RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

17.2.2010 - (COM(2009)0091 – C6‑0076/2009 – 2009/0028(COD)) - ***I

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Carlos Coelho


Procedură : 2009/0028(COD)
Stadiile documentului în şedinţă

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

(COM(2009)0091 – C6‑0076/2009 – 2009/0028(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0091),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 62 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0076/2009),

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0090),

–   având în vedere articolul 67 și articolul 63 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu cu privire la această propunere (C6-0107/2009),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (c) și articolul 79 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea UE,

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus[1],

–   având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0015/2010),

1.  adoptă în prima lectură poziția prezentată în continuare;

2.  consideră că numărul de procedură 2009/0025 (COD) a devenit caduc, în urma includerii în numărul de procedură 2009/0028 (COD) a conținutului propunerii Comisiei (COM(2009)0090) și a proiectelor de raport aferente;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

  • [1]  A se vedea addendum la acest raport.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI

REGULAMENTUL AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din […]

de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (c) și articolul 79 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerile Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)      Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze cu privire la eliminarea progresivă a controalelor la frontierele lor comune[1] („Convenția”) stabilește norme privind vizele de lungă ședere, care permit titularilor acestora să tranziteze teritoriile statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)[2] stabilește condițiile de intrare a resortisanților țărilor terțe. Pentru a facilita libera circulație a resortisanților țărilor terțe, titulari ai unor vize naționale de lungă ședere pe teritoriul statelor membre care pun în aplicare pe deplin acquis-ul Schengen („spațiul Schengen”), ar trebui luate măsuri suplimentare.

(2)      Vizele de lungă ședere ar trebui înlocuite în timp util cu permise de ședere după intrarea resortisanților țărilor terțe pe teritoriul unui stat membru, pentru a le permite resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în unul dintre statele membre, pe baza unei vize de lungă ședere, să călătorească în alte state membre în timpul șederii lor sau să tranziteze teritoriile celorlalte state membre la întoarcerea în țara lor de origine. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe state membre nu mai înlocuiesc vizele de lungă ședere cu permise de ședere, sau o fac numai la mult timp după intrarea pe teritoriul lor a resortisanților țărilor terțe. Această situație juridică și practică are consecințe negative importante asupra liberei circulații (…) în spațiul Schengen a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru, pe baza unei vize de lungă ședere.

(3)      Pentru a rezolva problemele pe care le întâmpină resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe baza unei vize de lungă ședere, prezentul regulament extinde principiul echivalenței între permisele de ședere și vizele de scurtă ședere eliberate de statele membre care pun integral în aplicare acquis-ul Schengen și în cazul vizelor de lungă ședere. Ca urmare, o viză de lungă ședere ar trebui să aibă aceleași efecte ca un permis de ședere în ceea ce privește libera circulație (…) în spațiul Schengen fără frontiere interne.

(4)      Prin urmare, un resortisant al unei țări terțe, titular al unei vize de lungă ședere eliberată de un stat membru, ar putea călători în celelalte state membre pentru trei luni în orice interval de șase luni, în aceleași condiții ca titularul unui permis de ședere. Normele privind condițiile de eliberare a vizelor de lungă ședere rămân neschimbate.

(5)      Bazându-se pe practicile actuale urmate de statele membre, prezentul regulament instituie pentru statele membre obligația de elibera vize de lungă ședere după modelul uniform pentru vize stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză[3].

(6)      Normele privind consultarea Sistemului de Informații Schengen și a celorlalte state membre în cazul unei alerte în momentul prelucrării unei cereri de permis de ședere ar trebui să se aplice și prelucrării cererilor de viză de lungă ședere. Prin urmare, libera circulație a titularilor unei vize de lungă ședere în alte state membre nu ar trebui să constituie un risc de securitate suplimentar pentru statele membre.

(7)      Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen și Regulamentul (CE) nr. 562/2006 ar trebui modificate în consecință.

(8)      Prezentul regulament nu are ca scop încurajarea statelor membre să nu elibereze permise de ședere și nu ar trebui să aducă atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere pentru anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe, obligație instituită de alte instrumente comunitare, în special:. Directiva 2005/71/CE a Consiliului, Directiva 2004/114/CE a Consiliului, Directiva 2003/86/CE a Consiliului, Directiva 2004/38/CE și Directiva 2003/109/CE a Consiliului.

(9)      În conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru și care sunt titulari ai unui permis de ședere valid sau ai unei alte autorizații care le oferă drept de ședere, emisă de un alt stat membru, cum ar fi o viză de lungă ședere, ar trebui să li se solicite să se deplaseze imediat pe teritoriul acelui state membru.

(10)    Deoarece obiectivul prezentului regulament, în principal stabilirea normelor privind libera circulație în baza unei vize de lungă ședere, nu poate fi realizat într-o manieră suficientă de către statele membre și poate, prin urmare, să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii Europene, Uniunea Europeană poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(11)    Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și este conform principiilor recunoscute, în special, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prezentul regulament ar trebui pus în aplicare în conformitate cu obligațiile statelor membre în ceea ce privește protecția internațională și principiul nereturnării.

(12)    Prezentul instrument reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în conformitate cu Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, astfel cum este definit în anexa A la Decizia 1999/435/CE[4] a Consiliului din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul.

(13)    În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestora din urmă în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen[5], aflate sub incidența articolului 1 litera (B) din Decizia 1999/437/CE[6] a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.

(14)    În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[7], aflate sub incidența articolului 1 literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE[8] a Consiliului din 28 ianuarie 2008.

(15)    În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, aflate sub incidența articolului 1 literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE[9] a Consiliului din 28 februarie 2008.

(16)    În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta. Ținând seama de faptul că prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol, Danemarca ar trebui să decidă, în termen de șase luni de la data adoptării prezentului regulament, cu privire la transpunerea sau nu a acestuia în legislația națională.

(17)    Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu prevede obligații pentru acesta și nu i se aplică.

(18)    Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu prevede obligații pentru acesta și nu i se aplică.

(19)    Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe dispozițiile acquis-ului Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

1.        Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen se modifică după cum urmează:

(1)       Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

(1)       Vizele de ședere care depășesc trei luni („vize de lungă ședere”) sunt vize naționale eliberate de unul dintre statele membre în conformitate cu legislația sa internă sau dreptul comunitar. Aceste vize se eliberează după modelul uniform pentru vize, astfel cum este instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză, cu specificarea în antet a tipului de viză, prin litera «D». Acestea se completează în conformitate dispozițiile relevante din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

(2)       Perioada de validitate a vizelor de lungă ședere nu depășește un an. În cazul în care un resortisant al unei țări terțe este autorizat de către un stat membru să rămână pe teritoriul său, viza de lungă ședere este înlocuită, înainte de expirarea perioadei sale de validitate, de un permis de ședere.”

(2)       Articolul 21 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)     Străinii care posedă un permis de ședere valid eliberat de un stat membru pot circula liber, în temeiul acestui permis și al unui document de călătorie valabil, timp de maximum trei luni în orice perioadă de șase luni pe teritoriile celorlalte state membre, cu condiția să îndeplinească condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) și să nu se afle pe lista națională de alerte a statului membru în cauză.”

(3)       La articolul 21, se introduce următorul alineat (2a):

„(2a)   Dreptul la liberă circulație stabilit la alineatul (1) se aplică și resortisanților țărilor terțe titulari ai unei vize de lungă ședere valabile, eliberată de unul dintre statele membre, astfel cum prevede articolul 18.”

(4)       Articolul 25 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)     În cazul în care un stat membru intenționează să elibereze un permis de ședere, autoritatea responsabilă efectuează în mod sistematic o căutare în Sistemul de Informații Schengen (SIS). În cazul în care un stat membru intenționează să elibereze un permis de ședere unui străin care face obiectul unei alerte emise în scopul de a i se refuza intrarea, acesta consultă mai întâi statul membru care a emis alerta și ține cont de interesele sale; permisul de ședere se eliberează numai pentru motive serioase, cu precădere pentru motive umanitare, sau ca urmare a unor angajamente internaționale.

În cazul eliberării unui permis de ședere, statul membru care a emis alerta o retrage, dar poate include numele străinului respectiv pe lista sa națională de alerte.”

(5)       La articolul 25, se introduce următorul alineat (1a):

„(1a)   Înainte de emiterea unei alerte în scopul refuzării intrării în sensul articolului 96, autoritățile responsabile din statele membre verifică registrele naționale de vize de lungă ședere sau de permise de ședere eliberate.”

(6)       La articolul 25, se adaugă alineatul (3):

„(3)     Alineatele (1) și (2) se aplică și în cazul vizelor de lungă ședere.”

2.        Regulamentul (CE) nr. 562/2006 se modifică după cum urmează:

(1)       La articolul 5 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)     să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, cu excepția cazului când respectivii resortisanți sunt titulari ai unui permis de ședere valabil sau ai unei vize de lungă ședere valabile.”

(2)       La articolul 5 primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)     resortisanții țărilor terțe care nu îndeplinesc toate condițiile menționate la alineatul (1), dar care sunt titulari ai unui permis de ședere, ai unei vize de lungă ședere sau ai unei vize de întoarcere eliberate de unul dintre statele membre sau, în cazul în care se solicită acest lucru, ai unui permis de ședere sau ai unei vize de lungă ședere și ai unei vize de întoarcere, sunt autorizați să intre în scopul tranzitului pe teritoriile altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de ședere, viza de lungă ședere sau viza de întoarcere, cu excepția cazului în care respectivii resortisanți se află pe lista națională de alerte a statului membru ale cărui frontiere externe doresc să le traverseze sau în cazul în care alerta respectivă este însoțită de instrucțiuni cu privire la interdicția de intrare sau de tranzit;”.

Articolul 2

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere resortisanților țărilor terțe, astfel cum prevăd alte instrumente ale Uniunii.

Articolul 3

Comisia și statele membre informează corect și pe deplin persoanele în cauză cu privire la dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 4

Până cel târziu la 5 aprilie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoțit de propuneri în vederea modificării prezentului regulament.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare la 5 aprilie 2010 și ar trebui publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

                                                                      Pentru Consiliu

                                                                      Președintele      

                                                                      Pentru Parlamentul European

                                                                      Președintele

  • [1]               JO L 239, 22.9.2000, p. 1.
  • [2]               JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
  • [3]               JO L 164, 14.7.1995, p. 1.
  • [4]               JO L 176, 10.7.1999, p. 1-16
  • [5]               JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
  • [6]               JO L 176, 10.7.1999, p. 31.
  • [7]               JO L 53, 27.2.2008, p.52.
  • [8]               JO L 53, 27.2.2008, p. 1.
  • [9]             JO L 83, 26.3.2008, p. 3.

PROIECT DE DECLARAȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

„Consiliul și Parlamentul European recunosc importanța existenței, la nivelul Uniunii Europene, a unui set de norme cuprinzătoare și coerente, care să ofere un nivel ridicat de protecție a datelor personale în cadrul Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II).

În cazul în care vor exista alte întârzieri importante în punerea în aplicare a SIS II, care să depășească anul 2012, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte propunerile legislative necesare de modificare a dispozițiilor relevante din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, pentru a garanta un nivel de protecție a datelor personale înregistrate în Sistemul de Informații Schengen echivalent cu standardele stabilite pentru SIS II.”

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Convenția Schengen prevede că titularii unor vize de lungă ședere („vize D”) pot doar:

-  să rămână pe teritoriul statului membru care a emis viza;

-  să tranziteze teritoriile altor state membre pentru a ajunge la acel stat și nu pot să călătorească în celelalte state membre sau să tranziteze celelalte state membre când se întorc în țara de origine.

Cele mai multe state membre au introdus procedura de transformare a acestui tip de viză într-un permis de ședere în urma intrării în țară, ceea ce permite unui resortisant al unei țari terțe care deține acest permis de ședere și un document de călătorie valabil să călătorească liber timp de 3 luni în orice jumătate de an pe teritoriile altor state membre.

Cu toate acestea, în practică, s-au înregistrat întârzieri considerabile în transformarea acestor vize și, în anumite cazuri, acestea nu au fost transformate deloc. În conformitate cu Convenția Schengen, aceste persoane nu pot să călătorească în alte state membre sau să le tranziteze când se întorc în țara lor de origine.

Ca reacție la această situație, s-a adoptat un regulament în 2001 (Regulamentul nr. 1901/2001), prin care se introduc vize D+C, care permit titularilor unor vize D de lungă ședere să călătorească liber în spațiul Schengen în primele trei luni ale perioadei de valabilitate a vizei, cu condiția ca aceasta să fie emisă în conformitate cu normele referitoare la vizele de scurtă ședere (inclusiv verificarea în SIS a listei resortisanților neadmisibili).

Cu toate acestea, în practică, majoritatea statelor membre nu eliberează încă vize D+C, fie eliberează un număr foarte mic, din următoarele motive:

-    lipsa de informare a funcționarilor consulari cu privire la acest subiect;

-    solicitanții nu sunt informați cu privire la această posibilitate;

-    programele naționale de înregistrare și de prelucrare a vizelor nu permit astfel de solicitări sau emiterea acestor vize.

În momentul emiterii unei vize care nu este înlocuită cu un permis de ședere la sfârșitul perioadei de trei luni, titularul nu mai este autorizat să călătorească în alt stat membru. În acest scop, aceste persoane trebuie să solicite o viză Schengen de scurtă ședere separată. Cu toate acestea, anumite state membre refuză să emită astfel de vize, deoarece acești solicitanți s-au aflat deja în spațiul Schengen pentru o perioadă de trei luni, pe baza unei vize D+C.

Codul Frontierelor Schengen și Codul comunitar al vizelor

Trebuie avute în vedere o serie de aspecte în legătură cu aceste instrumente:

-  Propunerea de Regulament privind instituirea unui Cod comunitar al vizelor prevede eliminarea vizei D+C pentru a simplifica situația și solicită statelor membre accelerarea eliberării permiselor de ședere pentru resortisanții țărilor terțe.

-  Codul vizelor va trebui să fie adoptat în același timp cu aceste regulamente. Data aplicării regulamentelor ar trebui aliniată la aplicarea Codului vizelor, programată pentru 5 aprilie 2010.

-  Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 (Codul Frontierelor Schengen) prevede, de asemenea, posibilitatea de a traversa frontierele externe ale altui stat membru fără viză, pentru șederi de cel mult trei luni, pentru resortisanții unei țări terțe care posedă un permis de ședere eliberat de un stat membru.

Domeniul de aplicare a propunerilor

Prezentele propuneri au drept scop facilitarea circulației în spațiul Schengen a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul unuia dintre statele membre, pe baza unei vize D de lungă ședere eliberată de statul membru respectiv.

Aceste propuneri vin ca reacție la situațiile în care statele membre nu pot, din diverse motive, să emită la timp permise de ședere resortisanților țărilor terțe care se află pe teritoriul lor, prin extinderea principiului actual de echivalență dintre un permis de ședere și vizele C de scurtă ședere la vizele D de lungă ședere. Astfel, o viză de lungă ședere va avea aceleași efecte ca un permis de ședere în ceea ce privește circulația în spațiul Schengen. Acest fapt va permite oricărei persoane care deține un document prin care demonstrează că se află în mod legal într-un stat membru să circule liber în spațiul Schengen pentru perioade scurte de cel mult 3 luni în orice interval de șase luni.

Statele membre vor trebui în continuare să emită permise de ședere, pentru a respecta obligațiile prevăzute într-o serie de directive referitoare la accesul anumitor categorii de resortisanți ai țărilor terțe.

Poziția raportorului

Trebuie avut în vedere faptul că Schengen înseamnă libertate de circulație. Orice persoană care deține un document prin care demonstrează că se află în mod legal pe teritoriul unui stat membru ar trebui să poată să circule liber în acea zonă în care nu există granițe interne.

Soluția ideală ar fi ca statele membre să-și respecte obligația de a acorda permisul de ședere resortisanților țărilor terțe care dețin această viză. Cu toate acestea, în practică, acest lucru nu se întâmplă în majoritatea statelor membre.

Este pur și simplu inacceptabil ca un student care a primit o viză pentru a participa la un curs în Belgia (care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. 2004/114/CE) să nu poată călători în Țările de Jos pentru a ajunge la o bibliotecă specializată în vederea obținerii de informații pentru a-și scrie teza sau la Barcelona pentru o vizită în weekend. Acesta este un exemplu care demonstrează absurditatea anumitor situații care se pot ivi.

Având în vedere că acest Cod comunitar al vizelor trebuie să intre în vigoare în aprilie 2010, trebuie găsită urgent o soluție la această problemă.

Propunerile Comisiei par rezonabile, deși vor fi necesare câteva amendamente pentru a remedia problema legată de vizele de lungă ședere, fără a pune sub semnul întrebării sau a reduce nivelurile de securitate din spațiul Schengen, dar cu scopul de a pune capăt acestei încălcări a drepturilor fundamentale, reflectată în miile de reclamații primite.

Cerința privind consultarea SIS în momentul prelucrării cererilor de viză de lungă ședere (D) va asigura același control al solicitanților de viză de lungă ședere ca cel actual, care se aplică resortisanților unei țări terțe care dețin un permis de ședere. Astfel, se va răspunde preocupării privind creșterea gradului de nesiguranță.

În plus, anumite state membre au emis, în conformitate cu regimul actual, vize D de lungă ședere și, ulterior, permise de ședere resortisanților țărilor terțe, fără consultarea prealabilă a SIS (în special prevederile articolului 96 referitor la refuzul intrării). Această tendință nu numai că reprezintă o amenințare la adresa securității din spațiul Schengen, dar creează, de asemenea, dificultăți considerabile la granițele externe, în cazul în care numele persoanelor cu vize D valabile apar pe listele SIS. Această situație dă naștere la complicații și probleme inutile pentru persoanele în cauză și pentru funcționarii de la graniță, care sunt nevoiți să efectueze verificări îndelungate pentru a controla dacă vizele au fost falsificate, dacă datele SIS sunt incorecte și trebuie eliminate, sau dacă vizele în cauză pur și simplu nu ar fi trebuit eliberate.

Implicațiile Tratatului de la Lisabona

Cele două propuneri ale Comisiei pe care se bazează prezentul raport erau pendinte la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009. Acestea erau incluse în anexa 4 la așa-numita Comunicare „omnibus” a Comisiei privind „consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare”. Comunicarea omnibus a determinat noile temeiuri juridice ale propunerilor pendinte, după cum urmează: Pentru propunerea COM(2009)91, temeiul juridic anterior era reprezentat de articolul 62 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Tratatul CE, iar noul temei juridic este articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (c) din TFUE. Pentru propunerea COM(2009)90, temeiul juridic anterior era reprezentat de articolul 63 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE, iar noul temei juridic este articolul 79 alineatul (2) litera (a) din TFUE. Conform noilor temeiuri juridice, procedura de codecizie sau procedura legislativă ordinară, cu votul majorității calificate în Consiliu, nu se aplică doar primei, ci ambelor propuneri ale Comisiei. Prin urmare Consiliul, sprijinit de Comisie, a sugerat fuzionarea celor două proceduri. În cadrul reuniunii sale din 11 ianuarie 2010, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și-a dat acordul pentru fuzionarea celor două proceduri, cu condiția ca Comisia pentru afaceri juridice să aprobe modificarea temeiului juridic în urma fuzionării. Din punct de vedere tehnic, fuzionarea se face prin integrarea textului fostei proceduri de consultare în procedura de codecizie.

Raportorul ar dori să atragă atenția asupra faptului că o serie de parlamente naționale au examinat propunerile Comisiei, iar parlamentele estonian și portughez au adoptat avize[1].

29.1.2010

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (29.1.2010)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

(COM(2009)0091 – C7‑0076/2009 – 2009/0028(COD))

Raportoare: Cecilia Wikström

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Context

Unul dintre cei mai importanți factori ai integrării europene este desființarea frontierelor interne și posibilitatea pe scară din ce în ce mai largă de a călători liber între statele membre. De aceea este paradoxal că numeroși deținători de vize de ședere pe termen lung se bucură de o libertate de mișcare în spațiul Schengen mai redusă decât deținătorii de viză de ședere pe termen scurt. Paradoxul a apărut datorită practicilor statelor membre în materie de conversie a vizelor de lungă ședere în permise de ședere. Două propuneri strâns corelate ale Comisiei, una în cadrul procedurii de consultare[1], iar cealaltă în cadrul celei de codecizie[2], încearcă să ofere o soluție pentru acest paradox. În cazul în care vor fi adoptate, aceste propuneri vor da celor ce dețin o viză de lungă ședere posibilitatea de a circula liber în spațiul Schengen, în aceeași măsură ca și deținătorii unei vize de scurtă ședere.

Soluția propusă de Comisie evită inconvenientele practice și întârzierile intervenite la eliberarea permiselor de ședere cu care se confruntă, în numeroase state membre, deținătorii unei vize de lungă ședere. Acordurile anterioare[3], care expiră la 5 aprilie 2010, sunt considerate mai degrabă nesatisfăcătoare în practică, drept pentru care chestiunea a devenit destul de urgentă.

Poziția raportoarei

Raportoarea este de acord cu abordarea generală din propunere și cu ideea că cetățenii ar trebui să poată călători în spațiul Schengen pentru perioade de până la trei luni în fiecare jumătate de an, cu documentul pe baza căruia le este atestată prezența într-un stat membru.

Este inacceptabil ca un resortisant dintr-o țară terță care poate dovedi că rezidă în mod legal într-un stat membru să nu poată beneficia de același grad de libertate de circulație ca și cel aferent unui permis de ședere. Titularii acestor vize de lungă ședere pot fi, de exemplu, studenți sau elevi care doresc să viziteze un alt stat membru[4], oameni de știință[5], unii membri ai familiilor resortisanților unor țări terțe[6] sau ai Uniunii Europene[7], sau anumiți rezidenți pe termen lung[8]. În opinia raportoarei, garantarea libertății de circulație și simplificarea formalităților ar contribui, de asemenea, la atragerea studenților, oamenilor de știință și a afacerilor în Europa.

În plus, raportoarea consideră că această propunere, în măsura în care este o soluție urgentă la o problemă complexă, poate avea consecințe neprevăzute pe termen lung, în special în cazul în care vizele de lungă ședere vor fi reglementate la nivelul Uniunii. De aceea, a fost inserată o clauză de raportare și de revizuire, care impune Comisiei să prezinte, până la 5 aprilie 2012, un raport privind aplicarea acestui regulament.

Raportoarea consideră, de asemenea, că aplicarea dreptului Uniunii se află în centrul acestei propuneri, referindu-se la faptul că multe state membre nu reușesc să elibereze permisele de ședere într-un anumit termen, chiar și atunci când acest termen este prevăzut în legislație ca fiind obligatoriu. Din acest motiv, raportoarea solicită Comisiei să examineze situația specifică din fiecare stat membru și, atunci când este cazul, să inițieze proceduri pentru încălcarea dreptului comunitar pentru a asigura respectarea legii. Comisia ar trebui să se bazeze pe jurisprudența constantă, conform căreia chiar și unele practici relativ minore, dar generalizate și persistente, pot constitui o încălcare, în ciuda transpunerii formal corecte de către statul membru[9]. Ar trebui, de asemenea, indicat mai clar faptul că această propunere nu scutește statele membre de obligațiile lor, prevăzute în diferite instrumente comunitare, de a elibera permise de ședere.

Având în vedere caracterul urgent al acestei probleme, raportoarea își rezervă dreptul de a completa acest proiect de aviz în cursul procedurii între instituții și din perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona[10], depunând amendamente suplimentare în cadrul procedurii obișnuite.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Vizele de lungă ședere ar trebui înlocuite în timp util cu permise de ședere după intrarea resortisanților țărilor terțe pe teritoriul unui stat membru, pentru a permite resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în unul dintre statele membre pe baza unei vize de lungă ședere să călătorească în alte state membre în timpul șederii lor sau să tranziteze teritoriile celorlalte state membre la întoarcerea în țara lor de origine. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe state membre nu mai înlocuiesc vizele de lungă ședere cu permise de ședere, sau o fac numai cu întârzieri importante, după intrarea pe teritoriul lor a resortisanților țărilor terțe. Această situație juridică și practică are consecințe negative importante asupra circulației în spațiul Schengen a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru, pe baza unei vize de lungă ședere.

(Nu privește versiunea în limba română)

Justificare

Clarificare lingvistică.

Amendamentul  2

Propunere de regulament

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6) Prezentul regulament nu are ca scop încurajarea statelor membre să nu elibereze permise de ședere și nu ar trebui să aducă atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere pentru anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe, obligație instituită de alte instrumente comunitare.

(Nu privește versiunea în limba română)

Justificare

Clarificare lingvistică.

Amendamentul  3

Propunere de regulament

Articolul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere resortisanților țărilor terțe, astfel cum prevăd alte instrumente ale dreptului comunitar.

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere resortisanților țărilor terțe, cu respectarea termenelor limită, astfel cum prevăd alte instrumente ale dreptului comunitar, în special:

 

- Directiva 2005/71/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2004/114/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2003/86/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2004/38/CE a Consiliului și

 

- Directiva 2003/109/CE a Consiliului.

Justificare

Ar trebui, de asemenea, indicat mai clar faptul că această propunere nu scutește statele membre de obligațiile lor, prevăzute în diferite instrumente comunitare, de a elibera permise de ședere.

Amendamentul  4

Propunere de regulament

Articolul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 2a

 

Cel târziu la 5 aprilie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului [200X/0000] privind circulația titularilor unei vize de lungă ședere. Dacă este necesar, raportul va fi însoțit de propuneri în vederea adaptării prezentului regulament.

Justificare

În măsura în care reprezintă o soluție urgentă la o problemă complexă, ambele regulamente pot avea consecințe neprevăzute pe termen lung, în special în cazul în care vizele de lungă ședere vor fi reglementate la nivelul Uniunii, ca urmare a intrării în vigoare a tratatului de la Lisabona.

PROCEDURĂ

Titlu

Circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

Referințe

COM(2009)0091 – C6-0076/2009 – 2009/0028(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către              

        Data anunțului în plen

JURI

19.10.2009

 

 

 

Raportor pentru aviz:        

        Data numirii

Cecilia Wikström

2.9.2009

 

 

Examinare în comisie

2.12.2009

 

 

 

Data adoptării

28.1.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Cecilia Wikström

Membri supleanți prezenți la votul final

Piotr Borys, Sajjad Karim, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, Toine Manders, Arlene McCarthy

  • [1]  2009/0025 (CNS). Temei juridic: Articolul 63 alineatul (3) litera (a) CE.
  • [2]  2009/0028 (COD). Temei juridic: Articolul 62 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) CE.
  • [3]  Vizele de tip „D+C” reglementate de articolul 1 din Regulamentul 1091/2001 din 28 mai 2001 privind libertatea de circulație a titularilor de vize de lungă ședere, JO L 150/4, care prevede că, pentru o durată de trei luni de la data lor inițială de validitate, vizele de lungă ședere au o valabilitate concomitentă cu cea a vizelor uniforme de scurtă ședere”. Acest regulament va fi abrogat de articolul 56 alineatul (2) litera (e) din Codul comunitar al vizelor (Regulamentul 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a unui Cod comunitar al vizelor, JO L 243/1.
  • [4]  Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, JO L 375/12.
  • [5]  Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică, JO L 289/15.
  • [6]  Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, JO L 251/12, 3.10.2003, p. 12-18.
  • [7]  Directiva 2004/38/CE privind drepturile cetățenilor Uniunii și ale membrilor familiilor acestora de a circula și de a-și stabili reședința în mod liber pe teritoriul statelor membre, JO L 158/77.
  • [8]  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, JO L 16, 23.01.2004, p. 44-53.
  • [9]  A se vedea, de exemplu, cauza C-494701, Comisia / Irlanda, 26 aprilie 2005, Marea Cameră.
  • [10]  A se vedea în special articolul 77 alineatul (2) litera (a) TFUE, care prevede procedura legislativă ordinară.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (29.1.2010)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen în ceea ce privește vizele de lungă ședere și alertele în Sistemul de Informații Schengen

(COM(2009)0090 – C6‑0107/2009 – 2009/0025(COD))

Raportor: Piotr Borys

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Context

Faptul că numeroși deținători de vize de ședere pe termen lung se bucură de o libertate de mișcare mai redusă în spațiul Schengen decât deținătorii de viză de ședere pe termen scurt poate să pară întrucâtva paradoxal. Două propuneri strâns corelate ale Comisiei, una în cadrul procedurii de consultare[1], iar cealaltă în cadrul celei de codecizie[2], încearcă să ofere o soluție pentru acest paradox. Dacă vor fi adoptate, acestea le vor permite deținătorilor de vize de ședere pe termen lung să se deplaseze liber în întregul spațiu Schengen, la fel ca deținătorii de vize de ședere pe termen scurt.

Soluția propusă de Comisie ocolește neajunsurile de ordin practic și întârzierile constatate în numeroase state membre de către deținătorii de vize de ședere pe termen lung în ceea ce privește eliberarea permiselor de ședere.

Aranjamentul aplicabil în prezent[3] a fost considerat nesatisfăcător din punct de vedere practic și expiră la 5 aprilie 2010. Din acest motiv, chestiunea a devenit destul de urgentă.

Poziția raportorului

Raportorul este de acord cu abordarea generală a propunerii și cu filosofia subiacentă, conform căreia o persoană ar trebui să fie în măsură să călătorească în spațiul Schengen pentru șederi scurtă durată, timp de trei luni în fiecare interval de șase luni, cu un document pe baza căruia locuiește legal într-un stat membru.

Este inadmisibil ca resortisanții unei țări terțe care pot dovedi că sunt rezidenți legali într-un stat membru să nu poată beneficia de libertatea de mișcare pe care le-ar oferi-o un permis de ședere. Acești deținători de viză de ședere pe termen lung pot fi, de exemplu, studenți sau elevi care doresc să facă o excursie într-un alt stat membru[4], oameni de știință[5], rude ale unor resortisanți din țări terțe[6] sau ale unor cetățeni ai Uniunii Europene[7], sau unii rezidenți pe termen lung[8].

Pentru ca un astfel de sistem să funcționeze și pentru a evita fenomenul de „visa shopping” (depunere a cererilor în statul cel mai liberal), care permite evitarea respingerii unei cereri de viză într-un stat prin solicitarea acesteia într-un alt stat, este însă necesară instituirea unor controale similare cu cele existente în alte zone, astfel încât să se asigure o comunicare adecvată între statele membre, iar eliberarea vizelor de ședere pe termen lung, a permiselor de ședere și introducerea alertelor în SIS să se producă în mod coerent.

De asemenea, raportorul consideră că, întrucât propunerea constituie o soluție urgentă pentru o problemă complexă, ea ar putea avea consecințe neprevăzute pe termen lung, în special în cazul în care vizele pe termen lung vor fi reglementate la nivelul Uniunii. Din această cauză a fost introdusă o clauză de raportare și revizuire.

Raportorul consideră că aplicarea legislației comunitare constituie, de asemenea, un element central al prezentei propuneri, mai exact nerespectarea termenelor de eliberare a permiselor de ședere în numeroase state membre, cu toate că aceeași legislație le stipulează în termeni obligatorii. Este de reținut că țările terțe cunosc, și ele, această situație. Prin urmare, este necesar ca Uniunea să întreprindă tot ceea ce îi stă în putință pentru a asigura concordanța procedurilor aplicabile în diferitele state membre. Din această cauză, raportorul solicită Comisiei să examineze situația concretă din fiecare stat membru și, acolo unde este cu putință, să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar prin care să asigure respectarea legalității. Comisia ar trebui să se bazeze pe jurisprudența constant aplicată, conform căreia chiar și practicile administrative relativ minore, dar generalizate și persistente pot constitui o încălcare, în ciuda transpunerii oficial corecte la nivel de stat membru[9]. Ar trebui de asemenea afirmat cu mai multă claritate că propunerea de față nu scutește, în nici un fel, statele membre de la obligațiile care le revin în ceea ce privește eliberarea permiselor de ședere, formulate în diferite instrumente comunitare.

Trebuie totodată reținut că prezenta propunere este inextricabil legată și ar trebui citită împreună cu propunerea Comisiei privind deplasarea persoanelor care dețin vize de ședere pe termen lung (COM(2009)091). În opinia raportorului, libertatea de mișcare, ca drept stipulat la articolul 21 alineatul (1) din Convenția de aplicare a Acordului Schengen, modificată prin ultima propunere, ar trebui să se aplice și în cazul resortisanților din țările terțe care dețin o viză de ședere pe termen lung valabilă, eliberată de un stat membru în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din Convenție, ceea ce ar trebui indicat în mod corespunzător pe autocolantul de viză, prin specificarea teritoriului pe care deținătorul de viză este îndrituit să călătorească.

În sfârșit, raportorul reamintește că punerea în funcțiune a SIS II și VIS constituie o necesitate absolută. El consideră că SIS II va aduce îmbunătățiri considerabile și funcționalități noi , cum ar fi introducerea datelor biometrice și interconectarea alertelor, ceea ce va contribui la un mai bun control al frontierelor externe și la o securitate sporită. Amânarea termenelor de implementare a acestor două sisteme ar prejudicia și aplicarea concretă a legislației aferente.

Dat fiind caracterul urgent al dosarului, raportorul își rezervă posibilitatea de a completa acest proiect de aviz prin depunerea unor noi amendamente prin procedura obișnuită, pe măsură ce aceasta avansează de la o instituție la alta, precum și în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona[10].

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 1a (nou)

Convenția de aplicare a Acordului Schengen

Articolul 25 – alineatul 1 – paragraful 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a) La articolul 25 alineatul (1), primul paragraf se modifică astfel:

 

"1. În cazul în care o parte contractantă intenționează să elibereze un permis de ședere, aceasta va efectua o căutare în Sistemul de Informare Schengen. Dacă o parte contractantă intenționează să elibereze un permis de ședere unui străin în legătură cu care există o alertă în scopul nepermiterii intrării, aceasta va consulta mai întâi partea contractantă care a emis alerta și va ține cont de interesele sale; permisul de ședere se va elibera numai pentru motive serioase și numai dacă este imperios necesar ca partea contractantă respectivă să facă acest lucru, mai ales din motive umanitare sau ca urmare a unor angajamente internaționale.”

Justificare

Acest amendament trebuie considerat împreună cu articolul 1 alineatul (2) din propunerea Comisiei care, inter alia, extinde alineatul de mai sus la vizele de ședere pe termen lung. Amendamentul dispune ca autoritățile competente să verifice sistematic SIS înainte de a elibera permise de ședere sau vize de ședere pe termen lung, atestând astfel cu claritate inexistența vreunor riscuri suplimentare la adresa siguranței. În practică, aceasta va contribui la combaterea fenomenului cunoscut sub denumirea de „visa shopping”.

Amendamentul  2

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 1b (nou)

Convenția de aplicare a Acordului Schengen

Articolul 25 – alineatul 1a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1b) La articolul 25, se introduce următorul alineat:

 

„(1a) Înainte de a emite o alertă în scopul nepermiterii intrării, partea contractantă verifică dacă în arhiva sa națională s-a înregistrat eliberarea vreunei vize de ședere pe termen lung sau a vreunui permis de ședere.”

Justificare

Amendamentul urmărește să asigure concordanța dintre informațiile înregistrate în SIS și vizele de ședere pe termen lung sau permisele de ședere eliberate.

Amendamentul  3

Propunere de regulament

Articolul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 1a

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației statelor membre de a elibera permise de ședere resortisanților țărilor terțe, la termenele și în conformitate cu alte instrumente ale dreptului comunitar, în special

 

- Directiva 2005/71/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2004/114/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2003/86/CE a Consiliului,

 

- Directiva 2004/38/CE a Consiliului și

 

- Directiva 2003/109/CE a Consiliului.

Justificare

Ar trebui, de asemenea, precizat mai clar faptul că propunerea de față nu scutește în nici un fel statele membre de obligațiile care le revin în virtutea diferitelor instrumente comunitare în ceea ce privește eliberarea permiselor de ședere.

Amendamentul  4

Propunere de regulament

Articolul 1b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 1b

Cel târziu până la 5 aprilie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului [200X/0000] privind deplasarea persoanelor care dețin vize de ședere pe termen lung. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri în vederea modificării prezentului regulament.

Justificare

Ca soluție urgentă pentru o problemă complexă, ambele regulamente ar putea avea consecințe neprevăzute pe termen lung, în special în cazul în care, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, vizele pe termen lung vor fi reglementate la nivelul Uniunii.

PROCEDURĂ

Titlu

Vizele de lungă ședere și alertele în Sistemul de Informații Schengen

Referințe

COM(2009)0090 – C6-0107/2009 – 2009/0025(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

JURI

19.10.2009

 

 

 

Raportor

Data numirii

Piotr Borys

5.10.2009

 

 

Examinare în comisie

2.12.2009

 

 

 

Data adoptării

28.1.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Diana Wallis, Cecilia Wikström

Membri supleanți prezenți la votul final

Piotr Borys, Sajjad Karim, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, Toine Manders, Arlene McCarthy

  • [1]  2009/0025 (CNS). Temei juridic: Articolul 63 alineatul (3) litera (a) CE.
  • [2]  2009/0028/COD. temei juridic: Articolul 62 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) CE.
  • [3]  „Viza D+C”, instituită în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul 1091/2001 din 28 mai 2001 privind libertatea de mișcare cu o viză de ședere pe termen lung, JO L 150/4, care prevede că, timp de trei luni de la data inițială de intrare în valabilitate, vizele de ședere pe termen lung sunt concomitent valabile ca vize uniforme de ședere pe termen scurt. Acest regulament urmează să fie abrogat prin articolul 56 alineatul (2) litera (e) din Codul de vize (Regulamentul nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize, JO L 243/1.
  • [4]  Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, JO L 375/12.
  • [5]  Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică, JO L 289/15.
  • [6]  Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, JO L 251, 3.10.2003, p. 12-18.
  • [7]  Directiva 2004/38/CE privind drepturile cetățenilor Uniunii și ale membrilor familiilor acestora de a circula și de a-și stabili reședința în mod liber pe teritoriul statelor membre, JO L 158/77.
  • [8]  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, JO L 16, 23.1.2004, p. 44-53.
  • [9]  De exemplu, a se vedea cauza C-494/01, Comisia/Irlanda, 26 aprilie 2005, în complet de 13 judecători (Mare Cameră).
  • [10]  A se vedea, în special, articolul 77 alineatul (2) TFUE, care prevede procedura legislativă ordinară.