RAPORT Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință

23.11.2010 - (2010/2202(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Laima Liucija Andrikienė


Procedură : 2010/2202(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0339/2010

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2010/2202(INI)) AM_Com_NonLegReport

Parlamentul European,

–       având în vedere cel de-al 11-lea raport al Uniunii Europene privind drepturile omului și democrația în lume care acoperă perioada iulie 2008-decembrie 2009,

–       având în vedere articolul 6 și articolul 21 din Tratatul de la Lisabona,

–       având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului,

–       având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–       având în vedere toate convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele lor facultative[1],

–       având în vedere instrumentele regionale privind drepturile omului și, în special, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Protocolul facultativ privind drepturile femeilor în Africa, Convenția americană privind drepturile omului, Carta arabă a drepturilor omului și Comisia interguvernamentală a ASEAN privind drepturile omului,

–       având în vedere intrarea în vigoare, la 1 iulie 2002, a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (TPI) și rezoluțiile Parlamentului referitoare la TPI[2],

–       având în vedere Poziția comună 2003/444/PESC a Consiliului din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internațională și Planul de acțiune al Consiliului ca urmare a respectivei poziții comune, reamintește rolul esențial al Curții Penale Internaționale în prevenirea crimelor grave care se află în jurisdicția sa,

–       având în vedere angajamentul Uniunii Europene de a sprijini buna funcționare a CPI,

–       având în vedere că fiecare stat are datoria de a-și exercita jurisdicția penală proprie asupra persoanelor care se fac răspunzătoare de crime internaționale;  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

–       având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[3],

––     având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE și revizuirea acestuia[4],

–       având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 a Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 200 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială[5] (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului sau IEDDO),

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la drepturile omului în lume,

–       având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009[6] privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru drepturile omului, inclusiv a rolului UE și Rezoluția sa din 25 februarie 2010[7] referitoare la cea de-a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

–       având în vedere rezoluțiile sale din 1 februarie 2007[8] și 26 aprilie 2007[9] privind inițiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea și Rezoluția 62/149 din 18 decembrie 2007 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei cu moartea, precum și Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea,

–       având în vedere protocolul nr. 13 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele,

–       având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, activitățile reprezentanților speciali ai Secretarului General al ONU care se ocupă de situația apărătorilor drepturilor omului, orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului, precum și Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la apărătorii drepturilor omului[10],

–       având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe criterii religioase sau de credință;  având în vedere Orientările Uniunii Europene referitoare la promovarea respectării dreptului internațional umanitar (DIU)[11], la pedeapsa capitală, tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante, precum și la dialogurile cu țările care nu sunt membre UE pe tema promovării și protecției drepturilor copilului, a violențelor împotriva femeilor și a fetelor, precum și a combaterii tuturor formelor de discriminare a acestora,

–       având în vedere setul de instrumente al Consiliului Uniunii Europene pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender[12],

–       având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2009 referitoare la edificarea democrației în relațiile externe ale UE[13],

–       având în vedere toate rezoluțiile privind cazurile urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept pe care le-a adoptat,

–       având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2010 referitoare la încălcările drepturilor omului în China, în special în cazul lui Liu Xiaobo[14],

–       având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0339/2010),

A.     întrucât Declarația Universală a Drepturilor Omului este, în continuare, un document de referință la nivel mondial, care plasează fiecare ființă umană în centrul acțiunii;

B.     întrucât cel de-al unsprezecelea Raport anual al Uniunii Europene privind drepturile omului (2008/9) oferă o imagine generală de ansamblu a acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în lume;

C.     întrucât prezenta rezoluție are ca scop examinarea, evaluarea și, în cazuri specifice, emiterea de critici constructive cu privire la acțiunile UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

D.     întrucât situația drepturilor omului din UE are un impact direct asupra credibilității și capacității sale de a implementa o politică externă eficientă în domeniul drepturilor omului;

E.     întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a libertății credințelor religioase și a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

F.     întrucât dreptatea, democrația și statul de drept constituie pilonii unei păci durabile, deoarece garantează libertățile fundamentale și drepturile omului și întrucât o pace durabilă nu poate exista în condițiile în care cei care încalcă sistematic drepturile omului și dreptul penal internațional sunt protejați;

G.     întrucât Tratatul de la Lisabona a sporit competențele UE în materie de politică externă într-un mod care îi va consolida valorile și obiectivele; întrucât principalele inovații în materie de acțiune externă a UE, cum ar fi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate /Vicepreședinte al Comisiei (ÎR/VP) și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), ar trebui să continue să consolideze acțiunea externă a UE în domeniul drepturilor omului și să ofere ocazii mai bune de integrare a drepturilor omului în toate domeniile politice relevante;

H.     întrucât Tratatul conferă UE personalitate juridică unică, ceea ce permite aderarea acesteia la Convenția europeană a drepturilor omului și conferă Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg competența de a verifica conformitatea instrumentelor legislative ale UE cu Convenția;

I.      întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a UE devine obligatorie din punct de vedere juridic, consolidând astfel protecția drepturilor omului în Europa;

J.      întrucât UE este un puternic susținător al CPI, promovând universalitatea și apărând integritatea Statutului de la Roma, în vederea protejării și consolidării independenței Curții;

K.     întrucât este necesară actualizarea Poziției comune a Consiliului din 16 iunie 2003 și a planului de acțiune din 2004 să se actualizeze, date fiind noile schimbări din dreptul penal internațional ce au avut loc după 2004; întrucât trebuie să se intensifice și să se îmbunătățească asistența și cooperarea efectivă din partea UE, deoarece mandatele de arestare și procesele de la CPI devin din ce în ce mai numeroase;

L.     întrucât eforturile de combatere a terorismului la nivel mondial au sporit necesitatea reconcilierii securității cu respectarea drepturilor omului;

M.    întrucât criza economică și financiară mondială a avut un impact negativ asupra drepturilor economice, sociale și culturale; întrucât cel mai mult au fost afectate drepturile celor mai sărace persoane; întrucât din cauza creșterii prețurilor și a volatilității acestora, dar și din cauza speculațiilor cu mărfuri, milioane de persoane fac eforturi să facă față nevoilor fundamentale în mai multe țări din Africa, Asia și America Latină; întrucât milioane de oameni se confruntă cu insecuritatea și lipsa de demnitate, iar în anumite țări la proteste s-a răspuns prin represiune și violență;

N.     întrucât drepturilor economice, sociale și culturale trebuie să li se acorde aceeași atenție ca și drepturilor civile și politice și același nivel de importanță; întrucât clauzele privind drepturile omului din acordurile semnate de UE cu țările nemembre ale UE trebuie respectate și puse în aplicare;

O.     întrucât schimbările climatice au un impact durabil și pe termen lung asupra drepturilor omului; întrucât consecințele negative riscă să fie suportate în special de grupurile vulnerabile, cum ar fi populațiile autohtone atât din țările în curs de dezvoltare, cât și din Nordul îndepărtat, dar ar putea avea, de asemenea, un efect mult mai extins;

P.     întrucât lupta împotriva impunității este de o importanță crucială, deoarece are drept scop prevenirea și pedepsirea celor mai grave crime și a autorilor acestora; întrucât impunitatea este o chestiune multilaterală, care privește o gamă largă de aspecte legate de drepturile omului, cum ar fi tortura, pedeapsa cu moartea, violența împotriva femeilor, persecutarea apărătorilor drepturilor omului, precum și lupta împotriva terorismului;

Q.      întrucât, potrivit ONU, decolonizarea, care constituie o problemă îndelungată cu implicații asupra drepturilor omului, nu este încă rezolvată în totalitate în imediata vecinătate a UE, în special în cazul Saharei Occidentală;

R.     întrucât este de o importanță majoră pentru activitatea instituțiilor europene ca principiile de bază codificate în Convenția europeană a drepturilor omului să fie implementate și aplicate;

S.     întrucât, la nivel mondial, sunt constatate noi forme de încălcări ale drepturilor omului, în special în domeniul noilor tehnologii ale informației, precum utilizarea abuzivă și cenzurarea internetului și încălcarea dreptului la viață privată prin exploatarea datelor cu caracter personal;

T.     întrucât libertatea religiei și credinței este periclitată din ce în ce mai mult, în special de guvernele autoritare care vizează minoritățile religioase sau din cauză că autoritățile nu reușesc să prevină atacurile, hărțuirea sau alte acte agresive împotriva anumitor indivizi sau grupuri religioase;

U.     întrucât drepturile omului sunt încălcate în țări care au recunoscut jurisdicțiile care se bazează pe instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului și în țări care disprețuiesc aceste drepturi câștigate de-a lungul istoriei,

1.      reafirmă hotărârea fermă a Parlamentului European și reamintește eforturile sale pe termen lung pentru apărarea drepturilor omului și a democrației în lume prin dezvoltarea unei politici puternice și eficiente a UE în materie de drepturile omului, care să garanteze o mai mare coerență și consecvență a tuturor domeniilor politice, prin intermediul relațiilor bilaterale cu țările nemembre ale UE și prin participarea activă în cadrul forurilor internaționale, precum și prin sprijinirea organizațiilor internaționale și locale ale societății civile;

2.      consideră că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona reprezintă o oportunitate istorică de a elimina lacunele rămase în politica UE în materie de drepturile omului și democrație; în această privință, solicită ca SEAE să respecte strict scopul și spiritul Tratatului de la Lisabona, care urmărește să garanteze că respectarea și promovarea drepturilor omului stau la baza diferitelor domenii ale politicii externe ale UE, după cum se prevede în articolele 2, 3 și 21 din TUE;

3.      atrage atenția asupra faptului că, în conformitate cu titlul V capitolul I din Tratatul UE, acțiunile desfășurate pe scena internațională trebuie să se sprijine pe principiile democrației, statului de drept, universalității, inalienabilității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale; subliniază că aceste principii constituie o bază fundamentală comună pentru relațiile sale cu țările nemembre ale UE;

4.      consideră, prin urmare, că decizia legată de locul atribuit drepturilor omului în structura SEAE este deosebit de importantă; solicită, prin urmare, înființarea unei direcții pentru drepturile omului și democrație și care să aibă sarcina de a dezvolta o strategie solidă a UE în materie de drepturile omului și democrație și de a asigura o coordonare de ansamblu cu forurile multilaterale; subliniind necesitatea de a considera că, pentru orice birou geografic sau tematic din cadrul SEAE, cunoștințele de specialitate în materie de drepturile omului și democrație trebuie să fie ancorate ca responsabilități-cheie, își exprimă cu fermitate convingerea că această abordare previne marginalizarea drepturilor omului și este singurul mod de a garanta respectarea deplină a Tratatului de la Lisabona;

5.      recunoaște angajamentul ÎR/VP de a consolida un rol activ pe scena mondială pentru UE, pentru a îmbunătăți drepturile omului și democrația la nivel mondial; îndeamnă, în această privință, ÎR/VP să ia măsurile necesare pentru crearea unui grup COHOM cu sediul la Bruxelles în scopul integrării eficiente și garantării introducerii la timp a aspectelor legate de drepturile omului în alte domenii de activitate ale instituțiilor și în alte politici ale UE; în aceeași ordine de idei, solicită ÎR/VP să țină seama de importanța obligativității ca personalul UE, inclusiv șefii de delegație și directorii SEAE, să fie formați în problematica drepturilor omului;

6.      solicită înființarea funcției de reprezentant special pentru drepturile omului; subliniază că numirea de reprezentanți speciali ai UE pentru drepturile omului, în special reprezentanți care să se ocupe de apărătorii drepturilor omului, de DIU (dreptul internațional umanitar) și de justiția internațională, precum și de drepturile femeilor și ale copiilor, ar putea contribui la o mai mare coerență și vizibilitate a acțiunii externe a UE în acest domeniu; subliniază faptul că în funcțiile de reprezentanți speciali ai UE ar trebui să fie numiți experți cu experiență dovedită în probleme de drepturile omului;

7.      consideră ca un cadru mai coerent, care să crească eficacitatea sprijinului UE pentru consolidarea democrației acordat în lumea întreagă, este absolut necesar; este de părere că o politică externă a UE coerentă trebuie să acorde prioritate absolută promovării democrației și drepturilor omului, având în vedere că societatea democratică, statul de drept și garantarea libertăților fundamentale stau la baza apărării drepturilor omului, care să fie inclusă în toate acordurile de cooperare și în parteneriatul strategic dintre UE și țările nemembre ale UE; consideră că noua structură instituțională a UE, în special SEAE, oferă oportunitatea de a consolida coerența și eficiența UE în acest domeniu;

8.      invită ÎR/VP să își mențină angajamentele legate de integrarea drepturilor omului în cadrul acțiunii externe a UE, astfel încât, în cadrul SEAE, acestea să fie reflectate la nivelul structurii și să fie asigurate resursele necesare în acest sens, pentru ca noul serviciu să poată garanta că problematica drepturilor omului este reflectată în toate domeniile acțiunii externe, inclusiv în PSAC, dezvoltare și comerț;

9.      consideră că posturile de reprezentanți speciali ai UE ar trebui să fie din ce în ce mai numeroase, nu să scadă treptat, în special pentru a acoperi țări și regiuni în care UE nu dispune de misiuni diplomatice; consideră că este indispensabil ca, având în vedere importanța problematicii drepturile omului în situații de conflict și post-conflict, mandatul tuturor reprezentanților speciali ai Uniunii Europene să acopere drepturile civile și politice, economice, sociale și culturale, drepturile femeilor și copiilor, dreptul internațional umanitar și justiția internațională și să menționeze în mod explicit promovarea și garantarea respectării drepturilor omului, democrației și statului de drept; subliniază că reprezentanții speciali ai UE sunt persoane de contact pe probleme de orientări interne, cunoștințe de specialitate și propagandă, dar sunt, în mod logic, și interlocutori pentru țările terțe și alți actori non-UE; salută desemnarea cel puțin a unei persoane din fiecare delegație a UE ca persoană de contact care să îndrume acțiunile de coordonare a politicilor în materie de drepturile omului, precum și integrarea și monitorizarea acestora;

10.    salută faptul că ÎR/VP este dispusă să efectueze o analiză aprofundată privind eficiența tuturor instrumentelor UE în acest domeniu, care să includă tematici de la dialogurile pe tema drepturilor omului până la orientările UE, de la Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) până la asistența bilaterală și acțiunile UE din cadrul forumurilor multilaterale, precum și să inițieze un proces de consultare privind elaborarea de strategii naționale în domeniul drepturilor omului care să cuprindă toate drepturile omului codificate de pacturile internaționale și de convențiile ONU și să includă, de asemenea, drepturile economice, sociale și culturale; subliniază hotărârea și importanța participării depline a PE la această consultare; subliniază că este necesar ca în consultare să se implice și organizații ale societății civile;

11.    împărtășește opinia conform căreia astfel de strategii naționale în materie de drepturile omului, solicitate în mod repetat de către Parlament, pot consolida în mod substanțial coerența și eficacitatea acțiunii externe a UE atunci când strategia națională va deveni un document de referință care să stabilească priorități și obiective specifice fiecărei țări, care să fie integrate în toate politicile și instrumentele externe relevante ale UE;

12.    în contextul revizuirii, insistă în special asupra importanței de a realiza o evaluare detaliată a aspectelor legate de drepturile omului din cadrul politicii europene de vecinătate (PEV), care ar trebui să se refere în special la coerența și eficiența mecanismelor existente, cum ar fi planurile de acțiune, rapoartele de activitate, dialogurile pe tema drepturilor omului și procesul decizional de consolidare a relațiilor cu țările terțe;

13.    consideră că acordul-cadru revizuit privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie este un progres pentru cooperarea Parlamentului cu Comisia, dar regretă că la acest acord nu este parte și Consiliul; subliniază necesitatea asigurării unui nivel mai ridicat de transparență și de acces nerestricționat la documente între toate instituțiile UE pentru a dezvolta o cooperare interinstituțională mai eficientă;

14.    reamintește că dezvoltarea unei politici externe coerente a UE este esențială dacă Uniunea dorește să joace un rol semnificativ și constructiv în promovarea drepturilor omului în întreaga lume; solicită statelor membre să dea dovadă de un angajament ferm și de o dorință politică statornică în urmărirea acestui țel;

15.    subliniază că trebuie acordată prioritate îmbunătățirii capacității UE de a reacționa rapid la încălcările drepturilor omului comise de țări nemembre ale UE, în special în situațiile în care trebuie să își ofere sprijinul apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, precum și la încălcările drepturilor omului de către companii cu sediul în UE care desfășoară activități în țări terțe, prin elaborarea unor programe strategice de acțiune;

16. recunoaște faptul că organizațiile neguvernamentale sunt esențiale pentru dezvoltarea și succesul societăților democratice, pentru promovarea înțelegerii reciproce și a toleranței, precum și pentru inițierea și sprijinirea unor priorități politice concrete și a unor soluții comune la provocările cu care se confruntă dezvoltarea democratică;

Raportul anual al UE privind drepturile omului în lume

17.    subliniază importanța raportului anual al UE privind drepturile omului în analiza și evaluarea politicii UE în domeniul drepturilor omului, mai ales în vederea creșterii vizibilității chestiunilor legate de drepturile omului, în general; subliniază dreptul de control al Parlamentului European asupra acțiunilor întreprinse de Comisie și Consiliu în domeniul drepturilor omului; solicită implicarea totală a Parlamentului European în elaborarea secțiunilor din viitoarele rapoarte anuale privind activitățile proprii ale Parlamentului în domeniul drepturilor omului, prin care să se reflecte practica unor președinții anterioare;

18.    salută prezentarea raportului anual al UE de către ÎR/VP în cadrul Parlamentului și noua perioadă acoperită de raport, bazată pe un an calendaristic, care oferă Parlamentului oportunitatea de a dedica ședința plenară din decembrie drepturilor omului, prin decernarea Premiului anual Saharov pentru libertatea de gândire și dezbaterea raportului anual al PE privind drepturile omului în lume și politica UE în această privință;

19.    invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia să depună eforturi mai mari pentru a difuza rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului și democrația, precum și să se asigure că acestea se adresează unui număr cât mai mare de destinatari, în special celor implicați în promovarea drepturilor omului și a democrației peste tot în lume; solicită, de asemenea, campanii de informare publică având ca scop creșterea vizibilității UE în acest domeniu; recunoaște că în actuala ediție au fost realizate îmbunătățiri în materie de prezentare mai clară;  20.își reiterează solicitarea de a se furniza de către Consiliu, Comisie și delegațiile și ambasadele UE în teritoriu un volum mai mare de informații de mai bună calitate pentru evaluarea politicilor și de a se propune orientări specifice pentru a se îmbunătăți abordarea generală, a se minimiza contradicțiile și a se adapta prioritățile politicilor în funcție de fiecare țară, în vederea adoptării strategiilor de țară privind drepturile omului, astfel cum se prevede în programul SEAE; consideră că transparența trebuie să se situeze în prim-planul acțiunilor UE și să se faciliteze accesul la ordinele de zi și documentele în care se discută în mod specific cu țări nemembre ale UE chestiuni legate de drepturile omului;

21.    își reiterează solicitarea de a se efectua o evaluare periodică a utilizării și rezultatelor politicilor, instrumentelor, inițiativelor și dialogurilor Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului în țările nemembre UE și de a se comunica integral rezultatele acesteia Parlamentului; invită Consiliul și Comisia să elaboreze indici și criterii de referință specifice cuantificabile pentru evaluarea eficacității acestor politici;

Activitățile UE în domeniul drepturilor omului în cadrul forurilor internaționale

22.    subliniază viitoarea aderare a UE la Convenția europeană a drepturilor omului ca pe o ocazie de a-și confirma angajamentul în materie de protecție a drepturilor omului în cadrul frontierelor sale și în afara acestora; îndeamnă statele membre ale UE să sprijine acest lucru și să implice cetățenii UE în această acțiune;

23.    îndeamnă Comisia și Consiliul să promoveze pe scară largă Convenția europeană a drepturilor omului, în interiorul și în afara Uniunii, în special cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la existența jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului, care poate fi activată pentru a judeca și acorda despăgubiri pentru încălcările suferite de un stat membru al Consiliului Europei sau de către cetățenii acestuia;

24.    solicită Înaltului Reprezentant să garanteze că SEAE va fi bine integrat și coordonat cu alte organisme internaționale, organizații regionale și cu activitatea acestora de promovare a drepturilor omului; invită Înaltul Reprezentant să se asigure că recomandările, preocupările și prioritățile exprimate în cadrul și de către sistemul ONU, Consiliul Europei, OSCE și alte instituții internaționale vor fi pe deplin și sistematic integrate în toate domeniile politicilor UE și, în special, în domeniul drepturilor omului;

25.    constată cu regret procesul lent de instrumentare a dosarelor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care se prelungește până la șapte ani; observă că pe rolul acestei Curți se află peste 100 000 de dosare; subliniază că CEDO trebuie să fie o instituție exemplară pentru protejarea dreptului la justiție și la procese corecte; îndeamnă instituțiile UE și statele membre ale UE să depună toate eforturile pentru a sprijini activitatea Curții; salută faptul că Rusia, ultima țară dintre 47 de state membre ale Consiliului Europei care a refuzat să ratifice Protocolul nr. 14, a ratificat Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind eficiența Curții, care prevede simplificarea procedurilor Curții și este destinat să o ajute să abordeze problema numărului mare de cazuri nesoluționate și care poate intra în vigoare doar atunci când va fi ratificat de toate țările membre ale Consiliului Europei;

26.    solicită consolidarea cooperării între Consiliul Europei și Uniunea Europeană în domeniul promovării și al asigurării respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice și sociale și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, al promovării drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender (LGBT) și ale apărătorilor drepturilor persoanelor LGBT, și în ceea ce privește sensibilizării victimelor discriminării în legătură cu faptul că au acces la acțiuni legale eficiente în fața unei autorități naționale pentru combaterea discriminării și a existenței acestui acces, precum și în materie de protecție a limbilor regionale și minoritare, utilizând instrumentele juridice de nediscriminare și organizațiile existente în materie de drepturi sociale pentru a susține diversitatea și toleranța;

27.    îndeamnă statele membre ale UE să semneze și să ratifice toate convențiile fundamentale ale Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Europei din domeniul drepturilor omului, precum și protocoalele facultative anexate acestora, în special Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile populațiilor indigene din 13 septembrie 2007, Declarația Organizației Internaționale a Muncii privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, protocolul facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, protocoalele facultative la Convenția privind drepturile copilului și Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități; insistă asupra faptului că Protocolul facultativ la Convenție ar trebui considerat ca reprezentând o parte integrantă a acesteia și solicită aderarea simultană la acesta din urmă (la convenție și la protocol);[15]

28.    subliniază că definițiile drepturilor omului adoptate de comunitatea internațională de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial s-au dovedit suficient de flexibile pentru a include noi progrese umane, dar subliniază nevoia de a codifica noi drepturi pentru a răspunde la noi amenințări la adresa libertății, cum ar fi cele legate de libertatea științei, libertatea conștiinței și cunoașterii, a identității sau orientării sexuale și toate drepturile privind domeniu digital, începând cu accesul universal la internet;

29.    subliniază importanța consolidării raționalizării și, dacă este posibil, a coordonării organismelor internaționale cu jurisdicție în materie de drepturile omului și a procedurilor acestora, cu scopul de a oferi întotdeauna o protecție și o apărare mai eficiente a drepturilor fundamentale stipulate în documentele internaționale de profil;

30.    subliniază nevoia de a se acorda o mai mare atenție diverselor mecanisme de monitorizare din cadrul Consiliului Europei și al ONU și cooperării mai strânse cu diferitele organisme statutare ale acestora pentru a canaliza mai bine constatările realizate și pentru utilizarea mai eficientă a experienței în domeniu;

31.    salută eforturile UE în cadrul Comitetului III al Adunării Generale a ONU (privind chestiunile sociale, umanitare și culturale) cu privire la numeroase rezoluții, în special cea privind solicitarea adoptării unui moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale, care a fost sprijinită de mai multe țări, cele referitoare la drepturile copilului, la intoleranța religioasă și la situația în domeniul drepturilor omului în Myanmar/Birmania și în Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC);

32.    salută deschiderea primului Birou Regional European al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în octombrie 2009 la Bruxelles; sugerează instituirea unei cooperări eficiente cu Înaltul Comisar pentru o mai bună promovare și continuare a formulării și implementării standardelor și politicilor în materie de drepturile omului în UE și în restul Europei;

33.    solicită Consiliului și Comisiei să definească o strategie față de țările care refuză să coopereze pe deplin cu mecanismele ONU și să permită accesul experților independenți și raportorilor speciali ai ONU, cărora să le acorde acces nelimitat la teritoriu și neimixtiunea în activitățile acestora;

34.    regretă atitudinea și acțiunea politică din ce în ce mai slabă a UE față de acțiunile desfășurate de junta birmană, subliniind că atitudinea actuală nu este de ajutor în lupta împotriva situației politice, sociale și umanitare tragice pe care poporul birmanez este forțat să o traverseze de la instaurarea regimului militar, iar această atitudine riscă să pară un fel de compromis cu regimul dictatorial;

35.    salută sprijinul Uniunii Europene față de inițiativele luate în cadrul Națiunilor Unite și al altor foruri internaționale în direcția încurajării dezincriminării homosexualității; salută sprijinul continuu al Uniunii Europene în favoarea inițiativelor de condamnare a încălcărilor drepturilor omului pe motive de orientare sexuală și identitate de gen în toate forurile internaționale, sprijin acordat împreună cu statele care împărtășesc aceleași opinii;

36.    solicită Comisiei și Consiliului să promoveze o legitimizare oficială și juridică a termenului „refugiat din cauza schimbărilor climatice” (care descrie persoanele obligate să își părăsească locuințele și să caute refugiu peste hotare din cauza schimbărilor climatice), termen care nu este recunoscut încă în dreptul internațional și în niciun acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic;

37.    solicită o cooperare sporită între ONU, Forumul său permanent pentru populațiile indigene și Uniunea Europeană în domeniul protecției drepturilor populațiilor indigene, deoarece aceste persoane aparțin unuia dintre cele mai vulnerabile grupuri din întreaga lume;

Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului (UNHRC)

38.    subliniază rolul UNHRC în structurile ONU, precum și potențialul acestuia de a elabora un cadru de mare valoare pentru eforturile multilaterale ale UE în domeniul drepturilor omului; observă că acest nou organism trebuie să continue eforturile în direcția unor acțiuni realizate în conformitate cu cele mai înalte standarde și în cel mai eficient mod cu putință pentru a-și spori credibilitatea;

39.    evidențiază faptul că participarea activă a organizațiilor societății civile este vitală pentru eficiența UNHRC;

40.    salută călduros faptul că actualul guvern al SUA urmărește o participare mai activă în cadrul ONU și a acceptat un loc în cadrul UNHCR pentru perioada 2009-2012; recunoaște faptul că participarea SUA sporește credibilitatea și capacitatea de acțiune a UNHRC; îndeamnă UE să consolideze cooperarea cu SUA, în special în materie de schimb de experiențe privind dialogurile pe tema drepturilor omului;

41.    reamintește că, în 2011, procedurile UNHCR vor fi amplu revizuite și, prin urmare, îndeamnă UE să se pregătească activ pentru această revizuire și să participe la ea;

42.    subliniază rolul important al reexaminărilor periodice universale (RPU) și îndeamnă Consiliul, Comisia și, în special, noul Serviciu European pentru Acțiune Externă (SEAE) să urmărească și să monitorizeze îndeaproape activitățile din cadrul reexaminărilor periodice universale (RPU) și, în contextul revizuirii UNHRC, să crească eficacitatea RPU și ponderea avizelor experților independenți;

43.    sprijină ferm eforturile UE de a împiedica parțialitatea și instrumentalizarea RPU; în acest context, deploră rezultatul sesiunii din februarie 2009, afectată în mod grav de obstacole procedurale și eforturi de instrumentalizare a procedurii în cadrul procedurii de reexaminare;

44.    îndeamnă ÎR/VP să viziteze periodic UNHRC și să garanteze personal că între acesta și SEAE există cele mai strânse legături posibil la toate nivelurile; încurajează viitoarea structură competentă în materie de drepturile omului din cadrul SEAE să instituie contacte profesionale strânse cu UNHRC; solicită un dialog coordonat cu țările nemembre ale UE privind pozițiile adoptate în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, nu doar la Geneva și în cadrul dialogurilor pe teme de drepturile omului, ci ca parte integrantă a tuturor discuțiile bilaterale de natură politică, comercială și de cooperare pentru dezvoltare ale UE care au loc cu aceste țări;

45.    constată că statele membre ale UE se află într-o poziție minoritară în cadrul UNHRC; invită instituțiile Uniunii Europene și statele membre să acționeze în mod concertat pentru a forma alianțe adecvate cu acele țări și organizații neguvernamentale și cu actorii fără caracter statal care continuă să apere caracterul universal și indivizibil al drepturilor omului;

46.    solicită Înaltului Reprezentant și miniștrilor de externe din statele UE să adopte concluziile Consiliului Afaceri Externe (CAE) înainte de orice reuniuni ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și ale Adunării Generale a ONU, concluzii în care să se menționeze prioritățile și strategiile UE;

47.    solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să-și întărească relațiile cu guverne democratice sau în curs de democratizare din alte grupuri regionale din cadrul UNHRC, cu scopul de a asigura șansele de succes ale inițiativelor legate de respectarea principiilor înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului; în acest scop, invită Comisia și statele membre să-și coordoneze mai bine acțiunile și solicită Comisiei să elaboreze un raport anual privind tendințele de vot în cadrul ONU în domeniul drepturilor omului, care ar urma să analizeze influența exercitată asupra acestora de politicile Uniunii Europene și ale statelor membre ale acesteia, precum și de politicile altor blocuri; își reiterează opinia potrivit căreia delegația UE și statele membre ale UE ar trebui să acorde o mai mare prioritate la Geneva comunicării cu țările nemembre ale UE într-un stadiu incipient al discuțiilor și să evite să acorde o importanță exagerată discuțiilor interne care au drept scop realizarea unității interne a UE cu riscul de a adopta o abordare de tip „cel mai mic numitor comun”;

48.    reafirmă importanța vitală, în cadrul UNHRC, a procedurilor speciale și a mandatelor specifice pentru diferite țări; salută mandatul tematic nou introdus în domeniul drepturilor culturale și salută extinderea mandatelor tematice la dreptul la alimentație, libertatea religioasă sau a convingerilor și persoanele strămutate în interiorul țării; în plus, salută extinderea mandatelor specifice pentru diferite țări la Burundi, Haiti, Cambogia, Somalia, Republica Populară Democrată Coreea (RDPC), Myanmar și Sudan; regretă că mandatele Liberiei și ale Republicii Democratice Congo (RDC) nu au fost prelungite;

49.    salută călduros decizia din 2008 a UNHRC de a prelungi mandatul Reprezentantului Special al ONU pentru Afaceri și Drepturile Omului pe lângă Secretarul General și concluziile Consiliului adoptate în decembrie 2009 în timpul președinției suedeze prin care se salută activitatea acestui reprezentant special; invită UE și statele membre să își continue munca în direcția punerii în aplicare a recomandărilor finale ale mandatului și prezentării în 2011 în fața UNHRC a cadrului „ocrotire, respectare, compensare”;

50.    salută sesiunile speciale ale UNHRC privind situația drepturilor omului în partea de est a RDC, impactul crizei economice și financiare mondiale asupra concretizării și exercitării efective a drepturilor omului, situația drepturilor omului în Sri Lanka, precum și situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate și Ierusalimul de Est; regretă că, la cea de-a douăsprezecea sesiune a UNHRC, care a avut loc la 16 octombrie 2009, statele membre ale UE nu au reușit să ajungă la o poziție comună cu privire la votarea raportului Goldstone, deoarece patru state membre au votat împotrivă, două s-au abținut, iar două au fost absente de la vot; solicită statelor membre și tuturor instituțiilor relevante ale UE să fie mai bine coordonate din punct de vedere politic în cadrul HRC și al altor organisme ale UE; subliniază că respectarea legislației internaționale privind drepturile omului și a dreptului internațional umanitar de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a se ajunge la o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu; îndeamnă toate părțile, prin urmare, să se conformeze rezoluțiilor Adunării Generale a ONU (UNGA) adoptate la 5 noiembrie 2009 și 26 februarie 2010 efectuând anchete care să respecte standardele internaționale; solicită ÎR/VP să se asigure că persoanele care au comis încălcări ale dreptului internațional sunt trase la răspundere în conformitate cu obligația asumată de UE în temeiul Convenției de la Geneva și cu prioritate UE de a combate impunitatea;

51.    sprijină independența Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR); regretă că, în cadrul celei de-a zecea sesiuni ordinare din martie 2009, în pofida opoziției UE, a fost adoptată o rezoluție care vizează îngrădirea independenței OHCHR; solicită instituțiilor UE să furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru întregul sistem al procedurilor OHCHR, pentru a se asigura că cei care dețin mandatul pentru procedurile speciale dispun de resurse suficiente pentru a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile;

Cooperarea dintre UE și Curtea Penală Internațională

52.    își reafirmă sprijinul puternic față de Curtea Penală Internațională (CPI) și față de obiectivul primordial al acesteia, acela de a lupta împotriva impunității pentru fapte de genocid, crime de război și crime împotriva umanității; salută faptul că, în urma ratificării Statutului de la Roma de către Bangladesh, Seychelles și Santa Lucia și Moldova în martie, august și octombrie 2010, numărul total al statelor semnatare a ajuns, în decembrie 2009, la 114; subliniază faptul că Statutul de la Roma a fost ratificat de către toate statele membre ale UE, ca o componentă esențială a principiilor și valorilor democratice ale Uniunii, și solicită, prin urmare, statelor membre să respecte pe deplin acest statut ca parte a acquis-ului UE; subliniază importanța principiului universalității și solicită SEAE, statelor membre ale UE și Comisiei să își continue eforturile susținute de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Curții Penale Internaționale, precum și de adoptare a legislației necesare pentru punerea în aplicare la nivel național, și să revizuiască Poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internațională și Planul de acțiune din 2004, pentru a asigura continuitatea acțiunilor prevăzute de poziția comună; solicită ca aceste eforturi să fie extinse și în direcția Acordului privind privilegiile și imunitățile CPI (APIC), instrument operațional important al Curții; solicită, de asemenea, statelor membre ale UE să revizuiască și să actualizeze poziția comună și planul de acțiune privind CPI pentru a consolida asistența concretă acordată CPI de către UE în lumina progreselor, provocărilor și nevoilor actuale ale Curții, deoarece mandatele de arestare și procesele de la CPI devin din ce în ce mai numeroase, precum și să demareze discuții privind posibila adoptare a orientărilor UE privind justiția internațională/CPI;

53.    încurajează ferm SEAE, Comisia și statele membre ale UE să sprijine punerea în aplicare a hotărârilor CPI și cooperarea cu CPI în cadrul negocierilor privind extinderea și al proceselor de aderare, precum și cu ocazia tuturor summiturilor UE și a dialogurilor cu țările nemembre ale UE, inclusiv cu Statele Unite, China, Rusia, Uniunea Africană și Israelul; îndeamnă îndeosebi Consiliul și Comisia să garanteze că justiția va fi un element integrant al tuturor negocierilor de pace; invită SEAE să urmărească în mod sistematic includerea unei clauze privind CPI în acordurile cu țările nemembre ale UE; solicită Înaltului Reprezentant să garanteze că în toate prioritățile de politică externă ale UE se ține seama de CPI și că aceasta este inclusă în cadrul mandatului reprezentanților speciali ai UE, după caz, și, în plus, să se asigure că personalul SEAE, atât de la sediu, cât și din delegațiile UE, este instruit în mod regulat cu privire la CPI; solicită Înaltului Reprezentant să numească un trimis special pe probleme de justiție internațională, al cărui mandat să fie promovarea, includerea și reprezentarea angajamentului UE în lupta împotriva impunității, precum și a CPI, în politicile externe ale UE;

54.    salută executarea de către Belgia a mandatului de arestare emis de Camera preliminară III a CPI pe numele lui Jean Pierre Bemba la 3 iulie 2008; cu toate acestea, remarcă cu mare îngrijorare că opt mandate de arestare emise de CPI, inclusiv cele împotriva a patru lideri principali din gruparea Armata Rezistenței Domnului (LRA) din Uganda, a lui Bosco Ntaganda din Republica Democratică Congo (RDC), a lui Ahmad Harun, Ali Kushayb și a președintelui sudanez Omar Hassan Ahmad Al-Bashir din Sudan nu au fost încă executate; deplânge refuzul insistent al Sudanului de a aresta și de a transfera suspecții la CPI, încălcând astfel în mod repetat obligațiile ce îi revin în temeiul Rezoluției 1593 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU; constată că la 26 mai 2010, Camera preliminară I a CPI a informat Consiliul de Securitate al ONU privind lipsa de cooperare a Republicii Sudan în cazurile Harun și Kushayb; își exprimă profunda îngrijorare că două state părți la CPI, Republica Ciad și Kenya, l-au invitat recent și l-au primit pe teritoriul lor pe președintele Omar al-Bashir, în ciuda obligației ce le revine în temeiul Statutului de la Roma de a aresta această persoană și deplânge neexecutarea mandatului de arestare aferent; solicită continuarea căutării unor inculpați cunoscuți din Croația și subliniază rolul pe care UE și CPI l-ar putea juca în a garanta desfășurarea anchetelor privind posibilele crime de război din Sri Lanka și din Republica Democratică Congo;

55.    salută angajamentul reînnoit al SUA față de activitatea CPI, ilustrat nu în ultimul rând prin participarea sa în calitate de observator la cea de-a opta reuniune a Adunării Statelor Părți (ASP) de la Haga din noiembrie 2009, precum și la prima conferință pentru revizuirea Statutului de la Roma din iunie 2010; remarcă cu satisfacție primele afirmații promițătoare și promisiunile de cooperare cu CPI pronunțate de administrația SUA la prima conferință de revizuire; solicită SUA să își continue angajamentele față de CPI, în special prin cooperarea deplină în situații care fac obiectul unei anchete sau al unei analize preliminare din partea CPI și prin finalizarea unei politici ample privind CPI;

56.    încurajează statele participante la următoarea reuniune a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE să discute problema combaterii impunității în cadrul cooperării internaționale pentru dezvoltare și în cadrul dialogului politic relevant, poziție în favoarea căreia pledează mai multe rezoluții și articolul 11.6 din Acordul de la Cotonou revizuit, pentru a introduce lupta împotriva impunității și consolidarea statului de drept în cadrul programelor și acțiunilor existente în materie de cooperare pentru dezvoltare; cere UE și statelor sale membre să continue dialogul cu Uniunea Africană pe marginea acestor chestiuni și să sprijine statele africane părți pentru ca acestea să continue să își respecte obligațiile ce le revin în temeiul Statutului de la Roma; își exprimă sprijinul față de cerința Curții de a deschide un birou de legătură cu Uniunea Africană la Addis Abeba;

57.    remarcă importanța foarte mare a cooperării dintre statele părți, statele semnatare și Curtea Penală Internațională, în conformitate cu articolul 86 din Statutul de la Roma, pentru eficiența și succesul sistemului judiciar internațional, în special în ceea ce privește capacitatea de aplicare a legii și activitățile eficiențe și independente ale Curții; reamintește în continuare acordul de cooperare și asistență dintre CPI și UE și, având în vedere acest acord, solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să pună la dispoziția Curții întreaga asistență necesară, inclusiv sprijin de specialitate pentru procesele aflate pe rol și în special pentru punerea în aplicare a mandatelor de arest neexecutate; îndeamnă toate statele membre să adopte legislație națională privind cooperarea, în conformitate cu partea a noua a Statutului de la Roma, în cazul în care nu au adoptat încă o astfel de legislație, și să încheie acorduri ad-hoc cu Curtea privind aplicarea deciziilor Curții și protejarea și relocarea victimelor și a martorilor; solicită statelor membre ale UE să includă cooperarea ca un aspect de sine stătător pe ordinea de zi a Adunării Statelor Părți (ASP) ale CPI, pentru a garanta că cele mai bune practici sunt partajate, cazurile de necooperare sunt discutate și că se iau măsurile adecvate de către ASP;

58.    subliniază nevoia consolidării sistemului judiciar penal internațional în general și, în această privință, remarcă cu îngrijorare faptul că Ratko Mladić și Goran Hadžić nu au fost arestați și nu au fost aduși în fața Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie; invită, în această privință, autoritățile sârbe să asigure cooperarea deplină cu TPII, ceea ce ar contribui la arestarea și transferul tuturor celorlalți inculpați, pentru a deschide calea către ratificarea unui acord de stabilitate și asociere; remarcă necesitatea unui sprijin permanent, inclusiv a unui sprijin financiar, destinat Curții Speciale pentru Sierra Leone, în vederea finalizării proceselor pe rol, inclusiv a tuturor proceselor în apel; remarcă, de asemenea, progresul înregistrat în materie de cooperare multilaterală în vederea furnizării de cunoștințe de specialitate și de asistență, în situațiile în care identificarea, colectarea și păstrarea informațiilor ar contribui la o gamă largă de acțiuni judiciare internaționale și tranzitorii, în special prin intermediul mecanismului judiciar de reacție rapidă (JRR), la care participă peste jumătate dintre statele membre și încurajează acordarea unui mai mare sprijin permanent pentru JRR;

Orientările UE privind drepturile omului.

Pedeapsa cu moartea

59.    reamintește de rezoluția referitoare la un moratoriu global privind aplicarea pedepsei cu moartea (Rezoluția 63/168), adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2008, subliniază că în prezent 106 țări au votat în favoarea rezoluției, ceea ce confirmă consolidarea progresivă la nivel mondial a unei opinii împotriva pedepsei cu moartea;

60.    salută deciziile de abolire a pedepsei capitale adoptate în 2009 de Burundi și Togo, precum și de statul american New Mexico; îndeamnă SUA să elimine pedeapsa cu moartea și își exprimă regretul că pedeapsa cu moartea se aplică încă în 35 din cele 50 de state ale SUA;

61.    îndeamnă Consiliul și Comisia să încurajeze țările care încă nu au semnat, ratificat sau pus în aplicare cel de-al doilea Protocol Opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice sau instrumente regionale similare, să facă acest lucru;

62.    reafirmă că UE se opune aplicării pedepsei cu moartea independent de situație inclusiv în cazul execuțiilor extra-judiciare; reamintește că UE este principalul donator al organizațiilor societății civile care combat pedeapsa cu moartea; cere Comisiei să acorde în continuare prioritate luptei împotriva acestei pedepse crude și inumane și să mențină această temă ca prioritate în cadrul IEDDO și al instrumentelor geografice; consideră că condamnarea pe viață nu constituie o alternativă acceptabilă la pedeapsa cu moartea;

63.    îndeamnă țările care recurg încă la pedeapsa cu lapidarea să excludă acest procedeu inuman din arsenalul lor legislativ; îndeamnă conducătorii iranieni să adopte o lege care să interzică fără echivoc lapidarea ca sancțiune legală, această pedeapsă reprezentând cea mai barbară formă de pedeapsă cu moartea; condamnă faptul că numeroase țări condamnă încă la moarte și execută infractorii minori; condamnă utilizarea de către regimul iranian a pedepsei cu moartea, ceea ce plasează Iranul pe locul doi, imediat după China, în clasamentul țărilor cu cel mai mare număr de execuții; condamnă cu fermitate numărul crescut de execuții, în urma demonstrațiilor pașnice care au avut loc după alegerile prezidențiale din Iran în iunie 2009; este preocupat de faptul că în China continuă să aibă loc cel mai mare număr de execuții din lume și solicită Chinei să facă public numărul execuțiilor, astfel încât să se poată efectua analize și dezbateri transparente asupra pedepseai cu moartea; salută măsura pozitivă adoptată de autoritățile din Belarus de a institui un grup de lucru pentru elaborarea de propuneri privind impunerea unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea; este în continuare preocupat de faptul că în Belarus au încă loc execuții, aceasta fiind singura țară din Europa care aplică încă pedeapsa cu moartea, dar și de neinformarea familiilor cu privire la data execuției și locul înmormântării rămășițelor pământești ale celor executați;

64.    ia act de faptul că, la nivel mondial, există 32 de jurisdicții în cadrul cărora legea prevede aplicarea pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor în materie de stupefiante; ia act de faptul că Oficiul Națiunilor Unite privind Drogurile și Criminalitate (UNODC), Comisia Europeană și guvernele europene sunt implicate activ în finanțarea și/sau oferirea de asistență tehnică, legislativă și de ajutoare financiare menite să consolideze acțiunile anti-drog în statele care mențin aplicarea pedepsei cu moartea pentru combaterea drogurilor; este preocupat cu privire la faptul că astfel de asistență poate duce la creșterea numărului de condamnări la moarte și de execuții; solicită Comisiei să elaboreze orientări care să reglementeze finanțarea internațională în materie de acțiuni anti-drog întreprinse la nivel de țară și regional pentru a se asigura că astfel de programe nu au ca rezultat încălcarea drepturilor omului, inclusiv aplicarea pedepsei cu moartea; subliniază că abolirea aplicării pedepsei cu moartea în cazul infracțiunilor în materie de stupefiante ar trebui să devină o condiție prealabilă pentru acordarea de asistență financiară, tehnică, în materie de consolidare a capacității și de alt tip de sprijin pentru acțiuni anti-drog;

65.    este în continuare preocupat de faptul că în Belarus au încă loc execuții, aceasta fiind singura țară din Europa care aplică încă pedeapsa cu moartea; sprijină autoritățile în vederea instituirii un grup de lucru pentru elaborarea de propuneri privind impunerea unui moratoriu în cazul aplicării pedepsei cu moartea;

66.    își esprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește proiectul de lege împotriva homosexualității, aflat în dezbatere în parlamentul Ugandei, prin care se pedepsește sprijinirea lesbienelor, homosexualilor sau a persoanelor bisexuale cu amenzi și închisoare, iar actele homosexuale consensuale sunt sancționate cu amenzi, închisoarea sau pedeapsa cu moartea; solicită parlamentului ugandez respingerea acestui proiect, precum a oricărei legislații asemănătoare; condamnă criminalizarea homosexualității în întreaga lume;

Violența împotriva femeilor

67.    ia act de faptul că programul echipei celor trei președinții (Franța, Republica Cehă și Suedia), din perioada iulie 2008 - decembrie 2009, a acordat prioritate chestiunii violenței împotriva femeilor și fetelor și solicită coerență în privința principiilor și politicilor atât în interiorul, cât și în afara UE, inclusiv în ceea ce privește susținerea interzicerii mutilării genitale la femei, aceasta constituind o încălcare a drepturilor omului; ia act de recenta adoptare a unui nou set de orientări privind această chestiune și se așteaptă să fie prezentată Parlamentului rezultatele implementării acestuia de către Comisie;

68.    ia act de noua strategie a Comisiei în problematica egalității de gen, cu în care se face o referința specială la problema mutilării genitale a femeilor; reiterată necesitatea unei abordări coerente a acestei chestiuni specifice la nivelul politicilor interne și externe a UE; solicită Comisiei Europene și statelor membre să trateze problema mutilării genitale a femeilor în cadrul dialogurilor politice și al celor referitoare la politicile în domeniu cu țările partenere și cu principalele părți implicate în această problematică sensibilă în context național, folosind abordări participative care implică comunitățile afectate; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să activeze toate mijloacele politice și instituționale pentru sprijinirea inițiativelor menite să conducă la adoptarea cât mai rapidă a unei rezoluții a Adunării Generale a ONU privind instituirea unui moratoriu la nivel mondial împotriva mutilării genitale a femeilor;

69.    consideră că violența la adresa femeilor se manifestă și în mod psihologic; constată că, în ceea ce privește munca, femeile continuă să fie sub-remunerate în comparație cu bărbații, ele fiind superioare numeric în locurile de muncă precare sau cu fracțiune de normă; în consecință, subliniază că, în acest domeniu, rolul Comisiei și al statelor membre nu se poate limita, nici în interiorul Uniunii Europene, nici în afara ei, la combaterea violenței, în lupta împotriva violențelor la adresa femeilor sub toate formele lor: fizice, psihologice, sociale și economice și că este preferabil să se acorde prioritate educației lipsite de diferențieri pe bază de gen a băieților și fetelor, încă de la cele mai fragede vârste, precum și pe combaterea stereotipurilor de gen;

70.    subliniază importanța implementării complete a rezoluțiilor 1325, 1820, 888 și 1889 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care solicită participarea femeilor la toate fazele și nivelurile rezolvării conflictelor, precum și protecția femeilor și fetelor față de violența sexuală și discriminare; solicită statelor membre care nu au încă un plan național de acțiune pentru implementarea Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate ONU să adopte de urgență un astfel de plan; condamnă în termeni categorici violul ca armă de război și violurile repetate, în masă care au loc în RD Congo; solicită divulgarea tuturor informațiilor referitoare la incapacitatea forței de menținere a păcii MONUSCO de a stopa violurile în masă; îndeamnă ÎR/VP al UE ca, prin intermediul misiunilor EUSEC și EUPOL, mobilizate în RD Congo, să investigheze și să raporteze PE cu privire la toate companiile și structurile congoleze și internaționale, implicate în industriile extractive din RDC, care plătesc orice grup armat și personal de securitate implicat în astfel de violuri în masă și în alte infracțiuni sistematice comise împotriva civililor;

71.    invită ÎR/VP să mărească efectivele personalului care lucrează pe probleme de gen în acțiunea externă și să creeze structuri specifice; recunoaște progresele realizate în cadrul PSAC, atât în misiuni cât și în formarea personalului;

72.    își exprimă profunda îngrijorare cu privire la discriminarea de gen și violența domestică, fenomene sistemice într-o serie de țări, și subliniază că femeile care locuiesc în zone rurale reprezintă un grup în mod special vulnerabil; de asemenea, este extrem de preocupat de cazurile de violență sexuală și de cazurile foarte numeroase de violuri ale femeilor și fetelor din Africa de Sud, cazuri în care anchetele sunt adesea inadecvate și viciate de atitudini părtinitoare bazate pe discriminarea de gen, de faptul că victimele se confruntă cu numeroase obstacole până să ajungă la servicii medicale și suferă din cauza întârzierii cu care primesc tratament medical; condamnă cu vehemență violența împotriva femeilor și fetelor, care constituie o problemă cronică în Guatemala și Mexic;

73.    își exprimă adânca preocupare cu privire la situația femeilor și fetelor din Iran, RDC, Afganistan; condamnă încălcările grave ale drepturilor femeilor în RDC, îndeamnă comunitatea internațională să crească semnificativ fondurile destinate acțiunilor de protecție a femeilor împotriva violurilor și subliniază că trebuie acordată atenție urgent la nivel internațional situației femeilor și fetelor din RDC; condamnă legea șiită referitoare la statutul persoanelor, adoptată în martie 2009, care constituie o încălcare flagrantă a drepturilor femeilor afgane și contravin prevederilor Constituției Afganistanului și normelor internaționale în materie de drepturile omului; salută modificările aduse legii privind „chestiunile de ordin personal ale persoanelor de confesiune șiită”, dar rămâne profund preocupat de anumite articole din lege, care contravin obligațiilor Afganistanului în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Convenției privind drepturile copilului; îndeamnă autoritățile afgane să ia măsuri, fără întârziere, în vederea ameliorării drepturilor femeilor în țară;

74.    insistă ca drepturile femeii să fie abordate în mod explicit în toate dialogurile privind drepturile omului și, în special, combaterea și eliminarea tuturor formelor de discriminare și violență împotriva femeilor și fetelor tinere, inclusiv, în primul rând, avortul pe criterii de gen, combaterea tuturor formelor de practici tradiționale sau curente dăunătoare, de exemplu mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile precoce sau forțate, toate formele de trafic cu ființe umane, violența în familie și femicidul, exploatarea la locul de muncă și exploatarea economică și solicită în mod insistent să nu se admită invocarea, de către state, a oricărui obicei, a oricărei tradiții sau a oricărui considerent religios ca argument în favoarea neîndeplinirii obligațiilor ce le revin în vederea eliminării acestor brutalități; subliniază că eforturile de eliminare a tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor ar trebui intensificate, atât la fața locului, cât și la nivel de elaborare a politicilor, astfel încât să fie clar scos în evidență faptul că aceste mutilări constituie deopotrivă o problemă de gen și o încălcare a drepturilor omului cu privire la integritatea corporală; atrage atenția, de asemenea, asupra situației tinerelor femei imigrante care, datorită principiilor din anumite comunități, a religiei sau a onoarei familiei sunt supuse unor tratamente rele, omorului din onoare sau mutilării genitale și sunt lipsite de libertate;

75.    atrage din nou atenția asupra Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și subliniază că accesul la educație și la servicii sanitare constituie drepturi fundamentale ale omului; consideră că programele de sănătate, inclusiv cele de sănătate sexuală și a reproducerii, promovarea egalității de gen, emanciparea femeilor și drepturile copilului ar trebui să se afle în prim-planul politicii Uniunii Europene în domeniul dezvoltării și al drepturilor omului, în special în regiunile în care violența pe criterii de gen cunoaște o largă răspândire, iar femeile și copiii sunt expuși riscului contaminării cu HIV/SIDA sau se confruntă cu interzicerea accesului la informare, prevenire și/sau îngrijiri; invită Comisia să integreze drepturile fundamentale ale lucrătorilor și agenda privind munca decentă în cadrul politicii sale de dezvoltare, în special în cadrul programelor de asistență în domeniul comerțului;

76.    solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să promoveze în special ratificarea și implementarea de către statele membre ale Uniunii Africane a Protocolului privind drepturile femeii în Africa al Uniunii Africane;

Tortura și alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

77.    solicită recunoașterea abuzurilor în materie de sănătate, comise împotriva pacienților și a persoanelor, în special a celor care nu sunt în măsură să se apere, drept tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, admițând, în același timp, dificultatea dovedirii anumitor acte, din care cauză solicită atenție maximă;

78.    solicită recunoașterea faptului că minoritățile de tipul grupurilor indigene și persoanele discriminate din cauza castei cărora aparțin sunt extrem de vulnerabile și sunt supuse torturii;

79.    solicită tuturor statelor care încă nu au devenit părți la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante și la protocolul opțional (OPCAT) să facă acest lucru; îndeamnă statele să renunțe la toate rezervele pe care le-au prezentat cu privire la aceste instrumente; încurajează statele care au semnat OPCAT să implementeze mai bine și mai rapid mecanismul național de prevenire (MNP);

80.    încurajează statele din întreaga lume să adopte și să aplice în mod real Manualul privind mijloacele eficiente de anchetare și de colectare a probelor privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (cunoscut sub numele de Protocolul de la Istanbul); consideră că PI constituie un instrument esențial de colectare a probelor și de prevenire a impunității; este convins că impunitatea celor care comit acte de tortură rămâne un obstacol semnificativ în calea prevenirii eficiente a torturii, deoarece încurajează implicit torționarii să continue aceste practici odioase;

81.    subliniază importanța implementării eficace a orientărilor UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante; invită Consiliul și Comisia să prezinte rezultatele implementării acestor orientări, acordând o atenție deosebită celor referitoare la reabilitarea victimelor torturii în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;

82.    invită statele membre să urmărească realizarea solicitărilor prezentate în rezoluția sa privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante[16]; invită Comisia să prezinte, cât mai curând cu putință, o versiune revizuită a mai multor dispoziții din Regulamentul Consiliului (CE) 1236/2005 din 27 iunie 2005;

83.    este în mod deosebit preocupat de calul de corupție, infracționalitate, persecuție politică, impunitate, tortură și arestări ale membrilor opoziției din Venezuela, datorat „politizării”forțelor de poliție, precum și de absența unor politici și incapacitatea guvernului de a combate aceste amenințări grave la adresa drepturilor omului;

84.    își exprimă profunda îngrijorare privind recrudescența cazurilor din întreaga lume de încălcări ale drepturilor omului pe motive de orientare sexuală a persoanelor și condamnă orice act de violență comis împotriva acestora; constată o creștere la nivel mondial a numărului de omucideri ale persoanelor transgender; regretă profund faptul că, în numeroase țări, homosexualitatea este în continuare considerată o crimă și pedepsită cu închisoarea, iar uneori chiar cu moartea; salută, în acest sens, hotărârea din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de la Delhi prin care homosexualitatea este decriminalizată în India și invită alte state să urmeze exemplul Indiei;

Drepturile copiilor

85.    regretă profund faptul că, potrivit estimărilor, munca copiilor afectează circa 215 milioane de copii, iar trei sferturi dintre aceștia sunt afectați de cele mai dure forme ale acestui fenomen (statistici ale OIM, 2009); salută concluziile Consiliului UE din 14 iunie 2010 privind exploatare copiilor prin muncă și studiul pe aceeași temă al Comisiei (SEC(2010) 37 final) prin care se solicita o abordare cuprinzătoare a politicilor la nivelul UE care să se centreze pe dezvoltare și pe eradicarea sărăciei; solicită Comisiei să asigure o monitorizare eficientă a rezultatelor din acest domeniu și să încurajeze împreună cu statele membre ale UE aplicarea acesteia în dialogurile cu țările nemembre ale UE;

86.    reamintește rezultatele pozitive ale celui de-al 11-lea Forum UE-ONG privind drepturile omului, organizat în iulie 2009 la Stockholm, în timpul Președinției suedeze, pe tema combaterii violenței împotriva copiilor, precum și apelurile sale privind continuarea eforturilor juridice vizând interzicerea tuturor formelor de pedepse corporale în toate mediile, inclusiv cel familial, găsirea celor mai bune practici și învățăminte trase din activitățile de combatere a violenței față de copii, atât în situațiile de conflict cât și în cele din urma conflictelor, precum și ameliorarea coerenței dintre acțiunile externe ale UE și politicile interne ale acesteia și ale statelor membre în materie de drepturile copilului;

87.    își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că milioane de copii sunt încă victime ale violului, violenței domestice, ale abuzului fizic, emoțional și sexual, inclusiv ale exploatării economice și sexuale; subliniază că toate drepturile recunoscute în Convenția privind drepturile copilului și în protocoalele aferente au o importanță egală și solicită ratificarea și implementarea integrală a obligațiilor, precum și acordarea unei atenții speciale noilor forme de exploatare comercială și sexuală a copiilor;

88.    solicită UE adoptarea de urgență a unor măsuri suplimentare împotriva muncii copiilor, precum și aplicarea, în mod mai eficace, a instrumentelor aflate la dispoziția sa, prin incorporarea acestora în dialogurile și consultările în materie de drepturile omului; solicită UE, de asemenea, să implementeze în mod eficace orientările sale privind drepturile copilului și să studieze posibilitatea adoptării unor orientări privind combaterea muncii copiilor; reamintește că inclusiv politicile comerciale ale UE se pot dovedi utile în combaterea acestui fenomen, în special prin intermediul utilizării stimulentelor din cadrul SGP+ (sistemul de preferințe generalizate); își exprimă doleanța ca, în viitor, acest instrument să fie mai bine evaluat și să facă obiectul unei evaluări anuale, transmise Parlamentului European cu ocazia dezbaterilor anuale dedicate drepturilor omului;

89.    ia act de faptul că anul 2009 a marcat cea de a douăzecea aniversare a Convenției privind drepturile copilului; constată cu satisfacție că, în prezent, aproape toate țările au aderat la această convenție și le îndeamnă pe cele care încă nu au aderat să o facă fără întârziere; rămâne adânc preocupat de numeroasele încălcări care împiedică exercitarea deplină a drepturilor înscrise în această convenție; solicită acordarea unei atenții mai mari nevoii copiilor de măsuri speciale de protecție și îngrijire, inclusiv protecția juridică adecvată, înainte și după naștere, după cum se prevede atât în Convenția privind drepturile copilului, cât și în Declarația cu privire la drepturile copilului; salută numirea Reprezentantului Special al Secretarului General (RSSG) pentru chestiuni privind violența împotriva copiilor și subliniază importanța mandatului acestuia;

90.    își exprimă profunda cu privire la copiii implicați sau afectați de conflictele armate sau care au fost chiar forțați să participe activ la acestea; îndeamnă Comisia și Consiliul să întărească aplicarea orientărilor UE privind copii și conflictele armate; salută noua Rezoluție 1882 (2009) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care întărește și mai mult protecția acordată copiilor implicați sau afectați de conflictele armate;

91.    își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește folosirea copiilor ca soldați; solicită UE și ONU adoptarea unor măsuri imediate în vederea dezarmării, reabilitării și reintegrării acestor copii;

Apărătorii drepturilor omului

92.    salută acțiunile întreprinse în vederea aplicării revizuirii orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului, astfel cum au fost revizuite în 2008; ia act de elaborarea a peste 60 de strategii de implementare la nivel local și de desemnarea agenților de legătură relevanți; rămâne totuși deosebit de îngrijorat în legătură cu nepunerea în aplicare a acestor orientări de către delegațiile UE, invită SEAE să elaboreze un plan de implementare, care să conțină indicatori și termene de finalizare clari, pentru a se continua cu succes implementarea eficientă a Orientărilor și solicită lista acestor strategii locale; solicită SEAE, Consiliului, Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare în vederea unei mai bune cunoașteri a Orientărilor de către apărătorii drepturilor omului și diplomații UE care activează în țările nemembre ale UE; solicită misiunilor UE să mențină contacte periodice cu apărătorii drepturilor omului înainte de a acționa în numele lor și să le ofere ulterior informații legate de acțiunile întreprinse; subliniază că, atunci când se concep strategiile de implementare locală, ar trebui consultat un spectru cât mai larg de apărători ai drepturilor omului care activează atât în mediul urban, cât și în cel rural, în domeniul drepturile economice, sociale și culturale, precum și în cel al drepturilor civice și politice; constată că strategiile de implementare locală ar trebui să cuprindă o agendă concretă a măsurilor care trebuie adoptate în vederea îmbunătățirii protecției apărătorilor drepturilor omului și că impactul acestor strategii ar trebui evaluat după un interval rezonabil de timp; solicită, în acest sens, efectuarea unei evaluări a modului în care au fost implementate programele de asistență și măsurile adoptate de organizațiile societății civile în sprijinul apărătorilor drepturilor omului în cadrul IEDHR;

93.    îndeamnă ÎR/VP să acorde prioritate unei aplicări mai eficiente a instrumentelor și mecanismelor existente în vederea unei protecții coerente și sistematice a apărătorilor drepturilor omului, invită Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene și toți comisarii cu responsabilități în domeniul relațiilor externe să instituționalizeze o politică de întrevederi sistematice cu apărătorii drepturilor omului atunci când efectuează deplasări oficiale în țări nemembre ale UE și subliniază că sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului ar trebui inclus obligatoriu în mandatul reprezentanților speciali ai UE; subliniază că atât Înaltul Reprezentant, cât și reprezentanții speciali vor fi responsabili în fața Parlamentului European pentru acțiunile în acest sens;

94.    îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să implementeze măsurile propuse de Parlament în rezoluția sa referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului, adoptată în iunie 2010, punând accentul pe măsuri destinate să acorde o asistență promptă apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc, măsuri cum ar fi acordarea de vize de urgență și de adăpost, precum și să implementeze măsurile care presupun susținerea publică și recunoașterea vizibilă a activităților întreprinse de apărătorii drepturilor omului, aplicând o perspectivă de gen în implementarea orientărilor în favoarea apărătorilor drepturilor femeilor și ai altor grupuri deosebit de vulnerabile, cum ar fi cei care activează în favoarea drepturilor economice, sociale și culturale și cei care activează în domeniul drepturilor minorităților și ale populațiilor indigene; invită ÎR/VP să insiste asupra implementării Programului orașelor-adăpost, care oferă adăpost apărătorilor drepturilor omului în orașe din Europa;

95.    solicită ca, în contextul aplicării Tratatului de la Lisabona și crearea SEAE, instituțiile UE să stabilească un mecanism interinstituțional de cooperare cu privire la apărătorii drepturilor omului; consideră că instituirea acestui mecanism ar putea fi facilitată prin înființarea unor puncte centrale și prin orientări explicite pentru apărătorii drepturilor omului în toate instituțiile UE, precum și prin dezvoltarea unei cooperări mai strânse, aceste puncte centrale pentru apărătorii drepturilor omului lucrând în strânsă cooperare cu persoanele responsabile pentru drepturile omului și democrație din cadrul misiunilor și a delegațiilor UE; solicită SEAE să creeze o bază de date statistice cu cazurile în care delegațiile UE au oferit asistență apărătorilor drepturilor omului, pentru a evalua eficacitatea acestor orientări și să transmită PE rapoarte cu privire la aceste evaluări;

96.    ia act de concluziile numeroaselor rapoarte privind drepturile omului, potrivit cărora apărătorii acestora au o contribuție inestimabilă la protecția și promovarea drepturilor omului, riscându-și propria siguranță, și au suferit atacuri din ce în ce mai virulente, sub diverse forme, precum atacuri la adresa libertății de conștiință, a libertății religioase, a libertății de exprimare sau de asociere, atacuri la adresa persoanelor relevante și uciderea acestora, arestări arbitrare, procese inechitabile și închiderea birourilor organizațiilor societății civile; solicită delegațiilor UE să joace un rol mai activ în prevenirea unor astfel de atacuri, în cooperare cu organizațiile societății civile din țările în cauză, având totodată grijă să nu pună în pericol personalul și militanții acestor organizații;

97.    rămâne vigilent cu privire la guvernele țărilor nemembre ale UE care utilizează adoptarea de legi controversate privind ONG-urile ca pe o modalitate de reducere la tăcere a mișcării pentru apărarea drepturilor omului, cum ar fi așa-numita „Proclamație a organizațiilor de caritate și a asociațiilor” adoptată de către Parlamentul etiopian în ianuarie 2009, care interzice, de fapt, orice activitate în domeniul drepturilor omului;

98.    condamnă faptul că, în unele țări, atacurile și amenințările anonime la adresa apărătorilor drepturilor omului au devenit un lucru obișnuit, îndeosebi la adresa jurnaliștilor care se ocupă de corupție și de traficul de droguri și care sunt supuși amenințărilor și atacurilor din cauza activității lor;

99.    își exprimă profundul regret cu privire la asasinarea lui Stanislav Markelov, a Anastasiei Baburova și a Nataliei Estemirova în Rusia, precum și a lui André Rwisereka și Jean Leonard Rugambage în Rwanda, cu privire la detenția arbitrară a Roxanei Saberi și a lui Abdolfattah Soltani în Iran și detenția continuă și lipsa unui acces adecvat la servicii de sănătate de care a suferit Hu Jia în China, laureat al Premiului Saharov în 2009, toate acestea având loc în perioada inclusă în raportul menționat; îndeamnă autoritățile chineze să clarifice fără întârziere situația cunoscutului avocat în domeniul drepturilor omului, dl Gao Zhisheng, care a dispărut la 4 februarie 2009, și să deschidă o anchetă total independentă și transparentă în legătură cu dispariția sa;

100.  condamnă închiderea ilegală și hărțuirea apărătorilor drepturilor omului de etnie saharawi din teritoriul Saharei de Vest, controlat de Maroc, și solicită ONU să includă în mandatul misiunii ONU pentru Sahara de Vest (MINURSO) monitorizarea situației drepturilor omului;

101.  ia act de eliberarea apărătorilor drepturilor omului din Cuba; își exprimă regretul profund față de refuzul guvernului cubanez de a recunoaște monitorizarea drepturilor omului ca o activitate legitimă, refuzând acordarea statutului juridic grupurilor locale care activează în domeniul drepturilor omului; ia act cu îngrijorare de faptul că plasarea în detenție a apărătorilor drepturilor omului în aceste țări constituie și o încălcare gravă a drepturilor omului; invită guvernul cubanez să nu exileze prizonierii politici și să le acorde libertatea de a părăsi Cuba și de a se întoarce în țară fără a fi arestați;

102.  salută hotărârea Comitetului pentru decernarea premiului Nobel pentru pace de a-i acorda lui Liu Xiaobo premiul Nobel pentru pace în 2010, ca recunoaștere a luptei sale îndelungate și nonviolente în favoarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în China; solicită guvernului de la Beijing să îl elibereze imediat și necondiționat din închisoare pe Liu Liu Xiaobo și să ridice restricțiile impuse soției acestuia, Liu Xia;

103.  este profund îngrijorat de faptul că Iranul a continuat în 2008 și 2009 represiunea împotriva apărătorilor drepturilor omului și a membrilor societății civile și că încălcările grave ale drepturilor omului au persistat și chiar au crescut ca număr; condamnă arestarea arbitrară, tortura și privarea de libertate a apărătorilor drepturilor omului pentru activitatea desfășurată de aceștia, sub acuzația de „acțiuni împotriva siguranței naționale”; regretă politica guvernului actual față de profesori și cadrele universitare, împiedicând accesul studenților la învățământul superior, și condamnă persecutarea și privarea de libertate a studenților care militează pentru drepturile omului; regretă tulburările care au urmat alegerilor prezidențiale din 12 iunie 2009 precum și violențele la care au recurs autoritățile iraniene, în urma cărora au fost închise în mod arbitrar cel puțin 400 de persoane și, conform rapoartelor, au fost ucise cel puțin 40, procesele în masă ale persoanelor acuzate de crime împotriva securității naționale, relele tratamente și tortura la care acestea au fost supuse, precum și sentințele de pedeapsă cu moartea;

Clauzele referitoare la drepturile omului

104.  subliniază importanța și caracterul indispensabil al clauzelor referitoare la drepturile omului și la democrație și a mecanismelor de soluționare eficientă a conflictelor din cadrul acordurilor comerciale, inclusiv al acordurilor din domeniul pescuitului, dintre UE și țările nemembre ale UE; solicită din nou, cu toate acestea, ca această clauză să fie însoțită de un mecanism de aplicare, astfel încât să se asigure punerea ei practică; subliniază importanța unei monitorizări atente a situației drepturilor omului în țările nemembre ale UE care se angajează în relații comerciale cu UE; atrage atenția că o astfel de monitorizare și evaluare ar trebui să includă consultări oficiale cu societatea civilă în ceea ce privește impactul acestor acorduri; solicită stabilirea unui set clar de obiective de referință privind drepturile omului în cadrul acordurilor comerciale individuale, pentru a asigura ambelor părți un standard clar și o înțelegere corectă a situațiilor și acțiunilor care pot declanșa aplicarea unor astfel de clauze în materie de drepturile omului;

105.  reafirmă principiul indivizibilității drepturilor omului și condamnă încercările de a trata orice drept sau motiv de discriminare ca fiind mai puțin important decât celelalte; invită Comisia și Consiliul să respecte principiul indivizibilității atunci când negociază clauzele în materie de drepturi ale omului cu țările nemembre ale UE;

106.  subliniază că, pentru a-și respecta angajamentele internaționale în materie de drepturi ale omului, UE ar trebui să includă, ținând seama de natura acordurilor și de situația proprie fiecărei țări partenere, clauze sistematice referitoare la democrație, statul de drept și drepturile omului, precum și la normele sociale și de mediu; consideră că aceste norme ar trebui să-i permită Comisiei să suspende, cel puțin temporar, avantajele comerciale, inclusiv cele care decurg din acordurile de liber schimb, fie din proprie inițiativă, fie la cererea unui stat membru sau a Parlamentului European, în cazul în care există dovezi suficiente privind încălcări ale drepturilor omului, inclusiv ale dreptului muncii; apreciază că, în orice caz, UE ar trebui să indice clar sancțiunile adecvate care ar putea fi aplicate țărilor nemembre ale UE ce comit încălcări grave ale drepturilor omului și să le aplice; își reiterează, o dată în plus, cererea adresată Comisiei și Consiliului și, în special, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședintelui Comisiei de a activa clauza referitoare la drepturile omului din acordurile internaționale în vigoare și, în consecință, de a institui un mecanism de punere efectivă în practică a acestei clauze, în spiritul articolelor 8, 9 și 96 din Acordul de la Cotonou;

107.  salută utilizarea studiilor de impact asupra dezvoltării durabile, dar consideră că, pentru a asigura o evaluare continuă, acestea ar trebui efectuate nu numai ex ante, ci și de îndată ce acordul a fost instituit;

108.  ia act de funcționarea SGP+ (sistemul generalizat de preferințe); consideră totuși că acest sistem de recompensare a țărilor cu profituri comerciale consistente pentru respectarea în plan internațional a drepturilor omului și a convențiilor și standardelor privind drepturile lucrătorilor trebuie să fie monitorizat mai strict și mai transparent, folosindu-se inclusiv evaluările de impact în materie de drepturile omului, un sistem de referință consecvent și echitabil și consultări deschise atunci când se acordă un statut preferențial iar preferințele comerciale trebuie acordate doar țărilor care au ratificat și au pus în aplicare în mod eficient convențiile internaționale importante privind dezvoltarea durabilă, drepturile omului - în special munca copiilor - și buna guvernanță; solicită monitorizarea susținută a implementării, împreună cu societatea civilă, sindicatele și comunitățile, ținând seama de realizările și deficiențele din evoluția drepturilor omului, inclusiv a celor sociale, economice, culturale și în materie de mediu; subliniază importanța unei monitorizări atente a implementării de către Pakistan a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), stat invitat să participe la sistemul SGP+;

109.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de regulament care să interzică importul în UE de mărfuri produse folosind munca forțată, în special munca prestată de copii, cu încălcarea normelor fundamentale în materie de drepturile omului; subliniază că un astfel de regulament ar trebui să permită Uniunii Europene să investigheze revendicări specifice;

110.  salută includerea unei clauze privind drepturile omului în Acordul de parteneriat pe care UE l-a semnat cu Indonezia, precum și în Acordul de stabilizare și asociere încheiat cu Albania, și care a intrat în vigoare în perioada acoperită de raportul menționat, ceea ce face ca numărul țărilor care au acceptat includerea acestei clauze în acordurile lor cu UE să fie mai mare de 120;

111.  deplânge monitorizarea defectuoasă a clauzelor în materie de drepturile omului introduse în Acordul de la Cotonou și îndeamnă ÎR/VC, Comisia, Consiliul și statele membre să utilizeze integral acele clauze pentru a putea aborda extensiv problemele din domeniul drepturilor omului și promovarea drepturilor omului în dialogurile bilaterale și regionale cu țările partenere din ACP;

Promovarea democrației și a statului de drept în relațiile externe

112.  salută concluziile Consiliului privind sprijinirea democrației în relațiile externe ale UE[17] și adoptarea unui plan de acțiune al UE pentru sprijinirea democrației în relațiile sale externe ca pe un mijloc de ameliorare a coerenței și eficacității sprijinului UE în materie de democrație;

113.  invită Comisia să abordeze în mod sistematic chestiunea sprijinirii democrației în documentele de strategie de țară, ținând în permanență seama de situația specifică din fiecare țară și de strategia UE pentru regiunile respective;

114.  ia act de Raportul Amnesty International pe 2010 în care se relevă cel de-al doilea proces pe rol al fostului director al companiei YUKOS Oil, Mihail Hodorkovski, și a asociatului acestuia, Platon Lebedev, ca proces reprezentativ pentru procesele nedrepte care au loc în Rusia; solicită Federației Ruse să garanteze respectarea normelor fundamentale privind procese corecte și drepturile omului în acțiunile de urmărire în justiție a acestor persoane și a tuturor celorlalți inculpați din sistemul judiciar al țării;

115.  îndeamnă autoritățile judiciare ruse să grăbească investigațiile cu privire la moartea lui Sergei Magnitsky; solicită o interdicție de intrare în UE a celor 60 de funcționari ruși implicați în acest caz și solicită agențiilor UE de aplicare a legii să coopereze în vederea înghețării conturilor bancare și a altor active ale funcționarilor ruși în cauză în toate statelor membre ale UE;

116.  invită Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei să se asigure că drepturile omului și consolidarea democrației sunt integrate în mod efectiv în toate domeniile de politică ale Uniunii; așteaptă cu interes concluziile actualizate ale Consiliului în cursul Președinției belgiene, care vor evalua progresele înregistrate și punerea în aplicare a planului de acțiune adoptat;

Dreptul umanitar internațional (DUI)

117.  salută concluziile adoptate de Consiliu, în decembrie 2009, privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional, în anul celei de-a 60-a aniversări a Convențiilor de la Geneva;

118.  ia act de adoptarea, în 2009, a Orientărilor actualizate ale UE referitoare la promovarea respectării dreptului umanitar internațional; invită Consiliul să integreze într-un mod mai eficace implementarea acestor orientări în cadrul celorlalte orientări ale UE în materie de drepturile omului și să amelioreze integrarea dreptului umanitar internațional în acțiunile externe ale UE;

119.  salută raportul Misiunii de anchetă internaționale independente privind conflictul din Georgia (IIFFMCG – CEIIG) („Raportul Tagliavini”), emis la 30 septembrie 2009 și susține principalele sale observații și concluzii în temeiul dreptului internațional umanitar și al legislației în materie de drepturile omului, în special necesitatea de a garanta responsabilitatea celor vinovați și despăgubirea victimelor pentru toate încălcările comise în august 2008 și așteaptă ca informațiile detaliate privind contextul faptelor prezentate în raport să poată fi folosite în procedurile judiciare desfășurate la nivel național și internațional, pentru a garanta că cei vinovați pentru crimele comise în timpul conflictului dintre Rusia și Georgia din august 2008 vor fi în cele din urmă pedepsiți;

120.  regretă profund faptul că în timpul conflictului armat dintre Rusia și Georgia privind Oseția de Sud și Abhazia, din august 2009, în urma încălcărilor grave ale dreptului umanitar internațional au rezultat sute de victime și strămutarea a zeci de mii de persoane; reamintește că, până în prezent, Rusia a îndeplinit numai primul punct din cele șase cuprinse în acordul de încetare a focului semnat cu Georgia; deplânge distrugerea intenționată a satelor georgiene din Oseția de Sud și Abhazia în timpul conflictului, precum și după acesta; subliniază că nici în ziua de azi aceste încălcări grave nu au fost pedepsite;

Libertatea religioasă sau a credinței

121.  subliniază că libertatea religioasă sau a credinței constituie, în cadrul tuturor drepturilor omului, un drept esențial și fundamental care trebuie respectat, iar condițiile de respectare a drepturilor omului cuprinse în acordurile bilaterale cu țările nemembre ale UE trebuie aplicate într-o manieră mai fermă și mai eficientă;

122.  salută concluziile Consiliului privind libertatea religioasă sau a credinței adoptate în noiembrie 2009; recunoaște importanța pe care o are libertatea religiei sau a credinței în identitatea persoanelor religioase, dar și a celor nereligioase, deoarece credința, în orice formă ar fi, reprezintă o componentă fundamentală a apartenenței personale și sociale; invită Consiliul și Comisia să adopte și să implementeze măsuri concrete vizând combaterea intoleranței religioase și a discriminării, precum și promovarea libertății religioase sau a credinței în întreaga lume, după cum s-a afirmat în concluziile menționate anterior; invită Consiliul și Comisia să implice în acest proces Parlamentul, organizațiile societății civile și alți actori relevanți;

123.  invită ÎR/VP Comisiei să integreze libertatea religioasă sau a credinței în politica UE în domeniul drepturilor omului și să realizeze o evaluare aprofundată a situației libertății religioase sau a credinței în Raportul anual al UE privind drepturile omului;

124.  invită ÎR/VP să mărească numărul de persoane care sunt implicate în chestiunile referitoare la respectarea libertății religioase sau a credinței în acțiunile externe și să creeze structuri specifice dedicate acestei tematici, în contextul instituirii Serviciului European de Acțiune Externă; sprijină identificarea problematicii respectării libertății religioase și a credinței la nivel mondial, considerând-o una din prioritățile SEAE, în contextul în care există încălcări grave a acestei libertăți în lume și nevoia clară de sprijinire a minorităților religioase persecutate în multe zone ale globului;

125.  invită Consiliul și Comisia să țină seama de dimensiunea religioasă și de dialogul cu autoritățile și entitățile religioase angajate în dialogurile interconfesional, atunci când au în vedere prevenirea conflictelor, soluționarea acestora și reconcilierea;

126.  rămâne profund preocupat de faptul că discriminarea bazată pe religie sau credință există încă în toate regiunile globului și că persoanele care aparțin anumitor comunități religioase, inclusiv minorităților religioase, continuă să fie private de drepturile omului în numeroase țări, cum ar fi: Coreea de Nord, Iran, Arabilă Saudită, Somalia, Maldive, Pakistan, Afganistan, Yemen, Mauritania, Laos, Uzbekistan, Eritrea, Irak, Pakistan și Egipt; condamnă autoritățile chineze pentru persecutarea persoanelor care-și practică religia în afara cadrului aprobat în mod oficial, în special creștinii, musulmanii, budiștii și adepții Falun Gong; îndeamnă China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, după cum a promis; îndeamnă guvernul chinez să pună capăt politicii sale represive în Tibet, care ar putea duce, în timp, la dispariția religiei și a culturii tibetane; condamnă autoritățile iraniene pentru persecuția persoanelor care aparțin minorităților religioase, inclusiv a creștinilor, a adepților Bahá’í și a musulmanilor care s-au convertit la altă religie sau care au devenit atei; solicită autorităților iraniene să protejeze minoritățile religioase în conformitate cu obligațiile lor în temeiul PIDCP; îndeamnă autoritățile din Federația Rusă să impună un moratoriu referitor la aplicarea legii privind combaterea activităților extremiste din 2002, lege care a fost folosită excesiv pentru persecutarea grupurilor minorităților religioase pașnice; își exprimă îngrijorarea față de situația minorității creștine montagnarde care trăiește în zona centrală a Vietnamului; reamintește autorităților vietnameze că drepturile minorităților includ libertatea de a-și practica religia fără restricții, libertatea de asociere și de exprimare, dreptul de a se întruni pașnic, dreptul egal de a avea în proprietate și a de folosi un teren, precum și dreptul de a participa pe deplin și efectiv la procesul decizional privind chestiunile care îi afectează, inclusiv respectul pentru proiectele de dezvoltare economică și chestiunile legate de strămutări;

127.  îndeamnă UE     să elaboreze un set de instrumente, la nivelul politicii sale externe, dedicate promovării dreptului la libertatea religioasă sau a credinței, să considere libertatea religioasă sau a credinței ca un drept fundamental, să includă o listă de verificare privind libertățile necesare în cadrul dreptului la libertatea religioasă sau a credinței, pentru a evalua dacă acestea sunt respectate și să includă mecanisme de identificare a încălcărilor libertății religioase, pentru a promova mai eficient libertatea religioasă sau a credinței în cadrul activităților funcționarilor publici, mai ales al celor din Serviciul European de Acțiune Externă, precum și să implice organizațiile din societatea civilă în pregătirea acestor instrumente;

128.  salută poziția principială constantă a UE în privința rezoluțiilor Adunării Generale a ONU și ale ICNUR referitoare la combaterea defăimării religiilor; salută rezoluția depusă de UE privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare bazate pe religie sau credință; încurajează UE să continue eforturile de a găsi o abordare echilibrată între libertatea de exprimare și interzicerea incitării la ură religioasă; încurajează UE să se angajeze într-un dialog constructiv cu Organizația Conferinței Islamice și cu alți susținători ai principiului defăimării religiilor;

129.  subliniază că legislația internațională în domeniul drepturilor omului recunoaște libertatea religiei sau a credinței, indiferent de statutul recunoscut oficial sau nu al acesteia, și, în consecință, recunoașterea oficială nu ar trebui să constituie o premisă obligatorie pentru practicarea religiei; subliniază, în plus, îngrijorarea în legătură cu faptul că în țări precum Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și Vietnam, grupurile religioase trebuie să se înregistreze oficial la guvern și funcționează sub conducerea unor comisii de management controlate de guvern, care interferează cu autonomia lor religioasă și le restrâng activitățile;

130.  invită Rusia să instituie un moratoriu asupra implementării legii din 2002 privind combaterea activităților extremiste, astfel cum este folosită în prezent, abuzând de restricționarea libertății religioase, pentru a reprima și încerca să interzică grupurile religioase neviolente; constată, în plus, cu mare îngrijorare că 265 de organizații religioase sau de culte figurează pe lista neagră a așa-numitelor organizații extremiste;

131.  îndeamnă în continuare următoarele țări să elimine restricțiile impuse libertății de asociere și de întrunire a grupurilor religioase și să respecte libertatea religioasă sau a credinței; Arabia Saudită, Egipt, Eritrea, Iran, Somalia, Yemen, Belarus, Coreea de Nord și Laos;

132.  subliniază că obstacolele care persistă în unele zone ale lumii, cum ar fi Arabia Saudită, Indonezia, Pakistan, Irak, Somalia și Sudan, în profesarea nestingherită a credinței, atât la nivel individual, cât și colectiv, precum și intoleranța din ce în ce mai mare față de minoritățile religioase în țări cu solide tradiții democratice, precum India, și solicită Comisiei să insiste asupra acestor chestiuni în contextul dialogurilor sale politice în domeniu;

133.  condamnă cu fermitate orice incriminare sau pedepsire a „apostaziei” în legătură cu cazurile de convertiri de la o religie la alta, sau, de la o denominație (subgrup) a aceleași religii la alta, care încă mai au loc în majoritatea statelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord; invită instituțiile UE să facă presiuni asupra acestor țări pentru a respinge asemenea practici, îndeosebi când pentru ele este prevăzută pedeapsa capitală; este profund îngrijorat de convertirea forțată care persistă în țări precum Arabia Saudită și Egipt și solicită un angajament clar din partea instituțiilor UE pentru combaterea acestor încălcări ale drepturilor omului;

134.  reamintește că într-o serie de state din lume, interzicerea, confiscarea și distrugerea atât a locurilor de rugăciune, cât și a publicațiilor religioase și interdicțiile privind pregătirea clerului constituie practici curente; îndeamnă instituțiile UE ca, în cadrul contactelor cu guvernele în cauză, să împiedice aceste încălcări și să încurajeze țările în care legislația privind blasfemia este folosită pentru persecutarea membrilor minorităților religioase, să schimbe sau să elimine aceste practici;

135.  subliniază că libertatea de conștiință constituie o valoare fundamentală pentru UE și că aceasta include libertatea de a crede sau de a nu crede, precum și pe aceea de a practica religia aleasă;

Libertatea de exprimare

136.  își exprimă preocuparea în legătură cu noile forme de limitare a libertății de exprimare, în special cele bazate pe utilizarea tehnologiilor moderne precum internetul; reiterează faptul că libertatea de exprimare include dreptul de a căuta, a primi și a împărtăși informații și idei prin orice mijloc.

137.  recunoaște că noile tehnologii oferă posibilități fără precedent pentru participarea la viața publică, exprimarea opiniilor, accesul la informații despre drepturile omului și informarea restului lumii despre încălcările drepturilor omului; este preocupat de faptul că statele recurg la tehnologii din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi tehnologiile cu dublă utilizare, pentru cenzurarea informațiilor și monitorizarea activităților pe internet și că, în numeroase țări au fost înregistrate acte de hărțuire, persecuții și chiar de reținere și plasare în detenție a persoanelor care utilizează internetul pentru a-și exercita dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;

138.  încurajează ÎR/VP să își asume inițiativa de a adopta o poziție și de a elabora politici concrete, astfel încât UE să acționeze ca un actor global în problema accesului liber la internet, abordând nu doar modalitățile de combatere a amenințărilor la adresa drepturilor omului, prin folosirea noilor tehnologii, ci și folosindu-le ca mijloc de sporire a oportunităților de protejare și sprijinire a drepturilor omului;

139.  îndeamnă țările care limitează accesul la internet să pună capăt acestor restricții ale schimburilor libere de informații; ia act de faptul că, potrivit organizației „Reporteri fără frontiere”, „lista de dușmani ai internetului” include următoarele țări care duc o politică agresivă de cenzurare a internetului: Belarus, China, Cuba, Egipt, Iran, Myanmar/Birmania, Coreea de Nord, Arabia Saudită, Siria, Tunisia, Turkmenistan, Uzbekistan și Vietnam;

140.  sprijină dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică în Rusia, garantat, oficial dar nu și în fapt, de articolul 31 din Constituția rusă; își exprimă solidaritatea cu organizatorii și participanții la Strategia-31, seria de proteste ale cetățenilor în sprijinul acestui drept, inițiate la 31 iulie 2009 și care se desfășoară în Piața Triumfului din Moscova pe data de 31 a fiecărei luni de 31 de zile; regretă faptul că, până în prezent, autoritățile au refuzat în permanență să acorde participanților la Strategia-31 permisiunea de a organiza demonstrații, pe motivul că alte activități erau programate să se desfășoare în Piața Triumfului la aceeași oră; își exprimă adânca preocupare cu privire la arestarea, la 31 decembrie 2009, din rândul a numeroși manifestanți pașnici, a Ludmilei Alexeieva, președinta Grupului Moscova-Helsinki, care primise Premiul Saharov din partea Parlamentului European doar cu câteva săptămâni mai înainte; sprijină apelul comisarului pentru drepturile omului din Rusia, Vladimir Lukin, de începere a unor investigații în legătură cu acțiunile întreprinse în forță de poliție în ceea ce privește protestele de la 31 mai;

141.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu lipsa libertății de exprimare în Venezuela și Cuba, cenzura asupra știrilor, restricționarea și accesul controlat la internet și încercările de înăbușire a oricărei forme de opoziție;

Drepturile omului și lupta împotriva terorismului

142.  condamnă terorismul sub toate formele sale; reamintește că terorismul a produs la nivel mondial moartea a mii de civili nevinovați și a distrus viețile multor familii; consideră că în cazul atacurilor teroriste trebuie ținut seama în primul rând și mai presus de toate de drepturile victimelor și nu de cele ale autorilor; subliniază că trebuie asigurată aducerea în instanță a teroriștilor;

143.  observă că, în numeroase țări din lume, măsurile de combatere a terorismului s-au transformat în încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului, sub forma unor măsuri disproporționate de monitorizare, a plasării ilegale în detenție și a utilizării torturii ca mijloc de extragere a informațiilor de la presupușii teroriști; își exprimă îngrijorarea că anumite țări folosesc eforturile de combatere a terorismului ca paravan pentru anihilarea minorităților etnice și a apărătorilor locali ai drepturilor omului și îndeamnă ca lupta împotriva terorismului să nu fie utilizată ca un argument pentru a restricționa sau interzice acțiunile legale și legitime ale apărătorilor drepturilor omului; condamnă aceste încălcări ale drepturilor omului, subliniază poziția UE conform căreia combaterea terorismului trebuie să respecte în totalitate drepturile fundamentale și statul de drept și își exprimă convingerea că libertățile civile n-ar trebui să fie periclitate în cadrul combaterii terorismului;

144.  invită Consiliul și Comisia să folosească oportunitatea dialogurilor politice bilaterale și a dialogurilor privind drepturile omului cu țările nemembre ale UE pentru a reaminti că drepturile omului trebuie respectate în acțiunile de combatere a terorismului și că, sub nicio formă, măsurile de combatere a terorismului nu trebuie instrumentate și folosite împotriva apărătorilor drepturilor omului sau a adversarilor politici; invită în special ÎR/VP să denunțe public cazurile de încălcare a drepturilor omului în politicile și operațiunile antiteroriste;

145.  solicită consolidarea coordonării și interacțiunii dintre Comisia COTER și COHOM asupra acestei chestiuni pentru a condamna cazurile de utilizare abuzivă a politicii antiteroriste împotriva apărătorilor drepturilor omului prin inițierea sistematică de demersuri în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și pentru a adopta aceeași abordare în cazurile de tortură și rele tratamente legate de lupta împotriva terorismului, în conformitate cu orientările UE privind tortura;

146.  reamintește decizia Președintelui SUA, Barack Obama, de a închide centrul de detenție din Guantanamo Bay în ianuarie 2009; își exprimă regretul cu privire la faptul că această decizie nu a putut fi încă pe deplin implementată; reamintește că Rezoluția sa din 13 iunie 2006 privind situația deținuților de la Guantanamo cere insistent ca fiecare deținut să fie tratat în conformitate cu dreptul umanitar internațional și, în cazul în care este condamnat, să fie judecat fără întârziere, în cadrul unui proces public echitabil; reamintește Declarația comună UE-SUA din 15 iunie 2009 privind închiderea centrului de detenție de la Guantamo Bay și viitoarea cooperare în domeniul combaterii terorismului, care salută hotărârea SUA de a elimina centrele de detenție secrete; cere guvernului Statelor Unite să-și respecte pe deplin angajamentele; invită statele membre ale UE să cadă de acord asupra unui plan de acțiune coordonat pentru a sprijini Statele Unite în vederea închiderii centrului de detenție de la Guantanamo, prin acordarea statutului de refugiat foștilor deținuți care nu au fost puși sub acuzare și care nu pot fi repatriați sau relocați în Statele Unite; salută angajamentul constructiv din partea mai multor state membre ale UE, care au depus eforturi vizând acordarea de asistență sub forma acceptării unora dintre deținuții de la Guantanamo și a găsirii unei locuințe pentru unele din persoanele care au primit decizia de eliberare din centrul de detenție; ia însă act de faptul că, până în prezent, numai următoarele state membre ale UE - Germania, Irlanda, Slovacia, Danemarca, Regatul Unit, Spania, Portugalia, Belgia, Franța, Ungaria și Italia - au fost de acord să preia deținuți; este preocupat de faptul că SUA continuă să țină unele persoane în detenție, fără ca acestea să fi fost judecate, de exemplu la baza aeriană Bagram din Afganistan;

147.  ia act de convocarea, sub Președinția franceză, la 16 septembrie 2008, a summitului inaugural de la Roma și de cel de al doilea astfel de summit, desfășurat sub Președinția spaniolă, la 9-10 aprilie 2010; ia act, cu cea mai mare îngrijorare, de expulzarea forțată a comunităților de etnie romă din Europa și de accentuarea xenofobiei și a limbajului bazat pe ură în raporturile cu minoritățile și comunitățile migratoare; reiterează apelul adresat de Parlamentul European statelor membre de a-și onora pe deplin obligațiile care le incumbă în temeiul dreptului european, iar în cazul în care statele membre nu se conformează, solicită Comisiei Europene să declanșeze oficial și cu fermitate procedurile privind încălcarea dreptului comunitar;

148.  remarcă faptul că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura de codecizie se aplică directivelor și altor acte legislative privind combaterea terorismului și a criminalității organizate, în timp ce acordurile internaționale referitoare la această chestiune vor trebui aprobate de Parlament; relevă faptul că, grație acestor modificări, Parlamentul va putea exercita presiuni suplimentare în privința echilibrului corect dintre securitate și drepturile omului; se angajează, în consecință, să-și exercite noile prerogative în sensul respectării și promovării drepturilor omului, a libertăților civile și politice și a democrației în același fel în cadrul tuturor relațiilor Uniunii cu statele nemembre ale UE sau cu organizațiile regionale;

149.  reiterează faptul că fiecare stat membru are obligația pozitivă de a proteja victimele potențiale identificabile care sunt expuse unui risc real și imediat de acte teroriste și adaugă că toate statele membre trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru instituirea unor proceduri de prevenire a activităților teroriste și de minimalizare a efectelor colaterale ale activităților de combatere a terorismului;

150.  reamintește Decizia-cadru a Consiliului din martie 2001 privind victimele terorismului: asistența în situații de urgență, asistența continuă, cercetarea și aducerea în fața justiției, accesul efectiv la lege și justiție, administrarea dreptății, despăgubirea, protejarea vieții private și de familie a victimelor, protejarea demnității și securității victimelor, informarea victimelor și formarea specifică a persoanelor răspunzătoare de asistarea victimelor;

Dialogurile privind drepturile omului și consultările cu țările din afara UE

151.  își exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa de progrese din cadrul unui anumit număr de dialoguri și consultări în materie de drepturile omului; ia act de faptul că participarea societății civile la aceste dialoguri și consultări nu este garantată în mod sistematic și că aceasta este, câteodată, supusă unor constrângeri impuse de părțile din afara UE; este preocupat de faptul că, chiar și atunci când sunt semnalate cazuri, guvernele nu își respectă angajamentul de a informa UE cu privire la aspectele individuale și structurale invocate în cadrul dialogului;

152.  solicită o reală participare a PE la evaluările în curs ale dialogurilor și consultărilor în materie de drepturile omului; solicită accesul deplin la documentele finale și la alte surse pertinente; se așteaptă ca, în urma acestor evaluări, să se elaboreze criterii clare pentru evaluarea impactului acestor dialoguri și sugestii definite explicit, pe baza unei abordări de la țară la țară, privind modul în care pot fi îmbunătățite aceste rezultate și în care pot fi evitate eșecurile repetate înregistrate în cadrul consultărilor UE cu privire la drepturile omului;

153.  solicită instituțiilor europene să își asigure reciproc transparența și coerența în termeni de obiective, valori și atitudini în acest domeniu;

154.  evidențiază necesitatea de a include concluziile dialogurilor și consultărilor în materie de drepturile omului în summiturile UE cu partenerii săi;

155.  consideră că, în general, dialogurile și consultările în materie de drepturile omului trebuie să fie programate și să se desfășoare în mod transparent, iar obiectivele stabilite înaintea desfășurării dialogului trebuie evaluate ulterior; invită Consiliul și Comisia să exercite presiuni asupra autorităților din țările nemembre ale UE pentru ca aceste dialoguri și consultări să implice o largă participare ministerială la nivel înalt;

156.  solicită țărilor candidate la aderarea la UE să asigure o mai bună protecție a drepturilor omului pe teritoriul lor, în lumina celei pe care o oferă Carta drepturilor fundamentale și Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

157.  solicită Comisiei și Consiliului ca, în cadrul dialogurilor și al consultărilor lor cu țările nemembre ale UE privind drepturile omului să acorde o atenție deosebită situației minorităților etnice și religioase și frecventelor încălcări ale drepturilor acestora;

158.  salută mai strânsa coordonare și cooperare dintre Statele Unite și Uniunea Europeană în ceea ce privește drepturile omului;

159.  salută instituirea unor dialoguri privind drepturile omului cu fiecare din statele Asiei Centrale - Tadjikistan, Kazahstan, Kârgâzstan Turkmenistan și Uzbekistan– și, respectiv, organizarea unui al doilea dialog până în noiembrie 2009; salută, de asemenea, organizarea, în octombrie 2008, a primului seminar UE – societatea civilă din Uzbekistan privind drepturile omului; regretă faptul că dialogurile privind drepturile omului dintre UE și China nu au dus la niciun progres în privința unor încălcări specifice ale drepturilor omului în China; relevă că, în pofida unor pași făcuți de autoritățile chineze în direcția cea bună (reforma din domeniul muncii, revizuirea sentințelor de condamnare la moarte de către Curtea Supremă a Poporului), situația drepturilor omului continuă să se deterioreze și este marcată de mișcări sociale mai ample și de înăsprirea controlului și a represiunii la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului, avocații, bloggerii și activiștii sociali, precum și de politici punctuale, urmărind marginalizarea tibetanilor și a identității lor culturale; este profund îngrijorat de lipsa progreselor din cadrul dialogului sino-tibetan; este profund preocupat de deteriorarea situației drepturilor omului în cazul populației uigure din China, condamnă oprimarea sa îndelungată în Turkestanul de Est și deplânge nerespectarea de către autoritățile chineze a garanțiilor privind libertatea, printre care libertatea de exprimare, de a demonstra, de întrunire, religioasă și a persoanei, incluse în constituția Republicii Populare Chineze; deplânge, de asemenea, politica de transfer al populației desfășurată de Republica Populară Chineză, care are scopul de a dilua cultura populației uigure și de a fragmenta unitatea acesteia; își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că consultările privind drepturile omului dintre UE și Rusia nu au dus la niciun rezultat concret; salută lansarea, în 2009, a dialogurilor pe tema drepturilor omului cu Indonezia și organizarea primelor reuniuni din cadrul dialogurilor cu Georgia și cu Armenia; consideră că, deși aceste dialoguri privind drepturile omului aduc în prim plan, în mod salutar, chestiunile legate de drepturile omului în contextul relațiilor externe ale UE, ele nu pot fi lăsate să devină un scop în sine și trebuie să se concentreze asupra măsurilor luate ca reacție la chestiunile ridicate și discutate în cadrul lor; deplânge lipsa de rezultate din cadrul dialogului referitor la drepturile omului purtat cu India și este dezamăgit de faptul că discriminarea pe bază de castă nu a fost discutată în cadrul acestuia;

160.  solicită o coordonare strictă între statele membre ale UE, Comisia Europeană și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene înaintea fiecărui dialog pe tema drepturilor omului cu țările nemembre ale UE; relevă că, pentru a fi considerată, la nivel mondial, drept un punct de referință în ceea ce privește drepturile omului, UE trebuie să fie în măsură să soluționeze mai întâi încălcările drepturilor omului în interiorul său;

161.  salută primul dialog UE-Belarus pe tema drepturilor omului, desfășurat în iunie 2009, exprimându-și însă regretul că situația drepturilor omului din această țară continuă să fie grea, cu restricționarea neîntreruptă a libertății de asociere, de întrunire și de exprimare și cu reprimarea apărătorilor drepturilor omului și a ziariștilor;

162.  salută eforturile depuse de guvernul din Mexic în lupta împotriva traficului de droguri și a crimei organizate și prezentarea unui proiect de lege în fața Congresului în vederea reformării Codului justiției militare; subliniază că parteneriatul strategic UE-Mexic ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru consolidarea drepturilor omului și a democrației;

163.  ia act de faptul că, în aprilie 2009, parlamentul Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord) a revizuit Constituția, incluzând, printre altele, o prevedere potrivit căreia Coreea de Nord „respectă și protejează drepturile omului”; îndeamnă autoritățile nord-coreene să adopte măsuri concrete și tangibile în direcția îmbunătățirii situației drepturilor omului și cere, în acest sens, autorităților să permită inspectarea tuturor tipurilor de centre de detenție de către experți internaționali independenți și vizitarea țării de către reporterii speciali ai ONU; subliniază faptul că, la evaluarea situației drepturilor omului din țară trebuie să se țină seama nu numai de prevederile constituționale ci, mai ales, de aplicarea unor măsuri concrete; cere, de asemenea, autorităților nord-coreene să ridice restricțiile impuse personalului internațional în ceea ce privește monitorizarea distribuirii ajutoarelor și să garanteze că ajutoarele internaționale ajung la cei aflați în nevoie; îndeamnă conducerea din Coreea de Nord să se angajeze în mod constructiv în dialoguri pe tema drepturilor omului cu UE;

164.  continuă să fie preocupat de faptul că dialogul cu Iranul pe tema drepturilor omului este întrerupt din 2004, din cauza lipsei de cooperare din partea Iranului și consideră că a sosit timpul ca comunitatea internațională să acționeze în sprijinul societății civile iraniene, în acest moment de răscruce din istoria mișcării democratice a țării; solicită autorităților iraniene să reia acest dialog în vederea sprijinirii tuturor reprezentanților societății civile angajați pe drumul către democrație și să consolideze - prin mijloace pașnice și nonviolente - procesul deja în curs, care poate impulsiona reformele democratice, instituționale și constituționale, poate asigura temeinicia acestor reforme și da mai multă pondere implicării tuturor apărătorilor drepturilor omului iranieni și a reprezentanților societății civile în elaborarea politicilor și poate consolida rolul acestora în discursul politic general; invită Consiliul, Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze aceste procese; este profund îngrijorat de faptul că, în 2008 și 2009, situația drepturilor omului din Iran s-a înrăutățit, iar libertatea de exprimare și de întrunire au continuat să fie îngrădite; în acest context, este profund îngrijorat de reducerea la tăcere a ziariștilor, scriitorilor, intelectualilor și a activiștilor pentru drepturile femeii și drepturile omului; este în continuare îngrijorat de reprimarea minorităților etnice și religioase în Iran;

165.  ia act de îngrijorătoarea tendință către autoritarism care se remarcă în Cambodgia, subliniată de o îndelungată impunitate în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului și de restrângerea spațiului politic și a libertății de exprimare a membrilor partidelor din opoziție, precum și a altor activiști politici; cere Comisiei să acționeze în vederea reactivării Acordului privind Cambogia, încheiat în 1991 la Paris;

Drepturile economice, sociale și culturale

166.  recunoaște că drepturilor economice, sociale și culturale ar trebui să li se acorde aceeași importanță ca și drepturilor civile și politice, ținând seama de universalitatea, indivizibilitatea, interdependența și interconexiunea tuturor drepturilor omului, confirmate de Conferința mondială privind drepturile omului de la Viena din 1993; îndeamnă țările din întreaga lume să semneze Protocolul facultativ la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale (OP-ICESCR), care a fost deschis spre semnare la 24 septembrie 2009;

167.  subliniază că drepturile omului includ, inter alia, dreptul la hrană, apă și igienă, educație, locuințe adecvate, pământ, un loc de muncă decent și la securitate socială; aceste drepturi ar trebui acordate și generațiilor viitoare, sub forma accesului liber la resursele naturale, pe bază de sustenabilitate; recunoaște faptul că în spatele celor mai multe situații în care aceste drepturi nu sunt respectate se află factori importanți, precum sărăcia și lipsa bunei guvernanțe; invită UE să-și multiplice eforturile consacrate realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), ținând seama de faptul că, la nivel mondial, obiectivele stabilite pentru 2015 sunt departe de a fi atinse; în acest context, reiterează importanța punerii în aplicare a unor politici bazate pe drepturile omului în vederea realizării ODM;

168.  recunoaște importanța sistemului de supraveghere al Organizației Internaționale a Muncii pentru apărarea drepturilor în domeniul comerțului și al ocupării forței de muncă, al sistemelor statistice, al protecției sociale și politicilor vizând ocuparea forței de muncă, precum și în domeniul sănătății și protecției muncii;

169.  solicită Comisiei și statelor membre să vegheze ca întreprinderile care intră sub incidența dreptului național sau european să nu eludeze respectarea drepturilor omului și a standardelor sanitare sau de mediu care li se impun atunci când se instalează sau își desfășoară activitatea în state nemembre ale UE, în special în țările în curs de dezvoltare;

170.  solicită Comisiei și statelor membre să-și respecte angajamentele în materie de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) asumate față de țările în curs de dezvoltare, în vederea combaterii crizei economice și financiare mondiale, limitând, astfel, efectele negative pe care criza le-a avut asupra situației drepturilor omului în lume; salută cea de-a 10-a sesiune specială a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, desfășurată la 20 februarie 2009, intitulată „Impactul crizelor economice și financiare mondiale asupra realizării universale și a posibilității de a se bucura în mod efectiv de drepturile omului”; cere statelor membre ca, față în față cu criza, să-și mențină cooperarea cu țările nemembre ale UE în domeniul drepturilor omului și insistă asupra faptului că lipsa resurselor nu poate constitui niciodată un argument care să justifice încălcarea drepturilor omului;

Programele de asistență externă ale Comisiei și IEDDO

171.  salută faptul că prioritățile Parlamentului au fost luate în considerare în documentele de programare pentru anii 2008 și 2009 ale IEDDO;

172.  sprijină contribuțiile IEDDO, destinate, în principal, proiectelor societății civile administrate de organizații ale societății civile la nivel local și internațional (90% din contribuții), precum și organizațiilor regionale și internaționale din acest domeniu, precum Consiliul Europei, OSCE și Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului (10% din contribuții);

173.  ia act cu satisfacție de faptul că, în 2008-2009, resursele pentru drepturile omului și democrație au însumat peste 235 de milioane EUR, ceea ce a permis finanțarea a 900 de proiecte în circa 100 de țări; constată că un număr deosebit de ridicat de proiecte a fost finanțat în țări vizate de politica europeană de vecinătate, în timp ce țările ACP au primit suma totală cea mai ridicată; consideră că finanțarea IEDDO ar trebui majorată în mod semnificativ, astfel încât să includă finanțarea unei Fundații europene pentru democrație, care să sprijine consolidarea capacităților în domeniul drepturilor omului și promovarea democrației în societățile care au cea mai mare nevoie de aceasta;

174.  subliniază faptul că un punct forte ale IEDDO îl constituie faptul că nu depinde de consimțământul guvernului-gazdă și că este, prin urmare, în măsură să se concentreze asupra chestiunilor politice sensibile și a abordărilor inovatoare și să coopereze în mod direct cu organizațiile locale ale societății civile, care trebuie să-și păstreze independența față de autoritățile publice;

175.  subliniază importanța utilizării IEDDO pentru a reacționa la noile amenințări la adresa drepturilor omului și pentru a oferi sprijin sporit apărătorilor drepturilor omului și victimelor încălcărilor drepturilor omului; sprijină o rețea formată din unsprezece organizații finanțate de IEDDO, care se concentrează pe protecția apărătorilor drepturilor omului și pe reacția rapidă în situații de urgență; încurajează dezvoltarea unor strategii specifice, pentru a răspunde necesităților diferitelor categorii de apărători ai drepturilor omului, inclusiv ale acelora care apără drepturile LGBTI și ale acelora care sunt implicați în anchetarea încălcărilor drepturilor omului și ale dreptului umanitar;

176.  solicită Comisiei să asigure coerența între prioritățile politice ale Uniunii, parteneriatele și acordurile de cooperare ale acesteia și proiectele și programele pe care le sprijină, mai ales în ceea ce privește programele sale bilaterale cu țările nemembre ale UE;

177.  este preocupat de situația încă îngrijorătoare privind drepturile omului pe continentul african și nutrește convingerea că, odată cu adoptarea Cartei africane a drepturilor omului și ale popoarelor (cunoscută și sub denumirea de Carta de la Banjul), statele africane au făcut pași semnificativi în direcția promovării statului de drept la nivel continental, și are în vedere, prin urmare, posibilitatea deschiderii unei linii bugetare ad-hoc destinate sprijinirii activității Curții Africane pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor.

178.  invită personalul Comisiei să se reunească în mod regulat cu reprezentanții societății civile la Bruxelles, pentru a promova dialogul cu partenerii direct implicați în implementarea proiectelor pe teren;

179.  salută multiplicarea fondurilor destinate drepturilor omului prin intermediul programelor geografice și implementarea politicilor naționale și regionale sprijinite de Fondul european de dezvoltare (în țările ACP), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (în America Latină, Asia și Africa de Sud) și de Instrumentul european de vecinătate și de parteneriat (în regiunile învecinate), precum și prin intermediul instrumentelor tematice precum IEDDO, Instrumentul de stabilitate (IdS), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și Instrumentul pentru țările industrializate Plus (ITI Plus);

Asistență electorală și observarea alegerilor

180.  ia act cu satisfacție de faptul că UE se folosește din ce în ce mai mult de asistența electorală și observarea alegerilor pentru a promova democrația în țările nemembre ale UE, sporind astfel respectul pentru drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept, iar calitatea și independența misiunilor sale sunt larg recunoscute;

181.  solicită ÎR/VP să monitorizeze implementarea recomandărilor formulate în rapoartele finale ale MOA UE, să asigure, dacă este necesar, asistență în acest sens și să informeze regulat PE despre acestea;

182.  solicită din nou ca procesul electoral, inclusiv faza preelectorală și cea postelectorală, să fie integrat în diferitele niveluri de dialog politic purtat cu țările nemembre ale UE interesate și, dacă este necesar, să fie însoțit de acțiuni concrete, în vederea asigurării coerenței politicilor UE și a reafirmării rolului fundamental al drepturilor omului și al democrației;

183.  solicită o mai mare vigilență în ceea ce privește criteriile de selecție a țărilor în care urmează să se desfășoare asistența electorală/observarea alegerilor, precum și în ceea ce privește respectarea metodologiei și a normelor stabilite la nivel internațional, în special cu privire la natura independentă și la eficacitatea misiunilor;

184.  salută cuantumul finanțării, care a crescut cu 50 de milioane de euro în cursul perioadei de 18 luni la care se referă acest raport;

Utilizarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

185.  invită Consiliul și Comisia să utilizeze integral rezoluțiile și alte comunicări ale Parlamentului și să răspundă în mod concret la preocupările și dorințele exprimate în acestea, în special în legătură cu rezoluțiile urgente;

186.  reiterează necesitatea de a acorda o mai mare vizibilitate Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, decernat anual de PE; regretă că nu se procedează la o postmonitorizare a situației laureaților și candidaților, și nici a celei din țările acestora; cere, de asemenea, Consiliului și Comisiei să acorde vizibilitate acestui premiu, printre altele incluzându-l în raportul anual referitor la drepturile omului; în plus, solicită Consiliului și Comisiei să rămână în contact cu candidații și laureații Premiului Saharov, pentru a asigura un dialog continuu și monitorizarea neîntreruptă a situației drepturilor omului din țările lor respective, precum și pentru a oferi protecție celor care sunt supuși unor grave persecuții;

187.  reamintește delegațiilor Parlamentului să includă, în mod sistematic, dezbateri pe tema drepturilor omului pe ordinea de zi a reuniunilor interparlamentare, să includă în vizitele lor proiecte și instituții care urmăresc îmbunătățirea respectării drepturilor omului, să se întâlnească cu apărătorii drepturilor omului și să le acorde acestora, atunci când este oportun, vizibilitate și protecție internațională;

188.  salută înființarea Rețelei laureaților Premiului Saharov; solicită să se găsească, fără întârziere, resursele necesare pentru atingerea obiectivelor acesteia și pentru facilitarea comunicării dintre laureații Premiului Saharov și Parlament prin acordarea unui statut special laureaților, permițându-le acestora accesul în clădirile Parlamentului printr-o procedură de acces simplificată;

*

*         *

189.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.

  • [1]    Convenția ONU împotriva torturii, Convenția ONU privind drepturile copilului, Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor; Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate.
  • [2]     JO C 379, 7.12.1998, p. 265; JO C 262, 18.9.2001, p. 262; JO C 293 E, 28.11.2002, p. 88; JO C 271 E, 12.11.2003, p. 576; Texte adoptate, 22 mai 2008, P6_TA(2008)0238; Texte adoptate, 21 octombrie 2008, P6_TA(2008)0496, Texte adoptate, 23 octombrie 2008, P6_TA(2008)0526 ; Texte adoptate, 21 octombrie 2008, Texte adoptate, 12 martie 2009, P6_TA(2009)0145; Texte adoptate, 26 martie 2009, P6_TA(2009)0193; Texte adoptate, 7 mai 2009, P6_TA-PROV(2009)0385; Texte adoptate, 22 octombrie 2009, P7_TA(2009)0058; Texte adoptate, 17 decembrie 2009, P7_TA(2009)0119.
  • [3]     JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
  • [4]     JO L 317, 15.12.2000, p. 3; JO C 303, 14.12.2007, p. 1.L 209, 11.8.2005, p. 27.
  • [5]     JO L 386, 29.12.2006, p. 1.
  • [6]       JO C 46 E, 24.2.2010, p.71.
  • [7]     Texte adoptate, P7_TA(2010)0036.
  • [8]     JO C 250 E, 25.10.2007, p. 91.
  • [9]     JO C 74 E, 20.3.2008, p. 775.
  • [10]    Texte adoptate, P7_TA(2010)0226.
  • [11]    JO C 327, 23.12.2005, p. 4.
  • [12]    Documentul 11179/10 al Consiliului.
  • [13]   Texte adoptate, P7_TA(2009)0056.
  • [14]             Texte adoptate, P7_TA(2010)0006.
  • [15]    Din decembrie 2009, Austria, Belgia, Germania, Ungaria, Italia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și regatul Unit au ratificat atât Convenția, cât și Protocolul opțional; toate statele membre au semnat Convenția, dar 15 state membre încă nu au ratificat-o (Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, România, Slovacia); 19 state membre au semnat, de asemenea, Protocolul, dar 10 încă nu l-au ratificat (Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Lituania, Luxemburg, Malta, România, Slovacia).
  • [16]    P7_TA-PROV(2010)0236.
  • [17]    CAGRE, 17 noiembrie 2009.

ANNEX I

INDIVIDUAL CASES RAISED BY THE EUROPEAN PARLIAMENT BETWEEN JULY 2008 AND DECEMBER 2009

THE SAKHAROV PRIZE 2009

 

The winner of the Sakharov Prize 2009

 

 

 

 

 

MEMORIAL (Oleg Orlov, Sergei Kovalev and Lyudmila Alexeyeva on behalf of MEMORIAL and all other human rights defenders in russia)

SHORTLISTED NOMINEES

 

 

 

BACKGROUND

MEMORIAL

 

Oleg ORLOV

Sergei KOVALEV

Lyudmila ALEXEYEVA

 

and all other Human Rights Defenders in Russia

Russian civil rights defence organization

 

Oleg ORLOV - head of the Council of the Human Rights Center Memorial was fined and ordered to retract public statements following a civil defamation lawsuit brought against him by the President of the Republic of Chechnya, Ramzan Kadyrov, whom Orlov had claimed to having been responsible for the abduction and death of Natalya Estemirova, MEMORIAL representative in Grozny investigating murders and abductions in Chechnya. In 2007 Orlov himself was abducted in Ingushetia, together with three journalists, before being beaten, threatened with execution and later released. On 31 January 2010, Orlov and some 100 others were arrested in Moscow during a peaceful demonstration on Triumphalnaya Square, and in September 2010 Orlov was ongoing trial for criminal charges of libel.

 

Sergei KOVALEV - human rights defender, former political prisoner in the Soviet Union, first federal Ombudsman for Human Rights in Russia and chair of the Memorial Russian Historical, Educational and Human Rights Society is a founder of the first Soviet human rights association in 1969, the Initiative Group for the Defence of Human Rights. Kovalev, recipient of more than a dozen international awards, was one of the authors of the Russian Declaration of Human and Civil Rights. Kovalev, author of Putin's War, has been an outspoken critic of authoritarian tendencies in the administrations of Boris Yeltsin and Vladimir Putin. In 1996 he resigned in protest as head of Yeltsin's presidential human rights commission. In 2002 he organized a public commission to investigate the 1999 Moscow apartment bombings, which was effectively paralyzed after the persecution and assassination of its members.

Lyudmila ALEXEYEVA - together with Andrei Sakharov and others founded the Moscow Helsinki Group to monitor Soviet compliance with the Helsinki Final Act in 1976. Since the 1960s Alexeyeva has been campaigning for fair trials of arrested dissidents and objective coverage in the media. She was excluded from the Communist Party, deprived of her job as editor of a scientific magazine and was forced to emigrate from the USSR. Having returned after the collapse of the Soviet Union, Alexeyeva co-founded the All-Russian Civic Congress and later the All-Russian Civic Network. She has been critical of the Kremlin’s human rights record and has accused the government of encouraging extremists with its nationalistic policies, such as the mass deportations of Georgians in 2006 and police raids against foreigners working in street markets, as well as Russian conduct in Ingushetia. Recently Alexeyeva has been an active participant in Strategy-31 demonstrations on the Moscow's Triumphalnaya Square in defense of freedom of assembly in Russia.

 

Dr Izzeldin ABUELAISH

Palestinian obstetrician, treating both Israelis and Palestinians, and a senior researcher at the Gertner Institute in the Sheba Hospital in Israel has dedicated his entire life for peace and for medicine. In January 2009, during an Israeli raid on Gaza, a shell hit his apartment killing his three daughters. In memory of his daughters, Dr Abuelaish has set up Daughters for Life, an international foundation to provide education and health access to women and girls in Gaza and in the Middle East and to support their leadership development. In spite of this personal family tragedy, Dr Abuelaish continues to fight for peace between the Israeli and Palestinian peoples and to build bridges between the two war-torn, violence-ridden communities.

 

Dawit ISAAK

Swedish journalist, writer and playwright of Eritrean origin who has been a political prisoner since 2001. While demanding democratic reforms and objective evaluation of the events leading to Eritrea's war with Ethiopia, Isaak was arrested as traitor. He has also been accused of receiving financial aid from abroad – a crime according to Eritrean press laws. He has been in jail since his arrest in September 2001, without having been tried by a court of law.

 

 

COUNTRY

Individual

 

BACKGROUND

ACTION TAKEN BY PARLIAMENT

AFGHANISTAN

Sitara Achikzai

 

Perwiz Kambakhsh

Achikzai was a leading Afghan women's rights activist and a member of the regional parliament in Kandahar. She was assassinated by the Taliban on 12 April 2009.

 

Afghan journalist who was sentenced to death by a provincial court for distributing "blasphemous" material in 2008, having published a translation of the Qur’an without the accompanying Arabic script. He had been arrested in 2007 after downloading material from the internet relating to the role of women in Islamic societies. He was released following a presidential pardon in September 2009.

In its resolution adopted on 24 April 2009, the European Parliament:

- condemned the murders of activists working to promote human rights and the emancipation of Afghan women, in particular the recent assassination of the regional parliamentarian Sitara Achikzai.

 

- was appalled to learn that the Afghan Supreme Court has upheld the 20-year prison sentence which Perwiz Kambakhsh received on a blasphemy charge and called on President Karzai to pardon Mr Kambakhsh and authorise his release from prison.

Angola

José Fernando Lelo

 

A journalist who was arrested on 15 November 2007, along with six soldiers, and later charged with assisting the soldiers in planning a rebellion. On 16 September 2008, Lelo was convicted to twelve years imprisonment by Cabinda Military Court for crimes against the security of the state and instigating a rebellion. Concerns were raised over the quality of the evidence upon which Lelo’s conviction was based, notably that it may have been obtained through torture. On Friday 21 August 2009, Lelo was released after being acquitted on appeal by the Supreme Military Court of Angola, which ruled that there was insufficient evidence to maintain the conviction.

A letter of concern was sent on 18 November 2008.

 

azerbaijan

Emin Abdullayev (Milli)

Adnan Hajizade

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eynulla Fatullayev

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Farhad and Rafiq Aliyevs

 

 

 

 

They had used online networking tools, including YouTube, Facebook and Twitter, to disseminate information about the political situation in Azerbaijan, criticising the country's government. On 11 November 2009, Milli was sentenced to two-and-a-half years and Adnan Hajizade to two years imprisonment on charges of hooliganism and inflicting minor bodily harm, charges which appear to be politically motivated. Emin Milli, also an outspoken critic of changes to the Azerbaijani Constitution in March 2009, following which the presidential term limit was abolished and thereby allowing current President Ilham Aliyev to stand for re-election on a continuous basis, is also a cofounder of a youth group named Alumni Network. Adnan Hajizada, is a coordinator of the youth movement known as OL!, which advocates non-violence and tolerance. The two bloggers were sentenced to harsh prison terms on the basis of highly unlikely charges and faced an unfair trial lacking due process.

Fatullayev is an Azerbaijani journalist and editor-in-chief who was persecuted and imprisoned in Azerbaijan for his criticism of government's policies and for his alleged publications. He is an outspoken criticizer of the government for violating press freedom and its violation of human rights in Azerbaijan.

 

 

 

 

 

 

Farhad Aliyevs is an Azerbaijani politician who was removed from office in 2005 and accused of plotting a coup d'etat. Farhad Aliyevs and his son Rafiq were sent to prison in August 2008. They appealed to the Supreme Court in 2009 and have filed a complaint to the European Court of Human Rights.

A letter of concern was sent on 27 July 2009.

 

In its resolution adopted on 17 December 2009, the European Parliament:

- called for the immediate release of the two bloggers and for a new, fully open and fair trial on the basis of an unbiased police investigation and in accordance with all relevant international standards.

- was concerned about the deterioration of media freedom in Azerbaijan, deplored the practice of arresting, prosecuting and convicting opposition journalists on various criminal charges and called on the Azerbaijani authorities to release the imprisoned journalists immediately, including Eynulla Fatullayev.

- called on the Azerbaijani authorities to address the lack of police investigation into cases of violence and harassment against journalists and the fact that many crimes have so far gone unpunished;

- stressed that the safety of media workers must be improved and welcomed the proposed amendments to the criminal-law provisions on defamation and libel.

 

A letter of concern was sent on 8 October 2009.

 

 

 

 

BANGLADESH

Sheikh Hasina

Bangladeshi politician, the President of the Awami League since 1981 and current Prime Minister of Bangladesh who was arrested in June 2007 and indicted on extortion charges. On June 11, 2008 Hasina was released on parole for medical reasons.

In its resolution adopted on 10 July 2008, the European Parliament:

- welcomed the release of former Prime Minister Sheikh Hasina on humanitarian grounds.

BElarus

Marijus Ivanilovas

 

Alyaksandr Kazulin, Sergei Parsyukevich and Andrei Kim

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mikalai Autukhovich, Yury Liavonau and Uladzimir Asipenka

 

 

Artsiom Dubski

Franak Viačorka, Ivan Šyla and Zmiter Fedaruk

 

Angelika Borys

 

 

 

Tatsyana Shaputska

Lithuanian national and director of the printing house of the daily newspaper ‘Respublika’ was detained in Belarus on the allegation of possession of amphetamine pills. He was been held for two months without trial or proof of his guilt in a prison in the Belarusian city of Zhodin. His arbitrary detention was later extended with additional two months, while the regime’s authorities were unable to find any proof of his guilt.

 

 

 

Activists of an entrepreneurship movement who were detained in February 2009 and received criminal charges of intentional destruction or damage to property of citizens. Autukhovich announced to having been on hunger strike.

Dubski is a youth opposition activist imprisoned for two months.

Young activists forced into army conscription. Viačorka was denied from enrolling to any university in Belarus.

Chair at the Congress of the Union of Poles. She was arrested on 15 March 2009.

 

 

 

Shaputska, a prominent young opposition activist, was expelled from her university in September 2009 for participation in an Eastern Partnership Civil Society Forum in Brussels.

Letter of concern sent on 8 December 2009.

In its resolution adopted on 9 October 2008, the European Parliament:

- expressed its satisfaction that the three political prisoners had been released.

- expected that they will enjoy all the civic rights guaranteed to all Belarusian citizens by the Constitution of the Republic of Belarus.

 

In its resolution adopted on 2 April 2009, the European Parliament:

- called for the immediate release of the three entrepreneurs and the youth opposition activist as well as a review of the "restricted freedom" sentences imposed on 11 persons who participated in a demonstration which took place in January 2008.

- called to review the cases of forcible army conscription of several young activists.

In its resolution adopted on 17 December 2009, the European Parliament:

- insisted that Belarus should guarantee political rights and freedoms by discontinuing the practice of politically motivated acts of intimidation, in particular dismissals from jobs and universities.

BURMA

Aung San Suu Kyi

As a pro-democracy campaigner and leader of the opposition National League for Democracy party (NLD) she is winner of the 1991 Nobel Peace prize and a laureate of Sakharov Prize in 1990. She has spent more than 11 of the past 19 years in some form of detention under Burma's military regime, and has become an international symbol of heroic and peaceful resistance in the face of oppression.

In its resolution adopted on 23 October 2008, the European Parliament:

- condemned the continued detention of Aung San Suu Kyi, who has been under intermittent house arrest since her victory at the last democratic elections in 1990, and insisted upon her immediate release.

On 12 August 2009 the President of the European Parliament, Jerzy Buzek, "condemned the extended house arrest of Aung San Suu Kyi as unacceptable, unjustified and cruel."

canada

Robert Dziekanski

Dziekanski was a Polish immigrant who died at the Vancouver International Airport shortly after being tasered several times by the Royal Canadian Mounted Police. The Criminal Justice Branch decided that no criminal charges would be laid against the RCMP officers.

The incident came to light as it was filmed by a member of the public. The video, which was initially taken into police possession, was released to the press after a court order.

The final inquiry report concluded that the RCMP was not justified in using a taser against Dziekanski and that the officers had later deliberately misrepresented their actions to investigators.

A letter of concern was sent on 6 March 2009.

china

Liu Xiaobo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ji Sizun

 

 

 

 

Akmal Shaikh

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lobsang Gyaltsen, Loyak, Tenzin Phuntsok, Kangtsuk and Dawa Sangpo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gao Zhisheng

 

 

 

 

Dalai Lama

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hu Jia

Liu Xiaobo is an intellectual and human rights activist in China. On 2008, Xiaobo was detained in response to his participation with Charter 08 (published on 10 December 2008 to coincide with the 60th Anniversary of the Universal Declaration of Human Rights, Charter 08 calls for political reform in China). He was formally arrested on 2009, on suspicion of inciting subversion of state power and was tried on the same charges and sentenced to eleven years' imprisonment and two years' deprivation of political rights on 25 December 2009. He was granted the Nobel Peace Prize for 2010 for his long and non-violent struggle for fundamental human rights in China, and his work on the close connection between human rights and peace.

Ji Sizun is a grassroots legal defender, who was imprisoned on 2009 for "forging official seals and documents". Concerns have been raised that Ji Sizun's conviction is based on his application for a permit to hold a protest in one of Beijing's designated 'protest zones' during the 2008 Olympic Games.

Akmal Shaikh, a British citizen, was sentenced to death for smuggling drugs to China. He was executed by lethal injection on 29 December 2009 in Urumqi, China. He was alleged to have been carrying around 4 kg of heroin in a suitcase which he denied belonging to him. He suffered from severe mental illness and vulnerability and is said to having fallen victim of professional drug smugglers, being used and manipulated.

 

 

 

 

 

Tibetans who were sentenced to death in April 2009 on charges relating to "starting fatal fires" and for their alleged roles in the protests and rioting in Lhasa on March 14, 2008. The execution of Gyaltsen and Loyak was confirmed on October 23, 2009, whereas Sangpo was given life imprisonment.

 

 

 

 

Chinese human rights lawyer who has been disbarred, detained, lived under house arrest and tortured by the Chinese secret police after taking on human rights cases. He was taken away for interrogation by Chinese security agents in February 2009 and has not been seen since.

 

Current Dalai Lama, Tenzin Gyatso, is the head of state and the spiritual leader of Tibet while describing himself as a simple Buddhist monk. In 1989 he was awarded the Nobel Peace Prize for his non-violent struggle for the liberation of Tibet.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prominent Chinese human rights activist and dissident is the laureate of the 2008 Sakharov Prize. Hu Jia has often been persecuted for his actions in China and he remains imprisoned until today.

Letters of concern were sent on 5 February 2009 and on 21 December 2009.

 

 

 

 

 

 

 

 

A letter of concern was sent on 5 February 2009.

 

 

 

 

A letter of concern was sent on 20 November 2009.

 

Press Releases by the President of the European Parliament on 29 December 2009:

- strongly condemned the execution

- recalled that the European Union strongly condemns the death penalty and will continue its appeals to stop the use of the death penalty in all circumstances, and called upon all states to abolish the death penalty for all crimes.

 

In its resolution adopted on 26 November 2009, the European Parliament:

- strongly condemned the execution of the two Tibetans and of the nine persons of Uighur ethnicity following the events in March 2008 in Lhasa and the riots of 5-7 July 2009 in Urumqi.

- called on the Chinese authorities to suspend all the other death sentences and to commute those sentences to terms of imprisonment.

 

Letter of concern was sent on 12 May 2009.

 

 

 

In its resolution adopted on 12 March 2009, the European Parliament:

- called on the Council Presidency to adopt a declaration calling on the Chinese Government

to open a constructive dialogue with a view to reaching a comprehensive political

agreement and to include a reference to the Memorandum for Genuine Autonomy for the

Tibetan People.

 

Letter of concern sent on 17 November 2008.

CUBA

Ariel Sigler Amaya, Antonio Diaz, Jose Daniel Ferrer and Alfredo Dominguez

Political prisoners who were detained and sentenced in 2003 they all remain in prison in Cuba. Claims have been made as to humiliating treatment and unacceptable prison conditions. Sigler Amaya, who was one of the 75 dissidents arrested during the Primavera Negra, has been reported to being under serious health condition, requiring medical treatment.

Letter of concern sent on 22 September 2009.

eritrea

Dawit Isaak

 

 

 

 

 

 

 

Swedish-Eritrean playwright, journalist and writer, who has been held in Eritrean prison since 2001 without trial. Isaak has allegedly been a victim of torture during his detention.

 

 

A letter of concern was sent on 20 February 2009.

In its resolution adopted on 15 January 2009, the European Parliament:

- expressed its deep concern at the continuing imprisonment in Eritrea of the Swedish-Eritrean journalist, held in jail since his arrest in September 2001, without having been tried by a court of law, and demanded the immediate release of him and other imprisoned journalists.

 

ETHIOPIA

Birtukan Midekssa

 

Ethiopian politician, former judge and the leader of the opposition party Unity for Democracy and Justice (UDJ), which aims to bringing about change in Ethiopia by peaceful means. She was imprisoned, among more than 100 others, for offences after controversial polls in 2005, and was re-arrested and imprisoned to serve a life sentence in December 2008.

In its resolution adopted on 15 January 2009, the European Parliament:

- was outraged at the imprisonment of Birtukan Midekssa, leader of the opposition party Unity for Democracy and Justice (UDJ), and demanded her immediate and unconditional release.

GUINEA-BISSAU

João Bernardo

Vieira and Tagmé Na Waié

 

Ansumane Mané and Veríssimo Correia Seabra

Vieira was the President of Guinea-Bissau from 1980 to 1999 and again from 2005 to 2009. On 2 March 2009 he was assassinated by soldiers. Tagmé Na Waié was chief of staff of the army of Guinea-Bissau until his assassination in 2009.

Guinea-Bissau military generals: Mané was killed during a shootout with government forces in November 2000 and Seabra detained and beaten to death by revolting soldiers in October 2004.

 

In its resolution adopted on 12 March 2009, the European Parliament:

- strongly condemned the assassinations of the President and the army's chief of staff.

 

- urged the Guinea-Bissau authorities to thoroughly investigate these crimes and to bring those responsible to justice.

 

- pointed out that the cases involving the assassinations of Mané (2000) and Seabra (2004) had not yet been cleared up, nor had the respective killers been located, indicted and tried, and stressed that impunity is not an answer.

Iran

Shirin Ebadi

 

 

 

 

 

 

 

Roxana Saberi

 

Maryam Malek

 

 

 

 

 

 

 

Mansour Osanloo, Ebrahim

Maddadi, Farzad Kamangar and Ghaleb Hosseini

 

Mohammad Sadiq Kaboudvand

 

 

 

 

 

 

 

Vali Azad, Mohammad Ali Navid Khamami and Ashraf

Kalhori

Fariba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rasaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli, Vahid Tizfahm

 

Kobra Babaei

 

 

 

Hassan Mozafari, Rahman Shahidi andReza Hejazi

 

 

 

 

Amir Amrollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei and Bahman Soleimanian

 

Emadeddin Baghi,

 

 

Yaghoub Mehrnehad

 

 

 

 

Farzad Kamangar

 

 

Soghra Najafpour

 

 

Neda Agha-Soltan

 

 

 

Safar Angooti and Abbas Hosseini

 

 

Abdolfattah Soltani

 

 

Shadi Sadr

 

 

 

Fariba Pajooh

 

An Iranian lawyer, human rights activist and founder of Centre for the Defence of Human Rights in Iran who was awarded the Nobel Peace Prize in 2003. Reportedly the Iranian authorities' persecution of Shirin Ebadi has intensified due to her contact with UN human rights officials and their use of information provided by her NGO in a UN report of 2 October 2008 on the situation of human rights in Iran. A statement was issued by the UN Secretary-General on 3 January 2009 on her harassment and persecution and on her safety and security.

Saberi is an American journalist who was arrested in Iran in January 2009. On April 8, 2009, the Iranian government charged Saberi with espionage, which she denied. She was subsequently sentenced to an eight-year prison term. An appeals court reduced the charge against her from espionage to possessing classified information - a charge which she also denied - and reduced her eight-year prison term to a two-year suspended sentence. She was released on May 11, 2009.

 

Labour rights activists who remain incarcerated solely on the grounds of their commitment to fair labour practices.

 

 

 

 

An Iranian Kurdish activist and journalist and the editor of Payam-e Mardom. He is also the founder of Kurdistan Human Rights Organization, founded in 2005. He has been in custody since June 2007, and is serving an 11- year prison term. Kaboudavand documented and reported on human rights violations in Iran’s Kurdish areas.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Babaei is accused of “adultery while being married”, and condemned to capital punishment by stoning. Her husband was reportedly hanged for “sodomy” on 5 October 2009.

 

 

On 22 July 2008 juvenile offenders Hassan Mozafari and Rahman Shahidi were executed, and on 19 August 2008 19-year-old Reza Hejazi was hanged for an alleged murder which he committed when he was 15 years old. Neither Hejazi’s family nor their lawyer was notified of the time and place of the scheduled executions, in violation of Iranian law.

 

Juvenile offenders Amir Amrollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei and Bahman Soleimanian were reportedly facing imminent execution in Iran in October 2009 for crimes committed when they were minors.

 

Baghi, a prisoners' rights advocate and an investigative journalist, has been constantly harassed by the authorities and imprisoned in connection with his writings on Iran.

 

Yaghoub Mehrnehad, an ethnic Baluchi and executive director of the Voice of Justice Youth Association, was executed on 4 August 2008, after having publicly confronted local officials demanding accountability for their poor performance.

 

Minority rights activist, Kurdish teacher Farzad Kamangar, has been condemned to death on charges, without evidence, of taking up arms against the state.

 

Najafpour spent almost the entire past 19 years of her life on death row for a murder which took place when she was 13 years old.

 

Agha-Soltan became the symbol of the violent repression in Iran after being killed by security forces in presidential election protest in June 2009 in Tehran, when her death was captured on video by bystanders and broadcast over the Internet.

 

 

Angooti and Hosseini, two child offenders who were sentenced to death and executed in October 2009 for murders they committed at the age of 16 and 17.

 

Soltani is a human rights activist who was prevented from travelling from Tehran to Nuremberg, Germany in order to receive that city's Human Rights Prize.

 

Sadr is a lawyer, journalist and a woman's rights activist who was arrested on 15 July 2009 for speaking publicly about human rights violations carried out in prisons on detainees following Iran's disputed presidential elections in 2009.

 

Pajooh is a young Iranian-Canadian journalist and well-known blogger, who was arrested at her home in Tehran on 24 August 2009.

In its resolution adopted on 15 January 2009, the European Parliament:

- strongly condemned the repression, persecution and threats against Shirin Ebadi and the closure of the CDHR in Tehran and expressed grave concern at the intensified persecution of human rights defenders in Iran.

 

In its resolution adopted on 7 May 2009, the European Parliament:

- urged the Appeals Court to release Roxana Saberi immediately and unconditionally on the grounds that the trial was held in camera without due legal process, in accordance with international norms, and to drop all charges against her.

- condemned in the strongest possible terms the three stonings which took place in the city of Mashhad in late December 2008.

- expressed serious concern at the deteriorating health of Mr Kaboudvand since his imprisonment, considered him a prisoner of conscience and called for his immediate and unconditional release and for him to be given medical care.

- appealed to the Iranian authorities to respect religious minorities and promptly release the seven Bahia' leaders, who have been imprisoned solely on the basis of their belief.

- reiterated its call for the labour rights activists immediate release.

 

- condemned strongly the recent execution by stoning of Vali Azad, and expressed great

concern over the pending execution of Mohammad Ali Navid Khamami and Ashraf

Kalhori.

 

 

A letter of concern was sent on the 17 December 2009.

 

 

 

 

In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament:

- reiterated its call on the members of the Majlis to urgently amend legislation in order to ensure that no-one is executed for a crime committed when less than 18 years of age and to raise the age of legal responsibility to international standards.

- strongly condemned the persecution and imprisonment of citizens in Iran who engage in the defence of human rights and campaign against the death penalty, and are frequently charged with ‘activities against national security’.

- called for the unconditional release of Emadeddin Baghi and Mohammad Sadegh Kabovand and the commutation of the death sentence on Farzad Kamangar, as well as a reinvestigation into his case.

 

 

 

In its resolution adopted on 22 October 2009, the European Parliament:

- urged the Iranian authorities to eliminate, in law and in practice, all forms of torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, and to uphold due process of law and end impunity for human rights violations.

- reiterated its appeal to the Iranian authorities to live up to the government's obligation to respect religious minorities and promptly release the seven Baha'i leaders.

- reiterated its call on the Iranian authorities to abolish the death penalty completely.

iraq

Tareq Aziz

Tareq Aziz, the former Iraqi deputy Prime Minister was put on trial for his responsibility in relation to deaths of a group of 42 merchants who were summarily executed in 1992. On 11 March 2009 Aziz was found guilty of crimes against humanity and sentenced to 15 years in prison, and on 2 August 2009, he was further convicted of helping to plan the forced displacement of Kurds from north-eastern Iraq and sentenced to seven years in jail.

A letter of concern was sent on 17 July 2008.

kashmir

Parvez Imroz

An award-winning human rights lawyer, president of the Jammu and Kashmir Coalition of Civil Society and founder of the Association of the Parents of Disappeared Persons (APDP), he survived an armed attack on 30 June 2008 in Srinagar by alleged security forces members

In its resolution adopted on 10 July 2008, the European Parliament:

- expressed its concern for the safety of Parvez Imroz and other human rights activists who are investigating the unmarked graves and other allegations of human rights abuses in Jammu and Kashmir,

- called on the Indian authorities to ensure their protection and allow them to operate without fear of harassment and violence

- urged the authorities to conduct a prompt and impartial investigation into the attack on Parvez Imroz, to make the results public and to bring those responsible to justice

Kazakhstan

Yevgeny Zhovtis

Zhovtis is a human rights defender and director of the Kazakhstan International Bureau for Human Rights and the Rule of Law. During OSCE meetings in the past, he detailed human rights abuses in his country.

He was convicted of manslaughter for hitting and killing a pedestrian with his car on 26 July 2009 and was sentenced to four years in a penal community.

OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights has stated that 'questionable procedures may have violated Zhovtis's right to a fair trial as guaranteed by the constitution of Kazakhstan, the country's OSCE commitments and fundamental international standards'.

While in prison, Zhovtis has continued his human rights advocacy by reporting regularly through a blog.

 

In its resolution adopted on 17 September 2009, the European Parliament:

- expressed great concern about the conduct of the investigation into the unfortunate traffic accident and of Yevgeny Zhovtis's subsequent trial, and drew attention to allegation that evidence in his defence was not allowed during the trial.

- called on the Kazakh authorities to carry out immediately and with full respect for transparency and the rule of law a second full and fair investigation into the circumstances surrounding the accident, and to review Yevgeny Zhovtis's conviction and sentence accordingly.

mauritania

Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi

Yahya Ould Ahmed el-Waghef

President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government, were placed under house arrest following a military coup on 6 August 2008, when President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi was ousted by a group of high-ranking generals whom he had dismissed from office earlier that day. The coup marked the second one in the country in three years, and it violated both constitutional legality and the results of democratic and internationally validated elections.

On 12 August 2008, it was reported that Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government were released from house arrest. On 21 December 2008, it was reported that President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi was released from house arrest following intense international pressure.

In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament:

- expressed regret that the coup had taken place, as it marked a setback given the notable developments made in advancing democracy in the country

- called for the immediate release of President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government still under house arrest in various locations.

occupied palestinian territories

The al-Kurd family

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gilad Shalit, Marwan Barghouti

On the night of Sunday, 9 November 2008, members of the Israeli police and armed forces evicted the al-Kurd family from their home in the Sheikh Jarrah neighbourhood of East Jerusalem where they had lived for more than 50 years. They allowed settlers to enter the family’s house and then sealed off the area. This eviction was carried out on the basis of an order issued by the Israeli Supreme Court on 16 July 2008 following long and controversial legal proceedings on disputed ownership before Israeli courts and authorities.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Israeli soldier abducted by Hamas in June 2006 and held as a prisoner in Gaza Strip by Hamas ever since. Barghouti, a member of the Palestinian Legislative Council, was arrested by Israel Defense Forces in 2002 in Ramallah, tried and convicted on charges of murder, and sentenced to five life sentences.

In its resolution adopted on 20 November 2008, the European Parliament:

- expressed its deep concern at the eviction of the al-Kurd family, the recent destruction of the houses of Palestinian families by the Israeli authorities in several areas of East Jerusalem and the possible serious consequences of these measures.

- pointed out that these operations, which seriously affect the lives of the residents of these areas, contravene international law.

- called to the Israeli authorities immediately to halt any expansion of settlements and the building of the security fence beyond Israel's 1967 borders, actions which are contrary to international law and are undermining peace efforts.

 

In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament:

- called for steps to be taken by Hamas and Israel with a view to the immediate release of Gilad Shalit and the imprisoned members of the Palestinian Legislative Council including Marwan Barghouti.

pakistan

Muhammad Irfan

Tahir Imran

Tahir Mahmud

Naseer Ahmad

Young people who belong to the Ahmadiyya religious minority in Pakistan. They have been held in Dera Ghazi Khan prison since January 2009 on blasphemy charges.

Serious concerns were raised in regard to fairness of the trial, detention conditions and the right to family life. Pakistani Criminal Code provides death penalty for blasphemy.

A letter of concern was sent on 10 July 2009.

RUssia

Magomed Evloïev

 

 

Miloslav Bitokov

 

 

 

Abdullah Alishaev

 

 

 

Otto Messmer

Victor Betancourt

 

 

Karinna Moskalenko

 

 

 

 

Akhmed Kotiev

Zurab Tsechoev

Dmitrii Kraiukhin

Stanislav Dmitrievski

 

 

 

Anna Politkovskaya

 

 

 

 

 

Alexander Litvinenko

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stanislav Markelov

 

 

 

 

Anastasia Baburova

 

 

 

Zarema Sadulayeva

Alik Lechayevich Dzabrailov

 

 

Adrei Kulagin

 

 

 

 

 

 

Natalia Estemirova

 

 

 

 

Mikhail Khodorkovsky

 

 

 

 

 

 

Maksharip Aushev

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SAUDI ARABIA

Matrouk al-Faleh

 

Magomed Evloïev, a journalist opposed to the Russia Republic of Ingushetia was shot in the head on 31 August 2008 shortly after being released from police custody.

 

 

Miloslav Bitokov, editor of the newspaper Gazeta Yuga suffered an armed attack from unknown assailants on 2 September 2008 in the town of Nalchik.

 

 

Abdullah Alishaev, a reporter from the television channel TV-Chirkei died on 3 September 2008 as a result of gunshot wounds from unknown assailants.

 

 

On 28 October 2008 Otto Messmer, leader of the Russian Jesuit order, and Victor Betancourt, an Ecuadorean priest, were brutally murdered in their Moscow apartment.

 

 

In mid-October 2008 a leading Russian human rights lawyer, Karinna Moskalenko, who has successfully represented 30 Russian citizens in the European Court of Human Rights, was the victim of an attempt to poison her by placing mercury in her car in Strasbourg.

 

 

Attempts on the lives of human rights defenders, including the Ingush opposition leader Akhmed Kotiev, the human rights defender Zurab Tsechoev from Ingushetia, the human rights activist Dmitrii Kraiukhin from Orel and the human rights activist Stanislav Dmitrievski from Nizhni Novgorod, were recorded between July and October 2008.

 

 

A special correspondent to a Russian magazine Novaya Gazeta, author and human rights activist who carried out investigations into corruption and human rights abuses, especially in Chechnya and the North Caucasus. She won international recognition for her reporting work on the conflict in Chechnya in which she sought to expose human rights abuses. On 7 October 2006 she was shot dead in the elevator of her apartment building, an assassination still unsolved.

Alexander Litvinenko, a former Russian security officer died in a London hospital in late 2006 after being poisoned by radioactive polonium-210. He was investigating the murder of journalist Anna Politkovskaya. Litvinenko, who had fled to the UK and granted asylum there first came to prominence by exposing an alleged plot to assassinate the then powerful tycoon Boris Berezovsky. He later became an outspoken criticiser of Putin's Russia.

 

 

 

 

 

Markelov was a lawyer who represented terrorism suspects, muckraking journalists, and Chechen civilians who accused the Russian military of abuse. He was shot dead in broad daylight in downtown Moscow on January 2009.

 

 

 

Baburova was a journalist for the liberal opposition weekly "Novaya gazeta." She was killed on the same attack as Stanislav Markelov.

 

 

 

Human rights defender Sadulayeva, the head of Chechen aid group was abducted in Grozny with her husband Dzabrailov and brutally killed in August 2009.

 

 

 

Kulagin was involved with the human rights organisation 'Justice' (Spraviedlivost), which he led in the north-western part of Russia in Karelia. He was known for his active engagement in the field of better treatment for inmates in Russian prisons. Kulagin, who had been missing since May 2009, was found dead in a quarry in July 2009.

 

 

Russian human rights campaigner who documented hundreds of cases of abuse in Chechnya. She was abducted and shot dead in the North Caucasus on 15 July 2009. Her work for the Russian human rights group Memorial focused on alleged human rights violations by government-backed militias.

 

 

Former Yukos Oil chief who is in trial for embezzlement and money laundering since March 2009. Once the richest man in Russia, Khodorkovsky was arrested in October 2003 and found guilty of fraud in May 2005. He was sentenced to nine years in prison. The sentence was later reduced to 8 years. Claims have been made to the fairness of his trial.

 

 

Popular human rights activist and opposition figure who was shot dead in Ingushetia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A human rights defender who was held in solitary confinement Alhayer prison since his arrest on 19 May 2008 at King Sa’ud University in Riyad, where he is professor of Political Science. He was released in January 2009.

A letter of concern was sent to the French Foreign Minister, Bernard Kouchner, on 26 September 2008 regarding the three journalists.

 

In its resolution adopted on 18 December 2008, the European Parliament:

- drew attention to the growing trends of violence which, according to the Moscow Bureau for Human Rights, have resulted in more than 100 people being killed in 2008 on the basis of their race, nationality, religion or sexual orientation, and to the absence of effective condemnation of such hate crimes by Russian authorities.

- expressed alarm at the attempt made in October 2008 on the life of human rights lawyer Karinna Moskalenko and her family, and appeals to both the French and Russian authorities to identify the perpetrators and their motives.

- asserted that the activities of human rights lawyers acting in cases involving alleged human rights abuses, who have to take great personal risks in continuing their work, should be afforded the highest respect, protected by the state and supported by the international community.

- reminded that the Russian authorities remain uncooperative in the investigations into his murder in London by poisoning with radioactive polonium.

- condemned the search of the offices of the Memorial organisation, winner of the 2009 Sakharaov Prize, in St Petersburg on 4 December 2008.

- expressed its dismay at the trial of Anna Politkovskaya being open only to a limited number of journalists, and closed to television journalists; expects the court to establish not only who committed and assisted in the murder of Anna Politkovskaya but also who ordered it.

 

Letters of concern were sent on 5 February 2009 and on 25 November 2009.

 

 

 

A letter of concern was sent on 5 February 2009 and on 25 November 2009.

 

 

Letter of concern was sent on 11 September 2009.

 

 

Letter of concern sent on 11 September 2009. On 24 July 2009, President of the European Parliament, Jerzy Buzek, called on Russian authorities to investigate the murder.

In its resolution adopted on 17 September 2009, the European Parliament:

- took note of the July telegram from Russian President Dmitry Medvedev to the human rights organisation Memorial pledging his commitment to investigate fully the murder of Natalia Estemirova

On 15 July 2009, President of the European Parliament, Jerzy Buzek, called on Russian authorities to investigate the murder.

In its resolution adopted on 18 November 2009, the European Parliament:

- reiterated its call to ensure that the murderers of Natalia Estemirova, Andrei Kulagin, Zarema Sadulayeva, Alik Dzhabrailov, Maksharip Aushev, Stanislav Markelov, Anastasiya Baburova and Anna Politkovskaya are found and brought to justice and to pay close attention to the second trial of Mr Khodorkovsky.

- condemned the brutal assassination of Maksharip Aushev.

 

 

 

 

 

 

 

A letter of concern was sent on 6 January 2009.

 

somalia

Aisha Ibrahim Duhulow

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Two Italian Roman Catholic nuns (Maria Teresa Olivero and Caterina Giraudo)

 

Aisha Ibrahim Duhulow, a 13-year-old girl, was stoned to death in Somalia after being accused and convicted of adultery in breach of Islamic law while she was in fact a victim of rape by three men. The stoning was carried out by a group of 50 men in a stadium in the southern port of Kismayo, in front of around 1000 spectators. The al-Shabab militia, who control Kismayo, detained and ordered the execution by stoning of Aisha Ibrahim Duhulow, but did not arrest or detain those accused of her rape. Inside the stadium, militia members opened fire when some of the people at the stadium attempted to save the life of Aisha Ibrahim Duholow, and shot dead a boy who was a bystander.

 

 

 

 

 

 

 

Maria Teresa Olivero and Caterina Giraudo; two Italian Roman Catholic nuns from Kenya who were kidnapped, then taken to Somalia.

 

In its resolution adopted on 20 November 2008, the European Parliament:

- strongly condemned the stoning and execution of Aisha Ibrahim Duhulow and expressed its horror at such a barbaric act perpetrated against a 13-year-old rape victim;

- called on the Somali Government to condemn this execution and to take action to prevent such brutal executions in the future;

- called on the Somali Government to issue documents and make statements to restore the honour of Aisha Ibrahim Duhulow posthumously;

- called for those accused of raping Aisha Ibrahim Duhulow to be brought to trial in accordance with due process,

- called on both the Somali and Kenyan authorities to make all possible efforts and take all possible political and diplomatic initiatives to secure the release of the two Italian Roman Catholic nuns.

sri lanka

Paikiasothy Saravanamuttu

 

 

 

 

 

 

Jayaprakash Sittampalam Tissainayagam

 

Human Rights defender and Executive Director of the Centre for Policy Alternatives, a Colombo based organization focused on constructive policy alternatives aimed at strengthening and safeguarding democracy, pluralism, the rule of law, human rights and social justice. He received an anonymous death threat letter.

A Sri Lankan editor and journalist, who was arrested in 2008 and charged with inciting violence in articles for his magazine. On August 31, 2009 he was sentenced to 20 years in hard labour in prison for inciting communal violence through his writings and receiving money from the Liberation Tigers of Tamil Eelam, a banned terrorist group in Sri Lanka. On 15 September 2009 Tissainayagam launched an appeal against his conviction. He has received awards for his courageous journalism.

A letter of concern was sent on 10 September 2009.

 

 

 

 

 

 

 

Letters of concern were sent on 12 May 2009 and on 10 September 2009.

 

SyriA

Muhannad al-Hassani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Haitham Maleh

 

 

 

 

Anwar al-Bunni

Kamal Labwani

 

 

 

 

 

A leading human rights lawyer and President of the Syrian Human Rights Organisation (Swasiah), was arrested by the Syrian authorities on 28 July 2009. He was involved in the monitoring of detention conditions in Syria and notably of legal practices of the Supreme State Security Court, where trials fall short of international standards according to Human Rights Watch's report of February 2009. He had been interrogated on several occasions before the arrest, these interrogations focusing mainly on his actions in the field of human rights and the defence of political prisoners. He was formally charged with "weakening national sentiments" and "spreading false news that could debilitate the morale of the nation" in a closed session to which his lawyer was not allowed access. Lawyers assisting his defense were reportedly denied access to him in prison and he was allowed only brief consultations with them in the courtroom itself. Al-Hassani, head of the Syrian Organisation for Human Rights (Swasiya), was sentenced to three years in prison for "weakening national morale".

 

A lawyer and human rights activist, who campaigned for decades for an end to emergency law. Maleh, at the time 79 years old, was sentenced to three years in prison for "weakening national morale".

 

Al-Bunni, a prominent advocate for democratic reform in Syria, has been in detention since May 2006. He, like the others are prisoners of conscience and human rights defenders. Labwani had three years added to his 12 year sentence for allegedly “broadcasting false or exaggerated news which could affect the morale of the country”, on account of remarks he was alleged to have made in his prison cell.

In its resolution adopted on 17 September 2009, the European Parliament:

- called on the Syrian authorities to release Mr Muhannad al-Hassani immediately and to guarantee in all circumstances his physical and psychological integrity.

- called on the Syrian authorities to put an end to its policy of persecution and harassment of human rights defenders and their families and to release immediately all prisoners of conscience, human rights defenders, including Anwar al-Bunni and Kamal Labwani, and peace activists.

 

 

 

A letter of concern was sent on 2 December 2009 regarding these four individual cases.

TANZANIA

 

Vicky NtetemaBahtior Hamrayev

Tanzanian investigative journalist who went into hiding after receiving death threats for exposing witch-doctors and police involvement in these killings. She was awarded with "Courage in Journalism Award" for her reports on the murder of albinos.

In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament:

- urged the Tanzanian authorities to initiate an in-depth and independent investigation of the accusations made by Vicky Ntetema.

Uganda

Joseph Kony

Joseph Kony was the Chairman and Commander-in-Chief of the Lord's Resistance Army (LRA) in Uganda. In 2005 the ICC issued 33 counts of alleged crimes against humanity and war crimes: 12 counts of war crimes and crimes against humanity, including murder, rape, enslavement, sexual enslavement, and inhumane acts of inflicting serious bodily injuries and suffering, and 21 counts of war crimes, including murder, cruel treatment of civilians, intentionally directing an attack against a civilian population, pillaging, inducing rape and forced enlistment of children.

Joseph Kony is still evading capture.

In its resolution adopted on 21 October 2008, the European Parliament:

-demanded the unconditional and immediate release of all persons abducted by the LRA, particularly children, who risk ending up as sex slaves or being forced to fight for the LRA.

- urged the Ugandan Government to refrain from concluding any agreements with the LRA that would circumventing international law.

- urged the Member States of the EU, the African Union (AU) and particularly Uganda's neighbouring countries to address the implementation of the warrants of arrest in a consistent way.

UNITED STATES OF AMERICA

Troy Davis

 

 

 

 

 

 

 

 

Binyam Mohamed

 

He was sentenced to death by the Georgia State Court in 1991 for the murder of a policeman and scheduled to be executed at the end of July 2008. Mr Davis has been on death row in the U.S. state of Georgia since 1991. According to Troy Davis’ lawyers, there is abundant proof of his innocence, material evidence against him has never been produced and seven witnesses for the prosecution have retracted their testimony.

US Supreme Court ordered mandating a new evidentiary hearing in June 2010, where the burden is on him to prove his innocence, beyond reasonable doubt, of a crime that happened over 20 years ago.

Ethiopian national who has spent just under seven years in custody, four of which in Guantanamo. He was among those captured and transported under the US extraordinary rendition program. Mr Mohamed has insisted the only evidence against him was obtained using torture. In August 2007, Britain asked the US to return Mr Mohamed and others to the UK, and in 2009 the U.S. dropped all charges against him.

In its resolution adopted on 10 July 2008, the European Parliament:

- asked that Troy Davis’ death sentence be commuted and, in view of the abundant evidence which might lead to such commutation, for the relevant courts to grant him a retrial,

- urgently appealed urgently to the Georgia State Board of Pardons and Paroles to commute Troy Davis’ death sentence.

 

A letter of concern was sent on 8 December 2008.

 

uzbekistan

Mamir Azimov

Bahtior Hamrayev

 

Respectively head of the region and district branches of the Human Rights Society of Uzbekistan were physically assaulted by police officers on 11 November 2009. Azimov was arrested, detained for several hours and reportedly beaten in the police station.

A letter of concern was sent on 21 December 2009.

venezuela

Julio Soto

 

 

 

 

 

 

José Miguel Vivanco and Daniel Wilkinson

 

 

 

 

Manuel Rosales

 

On 1 October 2008, Julio Soto, a local opposition leader in Margarita Island, Nueva Esparta State, Venezuela. He was killed after receiving twenty shots at Maracibo, Western Venezuela – a crime that was committed under strange circumstances and that has yet to be resolved. Investigations are under way to determine the responsible behind the killing. As Soto was an active member of the opposition, it has been argued his killing was politically motivated.

 

Director and deputy director for the Americas of the NGO Human Rights Watch who were arbitrarily expelled by the Venezuelan authorities from the country for having presented a critical report on the civil liberties and human rights situation during President Hugo Chávez's 10 years in office.

 

 

An educator, politician and the most prominent leader in Venezuela's opposition, frequently attracting the anger and disdain of President Hugo Chavez. He is currently in Peru where he has been granted political asylum as hiding from politically motivated corruption charges brought against him in Venezuela.

 

In its resolution adopted on 23 October 2008, the European Parliament:

- vigorously condemned the murder of the student leader, Julio Soto.

- conveyed its condolences to the victim’s family and friends and called on the Venezuelan authorities to make every possible effort to investigate this crime as soon as possible, so that the perpetrators and those responsible are brought to justice and the crime does not go unpunished.

 

 

In its resolution adopted on 7 May 2009, the European Parliament:

- while welcomed the decision taken by the Peruvian Government to grant Manuel Rosales political asylum, strongly condemned the use of threats and violence, the abuse of power, defamation and the exploitation of the legal system as a political weapon designed to intimidate and eliminate opponents.

VIETNAM

Thich Quang Do

 

 

 

 

 

Nguyen Gia Thieu

Vietnamese Buddhist monk, religious leader, and critic of the Vietnamese government, and has been involved with its leadership since the 1960s. He is the current Patriarch of the Unified Buddhist Church of Vietnam, a currently banned religious body in Vietnam. Having returned from exile in early 90s he has been jailed several times in the 1990´s and was formally placed under house arrest by the authorities in June 2001.

 

A French citizen, importer of Swiss watches to Vietnam, who was detained without a trial for more than three years and later sentenced to 20 years imprisonment and a fine of $25 million.

In its resolution adopted on 26 November 2009, the European Parliament:

- demanded the unconditional release of Thich Quang Do and re-establishment of the legal status of the Unified Buddhist Church of Vietnam and of its dignitaries.

 

Letter of concern was sent on 1 October 2008.

zimbabwe

Jestina Mukoko

 

 

 

 

 

 

 

Zacharia Nkomo

Broderick Takawira

Pascal Gonzo

Jestina Mukoko, a journalist and the director of the Zimbabwe Peace Project (ZPP), an NGO that monitors human rights abuses throughout the country, was abducted from her home in December 2008 by state security agents. She was beaten, tortured, forced to confess to an alleged plot to mount a terrorist incursion from neighbouring Botswana, and subsequently imprisoned. Mukoko appealed her arrest through the court. Zimbabwean Supreme Court finally ruled on 28 September 2009 that state security forces had violated her human rights. A concurrent civil suit is still pending.

 

Zacharia Nkomo is the brother of the leading human rights lawyer Harrison Nkomo.

Broderick Takawira is a provincial coordinator of the ZPP, and Pascal Gonzo, a driver staff member at ZPP. They were all kidnapped by the Mugabe regime in December 2008.

In its resolution adopted on 18 December 2008, the European Parliament:

- firmly condemned the continuing violence perpetrated by the Mugabe regime against members and supporters of the MDC.

- was outraged by the spate of recent abductions of human rights defenders and called for their immediate release.

- called for the perpetrators of these abductions to be held to account.

ANNEX II

LIST OF RESOLUTIONS

List of resolutions adopted by the European Parliament between July 2008 and December 2009, and relating directly or indirectly to human rights violations in the world

(http://www.europarl.europa.eu/DROI)

Country

Date of adoption of resolution

 

 

AFRICA

 

 

DEMOCRATIC REPUBLIC OF CONGO

23.10.08 (Clashes in the eastern border areas), 20.11.08 (Response of the European Union to the deteriorating situation in the east), 17.12.09

GUINEA

15.01.09, 22.10.09

GUINEA-BISSAU

12.03.09

KENIA

15.01.09 (Press freedom)

MAURITANIA

04.09.08

NIGERIA

20.11.08 (Death penalty)

SIERRA LEONE

24.04.09 (Support for the Special Court for Sierra Leone)

SOMALIA

20.11.08

SUDAN

12.03.09 (Expulsions of NGOs from Darfur)

TANZANIA

04.09.08 (Albino killings)

UGANDA

21.10.08 (Joseph Kony), 17.12.09 (Anti-homosexual draft legislation)

ZIMBABWE

10.07.08, 18.12.08

 

AMERICA

 

 

NICARAGUA

18.12.08 (Attacks on human rights defenders, civil liberties and democracy), 26.11.09

UNITED STATES OF AMERICA

03.10.08 (Death penalty: the case of Troy Davis)

VENEZUELA

23.10.08, 7.05.09 (Case of Manuel Rosales)

 

 

 

ASIA

 

 

AZERBAIJAN

17.12.09 (Freedom of expression)

AFGHANISTAN

08.07.08 (Stabilisation of Afghanistan: challenges for the EU and the international community), 24.05.09 (Women's rights)

BANGLADESH

10.07.08

BURMA (MYANMAR)

23.10.08

CHINA

10.07.08 (Situation after the earthquake and before the Olympic Games), 26.11.09 (Minority rights and application of the death penalty)

KASHMIR

10.07.08

KAZAKHSTAN

17.10.09 (the case of Yevgeny Zhovtis)

LAOS

26.11.09

MADAGASCAR

07.05.09

PHILIPINES

12.03.09

SRI LANKA

05.02.09, 12.03.09, 17.09.09, 22.10.09

THAILAND

05.02.09 (Situation of Burmese refugees)

VIETNAM

22.10.08 (Democracy, human rights and the new EU-Vietnam Partnership and Cooperation Agreement), 26.11.09

 

EUROPE

 

 

ARMENIA

 

BELARUS

09.10.08 (elections), 15.01.09 (EU strategy), 02.04.09 (Bi-annual evaluation of the EU Belarus dialogue), 17.12.09

BOASNIA AND HERZEGOVINA

24.04.09

GEORGIA

03.10.08

ITALY

10.07.08 (Census of the Roma on the basis of ethnicity)

KOSOVO

05.02.09

RUSSIA

18.12.08 (Attacks on human rights defenders in Russia and the Anna Politkovskaya murder trial), 17.09.09 (Murder of human rights activists)

UKRAINE

23.19.08 (Commemoration of the Holodomor, the artificial famine 1932-1933)

 

 

 

MIDDLE EAST

 

 

IRAN

04.09.08 (Executions), 15.01.09 (the case of Shirin Ebadi), 07.05.09 (the case of Roxana Saberi), 22.10.09

IRAQ

24.04.09 (Humanitarian situation of Camp Ashraf residents)

ISRAEL

04.09.08 (Palestinian prisioners)

LEBANON

22.05.08

PALESTINE

04.09.08 (Palestinian prisoners in Israeli jails), 20.11.08 (al-Kurd family), 15.01.09 (Gaza)

SYRIA

17.09.09 (the case of Muhannad al-Hassani)

 

THEMATIC

 

 

Death Penalty

10.07.08 (particularly the case of Troy Davis)

The evaluation of EU sanctions as part of the EU’s actions and policies in the area of human rights

04.09.08

Promoting social inclusion and combating poverty: Promoting social inclusion and combating poverty (promoting social inclusion and combating poverty, including child poverty, in the EU)

09.10.08

The case of the Al-Kurd family

20.11.08

Development perspectives for peace-building and nation building in post-conflict situations

18.12.08

The situation of women in the Balkans

04.12.08

Srebrenica

15.01.09

Situation in the Gaza Strip

15.01.09

Situation in the Horn of Africa

15.01.09

50th anniversary of the Tibetan uprising and dialogue between His Holiness

the Dalai Lama and the Chinese Government

12.03.09

Democracy building in external relations

22.10.09

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.11.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

50

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Gabriele Albertini, Pino Arlacchi, Bastiaan Belder, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Mário David, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Heidi Hautala, Richard Howitt, Anneli Jäätteenmäki, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Nicole Kiil-Nielsen, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Eduard Kukan, Alexander Graf Lambsdorff, Vytautas Landsbergis, Ulrike Lunacek, Barry Madlener, Mario Mauro, Kyriakos Mavronikolas, Francisco José Millán Mon, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols, Pier Antonio Panzeri, Alojz Peterle, Bernd Posselt, Cristian Dan Preda, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Charles Tannock, Zoran Thaler, Inese Vaidere, Kristian Vigenin

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Elisabeth Jeggle, Norbert Neuser, Vittorio Prodi, Helmut Scholz, Konrad Szymański, László Tőkés, Renate Weber

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Leonidas Donskis, Filip Kaczmarek