezvoltare; invită Consiliul și Comisia să examineze și să aprobe această inițiativă internațională;

35. solicită dublarea eforturilor în direcția încurajării dezvoltării serviciilor financiare, având în vedere că sectorul bancar are potențialul de a mobiliza finanțarea locală necesară dezvoltării și că, pe lângă aceasta, un sector stabil al serviciilor financiare este cel mai bun mijloc de a combate scurgerea de capitaluri;

36. invită toate părțile interesate să ia în considerare pe deplin enormele posibilități de venituri pe care le oferă resursele naturale; consideră în acest sens că este deosebit de important ca industriile care exploatează aceste resurse să fie caracterizate de transparență; consideră că, chiar dacă inițiativa pentru transparență în industriile extractive (EITI) și procesul Kimberley avansează în direcția bună, rămân încă multe de făcut pentru a încuraja o gestionare transparentă a industriilor care exploatează resursele naturale și a veniturilor acestora;

Reforma sistemelor internaționale

37. invită Consiliul și Comisia să includă Fondul european de dezvoltare în bugetul UE la revizuirea la jumătatea perioadei pentru 2008/2009, pentru a conferi o legitimitate democratică sporită unei componente importante a politicii de dezvoltare a UE și bugetului acesteia;

38. ia act de prima etapă, încheiată în aprilie 2008, în direcția unei mai bune reprezentări a țărilor în curs de dezvoltare în cadrul FMI; regretă că distribuția drepturilor de vot în FMI este în continuare guvernată de o logică cenzitară; invită Comisia și statele membre să își demonstreze interesul pentru luarea deciziilor cu dublă majoritate (acționari/state) în cadrul instituției responsabile de stabilitatea financiară internațională, FMI;

39. solicită Comisiei și statelor membre să profite de cea de a doua Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, menționată mai sus, care va avea loc la Doha la 29 noiembrie-2 decembrie 2008, pentru a prezenta o poziție comună a UE referitoare la dezvoltare, concepută pentru a îndeplini ODM prin intermediul unei abordări durabile;

40. invită statele membre să realizeze o reformă rapidă și ambițioasă a Băncii Mondiale, astfel încât primii vizați de programele sale să fie mai bine reprezentați;

41. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, precum și conducerii Organizației Mondiale a Comerțului, a Fondului Monetar Internațional, a grupului Băncii Mondiale și a Consiliului Economic și Social al ONU.

(1) JO C 131 E, 5.6.2003, p. 164. (2) JO C 284 E, 21.11.2002, p. 315. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0237

An outstanding issue on the International development agenda: Financing for Development 

At the International Financing for Development Conference in Monterrey in March 2002, the international community adopted the Monterrey Consensus, which concentrated on the following main concerns:

· Mobilising domestic financial resources for development;

· Mobilising international resources for development (Foreign Direct Investment (FDI) and other private flows);

· International trade as an engine for development;

· Increasing international financial and technical cooperation for development;

· External debt;

· Systemic issues - promoting coherence and consistency of the international monetary, financial and trading systems in support of development.

The first Follow-up Conference on Financing for Development will take place in Doha (Qatar) from 29 November to 2 December 2008. This summit provides the opportunity to take stock of the progress made since the Monterrey Consensus was adopted.  

The EU continues to take the lead in international Development Financing as the biggest international donor for development, providing more than 50% of Official Development Assistance (ODA) worldwide.  

The Commission's Report on the EU progress on the Monterrey Consensus was published in March 2008⁽¹⁾. The Council Conclusions on Financing for Development were published on 25 May 2008. 

Time-limited ODA targets 2010 and 2015 

In 2006 the EU achieved its agreed individual target of dedicating 0.39% (EU15) of its collective GNI to ODA. The next major ODA target to meet is 0.56% of the EU collective GNI by 2010.⁽²⁾ However, it is a serious problem that in 2007 the ODA volumes of several Member States fell dramatically - in line with the current global trend in development finance, followed also by Japan and the United States. Moreover, some Member States cut their financial efforts to meet the 2010 and 2015 targets and slowed down their rates of increasing ODA.

While the general fall in ODA will hopefully be a one-off occurrence, - and your rapporteur insists Member States should ensure it is. The slowing down of increases is set to reduce the total amount of ODA delivered to developing countries over the coming years. Finland and France, for example, used to have national policies and commitments that were more ambitious than those of the EU, but in 2007 they reduced their target to align themselves with the EU calendar. This will inevitably harm the EU collective target. It is estimated that during the period 2006-2010 approximately over €17 billion of ODA will be completely lost. The EU collective targets will only be met if some of the larger Member States reach ODA levels above the target. Your rapporteur is seriously concerned that recent developments may make it difficult to fulfil the commitments.   

A significant and wholehearted change of course has to take place to prove that all Member States are committed to achieving the pledged ODA targets, and hence improving the possibility of reaching the MDGs. Your rapporteur calls on Member States that have not already done so to introduce fixed financial target timetables before the Doha conference takes place.  

External debt and capital flight 

Inclusion of debt-relief in ODA figures was one of the main reasons for the reduction in EU ODA levels in 2007, so your rapporteur calls on Member States to concentrate on ODA figures with the debt-relief component removed.  However, equally important are issues of long-term debt sustainability and responsible lending principles.  

Irresponsible lending and financing poses a great danger for the economic stability of developing countries and is highly counterproductive for the establishment of long-term debt sustainability. Examples of such practices include aggressive litigation by commercial creditors and distressed debt funds that place burdens on the budgets of the developing countries concerned. Responsible finance and lending may be a way to ensure debt sustainability, and can also be used to encourage sustainable, ecologically friendly development and decent work in developing countries.  

Capital flight and tax havens are also a big issue on the financing for development agenda, as they tend to have serious effects for external debt. Means to prevent capital flight may include installing more effective control systems (especially through systems of taxation) in developing countries, making the rich in developing countries aware of their duties, as well as encouraging ownership and seeking to ensure that the money is not diverted to tax havens (including those inside the EU). Meanwhile, the most effective way to prevent capital flight from developing countries involves fostering stable, peaceful and democratic environments, where the Rule of Law ensures respect of commercial contracts, bank accounts and property rights to all citizens.  

New Challenges  

Climate change is one of the more recent challenges facing development assistance. The major aim of development policy is to eradicate poverty. Climate change, among other major global insecurities, is an issue which has a significant impact on less developed countries that are especially vulnerable to external shocks (e.g. natural disasters, pandemics).⁽³⁾ However, funding for reducing the effects of climate change is most appropriately viewed as a means by which industrialised countries help to repair damage they have themselves caused in developing countries. It should not therefore be taken from existing ODA commitments but must be additional to them. In this respect, your rapporteur shares the view expressed by Development Commissioner Louis Michel that existing development funds should not be used to finance the combat against climate change in Least Developed Countries. Discussions are taking place between the EU and the World Bank about the possibility of raising a major long-term loan to help the poorest countries fund crucial measures to fight climate change.⁽⁴⁾ Your rapporteur expects the EU to take the lead in this debate. 

The current international explosion of food prices is an additional challenge that must be addressed. Rural development, especially in the sense of agricultural development is already becoming increasingly important and will inevitably have a higher profile on the international development agenda in the coming years. Obstacles to agricultural development in developing countries need to be tackled. Local agriculture, in particular, has to be supported. Small-scale farmers must rapidly be provided with access to loans in order to improve their businesses and increase their production. 

Another new challenge is found in the appearance of new emerging actors on the international development finance scene, notably China, Brazil and Saudi Arabia, as well as a number of private donors.⁽⁵⁾ There are concerns about the policies applied by some new donors towards the implementation of their cooperation.

Mobilising private development finance 

Private capital flows to developing countries are on the rise. They are estimated to be about six times higher than the total amount of reported ODA (even without correcting for debt relief), amounting to approximately USD 600 billion. 

Private flows account for about 80% to the total financial flows to Africa: in 2007 FDI in Africa increased about 200% over 2004.

It would clearly be beneficial to harness some of this private funding towards the objective of development, and your rapporteur suggests this might be achieved through the use of innovative public-private partnerships. The EU has to actively promote the Equator Principles by which an important number of banks worldwide aim at respecting sustainability criteria in investing policies.

Aid effectiveness 

The untying of aid, reducing of transaction costs and more flexibility and speed in bureaucratic procedures remain the major issues concerning to the effectiveness of aid. Your rapporteur has, however, sought to minimise the inclusion of these issues in his report to avoid overlap with the report on Aid Effectiveness by his colleague Johan Van Hecke. 

Systemic Issues 

The voice of developing countries needs to be strengthened in the decision-making processes within international financial and economic institutions.  

The posts of the World Bank President and IMF Managing Director are not yet open to all countries. A large number of EU Member States (14) has expressed support for reforms that would make the posts available to nationals of all countries.  

In the Board of the World Bank, a particular problem is that the 46 Sub-Saharan African countries suffer a serious lack of representation. Whereas other regions with fewer countries have at least three seats, the developing countries in the Sub-Saharan region are represented by only two seats. Your rapporteur considers this situation unacceptable and proposes that it should be remedied. 

(1) Communication "The EU - a global partner for development Speeding up progress towards the Millennium Development Goals" (COM (2008) 177/3) and Commission Staff Working Paper "The Monterrey process on Financing for Development - the European Union's contribution to Doha and beyond Annual progress report 2008" (SEC (2008) 432/2). (2) EU15 target 2010: 0.51% ODA/GNI (2015 0.7%); EU12 target 2010: 0.17 % ODA/GNI (2015 0.33%). (3) There is a trend to move from defining cooperation in terms of solidarity towards viewing it as the cheapest way to address with global challenges such as pandemics (e.g. SARS), migration and security problems. (4) Discussions include the idea that industrialised countries will borrow money on the international capital markets and advance it to developing countries in order to support the reduction of greenhouse gas emissions in their countries and to protect them from environmental damage. (5) China's support for infrastructure in Africa is now greater the World Bank, the African development Bank and all the western bilaterals put together" - similarly, "in Latin America, the Brazilian development bank (BNDES) has a loan commitment which is now larger than the World Bank and the Inter-American Development Bank put together" OECD Roundtable on Banking on Development report, February 2008.

destinat Comisiei pentru dezvoltare

privind acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare

(2008/2050(INI))

Raportoare pentru aviz: Anne E. Jensen

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

Parlamentul European,

- având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare din martie 2002,

- având în vedere Consensul european adoptat de Consiliu, reprezentanții statelor membre din cadrul Consiliului, Parlamentul European și Comisie în decembrie 2005,

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 aprilie 2008 intitulată „Accelerarea progreselor către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” (COM(2008)0177),

1. subliniază faptul că UE este principalul donator mondial de ajutor pentru dezvoltare, contribuția sa reprezentând aproape 60% din ajutorul oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și salută faptul că proporția contribuției comunitare a crescut de-a lungul anilor; cu toate acestea, solicită Comisiei să ofere informații clare și transparente privind ponderea din ajutorul UE pentru dezvoltare care provine de la bugetul comunitar pentru a evalua acțiunile realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului comunitar pentru dezvoltare;

2. este, totuși, profund îngrijorat de faptul că ajutorul comunitar pentru dezvoltare are, pentru prima dată, o evoluție negativă, atât în termeni absoluți, cât și ca procent din VNB (reducerea de 1 589 milioane de EUR reprezintă o scădere de 3,33%, ajungând la 0,38% din VNB-ul UE în 2007, în comparație cu 0,41% în 2006); reamintește faptul că în cadrul Consensului european din 2005, aprobat de toate statele membre și instituțiile UE, a fost confirmat obiectivul de 0,56% din VNB în 2010 și 0,70% în 2015 în ceea ce privește ajutorul comunitar pentru dezvoltare;

3. salută poziția fermă a Comisiei privind eforturile care trebuie depuse atât pentru îmbunătățirea cantității, cât și a calității ajutorului pentru dezvoltare oferit de statele membre și sprijină cu tărie avertizarea emisă de aceasta cu privire la eventualele consecințe extrem de negative ale nerespectării angajamentelor financiare de către statele membre; invită Comisia să-și folosească experiența și autoritatea pentru a convinge alți donatori publici și privați să-și respecte promisiunile financiare;

4. subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte politici comunitare (mediu, migrație, drepturile omului, agricultură etc.) și a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților;

5. reamintește faptul că acțiunile necesare și urgente pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a combate consecințele dramatice ale majorării prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui nici concepute, nici puse în aplicare în cadrul eforturilor financiare solicitate de Consensul de la Monterrey; prin urmare, așteaptă cu interes o propunere concretă din partea Comisiei privind utilizarea fondurilor de urgență;

6. subliniază faptul că sarcina administrativă excesivă și disproporționată din unele dintre țările partenere afectează eficiența ajutorului pentru dezvoltare; își exprimă temerea că acest lucru poate pune în pericol atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

7. subliniază faptul că Uniunea Europeană nu a găsit încă echilibrul corect între două abordări contradictorii în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare: pe de o parte, să aibă încredere că țările partenere asigură o alocare corespunzătoare a fondurilor și să sprijine administrațiile acestora în crearea unor instrumente potrivite pentru utilizarea fondurilor și, pe de altă parte, să aloce ajutorul financiar unor obiective specifice pentru a evita utilizarea necorespunzătoare sau alocarea ineficientă a ajutorului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE