RECOMANDARE PENTRU A DOUA LECTURĂ referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE

6.5.2010 - (17279/3/2009 – C7‑0075/2010 – 2008/0192(COD)) - ***II

Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen
Raportoare: Astrid Lulling

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE

(17279/3/2009 – C7‑0075/2010 – 2008/0192(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului în primă lectură (17279/3/2009 – C7-0075/2010),

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0636),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0341/2008),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură[1],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (7) şi articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,

–   având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–   vând în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7-0146/2010),

1.  adoptă în a doua lectură poziţia prezentată în continuare;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Amendamentul  1 Poziţia Consiliului Considerentul 4
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(4) Parlamentul European a solicitat în mod constant Comisiei să revizuiască Directiva 86/613/CEE, în special pentru a consolida protecţia maternităţii în cazul lucrătoarelor independente şi pentru a îmbunătăţi situaţia soţiilor/soţilor lucrătorilor independenţi din agricultură.	(4) Parlamentul European a solicitat în mod constant Comisiei să revizuiască Directiva 86/613/CEE, în special pentru a consolida protecţia maternităţii în cazul lucrătoarelor independente şi pentru a îmbunătăţi situaţia soţiilor/soţilor lucrătorilor independenţi.
Justificare
Nu există niciun motiv pentru restrângerea domeniului de aplicare numai la agricultură. Acest amendament reia conţinutul amendamentului 1 din prima lectură adoptat la data de 6 mai 2009.
Amendamentul  2 Poziţia Consiliului Considerentul 4a (nou)
Poziţia Consiliului	Amendamentul
	(4a) Parlamentul European şi-a făcut deja cunoscută poziţia au privire la aceste chestiuni în rezoluţia sa din 21 februarie 1997 privind situaţia partenerilor colaboratori ai lucrătorilor independenţi1,
	1 JO C 85, 17.3.1997, p. 186.
Justificare
Acest amendament reia conţinutul amendamentului 2 din prima lectură adoptat la data de 6 mai 2009.
Amendamentul  3 Poziţia Consiliului Considerentul 16
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(16) Având în vedere participarea lor la activităţile întreprinderii familiale, soţiile/soţii sau, atunci când şi în măsura în care aceştia sunt recunoscuţi de dreptul intern, partenerii de viaţă ai lucrătorilor independenţi care au acces la un sistem de protecţie socială, ar trebui să aibă la rândul lor dreptul de a beneficia de protecţie socială. Statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a organiza această protecţie socială în conformitate cu dreptul intern. În special, este de competenţa statelor membre să decidă dacă această protecţie socială ar trebui pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. Statele membre pot prevedea ca această protecţie socială să fie proporţională cu participarea la activităţile lucrătorului independent şi/sau cu nivelul contribuţiei. Fără a aduce atingere prezentei directive, statele membre pot menţine dispoziţii naţionale care limitează accesul la sisteme de protecţie socială specifice sau la un anumit nivel de protecţie, inclusiv condiţii speciale de finanţare, anumitor categorii de lucrători independenţi sau profesii, cu condiţia asigurării accesului la un sistem general.	(16) Având în vedere participarea lor la activităţile întreprinderii familiale, soţiile/soţii sau, atunci când şi în măsura în care aceştia sunt recunoscuţi de dreptul intern, partenerii de viaţă ai lucrătorilor independenţi care au acces la un sistem de protecţie socială, ar trebui să aibă la rândul lor dreptul de a beneficia de protecţie socială. Statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a organiza această protecţie socială în conformitate cu dreptul intern. În special, este de competenţa statelor membre să decidă dacă această protecţie socială ar trebui pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. Statele membre pot prevedea ca această protecţie socială să fie proporţională cu participarea la activităţile lucrătorului independent şi/sau cu nivelul contribuţiei.
Justificare
Acest amendament urmăreşte evitarea unor dispoziţii care ar putea limita accesul la protecţia socială.
Amendamentul  4 Poziţia Consiliului Considerentul 17
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(17) Având în vedere vulnerabilitatea economică şi fizică a lucrătoarelor independente însărcinate şi a soţiilor însărcinate şi, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, a partenerelor de viaţă însărcinate ale lucrătorilor independenţi, este necesar să li se acorde acestora dreptul la prestaţii de maternitate. Statele membre au în continuare competenţa de a organiza astfel de prestaţii, inclusiv stabilirea nivelului contribuţiilor şi a tuturor dispoziţiilor referitoare la prestaţii şi la plăţi, cu condiţia ca cerinţele minime ale prezentei directive să fie respectate. În special, acestea pot determina în ce perioadă înainte şi/sau după naştere este acordat dreptul la prestaţii de maternitate. În plus, situaţia economică a persoanei sau a familiei în cauză poate fi luată în considerare atunci când se stabilesc contribuţiile şi/sau prestaţiile.	(17) Având în vedere vulnerabilitatea economică şi fizică a lucrătoarelor independente însărcinate şi a soţiilor însărcinate şi, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, a partenerelor de viaţă însărcinate ale lucrătorilor independenţi, este necesar să li se acorde acestora dreptul la prestaţii de maternitate. Statele membre au în continuare competenţa de a organiza astfel de prestaţii, inclusiv stabilirea nivelului contribuţiilor şi a tuturor dispoziţiilor referitoare la prestaţii şi la plăţi, cu condiţia ca cerinţele minime ale prezentei directive să fie respectate. În special, acestea pot determina în ce perioadă înainte şi/sau după naştere este acordat dreptul la prestaţii de maternitate.
Justificare
Acest amendament urmăreşte să nu se stabilească un criteriu prea larg, de tipul situaţiei economice a persoanei sau familiei, criteriu care nu este specific prevederilor legislative din domeniul social.
Amendamentul  5 Poziţia Consiliului Considerentul 17a (nou)
Poziţia Consiliului	Amendamentul
	(17a) Durata de acordare a prestaţiilor de maternitate lucrătoarelor independente, soţiilor şi - în cazul şi în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern - partenerelor de viaţă ale lucrătorilor independenţi este similară duratei concediului de maternitate acordat în prezent lucrătoarelor la nivelul Uniunii Europene. În cazul în care durata concediului de maternitate prevăzută pentru lucrătoare este modificată la nivelul Uniunii Europene, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a oportunităţii modificării duratei de acordare a prestaţiilor de maternitate lucrătoarelor independente, soţiilor şi partenerelor de viaţă menţionate la articolul 2.
Justificare
Acest amendament urmăreşte să ia în considerare evoluţia situaţiei protecţiei maternităţii în cazul salariatelor şi de a permite modificarea duratei de acordare a prestaţiilor de maternitate lucrătoarelor independente şi soţiilor sau partenerelor de viaţă, în cazul în care Comisia propune o modificare în acest sens, într-un raport de evaluare a situaţiei.
Amendamentul  6 Poziţia Consiliului Considerentul 18
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(18) Pentru a ţine seama de specificul activităţilor independente, lucrătoarele independente şi soţiile sau, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, partenerele de viaţă ale lucrătorilor independenţi ar trebui să aibă acces, în măsura posibilului, la orice servicii existente care asigură înlocuirea temporară, permiţând întreruperea activităţii lor profesionale din motive de graviditate sau maternitate, sau la orice servicii sociale naţionale existente. Accesul la aceste servicii poate fi considerat ca o alternativă la sau ca o parte din alocaţia de maternitate.	(18) Pentru a ţine seama de specificul activităţilor independente, lucrătoarele independente şi soţiile sau, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, partenerele de viaţă ale lucrătorilor independenţi ar trebui să aibă acces la orice servicii existente care asigură înlocuirea temporară, permiţând întreruperea activităţii lor profesionale din motive de graviditate sau maternitate, sau la orice servicii sociale naţionale existente. Accesul la aceste servicii poate fi considerat ca o alternativă la sau ca o parte din alocaţia de maternitate.
Justificare
Accesul la serviciile de înlocuire temporară existente sau la serviciile sociale existente la nivel naţional nu ar trebui să fie limitat de un criteriu care nu este precis sau identificabil.
Amendamentul  7 Poziţia Consiliului Considerentul 19
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(19) Sporirea eficienţei şi eficacităţii sistemelor de asistenţă socială, îndeosebi prin îmbunătăţirea stimulentelor, a administraţiei şi a evaluării, precum şi prin stabilirea priorităţilor în cadrul programelor de cheltuieli, a devenit crucială pentru a asigura durabilitatea financiară pe termen lung a modelelor sociale europene. La conceperea măsurilor menite să pună în aplicare prezenta directivă, statele membre ar trebui să acorde o atenţie specială îmbunătăţirii şi asigurării calităţii şi durabilităţii pe termen lung a sistemelor lor de protecţie socială.	eliminat
Justificare
Acest amendament reia parţial conţinutul amendamentului 8 din prima lectură adoptat la data de 6 mai 2009. Textul are un caracter general şi nu se mai regăseşte în alte texte legislative din acest domeniu.
Amendamentul  8 Poziţia Consiliului Considerentul 20
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(20) Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecţie juridică. Pentru a asigura o protecţie mai eficace, asociaţiile, organizaţiile şi alte entităţi juridice ar trebui să fie abilitate să iniţieze o procedură, conform modalităţilor stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură naţionale privind reprezentarea şi apărarea în instanţă.	(20) Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace corespunzătoare de protecţie juridică. Pentru a asigura o protecţie mai eficace, asociaţiile, organizaţiile şi alte entităţi juridice ar trebui să fie abilitate să iniţieze o procedură, conform modalităţilor stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură naţionale privind reprezentarea şi apărarea în instanţă.
Amendamentul  9 Poziţia Consiliului Considerentul 21
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(21) Protecţia lucrătorilor independenţi şi a soţiilor/soţilor lucrătorilor independenţi şi, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscuţi de dreptul intern, a partenerilor de viaţă ai lucrătorilor independenţi împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existenţa unuia sau a mai multor organisme în fiecare stat membru, care să aibă competenţa de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluţiile posibile şi de a acorda victimelor o asistenţă practică. Organismul sau organismele pot fi aceleaşi cu cele responsabile la nivel naţional de apărarea drepturilor omului, de garantarea drepturilor persoanelor sau de punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament.	(21) Protecţia lucrătorilor independenţi şi a soţiilor/soţilor lucrătorilor independenţi şi, atunci când şi în măsura în care sunt recunoscuţi de dreptul intern, a partenerilor de viaţă ai lucrătorilor independenţi împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existenţa unuia sau a mai multor organisme în fiecare stat membru, care să aibă competenţa de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluţiile posibile şi de a acorda victimelor o asistenţă practică. Organismul sau organismele pot fi aceleaşi cu cele responsabile la nivel naţional de punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament.
Justificare
Acest amendament reia parţial conţinutul amendamentului 9 din prima lectură adoptat la data de 6 mai 2009. Chestiunile referitoare la drepturile omului nu trebuie confundate cu tratamentul egal al femeilor şi bărbaţilor.
Amendamentul  10 Poziţia Consiliului Articolul 5
Poziţia Consiliului	Amendamentul
Statele membre pot să menţină sau să adopte măsuri în sensul articolului 157 alineatul (4) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbaţi şi femei în viaţa profesională, de exemplu în vederea promovării antreprenoriatului în rândul femeilor.	Statele membre pot să menţină sau să adopte măsuri în sensul articolului 157 alineatul (4) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbaţi şi femei în viaţa profesională, de exemplu în vederea promovării iniţiativelor antreprenoriatului în rândul femeilor.
Amendamentul  11 Poziţia Consiliului Articolul 7 – alineatul 2
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(2)Statele membre pot decide dacă protecţia socială menţionată la alineatul (1) este pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. În mod asemănător, acestea pot prevedea ca protecţia socială în cauză să fie acordată numai la cererea soţilor/soţiilor sau a partenerilor de viată menţionaţi la articolul 2 litera (b).	(2) Statele membre pot decide dacă protecţia socială menţionată la alineatul (1) este pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu.
Amendamentul  12 Poziţia Consiliului Articolul 8 – alineatul 1
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfăşoară o activitate independentă şi soţiile şi partenerele de viaţă menţionate la articolul 2 pot, în conformitate cu dreptul intern, să primească o alocaţie de maternitate adecvată care să le permită întreruperea activităţii profesionale din motive de graviditate sau maternitate pentru o perioadă de minim 14 săptămâni.	(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfăşoară o activitate independentă şi soţiile şi partenerele de viaţă menţionate la articolul 2 pot, în conformitate cu dreptul intern, să primească o alocaţie de maternitate suficientă care să le permită întreruperea activităţii profesionale din motive de graviditate sau maternitate pentru o perioadă de minim 14 săptămâni.
Justificare
O alocaţie „adecvată” presupune o apreciere subiectivă, în timp ce utilizarea termenului de „suficient” demonstrează faptul că statul membru respectiv a evaluat costurile financiare medii ale maternităţii şi ale întreruperilor activităţii profesionale şi oferă o alocaţie care să acopere aceste costuri.
Amendamentul  13 Poziţia Consiliului Articolul 8 – alineatul 2
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(2) Statele membre pot decide dacă alocaţia de maternitate menţionată la alineatul (1) este acordată pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. În mod asemănător, acestea pot prevedea ca alocaţia în cauză să fie acordată numai la cererea femeilor care desfăşoară o activitate independentă şi a soţiilor şi a partenerelor de viaţă menţionate la articolul 2.	(2) Statele membre pot decide dacă alocaţia de maternitate menţionată la alineatul (1) este acordată pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu.
Amendamentul  14 Poziţia Consiliului Articolul 8 – alineatul 3 – partea introductivă
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(3) Alocaţia menţionată la alineatul (1) este considerată adecvată în cazul în care garantează un venit cel puţin echivalent cu:	(3) Alocaţia menţionată la alineatul (1) este considerată suficientă în cazul în care garantează un venit cel puţin echivalent cu:
Justificare
O alocaţie „adecvată” presupune o apreciere subiectivă, în timp ce utilizarea termenului de „suficient” demonstrează faptul că statul membru respectiv a evaluat costurile financiare medii ale maternităţii şi ale întreruperilor activităţii profesionale şi oferă o alocaţie care să acopere aceste costuri.
Amendamentul  15 Poziţia Consiliului Articolul 8 – alineatul 4
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfăşoară o activitate independentă şi soţiile şi partenerele de viaţă menţionate la articolul 2 au acces, în măsura posibilului, la orice servicii existente care oferă înlocuiri temporare sau la orice servicii sociale naţionale existente. Statele membre pot prevedea că accesul la respectivele servicii este o alternativă la alocaţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, sau face parte integrantă din aceasta.	(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfăşoară o activitate independentă şi soţiile şi partenerele de viaţă menţionate la articolul 2 au acces la orice servicii existente care oferă înlocuiri temporare sau la orice servicii sociale naţionale existente. Statele membre pot prevedea că accesul la respectivele servicii este o alternativă la alocaţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, sau face parte integrantă din aceasta.
Justificare
Accesul la serviciile de înlocuire temporară existente sau la serviciile sociale existente la nivel naţional nu ar trebui să fie limitat de un criteriu care nu este precis sau identificabil.
Amendamentul  16 Poziţia Consiliului Articolul 11– alineatul 1
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează unul sau mai multe organisme de promovare, analiză, monitorizare şi susţinere a egalităţii de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe considerente de sex, şi prevăd dispoziţiile necesare. Aceste organisme pot să facă parte din agenţii însărcinate la nivel naţional cu apărarea drepturilor omului, cu garantarea drepturilor persoanelor sau cu aplicarea principiului egalităţii de tratament.	(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că organismul sau organismele desemnate în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2006/54/CE sunt , de asemenea, competente în ceea ce priveşte promovarea, analiza, monitorizarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru toate persoanele la care se referă prezenta directivă, fără discriminare pe considerente de sex, şi prevăd dispoziţiile necesare.
Justificare
Acest amendament reia parţial conţinutul amendamentului 9 din prima lectură adoptat la data de 6 mai 2009 şi se referă la articolul 20 din Directiva 2006/54/CE, care instituie organismele dedicate tratamentului egal.
Amendamentul  17 Poziţia Consiliului Articolul 15 – alineatul 1
Poziţia Consiliului	Amendamentul
(1) Statele membre comunică toate informaţiile disponibile privind aplicarea prezentei directive Comisiei până la ….	(1) Statele membre comunică toate informaţiile disponibile privind aplicarea prezentei directive Comisiei până la ….
Comisia întocmeşte un raport de sinteză spre a fi prezentat Parlamentului European şi Consiliului cel târziu la …**. Raportul va fi însoţit de propuneri de modificare a prezentei directive, după caz.	Comisia întocmeşte un raport de sinteză spre a fi prezentat Parlamentului European şi Consiliului cel târziu la …**. Acest raport trebuie să ţină seama de toate modificările legislaţiei în ceea ce priveşte durata concediului de maternitate pentru salariate. Raportul va fi însoţit de propuneri de modificare a prezentei directive, după caz.
___________	___________
* OJ: A se introduce data: şase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.	* OJ: A se introduce data: cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
** OJ: A se introduce data: şapte ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.	**OJ: A se introduce data: şase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
Justificare
Acest amendament se bazează pe aceleaşi argumente ca şi amendamentul 25, adoptat la 6 mai 2009: se consideră că intervalele de şase, respectiv şapte ani, sunt prea lungi.

• [1]  Texte adoptate, 6.5.2009, P6_TA(2009)0364.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Directiva din 11 decembrie 1986[1] nu şi-a atins obiectivele, fiind prea puţin îndrăzneaţă. Prin hotărârile şi rapoartele adoptate în anii `90, Parlamentul European a solicitat în mod repetat îmbunătăţirea acestei directive.

În pofida numeroaselor apeluri ale Parlamentului cu privire la propunerile sale foarte concrete pentru garantarea egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care exercită o activitate independentă, inclusiv pentru soţii/soţiile care colaborează, Comisia a aşteptat până în octombrie 2008 pentru a propune abrogarea Directivei 86/613/CEE şi pentru a prezenta Parlamentului European şi Consiliului o propunere de directivă [2]al cărei temei juridic specific este articolul 141 din Tratatul CE (acum articolul 157 din TFEU). Aceasta se referă numai la acele aspecte care nu sunt încă reglementate de alte directive adoptate între timp care pun în aplicare principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei[3].

Propunerea de directivă conţine progrese importante în direcţia garantării tratamentului egal între bărbaţii şi femeile care sunt lucrători independenţi, precum şi pentru soţii şi partenerii lor. Urmăreşte de exemplu, combaterea obstacolelor în calea accesului femeilor la o activitate independentă iar în acest scop prevede acţiuni pozitive sau măsuri specifice, menite să permită sexul subreprezentat să poată exercita mai uşor o activitate independentă. În ceea ce priveşte înfiinţarea de întreprinderi, statele membre au fost invitate să prevadă măsuri obligatorii juridic, care să garanteze că legislaţia naţională nu mai interzice constituirea unei societăţi între soţi sau parteneri de viaţă. Se va oferi protecţia maternităţii pentru lucrătoarele independente şi soţiile sau partenerele recunoscute (dreptul la acelaşi concediu de maternitate ca cel prevăzut în Directiva 92/85/CEE, aceeaşi indemnizaţie cel puţin echivalentă cu indemnizaţia în caz de boală, şi, dacă este prevăzut în dreptul naţional, posibilitatea de a avea acces la serviciile de înlocuire temporară ca alternativă la alocaţia respectivă); . Soţilor colaboratori ar urma să li se acorde un nivel de protecţie socială cel puţin echivalent cu cel al lucrătorilor independenţi, în aceleaşi condiţii cu cele aplicabile acestora din urmă. Propunerea nu a modificat însă sistemul de înscriere a soţilor lucrătorilor independenţi la schemele contributive în mod voluntar.

Prima lectură a Parlamentului

În prima lectură, Parlamentul European a salutat propunerea de directivă, propunând o serie de amendamente menite să consolideze propunerea Comisiei în direcţia unei legislaţii mai severe, care să fixeze un cadru de garanţii minimale pentru soţii/soţiile colaboratoare.

Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea acestei propuneri de directivă pentru soţii/soţiile colaboratoare sau partenerii recunoscuţi ai lucrătorilor independenţi, ţinând seama de caracterul neomogen al acestui tip de ocupaţie, Parlamentul a insistat să nu se limiteze aplicarea numai la persoanele care exercită o activitate lucrativă în propriul folos în domeniul agricol, chiar dacă acest tip de ocupare este majoritar în agricultură, ci ea să se aplice în aceeaşi măsură şi pentru artizanat/meşteşugărit şi comerţ, pentru IMM-uri sau profesiile liberale (AM 1 şi 10 ale PE). În ceea ce priveşte măsurile sau avantajele specifice menite să faciliteze exercitarea unei activităţi independente de către sexul subreprezentat, Parlamentul susţine propunerea Comisiei, dar consolidată şi ca acţiune pozitivă (AM 4 al PE, considerentul 10, articolul 4 din propunerea de directivă).

În ceea ce priveşte statutul soţilor/soţiilor colaboratore, ţinând seama că în majoritatea statelor membre aceştia nu au întotdeauna un statut propriu, activitatea lor nefiind recunoscută şi nebeneficiind de securitatea socială a soţului/soţiei, ci doar de drepturi derivate, Parlamentul a susţinut necesitatea recunoaşterii unui statut profesional clar definit şi a stabilirii drepturilor lor şi face o recomandare statelor membre în acest sens (AM 3 şi 18 ale PE). În strânsă legătură cu recunoaşterea muncii lor, Parlamentul a susţinut aşadar modificarea considerentului 13 şi a articolului 6 din propunerea de directivă (AM 14 şi 40 ale PE), pentru a asigura în primul rând lucrătorilor independenţi posibilitatea de afiliere la sistem, pentru a nu permite excepţii - înţelegându-se că nu va exista opţiunea de a nu participa, afilierea fiind obligatorie - în aceleaşi condiţii ca şi lucrătorii independenţi, chiar dacă va fi necesar să se calculeze contribuţiile pe baza unei sume forfetare; ar trebui , de asemenea, să se prevadă şi deducerea cotizaţiilor din impozit, considerându-le de exemplu, cheltuieli de exploatare. În privinţa concediului de maternitate, Parlamentul a susţinut adaptarea acestuia la situaţia specială a soţilor/soţiilor colaboratoare, durata acestuia neputând depăşi durata prevăzută în Directiva 92/85/CEE a Consiliului (AM 15 al PE).

La prima lectură, Parlamentul a considerat că propunerile Comisiei (articolul 10), care amestecă competenţele în domeniul drepturilor omului şi al discriminărilor de gen, sunt greu de acceptat. Egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei se referă la toată populaţia şi nu numai la minorităţile discriminate pe alte baze, precum rasă sau religie. Acesta este motivul pentru care organismul care supraveghează aplicarea corespunzătoare a prezentei directive poate să fie acelaşi cu cel responsabil de directivele privind egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile angajaţi şi nu un organism de protecţie a drepturilor omului (AM 9 al PE).

Poziţia Consiliului în primă lectură

Poziţia Consiliului reia parţial poziţia Parlamentului în prima lectură, uneori cu formulări noi sau cu o structură nouă, zece amendamente ale Parlamentului fiind acceptate de către Consiliu (AM 4, 9 - parţial, 12, 13 şi 39, 18, 22, 23, 27 şi 28).

Aceste amendamente se referă la aspecte legate de măsurile sau avantajele specifice destinate încurajării exercitării unei activităţi independente de către sexul subreprezentat - sub forma unor acţiuni afirmative - şi promovării antreprenoriatului în rândul femeilor, propunerea de eliminarea a restricţiilor referitoare la înfiinţarea unei întreprinderi între soţi sau parteneri, introducerea unei dispoziţii noi referitoare la integrarea perspectivei de gen etc.. A fost incorporată recomandarea referitoare la recunoaşterea muncii soţului/soţiei sau a partenerilor recunoscuţi ai lucrători independenţi, într-o formulare diferită, în cadrul considerentului 8 al poziţiei Consiliului.

Poziţia Consiliului diferă de cea adoptată în primă lectură de Parlament mai ales în ceea ce priveşte protecţia socială a soţilor/soţiilor sau a partenerilor independenţi recunoscuţi ca lucrători independenţi. Consiliul este de opinie că o asemenea protecţie socială s-ar putea face pe bază obligatorie sau voluntară de către statele membre (articolul 7 nou din poziţia Consiliului). Totuşi Consiliul nu a păstrat propunerea Comisiei reluată de Parlament în cadrul primei lecturi, referitoare la un nivel de protecţie „cel puţin egal” pentru soţi/soţii sau parteneri recunoscuţi ai lucrătorilor independenţi. Consiliul a considerat că ar trebui să fie la latitudinea statelor membre să organizeze această protecţie socială în conformitate cu dreptul intern şi, în special, să decidă că această protecţie socială poate fi proporţională cu participarea la activităţile lucrătorului independent şi/sau cu nivelul contribuţiei (considerentul 16 din poziţia Consiliului în primă lectură).

În ceea ce priveşte concediul de maternitate, poziţia Consiliului avansează posibilitatea, în conformitate cu dreptul naţional, ca lucrătoarele independente, dar şi soţiile sau partenerele de viaţă recunoscute, să aibă dreptul la o alocaţie de maternitate care să le permită să-şi întrerupă activitatea profesională pe motive de sarcină sau maternitate pentru o perioadă de paisprezece săptămâni. Propunerea de a stabili un plafon maxim, după cum se prevede în poziţia Parlamentului în primă lectură (durată care nu poate să depăşească durata prevăzută în Directiva 92/85/CEE a Consiliului) nu a fost reţinută, fiind vorba de o directivă care stabileşte prevederi minime. Poziţia Consiliului (articolul 8) păstrează propunerea Comisiei referitoare la posibilitatea de a prevedea accesul la serviciile de înlocuire, ca o soluţie de substituţie la alocaţia de maternitate.

De asemenea, Consiliul menţine propunerea Comisei referitoare la organismele care se ocupă de aplicarea corectă a acestei directive, prevăzând posibilitatea ca aceste organisme să fie aceleaşi cu organismele care au competenţe în domeniul drepturilor omului (considerentul 21 şi articolul 10 din poziţia Consiliului).

Propunerea raportoarei dumneavoastră

Raportoarea ia act de dorinţa Consiliului de a face progrese în direcţia îmbunătăţirii protecţiei sociale acordată lucrătorilor independenţi şi, de asemenea, protecţiei „soţilor colaboratori” pentru a îndepărta piedicile din calea antreprenoriatului în rândul femeilor.

O serie de puncte avansate de către Consiliu în poziţia sa pot fi acceptate, cum ar fi faptul că Consiliul nu este de acord cu modificarea formulării din Directiva 86/613/CEE privind „gestiunea” întreprinderii ca reprezentând un aspect la care ar trebui să se aplice principiul nediscriminării (considerentul 13 şi articolul 4 alineatul (1) din poziţia Consiliului în primă lectură) sau acela că textul trebuie să fie aliniat la dispoziţiile existente din Directivele 2006/54/CE şi 2004/113/CE în ceea ce priveşte omisiunea termenului „eficace” (articolul 9 alineatul (1) din poziţia Consiliului în primă lectură) sau referinţa la «organism sau organisme», pentru a se înţelege fără echivoc faptul că organismele menţionate la articolul 10 alineatul (2) ar trebui să fie identice cu cele responsabile în temeiul Directivelor 2004/113/CE şi 2006/54/CE (articolul 11 alineatul (2) din poziţia Consiliului în primă lectură) etc.

Raportoarea a observat că în chestiunea protecţiei sociale a soţilor/soţiilor lucrătorilor independenţi, poziţia Consiliului este diferită de poziţia PE în primă lectură, chiar dacă în opinia Consiliului statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a organiza această protecţie socială în conformitate cu dreptul naţional, implementarea acesteia aparţine statelor membre, care pot decide dacă această protecţie socială ar trebui pusă în aplicare în mod obligatoriu sau voluntar şi dacă ar trebui să fie acordată numai la cererea soţilor colaboratori sau a partenerilor de viaţă .

Totodată, în chestiunea protecţiei maternităţii în cazul lucrătoarelor independente şi, prin analogie, a soţiilor şi partenerelor de viaţă a lucrătorilor independenţi, raportoarea ia act de progresele realizate de Consiliu în ceea ce priveşte recunoaşterea faptului că este necesar să li acorde mamelor o indemnizaţie care să le permită întreruperea activităţii pentru o perioadă suficientă pentru buna desfăşurare a unei sarcini normale şi restabilirea fizică după o naştere normală. Poziţia Consiliului, conform cărei femeile respective ar trebui, în conformitate cu legislaţia naţională, să aibă dreptul la o indemnizaţie de maternitate care să le permită întreruperea activităţii pe motive de sarcină sau de maternitate pentru o perioadă de cel puţin 14 săptămâni, poate fi considerată ca reprezentând un progres faţă de situaţia actuală, având în vedere faptul că această perioadă de 14 săptămâni reprezintă o perioadă minimă ce poate fi extinsă de către statele membre, ţinându-se seama de statutul lor special, precum şi de nevoile lor specifice.

Raportoarea nu consideră utilă acceptarea limitării aplicate necesităţii îmbunătăţirii situaţiei soţilor/soţiilor colaboratore numai la domeniul agricol (considerentul 4 din poziţia Consiliului în primă lectură) sau referirea la calitatea şi viabilitatea pe termen lung a sistemelor de protecţie socială (considerentul 19 din poziţia Consiliului în primă lectură), deoarece viabilitatea sistemelor de protecţie socială nu se numără printre obiectivele prezentei directive.

Raportoarea îşi exprimă, de asemenea, rezervele în ceea ce priveşte dispoziţia care prevede posibilitatea ca statele membre să-şi menţină dispoziţiile naţionale care limitează accesul la sistemele specifice de protecţie socială sau la un nivel anume de protecţie (considerentul 16 din poziţia Consiliului) şi dispoziţia în baza căreia statele membre pot hotărî dacă situaţia economică a persoanei sau familiei în cauză trebuie luată în consideraţie în calculul cotizaţiilor şi/sau prestaţiile (considerentul 17).

De asemenea, raportoarea nu poate accepta faptul că organismele responsabile de aplicarea corectă a prezentei directive ar coincide cu organismele care se ocupă de drepturile omului (considerentul 21 şi articolul 10 din poziţia Consiliului) şi propune reluarea parţială a conţinutului amendamentului 9 din poziţia PE în primă lectură, nefiind de dorit să se amestece chestiunile referitoare la drepturile omului cu cele referitoare la tratamentul egal între bărbaţi şi femei.

Raportoarea îşi exprimă convingerea că se pot găsi soluţii adecvate comune care să ţină seama de nevoile specifice existente, astfel încât să se ajungă în final la un text legislativ care să reprezinte o îmbunătăţire reală pentru lucrătoarele independente şi soţiile sau partenerele de viaţă recunoscute, în special în ceea ce priveşte propria lor protecţie socială, independent de cea a soţului/partenerului.

• [1]  Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii (JO L 359, 19.12.1986, p. 56).
• [2]  COM (2008) 0636.
• [3]  Directivele 79/7 CEE, 2004/113 CE şi 2006/54 CE

PROCEDURĂ

Titlu	Egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă
Referinţe	17279/3/2009 – C7-0075/2010 – 2008/0192(COD)
Data primei lecturi a PE - Numărul P	7.5.2009                     T6-0364/2009
Propunerea Comisiei	COM(2008)0636 - C6-0341/2008
Data anunţului în plen al primirii poziţiei comune	25.3.2010
Comisia competentă în fond                      Data anunţului în plen	FEMM 25.3.2010
Raportor(i)                    Data numirii	Astrid Lulling 19.11.2008			Astrid Lulling 19.11.2008		Astrid Lulling 19.11.2008
Data adoptării	4.5.2010		4.5.2010		4.5.2010		4.5.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	+: –: 0:
Membri titulari prezenţi la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Andrea Češková, Marije Cornelissen, Silvia Costa, Tadeusz Cymański, Ilda Figueiredo, Iratxe García Pérez, Zita Gurmai, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Philippe Juvin, Astrid Lulling, Barbara Matera, Angelika Niebler, Siiri Oviir, Antonyia Parvanova, Raül Romeva i Rueda, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Eva-Britt Svensson, Marc Tarabella, Marina Yannakoudakis
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Nicole Kiil-Nielsen, Elisabeth Morin-Chartier, Norica Nicolai, Chrysoula Paliadeli, Rovana Plumb, Joanna Senyszyn, Corien Wortmann-Kool
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Ana Gomes, Alajos Mészáros