Procedură : 2008/2160(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0103/2009

Texte depuse :

A6-0103/2009

Dezbateri :

PV 25/03/2009 - 11
CRE 25/03/2009 - 11

Voturi :

PV 26/03/2009 - 4.10
CRE 26/03/2009 - 4.10
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0194

REPORT     
PDF 216kWORD 175k
25 februarie 2009
PE 416.306v01-00 A6-0103/2009

conținând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet

(2008/2160(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: Stavros Lambrinidis

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0302/2008)
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI

privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet

(2008/2160(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de Stavros Lambrinidis, în numele grupului PSE, privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet (B6-302/2008),

–   având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ECHR) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1) și în special prevederile acesteia privind protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare, respectarea vieții private și de familie, precum și dreptul la libertate și siguranță,

–   având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(2), Decizia-cadru a Consiliului 2008/977/JAI din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(3), Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(4), propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2007 de directivă a Parlamentului și Consiliului de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor legate de rețelele și serviciile de comunicații electronice, Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului (COM(2007)0698), Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice(5) și avizul dat de avocatul general la 14 octombrie 2008 în Cauza C-301/06 Irlanda c. Parlament și Consiliu,

–   având în vedere Decizia-cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile împotriva sistemelor informatice(6), Decizia-cadru a Consiliului 2001/413/JAI din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată altele decât numerarul(7), Decizia-cadru a Consiliului 2008/919/JAI din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului(8), Comunicarea Comisiei din 22 mai 2007 intitulată „Către o politică generală de luptă împotriva criminalității cibernetice” (COM(2007)0267), precum și recentele inițiative pentru depistarea unor forme grave de criminalitate și a terorismului (de ex. proiectul Check the Web („Verificați pe internet”)),

-   având în vedere activitatea depusă în cadrul Consiliului Europei, în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și în cadrul ONU, atât în ceea ce privește combaterea criminalității și a criminalității cibernetice, cât și în ce privește protejarea drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv pe internet(9),

-   având în vedere cele mai recente decizii ale instanțelor europene și ale curților constituționale naționale în acest domeniu și în special decizia Curții constituționale a Republicii Federale Germania, care recunoaște dreptul specific la protecția confidențialității și a integrității sistemelor de tehnologie a informației(10),

-   având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 94 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A6 0103/2009),

A. întrucât evoluția internetului demonstrează că acesta este pe cale să devină un instrument indispensabil în promovarea inițiativelor democratice, o nouă arenă pentru dezbateri politice (de exemplu, pentru campanii electronice, votare electronică), un instrument esențial la nivel mondial pentru exercitarea libertății de exprimare (de exemplu, blogurile) și pentru dezvoltarea activităților de afaceri, precum și un mecanism de promovare a competențelor informatice de bază și de difuzare a cunoștințelor (învățarea online); întrucât internetul a adus, de asemenea, cu sine o diversificare a oportunităților pentru persoanele de orice vârstă de a comunica, de exemplu, cu alte persoane din diferite părți ale lumii, extinzând astfel sfera posibilităților acestora de a se familiariza cu alte culturi și, prin urmare, de a înțelege mai bine alți oameni și alte culturi; întrucât internetul a sporit și diversitatea surselor de informare, ceea ce înseamnă că, în prezent, utilizatorii pot consulta fluxurile de știri din orice parte a lumii;

B.  întrucât guvernele, instituțiile și organizațiile de interes public ar trebui să ofere un cadru de reglementare adecvat și mijloace tehnice corespunzătoare pentru a permite cetățenilor să ia parte în mod activ și eficient la procedurile administrative prin aplicații de tip e-guvernare;

C. întrucât internetul întregește definiția libertății de exprimare prevăzute la articolul 11 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește dimensiunea sa „fără a ține seama de frontiere”;

D. întrucât transparența, respectarea confidențialității și o atmosferă de încredere între utilizatorii internetului ar trebui să fie considerate drept elemente indispensabile pentru elaborarea unei viziuni de securitate sustenabile pentru internet;

E.  întrucât, pe internet, libertatea de exprimare și intimitatea pot fi nu doar mai bine evidențiate, ci și mai expuse la intruziuni și limitări din partea actorilor publici și privați;

F.  întrucât, prin libertatea pe care o pune la dispoziție, internetul a fost, de asemenea, utilizat ca platformă pentru mesaje violente, precum cele care incită în mod intenționat la atacuri teroriste, precum și pentru site-urile care pot incita în mod explicit la comiterea de infracțiuni motivate de ură; întrucât amenințările pe care le prezintă criminalitatea informatică au sporit, în general, în toată lumea și pun în pericol persoanele (inclusiv copiii) și rețelele;

G. întrucât această criminalitate trebuie combătută în mod eficient și decisiv, fără a modifica caracterul liber și deschis al internetului;

H. întrucât, într-o societate democratică, cetățenii sunt cei îndrituiți să observe și să judece zilnic acțiunile și convingerile guvernelor și ale întreprinderilor private care le pun la dispoziție servicii; întrucât tehnicile de supraveghere avansate din punct de vedere tehnologic, uneori dublate de lipsa unor garanții juridice adecvate privind limitele aplicării acestora, constituie o amenințare crescândă la adresa acestui principiu;

I.   întrucât cetățenii au dreptul de a se exprima liber pe internet (cum este, de exemplu, cazul site-urilor cu conținut generat de utilizatori, al blogurilor și al site-urilor de socializare online) și întrucât motoarele de căutare online și furnizorii de servicii, de exemplu, au facilitat considerabil accesul la informațiile despre alte persoane; întrucât există totuși situații în care o persoană dorește să se elimine anumite informații personale din bazele de date online; întrucât societățile trebuie, prin urmare, să poată garanta cetățeanului eliminarea datelor personale din bazele lor de date;

J.   întrucât salturile tehnologice fac posibilă, din ce în ce mai mult, supravegherea secretă și, practic, nedetectabilă de către indivizi, a activităților desfășurate de cetățeni pe internet; întrucât simplul fapt că tehnologiile de supraveghere există nu justifică utilizarea automată a acestora, dar întrucât interesul sporit al protejării drepturilor fundamentale ale cetățenilor ar trebui să stabilească limitele și circumstanțele exacte în care aceste tehnologii pot fi utilizate de autorități sau întreprinderi; întrucât combaterea criminalității online și a amenințărilor la adresa unei societăți democratice deschise, reprezentate de unele persoane și organizații care utilizează internetul pentru a aduce atingere drepturilor cetățenilor, nu trebuie să însemne că statele membre își pot aroga dreptul de a intercepta și de a monitoriza traficul de date pe internet de pe teritoriul propriu, fie că este vorba despre propriii lor cetățeni, fie că este vorba despre traficul de date din afara granițelor; întrucât combaterea infracțiunilor trebuie să fie proporțională cu natura acestora;

K. întrucât furtul de identitate și fraudarea acesteia constituie o problemă din ce în ce mai acută, pe care autoritățile, cetățenii și întreprinderile de-abia acum încep să o conștientizeze, suscitând serioase preocupări legate de securitate în ceea ce privește utilizarea pe o scară din ce în ce mai mare a internetului în diverse scopuri, inclusiv comerțul și schimbul de informații confidențiale

L.  întrucât se reamintește faptul că, atunci când este vorba despre drepturi precum libertatea de exprimare sau respectarea vieții private, limitarea exercitării acestor drepturi poate fi impusă de autoritățile publice, dacă o astfel de măsură este în conformitate cu legislația, necesară, proporțională și adecvată într-o societate democratică;

M. întrucât pe internet există un decalaj semnificativ de putere și cunoștințe între entitățile private și cele publice, pe de o parte, și utilizatorii individuali, pe de altă parte; întrucât, prin urmare, trebuie lansată o dezbatere privind limitările necesare ale „consimțământului”, atât în ceea ce privește informațiile care pot fi solicitate de companii și autoritățile publice de la utilizator, cât și măsura în care acestora trebuie să li se ceară să dezvăluie informații personale și să renunțe la anumite drepturi fundamentale pentru a avea acces la anumite servicii online sau alte privilegii;

N. întrucât, datorită caracterului său global, deschis și care oferă posibilitatea participării, internetul se bucură, de regulă, de libertate, însă aceasta nu exclude necesitatea unei reflecții, la nivel național și internațional, într-un cadru public sau privat, despre modul în care libertățile fundamentale ale utilizatorilor internetului, precum și siguranța acestora, sunt respectate și protejate;

O. întrucât, în marea majoritate a cazurilor, drepturile fundamentale cărora li se aduce atingere pe internet includ - fără a se limita la acestea - respectarea vieții private (inclusiv dreptul de a solicita ștergerea datelor informatice cu caracter personal), protecția datelor, libertatea de exprimare și de asociere, libertatea presei, a opiniilor politice, dreptul de participare, nediscriminarea și dreptul la educație; întrucât conținutul acestor drepturi, inclusiv sfera lor de cuprindere și de aplicare, nivelul de protecție conferit de aceste drepturi și interdicția utilizării abuzive a acestora ar trebui să intre sub incidența reglementărilor privind protecția drepturilor omului și a drepturilor fundamentale garantate de constituțiile statelor membre, tratatele internaționale referitoare la respectarea drepturilor omului, printre care Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), principiile generale de drept comunitar și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și/sau de orice alte reglementări de drept național, internațional sau comunitar, în domeniile de aplicare relevante;

P.  întrucât toți actorii implicați și activi pe internet ar trebui să își asume responsabilitățile care le revin și să participe la dezbaterile referitoare la chestiunile urgente și importante legate de activitatea pe internet, pentru a identifica și a promova soluții comune;

Q. întrucât analfabetismul informatic va deveni noul analfabetism al secolului XXI; întrucât a se asigura de faptul că toți cetățenii au acces la internet este, prin urmare, echivalent cu a se asigura de faptul că toți cetățenii au acces la școlarizare și întrucât acest acces nu trebuie să fie refuzat, sub formă de sancțiune, de către guverne sau întreprinderi private; întrucât un astfel de acces nu trebuie folosit abuziv în scopul desfășurării de activități ilicite; întrucât este important să se abordeze chestiunile noi ce apar, precum neutralitatea rețelelor, interoperabilitatea, accesibilitatea globală a tuturor nodurilor de internet, precum și utilizarea formatelor și standardelor deschise;

R.  întrucât caracterul internațional, multicultural și, în special, multilingv al internetului nu este încă pe deplin susținut de infrastructura tehnică și protocoalele rețelei web mondiale;

S.  întrucât, în cadrul procesului vizând adoptarea „Cartei drepturilor pe internet”, este important să se ia în considerare toate cercetările și inițiativele relevante, inclusiv studiile recente întreprinse de UE în legătură cu acest subiect(11),

T.  întrucât activitatea economică este importantă pentru continuarea dezvoltării dinamice a internetului, iar protejarea eficienței economice ar trebui asigurată prin concurență loială și protecția drepturilor de proprietate intelectuală în măsura necesară, proporțională și adecvată;

U. întrucât trebuie să se păstreze un echilibru stabil între reutilizarea informațiilor provenind din sectorul public, care oferă o șansă fără precedent pentru experimentare și schimburi culturale și de creație, și protejarea drepturilor de proprietate intelectuală;

V. întrucât, la nivel mondial, companiile din sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) se confruntă cu presiuni din ce în ce mai mari din partea guvernelor pentru a se conforma legilor și politicilor interne într-un mod care poate contraveni dreptului la libertatea de exprimare și dreptului la viață privată, recunoscute internațional; întrucât au fost luate măsuri concrete, printre care cele adoptate de un grup multilateral de acțiune, compus din întreprinderi, organizații ale societății civile (inclusiv unele organizații pentru apărarea drepturilor omului și a libertății presei), investitori și cadre didactice universitare, grup care a elaborat o abordare bazată pe colaborare în scopul protejării și promovării libertății de exprimare și a dreptului la confidențialitate în sectorul TIC și a constituit Inițiativa Rețeaua Globală (IRG)(12);

W. întrucât normele adecvate referitoare la protecția datelor reprezintă o preocupare majoră pentru UE și cetățenii acesteia, iar al doilea considerent din Directiva 95/46/CE privind protecția datelor menționează în mod clar faptul că tehnologia, adică sistemele de prelucrare a datelor, este „în serviciul omului” și trebuie să respecte „drepturile și libertățile fundamentale, în special dreptul la viață privată, și să contribuie la progresul economic și social, la dezvoltarea comerțului și la bunăstarea persoanelor”;

1.   adresează Consiliului recomandările următoare:

Acces deplin și sigur la internet pentru toți

(a)  să participe la eforturile de a face din internet un instrument important pentru emanciparea utilizatorilor, un mediu în care abordările și e-democrația „de jos în sus” să poată evolua, asigurând, în același timp, instituirea unor măsuri de protecție semnificative, având în vedere faptul că noi forme de control și cenzură pot apărea în această sferă; libertatea și protecția vieții private de care se bucură utilizatorii internetului trebuie să fie reale, nu iluzorii;

(b)  să recunoască faptul că internetul poate oferi o șansă extraordinară pentru consolidarea cetățeniei active și că, în acest sens, accesul la rețele și la conținutul lor este unul din elementele esențiale; să recomande ca această chestiune să fie dezvoltată în continuare, presupunându-se că fiecare persoană are dreptul de a participa la societatea informațională și că instituțiile și părțile interesate, la toate nivelurile, au responsabilitatea generală de a participa la această dezvoltare(13), înfruntând, astfel, cele două noi provocări: analfabetismul informatic și excluderea de la participarea democratică în era electronică(14);

(c)   să îndemne statele membre să răspundă unei societăți din ce în ce mai conștiente de importanța informației și să asigure o mai mare transparență a procesului decizional, oferind cetățenilor un acces mai larg la informațiile stocate de guverne pentru a le permite să beneficieze de informațiile respective; să aplice același principiu în cazul propriilor sale informații;

(d) să asigure, împreună cu alți actori adecvați, faptul că securitatea, libertatea de exprimare și protecția vieții private, precum și deschiderea pe internet, sunt abordate nu ca niște obiective concurente, ci sunt asigurate în mod simultan, în cadrul unei viziuni globale, care răspunde, într-o manieră adecvată, tuturor acestor imperative;

(e)  să se asigure că drepturile legale de protecție a minorilor, astfel cum sunt stabilite în Convenția ONU privind drepturile copilului și reflectate în legislația UE, se reflectă pe deplin în toate acțiunile, instrumentele sau deciziile relevante referitoare la consolidarea securității și libertății pe internet;

Angajament hotărât vizând combaterea criminalității informatice

(f)   să invite Președinția Consiliului și Comisia să examineze și să elaboreze o strategie globală de combatere a criminalității informatice, în conformitate, printre altele, cu Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, inclusiv modalități de abordare, la nivelul UE, a problematicii reprezentate de „furtul de identitate” și de fraudarea acesteia, în cooperare atât cu furnizorii de servicii de internet, cât și cu organizațiile de utilizatori, precum și cu autoritățile polițienești însărcinate cu investigarea infracțiunilor informatice, și să prezinte o propunere referitoare la modalitatea de lansare a unor campanii de informare pentru a preveni astfel de infracțiuni, asigurând în același timp utilizarea sigură și gratuită a internetului pentru toți; solicită crearea unui oficiu comunitar care să ofere asistență victimelor furtului de identitate și ale fraudelor de identitate;

(g)  să încurajeze reflecția privind cooperarea necesară în acest domeniu între actorii din sectorul public și cei din sectorul privat și consolidarea cooperării în ce privește aplicarea legii, precum și o formare adecvată a autorităților însărcinate cu aplicarea legii și a celor judiciare, inclusiv formarea profesională în domeniul protecției drepturilor fundamentale; să recunoască necesitatea asumării în comun a răspunderii și avantajele coreglementării și autoreglementării, ca alternative eficiente sau instrumente complementare legislației tradiționale;

(h)   să se asigure că activitatea întreprinsă în cadrul proiectului „Check the Web” și recentele inițiative menite să amelioreze circulația informațiilor referitoare la criminalitatea informatică, inclusiv prin crearea unor sisteme de alertă naționale și a unui sistem de alertă european pentru semnalarea infracțiunilor comise pe internet (crearea unui sistem european pentru combaterea criminalității informatice sub egida Europol), sunt necesare, proporționale și adecvate, fiind însoțite de toate măsurile de protecție necesare;

(i)   să încurajeze programe menite să protejeze copiii și să-i educe pe părinții acestora, conform legislației europene referitoare la noile pericole informatice, și să elaboreze o evaluare de impact a eficacității programelor existente până în momentul de față; în acest sens, ar trebui să se acorde o atenție deosebită jocurilor online care se adresează în principal copiilor și tinerilor;

(j)   să încurajeze toți producătorii de calculatoare din UE să instaleze în prealabil programe informatice menite să protejeze copiii care să poată fi activate cu ușurință;

(k)  să acționeze în vederea adoptării directivei referitoare la măsurile penale care vizează aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, în baza unei evaluări care să țină seama de recentele cercetări în domeniul inovării, a măsurii în care acest demers este considerat necesar și proporțional, interzicând totodată, în acest sens, controlul și supravegherea sistematică a tuturor activităților desfășurate de utilizatorii internetului și asigurându-se că pedepsele sunt proporționale cu încălcările comise; în acest context, să respecte, de asemenea, libertatea de exprimare și asociere a utilizatorilor individuali și să combată incitarea la încălcări, pe cale electronică, ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv unele restricții de acces excesive, impuse de înșiși titularii drepturilor de proprietate intelectuală;

(l)   să garanteze faptul că exprimarea unor convingeri politice controversate pe internet nu face obiectul unei urmăriri penale;

(m) să se asigure că nu există legi sau practici care să limiteze sau să incrimineze dreptul jurnaliștilor și al mass-mediei de a colecta și de a difuza informații în scop jurnalistic;

Atenție constantă la protecția absolută și intensificarea promovării libertăților fundamentale pe internet

(n)  să considere că „identitatea digitală” devine din ce în ce mai mult parte integrantă a „identității” noastre și, în acest sens, se cuvine să fie protejată, în mod adecvat și eficace, împotriva intruziunilor, atât din partea actorilor din sectorul privat, cât și a celor din sectorul public; în acest sens, seria specifică de date, conectată în mod organic cu „identitatea digitală” a unei persoane, trebui definită și protejată, iar toate elementele acesteia trebuie considerate drepturi personale inalienabile, fără caracter economic și care nu pot fi comercializate; să țină cont, în mod adecvat, de importanța anonimatului, a pseudonimelor și a controlului fluxurilor de informație pentru viața privată, precum și de faptul că utilizatorilor ar trebui ar trebui să li se ofere mijloacele pentru a o proteja în mod eficient și ar trebui să fie educați cu privire la aceste mijloace, de exemplu prin diversele tehnologii disponibile de consolidare a protecției vieții private (PET);

(o)  să se asigure că statele membre care interceptează și monitorizează traficul de date, indiferent că este vorba despre propriii cetățeni sau despre traficul de date din afara granițelor, respectă cu strictețe condițiile și garanțiile prevăzute de lege atunci când întreprind aceste acțiuni; solicită statelor membre să se asigure că controalele de la distanță, în cazul în care sunt prevăzute de legislația națională, se efectuează în baza unui mandat de percheziție emis de autoritățile judiciare competente; să constate că procedurile simplificate de efectuare a controalelor de la distanță sunt considerate inacceptabile, spre deosebire de controalele directe, deoarece aduc atingere principiilor statului de drept și dreptului la viață privată;

(p)  să recunoască pericolul pe care îl reprezintă anumite forme de supraveghere și control al internetului, care vizează urmărirea tuturor „pașilor digitali” făcuți de o persoană, cu scopul de a stabili un profil al utilizatorului și de a-i atribui „puncte”; să precizeze faptul că astfel de tehnici ar trebui să fie întotdeauna evaluate în privința necesității și proporționalității, ținând seama de obiectivele urmărite; să evidențieze, de asemenea, necesitatea unei mai mari sensibilizări și a unui consimțământ în cunoștință de cauză din partea utilizatorilor cu privire la activitățile pe care aceștia le desfășoară pe internet și care presupun transmiterea de date cu caracter personal (de exemplu, în cazul rețelelor de socializare);

(q)  să îndemne statelor membre să identifice toate entitățile care utilizează supravegherea online și să întocmească raport anual privind supravegherea online, garantând legalitatea, proporționalitatea și transparența;

      (r)     să examineze și să stabilească limitele „consimțământului” care poate fi solicitat și obținut de la utilizatori, fie de guverne, fie de întreprinderi private, de a renunța la o parte a vieții private a acestora, având în vedere dezechilibrul clar în privința puterii de negociere și de cunoștințe dintre utilizatorii individuali și aceste instituții;

(s)  să limiteze, să definească și să reglementeze cu strictețe cazurile în care unei întreprinderi private de servicii de internet i se poate cere să divulge date autorităților guvernamentale și să se asigure că utilizarea acestor date de către autoritățile guvernamentale este supusă celor mai stricte standarde de protecție a datelor; să instituie un control și o evaluare eficientă a procesului respectiv;

(t)   să sublinieze importanța posibilității utilizatorilor internetului de a-și extinde dreptul de a obține ștergerea definitivă a datelor lor personale aflate pe site-urile de internet sau pe orice alt suport de stocare a datelor; să se asigure că o astfel de decizie a utilizatorilor este respectată de furnizorii de servicii internet, întreprinderile de comerț electronic și furnizorii de servicii specifice societății informaționale; să se asigure că statele membre prevăd exercitarea concretă a dreptului cetățenilor de acces la propriile date personale, inclusiv, dacă este cazul, ștergerea acestor date sau eliminarea lor de pe site-urile internet;

      (u)     să condamne cenzura impusă de guverne asupra conținutului care poate fi căutat pe internet, în special în cazurile în care asemenea restricții pot avea efectul de a produce o „stare de frică” asupra exprimării convingerilor politice;

(v)  să invite statele membre să garanteze faptul că libertatea de exprimare nu este supusă unor restricții arbitrare provenind din sfera publică și/sau privată și să evite toate măsurile legislative sau administrative care ar putea induce o „stare de teamă” referitoare la toate aspectele legate de libertatea de exprimare;

(w) să reamintească faptul că transferul de date personale către țări terțe trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile prevăzute, printre altele, de Directiva 95/46/CE și de Decizia-cadru 2008/977/JAI;

(x) să atragă atenția asupra faptului că dezvoltarea „internetului obiectelor” și utilizarea sistemelor de identificare prin frecventa radio (RFID) nu ar trebui să se facă în detrimentul protecției datelor și drepturilor cetățenilor;

(y)  solicită statelor membre să aplice în mod corect Directiva 95/46/CE privind protecția datelor personale pe internet; reamintește statelor membre că directiva menționată, în special articolul 8, se aplică indiferent de modalitatea de prelucrare a datelor și că, prin dispozițiile acesteia, se solicită statelor membre să ofere posibilitatea unor demersuri judiciare și să acorde compensații în cazul încălcării acestora (articolele 22, 23 și 24);

(z)  să încurajeze includerea principiilor fundamentale ale „Cartei drepturilor pe internet” („Internet Bill of Rights”) în procesul de cercetare și în elaborarea instrumentelor și a aplicațiilor legate de internet, precum și promovarea principiului „vieții private din concepție”, potrivit căruia cerința protejării vieții private și a datelor să fie introdusă în ciclul de viață al noilor evoluții tehnologice cât mai devreme cu putință, asigurând cetățenilor un mediu ușor de utilizat;

(za) să sprijine și să solicite implicarea activă a Autorității Europene pentru Protecția Datelor și a Grupului de lucru „articolul 29” la elaborarea legislației europene referitoare la activitățile online cu posibil impact asupra protecției datelor;

(zb) să solicite Comisiei să efectueze un studiu aprofundat privind toate aspectele legate de respectarea vieții private în cazul publicității online;

Angajamente internaționale

(zc) să îndemne toți actorii prezenți pe internet să se angajeze în procesul în curs al „cartei drepturilor pe internet”, care consolidează drepturile fundamentale existente, promovează aplicarea acestora și încurajează recunoașterea principiilor în curs de apariție; în această privință, un rol de prim rang revine dinamicei coaliții a cartei drepturilor pe internet;

(zd) să se asigure de faptul că, în acest context, se iau în considerare o inițiativă cu numeroși participanți, dusă la mai multe niveluri și orientată spre proces, precum și o combinație de inițiative globale și locale, cu scopul de a preciza și proteja drepturile utilizatorilor de internet și de a garanta, astfel, legitimitatea, responsabilitatea și acceptarea procesului;

(ze)  să recunoască faptul că, având în vedere caracterul global și deschis al internetului, sunt necesare standarde mondiale pentru protecția datelor, securitate și libertatea de exprimare; în acest context, invită statele membre și Comisia să inițieze elaborarea unor astfel de standarde; să salute rezoluția privind necesitatea imediată de protecție a vieții personale într-o lume fără frontiere, precum și propunerea comună de stabilire a unor standarde internaționale privind protecția vieții personale și a datelor personale, adoptate cu ocazia celei de-a 30-a Conferințe internaționale a comisarilor însărcinați cu protecția datelor și a vieții private, care a avut loc la Strasbourg în perioada 15-17 octombrie 2008; să îndemne toate părțile implicate din UE ( publice sau private) să participe la acest proces de reflecție;

(zf) să sublinieze importanța creării unei veritabile agora online, prin intermediul căreia cetățenii Uniunii să poată purta discuții cât mai interactive cu actorii politici și alte entități instituționale interesate;

(zg) să încurajeze participarea activă a UE la diferite forumuri internaționale la care se discută aspectele globale și locale ale internetului, precum Forumul privind gestionarea internetului (IGF);

(zh) să participe, alături de toți actorii potriviți din UE la înființarea unui IGF european care ar face un bilanț al experienței câștigate de IFG naționale, ar funcționa ca un centru regional și ar face cunoscute, într-un mod mai eficient, chestiunile, pozițiile și preocupările la nivel european în cadrul viitoarelor IGF internaționale;

o

o o

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei.

(1)

JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

(2)

JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(3)

JO L 350, 30.12.2008, p. 60.

(4)

JO L 345, 31.12.2003, p. 90.

(5)

JO L 105, 2006, p. 54.

(6)

JO L 69, 16.3.2005, p. 67.

(7)

JO L 149, 2.6.2001, p. 1.

(8)

JO L 330, 9.12.2008, p. 21.

(9)

Ex.: Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea cibernetică din 23 noiembrie 2001; Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981.

(10)

Curtea Constituțională a Republicii Federale Germania, 1 BvR 370/07, 27.2.2008, alineatul 1 - 333. http://www.bverfg.de/entscheidungen/rs20080227_1bvr037007.html

(11)

1 A se consulta de asemenea http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/studiesCom/searchPerform.do . Un studiu recent privind „Consolidarea securității și a libertăților fundamentale pe internet - o politică a UE de combatere a criminalității informatice” propune, printre alte idei, adoptarea unei carte a drepturilor pe internet fără caracter obligatoriu.

(12)

http://www.globalnetworkinitiative.org/index.php.

(13)

A se vedea Constituția Greciei și alineatul (5A) al acesteia.

(14)

În acest document din 17 septembrie 2008 al Consiliului Europei, intitulat „Internetul - o resursă vitală pentru toți”, se subliniază, de asemenea, faptul că „garantarea și promovarea echității și participării cu privire la internet sunt un factor esențial al progresului echității și participării în societate în ansamblul său”.


EXPUNERE DE MOTIVE

Drepturile fundamentale pe internet - amplificate și, în același timp, periclitate

Trăim într-o epocă în care oricine, de la guverne la poliție, întreprinderi private și chiar infractori, caută să obțină accesul deplin la datele noastre electronice private. Internetul, în special, oferă detalii până acum inimaginabile despre viața noastră privată; chiar și un singur click pe un site generează date care ar putea fi, în mod potențial, utilizate sau de care pot abuza întreprinderi de marketing, servicii de informații sau hoți de identitate.

Prin urmare, garantarea protejării dreptului fundamental la viață privată pe internet este una din cele mai urgente sarcini cu care se confruntă parlamentele. Este, de asemenea, una din cele mai dificile încercări etice, juridice, tehnologice și politice cu care s-au confruntat vreodată societățile noastre.

Este clar pentru toată lumea că internetul poate fi un instrument pentru extinderea drepturilor individuale, care ne poate înarma cu informații nelimitate și conecta cu persoane și comunități din toată lumea. Se admite mai puțin faptul că, în același timp, internetul prezintă, de asemenea, un pericol grav pentru drepturile noastre fundamentale, expunându-ne, în mod potențial, unei supravegheri pernicioase și servind, în același timp, ca instrument pentru infractori și chiar teroriști. Lucrul cel mai puțin clar este cum se poate reglementa internetul într-un mod în care să se poată beneficia de avantajele sale, dar care să limiteze, în același timp, pericolul foarte real și serios al abuzurilor. Această situație este cu atât mai complicată, dat fiind caracterul inerent al internetului - o rețea descentralizată, axată pe utilizatori, care nu se află sub controlul niciunui guvern și care nu ține cont de aproape nicio graniță.

Prin urmare, acest raport vizează să evidențieze cum se pot proteja și promova în cel mai bun mod libertățile fundamentale ale persoanelor într-un mediu online. Printre elementele esențiale ale reacției noastre se numără:

- implicarea tuturor părților interesate;

- acțiuni la diferite niveluri, prin utilizarea instrumentelor existente la nivel național, regional și internațional și observarea modului în care sunt aplicate acestea în practica legislativă curentă;

- schimburi de bune practici, precum și

- soluții la necesitățile și problemele de care se lovesc diferitele tipuri de utilizatori de internet și multele tipuri de activități online, care se află într-o continuă evoluție.

Găsirea unui echilibru adecvat între viața privată și siguranță reprezintă punctul central al misiunii noastre. Acest lucru va solicita o vigilență și o adaptare constantă, pentru a sta în pas cu progresul de nestăpânit al tehnologiei. Trebuie să se examineze cu atenție preocupările de orice fel legate de siguranță, de la chestiunile de siguranță națională, la siguranța și fiabilitatea rețelelor, la siguranța personală a persoanelor care fac schimburi de date online. Dacă asigurarea unui internet mai sigur este un obiectiv legitim pentru societățile noastre, atunci trebuie să ne ocupăm și să limităm utilizarea tehnicilor de supraveghere și monitorizare care ar putea amenința libertățile noastre fundamentale - în special atunci când necesitatea, proporționalitatea și eficacitatea acestora sunt în joc. Flexibilitatea, adaptabilitatea și responsabilitatea trebuie să fie semnele distinctive ale oricărei legislații sau program care se elaborează, astfel încât să putem fi cu un pas înaintea tehnologiilor în continuă evoluție.

Internetul poate, de asemenea, să amplifice în mod semnificativ alte drepturi fundamentale, precum libertatea de exprimare, de acțiune politică și de asociere, dar la fel de ușor le poate submina. Un exemplu recent l-a constituit inițiativa legislativă pentru monitorizarea exprimării pe internet în scopul prevenirii atacurilor teroriste. Acesta constituie un exemplu clasic de legislație care, în cazul în care nu este foarte bine calibrată pentru scopurile pe care le urmărește, poate permite instalarea unei supravegheri foarte strânse, inspirând o stare de teamă și descurajând astfel exprimarea politică a persoanelor, care reprezintă esența unei societăți democratice.

Găsirea echilibrului optim în aceste chestiuni este un lucru vital. Nu există nicio îndoială asupra faptului că internetul a oferit infractorilor un puternic set de noi instrumente și este evident că teroriștii trebuie să fie împiedicați să folosească internetul pentru a planifica și executa atacuri. În mod similar, societățile noastre cer să fie combătută pornografia infantilă și cei care o practică pe internet. Astfel de infractori, care prezintă un pericol real, duc la scăderea rezistenței cetățenilor împotriva cererilor poliției vizând o monitorizare masivă a internetului, care este, prin natura sa, „nematerial”. Trebuie să facem față, să rezistăm acestei tendințe. Legislația trebuie să fie eficace în combaterea crimei, însă nu excesivă. Internetul, prin caracterul său amorf și nematerial, este pasibil de a suferi în urma unor astfel de excese. De exemplu, puține persoane ar accepta ca poliția sau întreprinderile de marketing să deschidă orice scrisoare trimisă prin poștă, pentru a-i citi conținutul. O vigilență similară este necesară în protejarea conținutului comunicațiilor electronice.

Exprimarea poate fi descurajată printr-o stare de teamă, iar viața privată violată, nu numai de către autoritățile guvernamentale care urmăresc infractori, ci și de operatorii de internet în căutarea profitului. Cea mai recentă tendință în astfel de cazuri, și aceasta se întâmplă, de obicei, numai după ce întreprinderile au fost prinse în flagrant colectând, stocând și utilizând datele noastre fără autorizație, este solicitarea „consimțământului” utilizatorului, fie sub forma „includerii”, fie a „excluderii”, de la utilizarea datelor sale.

Trebuie să ne punem întrebarea „Care sunt limitele consimțământului?” Această întrebare se aplică atât referitor la ceea ce o întreprindere poate solicita unui utilizator să divulge, cât și în referitor la ce ar trebui să se permită unui utilizator să cedeze din viața sa privată și din alte drepturi fundamentale, pentru a beneficia de anumite servicii sau privilegii pe internet.

Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt chiar atât de simple. În alt domeniu, cel al legislației muncii, societățile noastre au convenit că există limite în privința consimțământului cetățenilor referitor la viața privată a acestora. Legislația muncii și contractele colective de muncă în majoritatea statelor membre stabilesc, de exemplu, durata maximă de muncă, salariul minim sau alte drepturi ale lucrătorilor, la care aceștia nu pot fi obligați să renunțe în favoarea angajatorilor. Explicația este simplă: se presupune că nu există un echilibru de forțe între lucrător și angajator și că, prin urmare, „consimțământul”nu poate fi acordat sau extras în mod echitabil, în condiții de egalitate. O altă explicație este aceea că s-a decis că trebuie evitată o uniformizare la un nivel inferior în ceea ce privește ansamblul legislației muncii, situație care ar putea surveni în cazul în care unor lucrători li se permite, sau sunt „forțați” să renunțe, prin negociere, la unele din drepturile acestora.

Un decalaj similar în privința puterii și cunoștințelor există și pe internet: interesele, cunoștințele și puterea întreprinderilor și ale guvernelor predomină în mod clar asupra utilizatorului individual, precum și pericolul reprezentat de oferirea unor servicii de internet „mai ieftine” și, astfel, mai „atractive” pentru unii utilizatori, în schimbul unui nivel inferior de protecție a vieții private. Raportorul este convins de faptul că următoarea confruntare din cadrul dezbaterii asupra securității și protejării vieții private pe internet va avea loc în legătură cu limitele „consimțământului” pe care guvernele și întreprinderile private urmăresc să-l obțină.

Această chestiune trebuie să ne preocupe în modul cel mai serios deoarece în prezent, în Europa, „Big Brother” nu va apărea sub forma unui regim autoritar; acesta va apărea, dacă o va face, pe furiș și cu „consimțământul” nostru.

În sfârșit, dreptul la educație și dreptul de acces la internet sunt alte două drepturi care trebuie promovate pentru ceea ce reprezintă, dar care ar putea fi, de asemenea, amenințate în contextul combaterii crimei cibernetice. Analfabetismul informatic va deveni noul analfabetism al secolului 21. Așa cum astăzi orice copil are dreptul la școlarizare și orice adult la formare continuă, fiecare persoană ar trebui să aibă drept de acces la computer și la internet, pe tot parcursul vieții. Guvernele ar trebui să asigure acest acces chiar și în regiunile cele mai îndepărtate și pentru cetățenii cei mai săraci; în plus, acesta nu ar trebui să fie refuzat ca „pedeapsă” pentru infracțiunile comise de cetățeni. Persoane din toate păturile sociale și din fiecare regiune și cultură ar trebui să poată beneficia de marea varietate de servicii oferite pe internet. Astfel, aceștia se pot dezvolta pe plan personal, pot intra în relații personale, profesionale sau educaționale și profita pe deplin de pe urma șanselor oferite de economie, în măsura în care tehnologia și legislația o permit.


PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0302/2008) (11.6.2008)

depusă, în conformitate cu articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură,

de Stavros Lambrinidis

privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale și, în special, clauzele pertinente privind protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și informare și respectarea vieții private și de familie,

–   având în vedere recentele inițiative pentru depistarea formelor grave de criminalitate și a terorismului (de ex. proiectul Check the Web („Verificați pe internet”) și recenta propunere de modificare a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, precum și propunerea de revizuire a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice,

   având în vedere activitatea depusă în cadrul Consiliului Europei (CoE), în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU), atât în ce privește combaterea criminalității și a criminalității cibernetice, cât și în ce privește protejarea drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv pe internet,

   având în vedere cele mai recente decizii ale instanțelor europene și ale curților constituționale naționale în acest domeniu și în special decizia Curții Constituționale a Republicii Federale Germania, care recunoaște dreptul specific la protecția confidențialității și a integrității sistemelor de tehnologie a informației,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât internetul a devenit un instrument vital, pe plan mondial, pentru exercitarea libertății de exprimare și dezvoltarea activităților de afaceri; întrucât, având în vedere această situație, este cu atât mai important, în contextul luptei împotriva criminalității și a abuzurilor de putere, în sfera publică sau privată, să nu se limiteze potențialul acestui instrument;

B.  întrucât dimensiunea sa globală, dezvoltarea rapidă și caracteristicile tehnice specifice ale internetului fac dificilă supravegherea acestuia doar prin intermediul legislației naționale și întrucât ar trebui să existe inițiative, inclusiv la nivel internațional, vizând protejarea drepturilor persoanelor, atât în ceea ce privește securitatea și libertățile, cât și protejarea vieții private a acestora,

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

     a)  să faciliteze alinierea treptată în cadrul UE a legislațiilor naționale referitoare la           cerințele legate de protejarea drepturilor fundamentale pe internet;

     b)  să ia măsuri menite să ducă la intensificarea dialogului dintre legislativele naționale și legislativul european și între instanțele naționale și cele europene;

     c)  să promoveze dialogul dintre toți cei implicați și afectați de internet și în special operatorii de internet și utilizatorii acestei rețele;

     d)  să promoveze încheierea acordurilor internaționale necesare, atât la nivel bilateral (și  în special transatlantic), cât și la nivel multilateral (CoE, OCDE și inițiativele ONU);

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (20.1.2009)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet

(2008/2160(INI))

Raportor: Manolis Mavrommatis

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât internetul constituie un instrument important și unic, care contribuie, inter alia, la dezvoltarea și promovarea libertății de expresie, a formării opiniilor, a răspândirii și promovării culturii și cunoștințelor, precum și la dezvoltarea activităților economice;

B.  întrucât, dată fiind structura sa inter-statală, internetul este reglementat de un cadru legal european și internațional, care acoperă aspecte ca protecția drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la protecția datelor personale și drepturile de autor, precum și utilizarea în siguranță a internetului, în special de către minori și grupurile sociale vulnerabile;

1.  salută adoptarea unui program comunitar multianual de protecție a copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare și își exprimă speranța că acesta va fi implementat în cel mai scurt timp;

2.  solicită statelor membre, Comisiei, furnizorilor de servicii internet, reprezentanților utilizatorilor și tuturor organelor competente să conlucreze în vederea reducerii și eliminării treptate a materialelor ilicite și dăunătoare existente online;

3.   confirmă că utilizarea largă a internetului poate aduce semnificative beneficii economice și sociale și contribuie în mod considerabil la realizarea pieței interne; totuși, consideră că sunt necesare adoptarea unor măsuri care să asigure salvgardarea și protejarea permanentă a drepturilor fundamentale ale persoanelor, pe baza Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, și asigurarea unui echilibru echitabil între drepturile și libertățile tuturor părților interesate;

4.  reamintește Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007 și care subliniază că expresiile culturale nu pot fi considerate drept simple aspecte care fac obiectul unor negocieri comerciale, deoarece au o natură duală (economică și culturală), și, prin urmare, ar trebui protejate împotriva oricărei utilizări abuzive pe internet;

5.   prin urmare, susține dezvoltarea unei oferte legale de conținuturi culturale și creative online și combaterea pirateriei;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

20.1.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

25

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Maria Badia i Cutchet, Ivo Belet, Guy Bono, Marie-Hélène Descamps, Věra Flasarová, Milan Gaľa, Vasco Graça Moura, Lissy Gröner, Luis Herrero-Tejedor, Ruth Hieronymi, Mikel Irujo Amezaga, Ramona Nicole Mănescu, Manolis Mavrommatis, Ljudmila Novak, Doris Pack, Zdzisław Zbigniew Podkański, Pál Schmitt, Hannu Takkula, Thomas Wise, Tomáš Zatloukal

Membri supleanți prezenți la votul final

Gyula Hegyi, Nina Škottová, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Cornelis Visser

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Maria Berger

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.2.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

45

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Alexander Alvaro, Emine Bozkurt, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Carlos Coelho, Esther De Lange, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Armando França, Urszula Gacek, Roland Gewalt, Jeanine Hennis-Plasschaert, Ewa Klamt, Magda Kósáné Kovács, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Stavros Lambrinidis, Roselyne Lefrançois, Baroness Sarah Ludford, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Maria Grazia Pagano, Martine Roure, Inger Segelström, Csaba Sógor, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Edit Bauer, Simon Busuttil, Marco Cappato, Charlotte Cederschiöld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Jean Lambert, Marian-Jean Marinescu, Antonio Masip Hidalgo, Bill Newton Dunn, Hubert Pirker, Nicolae Vlad Popa, Eva-Britt Svensson, Charles Tannock

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Costas Botopoulos, Luis de Grandes Pascual, Jelko Kacin

Ultima actualizare: 12 martie 2009Notă juridică