RAPORT referitor la raportul privind societățile editoare de anuare profesionale(Petițiile 0045/2006, 1476/2006, 0079/2003, 0819/2003, 1010/2005, 0052/2007, 0306/2007, 0444/2007, 0562/2007 și altele)

13.11.2008 - (2008/2126(INI))

Comisia pentru petiții
Raportor: Simon Busuttil
PR_INI_art192

Procedură : 2008/2126(INI)
Stadiile documentului în şedinţă

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul privind societățile editoare de anuare profesionale (Petițiile 0045/2006, 1476/2006, 0079/2003, 0819/2003, 1010/2005, 0052/2007, 0306/2007, 0444/2007, 0562/2007 și altele)

(2008/2126(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Petițiile 0045/2006, 1476/2006, 0079/2003, 0819/2003, 1010/2005, 0052/2007, 0306/2007, 0444/2007, 0562/2007 și altele,

–   având în vedere deliberările anterioare ale Comisiei pentru petiții privind petiția 45/2006 și altele,

–   având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (versiune codificată)[1], care a înlocuit Directiva 84/450/CEE[2] modificată prin Directiva 97/55/CE[3],

–   având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”)[4],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)[5],

–   având în vedere Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor[6],

   având în vedere studiul intitulat „Practici înșelătoare ale societăților editoare de anuare în contextul legislației actuale și viitoare privind piața internă destinate protejării consumatorilor și IMM-urilor” (IP/A/IMCO/FWC/2006-058/LOT4/C1/SC6), solicitat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor,

–   având în vedere articolul 192 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0446/2008),

A. întrucât Parlamentul a primit peste 400 de petiții din partea întreprinderilor mici (care reprezintă doar o mică parte din numărul acestora) care susțin că au fost victime ale publicității înșelătoare practicate de editorii de anuare profesionale și au suferit, prin urmare, din cauza stresului psihic, a sentimentelor de culpabilitate, a rușinii, a frustrării și au înregistrat pierderi financiare;

B.  întrucât aceste plângeri evidențiază larga răspândire și concertarea modelului practicilor comerciale înșelătoare la care recurg anumiți editori de anuare profesionale, practici care afectează mii de întreprinderi cu o structură transfrontalieră care-și desfășoară activitatea, prin urmare, în două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene și dincolo de frontierele acesteia, și au un impact financiar considerabil asupra mediului de afaceri; întrucât nu există niciun mecanism administrativ sau instrument juridic care să permită agențiilor naționale de aplicare a legii să coopereze la nivel transfrontalier;

C. întrucât caracterul înșelător al acestor practici devine mai evident atunci când este vorba despre practici în format electronic răspândite prin intermediul internetului (a se vedea Petiția nr. 0079/2003);

D. întrucât practicile comerciale denunțate constau, în general, în abordarea întreprinderilor, în general prin intermediul serviciilor poștale, de către o societate editoare de anuare profesionale care le invită să completeze sau să actualizeze numele și datele de contact ale firmei, dându-le falsa impresie că ar urma să figureze gratuit într-un anuar profesional întrucât semnatarii descoperă ulterior că, în realitate, au încheiat, fără să fi avut această intenție, un contract prin care sunt obligați, în general pe o durată de minimum trei ani, să figureze într-un anuar profesional contra unei sume anuale de aproximativ 1000 de euro;

E.  întrucât formularele utilizate în cadrul acestui tip de practici sunt, în general, confuze și greu de înțeles, dând întreprinderilor destinatare impresia greșită că ar urma să figureze gratuit într-un anuar profesional, dar convingându-le, în realitate, să semneze contracte nedorite de publicitate în anuare profesionale;

F.  întrucât statele membre nu dispun nici de legislație comunitară specifică, nici de legislație națională în ceea ce privește relațiile de afaceri ale societăților editoare de anuare și întrucât statele membre sunt libere să adopte legi și mai ample;

G. întrucât Directiva 2006/114/CE se aplică și tranzacțiilor între întreprinderi și definește „publicitatea înșelătoare” drept „orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează sau care iau contact cu aceasta și care, datorită caracterului înșelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau poate aduce atingere unui concurent”; întrucât interpretările diferite ale caracterului „înșelător” par totuși a reprezenta un obstacol practic major în combaterea acestor practici la care recurg societățile editoare de anuare profesionale în cadrul relațiilor cu alte întreprinderi;

H. întrucât Directiva 2005/29/CE interzice practica includerii în materialul promoțional a unei facturi sau a unui document similar de plată, „astfel încât consumatorul are impresia greșită că a comandat deja produsul comercializat”; întrucât directiva respectivă nu se aplică însă practicilor înșelătoare între întreprinderi și nu poate, prin urmare, oferi, în forma sa actuală, niciun sprijin petiționarilor; întrucât directiva respectivă nu exclude însă un sistem de norme naționale privind practicile comerciale neloiale, care să se aplice în egală măsură consumatorilor și întreprinderilor, indiferent de împrejurări;

I.   întrucât Directiva 2005/29/CE nu exclude posibilitatea ca statele membre să extindă, prin legislația națională, domeniul de aplicare al acesteia și asupra întreprinderilor; întrucât acest lucru ar duce însă la niveluri diferite de protecție pentru întreprinderile care sunt victime ale practicilor înșelătoare la care recurg societățile editoare de anuare profesionale în diferite state membre;

J.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 definește „încălcarea intracomunitară” drept „orice act sau altă omisiune contrară legilor care protejează interesele consumatorilor (...) care aduce atingere sau poate aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor dintr-unul sau mai multe state membre, altele decât cel în care actul sau omisiunea în cauză își are originea sau a avut loc ori pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul sau furnizorul responsabil sau în care se găsesc dovezile sau activele privind actul sau omisiunea respectivă” întrucât directiva respectivă nu se aplică însă practicilor înșelătoare între întreprinderi și nu poate, prin urmare, oferi în forma sa actuală niciun sprijin petiționarilor;

K. întrucât cea mai mare parte a petiționarilor denunță anuarul profesional cunoscut sub denumirea de „European City Guide” cu sediul la Valencia (Spania), ale cărui activități au făcut obiectul unor măsuri administrative și juridice, dar și alți editori de anuare similare, precum „Construct Data Verlag”, „Deutscher Adressdienst GmbH” și „NovaChannel” sunt, la rândul lor, citați; întrucât alte societăți editoare de anuare profesionale recurg totuși la practici comerciale legale;

L.  întrucât țintele acestor practici comerciale înșelătoare sunt, în principal, întreprinderile mici, dar profesiunile liberale și chiar organizațiile non-profit, cum ar fi organizațiile neguvernamentale, organizațiile de caritate, școlile, bibliotecile și cluburile sociale locale, precum cluburile muzicale, sunt la rândul lor vizate;

M. întrucât societățile din domeniul editării de anuare profesionale își au adesea sediul într-un alt stat membru decât cel al victimelor, fapt ce îngreunează demersurile prin care acestea solicită protecție din partea autorităților naționale, deoarece caracterul înșelător cunoaște interpretări diferite de la un stat membru la altul; întrucât victimele nu beneficiază decât rareori de compensații în temeiul cadrelor juridice naționale și din partea autorităților din domeniul protecției consumatorului, acestea invocând argumentul potrivit căruia legea este menită să apere consumatorii, nu întreprinderile; întrucât, fiind întreprinderi mici, majoritatea victimelor nu dispun, în numeroase cazuri, de resursele necesare pentru a recurge la o cale de atac eficientă prin introducerea de acțiuni în justiție și întrucât mecanismele de autoreglementare pentru anuare sunt puțin relevante, deoarece nu sunt luate în considerare de cei care fac publicitate înșelătoare;

N. întrucât victimele acestor practici sunt urmărite cu strictețe de societățile editoare de anuare profesionale, în mod direct sau prin intermediul agențiilor de recuperare a creanțelor la ale căror servicii apelează, în vederea achitării sumelor prevăzute de contracte; întrucât victimele se plâng că aceste procedee induc un climat de anxietate și le fac să se simtă amenințate și sfârșesc, în numeroase cazuri și în pofida voinței lor, prin a plăti pentru a evita noi acte de hărțuire;

O. întrucât, cu câteva excepții, victimele care refuză să plătească nu au fost decât rareori urmărite în justiție;

P.  întrucât, pentru a combate acest fenomen, mai multe state membre au adoptat inițiative, în special de sensibilizare, printre întreprinderile care au fost probabil afectate și întrucât aceste inițiative includ schimbul de informații, consilierea, sesizarea autorităților publice de punere în aplicare a legii și, în anumite cazuri, existența unui registru de plângeri ;

Q. întrucât Austria și-a modificat Legea privind practicile comerciale neloiale, iar, în prezent, Secțiunea 28a din legea respectivă prevede că este interzis, în cadrul operațiunilor comerciale sau în scopuri de concurență, să se facă publicitate pentru înscrierea în anuare, cum ar fi Pagini Aurii, liste de abonați telefonici sau alte liste similare, prin intermediul unui formular de plată, al unui ordin de plată, al unei facturi, al unor oferte de corectare sau prin alt mod similar sau să se ofere direct astfel de înscrieri fără a se preciza fără echivoc și, de asemenea, prin procedee grafice și clare, că scopul exclusiv al reclamei este acela de ofertă de contract;

R.  întrucât astfel de practici au fost aplicate timp de mai mulți ani, au afectat un număr important de persoane, au avut un impact financiar semnificativ asupra pieței interne și au distorsionat-o,

1.  își exprimă îngrijorarea față de problematica semnalată de petiționari, care pare să cunoască o largă răspândire, să prezinte un caracter transfrontalier și să aibă un important impact financiar, în special asupra întreprinderilor mici;

2.  consideră că, dat fiind caracterul transfrontalier al acestei situații, instituțiilor comunitare le revine responsabilitatea de a le oferi victimelor o cale de atac adecvată, astfel încât validitatea contractelor încheiate pe baza unei publicități înșelătoare să poată fi contestată în mod eficient, aceste acte să poată fi anulate sau să își înceteze valabilitatea, iar victimele să poată obține rambursarea sumelor achitate;

3.  îndeamnă victimele să semnaleze autorităților naționale cazurile de escrocherie comercială și invită statele membre să furnizeze întreprinderilor mici și mijlocii cunoștințele necesare pentru ca acestea să poată depune plângeri la autoritățile guvernamentale și neguvernamentale, prin garantarea unor căi de comunicare deschise și a faptului că victimele știu că pot cere consiliere, astfel încât acestea să poată consulta experții competenți înainte de a achita sumele care le sunt solicitate de societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare; îndeamnă statele membre să creeze și să mențină o bază de date centralizată care să conțină astfel de plângeri;

4.  deplânge faptul că, în pofida largii răspândiri a acestei practici, legislația comunitară și cele naționale nu par să fie în măsură să ofere un mijloc semnificativ de protecție și o cale de atac eficientă sau nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător la nivel național; regretă faptul că autoritățile naționale par, de asemenea, incapabile să ofere o soluție;

5.  salută eforturile depuse de numeroase organizații antreprenoriale europene și naționale în vederea sensibilizării membrilor lor și le invită să-și intensifice eforturile, în colaborare cu organizațiile locale, în primul rând pentru a reduce numărul victimelor anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, prin urmare, unele dintre aceste organizații au fost date în judecată de societățile editoare de anuare profesionale înșelătoare menționate în activitățile lor de sensibilizare, pe baza unor acuzații de presupusă calomnie sau a unor acuzații asemănătoare;

6.  salută măsurile luate de anumite state membre, precum Italia, Spania, Țările de Jos, Belgia și Regatul Unit, dar, în special, de Austria, în încercarea de a împiedica societățile editoare de anuare profesionale să recurgă la practici înșelătoare; consideră, cu toate acestea, că aceste eforturi rămân insuficiente și că este în continuare nevoie de o coordonare a controlului la un nivel internațional;

7.  invită Comisia și statele membre să-și intensifice eforturile, în deplină cooperare cu organizațiile antreprenoriale naționale și europene reprezentative, în vederea sensibilizării opiniei publice în legătură cu această problematică, pentru a permite unui număr mai mare de persoane să dispună de informațiile și mijloacele necesare pentru se apăra împotriva publicității înșelătoare care îi poate determina să încheie contracte de publicitate nedorite;

8.  invită Comisia să soluționeze problema escrocheriilor comerciale în cadrul inițiativei sale de „Lege privind întreprinderile mici pentru Europa”, astfel cum s-a propus în comunicarea sa intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI”, și să implice Rețeaua întreprinderilor europene, rețeaua SOLVIT și portalurile DG-urilor competente ca mijloace suplimentare de furnizare a informațiilor și de asistență privind aceste aspecte;

9.  regretă că Directiva 2006/114/CE, care aplică tranzacțiilor între întreprinderi, precum cele din acest caz, se dovedește fie incapabilă de a oferi o cale de atac eficientă, fie nu este pusă în aplicare în mod corespunzător de statele membre; solicită Comisiei să prezinte, până în decembrie 2009, un raport privind fezabilitatea și posibilele efecte ale modificării Directivei 2006/114/CE, astfel încât aceasta să includă o listă „neagră” sau „gri” a practicilor care trebuie considerate înșelătoare;

10. reamintește că revine Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, sarcina de a garanta aplicarea în mod corespunzător și eficient a Directivei 2006/114/CE, deși nu dispune de nicio putere de a o aplica în mod direct persoanelor fizice sau societăților comerciale; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că statele membre transpun în totalitate și în mod eficient Directiva 2005/29/CE, astfel încât să se garanteze protecția în toate statele membre și să influențeze forma instrumentelor legale și procedurale existente, după cum a procedat în cazul Directivei 84/450/CE, care a furnizat instrumente Austriei, Spaniei și Țărilor de Jos, îndeplinindu-și, astfel, datoria de gardian al tratatului în ceea ce privește protecția întreprinderilor, asigurându-se totodată că nu sunt încălcate dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii;

11. solicită Comisiei să urmărească mai strict punerea în aplicare a Directivei 2006/114/CE, în special în statele membre în legătură cu care există informații că pe teritoriul lor se află sediul companiilor editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare, mai ales în Spania, unde își are sediul compania editoare de anuare profesionale cel mai des denunțată de petiționari, și în Republica Cehă și Slovacia, unde a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare a victimelor, într-un mod care ridică semne de întrebare în legătură cu punerea în aplicare a Directivei 2006/114/CE în țara respectivă; solicită Comisiei să îi prezinte un raport cuprinzând constatările efectuate;

12. regretă faptul că Directiva 2005/29/CE nu se aplică tranzacțiilor între întreprinderi și că statele membre par reticente față de extinderea sferei de aplicare a acesteia; constată totuși că statele membre pot extinde în mod unilateral sfera de aplicare a propriei legislații naționale privind protecția consumatorilor, astfel încât să integreze tranzacțiile între întreprinderi, și le încurajează în mod activ să întreprindă acest demers și, de asemenea, să asigure cooperarea dintre autoritățile statelor membre, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2006/2004, pentru a permite identificarea unor activități transfrontaliere de acest tip desfășurate de societăți editoare de anuare profesionale cu sediul în UE sau în țări terțe; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte, până în decembrie 2009, un raport privind fezabilitatea și posibilele efecte ale extinderii sferei de aplicare a Directivei 2005/29/CE la contractele dintre întreprinderi, având în vedere mai ales punctul 21 din anexa I la aceasta;

13. salută exemplul oferit de Austria, care a integrat, în legislația națională, o interdicție specifică vizând anuarele profesionale care recurg la practici înșelătoare și, având în vedere caracterul transfrontalier al acestei probleme, invită Comisia să prezinte, pe baza modelului austriac, propuneri legislative de extindere a sferei de aplicare a Directivei 2005/29/CE, astfel încât să se interzică în mod explicit publicitatea în anuarele profesionale, cu excepția informării fără echivoc și prin procedee clare și grafice a clienților potențiali în legătură cu faptul că o astfel de reclamă constituie o ofertă de contract în schimbul unei remunerații;

14. constată că legislația națională este adesea inadecvată și nu oferă căi de atac împotriva societăților editoare de anuare profesionale care-și au sediul în alte state membre și îndeamnă, prin urmare, Comisia să faciliteze o cooperare transfrontalieră mai activă între autoritățile naționale pentru a le permită să ofere victimelor căi de atac mai eficiente;

15. regretă că Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 nu se aplică în cazul tranzacțiilor dintre întreprinderi și nu poate constitui, prin urmare, un mijloc de combatere a anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare ; invită Comisia să propună o lege care să extindă în mod corespunzător sfera de aplicare a acestuia;

16. salută exemplul Belgiei, unde toate victimele practicilor înșelătoare au posibilitatea de a intenta o acțiune în justiție în țara lor de reședință;

17. constată că experiența austriacă demonstrează că dreptul victimelor de a acționa în justiție în mod colectiv societățile editoare de anuare prin intermediul asociațiilor profesionale sau al unor organisme asemănătoare pare a fi o cale de atac eficientă, care ar putea fi reluată în contextul inițiativelor examinate în prezent de DG COMP din cadrul Comisiei referitoare la acțiunile în despăgubiri în urma încălcării normelor comunitare privind concurența și de DG SANCO privind recursurile colective pentru consumatori la nivel european;

18. îndeamnă statele membre să garanteze că victimele publicității înșelătoare dispun de o autoritate națională ușor identificabilă, care să le poată oferi posibilitatea de a depune plângere și de a recurge la o cale de atac, chiar în cazuri, precum cele în speță, în care victimele publicității înșelătoare sunt întreprinderi;

19. solicită Comisiei să elaboreze orientări regrupând practicile optime în materie, destinate autorităților naționale însărcinate cu aplicarea legii, care să poată fi urmate în cazurile de publicitate înșelătoare care le sunt aduse în atenție;

20. solicită Comisiei să continue cooperarea internațională cu țările terțe și organizațiile internaționale competente pentru a împiedica societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare cu sediul în țări terțe să aducă prejudicii întreprinderilor care își au sediul în Uniunea Europeană;

21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor naționale și parlamentelor statelor membre.

  • [1]  JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
  • [2]  Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre referitoare la publicitatea înșelătoare (JO L 250, 19.9.1984, p. 17).
  • [3]  Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997 de modificare a Directivei 84/450/CEE privind publicitatea înșelătoare în scopul de a include publicitatea comparativă, JO L 290, 23.10.1997, p. 18.
  • [4]  JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
  • [5]  JO L 364, 9.12.2004, p. 1.
  • [6]  JO L 166, 11.6.1998, p. 51.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Numeroase întreprinderi, adesea de dimensiuni mici, sunt victime ale escrocheriilor săvârșite prin intermediul publicității înșelătoare. O escrocherie clasică consistă în a determina victimele să semneze, în pofida voinței lor, un contract de înscriere într-un anuar profesional, după ce li s-a dat de crezut că această operațiune este gratuită.

În general, victimele primesc formulare din partea editorilor de anuare profesionale prin care sunt invitați să-și completeze, rectifice sau actualizeze datele profesionale. Adesea, se precizează că actualizarea informațiilor este gratuită. Demersul îi convinge să actualizeze informațiile și să expedieze formularul, fără a-și da seama că, semnând formularul, subscriu un contract prin care se obligă să insereze o reclamă într-un anuar profesional pentru o perioadă minimă de trei ani și contra unui cost anual de aproximativ 1000 de euro. Victimele devin conștiente de escrocherie în momentul în care primesc o scrisoare prin care societatea editoare a anuarului profesional în cauză îi informează că, de fapt, au inserat un anunț publicitar în anuar, atașând o factură prin care solicită plata. Cele care refuză să achite sumele solicitate sunt adesea supuse hărțuirii și amenințărilor cu acțiuni în justiție de către societățile editoare ale directoarelor sau de către societățile de recuperare a debitelor angajate de acestea. Numeroase sunt cele care pur și simplu renunță și achită sumele solicitate pentru a evita noi acte de hărțuire.

La nivelul Uniunii Europene, mii de întreprinderi au fost afectate. Având în vedere faptul că aceste contracte prevăd costuri anuale de aproximativ 1000 de euro și au o durată de minimum trei ani, impactul financiar la nivelul întregii Uniuni Europene este considerat drept semnificativ.

Deși aceste demersuri se înscriu în mod clar în categoria practicilor comerciale înșelătoare, care se situează, în general, în afara legii, nu este cu totul clar dacă legislația Uniunii Europene oferă o cale de atac și, în această ipoteză, dacă aceasta este pusă în mod corespunzător în aplicare la nivel național în diversele state membre. Prin urmare, societățile editoare de anuare înșelătoare profită adesea de zonele cenușii ale legislației sau de slaba transpunere la nivel național pentru a comite această escrocherie.

Un element comun acestor cazuri îl constituie faptul că pseudoanuarele profesionale își au sediul într-o altă țară decât cea a victimei. Acest fapt îngreunează demersurile prin care victimele recurg la dispozițiile dreptului intern și sarcina statelor membre de a le acționa în sprijinul lor într-un alt stat membru. Mai mult decât atât, întreprinderile sunt adesea de părere că autoritățile naționale responsabile cu protecția consumatorilor au tendința să le respingă plângerile invocând argumentul că legislația privind consumatorii se aplică consumatorilor, și nu întreprinderilor. În acest mod, întreprinderile sunt private de o cale eficientă de atac, ceea ce permite acestui gen de escrocherie comercială să prospere.

Nu toate anuarele profesionale se bazează pe publicitatea înșelătoare și numeroase societăți editoare de anuare profesionale se înscriu într-un cadru perfect legal. Mai mult decât atât, acestea își desfășoară activitatea în baza unui Cod de Conduită, care prevede în mod explicit că comenzile trebuie să poată fi identificate în mod clar ca atare și că publicitatea gratuită nu poate fi combinată cu publicitatea contra plată. Totuși, unele directoare profesionale se bazează pe practici comerciale înșelătoare. Cea mai mare parte a plângerilor primite de Parlamentul European denunță anuarul comercial cunoscut sub numele de „European City Guide‟, cu sediul la Valencia, Spania, dar alte anuare, precum Construct Data Verlag”, “Deutscher Adressdienst GmbH” și “NovaChannel” au fost de asemenea menționate. Unele dintre pseudoanuarele comerciale își desfășoară activitatea și pe internet. Potrivit reprezentanților European City Guide, aproximativ 6,5 milioane de formulare sunt emise anual numai la nivelul acestei societăți.

Obiectivele prezentului raport

Comisia pentru petiții a Parlamentului European a primit peste 400 de petiții din partea întreprinderilor mici de pe întreg teritoriul Uniunii Europene și chiar din unele țări terțe care declară că au fost victimele acestor practici. În plus, mai mulți deputați în Parlamentul European s-au adresat în scris Comisiei în legătură cu aceste plângeri, mai multe întrebări adresate în scris sau oral fiind depuse la nivelul Parlamentului European. În ceea ce-l privește, Parlamentul European a autorizat elaborarea prezentului raport pentru a studia această problemă și a propune posibile soluții. În consecință, prin intermediul prezentului raport, raportorul dumneavoastră urmărește:

o să sensibilizeze opinia publică în legătură cu acest subiect, astfel încât numărul întreprinderilor care cad victime acestor practici să scadă;

o să îndemne statele membre ale UE să-și înăsprească legislația națională și să garanteze punerea corectă în aplicare a legislației comunitare privind publicitatea înșelătoare și practicile comerciale neloiale;

o să îndemne Comisia să urmărească mai strict transpunerea legislației UE și să aducă îmbunătățiri legislației UE în vigoare în cazul în care se stabilește că nu permite să se pună capăt, odată pentru totdeauna, acestor escrocherii, precum și

o să ofere sprijin și orientare celor care au fost deja victime ale acestor practici.

Legislația Uniunii Europene

La nivel comunitar, trei dintre legile Uniunii Europene prezintă cel mai înalt grad de pertinență. Acestea sunt următoarele:

o Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă, care a înlocuit Directiva 84/450/CEE[1] modificată prin Directiva 97/55/CE[2],

o Directiva 2005/29/CE[3] a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”);

o Regulamentul (CE) nr. 2006/2004[4] al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului16 („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”);

Consultări prealabile elaborării raportului

Înainte de a finaliza prezentul raport, raportorul dumneavoastră a participat la diverse reuniuni consultative, inclusiv cu Comisarul responsabil pentru protecția consumatorilor Meglena Kuneva și cu mai mulți deputați în Parlamentul European interesați de acest subiect în urma mai multor plângeri care le-au fost expediate de alegătorii lor.

Joi, 11 septembrie 2008, Comisia pentru petiții a organizat, la Parlamentul European, un atelier public intitulat: „Să punem capăt escrocheriilor: combaterea anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare”. Această manifestare le–a permis deputaților să asculte argumentele petiționarilor, precum și ale organizațiilor reprezentative, ale reprezentanților Comisiei și, de asemenea, ale reprezentanților anuarului profesional European City Guide, care este editorul cel mai des denunțat de petiționari.

Constatările raportului

Raportorul dumneavoastră consideră că petiționarii semnalează într-adevăr o problemă gravă, care pare să cunoască o largă răspândire, să prezinte un caracter transfrontalier și să aibă un important impact financiar, în special asupra întreprinderilor mici; Mai mult decât atât, raportorul dumneavoastră consideră că, dat fiind caracterul transfrontalier al acestei situații, instituțiilor comunitare le revine în mod evident responsabilitatea de a le oferi victimelor o cale de atac adecvată. Această cale de atac ar trebui să le permită victimelor să conteste validitatea contractelor încheiate pe baza unei publicități înșelătoare și să obțină rambursarea sumelor achitate ca urmare a practicilor înșelătoare.

Raportul regretă că autoritățile naționale actuale par să nu aibă capacitatea de a le oferi victimelor o cale de atac eficientă și consideră, de asemenea, că, în pofida largii răspândiri a acestor practici comerciale înșelătoare, legislația Uniunii Europene și dreptul intern al statelor membre nu par să fie în măsură să ofere o cale de atac eficientă sau nu sunt corect puse în aplicare.

Orientări adresate victimelor

Raportul îndeamnă victimele să semnaleze autorităților naționale cazurile de escrocherie comercială și să consulte experții competenți înainte de a achita sumele care le sunt solicitate de societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare; În plus, victimele ar trebui să aducă aceste cazuri atât în atenția asociaților antreprenoriale și ale consumatorilor, cât și a reprezentanților lor în Parlamentul European, astfel încât acțiunile de combatere a anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare să poată fi consolidate la nivel european.

Acțiuni de conștientizare

Raportul salută eforturile depuse de numeroase organizații antreprenoriale europene și naționale în vederea sensibilizării membrilor lor și le invită să-și intensifice eforturile, în primul rând pentru a reduce numărul victimelor anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare. Documentul salută, de asemenea, măsurile luate de anumite state membre, precum Italia, Spania, Țările de Jos, Belgia și Regatul Unit, dar, în special, de Austria, în încercarea de a împiedica societățile editoare de anuare profesionale să continue practicile înșelătoare. Constată, cu toate acestea, că aceste eforturi rămân insuficiente;

În ceea ce privește acțiunile de conștientizare, invită Comisia Europeană și statele membre să-și intensifice eforturile, în deplină cooperare cu organizațiile antreprenoriale naționale și europene reprezentative, în vederea sensibilizării opiniei publice în legătură cu această problematică, pentru a permite unui număr mai mare de persoane să dispună de informațiile și mijloacele necesare pentru se apăra împotriva publicității înșelătoare care îi poate determina să încheie contracte de publicitate nedorite.

Raportul invită totodată Comisia să abordeze problematica reprezentată de escrocheriile comerciale în cadrul inițiativei sale de „Lege a întreprinderilor mici”.

Directiva 2006/114/CE[5] privind publicitatea înșelătoare și comparativă

Raportul constată că Directiva 2006/114/CE[6] privind publicitatea înșelătoare și comparativă se aplică tranzacțiilor între întreprinderi și, prin urmare, acoperă situația cu care se confruntă victimele anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare. Această directivă a fost transpusă în toate statele membre și prevede recurgerea la ordine de încetare și alte procedee legale pentru a interzice continuarea practicii publicității înșelătoare. Totuși, aceasta se dovedește fie incapabilă de a oferi o cale de atac eficientă, fie nu este pusă în aplicare în mod corespunzător de statele membre.

Prin urmare, raportul solicită Comisiei Europene să urmărească mai strict punerea în aplicare a Directivei 2006/114/CE[7]. Acest demers ar trebui întreprins în special în statele membre în legătură cu care există informații că pe teritoriul lor își au sediul companii editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare, mai ales în Spania, unde se află sediul companiei editoare de anuare profesionale cel mai des denunțate de petiționari. O atenție deosebită se cuvine să fie acordată și Republicii Cehe, unde a fost recent pronunțată o hotărâre judecătorească prin care victimele sunt condamnate într-un mod care ridică semne de întrebare cu privire la punerea în aplicare a acestei directive în țara respectivă.

Raportul solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport cuprinzând constatările efectuate.

Directiva 2005/29/CE[8] privind practicile comerciale neloiale

Raportul constată cu regret faptul că Directiva 2005/29/CE[9] privind practicile comerciale neloiale nu se aplică tranzacțiilor între întreprinderi și că statele membre par reticente față de perspectiva extinderii sferei de aplicare a acesteia. Pe de altă parte, statele membre pot extinde în mod unilateral sfera de aplicare a propriei legislații naționale din domeniul protecției consumatorilor, astfel încât aceasta să acopere tranzacțiile între întreprinderi; prin urmare, statele care doresc să integreze această protecție în legislația națională pot întreprinde acest demers fără a aștepta o inițiativă legislativă a Comisiei vizând modificarea dreptului Uniunii Europene.

Cel mai bun model în ceea ce privește combaterea anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare pare să fie Austria care, în 2000, și-a modificat Legea privind practicile comerciale neloiale. Articolul 28a din legea respectivă prevede că este interzis, în cadrul operațiunilor comerciale sau în scopuri de concurență, să se facă publicitate pentru înscrierea în anuare cum ar fi Pagini Aurii, liste de abonați telefonici sau alte liste similare, prin intermediul unui formular de plată, al unui ordin de plată, al unei facturi, al unor oferte de corectare sau prin alt mod similar sau să se ofere direct astfel de înscrieri fără a se preciza fără echivoc și, de asemenea, prin procedee grafic clare, că scopul exclusiv al reclamei este acela de ofertă de contract;

Raportorul dumneavoastră consideră că Austria oferă un bun exemplu, care ar trebui urmat. Astfel, raportul invită Comisia Europeană să ia în considerare, având în vedere caracterul transfrontalier al acestei probleme, o nouă inițiativă legislativă bazată pe modelul austriac, care să interzică în mod explicit publicitatea realizată de anuare profesionale, cu excepția informării fără echivoc și prin procedee grafice clare a clienților potențiali în legătură cu faptul că o astfel de reclamă constituie o ofertă de contract în schimbul unei remunerații.

Regulamentul (CE) nr. 2006/2004[10] privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

Raportul constată, de asemenea, că legislația națională este adesea inadecvată și nu oferă căi de atac împotriva societăților editoare de anuare profesionale care-și au sediul în alte state membre și îndeamnă, prin urmare, Comisia să faciliteze o cooperare transfrontalieră mai activă între autoritățile naționale pentru a le permită să ofere victimelor căi de atac mai eficiente.

În Belgia, de exemplu, toate victimele practicilor înșelătoare au posibilitatea de a intenta o acțiune în justiție în țara lor de reședință, iar, recent, victimele au câștigat procesul intentat unuia dintre pseudoanuarele profesionale (editorul anuarului a fost condamnat la plata unei amenzi), deși, în stadiul de elaborare a raportului, cazul respectiv pare să fie încă sub judice, întrucât a fost înaintat apel.

În Austria, potrivit informațiilor de care dispunem, victimele au câștigat procesele intentate societăților editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare.

Pe de altă parte, în Republica Cehă, victimele par să fi pierdut un proces care le-a fost intentat de către societatea editoare a anuarului profesional, iar acest caz ridică serioase semne de întrebare cu privire la corectitudinea modului în care Republica Cehă pune în aplicare dispozițiile Directivei 2006/114/CE[11].

În Spania, una dintre cele mai des citate societăți editoare de anuare profesionale, European City Guide, a fost condamnată în trei rânduri la plata unei amenzi de Generalitat de Cataluna pe vremea când își avea sediul la Barcelona, fiind, de asemenea, pronunțat un ordin de închidere temporară pe o durată de un an. Societatea comercială în cauză s-a instalat la Valencia, unde continuă să-și desfășoare activitatea în condiții relativ mai stricte. De exemplu, victimele sunt informate, în prezent, în legătură cu dreptul lor de a anula comanda în termen de șapte zile. Totuși, în general, acestea nu își dau seama de caracterul real al documentului semnat decât după ce termenul respectiv a expirat. Societatea a numit, de asemenea, un așa-numit „Defensor del cliente” (mediator), însărcinat să primească plângerile adresate de clienți. Acest interlocutor nu pare totuși să fie independent de societatea editoare a anuarului comercial și, prin urmare, nu inspiră suficientă încredere. Raportorul dumneavoastră consideră, în consecință, că această societate editoare de anuare profesionale nu a depus suficiente eforturi pentru a garanta că posibilii clienți nu sunt induși în eroare și nu încheie un contract de publicitate fără a fi avut această intenție.

Mai mult decât atât, nu există informații potrivit cărora autoritățile naționale din alt stat membru ar fi încercat să sesizeze în mod direct instanțele judecătorești din Valencia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2006/2004[12] privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului.

Dispunem de informații potrivit cărora, în Regatul Unit, autoritatea competentă în domeniul concurenței (Office of Fair Trading - OFT)[13] a recurs la dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului. OFT, care este, de asemenea, responsabil cu protecția consumatorilor, pare să fi invocat cu succes acest regulament pentru a introduce o acțiune în încetare împotriva unor societăți comerciale din Belgia și Țările de Jos, care trimiteau oferte nesolicitate și înșelătoare consumatorilor britanici. Deși constituie un pas pozitiv în direcția corectă, acest caz nu se referă la anuarele profesionale care recurg la practici înșelătoare.

În afară de acest proces, există puține informații privind utilizarea suficientă a Regulamentului 2006/2004[14] de către autoritățile naționale în încercarea de a propune o cale de atac, cum ar fi o acțiune în încetare, în cazul plângerilor intentate în alte state membre. La originea acestui fapt par să se afle costul aferent intentării acțiunii, complexitatea și durata procedurilor și caracterul limitat al acțiunii în încetare.

Necesitatea consolidării autorităților naționale

Raportul îndeamnă statele membre să garanteze că întreprinderile care sunt victime ale publicității înșelătoare dispun de o autoritate națională ușor identificabilă, care să le poată oferi posibilitatea de a depune plângere și de a recurge la o cale de atac. În prezent, lucrurile stau adesea diferit, deoarece autoritățile naționale de protecție a consumatorilor refuză adesea să primească plângerile adresate de întreprinderi, limitându-și sfera de acțiune la plângerile adresate de consumatori. Raportul solicită, de asemenea, Comisiei Europene să elaboreze orientări regrupând practicile optime în materie, destinate autorităților naționale însărcinate cu aplicarea legii, care să poată fi urmate în cazurile de publicitate înșelătoare care sunt aduse în atenția acestora.

Anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare și își au sediul în țări terțe

În cele din urmă, raportul solicită Comisiei să continue cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale competente pentru a împiedica societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare care își au sediul în țări terțe să aducă prejudicii întreprinderilor care își au sediul în Uniunea Europeană.

  • [1]  JO L 250 din 19.9.1984, p. 17-20.
  • [2] JO L 290 din 23.10.1997, p.18-23.
  • [3]  JO L 149 din 11.6.2005, p.22-39.
  • [4]  JO L 364 din 9.12.2004, p.1-11.
  • [5]  JO L 376 din 27.12.2006, pp. 21-27.
  • [6]  JO L 376 din 27.12.2006, pp. 21-27.
  • [7]  JO L 376 din 27.12.2006, pp. 21-27.
  • [8]  JO L 149 din 11.6.2005, p.22-39
  • [9]  JO L 149 din 11.6.2005, p.22-39
  • [10]  JO L 364, 9.12.2004, pp. 1-11.
  • [11]  JO L 376 din 27.12.2006, pp. 21-27.
  • [12]  JO L 364, 9.12.2004, pp. 1-11.
  • [13]  JO L 364, 9.12.2004, pp. 1-11.
  • [14]  JO L 364, 9.12.2004, pp. 1-11.

AVIZ al Comisiei pentru piaŢa internă Şi protecŢia consumatorilor (7.10.2008)

destinat Comisiei pentru petiții

privind raportul referitor la societățile producătoare de anuare înșelătoare (Petiția 45/2006)

(2008/2126(INI))

Raportoare pentru aviz: Diana Wallis

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru petiții, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

- având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și în special prevederile acestuia prin care se înființează piața internă și se garantează libertatea întreprinderilor de a presta servicii în alte state membre,

- având în vedere concluziile președinției Consiliului European de la Tampere, din 15 și 16 octombrie 1999, cu privire la crearea unei zone de libertate, securitate și justiție în Uniunea Europeană, conform cărora incompatibilitatea sau complexitatea sistemelor juridice sau administrative din statele membre nu ar trebui să împiedice sau să descurajeze persoanele particulare sau întreprinderile să-și exercite drepturile,

- având în vedere cele 393 de petiții primite de Comisia pentru petiții, provenind din 24 de state membre și 19 țări terțe, cu privire la societățile producătoare de anuare înșelătoare,

A. întrucât activitățile suspecte ale întreprinderii European City Guide (ECG) și ale altor societăți similare continuă de câteva decenii (întreprinderile în cauză schimbându-și mereu sediul pentru a-și putea continua activitățile și a se sustrage sancțiunilor) și întrucât au fost afectate numeroase întreprinderi;

B.  întrucât activitățile ECG au făcut obiectul unor acțiuni judiciare și administrative, cum ar fi cele intentate de Înalta Curte și de guvernul regional din Catalunia (Spania), în urma cărora societatea a trebuit să își întrerupă temporar activitatea și să plătească o amendă,

C. întrucât, atunci când o astfel de fraudă este organizată la nivel transfrontalier și implică astfel activități în două sau mai multe state membre, agențiile de aplicare a legii nu dispun de niciun mecanism de colaborare transfrontalieră - nu dispun de niciun buget, nici măcar de un anuar telefonic care să le faciliteze contactul cu poliția de dincolo de granițe sau dintr-un stat membru mai îndepărtat - și, prin urmare, este de înțeles că agențiile naționale își pierd interesul în urmărirea defraudatorilor, care sunt foarte bine organizați dincolo de granițele pe care agențiile naționale nu le pot trece;

1.  regretă faptul că, deși oferă noi posibilități în ceea ce privește operațiunile comerciale oneste, piața internă poate oferi oportunități nedorite celor care profită de IMM-uri; solicită luarea de măsuri la nivel european, în cooperare cu statele membre, pentru a preveni și limita acest fenomen;

2.   sugerează ca Comisia și Consiliul să asigure punerea în aplicare și respectarea deplină a Directivei Consiliului 84/450/CEE din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea înșelătoare[1] (Directiva privind publicitatea înșelătoare), precum și a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori[2] (Directiva privind practicile comerciale neloiale), cu un accent deosebit pe utilizarea deliberată a limbajului ambiguu, pentru a pune capăt practicilor societăților producătoare de anuare înșelătoare;

3.   subliniază ca un exemplu de cea mai bună practică capitolul 28a din statutul austriac Gesetz gegen unlauteren Wettbewerb (Statutul de combatere a practicilor comerciale neloiale- UWG) din 1984, care interzice practicile societăților producătoare de anuare înșelătoare; îndeamnă statele membre să promoveze aplicarea corespunzătoare a directivei privind practicile comerciale neloiale pentru a preveni prejudicierea consumatorilor și a micilor întreprinderi, precum și pentru a asigura funcționarea adecvată a concurenței, fără a aduce atingere intereselor economice ale concurenților legitimi;

4.  având în vedere Studiul privind practicile înșelătoare ale societăților producătoare de anuare înșelătoare, solicitat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, care specifică drept posibile opțiuni legislative de abordare a problemei societăților producătoare de publicitate înșelătoare modificarea Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă[3] pentru a include o listă „neagră” de practici care ar urma să fie considerate înșelătoare și extinderea domeniului de aplicare al directivei privind practicile comerciale neloiale pentru a acoperi contractele B2B, în special în ceea ce privește punctul 21 din anexa I a acesteia, solicită Comisiei să prezinte un raport până în decembrie 2009 cu privire la fezabilitatea și eventualele consecințe ale unei astfel de modificări sau extinderi;

5.  îndeamnă Comisia să ia în considerare situația specială a IMM-urilor când definește termenul de „consumator” în cadrul revizuirii acquis-ului privind consumatorii; solicită ca acest aspect să facă, de asemenea, parte din activitatea referitoare la cadrul comun de referință cu privire la dreptul contractual, astfel încât IMM-urile să poată beneficia de un regim de protecție mai puternic în cadrul legislației comunitare în domeniul contractelor;

6.  salută apelul către statele membre din cadrul Legii micilor întreprinderi de a consolida rețeaua SOLVIT și de a oferi IMM-urilor servicii de consultanță și sprijin pentru a se apăra de practicile comerciale neloiale; solicită Comisiei să se implice activ în asigurarea cooperării și asistenței pentru victimele operatorilor societăților producătoare de anuare înșelătoare; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să coopereze în cadrul unor campanii de sensibilizare cu privire la aceste practici înșelătoare, prin utilizarea amplă a instrumentelor pe care le poate oferi internetul și prin implicarea IMM-urilor și a organizațiilor de consumatori, inclusiv Rețeaua europeană a întreprinderilor și Centrele europene de consumatori); așteaptă cu interes crearea portalului e-justiție propus de Comisie, ca mijloc suplimentar de a oferi informații și sprijin în legătură cu aceste probleme;

7.  regretă faptul că, deși îmbunătățește în mod oportun accesul transfrontalier la justiție, procedura privind ordinul european de plată ar putea fi utilizată de agențiile fără scrupule de recuperare a datoriilor pentru a hărțui IMM-urile și persoanele particulare; recomandă să se aibă în vedere elaborarea unui cod de conduită la nivelul întregii Uniuni pentru agențiile de recuperare a datoriilor;

8.  solicită statelor membre să coopereze în mod activ pentru a pune capăt practicilor societăților producătoare de anuare înșelătoare și oricăror activități similare;

9.  observă că, în cazul în care statele membre nu doresc sau nu pot să acționeze, ar trebui concepute mecanisme pentru a permite victimelor individuale să înainteze un recurs comun pe lângă instanțe, la nivel transfrontalier; invită astfel statele membre și Comisia să analizeze introducerea unui sistem de recurs colectiv pentru soluționarea reclamațiilor transfrontaliere, bazat atât pe o cercetare amplă, inspirată din experiența globală, cât și pe o examinare aprofundată a problemelor existente și a beneficiilor preconizate pentru consumatori, și care să abordeze clar problema temeiului juridic adecvat pentru un astfel de instrument la nivelul UE;

10. regretă faptul că dificultățile pe care le implică depistarea unor astfel de activități distorsionează piața internă și afectează modul în care funcționează concurența.

11. îndeamnă statele membre să ia măsuri împotriva activităților frauduloase ale ECG și ale societăților asemănătoare, în ultimă instanță prin suspendarea activităților lor pentru a proteja consumatorii și întreprinderile de prejudiciu.

12. invită autoritățile de control din statele membre - în conformitate cu misiunea și competențele ce le sunt conferite prin legislațiile naționale și comunitare, și în principal prin Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 din 27 octombrie 2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)[4] - să întreprindă o acțiune comună pentru a preveni pe viitor a răspândirea activităților înșelătoare ale societăților producătoare de anuare, precum și să introducă măsuri eficiente care să permită sistarea activității societăților respective și sancționarea celor responsabili.

13. consideră că practicile menționate mai sus ale societăților producătoare de anuare nu sunt incompatibile doar cu bunele practici și cu normele comerțului onest, ci prezintă, de asemenea, în cea mai mare parte, caracteristicile fraudei și ale altor delicte și infracțiuni, și prin urmare invită organele de control competente, forțele de poliție și parchetele statelor membre - precum și Europol și Eurojust - să efectueze o verificare detaliată a activităților organizatorilor, care să conducă eventual la declanșarea unor acțiuni penale împotriva părților responsabile care provin din UE; în cazul în care acestea provin din țări terțe, invită Comisia să depună toate eforturile în vederea încheierii de acorduri internaționale cu țările respective, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr 2006/2004.

14. solicită Comisiei - în scopul scoaterii în afara legii a activităților înșelătoare ale societăților producătoare de anuare - să acorde o atenție deosebită următoarelor măsuri:

- standardizarea secțiunii obligatorii a unui bon de comandă astfel încât să cuprindă dispoziții conforme cu normele bunelor practici și care definesc într-un mod transparent relațiile juridice de bază (inclusiv menționarea clară a prețului); conținutul acestei secțiuni ar putea fi verificat de autoritățile naționale competente din statele membre (cum ar fi inspectoratele comerciale sau autoritățile responsabile cu protecția datelor cu caracter personal);

- contractele sau comenzile pe bază de formulare, în cazul cărora partea mai vulnerabilă din contract sau comandă nu are nicio posibilitate de a modifica contractul sau comandă și are doar posibilitatea de a le accepta sau respinge, ar trebui supuse acelorași norme aplicabile activităților comerciale neloiale, chiar dacă partea mai vulnerabilă a contractului sau comenzii nu este consumatorul;

- contractele sau comenzile bazate pe formulare ar trebui supuse unui test al „consumatorului mediu”, similar celui care se aplică activităților comerciale neloiale, chiar daca partea mai vulnerabilă a contractului sau a comenzii nu este consumatorul;

- ar trebui introdus principiul conform căruia, dacă un număr semnificativ de persoane este „indus în eroare”de textul unui contract sau al unei comenzi bazate pe un formular, sarcina probei este inversată și societatea producătoare de anuare trebuie să dovedească faptul că textul contractului sau comenzii bazate pe formular nu ar induce în eroare „un gestionar financiar competent”.

15. atrage atenția Comisiei că asemenea practici înșelătoare ale societăților producătoare de anuare nu afectează doar întreprinzătorii, ci sunt îndreptate și împotriva persoanelor fizice (inclusiv a reprezentanților politici) care nu sunt implicate în practici comerciale, dar care primesc oferte fictive prin care li se propune să figureze în publicații biografice (cum ar fi „Who's Who”, personalitatea anului într-un anumit domeniu, etc.) și care sunt bazate pe același principiu neloial și că, prin urmare, măsurile viitoare trebuie să scoată în afara legii și practicile înșelătoare de acest tip.        REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

7.10.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Cristian Silviu Bușoi, Charlotte Cederschiöld, Gabriela Crețu, Mia De Vits, Janelly Fourtou, Evelyne Gebhardt, Małgorzata Handzlik, Christopher Heaton-Harris, Anna Hedh, Iliana Malinova Iotova, Pierre Jonckheer, Kurt Lechner, Toine Manders, Catiuscia Marini, Arlene McCarthy, Nickolay Mladenov, Catherine Neris, Zita Pleštinská, Karin Riis-Jørgensen, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Marianne Thyssen, Jacques Toubon, Barbara Weiler, Marian Zlotea

Membri supleanți prezenți la votul final

Emmanouil Angelakas, Wolfgang Bulfon, Colm Burke, Giovanna Corda, José Ribeiro e Castro, Olle Schmidt, Diana Wallis

  • [1]    JO L 250, 19.9.1984, p. 17.
  • [2]  JO L 149, 11.06.2005, p. 22.
  • [3]  JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
  • [4]  JO L 364, 09.12.2004, p. 1.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.11.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Sir Robert Atkins, Inés Ayala Sender, Simon Busuttil, Michael Cashman, Alexandra Dobolyi, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, David Hammerstein, Marian Harkin, Marcin Libicki, Manolis Mavrommatis, Kathy Sinnott

Membri supleanți prezenți la votul final

Marie-Hélène Descamps, Roger Helmer, Yiannakis Matsis, Juan Andrés Naranjo Escobar, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Richard Corbett, Luis de Grandes Pascual, Salvador Garriga Polledo