RAPORT referitor la problemele de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice

23.2.2009 - (2008/2211(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportoare: Frédérique Ries

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind problemele de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice

(2008/2211(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 137, 152 și 174 din Tratatul CE care vizează un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și a sănătății și a siguranței lucrătorilor,

–   având în vedere Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice[1] și raportul Comisiei privind punerea în aplicare a acesteia din 1 septembrie 2008 (COM(2008)0532),

–   având în vedere Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice)[2],

–   având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora[3] și standardele de siguranță respective armonizate pentru telefoane mobile și antene-releu,

–   având în vedere Directiva 2006/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune[4],

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010[5],

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 1999 privind propunerea de Recomandare a Consiliului din 12 iulie 1999 referitoare la limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz)[6],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6–0089/2008),

A. întrucât câmpurile electromagnetice (CEM) există în natură și au fost prezente întotdeauna pe Pământ; întrucât, în ultimele decenii, expunerea la surse CEM create de om crește constant ca urmare a cererii de energie electrică, a tehnologiilor fără fir de vârf și a schimbărilor apărute în organizarea socială, ceea ce implică, în prezent, expunerea tuturor cetățenilor la un amestec complex de câmpuri electrice și magnetice cu diferite frecvențe, atât acasă, cât și la locul de muncă;

B.  întrucât tehnologia aparatelor fără fir (telefoane mobile, Wifi-Wi max-Bluetooth, telefoane cu bază fixă DECT) emite câmpuri electromagnetice (CEM), care pot avea efecte adverse asupra sănătății umane;

C. întrucât majoritatea cetățenilor europeni, în special tinerii între 10 și 20 de ani, utilizează telefoane mobile, obiecte utilitare, funcționale și la modă, și întrucât persistă incertitudini cu privire la riscurile posibile pentru sănătate, mai ales pentru persoanele tinere al căror creier este încă în dezvoltare;

D. întrucât controversele în cadrul comunității științifice referitoare la eventualele riscuri sanitare cauzate de CEM s-au amplificat după 12 iulie 1999 și după stabilirea de limite de expunere a publicului la CEM (de la 0 Hz la 300 GHz) prin recomandarea 1999/519/CE;

E.  întrucât faptul că nu s-a ajuns la concluzii formale din partea comunității științifice nu a împiedicat anumite guverne naționale sau regionale, din cel puțin nouă state membre ale Uniunii Europene, dar și din China, Elveția și Rusia, să stabilească limite de expunere considerate preventive și prin urmare inferioare celor impuse de Comisie și de Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (SCHENIR)[7];

F.  întrucât ar trebui creat un echilibru între acțiunile de limitare a expunerii publicului general la câmpuri electromagnetice și ameliorarea calității vieții, în materie de siguranță și securitate, creată de dispozitive care emit CEM;

G. întrucât printre proiectele științifice, care suscită atât interes, cât și polemici, se numără și studiul epidemiologic INTERPHONE finanțat de Uniune cu fonduri în valoare de 3 800 000 EUR, în special prin al 5-lea program-cadru de cercetare și dezvoltare[8], ale cărui concluzii sunt așteptate din 2006;

H. întrucât anumite cunoștințe par să întrunească unanimitatea, în special cele care enunță caracterul variabil în funcție de individ al efectelor expunerii la microunde, și necesitatea realizării de teste de expunere în condiții reale în special pentru a evalua efectele non-termice asociate câmpurilor de frecvențe radio (FR) și vulnerabilitatea deosebită a copiilor în cazul expunerii la CEM[9];

I.   întrucât UE a stabilit limite de expunere pentru a proteja lucrătorii împotriva efectelor CEM; întrucât, pe baza principiului precauției, astfel de măsuri ar trebui de asemenea să fie luate de părți ale populației în cauză, cum ar fi rezidenții și consumatorii;

J.   Ia. întrucât ancheta specială Eurobarometru privind CEM (272 iunie 2007) indică faptul că majoritatea cetățenilor estimează că autoritățile publice nu îi informează în mod corespunzător despre mijloacele de protecție împotriva CEM;

K. întrucât este necesară continuarea cercetărilor în ceea ce privește frecvențele medii și cele extrem de joase, astfel încât să se poată trage concluzii privind efectele acestora asupra sănătății;

L.  întrucât utilizarea imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM) nu trebuie să fie amenințată de Directiva 2004/40/CE, deoarece tehnologia IRM este în primul eșalon al cercetării, diagnosticării și tratamentului bolilor care pun în pericol viața pacienților în Europa;

M. întrucât standardul de siguranță al IRM, denumit IEC/EN 60601-2-33 stabilește valori limită pentru CEM care au fost stabilite, astfel încât să se excludă orice pericol pentru pacienți și lucrători,

1.  îndeamnă Comisia să revizuiască anual baza științifică și caracterul adecvat al limitelor CEM ca în Recomandarea sa nr. 1999/519/CE și să raporteze Parlamentului. revizuirea ar trebui să fie întreprinsă de către SCENIHR;

2.  solicită luarea în considerare în special a efectelor biologice atunci când se evaluează impactul potențial asupra sănătății cauzat de radiațiile electromagnetice, mai ales dat fiind faptul că unele studii au găsit cele mai nocive efecte la nivelul cel mai redus; solicită o cercetare activă pentru a aborda potențialele probleme de sănătate prin dezvoltarea de soluții care anulează sau reduc pulsația și modulația amplitudinii frecvențelor utilizate pentru transmisie;

3.  subliniază faptul că ar fi oportun ca, în paralel sau ca alternativă la această modificare a limitelor CEM europene, Comisia să elaboreze, în coordonare cu experți ai statelor membre și ai sectoarelor industriale în cauză (societăți de distribuție a energiei electrice, operatori de telefonie și producători de dispozitive electrice, inclusiv telefoane mobile), un ghid privind opțiunile tehnologice disponibile și eficiente pentru reducerea expunerii unui loc la CEM;

4.  precizează că actorii industriali, precum și administratorii infrastructurilor relevante și autoritățile competente pot să acționeze deja în legătură cu anumiți factori, cum ar fi elaborarea unor prevederi referitoare la distanța între locul în cauză și emițătoare sau altitudinea locului vizat față de altitudinea antenei-releu și direcția antenei emițătoare față de spațiile rezidențiale, pentru a oferi garanții și a proteja populația care locuiește în apropierea acestor echipamente; solicită plasarea optimă a stâlpilor și transmițătoarelor și face apel la partajarea stâlpilor și transmițătoarelor plasate în acest fel de către furnizori, astfel încât să limiteze proliferarea stâlpilor și transmițătoarelor slab poziționate; invită Comisia și statele membre să propună măsuri de utilizare corespunzătoare;

5.  invită statele membre, autoritățile locale și teritoriale să creeze un sistem unic de autorizare pentru instalarea antenelor și a releelor, precum și să includă printre planurile de urbanizare și un plan teritorial pentru dezvoltarea antenelor;

6.  îndeamnă administrațiile responsabile pentru autorizațiile de amplasare a antenelor de telefonie mobilă să ajungă la un acord, împreună cu operatorii de sector, în ceea ce privește partajarea infrastructurilor, cu scopul de a reduce numărul acestora și expunerea populației la CEM;

7.  recunoaște eforturile întreprinse în sectorul comunicațiilor mobile și al altor tehnologii fără fir care emit CEM, în privința evitării efectelor nocive asupra mediului, și în special a abordării problemei schimbărilor climatice;

8.  consideră că, având în vedere înmulțirea acțiunilor în justiție, a măsurilor de tip moratoriu emise de autoritățile publice privind instalarea de echipamente noi care emit CEM, este în interesul general promovarea soluțiilor bazate pe dialogul dintre actorii industriali, factorii de decizie publici, autoritățile militare și asociațiile de locatari în privința criteriilor de instalare a noilor antene GSM sau a liniilor de înaltă tensiune și garantarea respectării unei distanțe specifice determinate de criterii științifice față de acest tip de echipamente cel puțin în cazul școlilor, creșelor, azilurilor de bătrâni, spitalelor;

9.  invită statele membre ca împreună cu operatorii de sector să pună la dispoziția publicului hărți de prezentare a expunerii la linii de înaltă tensiune, radiofrecvențe și microunde, în special cele produse de stâlpii de telecomunicații, releele radio și antenele de telefonie; solicită ca aceste informații să fie expuse pe o pagină de internet pentru a fi consultate ușor de către public și pentru a fi diseminate prin mijloacele de comunicare;

10. propune Comisiei să evalueze posibilitatea de a folosi o parte din finanțarea dedicată Rețelelor Transeuropene de Energie pentru a studia efectele CEM la frecvențe extrem de joase și în special în liniile de distribuție de energie electrică;

11. solicită Comisiei să inițieze pe parcursul legislaturii 2009-2014 un program ambițios de biocompatibilitate electromagnetică între undele create în mod artificial și cele emise în mod natural de om, care să stabilească, în cele din urmă, dacă microundele au efecte nedorite asupra sănătății umane;

12. invită Comisia să prezinte un raport anual cu privire la nivelul de radiații electromagnetice în UE, a surselor lor, precum și a acțiunilor întreprinse în UE pentru o mai bună protecție a sănătății umane și a mediului;

13. solicită Comisiei să găsească o soluție pentru a accelera punerea în aplicare a Directivei nr. 2004/40/CE și pentru a garanta astfel protejarea efectivă a lucrătorilor împotriva CEM, așa cum sunt protejați deja împotriva zgomotului[10] și a vibrațiilor[11] prin alte două texte legislative comunitare și să introducă o derogare pentru RMN în conformitate cu articolul 1 din respectiva directivă.

14. deploră amânarea sistematică din 2006 a publicării concluziilor studiului epidemiologic internațional INTERPHONE, care are ca obiectiv să studieze dacă există o relație între utilizarea telefonului mobil și anumite tipuri de cancer, în special tumorile pe creier, nervul auditiv și glanda parotidă;

15. subliniază, în acest context, apelul la prudență lansat de coordonatoarea studiului INTERPHONE, doamna Elisabeth Cardis, care, pe baza cunoștințelor actuale, recomandă, în ceea ce privește copiii, să se utilizeze în mod rezonabil telefonul mobil și să se prefere folosirea telefonului fix;

16. consideră, în orice caz, că este rolul Comisiei, care a contribuit substanțial la finanțarea studiului mondial, să solicite responsabililor proiectului comunicarea motivelor nepublicării definitive a studiului și să informeze de îndată Parlamentul și statele membre în cazul primirii unui răspuns;

17. sugerează, de asemenea Comisiei, pentru a asigura eficacitatea politică și bugetară, o realocare parțială a finanțării comunitare consacrate studiilor privind CEM pentru inițierea unei campanii generale de sensibilizare a tinerilor europeni cu privire la bunele practici în materie de utilizare a telefonului mobil, cum ar fi utilizarea dispozitivelor mâini libere, realizarea de apeluri scurte, închiderea telefoanelor când nu sunt folosite (de exemplu în sălile de clasă) și folosirea telefoanelor în zone cu acoperire bună;

18. consideră că astfel de campanii de sensibilizare ar trebui, de asemenea, să-i familiarizeze pe tinerii europeni cu riscurile pentru sănătate asociate cu aparatele de uz casnic precum și cu importanța opririi dispozitivelor, mai degrabă decât lăsarea lor în funcțiune;

19. solicită Comisiei și statelor membre să acorde o mai mare finanțare cercetării și dezvoltării pentru evaluarea posibilelor efecte negative pe termen lung ale radiofrecvențelor de telefonie mobilă; solicită, de asemenea, să se intensifice apelurile publice pentru investigarea efectelor nocive ale expunerii multiple la diferite surse de CEM, în special atunci când afectează copiii;

20. propune completarea competențelor Grupului european pentru etică în știință și în noile tehnologii (GEE) cu o misiune de evaluare a integrității științifice pentru a ajuta Comisia să prevină eventualele situații de risc, de conflict de interese sau chiar de fraudă, care pot apărea într-un context de concurență acerbă în mediul cercetătorilor;

21. îndeamnă Comisia, recunoscând, totodată, preocuparea publică din multe state membre, să coopereze cu toate părțile interesate relevante, cum ar fi experții naționali, organizațiile neguvernamentale și sectoarele industriale, pentru ameliorarea disponibilității și accesului la informații actualizate și accesibile profanilor referitoare la tehnologiile fără fir și la normele de protecție;

22. invită Comisia internațională pentru protecția împotriva radiațiilor neionizante și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să fie mai transparente și deschise la dialog cu toate părțile interesate în definirea de standarde;

23. denunță anumite campanii de comercializare ale operatorilor de telefonie deosebit de agresive cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an și a altor ocazii speciale, cum ar fi vânzarea telefoanelor mobile destinate exclusiv copiilor sau pachetele cu minute gratuite create pentru adolescenți;

24. propune introducerea de către Uniune, în cadrul politicii privind calitatea aerului interior, a studierii aparatelor electrocasnice fără fir, cum ar fi rețelele Wifi pentru accesul la internet, telefoanele pentru telecomunicații digitale fără fir avansate (DECT), care s-au generalizat în ultimii ani în spațiile publice și în locuințe, expunând cetățenii la o emisie continuă de microunde;

25. solicită, pentru ameliorarea constantă a informării consumatorilor, modificarea normelor tehnice ale Comitetului european de standardizare electrotehnică în vederea impunerii obligației de menționare pe etichete a puterii de emisie și a faptului că orice aparat care funcționează fără fir emite microunde;

26. invită Consiliul și Comisia, în coordonare cu statele membre și Comitetul Regiunilor, să sprijine punerea în practică a unei norme unice pentru minimizarea expunerii locuitorilor în cazurile de extindere a rețelei de linii de energie electrică de înaltă tensiune;

27. remarcă faptul că societățile de asigurări au tendința de a exclude acoperirea riscurilor legate de CEM în cadrul polițelor de responsabilitate civilă, ceea ce înseamnă, în mod evident, că asiguratorii europeni pun deja în practică viziunea lor asupra principiului precauției;

28. invită statele membre să urmeze exemplul Suediei și să recunoască persoanele care suferă de hipersensibilitate electrică ca fiind persoane cu handicap, astfel încât să le acorde o protecție adecvată, precum și egalitate de șanse;

29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Comitetului Regiunilor și OMS.

• [1]  JO L 199, 30.7.1999, p. 59.
• [2]  JO L 159, 30.4.2004, p. 1.
• [3]  JO L 91, 7.4.1999, p. 10.
• [4]  JO L 374, 27.12.2006, p. 10.
• [5]  Texte adoptate, P6_TA(2008)0410.
• [6]  JO C 175, 21.6.1999, p. 129.
• [7]  Avizul din 21 martie 2007 adoptat cu ocazia celei de-a 16-a ședințe plenare.
• [8]  Programul „Calitatea vieții” cu numărul de contract QLK4-1999-01563.
• [9]  Studiul STOA din martie 2001 privind „efectele psihologice şi asupra mediului ale radiaţiilor electromagnetice neionizate” nr. PE 297.574.
• [10]  Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate cu privire la expunerea lucrătorilor la riscuri datorate agenților fizici (zgomot) (JO L 42 din 15.2.2003, p. 38).
• [11]  Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate cu privire la expunerea lucrătorilor la riscuri datorate agenților fizici (vibrații) (JO L 177 din 6.7.2002, p. 13).

EXPUNERE DE MOTIVE

Impactul câmpurilor electromagnetice asupra sănătății: despre ce este vorba?

Printre surprizele pe care ni le rezervă corpul uman, una din cele mai originale este, cu siguranță, capacitatea sa de a emite în mod natural câmpuri electrice datorate, în principal, funcționării sale biologice. Astfel, activitatea electrică a inimii și a creierului poate fi înregistrată printr-o electrocardiogramă, respectiv o electroencefalogramă. Oare această activitate electrică naturală interacționează cu câmpurile electromagnetice generate de activitățile umane? Cum absoarbe corpul uman câmpurile electromagnetice emise de diverse aparate, cum ar fi radiourile, televizoarele, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, antenele-releu sau liniile de înaltă tensiune?

Iată o serie de întrebări care ridică numeroase incertitudini științifice și al căror răspuns nu este pe deplin cunoscut de autoritățile publice. Acestea fac obiectul prezentului raport din proprie inițiativă, elaborat în mod independent, fără a lua o poziție în actuala controversă științifică referitoare la subiectul câmpurilor electromagnetice. Raportul își stabilește ca prim obiectiv, prin intermediul a zece propuneri concrete, să ofere răspunsuri cetățenilor, simpli utilizatori ai acestor aparate și/sau vecini ai antenelor-releu sau ai liniilor de înaltă tensiune. Există un număr în creștere de cetățeni care își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește impactul acestei expuneri permanente la microunde asupra sănătății lor.

Recomandări europene urmate în mică măsură de statele membre.

În lipsa stabilirii unor competențe prin tratate, nicio normă europeană nu obligă statele membre să ia măsuri în domeniul undelor de joasă și foarte joasă frecvență. În prezent, acestea sunt emise, în special, de antenele de telefonie mobilă și dispozitivele dotate cu tehnologii fără fir.

Din acest motiv, la nivelul UE, normele de expunere a publicului sunt stabilite într-o Recomandare a Consiliului din 12 iulie 1999 referitoare la limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz).

Acestea urmează cu exactitate standardele propuse de Comisia internațională pentru protecția împotriva radiațiilor neionizante (ICNIRP), organizație neguvernamentală recunoscută oficial de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care evaluează rezultatele științifice din întreaga lume.

Recomandarea Consiliului UE menționată anterior stabilește următoarele valori-limită:

1.  GSM (900 MHz) : 41,25 volți/metru

2.  DCS (1800 MHz): 58,33 volți/metru

3.  UMTS (2100 MHz): 61 volți/metru.

Pe de altă parte, nimic nu împiedică statele membre să adopte norme de protecție mai severe: nu mai puțin de 9 state membre, la nivel național sau regional, au luat deja măsuri în acest sens, printre care Grecia, Polonia și, mai recent, Belgia.

În Marele Ducat al Luxemburgului, un stat pe care raportoarea îl cunoaște bine, guvernul s-a orientat de la sfârșitul anului 2000 către aplicarea principiului precauției, fiind stabilită o valoare maximă a câmpului electric de 3 volți/metru pentru emițătoarele situate în apropierea locurilor unde pot trăi persoane. Practic, populația din Luxemburg este de 14 ori mai protejată în ceea ce privește câmpurile electromagnetice decât alți cetățeni ai UE.

La nivelul Uniunii Europene, necoordonarea politicilor naționale din domeniu nu este încurajatoare. Raportoarea consideră că rolul Comisiei este să pună în aplicare o politică clară în domeniul câmpurilor electromagnetice (în materie de competitivitate, inovare, sănătate și informare a consumatorilor) care nu s-ar reduce la actualul ansamblu disparat de proiecte finanțate de către DG Cercetare.

Din punctul de vedere al raportoarei, în această etapă se impune următoarea direcție: răspunsul constă, cu siguranță, într-o soluție politică în care valorile-limită fixate sunt adaptate în mod periodic (având în vedere noile tehnologii introduse pe piață și rezultatele noilor studii epidemiologice), garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în special a copiilor, fără ca prin aceasta să împiedice funcționarea rețelelor de telefonie mobilă.

Aceasta este abordarea aleasă de Agenția Europeană de Mediu de la Copenhaga care, în mod curajos, în septembrie 2007 a recomandat autorităților celor 27 de state membre să ia măsuri pentru a proteja mai bine publicul: „măsuri corespunzătoare și proporționale pentru evitarea amenințărilor importante”. Este vorba de o evoluție importantă în acest domeniu. Este un apel la acțiune în contrast cu statu-quo-ul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății. De fapt, OMS pare să vrea să „tragă de timp”, oferindu-ne o întâlnire în 2015 pentru a estima complet impactul câmpurilor electromagnetice asupra omului!

Voturile din 10 martie 1999 și 4 septembrie 2008: Parlamentul European perseverează și semnează.

Deja în urmă cu 10 ani, Parlamentul transmitea un mesaj care îndeamnă la mare prudență cu privire la normele fixate în Europa pentru protejarea publicului față de microunde. Aceasta era o critică puțin voalată adresată Comisiei Europene și Consiliului, întrucât raportorul Gianni Tamino preconiza, nici mai mult, nici mai puțin, aplicarea principiului precauției și a principiului „Alara” (as low as reasonably achievable – cât mai reduse posibil), în temeiul căruia expunerea la radiații ar trebui să fie cât de redusă posibil în mod rezonabil.

Aceasta este o orientare clară, pe care Parlamentul European a confirmat-o în mod global pe acest subiect sensibil al valorilor-limită ale expunerii, cu ocazia votului său din 4 septembrie anul trecut privind Evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010.

Votul a beneficiat de cvasiunanimitatea deputaților (522 voturi pentru, 16 împotrivă). Se solicita Consiliului „să modifice Recomandarea nr. 1999/519/CE pentru a ține seama de cele mai bune practici naționale și a stabili astfel valori limită de expunere mai stricte pentru totalitatea echipamentelor emițătoare de unde electromagnetice cu frecvența cuprinsă între 0,1 MHz și 300 GHz”.

Raportorul este conștient de faptul că problema pragurilor este de competența exclusivă a statelor membre și a autorităților regionale și preferă să insiste asupra alternativelor pe care le are sectorul industrial în vederea prevenirii riscurilor pentru sănătate: de exemplu, urmarea exemplului autorităților austriece, care au supraînălțat antenele-releu pentru a distribui mai bine frecvența de emisie.

Și cum să nu admitem, de fapt, că în ultimii zece ani, mediul cotidian al cetățenilor europeni s-a schimbat considerabil în urma generalizării tehnologiilor fără fir (telefoane cu bază fixă „DECT”, telefoane mobile, emisii UMTS-Wifi-Wi max-Bluetooth, baby-phone-uri etc.). Recunoașterea aportului acestor tehnologii noi, precum și a omniprezenței lor la locul de muncă, la bibliotecă și acasă înseamnă și admiterea faptului că aceste aparate ar trebui să facă obiectul unei evaluări înaintea introducerii pe piață și, în general, că ar trebui să fie fixate praguri în ceea ce privește nivelul de expunere la microunde într-o locuință. Fără aceasta, ar exista un risc de neasistare a consumatorului aflat în pericol!

Acesta este climatul de încredere care în prezent lipsește și care ar trebui refăcut în următorii ani în relația cu cetățenii consumatori și cei învecinați surselor de radiații, dar chiar și în cadrul comunității științifice. Raportoarea a ales în mod deliberat să nu citeze niciun studiu sau document deja publicat, cu excepția celor provenind de la Parlamentul European, deoarece, în ceea ce privește subiectul câmpurilor electromagnetice și al riscurilor posibile asupra sănătății, comunitatea științifică este într-un dezacord flagrant.

Studiul INTERPHONE: un caz clasic.

Raportoarea este conștientă că existența unor controverse în domeniu reprezintă parcursul normal al științei: să ne reamintim de polemicile privind schimbările climatice și cauzele acesteia, care au durat ani de zile!

Cu toate acestea, este dificil să acceptăm ca studiile să fie puse la „conservare” pe motiv că experții nu reușesc să ajungă la o concluzie, mai ales atunci când sunt în joc fonduri publice europene.

În acest sens, studiul INTERPHONE este un adevărat caz clasic. A fost inițiat în 1998, lansat în 2000 și, mai ales, anunțat ca fiind proiectul științific cel mai complet, deoarece implica nu mai puțin de 12 state pe plan mondial, având un protocol exemplar pentru a maximiza capacitatea de a identifica riscurile anumitor tipuri de cancer, dar concluziile sale se lasă așteptate încă din 2006. Astfel că ne putem întreba dacă va apărea vreodată un răspuns clar.

Deoarece raportorul este conștient de presiunea extremă la care sunt supuși oamenii de știință, ar dori să-i susțină în acest context de concurență sporită, în care descoperirea nu are valoare decât dacă devine inovare și este publicată în cele mai importante publicații științifice. Raportoarea consideră că este importantă reformarea modului de funcționare a comitetelor științifice de pe lângă Comisie.

Iată două idei simple în acest sens: prima este de a asigura în cadrul comitetelor o reprezentare corectă a tuturor părților interesate, inclusiv a ONG-urilor și a asociațiilor consumatorilor. A doua vizează, pentru asigurarea transparenței și a unui control eficient, propunerea de a completa competențele GEE cu o misiune de evaluare a integrității științifice. Acest tip de control, deja pus în aplicare în cadrul instituțiilor științifice naționale, va reprezenta un ajutor valoros pentru Comisie, în vederea prevenirii oricăror posibile situații cu risc de conflict de interese sau de fraude susceptibile de a se produce în sectorul cercetării.

În concluzie, raportorul dorește să pună accentul pe numeroasele documente care i-au fost aduse la cunoștință și care precizează că societățile de asigurare refuză în general să acopere riscul de răspundere civilă cu privire la câmpurile electromagnetice. Cunoscând capacitatea asiguratorilor de a evalua orice tip de risc și de a anticipa evoluția riscurilor, avem dreptul să ne întrebăm asupra cauzelor care îi motivează să aplice în felul lor principiul precauției.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	17.2.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Adamos Adamou, Margrete Auken, Liam Aylward, Irena Belohorská, Maria Berger, John Bowis, Hiltrud Breyer, Martin Callanan, Dorette Corbey, Magor Imre Csibi, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Jill Evans, Christofer Fjellner, Elisabetta Gardini, Matthias Groote, Satu Hassi, Christa Klaß, Holger Krahmer, Urszula Krupa, Peter Liese, Marios Matsakis, Linda McAvan, Roberto Musacchio, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Dagmar Roth-Behrendt, Guido Sacconi, María Sornosa Martínez, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Åsa Westlund, Anders Wijkman, Glenis Willmott
Membri supleanți prezenți la votul final	Inés Ayala Sender, Kathalijne Maria Buitenweg, Philip Bushill-Matthews, Jutta Haug, Johannes Lebech, Caroline Lucas, Hartmut Nassauer, Justas Vincas Paleckis, Alojz Peterle, Lambert van Nistelrooij