RAPORT referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

20.7.2010 - (2010/2010(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Raportoare: Elisabeth Schroedter

Erată/AddendumSelectareERR01

• ERR01 (PDF - 417 KB)
• ERR01 (DOC - 46 KB)

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Integrarea dezvoltării durabile în politicile UE: raport de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene” (COM(2009)0400),

–   având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193),

–    având în vedere Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind un program comunitar de etichetare referitoare la eficiența energetică a echipamentelor de birou (versiune reformată)[1],

–   având în vedere Directiva 2010/31/UE[2] a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (reformare),

–    având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE[3],

–    având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147) și Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la aceasta[4],

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ecologizarea transporturilor” (COM(2008)0433),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru punere în aplicare a internalizării costurilor externe” (COM(2008)0435),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O politică energetică pentru Europa” (COM(2007)0001),

–    având în vedere concluziile Consiliului European din 10/11 decembrie 2009, în special punctele 21-24,

–    având în vedere Raportul Președinției Consiliului privind revizuirea Strategiei UE de dezvoltare durabilă - 2009[5],

–    având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,

–    având în vedere documentul IPCC din 2007 intitulat „Schimbările climatice 2007: raport de sinteză, contribuțiile grupurilor de lucru I, II și III la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice”,

–    având în vedere Raportul Stern din 2006 privind aspectele economice ale schimbărilor climatice,

–    având în vedere inițiativa din 2008 a UNEP, OIM, IOE și ITUC intitulată „Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume durabilă, cu emisii scăzute de carbon”,

–    având în vedere nota documentară a OIM intitulată „Provocările globale ale dezvoltării durabile: strategii pentru locuri de muncă ecologice”, prezentată la Conferința ministerială G8 privind piața muncii și ocuparea forței de muncă desfășurată la Niigata, Japonia, în perioada 11 - 13 mai 2008,

–    având în vedere Declarația OCDE privind creșterea ecologică, adoptată în cadrul reuniunii Consiliului ministerial desfășurate la 25 iunie 2009, precum și actuala sa strategie privind creșterea ecologică,

–    având în vedere Raportul din 2009 al Greenpeace și al Consiliului european pentru energie regenerabilă (EREC) intitulat „Să lucrăm pentru climă: energia regenerabilă și revoluția locurilor de muncă ecologice”,

–    având în vedere Raportul din 2007 al Confederației europene a sindicatelor (ETUC) și al Agenției pentru dezvoltare socială intitulat „Schimbările climatice și ocuparea forței de muncă: impactul schimbărilor climatice și al măsurilor de reducere a emisiilor de CO₂ asupra ocupării forței de muncă în UE-25 până în 2030”,

–   având în vedere numărul 156 al publicației „Ruhr Economic Papers”, intitulat „Consecințe economice ale promovării tehnologiilor care folosesc surse regenerabile de energie, experiența germană”,

–   având în vedere publicația CEPOS intitulată „Energia eoliană, cazul Danemarcei”,

–   având în vedere publicația Universității Rey Juan Carlos intitulată „Studiu privind efectele ajutorului public acordat surselor regenerabile de energie asupra ocupării forței de muncă”,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2007 privind achiziția înainte de comercializare (COM(2007)799),

–    având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Ocuparea forței de muncă în Europa 2009”, în special capitolul 3: „Schimbările climatice și efectele pe piața muncii”,

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800) și Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la aceasta[6],

–    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea redresării economice europene” (COM(2009)0114),

–        având în vedere studiul comun al partenerilor sociali europeni intitulat „Provocările majore cu care se confruntă piețele europene ale muncii”, din 18 octombrie 2007,

–    având în vedere „Cadrul de acțiune pentru dezvoltarea competențelor și calificărilor pe tot parcursul vieții” elaborat în 2002 de partenerii sociali europeni,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe” (COM(2008)0868), precum și raportul din februarie 2010 al grupului de experți, intitulat „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să acționăm acum”,

–    având în vedere studiul din 2009 al Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) intitulat „Necesitățile viitoare în materie de competențe pentru economia ecologică”,

–    având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0234/2010),

A.  întrucât, în 2009, Consiliul European a consacrat dezvoltarea durabilă ca obiectiv central al Tratatului de la Lisabona; întrucât abordarea integrată a aspectelor economice, sociale și ecologice, intensificarea dialogului social, consolidarea responsabilității sociale a întreprinderilor, precum și principiul precauției și cel conform căruia poluatorul plătește se numără printre orientările strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE;

B.  întrucât una dintre prioritățile strategiei Europa 2020 este promovarea unei economii sociale, ecologice și competitive care să utilizeze eficient resursele;

C. întrucât țările industrializate ar trebui, potrivit Acordului de la Copenhaga, să își reducă, până în 2050, emisiile de CO₂ cu 80-90% comparativ cu nivelurile din 1990;

D. întrucât schimbările climatice din Europa afectează în mod diferit regiunile, iar, potrivit unui studiu al Comisiei[7], regiunile din sudul și estul Europei, în care trăiește peste o treime din populația UE, sunt expuse în mod special presiunii schimbărilor climatice; întrucât cele mai vulnerabile grupuri de populație sunt afectate cel mai puternic și, astfel, pot apărea dezechilibre regionale și sociale mai pronunțate;

E.  întrucât trecerea la o economie mai durabilă are efecte pozitive variate asupra diferitelor sectoare, ducând la crearea, înlocuirea sau dispariția parțială a unor locuri de muncă; întrucât toate locurile de muncă ar trebui adaptate la o modalitate durabilă de activitate și producție care să utilizeze eficient resursele, iar nevoia cea mai mare de adaptare vizează astfel relațiile de muncă deja existente, fiind de dorit raporturi de muncă flexibile;

F.  întrucât cifrele din Cartea verde privind schimbările demografice (COM(2005)94) arată că populația de vârstă activă a UE va scădea cu 20,8 milioane (6,8%) între 2005 și 2030 și întrucât numărul de persoane cu vârsta peste 60 de ani crește în prezent de două ori mai repede decât înainte de 2007 – cu aproximativ două milioane pe an, în comparație cu creșterea anterioară de un milion pe an;

G.  întrucât aceste schimbări ar putea duce la o stabilizare a ocupării forței de muncă și la creșterea numărului locurilor de muncă, cu un impact considerabil; întrucât acolo unde au fost realizate condiții-cadru fiabile se înregistrează o ameliorare constantă a posibilităților de angajare și a securității locurilor de muncă, care este stabilizată prin creșterea exporturilor;

H.  întrucât creșterea economică necesară și beneficiile la care conduce aceasta în domeniul ocupării forței de muncă într-o economie bazată pe inovare nu se pot realiza decât dacă cercetătorii și întreprinderile europene sunt în măsură să transforme rezultatele cercetării în produse comerciale; întrucât Tabloul de bord al inovării gestionat de Comisie indică un decalaj de 30% față de SUA și 40% față de Japonia în ceea ce privește inovarea;

I.   întrucât în anumite sectoare noi nu există încă structurile dialogului social; întrucât în anumite sectoare noi nu există acorduri colective sau cele existente nu sunt aplicate și nu există nici coduri profesionale; întrucât toate sectoarele sunt expuse unei presiuni concurențiale ridicate; întrucât, în regiunile cu o rată ridicată a șomajului, presiunea de a accepta condiții de lucru precare este ridicată;

J.   întrucât pe parcursul ultimelor două decenii a apărut pe piața europeană a muncii o lipsă de siguranță a locurilor de muncă pe termen lung, tinerii, în special, văzându-se din ce în ce mai mult în situația de a lucra cu contracte pe termen scurt în condiții de muncă mai puțin avantajoase; întrucât noile locuri de muncă create în aceste condiții nu pot fi considerate durabile, iar aceste deficiențe structurale trebuie abordate în contextul unor obiective de dezvoltare a potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile;

K. întrucât tranziția la o nouă economie durabilă nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a exclude de pe piața muncii lucrătorii cei mai vulnerabili și mai puțin calificați; întrucât, în consecință, trebuie evitat efectul unor practici de selectare a celor mai buni, ale căror prime victime ar fi lucrătorii cel mai puțin calificați;

L.  întrucât egalitatea de gen este consacrată ca unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona și ca unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului; întrucât femeile sunt slab reprezentate în diferite sectoare și din acest motiv nu pot profita în egală măsură de creșterea ocupării forței de muncă generată de noua economie durabilă;

M. întrucât o nouă economie va lua naștere într-o societate în curs de îmbătrânire, cu o forță de muncă din ce în ce mai redusă, făcând astfel necesară atragerea mai multor femei pentru a presta activități remunerate, prin adaptarea organizării muncii și pregătirea angajatorilor din toate sectoarele, în vederea unei forțe de muncă mai diverse;

N. întrucât, conform unor studii recente, prezența femeilor la toate nivelurile de responsabilitate aduce un plus de valoare companiilor, mai ales în ceea ce privește performanța economică;

O. întrucât femeile obțin cea mai mare parte a diplomelor universitare în UE și sunt majoritare la cursurile de afaceri, management și de drept, dar rămân minoritare la nivelul pozițiilor de conducere din firme și organisme publice;

P.  întrucât, mai ales datorită stereotipurilor sexiste care există în educație și în societate, femeile sunt subreprezentate în domenii care sunt considerate în mod greșit „masculine”, cum ar fi tehnologia informațiilor, inginerie, fizică și ocupații tehnice, cum ar fi cele de mecanic și de zidar;

Q. întrucât rata șomajului este în creștere în rândul lucrătorilor mai în vârstă, care se confruntă cu o problemă acută de excluziune socială după vârsta de 55 de ani și întrucât, în ciuda progreselor realizate în cursul deceniului trecut, doar puțin mai mult de o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani aveau o slujbă în 2008, în timp ce 55% dintre bărbații din această grupă de vârstă erau încadrați în muncă,

Strategia de creare de locuri de muncă pentru o nouă economie durabilă

1.  consideră că dezvoltarea durabilă se bazează pe o viziune pe termen lung, în care creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului merg mână în mână și se sprijină reciproc; subliniază potențialul creării de locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile;

2.  consideră că economia post-criză reprezintă o oportunitate reală pentru o dezvoltare durabilă bazată pe justiție socială și ecoeficiență; ia act de faptul că transformarea economiilor europene din economii poluante în economii ecoeficiente va duce la schimbări majore în ceea ce privește producția, distribuția și consumul, iar acest lucru ar trebui valorificat pentru a realiza progrese către o durabilitate veritabilă, fără a pune în pericol prosperitatea sau locurile de muncă; consideră că tranziția către o economie bazată pe energii nepoluante trebuie privită ca o oportunitate de a investi în dezvoltare durabilă, nu doar ca un cost pentru bugetele publice și private;

3.  subliniază importanța măsurilor de promovare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în zonele rurale pentru a combate depopularea zonelor rurale;

4.  consideră că este necesar ca producția de bunuri și servicii să devină mai durabilă și că investițiile într-o nouă economie durabilă reprezintă un potențial pentru dezvoltarea pieței muncii și noi posibilități de venituri; consideră că bilanțul pozitiv ascunde pierderi în anumite sectoare și că, prin urmare, recalificarea și reconversia ar trebui să fie stimulate;

5.  consideră că actuala criză mondială economică și socială, care a încetinit schimbările în ceea ce privește utilizarea energiei și reducerea emisiilor de carbon, nu ar trebui să împiedice statele membre să facă trecerea către o economie competitivă mai durabilă, cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, ținând seama de faptul că această trecere le face mai puternice, mai puțin dependente de importurile din ce în ce mai scumpe, precum și mai competitive;

6.  consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a internaliza costurile externe; invită Comisia să utilizeze, pentru a atribui costurile, instrumentele existente în acest domeniu (sau, dacă este necesar, să dezvolte noi instrumente) și să se asigure că viitoarele sale propuneri pe această temă reflectă rezultatele obținute;

7.  consideră că o nouă economie durabilă a UE trebuie să asigure o dezvoltare economică și socială echilibrată; solicită o politică industrială durabilă ambițioasă, cu accent asupra eficienței resurselor; subliniază faptul că economia ecologică trebuie să ofere perspective de locuri de muncă decente, bine plătite, cu accent pe protecția mediului;

8.  este ferm convins că politica de mediu bazată pe economia de piață poate deveni motorul creșterii și al ocupării forței de muncă în toate ramurile economiei și subliniază că un set de condiții-cadru previzibile și favorabile investițiilor reprezintă baza care va permite întreprinderilor inovatoare să profite în cel mai înalt grad de aceste oportunități, în beneficiul mediului și al lucrătorilor;

9.  solicită implicarea sectorului industrial în inovarea de natură ecologică, având în vedere faptul că antreprenorii joacă un rol foarte important în răspândirea pe scară mai largă a inovațiilor ecologice; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin demonstrarea unor noi oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul strategiilor de dezvoltare a unor economii ce utilizează eficient resursele și a unor industrii durabile;

10. sprijină inițiativa-pilot a Comisiei cuprinsă în strategia Europa 2020 de a realiza acum tranziția către o economie durabilă, de a reduce dependența creșterii economice față de consumul de resurse și energie, de a reduce emisiile cu efecte dăunătoare asupra climei, precum și de a combate, prin urmare, încălzirea globală; salută intenția de a adapta acestui scop condițiile-cadru legislative, instrumentele de stimulare ale economiei de piață, subvențiile și achizițiile publice; regretă totuși faptul că Comisia a pierdut ocazia de a aborda în cadrul strategiei Europa 2020 aspectele legate de potențialul pieței muncii al unei economii durabile;

11. constată că, pentru a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 în materie de locuri de muncă și a utiliza potențialul de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile, precum și pentru a ameliora durabilitatea producției de bunuri și servicii, este necesar să se sporească eficiența energetică a locuințelor și a construcțiilor, ponderea energiilor regenerabile, a tehnologiilor ecologice, a transportului și mobilității durabile, a agriculturii, pescuitului și silviculturii durabile, precum și posibilitățile de consiliere prin intermediul serviciilor de mediu, reciclarea, procesele de producție care utilizează în mod eficient resursele și folosirea materialelor în circuit închis; consideră că sectorul prestării de servicii și cel al economiei sociale prezintă, de asemenea, un important potențial de creare de locuri de muncă ecologice;

12. subliniază faptul că este important ca sectorul public să dețină un rol exemplar, adoptând standarde progresive pentru achiziții și oferind stimulente și informații, în special în domeniul energiei, al construcției de infrastructuri și echipamente, al transporturilor și comunicațiilor, în vederea creării de locuri de muncă cu drepturi adecvate; invită Comisia și statele membre să promoveze, în special în cazul achizițiilor înainte de comercializare, includerea standardelor de mediu și sociale, precum și clauzele privind participarea locală și întreprinderile care operează într-o economie durabilă și incluzivă, mai ales IMM-urile;

13. îndeamnă statele membre să facă schimb de experiență și de cele mai bune practici în domeniul oportunităților de ocupare a forței de muncă în contextul abordării impactului schimbărilor climatice la nivel economic, social și de mediu;

14. este convins că locurile de muncă ecologice durabile nu trebuie să reprezinte doar un element adițional, ci trebuie ca întreprinderile și societatea în ansamblu să fie organizate în mod durabil; este conștient că nu există o ramură a economiei care să poată fi separată și denumită „protecția mediului” sau „industria mediului”, întrucât activitatea de protecție a mediului este corelată cu numeroase sectoare tradiționale, cum ar fi industriile producătoare, industria construcțiilor și a serviciilor; solicită, prin urmare, adoptarea ca definiție de lucru a definiției OIM, conform căreia toate locurile de muncă care generează dezvoltare durabilă sunt locuri de muncă ecologice durabile; explică faptul că definiția include, pe de o parte, locurile de muncă care contribuie în mod direct la reducerea consumului de energie și de materii prime, la protejarea ecosistemelor și a biodiversității și la diminuarea producției de deșeuri și a poluării aerului și, pe de altă parte, toate locurile de muncă care reduc amprenta ecologică; recunoaște că, din cauza relativității definiției, potențialul creării de locuri de muncă nu poate fi stabilit în mod definitiv;

15. consideră că sunt necesare mult mai multe activități de cercetare pentru a măsura impactul politicilor de mediu și climatice asupra numărului net de locuri de muncă create; invită Comisia să acorde prioritate acestui domeniu în cadrul celui de-al optulea Program-cadru;

16. subliniază faptul că toate locurile de muncă sunt subordonate obiectivului de a promova o dezvoltare durabilă și că modalitățile de lucru și producție ar trebui organizate astfel încât să fie cât mai eficiente din punctul de vedere al consumului de energie, materiale și resurse; subliniază, de asemenea, faptul că această abordare ar trebui să vizeze întreaga linie de distribuție și că impunerea unei distincții între industriile eficiente și cele ineficiente din punctul de vedere al consumului este ilogică, toate industriile putând să devină mai durabile;

17. consideră că este foarte important ca un nou cadru comunitar să dispună de un buget suficient pentru a sprijini cercetarea publică și a pune la dispoziție rezultatele cercetării într-un mod simplu și nebirocratic, astfel încât toate societățile, inclusiv microîntreprinderile și IMM-urile să poată să recurgă la anumite schimbări în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea noilor surse de energie, noile procese de producție și reciclarea, precum și utilizarea mai eficientă a resurselor și crearea de locuri de muncă cu drepturi adecvate;

Optimizarea potențialului de ocupare a forței de muncă

18. solicită elaborarea unei strategii europene pentru ocuparea forței de muncă în scopul realizării unei economii durabile ca parte a strategiei Europa 2020, menite să optimizeze potențialul de creare de locuri de muncă și să se concentreze pe condiții de lucru decente, pe sănătatea și siguranța lucrătorilor, pe cerințele în materie de competențe și pe o tranziție echitabilă din punct de vedere social; subliniază faptul că o economie durabilă trebuie să se caracterizeze prin durabilitate socială, tehnologică, economică și ecologică; subliniază că o astfel de strategie pentru ocuparea durabilă a forței de muncă ar trebui să fie o componentă centrală a orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă;

19. recomandă autorităților regionale să adopte strategii de dezvoltare în concordanță cu obiectivele strategiei Europa 2020 în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie durabilă;

20. solicită Comisiei ca, până în 2011, să propună o strategie care să includă atât măsuri legislative, cât și nelegislative care să promoveze locurile de muncă ecologice, care reprezintă o sursă de dezvoltare și prosperitate pentru toți;

21. subliniază că întreprinderile europene au devenit lideri mondiali în domeniul protecției mediului datorită capacității lor de inovare; este preocupat, totuși, de faptul că activitățile de producție sunt în continuare în mare măsură relocalizate din UE în țări terțe care au standarde de mediu mult mai scăzute; invită Comisia și statele membre să combată acest fenomen în mod prompt și ferm, concentrându-se asupra elaborării unei abordări mondiale, multilaterale, care să asigure faptul că concurența mondială se bazează pe cerințe comparabile;

22. subliniază că existența unui cadru stabil, ambițios și pe termen lung este o condiție necesară pentru realizarea întregului potențial de creare de locuri de muncă ecologice; invită Comisia și statele membre să stabilească standardele de mediu și stimulentele financiare care să creeze condițiile-cadru fiabile pentru o perioadă de cel puțin 10 ani și astfel siguranță juridică și de planificare; solicită ca instrumentele financiare existente să fie utilizate pentru a promova durabilitatea și ca unul dintre obiectivele înscrise în perspectivele financiare ale diferitelor fonduri, inclusiv ale fondurilor structurale și ale Fondului de coeziune, să fie sporirea durabilității activității economice și a producției;

23. subliniază, în această privință, importanța conceptului de dezvoltare urbană integrată; subliniază că reconstrucția durabilă a zonelor urbane dezavantajate și-ar putea asuma un rol-pilot; consideră că o condiție prealabilă pentru aceasta o constituie un cadru de politică clar, care include menținerea promovării dimensiunii urbane în cadrul fondurilor structurale;

24. ia act de necesitatea finanțării în cadrul programelor existente pentru a realiza studii focalizate în regiunile cele mai dezavantajate ale UE, astfel încât să se stabilească obiective strategice și să se determine tipul de măsuri necesare pentru a institui condiții favorabile pentru dezvoltarea unor economii locale durabile, cu obiectivele specifice de creare a unor noi locuri de muncă ecologice și a unor măsuri integrate pentru atragerea noilor întreprinderi ecologice și sprijinirea celor deja existente;

25. subliniază faptul că unul dintre cele mai utile instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice ale convergenței regionale și coeziunii teritoriale îl reprezintă investițiile cu obiective precise în domeniul transformării ecologice a regiunilor dezavantajate ale UE;

26. subliniază importanța Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) în crearea de clustere regionale prin interconectarea cercetării, inovării și infrastructurii la nivel local în cadrul noilor tehnologii, de exemplu, în cazul energiilor regenerabile și al eficienței energetice; subliniază în continuare faptul că, în special în zonele urbane, autoritățile regionale și locale sunt cel mai bine plasate și sunt cele mai în măsură să creeze condițiile necesare în vederea dezvoltării grupurilor de întreprinderi inovatoare; subliniază faptul că prin crearea de clustere se poate stimula în mod decisiv dezvoltarea economică locală și se pot crea noi locuri de muncă în regiunile respective;

27. este conștient de faptul că sistemele de finanțare ale UE, naționale și regionale rămân în continuare extrem de necoordonate și, prin urmare, subliniază necesitatea unei mai bune coordonări la mai multe niveluri între programe și a sprijinirii unei mai mari sinergii între diferitele politici comune care utilizează fonduri structurale, agricole și de dezvoltare rurală, programul-cadru de cercetare și programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP) care urmează să fie concepute pentru realizarea unei economii durabile, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; consideră, în ceea ce privește finanțarea în cadrul politicii agricole comune, că ar trebui să se analizeze în continuare tranziția, într-o măsură mai mare, de la mecanismele de ajutor direct spre dezvoltarea rurală și dezvoltarea unei agriculturi durabile din punct de vedere ecologic;

28. solicită din nou Comisiei și statelor membre să valorifice succesul Fondului pentru reconstrucție și să creeze o nouă inițiativă comunitară, inclusiv proiecte-pilot, pentru reconstrucție în vederea unei noi economii durabile;

29. constată că, la punctul 8 din concluziile Consiliului din 21 octombrie 2009, Comisia este invitată să realizeze în mod urgent o revizuire pe sector a subvențiilor care au un impact negativ asupra mediului și care sunt incompatibile cu dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să pună aceste concluzii în aplicare fără întârziere, analizând posibilitățile de realocare bugetară a acestor subvenții în favoarea noilor activități asociate economiei durabile;

30. solicită sisteme eficace de finanțare și stimulente fiscale pentru a sprijini IMM-urile să adopte politici de creare de locuri de muncă ecologice și să asigure inovații și procese de producție ecologice;

31. consideră că legislația propusă și în vigoare a UE în materie de mediu dispune de un potențial considerabil pentru crearea de noi locuri de muncă în domenii precum aerul, solul, apa, energia, serviciile publice, agricultura, transportul, silvicultura și managementul de mediu; invită statele membre să pună în aplicare legislația UE care ar putea duce la noi investiții în tehnologii și locuri de muncă ecologice;

32. reamintește că sectorul achizițiilor publice reprezintă o mare parte a pieței și ar putea oferi stimulente semnificative pentru constituirea unei economii mai ecologice; solicită, prin urmare, impunerea în cadrul tuturor achizițiilor publice a unor standarde ecologice înalte;

33. invită UE și statele membre să anticipeze schimbările, adică să depășească eșecurile în ceea ce privește informarea și incertitudinile, și să încurajeze sensibilizarea, procesele de învățare socială și schimbările privind modelele de consum; afirmă că este nevoie de stimulente pentru ca întreprinderile să investească mai mult în tehnologii ecologice și că lucrătorii sunt mai dispuși să accepte schimbările dacă acestea duc la mai multe oportunități de angajare și dacă se oferă o plasă de siguranță angajaților;

34. subliniază că necesitatea dezvoltării potențialului de creare de locuri de muncă de calitate în cadrul unei noi economii durabile presupune direcționarea inovării înspre găsirea de soluții la principalele provocări cu care se confruntă societatea, printre care se numără șomajul și sărăcia, schimbările climatice, îmbătrânirea populației și diminuarea resurselor; atrage atenția asupra faptului că, pentru promovarea concentrării cunoștințelor diferiților operatori economici publici și privați și în scopul stimulării inovării, este important ca politica industrială și politica în domeniul cercetării să aibă la bază inovarea și grupurile deschise; în acest scop, invită Comisia să dezvolte o platformă tehnologică europeană pentru industriile care consumă puține resurse;

35. recomandă ca, dacă un stat membru decide să subvenționeze, spre exemplu, creșterea producției de energie eoliană, solară și de bioenergie, nivelul subvențiilor să se bazeze pe o evaluare științifică a datelor empirice și ca subvențiile să ofere posibililor investitori perspective de investiții rezonabile și securitate și solicită să se examineze cu atenție factori precum creșterea netă a numărului de locuri de muncă create prin subvenții, prețul energiei, influența netă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor poluanți și, astfel, să se urmărească optimizarea creșterii durabilității;

36. constată că nu există un consens general cu privire la opțiunile tehnologice cele mai durabile din punct de vedere ecologic, economic sau social în contextul concurenței mondiale; consideră că trebuie să se țină seama de multe variabile atunci când se compară, spre exemplu, durabilitatea producției de energie folosind morile de vânt, panourile solare fotovoltaice, arderea cărbunelui cu captarea și stocarea dioxidului de carbon, reactoarele nucleare sau alte tehnologii; prin urmare, solicită să se efectueze studii științifice mai riguroase privind acest subiect, comparând cicluri de producție complete, iar toate procesele de producție să utilizeze mai eficient resursele;

Potențialul de creare de locuri de muncă pentru femei și bărbați în noua economie durabilă

37. subliniază că numai prin creșterea participării femeilor la piața muncii din Europa putem să utilizăm integral potențialul de creștere economică și cel de creare de locuri de muncă din noua economie, deoarece reducerea discrepanțelor dintre ratele de angajare ale bărbaților și femeilor a reprezentat jumătate din creșterea generală a ratei de angajare la nivelul Europei, precum și un sfert din creșterea economică anuală începând cu 1995 și deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru asigurarea unei creșteri sustenabile și satisfacerea cerințelor impuse de transformarea ecologică a unei societăți în curs de îmbătrânire;

38. solicită o inițiativă la nivelul UE pentru a sensibiliza angajatorii, mai ales cei din sectoarele dominate în mod tradițional de bărbați, în legătură cu necesitatea și beneficiile unei forțe de muncă mai diverse într-o societate în curs de îmbătrânire și pentru a le oferi instrumente care să-i pregătească pentru mai multă diversitate;

39. invită UE, statele membre și partenerii sociali să combată discriminarea și să promoveze egalitatea de gen într-o economie durabilă, să creeze un mediu de lucru care să atragă și să convingă femeile să rămână în sectoarele respective, să promoveze echilibrul dintre viața profesională și viața de familie prin intermediul unor facilități adecvate și de înaltă calitate de îngrijire a copiilor și al unor condiții de muncă favorabile vieții de familie, să creeze atât oportunități, cât și condiții care să permită femeilor și bărbaților să participe pe piața muncii în condiții de egalitate, să promoveze participarea femeilor în structurile de reprezentare dominate de bărbați, să reducă segmentarea locurilor de muncă și diferențele de salarizare în funcție de gen;

40. subliniază faptul că investițiile în infrastructura socială oferă o ocazie de modernizare a Europei și de promovare a egalității și pot fi considerate ca o strategie paralelă față de investițiile în tehnologiile ecologice care modernizează infrastructura fizică; prin urmare, consideră că egalitatea de gen ar trebui să fie o prioritate politică și un instrument esențial;

41. subliniază că este esențial să se depună eforturi bine orientate pentru a asigura accesul femeilor la educație la toate nivelurile prin combaterea stereotipurilor sexiste și pentru a le oferi formare profesională pe tot parcursul vieții, în vederea eliminării segregării de gen de pe piața muncii; solicită asigurarea unei instruiri adecvate pentru a preveni gradul redus de reprezentare a lucrătoarelor la nivelul locurilor de muncă ecologice, ținând seama că o autoexcludere masivă a femeilor din domeniile științifice și tehnologice ar conduce la o obstrucționare a creșterii și sustenabilității Europei și ar plasa multe tinere talentate și calificate într-o poziție periferică în ceea ce privește angajarea și siguranța economică;

42. solicită adoptarea unei inițiative la nivelul UE de atragere a fetelor în profesiile MINT (matematică, informatică, științe naturale și tehnologie) și care să combată stereotipurile ce mai domină încă aceste profesii; subliniază că media și educația au un rol esențial în combaterea acestor stereotipuri;

43. subliniază că tinerele, pe parcursul tranziției de la școală la un loc de muncă, ar trebui orientate către uceniciile în care sunt subreprezentate, acest fapt urmând a fi promovat prin intermediul unei planificări comune a școlilor, universităților, agențiilor și/sau firmelor care oferă cursuri de formare profesională, astfel încât acestea să capete aptitudini și competențe specifice, și la nivel avansat sau de specialist, prin experiența în muncă, lucrând mai degrabă constant, decât sporadic și având o perspectivă;

44. invită UE și statele membre să acorde mai multă prioritate locurilor de muncă ecologice pentru femei în cadrul programelor Fondului Social European (FSE), ținând seama de faptul că FSE finanțează programe de formare în domenii precum energia regenerabilă și ecoturismul; subliniază faptul că este nevoie de mai multe eforturi pentru a crește rata de participare a femeilor în proiectele susținute prin FSE, care este în prezent mai mică de 10%; solicită integrarea dimensiunii de gen în bugetul FSE, precum și în cel al planurilor de redresare și al programelor de ajustare structurală, pentru a se asigura că astfel de programe atrag și integrează, în egală măsură, și femeile;

45. subliniază că tranziția la o nouă economie nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a renunța la diverse măsuri privind egalitatea, ci ar trebui considerată ca o ocazie unică pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii din UE, deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru asigurarea unei creșteri durabile, utilizarea la maxim a potențialului de creare de locuri de muncă și întărirea competitivității;

Munca decentă

46. invită Comisia ca, dincolo de potențialul creării de locuri de muncă pentru lucrătorii înalt calificați, să acorde o atenție deosebită numeroaselor locuri de muncă care necesită calificare medie sau scăzută din cadrul economiei durabile, precum și lucrătorilor necalificați, dar specializați; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită acestui aspect în cadrul orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă; invită statele membre să valorifice locurile de muncă din domeniile de calificare medie și scăzută și să asigure condiții de lucru decente pentru acestea;

47. subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită condițiilor de lucru decente, cerințelor în materie de competențe și unei tranziții echitabile din punct de vedere social; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să garanteze că o strategie de ocupare a forței de muncă pentru o economie durabilă aduce beneficii tuturor persoanelor din cadrul UE; subliniază necesitatea includerii în cadrul acestei strategii a tuturor tipurilor de locuri de muncă, fie că este vorba de locuri de muncă înalt calificate sau de locuri de muncă slab sau mediu calificate; solicită să se sporească oportunitățile în domeniul educației, al cercetării și al dezvoltării; solicită, în plus, ca în cadrul orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă și al programului „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” al Comisiei să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu cel mai redus acces la piața muncii, lucrătorilor celor mai vulnerabili, în special celor cu handicap și celor mai puțin calificați, precum și protejării lor;

48. consideră că politica de ocupare a forței de muncă ocupă un rol central în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și solicită, prin urmare, în spiritul programului OIM „Munca decentă”, condiții de lucru bune din punct de vedere calitativ, precum și un nivel de salarizare suficient pentru un trai decent și care să garanteze o participare corespunzătoare la PIB;

49. constată că din cauza existenței frecvente a unui nivel mai scăzut de organizare a angajaților și a angajatorilor din anumite sectoare noi există un risc de apariție a unor relații de muncă precare și a unor condiții de lucru inadecvate; invită UE și statele membre să creeze condițiile-cadru necesare pentru stabilirea unor structuri de reprezentare în noile sectoare; invită partenerii sociali să se organizeze și solicită Comisiei să promoveze schimbul de bune practici la nivelul întregii UE, în special în ceea ce privește consolidarea procedurilor de informare și consultare a lucrătorilor, precum și instituirea de comitete europene de întreprindere;

50. constată că este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a se asigura armonizarea eficientă la nivelul UE a cerințelor minime pentru organizarea timpului de lucru în raport cu sănătatea și siguranța lucrătorilor;

51. invită statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, să elaboreze planuri integrate pentru evaluarea operațiunilor de transformare ecologică atât la nivel local, cât și la nivel național; invită partenerii sociali să monitorizeze participarea angajaților la strategia de dezvoltare durabilă, propunând și apoi adoptând politici de consolidare a participării efective în domeniul mobilității durabile pentru lucrători și al creșterii economice ecologice;

52. invită partenerii sociali să fie deschiși la noile sectoare și să elaboreze strategii pentru integrarea asociațiilor sectoriale în parteneriatul social;

53. invită UE și statele membre să condiționeze mai strict subvențiile și achizițiile publice de respectarea unor standarde sociale minime la nivel național și să promoveze înființarea de structuri de reprezentare a partenerilor sociali;

54. subliniază că asigurarea formării și învățării pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii afectați de schimbările proceselor de producție ale unei întreprinderi sau ale unui sector creează, de asemenea, noi locuri de muncă; invită UE să dezvolte un cadru pentru anticiparea schimbărilor și restructurărilor, în special ale producției, care să le garanteze tuturor lucrătorilor afectați dreptul de a participa la sistemele de formare și învățare pe tot parcursul vieții; invită statele membre, angajatorii și angajații să recunoască gestionarea competențelor, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții ca responsabilitate comună, astfel cum s-a stabilit în acordul-cadru al partenerilor sociali privind învățarea pe tot parcursul vieții din 2002; solicită Comisiei să includă în cadrul referitor la învățarea pe tot parcursul vieții o a noua competență-cheie, legată de mediu, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, care este esențială într-o societate bazată pe cunoaștere; invită statele membre să integreze conceptul de durabilitate în programele de formare profesională de bază, de educație și învățare pe tot parcursul vieții;

55. invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să își intensifice eforturile pentru a gestiona în mod eficace efectele negative ale restructurării, atât în cadrul economiei locale, cât și în câmpul muncii; subliniază nevoia de a difuza orientări privind gestionarea schimbării și a consecințelor sale sociale;

Confruntarea cu cerințele în materie de competențe

56. subliniază că statele membre trebuie să își adapteze sistemele de educație și formare, să elaboreze și să pună în aplicare planuri de acțiune cu obiective precise, în vederea reconversiei profesionale a lucrătorilor din sectoarele care vor fi afectate de transformarea economiilor locale într-o nouă economie durabilă, pentru a asigura faptul că aceștia au acces la noi locuri de muncă ecologice durabile și a garanta că forța de muncă își poate ajusta competențele la nevoile pieței muncii pe care le implică o economie durabilă construită pe concepte de formare bazate pe competențe; salută, în acest context, inițiativa „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” a Comisiei și recunoaște faptul că un pas în direcția corectă este cooperarea cu statele membre ale UE; subliniază totuși faptul că această inițiativă trebuie să fie mai strâns corelată cu obiectivele Deciziei Consiliului privind dezvoltarea durabilă și continuată prin măsuri tangibile atât la nivelul UE, cât și în statele membre ale UE;

57. subliniază nevoia de a consolida metoda deschisă de cooperare și schimburile de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, locurile de muncă ecologice și învățarea pe tot parcursul vieții, pentru a garanta gestionarea eficientă și cu succes a transformării economiei și, prin extensie, a noilor nevoi de formare și a efectelor sociale negative care rezultă din această tranziție;

58. îndeamnă statele membre să combată discriminarea pe criterii de vârstă și să adapteze ofertele de formare și strategiile de învățare pe tot parcursul vieții la nevoile lucrătorilor mai în vârstă, astfel încât să se obțină un nivel ridicat de participare și în rândul lucrătorilor cu vârsta peste 55 de ani, inclusiv al femeilor cu vârsta peste 55 de ani;

59. invită UE și statele membre să adopte politici detaliate în domeniul inovării și al creativității, în special în ceea ce privește educația și formarea, inclusiv educația și formarea profesională, drept bază a unei economii ecologice, a competitivității și a prosperității;

60. consideră că în perioadele de criză este esențial ca tinerii să fie atrași spre noul tip de locuri de muncă ecologice și să se asigure că programele de calificare promovează accesul tinerilor la piața muncii, astfel încât aceștia să poată profita de potențialul de creare de locuri de muncă, pentru a combate rata ridicată a șomajului în rândul cetățenilor cu vârsta de sub 25 de ani și pentru a profita de competențele tinerei generații în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii; regretă faptul că inițiativa-pilot UE 2020 – „Tineretul în mișcare”– îi exclude pe tinerii care nu au studii superioare; subliniază că, pentru a se produce o schimbare reală, această inițiativă trebuie să se concentreze asupra tinerilor care au, în prezent, cele mai puține oportunități și care sunt expuși riscului sărăciei;

61. invită statele membre să elaboreze, în colaborare cu partenerii sociali, și să pună în aplicare programe de orientare profesională pentru tineri în disciplinele științifice și tehnologice pentru a promova dezvoltarea unei economii viabile și durabile, precum și măsuri de informare și de sensibilizare în ceea ce privește aspectele ecologice și de mediu, atât prin intermediul sistemului de educație formală, cât și prin măsuri ale autorităților locale și regionale;

62. invită Comisia să coopereze mai îndeaproape cu statele membre în vederea elaborării unor prognoze pe termen mediu și lung cu privire la competențele căutate pe piața locurilor de muncă și să încurajeze parteneriatele dintre universități și sectorul întreprinderilor în scopul favorizării intrării tinerilor pe piața forței de muncă, contribuind în același timp la crearea unei societăți bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la crearea unor mai bune perspective de angajare pentru absolvenți;

63. invită statele membre și partenerii sociali să stabilească obiective pentru a asigura participarea egală a femeilor și a bărbaților, să ofere oportunități egale în domeniul educației și al formării, scheme de recrutare specifice, sisteme de ucenicie specializate și inițiative de formare pentru femei, migranți, persoanele aflate în șomaj pe termen lung și alte categorii de persoane discriminate pe piața muncii;

64. îndeamnă statele membre să utilizeze Fondul european de ajustare la globalizare pentru a realiza obiectivele europene și a promova noi competențe, inclusiv în vederea unor noi locuri de muncă ecologice durabile și de înaltă calitate;

65. invită părțile responsabile să monitorizeze ocuparea forței de muncă pentru a face ca formarea profesională de bază și învățarea pe tot parcursul vieții să devină mai relevante; invită statele membre, în acest context, să analizeze fezabilitatea fondurilor de tranziție pentru a gestiona cerințele în materie de competențe;

66. invită UE și statele membre să facă din promovarea adaptabilității la o economie durabilă unul dintre obiectivele Fondului social european, pentru a contribui la o durabilitate mai mare a activităților economice și a dezvoltării infrastructurii;

67. reamintește că dimensiunea durabilă nu ar trebui să se limiteze la formarea pentru locuri de muncă legate de mediu, ci trebuie integrată în toate programele de educație și formare, pentru a promova o cultură a dezvoltării durabile și sensibilizarea privind aspectele de mediu;

68. subliniază valoarea adăugată a învățării pe tot parcursul vieții și solicită statelor membre să elaboreze un plan detaliat al potențialului local în vederea organizării unor formări axate pe cerere, care să îmbine resursele disponibile cu nevoile reale și să restabilească prestigiul învățământului secundar profesional, oferind acces la un învățământ de înaltă calitate, în special în regiunile în care potențialul local și sectoarele de activitate tradiționale necesită aptitudini și cunoștințe speciale pentru a putea fi exploatate la capacitate maximă; solicită Comisiei să pună la dispoziția statelor membre suportul tehnic necesar în vederea elaborării unui plan al nevoilor locale și constată că școlile secundare profesionale care asigură un învățământ de înaltă calitate ar putea contribui la reducerea șomajului în rândul absolvenților și la ocuparea durabilă a forței de muncă;

69. subliniază importanța utilizării Fondului social european de către statele membre în vederea investirii în dezvoltarea de competențe, ocuparea forței de muncă și activități de formare și reconversie profesională cu scopul de a crea locuri de muncă mai multe și mai bune prin intermediul proiectelor naționale, regionale și locale; subliniază faptul că experiența profesională a persoanelor mai în vârstă poate contribui de asemenea la aceste inițiative, având în vedere creșterea ponderii acestora în cadrul populației UE; recomandă autorităților regionale și locale să aibă un contact permanent și adecvat cu mediul de afaceri, patronate, sindicate și ONG-uri pentru o proiecție pe termen mediu și lung a nevoilor de pe piața muncii;

70. recunoaște rolul important al autorităților locale și regionale în educație, ca bază pentru dobândirea de noi competențe de viitor, inclusiv prin învățare continuă și reconversie profesională; subliniază faptul că, în multe state, condițiile generale pentru educația și formarea profesională a tinerilor, inclusiv a celor care abandonează școala și care nu dețin nicio calificare, intră în responsabilitatea autorităților regionale și locale; prin urmare, încurajează regiunile să atragă fonduri structurale pentru infrastructura educațională, în special în zonele urbane și în regiunile defavorizate, și prin acest sprijin să permită o educație școlară cuprinzătoare și accesibilă; subliniază potențialul (de educație și formare) semnificativ oferit de integrarea în cadrul unei rețele a autorităților locale și regionale, a întreprinderilor și asociațiilor în vederea creării de locuri de muncă durabile în domeniul transportului local, al mobilității urbane, al educației și al cercetării și dezvoltării, punând accesul pe egalitatea de șanse;

71. constată că este necesar să existe o cooperare între statele membre, partenerii sociali și instituțiile de învățământ superior în vederea creării unor cicluri de studii universitare și postuniversitare și a elaborării unor discipline orientate către transformarea ecologică a economiilor;

72. consideră că provocările demografice necesită o strategie mai amplă, în care crearea de locuri de muncă să fie corelată cu abordarea nevoilor noi și emergente de pe piața europeană a muncii; consideră că, în această privință, trebuie realizate mai multe progrese în ceea ce privește îmbunătățirea mobilității lucrătorilor din UE, inclusiv a cercetătorilor și a altor cadre profesioniste, în vederea atingerii obiectivului de a avea o Europă fără frontiere în interiorul pieței interne a UE;

Tranziție echitabilă din punct de vedere social

73. constată că sporirea durabilității activităților economice poate implica schimbări în ansamblul unor sectoare industriale; invită UE și statele membre să încerce să evite sacrificiile sociale în tranziția către o economie durabilă și să vizeze condiții-cadru pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social, care să minimizeze riscurile tranziției și să optimizeze câștigurile pentru toți lucrătorii; subliniază faptul că transformarea echitabilă din punct de vedere social este o componentă de bază a dezvoltării durabile și o condiție prealabilă esențială pentru ca cetățenii Europei să sprijine tranziția;

74. subliniază că costurile care ar rezulta dintr-o gestionare defectuoasă a tranziției pot fi mult mai mari decât investițiile pentru anticipare; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să își asume împreună răspunderea pentru o gestionare preventivă a tranziției;

75. subliniază necesitatea de a integra economia durabilă în cadrul responsabilității corporative și sociale în domeniul mediului, precum și posibilitatea de a promova o cultură a dezvoltării durabile și o economie durabilă prin intermediul programelor de formare, în contextul responsabilității sociale corporative;

76. reamintește că printre măsurile esențiale de prevenire se numără crearea condițiilor necesare pentru ca lucrătorii să poată beneficia de perfecționare profesională și să se adapteze la noile tehnologii, pentru a preveni disponibilizările, și, totodată, promovarea și susținerea acordurilor colective pentru a anticipa schimbările și a evita șomajul, consolidarea securității sociale, sistemele de asistență pentru venit și inițiativele proactive de formare sectorială;

77. invită Comisia să furnizeze sprijin la nivelul UE pentru cercetarea în domeniul carierelor viitorului, pentru a preveni disponibilizările și a menține locurile de muncă în Uniunea Europeană;

78. subliniază nevoia unei cooperări strânse și eficace și a complementarității dintre organizațiile internaționale și invită Organizația Mondială a Comerțului să ia măsuri privind dimensiunea socială și de mediu a investițiilor și a comerțului;

79. recunoaște faptul că ONG-urile și sindicatele au de jucat un rol important în dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă ecologice prin contribuția lor la procesele decizionale, în calitate de angajatori, precum și în ceea ce privește sensibilizarea opiniei publice;

80. subliniază că organizațiile care investesc în practici eficiente din punct de vedere ecologic vor contribui la crearea unui mediu de lucru mai bun pentru personal și angajați, putând deveni, prin urmare, mai productive; solicită statelor membre să promoveze Sistemul comunitar de management de mediu și de audit (EMAS) și să încurajeze toate sectoarele economice să depună eforturi pentru a obține înregistrarea EMAS; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să includă aspecte esențiale de mediu în cadrul dialogului social, la toate nivelurile de consultare, punând accentul pe negocierile sectoriale; subliniază faptul că, pentru ca tranziția să fie echitabilă din punct de vedere social, lucrătorii ar trebui să joace în calitate de parteneri un rol participativ în acest proces; solicită implicarea reprezentanților angajaților însărcinați cu ecologizarea locurilor de muncă, așa cum este aceasta definită de OIM, în conformitate cu practicile naționale, pentru a face ca locurile de muncă, întreprinderile și industriile să devină mai durabile; invită statele membre și partenerii sociali să coopereze într-un mod organizat cu părțile interesate și experții din domeniul mediului, pentru a recurge la consilierea acestora în cadrul procesului de gestionare a tranziției;

81. invită statele membre și partenerii sociali ca, în cadrul procesului de gestionare a tranziției, să coopereze într-un mod organizat cu părțile interesate din domeniul mediului, inclusiv cu ONG-urile;

82. invită UE, cu sprijinul partenerilor sociali, să inițieze un dialog sistematic în cadrul relațiilor sale externe, în vederea adoptării unei abordări similare în domeniul dezvoltării durabile și în alte părți ale lumii, cu scopul de a garanta aceleași condiții de dezvoltare, precum și faptul că competitivitatea industrială nu este în pericol; consideră că garantarea unei concurențe echitabile în cadrul sectoarelor durabile de producție va avea un efect benefic în ceea ce privește ameliorarea protecției și a condițiilor de muncă ale lucrătorilor;

83. invită Comisia și statele membre să inițieze campanii de informare și sensibilizare a publicului cu privire la crearea unor locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile;

84. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

• [1]  JO L 39, 13.2.2008, p. 1.
• [2]  JO L 153, 18.6.2010, p. 13.
• [3]  JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
• [4]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0154.
• [5]  CNS ST16818/09, 1.12.2009.
• [6]  Texte adoptate, P6_TA(2009)0123.
• [7]  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Regiunile 2020 – o evaluare a provocărilor viitoare pentru regiunile UE”, noiembrie 2008, disponibil la:
  http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/working/regions2020/pdf/regions2020_en.pdf.

EXPUNERE DE MOTIVE

Angajamentul UE pentru durabilitate

În concluziile sale din decembrie 2009 privind Strategia UE reînnoită de dezvoltare durabilă[1], Consiliul European a definit dezvoltarea durabilă ca fiind acea dezvoltare care satisface nevoile actualei generații fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Concluziile menționează șapte provocări centrale: schimbările climatice și energiile nepoluante, transportul durabil, consumul și producția durabile, conservarea și gestionarea resurselor naturale, sănătatea publică, incluziunea socială, tendințele demografice, precum și migrația și sărăcia în lume. Principiile directoare ale strategiei sunt abordarea integrată a problemelor economice, sociale și de mediu, intensificarea dialogului social, consolidarea responsabilității sociale a întreprinderilor, precum și principiul precauției și cel conform căruia poluatorul plătește. În plus, concluziile Consiliului prevăd investiții în capitalul uman, social și de mediu, inovații tehnologice și noi servicii ecologice, în scopul de a stabili pe termen lung premisele pentru competitivitate, prosperitate, coeziune socială, locuri de muncă de calitate înaltă și o mai bună protecție a mediului.

De asemenea, Consiliul a confirmat, în 2009, angajamentul UE de a se implica în mod semnificativ în eforturile internaționale de combatere a încălzirii globale tot mai pregnante. În deciziile sale, UE s-a angajat ca până în 2020 să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 %, comparativ cu nivelul emisiilor din 1990 și, tot până în 2020, să-și satisfacă 20 % din nevoile energetice prin utilizarea de surse de energie regenerabile. Conform unui studiu realizat de IPCC, încălzirea globală poate fi limitată la 2°C doar în condițiile în care până în 2050 țările industrializate își vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-90 % comparativ cu nivelurile din 1990[2]. Acest lucru înseamnă că Uniunea Europeană trebuie să își intensifice considerabil eforturile în domeniul energiilor regenerabile și al eficienței energetice.

Ce înseamnă locuri de muncă ecologice?

Inclusiv din definiția dezvoltării durabile formulată de Consiliu, reiese că vor fi afectate aproape toate sectoarele industriale și ale prestării de servicii relevante. Din acest motiv, prezentul raport se raportează la definiția cuprinzătoare a locurilor de muncă ecologice, astfel cum a fost formulată de OIM[3]. Conform acestei definiții, „locurile de muncă ecologice” nu se limitează la acele domenii de activitate care au o legătură directă cu protecția mediului. Dimpotrivă, un loc de muncă este ecologic în măsura în care acesta contribuie la tranziția către un model economic durabil, la economisirea de energie, la utilizarea de surse de energie regenerabile, precum și în măsura în care acesta conservă resursele naturale, protejează și conservă ecosistemele și diversitatea biologică, diminuează volumul de deșeuri și previne poluarea aerului.

Pornind de la această definiție, nu împărtășesc punctul de vedere al Comisiei conform căruia locurile de muncă ecologice reprezintă mai ales apanajul tehnologiilor de vârf, ci mă aliniez mai degrabă concluziilor OIM, care afirmă că toate domeniile de activitate sunt afectate în mod considerabil de tranziția către durabilitate, fapt care conduce la o altă analiză a nevoii de formare și învățare continuă și a necesității de a dispune de o educație ecologică în general.

Optimizarea potențialului de ocupare a forței de muncă

Efectele auxiliare pozitive ale dezvoltării și promovării domeniului energiilor regenerabile și al eficienței energetice sunt imense. Astfel, studiul realizat de Greenpeace[4] estimează că potențialul mondial de creare de locuri de muncă în domeniul energiei regenerabile și al eficienței energetice este de peste 8 milioane.

Experiența din Germania confirmă aceste prognoze și arată în mod clar că dezvoltarea puternică a sectorului energiilor regenerabile are efecte directe asupra ocupării forței de muncă. În temeiul legii privind energiile regenerabile, în Germania, au fost create 250 000 de noi locuri de muncă; Germania joacă astfel un rol de lider pe plan internațional. Au fost incluse, de asemenea, și efectele indirecte asupra locurilor de muncă, de la intrarea în vigoare a legii în 2000, această lege determinând o creștere constantă a ocupării forței de muncă; previziunile estimează o creștere de 400 000 de locuri de muncă până în 2020. În modelul său de calcul net inclus în studiul[5] privind situația ocupării forței de muncă în Europa în 2009, Comisia a ignorat faptul că creșterea ocupării forței de muncă în noile sectoare durabile, cum ar fi sectorul energiilor regenerabile din Germania, se stabilizează, în plus, prin creșterea exporturilor. Comisia calculează cifrele de creștere nete doar în interiorul pieței interne europene și ignoră potențialul pe care îl poate fructifica UE printr-un rol de lider mondial în procesul de tranziție către o economie durabilă.

Succesul modelului german a fost determinat, în special, de faptul că legea privind energiile regenerabile (EEG), legea privind certificatul de performanță energetică și programele de creditare finanțate din fonduri publice au oferit investitorilor condiții-cadru fiabile și pe termen lung. În lipsa unor astfel de poziții politice și financiare clare, nu poate fi exploatat potențialul pe care îl oferă piața muncii.

Între timp, alte state ale UE au început să urmeze modelul german. De aceea, Uniunea Europeană trebuie să integreze în strategia Europa 2020 angajamentul de a crea condițiile-cadru fiabile și de a întreprinde inițiative legislative în timp util. În cadrul domeniilor lor de competență, statele membre trebuie să acționeze în acest sens cu rapiditate. Acest lucru presupune consacrarea tranziției către o economie durabilă ca obiectiv central în cadrul tuturor procedurilor de atribuire a fondurilor UE, în special a fondurilor structurale. În următorii zece ani trebuie să încurajăm în mod sistematic investițiile necesare.

Potențialul real de creare de locuri de muncă al unei noi dezvoltări durabile este greu de cuantificat și, în consecință, în ceea ce privește cifrele concrete, studiile menționate în preambulul acestui raport sunt vagi și, parțial, contradictorii. Calculele diferă în proporție mult prea mare în funcție de condițiile-cadru luate în considerare. Sectorul transporturilor reprezintă un exemplu în acest sens.

Studiul realizat de UNEP[6] examinează tranziția din sectorul mobilității urbane de la transportul individual motorizat la sistemele publice de transport în comun eficiente și menționează un factor de multiplicare a potențialului de ocupare a forței de muncă cuprins între 2,5 și 4,1. Totuși, având în vedere scenariile de finanțare practicate până în prezent de Comisie, sectorul transportului public va fi supus unei presiuni imense. În timp ce dezvoltarea de automobile electrice dispune de resurse masive industriale și de cercetare, sectorul transportului public și cel al mijloacelor de transport corespunzătoare sunt excluse din programele de finanțare. În mediul urban, cele două forme de mobilitate se află într-o concurență directă. Potențialul de ocupare a forței de muncă pe care îl presupune mobilitatea durabilă nu poate fi dezvoltat pe deplin decât dacă este exploatat prin condiții-cadru politice și orientări financiare. O situație similară cu cea din transportul public se întâlnește în ceea ce privește potențialul oferit de vânzările și prestările de servicii în sectorul bicicletelor. Din punctul de vedere al impactului asupra mediului, ambele forme de mobilitate sunt de preferat autovehiculului electric.

O nouă economie durabilă pentru o Europă socială și incluzivă

Tranziția către o economie durabilă nu este doar o necesitate ecologică, ci trebuie să devină parte integrantă din strategia noastră pentru o Europă socială. O tranziție de succes depinde în mare măsură de gradul de acceptare din partea europenilor și nu putem câștiga încrederea cetățenilor decât dacă putem demonstra că strategia noastră pentru tranziția la o economie durabilă este echitabilă din punct de vedere social și că va conduce pe termen lung la niveluri mai mari de ocupare a forței de muncă, la condiții de muncă mai bune și la o securitate socială consolidată. Obiectivul unei noi economii durabile trebuie să fie durabilitatea socială și ecologică, temelia unei astfel de strategii fiind gestionarea echitabilă din punct de vedere social a schimbărilor.

Munca decentă

Problema cea mai importantă care se ridică aici este cea a calității locului de muncă. În special în domeniile care necesită un grad scăzut de calificare crește numărul contractelor de muncă în condiții precare. Pornind de la definiția cuprinzătoare a dezvoltării durabile formulată de Consiliul European, nu pot reduce scopul prezentului raport la o analiză strict numerică a potențialului de ocupare a forței de muncă oferit de locurile de muncă ecologice, ci am analizat și modul în care pot fi asigurate condiții de muncă decente pentru locurile de muncă ecologice, precum și modul în care tranziția către o economie durabilă poate fi realizată într-un mod echitabil din punct de vedere social.

Din cercetările pe care le-am efectuat în vederea elaborării acestui raport, reiese în mod clar că problema condițiilor de muncă în noile sectoare este esențială. Atât lucrătorii din sectorul energiei solare din Germania de Est, de exemplu, cât și reprezentanții industriei eoliene critică presiunea ridicată exercitată în vederea productivității care, asociată cu presiunea exercitată de concurența internațională, are drept rezultat salarii reduse și condiții de muncă precare. În aceste condiții, este dificil să convingem lucrătorii să se reorienteze către alte sectoare, după ce aceștia și-au asigurat în timp condiții de lucru decente și bunăstare socială, cum ar fi de exemplu un lucrător din industria cărbunelui. În urma discuțiilor cu asociațiile patronale și sindicatele, reiese clar că principala problemă pentru ambele părți în aceste noi sectoare o reprezintă lipsa structurilor de reprezentare; există deja proiecte care încearcă să încurajeze crearea unor astfel de structuri și raportul meu sprijină fără echivoc aceste eforturi.

Competențe profesionale necesare

O tranziție echitabilă din punct de vedere social înseamnă și abordarea problemei educației și a formării cetățenilor. Pe de o parte, trebuie să ne asigurăm că potențialul de creare de locuri de muncă al economiei ecologice este într-adevăr exploatat. Potențialul de creștere din anumite sectoare poate fi fructificat numai în condițiile în care există suficient de mulți lucrători instruiți și formați în mod corespunzător. Pe de altă parte, trebuie să garantăm că tranziția reprezintă o șansă pentru toți: persoane tinere și mai în vârstă, femei, persoane integrate pe piața muncii și persoane din exteriorul acesteia. Este încă prea devreme pentru a putea estima care sunt calificările necesare, precum și în ce măsură sunt acestea utile. Este însă evident faptul că trebuie să aliniem în mod anticipat sistemele de educație și formare, precum și strategiile de învățare pe tot parcursul vieții la nevoile durabilității și că vor fi necesare programe personalizate pentru a garanta că, de exemplu, și o lucrătoare care a lucrat timp de 30 de ani în industria cărbunelui va avea o șansă să se reorienteze profesional. Pentru a gestiona eficient nevoia stringentă de noi calificări, reconversie și formare continuă, trebuie să analizăm care sunt grupurile de lucrători și șomeri care au nevoie de sprijin în mod deosebit și să luăm măsurile corespunzătoare.

Tranziție echitabilă din punct de vedere social

Tranziția presupune un grad mare de flexibilitate și, în unele cazuri, chiar mobilitate. Exemplul adesea invocat al Danemarcei arată că populația consideră gradul ridicat de flexibilitate pe piața muncii ca pe o șansă și nu ca un pericol, în condițiile în care securitatea socială este garantată prin sisteme de stat și parteneriate sociale solide, iar gestionarea anticipată a calificărilor oferă perspective. Premisa pentru succesul unei tranziții către o economie durabilă o reprezintă protecția socială care trebuie garantată lucrătorilor în etapele de transformare necesare.

• [1]  Concluziile Consiliului European din 10/11 decembrie 2009.
• [2]  IPCC: Schimbările climatice 2007: raport de sinteză, contribuțiile grupurilor de lucru I, II și III la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, echipa editorială, Pachauri, R.K. și Reisinger, A. (editori), IPCC, Geneva, Elveția.
• [3]  Nota documentară a OIM intitulată „Provocările globale ale dezvoltării durabile: strategii pentru locuri de muncă ecologice”, Conferința ministerială G8 privind piața muncii și ocuparea forței de muncă, Niigata, Japonia, 11-13 mai 2008.
• [4]  Raportul Greenpeace și al Consiliul European pentru energie regenerabilă (EREC) intitulat „Să lucrăm pentru climă: energia regenerabilă și revoluția locurilor de muncă ecologice” din 2009.
• [5]  Raportul Comisiei Europene „Ocuparea forței de muncă în Europa în 2009”.
• [6]  Inițiativa UNEP, OIM, IOE și ITUC din 2008 intitulată „Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume durabilă, cu emisii scăzute de carbon”.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice Şi monetare (25.6.2010)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Raportor pentru aviz: Edward Scicluna

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că actuala criză mondială economică și socială, care a încetinit schimbările în ceea ce privește utilizarea energiei și reducerea emisiilor de carbon, nu ar trebui să împiedice statele membre să facă trecerea către o economie competitivă mai durabilă, cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al resurselor, ținând seama de faptul că această trecere le face mai puternice, mai puțin dependente de importurile din ce în ce mai scumpe, precum și mai competitive;

2.  susține faptul că o strategie europeană pentru ocuparea forței de muncă trebuie să ia în considerare efectele economice ale schimbărilor climatice asupra piețelor europene ale muncii, activitățile economice organizate pentru adaptarea la astfel de schimbări și alte activități care rezultă în urma schimbărilor politicilor care vizează reducerea schimbărilor climatice;

3.  subliniază faptul că transferul presiunii fiscale exercitate asupra forței de muncă și asupra întreprinderilor către utilizarea resurselor energetice neregenerabile poate promova o economie eco-eficientă și locuri de muncă ecologice, acest lucru evitând, de asemenea, un impact negativ asupra mediului;

4.  subliniază că Comisia ar trebui să profite de perioada de elaborare a viitorului cadru financiar multianual pentru a promova o piață durabilă a muncii, acordând o atenție deosebită locurilor de muncă ecologice;

5.  solicită Eurostat, OCDE și tuturor agențiilor de statistică din statele membre să analizeze posibilitatea de a restructura clasificarea statistică a activităților economice pentru a reflecta mai bine noile industrii ecologice, puțin vizibile în prezent din cauza includerii acestora în clasificarea convențională a industriilor, prin introducerea unui cod NACE diferit;

6.  observă faptul că, conform OCDE, sectorul de bunuri și servicii ecologice are potențialul de a crea locuri de muncă pentru o gamă largă de competențe și abilități, inclusiv pentru lucrătorii necalificați, și invită Comisia să acorde o atenție deosebită acestui grup vulnerabil;

7.  consideră că, în contextul evoluției demografice, există un potențial important de creare de locuri de muncă durabile în domeniul prestării de servicii sociale și de sănătate, care trebuie explorat în conformitate cu obiectivele de eficiență ale politicii de ocupare a forței de muncă;

8.  consideră că politica de ocupare a forței de muncă ocupă un rol central în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și solicită, în spiritul programului OIM „Decent Work”, condiții de muncă bune din punct de vedere calitativ, un nivel de salarizare suficient pentru un trai decent și care să garanteze o participare corespunzătoare la PIB;

9.  subliniază faptul că o tranziție către o economie ecologică necesită programe educaționale și de pregătire profesională adecvate, în anumite cazuri universitățile trebuind să analizeze posibilitatea de a oferi noi domenii de studiu și noi specializări, și încurajează statele membre să abordeze de urgență deficitul de competențe care există deja între lucrătorii disponibili și nevoile industriilor ecologice;

10. solicită sisteme eficace de finanțare și stimulente fiscale pentru a sprijini IMM-urile să adopte politici de creare de locuri de muncă ecologice și să asigure inovații și procese de producție ecologice;

11. solicită implicarea sectorului industrial în inovarea de natură ecologică, având în vedere faptul că antreprenorii joacă un rol foarte important în răspândirea pe scară mai largă a inovațiilor ecologice; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin demonstrarea unor noi oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul strategiilor de dezvoltare a economiilor bazate pe resurse eficiente și a industriilor durabile;

12. susține faptul că, în vederea restructurării accelerate anticipate ca răspuns la criza mondială și la schimbările climatice, statele membre ar trebui să aibă obligația de a pregăti un cadru care să explice clar modalitățile prin care guvernele, angajatorii și angajații ar trebui să se adapteze;

13. deși este de acord cu faptul că o strategie europeană pentru ocuparea forței de muncă ar trebui să aibă o definiție cât mai largă a „locurilor de muncă ecologice”, consideră că ar trebui să se facă distincție între controlul poluării, reciclare, gestionarea deșeurilor, gestionarea resurselor de apă, activitățile de tratare a apei, conservarea naturii, producerea de tehnologii ecologice, producerea de energie regenerabilă, precum și cercetarea și dezvoltarea ecologică și echipamentele aferente;

14. își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa mobilității forței de muncă pe piața internă a UE; subliniază faptul că există încă restricții în ceea ce privește libera circulație a forței de muncă din noile state membre și că transferabilitatea drepturilor sociale este limitată;

15. își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de siguranță a locurilor de muncă pe termen lung intervenită pe piața europeană a muncii pe parcursul ultimelor două decenii, tinerii, în special, văzându-se din ce în ce mai mult în situația de a lucra cu contracte pe termen scurt în condiții de muncă mai puțin avantajoase; consideră că noile locuri de muncă create în aceste situații nu pot fi considerate durabile; consideră că aceste deficiențe structurale trebuie abordate în contextul unor obiective de dezvoltare a potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	41 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Diogo Feio, Elisa Ferreira, Vicky Ford, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Enikő Győri, Liem Hoang Ngoc, Othmar Karas, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Arlene McCarthy, Íñigo Méndez de Vigo, Sławomir Witold Nitras, Ivari Padar, Alfredo Pallone, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Kay Swinburne, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool
Membri supleanți prezenți la votul final	Elena Băsescu, David Casa, Iliana Ivanova, Syed Kamall, Philippe Lamberts

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică ŞI siguraNŢĂ alimentară (8.6.2010)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Raportoare pentru aviz: Rovana Plumb

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că economia post-criză reprezintă o oportunitate reală pentru o dezvoltare durabilă bazată pe justiție socială și ecoeficiență; ia act de faptul că transformarea economiilor europene din economii poluante în economii ecoeficiente va duce la schimbări majore în ceea ce privește producția, distribuția și consumul, iar acest lucru ar trebui valorificat pentru a realiza progrese către o durabilitate veritabilă, fără a pune în pericol prosperitatea sau locurile de muncă; consideră că tranziția către o economie bazată pe energii nepoluante trebuie privită ca o oportunitate de a investi în dezvoltare durabilă, nu doar ca un cost pentru bugetele publice și private;

2.  invită Comisia să dezvolte instrumente statistice pentru evaluarea soldului net de locuri de muncă create de economia ecologică;

3.  consideră că dezvoltarea durabilă se bazează pe o viziune pe termen lung, în care creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului merg mână în mână și se sprijină reciproc; subliniază potențialul creării de locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile și aderă la definiția OIM a locurilor de muncă ecologice, conform căreia toate locurile de muncă propice dezvoltării durabile sunt locuri de muncă ecologice; precizează însă că toate locurile de muncă din sectoarele ecologice trebuie să beneficieze de bune condiții de muncă;

4.  constată că numărul de locuri de muncă ecologice din Europa a fost estimat, în 2009, la 3,4 milioane;

5.  subliniază necesitatea de a aborda fără întârziere chestiunea schimbărilor climatice pentru a limita încălzirea climatică la 2°C în raport cu nivelurile perioadei preindustriale; consideră că obiectivul pus în aplicare în prezent, de reducere cu 20% a emisiilor de CO₂ până în 2020, nu corespunde obiectivului general și așteaptă prezentarea, în cel mai scurt timp, a propunerii de adoptare a unui obiectiv de reducere a emisiilor cu cel puțin 30%; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze politici specifice pentru a asigura tranziția către o economie ecologică, în special în ceea ce privește recalificarea lucrătorilor pentru locuri de muncă ecologice și asistența pentru tranziția către o industrie europeană mai ecologică în contextul piețelor mondiale, precum și încurajarea investițiilor sectorului privat în tehnologii cu emisii reduse și care stimulează inovarea și crearea de locuri de muncă;

6.  subliniază că existența unui cadru stabil, ambițios și pe termen lung este o condiție necesară pentru realizarea întregului potențial de creare de locuri de muncă ecologice; consideră că, pentru a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 în materie de locuri de muncă ecologice, sunt necesare măsuri concrete și cu forță juridică care să garanteze reducerea absolută a utilizării resurselor naturale, precum și ale obiective ecologice;

7.  consideră că legislația propusă și în vigoare a UE în materie de mediu dispune de un potențial considerabil pentru crearea de noi locuri de muncă în domenii precum aerul, solul, apa, energia, serviciile publice, agricultura, transportul, silvicultura și managementul de mediu; invită statele membre să pună în aplicare legislația UE care ar putea duce la noi investiții în tehnologii și locuri de muncă ecologice;

8.   subliniază că impunerea unor practici agricole ecologice ar conduce la o creștere semnificativă a locurilor de muncă și a veniturilor din sectorul agricol;

9.   subliniază necesitatea de a se acorda o atenție specială biodiversității în contextul creării de locuri de muncă ecologice în întreaga Europă, în special în cadrul punerii în aplicare a rețelelor Natura 2000; subliniază că ecoturismul este un sector-far în materie de creare de locuri de muncă ecologice, cu o creștere de aproximativ 20% pe an; subliniază, de asemenea, potențialul de creare de locuri de muncă pe care îl au activitățile de divertisment legate de natură;

10. subliniază că subvențiile pentru constituirea unui sector al transportului urban mai ecologic ar favoriza crearea de locuri de muncă dacă ar fi investite în transportul public;

11. încurajează Comisia să definească „locurile de muncă ecologice”; îndeamnă, de asemenea, Comisia să acorde prioritate locurilor de muncă ecologice la elaborarea politicilor pentru energiile din surse regenerabile, eficiența energetică, gestionarea și reciclarea deșeurilor și recondiționarea clădirilor;

12. solicită Comisiei ca, până în 2011, să propună o strategie care să includă atât măsuri legislative, cât și nelegislative care să promoveze locurile de muncă ecologice, care reprezintă o sursă de dezvoltare și prosperitate pentru toți; solicită Comisiei și statelor membre să integreze în toate celelalte politici ale UE politici care au ca scop recalificarea și reciclarea lucrătorilor pentru locuri de muncă ecologice; subliniază necesitatea includerii în cadrul acestei strategii a tuturor tipurilor de locuri de muncă, fie că este vorba de locuri de muncă înalt calificate sau de locuri de muncă slab sau mediu calificate;

13. constată că, la punctul 8 din concluziile Consiliului din 21 octombrie 2009, Comisia este invitată să realizeze în mod urgent o revizuire pe sector a subvențiilor care au un impact negativ asupra mediului și care sunt incompatibile cu dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să pună aceste concluzii în aplicare fără întârziere, analizând posibilitățile de realocare bugetară a acestor subvenții în favoarea noilor activități asociate economiei durabile;

14. solicită Comisiei să includă în cadrul referitor la învățarea de-a lungul vieții o a noua competență-cheie, legată de mediu, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, elemente esențiale într-o societate bazată pe cunoaștere;

15. invită statele membre să adapteze sistemele de educație și de formare exigențelor unei noi economii durabile;

16. consideră că, în ceea ce privește bunăstarea cetățenilor, politica de mediu și cea socială merg mână în mână la nivel local, regional, național și european; subliniază că organizațiile care investesc în practici eficiente din punct de vedere ecologic vor contribui la crearea unui mediu de lucru mai bun pentru personal și angajați, care ar putea deveni, prin urmare, mai productivi; solicită statelor membre să promoveze Sistemul comunitar de management de mediu și de audit (EMAS) și să încurajeze toate sectoarele economice să depună eforturi pentru a obține înregistrarea EMAS;

17. reamintește că sectorul achizițiilor publice reprezintă o mare parte a pieței și ar putea oferi stimulente semnificative pentru constituirea unei economii mai ecologice; solicită, prin urmare, impunerea în cadrul tuturor achizițiilor publice a unor standarde ecologice înalte;

18. este convins de faptul că introducerea unei tehnologii ecologice eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor nu va fi suficientă pentru obține o dezvoltare sustenabilă atâta timp cât creșterii productivității i se substituie creșterea veniturilor; consideră, în plus, că, dintr-o perspectivă ecologică, ar fi mult mai rezonabil să se utilizeze câștigurile de productivitate pentru a obține mai mult timp liber și zile de muncă mai scurte, în locul unor salarii mai mari și al unui consum tot mai ridicat;

19. îndeamnă statele membre să facă schimb de experiență și de cele mai bune practici în domeniul oportunităților de ocupare a forței de muncă în contextul abordării impactului schimbărilor climatice la nivel economic, social și de mediu;

20. consideră că sunt necesare mult mai multe activități de cercetare pentru a măsura impactul politicilor de mediu și climatice asupra numărului net de locuri de muncă create; invită Comisia să acorde prioritate acestui domeniu în cadrul celui de-al optulea Program-cadru;

21. consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a internaliza costurile externe; invită Comisia să utilizeze, pentru a atribui costurile, instrumentele existente în acest domeniu (sau, dacă este necesar, să dezvolte noi instrumente) și să se asigure că viitoarele sale propuneri pe această temă reflectă rezultatele obținute;

22. invită Comisia și statele membre să inițieze campanii de informare și sensibilizare a publicului cu privire la crearea unor locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile;

23. recunoaște faptul că ONG-urile și sindicatele au de jucat un rol important în dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă ecologice prin contribuția lor la procesele decizionale, în calitate de angajatori, precum și în ceea ce privește sensibilizarea opiniei publice;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	53 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	János Áder, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Martin Callanan, Nessa Childers, Chris Davies, Bairbre de Brún, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Françoise Grossetête, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Oreste Rossi, Daciana Octavia Sârbu, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Anja Weisgerber, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Christofer Fjellner, Gaston Franco, Mairead McGuinness, Rovana Plumb, Bart Staes, Kathleen Van Brempt, Anna Záborská

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie (24.6.2010)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Raportoare pentru aviz: Ilda Figueiredo

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2007 privind achiziția înainte de comercializare (COM(2007)799),

–   având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentul European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (reformare)[1],

–   având în vedere concluziile Consiliului din 22 și 23 noiembrie 2007 privind informațiile științifice în era digitală: acces, diseminare și păstrare,

A. întrucât criza economică și financiară a afectat puternic bugetele publice naționale;

B.  întrucât cifrele din Cartea verde privind schimbările demografice (COM (2005)94) arată că populația de vârstă activă a UE va scădea cu 20,8 milioane (6,8%) între 2005 și 2030 și întrucât numărul de persoane cu vârsta peste 60 de ani crește în prezent de două ori mai repede decât înainte de 2007 – cu aproximativ două milioane pe an, în comparație cu creșterea anterioară de un milion pe an,

1.  consideră că o nouă economie durabilă a UE trebuie să asigure o dezvoltare economică și socială echilibrată; solicită o politică industrială durabilă ambițioasă, cu accent asupra eficienței resurselor; subliniază faptul că economia verde trebuie să ofere perspective de locuri de muncă decente, bine plătite, cu accent pe protecția mediului;

2.  consideră că este esențial să se pună în aplicare politici ambițioase, credibile, previzibile și stabile – în special în ceea ce privește energia și clima; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să mobilizeze resurse în vederea atingerii dublului obiectiv pe care îl reprezintă combaterea schimbărilor climatice, pe de o parte, și crearea de locuri de muncă și creșterea economică durabilă pe de altă parte, respectând în același timp principiile bunei gestiuni bugetare; subliniază, prin urmare, că este important să se confere caracter obligatoriu obiectivului european de reducere cu 20% a consumului de energie până în 2020 și își reafirmă sprijinul față de angajamentul Consiliului de a reduce emisiile europene de gaze cu efect de seră cu 80-95% până în 2050;

3.  consideră că s-a trecut totuși cu vederea faptul că statele membre ale UE se confruntă cu o serie de probleme comune în cazul cărora sunt eficiente numai inițiative europene comune;

4.  subliniază că necesitatea dezvoltării potențialului de creare de locuri de muncă de calitate în cadrul unei noi economii durabile presupune direcționarea inovării înspre găsirea de soluții la principalele provocări cu care se confruntă societatea, printre care șomajul și sărăcia, schimbările climatice, îmbătrânirea populației și diminuarea resurselor; atrage atenția asupra faptului că, pentru promovarea concentrării cunoștințelor diferiților operatori economici publici și privați și în scopul stimulării inovării, este important ca politica industrială și politica în domeniul cercetării să aibă la bază inovarea și grupurile deschise;

5.  subliniază importanța creării unei strategii coerente a UE care să cuprindă ecoinovarea și să se concentreze atât asupra reducerii poluării, cât și asupra utilizării eficiente a resurselor în cadrul proceselor de producție; în acest scop, invită Comisia să dezvolte o platformă tehnologică europeană pentru industriile care consumă puține resurse;

6.  invită Comisia și statele membre să continue reforma instrumentelor financiare în sensul ecologizării acestora și al orientării lor pe termen lung pentru a atrage investiții private și pentru a crea locuri de muncă mai multe și mai bune în viitor;

7.  subliniază faptul că utilizarea judicioasă a mecanismelor și instrumentelor de finanțare, precum și punerea la dispoziție a unor linii directoare cu privire la politicile publice pot ajuta la mobilizarea mai multor fonduri substanțiale din partea sectorului privat în vederea sprijinirii investițiilor și a creării de noi locuri de muncă;

8.  consideră că este esențial să se asigure cadre comunitare pentru cercetare și dezvoltare, dotate cu un buget adecvat și suficient pentru a sprijini cercetarea publică și privată, și să se pună la dispoziție în mod accesibil și nebirocratic rezultatele acestei cercetări în vederea stimulării inovării la nivelul microîntreprinderilor și al IMM-urilor, în special în domeniul eficienței energetice, al infrastructurii energetice, al utilizării surselor de energie noi și regenerabile și al proceselor de producție cu emisii scăzute de carbon, al reciclării și al utilizării eficiente a resurselor, care să ducă la crearea de locuri de muncă decente, bine plătite și cu drepturi adecvate; reiterează necesitatea atingerii obiectivului de 3% din investiții în cercetare și dezvoltare, pentru a asigura că cercetarea creează valoare adăugată în economia europeană, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra păstrării lucrătorilor cu înalte calificări în UE;

9.  subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile dețin un rol-cheie în dezvoltarea unei economii durabile; regretă faptul că acestea se pot confrunta cu probleme în anticiparea noilor tendințe economice; invită Comisia și statele membre să ajute aceste întreprinderi să identifice potențialele domenii de dezvoltare asociate cu economia durabilă, în special în domeniul energiilor regenerabile și al economiilor de energie, să ofere acces mai facil la microcredite, de exemplu din „instrumentul european de microfinanțare Progress”, și să le furnizeze informații adecvate despre procedura de depunere a cererilor în vederea utilizării acestui instrument;

10. subliniază faptul că creșterea economică necesară și beneficiile la care conduce aceasta în domeniul ocupării forței de muncă într-o economie bazată pe inovare nu se pot realiza decât dacă cercetătorii și întreprinderile europene sunt în măsură să transforme rezultatele cercetării în produse comerciale; face trimitere la Tabloul de bord al inovării gestionat de Comisie, care indică un decalaj de 30% față de SUA și 40% față de Japonia în ceea ce privește inovarea;

11. invită Comisia să coopereze mai îndeaproape cu statele membre în vederea elaborării unor prognoze pe termen mediu și lung cu privire la competențele căutate pe piața locurilor de muncă și să încurajeze parteneriatele dintre universități și sectorul întreprinderilor în scopul favorizării intrării tinerilor pe piața forței de muncă, contribuind în același timp la crearea unei societăți bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la crearea unor mai bune perspective de angajare pentru absolvenți;

12. are cunoștință de faptul că sistemele de finanțare ale UE, naționale și regionale rămân în continuare extrem de necoordonate și, prin urmare, subliniază necesitatea unei mai bune coordonări la mai multe niveluri între programe și a sprijinirii unei mai mari sinergii între diferitele politici comune care utilizează fonduri structurale, agricole și de dezvoltare rurală, programul-cadru de cercetare programul și programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP) care urmează să fie concepute pentru realizarea unei economii durabile, eficiente din punctul de vedere al resurselor; consideră, în ceea ce privește finanțarea în cadrul politicii agricole comune, că ar trebui să se analizeze în continuare tranziția, într-o măsură mai mare, de la mecanismele de ajutor direct spre dezvoltarea rurală și dezvoltarea unei agriculturi durabile din punct de vedere ecologic;

13. subliniază faptul că tranziția la o economie durabilă nouă reprezintă un fenomen complex, care presupune să se acorde o atenție specială celor care suferă de pe urma dezindustrializării, introducând un sprijin financiar și mecanisme adecvate, precum și intervenții integrate, orientate către dezvoltarea durabilă și o economie bazată într-o măsură mai mare pe inovare, care este în măsură să genereze locuri de muncă decente, bine plătite, cu drepturi adecvate și să reducă inegalitățile sociale și asimetriile regionale; consideră că partenerii sociali sunt importanți pentru atingerea acestor obiective;

14. consideră că provocările demografice necesită o strategie mai amplă, în care crearea de locuri de muncă să fie corelată cu nevoile noi și emergente de pe piața europeană a muncii; consideră că, în această privință, trebuie realizate mai multe progrese în ceea ce privește îmbunătățirea mobilității lucrătorilor din UE, inclusiv a cercetătorilor și a altor cadre profesioniste, în vederea atingerii obiectivului de a avea o Europă fără frontiere în interiorul pieței interne a UE;

15. solicită Comisiei să adreseze statelor membre solicitarea de a reexamina dispozițiile tranzitorii care reglementează accesul pe piețele muncii ale acestora ca modalitate de menținere a ocupării forței de muncă în UE pe parcursul crizei economice globale;

16. subliniază faptul că eficiența energetică și eficiența resurselor vor constitui un avantaj competitiv decisiv în viitor; subliniază că, prin sprijinirea eficienței energetice, se contribuie nu doar la dezvoltarea unei industrii diversificate și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ci și la apariția unor avantaje sociale și crearea de locuri de muncă cu drepturi adecvate la scară largă, ceea ce va ajuta statele membre să depășească criza economică actuală și să înceapă un proces de creștere economică durabilă; solicită Comisiei și statelor membre ca la elaborarea strategiilor energetice să ia în considerare gradul de utilizare a forței de muncă în diferitele sectoare;

17. consideră că tranziția la o economie durabilă nouă și schimbările la nivelul proceselor de producție din cadrul întreprinderilor sau al sectoarelor industriale ar trebui să fie însoțite de programe adecvate de formare, în special formare profesională pentru tineri și programe de învățare pe tot parcursul vieții, îndeosebi pentru grupul mai vulnerabil al persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani, acest lucru contribuind și la crearea unor noi locuri de muncă; invită prin urmare Comisia și statele membre să consolideze oferta de asemenea programe și activități de formare; subliniază importanța unui dialog îmbunătățit, atunci când sunt necesare schimbări sociale, pentru adaptarea la noua economie durabilă, mai ales în cadrul acelor întreprinderi ale căror activități se bazează pe combustibilii fosili; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să se asigure că acest dialog are loc astfel încât transformarea ecologică să fie echitabilă;

18. solicită statelor membre să coopereze pentru combaterea muncii nedeclarate, întrucât economia subterană reprezintă un motiv de îngrijorare pentru întreaga Europă; consideră că măsurile împotriva muncii nedeclarate ar trebui intensificate la nivelul statelor membre și al UE;

19. invită Comisia să formuleze orientări privind ocuparea forței de muncă în care să se sprijine activ creșterea ocupării forței de muncă de către persoanele cu vârstă de sub 25 de ani și de peste 50 de ani și să se acorde atenția cuvenită problemelor specifice cu care se confruntă tinerii și persoanele vârstnice;

20. îndeamnă Comisia și statele membre să încerce să găsească o soluție pentru decalajul de competențe deja existent între forța de lucru disponibilă și nevoile noilor sectoare industriale durabile; subliniază, în acest context, importanța subvenționării uceniciei pentru persoanele tinere, aceasta fiind o formă de tranziție de la mediul educațional la viața profesională; de asemenea, invită statele membre să ofere stimulente pentru angajatorii care le oferă persoanelor slab calificate sau necalificate posibilități de formare și șansa de a acumula experiență practică direct la locul de muncă; în final, subliniază faptul că alfabetizarea digitală și competențele informatice ale tuturor cetățenilor UE ar trebui puternic sprijinite în cadrul politicilor UE și naționale, acestea reprezentând aptitudini esențiale care sporesc integrarea socială și îmbunătățesc avantajul competitiv al forței de muncă europene;

21. subliniază faptul că este important ca sectorul public să dețină un rol exemplar, adoptând standarde progresive pentru achiziții și oferind stimulente și informații, în special în domeniul energiei, al construcției de infrastructuri și echipamente, al transporturilor și comunicațiilor, în vederea creării de locuri de muncă cu drepturi adecvate; invită Comisia și statele membre să promoveze, în special în contractările precomerciale, includerea standardelor de mediu și sociale, precum și clauzele cu conținut local și întreprinderile care operează într-o economie durabilă și incluzivă, mai ales IMM-urile;

22. insistă, de asemenea, asupra importanței investițiilor private, subliniind faptul că necesitățile de finanțare pot fi îndeplinite numai prin intermediul investițiilor private; atrage atenția asupra diferențelor mari pe care le înregistrează sumele investite în cercetare și dezvoltare de către societățile private, acestea variind de la 5-7% din profituri în domeniul TIC și industria farmaceutică la aproximativ 1% pentru societățile de energie; invită UE să creeze condițiile-cadru adecvate pentru a le oferi întreprinderilor stimulente pentru realizarea de investiții;

23. solicită din nou Comisiei și statelor membre să valorifice succesul Fondului pentru reconstrucție și să creeze o nouă inițiativă comunitară, inclusiv proiecte-pilot, pentru reconstrucție spre o nouă economie durabilă;

24. constată că este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a se asigura armonizarea eficientă la nivelul UE a cerințelor minime pentru organizarea timpului de lucru în raport cu sănătatea și siguranța lucrătorilor;

25. invită Comisia și statele membre să elaboreze un instrument de sprijin special pentru foștii salariați din sectorul public care și-au pierdut locul de muncă din cauza crizei economice și financiare, similar instrumentului FEAG, pentru întreprinderile din UE afectate de globalizare sau de criza economică.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	24.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	49 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Reinhard Bütikofer, Maria Da Graça Carvalho, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Ioan Enciu, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, Edit Herczog, Lena Kolarska-Bobińska, Béla Kovács, Philippe Lamberts, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Paul Rübig, Amalia Sartori, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Niki Tzavela, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Alejo Vidal-Quadras, Henri Weber
Membri supleanți prezenți la votul final	Ilda Figueiredo, Andrzej Grzyb, Jolanta Emilia Hibner, Yannick Jadot, Werner Langen, Marian-Jean Marinescu, Vladko Todorov Panayotov, Markus Pieper, Mario Pirillo, Vladimír Remek, Frédérique Ries, Hermann Winkler
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Izaskun Bilbao Barandica, Jan Zahradil

• [1]  JO L 153, 18.6.2010, p. 13.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (24.6.2010)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Raportoare pentru aviz: Kerstin Westphal

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că politica de coeziune a UE are un rol decisiv în dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei economii durabile, deoarece aceasta contribuie la eliminarea diferențelor regionale și stimulează economia, scopul fiind de a ajunge la o ocupare deplină a forței de muncă; subliniază rolul care revine nivelurilor regionale și locale în promovarea unei economii durabile; subliniază faptul că regiunile ar trebui să folosească fondurile structurale europene și fondul de coeziune pentru a întreprinde inițiative de creare de noi locuri de muncă, durabile și viabile; subliniază importanța utilizării Fondului social european de către statele membre în vederea investirii în dezvoltarea de competențe, ocuparea forței de muncă și activități de formare și reconversie profesională cu scopul de a crea locuri de muncă mai multe și mai bune prin intermediul proiectelor naționale, regionale și locale; subliniază faptul că experiența profesională a persoanelor mai în vârstă poate contribui de asemenea la aceste inițiative, având în vedere creșterea ponderii acestora în cadrul populației UE; recomandă autorităților regionale și locale să aibă un contact permanent și adecvat cu mediul de afaceri, patronate, sindicate și ONG-uri pentru o proiecție pe termen mediu și lung a nevoilor de pe piața muncii;

2.  subliniază, în această privință, importanța conceptului de dezvoltare urbană integrată; subliniază că reconstrucția durabilă a zonelor urbane dezavantajate și-ar putea asuma un rol-pilot; consideră că o condiție prealabilă pentru aceasta o constituie un cadru de politică clar, care include menținerea promovării dimensiunii urbane în cadrul fondurilor structurale;

3.  subliniază faptul că, în contextul crizei economice actuale și al problemelor privind schimbările climatice, susținerea dezvoltării unei economii ecologice este extrem de importantă; subliniază faptul că autoritățile locale și regionale joacă un rol central în trecerea la o durabilitate sporită, în special sub aspectul capacității acestora de a stimula cooperarea dintre centrele educaționale, de formare și de cercetare și IMM-uri; subliniază faptul că, în acest scop, politica de coeziune a UE reprezintă un instrument fundamental care poate contribui nu doar la combaterea schimbărilor climatice printr-o politică energetică inteligentă, ci și oferă cetățenilor perspectiva unor noi oportunități economice și locuri de muncă;

4.  subliniază faptul că schimbările climatice din Europa afectează în mod diferit regiunile, că, potrivit unui studiu al Comisiei[1], regiunile din sudul și estul Europei, în care trăiește peste o treime din populația UE, sunt expuse în mod special presiunii schimbărilor climatice, că cele mai vulnerabile grupuri de populație sunt afectate cel mai puternic și că, astfel, pot apărea dezechilibre regionale și sociale mai pronunțate;

5.  recunoaște rolul important al autorităților locale și regionale în educație, ca bază pentru dobândirea de noi competențe de viitor, inclusiv prin învățare continuă și reconversie profesională; subliniază faptul că, în multe state, condițiile generale pentru educația și formarea profesională a tinerilor, inclusiv a celor care abandonează școala și care nu dețin nicio calificare, intră în responsabilitatea autorităților regionale și locale; prin urmare, încurajează regiunile să atragă fonduri structurale pentru infrastructura educațională, în special în zonele urbane și în regiunile defavorizate, și prin acest sprijin să permită o educație școlară cuprinzătoare și accesibilă; subliniază potențialul (de educație și formare) semnificativ oferit de integrarea în cadrul unei rețele a autorităților locale și regionale, a întreprinderilor și asociațiilor în vederea creării de locuri de muncă durabile în domeniile transportului local, al mobilității urbane, al educației și al cercetării și dezvoltării, punând accesul pe egalitatea de șanse;

6.  subliniază importanța Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) în crearea de clustere regionale prin interconectarea cercetării, inovării și infrastructurii la nivel local în cadrul noilor tehnologii, de exemplu, în cazul energiilor regenerabile și al eficienței energetice; subliniază în continuare faptul că, în special în zonele urbane, autoritățile regionale și locale sunt cel mai bine plasate și sunt cele mai în măsură să creeze condițiile necesare în vederea dezvoltării grupurilor de întreprinderi inovatoare; subliniază faptul că prin crearea de clustere se stimulează în mod decisiv dezvoltarea economică locală și se pot crea noi locuri de muncă în regiunile respective;

7.  are cunoștință de faptul că sistemele de finanțare ale UE, naționale și regionale, rămân în continuare extrem de necoordonate și, prin urmare, în vederea atingerii obiectivelor Europa 2020, subliniază necesitatea unei mai bune coordonări la mai multe niveluri între programe și a sprijinirii unei mai mari sinergii între diferitele politici comune recurgând la fonduri structurale, agricole și de dezvoltare rurală, programul-cadru de cercetare și programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP);

8.  subliniază valoarea adăugată a conceptului de învățare de-a lungul vieții și solicită statelor membre să elaboreze un plan detaliat al potențialului local în vederea organizării unor formări axate pe cerere, care să îmbine resursele disponibile cu nevoile reale și să restabilească prestigiul învățământului secundar profesional, oferind acces la un învățământ de înaltă calitate, în special în regiunile în care potențialul local și muncile tradiționale necesită aptitudini și cunoștințe speciale pentru a putea fi exploatate la capacitate maximă; solicită Comisiei să pună la dispoziția statelor membre suportul tehnic necesar în vederea elaborării unui plan al nevoilor locale și constată că școlile secundare profesionale care asigură un învățământ de înaltă calitate ar putea contribui la reducerea treptată a șomajului și la ocuparea durabilă a forței de muncă;

9.  reamintește rolul fundamental al IMM-urilor în promovarea inovării în Europa; încurajează sectorul privat și cel public să utilizeze Fondul social european drept mijloc de promovare a atitudinilor și aptitudinilor antreprenoriale în rândul tinerilor, precum și de asigurare a consilierii în carieră în rândul șomerilor;

10. subliniază, în conformitate cu tratatele, importanța mobilității geografice a lucrătorilor; recunoaște că îmbunătățirea mobilității printr-o rețea de transport local bine dezvoltată sporește accesul la posibilități de angajare și că efectul de multiplicare rezultat prezintă o importanță deosebită în regiunile de frontieră care se confruntă cu o rată ridicată a șomajului; prin urmare, încurajează regiunile, administrațiile locale și regionale, autoritățile și ONG-urile din regiunile de frontieră să utilizeze mijloace din fondurile structurale și din Fondul de coeziune pentru măsuri de infrastructură întreprinse în cadrul programelor de cooperare națională și interregională, precum și din Fondul social european în vederea creării unor oportunități educaționale și de angajare mai bune pentru tinerii din mediul rural;

11. subliniază importanța măsurilor de promovare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în zonele rurale pentru a combate depopularea zonelor rurale;

12. invită autoritățile responsabile din statele membre, precum și Comisia, să acorde o atenție sporită durabilității măsurilor de cofinanțare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune[2]; îndeamnă autoritățile responsabile să se asigure că banii obținuți din fonduri structurale sunt alocați unor investiții pe termen lung și să nu ofere finanțare decât după ce se asigură de durabilitatea operațiunilor, astfel cum se prevede la articolul 57 din regulamentul respectiv; invită entitățile responsabile să descurajeze practicile de tip „subsidy hopping” prin utilizarea unor mecanisme de sancționare adecvate;

13. reiterează sprijinul său pentru proiectul-pilot „ERASMUS pentru aleșii locali și regionali”, care poate veni în ajutorul autorităților locale și regionale în vederea realizării schimbului de modele de bune practici și, în plus, poate avea un efect multiplicator în sfera politicii privind piața muncii; subliniază nevoia de a preciza elementele legate de implementarea proiectului și de a coopera îndeaproape cu Comitetul Regiunilor și cu organizațiile care reprezintă rețele ale regiunilor; solicită Comisiei să accelereze procesul de implementare a acestui proiect-pilot; încurajează Comisia să concretizeze ideea creării unei „academii locale” în acest scop;

14. recomandă autorităților regionale să adopte strategii de dezvoltare în concordanță cu obiectivele Strategiei UE 2020 în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie durabilă.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Luís Paulo Alves, Charalampos Angourakis, Sophie Auconie, Catherine Bearder, Jean-Paul Besset, Victor Boștinaru, Zuzana Brzobohatá, John Bufton, Alain Cadec, Salvatore Caronna, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Danuta Maria Hübner, Ian Hudghton, Evgeni Kirilov, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Lambert van Nistelrooij, Franz Obermayr, Jan Olbrycht, Wojciech Michał Olejniczak, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Nuno Teixeira, , Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Joachim Zeller
Membri supleanți prezenți la votul final	Jens Geier, Catherine Grèze, Andrey Kovatchev, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Elisabeth Schroedter, Richard Seeber, Dimitar Stoyanov
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Marian Harkin, Stanimir Ilchev, Alexandra Thein

• [1]  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Regiunile 2020 – o evaluare a provocărilor viitoare pentru regiunile UE”, noiembrie 2008, disponibil la:
  http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/working/regions2020/pdf/regions2020_en.pdf.
• [2]  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE FEMEII ŞI EGALITATEA DE GEN (24.6.2010)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile

(2010/2010(INI))

Raportoare pentru aviz: Britta Thomsen

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât tranziția la o nouă economie sustenabilă nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a restrânge diversele măsuri privind egalitatea, ci ar trebui considerată ca o ocazie unică pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii din UE, deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru asigurarea unei creșteri sustenabile și satisfacerea cerințelor impuse de transformarea ecologică a unei societăți în curs de îmbătrânire;

B.  întrucât tranziția la o nouă economie durabilă nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a exclude de pe piața muncii lucrătorii cei mai vulnerabili și mai puțin calificați; întrucât, în consecință, trebuie evitat efectul unor practici de selectare a celor mai buni, ale căror prime victime ar fi lucrătorii cel mai puțin calificați;

C. întrucât, conform unor studii recente, prezența femeilor la toate nivelurile de responsabilitate aduce un plus de valoare companiilor, mai ales în ceea ce privește performanța economică;

D. întrucât femeile obțin cea mai mare parte a diplomelor universitare în UE și sunt majoritare la cursurile de afaceri, management și de drept, dar rămân minoritare la nivelul pozițiilor de conducere din firme și organisme publice;

E.  întrucât, mai ales datorită stereotipurilor sexiste care există în educație și în societate, femeile sunt subreprezentate în domenii care sunt considerate în mod greșit „masculine”, cum ar fi tehnologia informațiilor, inginerie, fizică și ocupații tehnice, cum ar fi mecanic și zidar;

F.  întrucât o nouă economie va lua naștere într-o societate în curs de îmbătrânire, cu o forță de muncă din ce în ce mai redusă, făcând astfel, necesară atragerea mai multor femei pentru a presta activități remunerate, prin adaptarea organizării muncii și pregătirea angajatorilor din toate sectoarele, în vederea unei forțe de muncă mai diverse;

1.  subliniază că numai prin creșterea participării femeilor la piața muncii din Europa putem să utilizăm integral potențialul de creștere și cel al locurilor de muncă din noua economie, deoarece reducerea discrepanțelor dintre ratele de angajare ale bărbaților și femeilor a condus la jumătate din creșterea generală a ratei de angajare la nivelul Europei, precum și la un sfert din creșterea economică anuală, începând cu 1995;

2.  subliniază că accentul asupra egalității de gen în tranziția către o nouă economie durabilă este important, deoarece este mai probabil ca femeile să se regăsească într-o poziție nesigură pe piața muncii din cauza condițiilor precare de încadrare în muncă și a unei diferențe salariale constante bazată pe criterii de gen; recunoaște că este nevoie să li se ofere femeilor posibilitatea de a alege tipul de muncă pe cere să-l presteze, dacă doresc să muncească; solicită dezvoltarea unor politici pentru piața muncii la nivelul statelor membre, care să abordeze dimensiunea de gen, însoțite de programe care să abiliteze și să confere femeilor încredere; reamintește că acest fapt poate fi realizat prin furnizarea unui standard mai bun de educație pentru fete și femei în domeniile dominate în mod normal de bărbați;

3.  consideră că, ținând seama de faptul că segregarea de gen în angajarea forței de muncă, unde valoarea și remunerație pentru locurile de muncă variază în funcție de caracterul predominant masculin sau feminin al ocupațiilor, reprezintă o sursă majoră de inegalități, locurile de muncă verzi pot constitui un mecanism în vederea unei mai bune remunerări a muncii femeilor, astfel încât să asigure câștiguri sociale pentru lucrătoare și constituind, de asemenea, o modalitate de abordare a echilibrului de gen și a discrepanțelor de remunerare între genuri;

4.  solicită o inițiativă la nivelul UE care să sensibilizeze angajatorii, mai ales cei din sectoarele dominate în mod tradițional de bărbați, în legătură cu necesitatea și beneficiile unei forțe de muncă mai diversă într-o societate în curs de îmbătrânire și care să le ofere instrumente care să-i pregătească pentru mai multă diversitate;

5.  subliniază faptul că „locurile de muncă ecologice” au potențialul de a deveni un segment cheie de creștere al viitoarei piețe europene a muncii, că, în prezent, peste 20 de milioane de locuri de muncă din Uniunea Europeană pot fi considerate „ecologice” și că studiile recente arată că doar locurile de muncă din sectorul energiei regenerabile au potențialul de a se dubla la 2,8 milioane până în 2020; invită Consiliul, Comisia și statele membre să se asigure că femeile vor beneficia de acestea în mod egal;

6.  subliniază faptul că investiția în infrastructura socială oferă o ocazie de modernizare a Europei și de promovare a egalității și poate fi considerată ca o strategie paralelă pentru investițiile în tehnologiile verzi care modernizează infrastructura fizică; prin urmare, consideră că egalitatea de gen ar trebui să fie o prioritate politică și un instrument esențial;

7.  subliniază că, având în vedere faptul că doar 30% din toți întreprinzătorii sunt femei și că puține femei sunt lucrătoare independente, ar trebui eliminate obstacolele care le împiedică în prezent să devină întreprinzători, deoarece aceștia joacă un rol esențial pentru productivitate și creștere în cadrul unei economii sustenabile;

8.  invită statele membre să adopte o serie de măsuri concrete, mai ales de natură legislativă, în vederea promovării unei prezențe echilibrate femeilor și a bărbaților în pozițiile de conducere din cadrul firmelor și a organismelor politice; salută decizia guvernului norvegian de a impune un prag minim de reprezentare de 40% pentru fiecare gen, la nivelul consiliilor directoare atât din companiile private, cât și din cele publice;

9.  subliniază că este esențial să se depună eforturi bine orientate pentru a asigura accesul femeilor la educație la toate nivelurile prin combaterea stereotipurilor sexiste, și pentru a le oferi formare profesională continuă de-a lungul vieții, în vederea eliminării segregării de gen de pe piața muncii; solicită asigurarea unei instruiri adecvate pentru a preveni gradul redus de reprezentare a lucrătoarelor la nivelul locurilor de muncă verzi, ținând seama că o excludere voluntară masivă a femeilor din domeniile științifice și tehnologice ar conduce la o obstrucționare a creșterii și sustenabilității Europei și ar plasa multe tinere femei talentate și calificate într-o poziție periferică în ceea ce privește angajarea și siguranța economică;

10. invită statele membre să formuleze politici care oferă oportunități egale de angajare și să adopte practici de muncă favorabile familiei, acestea constituind necesități în vederea unei creșteri durabile atât în termeni economici, cât și de mediu;

11. solicită adoptarea unei inițiative la nivelul UE de atragere a fetelor în profesiile MINT (matematică, informatică, științe naturale și tehnologie) și care să combată stereotipurile ce mai domină încă aceste profesii; subliniază că media și educația au un rol esențial în combaterea acestor stereotipuri;

12. subliniază că, pentru a asigura participarea femeilor la învățământul profesional și la educația continuă, ar trebui să se acorde mai multă atenție posibilității bărbaților și a femeilor de a-și îndeplini rolurile în familie și obligațiile de îngrijire; invită UE și statele membre să asigure opțiuni accesibile, flexibile, de înaltă calitate, pentru îngrijirea copiilor;

13. subliniază că tinerele femei, pe parcursul tranziției de la școală la un loc de muncă, ar trebui orientate către uceniciile în care sunt subreprezentate, acest fapt urmând a fi promovat prin intermediul unei planificări comune a școlilor, universităților, agențiilor și /sau firmelor care fac cursuri de formare profesională, astfel încât acestea să capete aptitudini și competențe specifice, și la nivel avansat sau de specialist, prin experiența în muncă, lucrând mai degrabă constant, decât sporadic și cu sentimentul împlinirii;

14. invită UE și statele membre să acorde mai multă prioritate locurilor de muncă ecologice pentru femei în cadrul programelor Fondului Social European (FSE), ținând seama de faptul că FSE finanțează programe de formare în domenii precum energia regenerabilă și ecoturismul; subliniază faptul că este nevoie de mai multe eforturi pentru a crește rata de participare a femeilor în proiectele susținute prin FSE, care este în prezent mai mică de 10%; solicită integrarea dimensiunii de gen în bugetul FSE, precum și în cel al planurilor de redresare și al programelor de ajustare structurală, pentru a se asigura că astfel de programe atrag și integrează, în egală măsură, și femeile;

15. subliniază că eforturile instituționale de creare de locuri de muncă într-o economie nouă, durabilă trebuie să țină seama și de întărirea competențelor profesionale ale celor mai săraci lucrători, care reprezintă, de asemenea, o forță dinamică pe piața locurilor de muncă;

16. invită Comisa să acorde o atenție specială celor mai săraci cetățeni, mai ales femeilor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă și a căror integrare pe piața muncii necesită măsuri adiacente specifice;

17. invită instituțiile UE și cele naționale ca, alături de companiile și partenerii sociali, să acorde o atenție deosebită integrării femeilor din minoritățile marginalizate, cum ar fi femeile rrome;

18. invită instituțiile UE și pe cele naționale să abordeze chestiuni referitoare la noua economie durabilă, prin intermediul anilor tematici europeni, cum ar fi Anul european al luptei împotriva sărăciei și a excluderii sociale (2010), Anul european al voluntariatului (2011) și propunerea de An european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012), pentru a sublinia impactul consolidării diferitelor politici sectoriale;

19. subliniază necesitatea de a crește participarea femeilor la sindicatele din sectoarele netradiționale de ocupare a locurilor de muncă, deoarece protecția drepturilor femeilor, cum ar fi dreptul la plată egală, la concediu de maternitate, program de lucru echitabil și mediu de lucru nediscriminatoriu, este decisivă dacă se dorește ca locurile de muncă din noua economie să fie sustenabile din punct de vedere social;

20. invită statele membre să oblige companiile publice și private să formuleze planuri de promovare a egalității de gen, precum și un sistem de raportare a progreselor realizate;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	23.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Edit Bauer, Emine Bozkurt, Andrea Češková, Marije Cornelissen, Silvia Costa, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Iratxe García Pérez, Jolanta Emilia Hibner, Mary Honeyball, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Philippe Juvin, Nicole Kiil-Nielsen, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Barbara Matera, Antonyia Parvanova, Frédérique Ries, Raül Romeva i Rueda, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Eva-Britt Svensson, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Christa Klaß, Elisabeth Morin-Chartier, Mariya Nedelcheva, Chrysoula Paliadeli
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Julie Girling, Gesine Meissner

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	14.7.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Jean-Luc Bennahmias, Pervenche Berès, Mara Bizzotto, Milan Cabrnoch, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Frédéric Daerden, Karima Delli, Proinsias De Rossa, Sari Essayah, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Vincenzo Iovine, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Martin Kastler, Ádám Kósa, Patrick Le Hyaric, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Rovana Plumb, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu
Membri supleanți prezenți la votul final	Georges Bach, Raffaele Baldassarre, Françoise Castex, Jelko Kacin, Ria Oomen-Ruijten, Antigoni Papadopoulou, Csaba Sógor, Emilie Turunen