RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela, precum și a unui Acord privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

19.1.2011 - (07782/2010 – C7-0148/2010 – 2010/0057(NLE)) - ***

Comisia pentru comerț internațional
Raportoare: Francesca Balzani

Procedură : 2010/0057(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0002/2011

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela, precum și a unui Acord privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

(07782/2010 – C7-0148/2010 – 2010/0057(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–    având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07782/2010),

–    având în vedere proiectul de acord de la Geneva privind comerțul cu banane (07968/2010) și proiectul de acord privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (07970/2010),

–    având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0148/2010),

–    având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7–0002/2011),

1.   aprobă încheierea acordurilor;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor din statele membre, din Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela și Statele Unite ale Americii.

EXPUNERE DE MOTIVE

Comerțul cu banane

După orez, grâu și porumb, bananele se situează pe locul al patrulea în lume ca importanță în rândul culturilor agricole, aducând o contribuție majoră la securitatea alimentară. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor producătoare de banane această cultură este destinată exclusiv consumului intern și, ocazional, piețelor regionale; numai 20% din producția mondială se comercializează la nivel internațional.

Numai un număr redus de țări producătoare de banane participă la comerțul internațional cu banane. Un număr mic de companii dețin controlul asupra comerțului cu banane: doar cinci companii multinaționale controlează peste 80% din tot volumul comerțului internațional cu banane.

Cu toate acestea, în ultimii ani, forța companiilor multinaționale care comercializează banane a fost erodată de forța supermarketurilor în unele piețe de importanță majoră din UE, în special în Regatul Unit.

În 2008, consumatorii din UE au cumpărat peste 5,4 milioane de tone de banane. UE a importat aproape 90% din consumul său total de banane [72,5% din America Latină și 17% din țările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP)].

Cinci state membre ale UE au furnizat cele 11% rămase: Cipru, Franța (departamentele de peste mări Guadelupa și Martinica), Grecia, Portugalia (Madeira și partea continentală) și Spania (Insulele Canare).

Soluționarea litigiului privind bananele

La 15 decembrie 2009, UE, un grup de țări din America Latină și SUA au ajuns la un acord cu privire la tarifele aplicate de UE importurilor de banane, încheind astfel unul dintre cele mai îndelungate și acerbe litigii din istoria recentă a sistemului de comerț multilateral.

Politicile UE privind importul de banane au făcut obiectul unei dispute în cadrul OMC care a durat un deceniu, opunând Uniunea Europeană mai multor producători de banane din America Latină și Statelor Unite ale Americii.

Pascal Lamy a salutat călduros încheierea unuia dintre „cele mai complexe din punct de vedere tehnic, sensibile din punct de vedere politic și semnificative din punct de vedere comercial litigii din istoria OMC”.

Obiectul litigiului l-a reprezentat tratamentul preferențial acordat de către UE importurilor de banane din țările ACP față de importurile din țările Americii Latine. În fapt, regimul care reglementa importurile de banane în UE permitea pătrunderea, în fiecare an, pe teritoriul UE, fără taxe vamale, a 775 000 de tone de banane din țările ACP, în timp ce bananelor provenind de la ceilalți exportatori [furnizori care beneficiau de clauza națiunii celei mai favorizate (CNF)] li se aplica un tarif de 176 EUR pe tonă.

Multe dintre țările Americii Latine, unele numărându-se în rândul celor mai mari exportatori de banane din lume, susțineau de mult timp că acest regim de importuri favoriza ilegal importul de banane din țările ACP și încălca normele OMC privind restricțiile cantitative.

Acest litigiu a avut ca rezultat multiple hotărâri juridice pronunțate de comitete de soluționare a litigiilor, de Organul de apel și de organisme de arbitraj speciale, UE fiind nevoită să își revizuiască politicile în cauză.

Acordul conține trei elemente de bază:

-    un calendar convenit de reducere a tarifelor pentru exportatorii de banane care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate (CNF);

-    un acord privind modul în care urmează să fie tratate „produsele tropicale” și produsele supuse „eroziuni preferințelor” în cadrul mai larg al negocierilor la nivelul OMC;

-    un program de asistență financiară, în valoare de 190 de milioane EUR, destinat țărilor ACP exportatoare de banane, care urma să fie cunoscut sub denumirea de program de măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor.

Litigiile din jurul comerțului cu banane au destabilizat climatul de producție și cel comercial din țările în cauză. Acordul convenit va spori previzibilitatea și stabilitatea pieței mondiale a bananelor, încurajând astfel investițiile și creșterea economică, precum și acordarea unei atenții sporite problemelor mai generale legate de condițiile de producție din cadrul lanțurilor de aprovizionare cu banane.

Reduceri tarifare

Potrivit condițiilor acordului, UE urmează să își reducă treptat tarifele aplicate exporturilor de banane din America Latină de la nivelul actual de 176 EUR/tonă la 114 EUR/tonă până în 2017, an în care tariful în cauză își va atinge nivelul final de 114 EUR/tonă.

În urma unei prime reduceri de 28 EUR/tonă, aplicată retroactiv începând cu 15 decembrie 2009, data parafării acordului, tariful a scăzut la 148 EUR/tonă. În continuare, timp de șapte ani, tariful se va reduce la începutul fiecărui an, începând cu 1 ianuarie 2011, prin aplicarea unor rate anuale (143 EUR, 136 EUR, 132 EUR, 127 EUR, 122 EUR, 117 EUR, 114 EUR).

În cazul în care nu se ajunge la un acord în cadrul Rundei de negocieri de la Doha, UE va îngheța procesul de aplicare a reducerilor pentru o perioadă de cel mult doi ani. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care nu se ajunge la un acord, iar UE își va fi redus deja tariful la 132 EUR/tonă, Uniunea nu va mai aplica reduceri timp de cel mult doi ani, până cel târziu la sfârșitul lui 2015, iar începând cu cel târziu 2016, UE va continua să reducă tariful în fiecare an până când acesta va atinge, cel târziu la 1 ianuarie 2019, valoarea de 114 EUR/tonă.

Acordul soluționează un conflict care a durat decenii, conținând și o clauză potrivit căreia țările exportatoare de banane din America Latină vor înceta toate acțiunile juridice împotriva UE în curs la nivelul OMC: „imediat ce OMC atestă noul calendar tarifar al UE, țările furnizoare de banane din America Latină vor înceta orice acțiune intentată în cadrul OMC împotriva UE având ca subiect comerțul cu banane și orice cerințe înaintate UE după aderarea la Uniune a noilor state membre sau după ce UE și-a modificat tariful aplicat bananelor în 2006” și nu vor urmări o reducere mai mare a tarifelor aplicate bananelor în cadrul Rundei de la Doha.

Bananele furnizate de țările ACP se vor bucura în continuare de acces fără taxe și fără cote la piața UE în temeiul unor acorduri comerciale și de dezvoltare separate, însă își vor pierde probabil cota pe piață odată cu reducerea tarifelor aplicate de UE, din cauza eficienței mai mari a producătorilor din America Latină.

Produse „tropicale ” și produse supuse „eroziunii preferințelor”

În paralel, UE, țările ACP și cele din America Latină au convenit, în cadrul negocierilor în curs privind Agenda de dezvoltare de la Doha, asupra unei abordări privind așa-zisele produse „tropicale ” și cele supuse „eroziunii preferințelor”. „Produsele tropicale ” vor beneficia de reduceri tarifare mai mari, în timp ce reducerile tarifare în cazul produselor supuse „eroziunii preferințelor” de interes pentru țările ACP vor fi aplicate pe parcursul unei perioade relativ mai îndelungate.

Acordul reprezintă angajamentul final al UE privind tarifele pe care le va aplica importurilor de banane în urma negocierilor din cadrul Rundei de la Doha.

Sprijin acordat sectorului bananelor din țările ACP

Începând cu 1994, UE a acordat țărilor ACP exportatoare de banane peste 450 de milioane EUR pentru a le ajuta să se adapteze la schimbări, să producă banane prin metode mai competitive sau să își diversifice economiile către alte domenii.

În afară de ajutorul tradițional al UE, principalele țări ACP exportatoare de banane vor primi până la 190 de milioane EUR din bugetul UE ca sprijin în procesul de adaptare la noile tarife. Comisia, împreună cu autoritatea bugetară, va examina posibilitatea majorării acestei sume cu 10 milioane EUR, în cazul în care creditele corespunzătoare devin disponibile în cadrul procedurilor bugetare anuale. Acest ajutor are ca obiectiv îmbunătățirea competitivității, diversificarea economică și atenuarea consecințelor sociale ale adaptării.

Programul de măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor se va aplica unui număr de zece țări ACP exportatoare de banane (Belize, Camerun, Côte d’Ivoire, Dominica, Republica Dominicană, Ghana, Jamaica, Saint Lucia, Saint Vicent și Grenadine și Suriname), inclusiv doi exportatori netradiționali (Ghana și Republica Dominicană).

Pe lângă accentul pus în mod tradițional pe competitivitate și diversificare, programul va urmări, de asemenea, abordarea unor probleme de adaptare mai generale din domeniile ocupării forței de muncă, educației, sănătății și mediului.

Punerea în aplicare a programului ar trebui să înceapă în 2011, iar programul se va desfășura până în 2013. Programul va include următoarele: sprijin pentru investiții care vizează îmbunătățirea competitivității, sprijin pentru politici de diversificare economică, sprijin pentru măsuri mai generale de adaptare în domeniile social, economic și de mediu.

Măsurile care vor beneficia de sprijin vor fi stabilite în comun de către guvernul țării beneficiare și Comisie. Alocația pentru fiecare țară va fi determinată de trei criterii:

- volumul comerțului cu banane cu UE;

- importanța exporturilor de banane către UE pentru economia țării în cauză;

- nivelul de dezvoltare al țării [de exemplu, clasamentul în funcție de Indicele Dezvoltării Umane (IDU)].

Alocația reprezintă o sumă medie de 5 milioane EUR pe țară beneficiară pe an.

Preocupările țărilor ACP

Țările ACP considerate exportatori de banane tradiționali sunt preocupate de consecințele sociale, economice și politice grave ce ar putea fi provocate de acordurile privind comerțul cu banane.

Țările ACP consideră că, pentru a minimiza eventualele pierderi suportate de țările ACP exportatoare de banane în urma acordului cu privire la comerțul cu banane și a altor concesii tarifare bilaterale acordate țărilor exportatoare de banane din America Latină, ar fi necesar un sprijin financiar mult mai important pentru măsurile de adaptare a producției și a comerțului din țările ACP exportatoare de banane.

Producătorii de banane din UE

Sectorul bananelor din UE este sprijinit prin intermediul programului POSEI (Programme d'options spécifiques à l'éloignement et l'insularité). În urma reformei organizării comune a pieței UE în sectorul bananelor din 2006, producătorii de banane din regiunile ultraperiferice ale UE primesc 279 milioane EUR în fiecare an în cadrul acestui program.

Cu toate acestea, întrucât reforma POSEI a avut loc în 2006, în cadrul acestei reforme nu s-a ținut seama de reducerile tarifare din viitor pentru bananele importate. Prin urmare, nu este clar dacă bugetul actual aferent programului POSEI este suficient pentru a garanta faptul că producători de banane din UE sunt în măsură să reziste în fața presiunilor create de liberalizarea tot mai mare a comerțului mondial cu banane. Competitivitatea și chiar existența lor pot, așadar, fi puse în pericol în urma încheierii în cadrul OMC a acordurilor privind comerțul cu banane.

Acorduri bilaterale

Acordurile bilaterale încheiate recent cu Columbia și Peru și cu America Centrală (Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama) oferă un tratament preferențial și mai avantajos exporturilor provenind din aceste țări (taxă vamală de 75 EUR/tonă până în 2020, realizată prin intermediul unor reduceri succesive).

Acest fapt va eroda și mai mult avantajul preferențial al țărilor ACP.

Ecuador, cel mai mare exportator de banane din lume, nefiind încă parte la acordurile bilaterale, este îngrijorat. Într-adevăr, întrucât Columbia și Costa Rica, concurenții principali ai Ecuadorului în cea ce privește exportul de banane, beneficiază de tarife mai avantajoase, acestea ar putea acapara fără dificultate cota deținută de Ecuador pe piața UE. Deși Ecuador va beneficia de reducerile stabilite prin Acordul de la Geneva, până cel târziu în 2020 fiecare tonă de banane exportată de Ecuador către UE va suferi un dezavantaj tarifar de 39 EUR comparativ cu cei mai puternici concurenți regionali ai acestei țări.

În plus, dat fiind acest climat incert, marile întreprinderi multinaționale, precum Chiquita și Dole, ar putea renunța la Ecuador ca furnizor.

Concluzii

Raportoarea consideră că Parlamentul European ar trebui să aprobe acordul după obținerea din partea Comisiei și a Consiliului a unor angajamente ferme garantând următoarele:

-     să prezinte Parlamentului European, cât mai curând posibil, o evaluare de impact privind efectele acordurilor așteptate până în 2020 asupra țărilor în curs de dezvoltare producătoare de banane și asupra regiunilor ultraperiferice ale UE;

-     să prezinte Parlamentului o evaluare a impactului măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor cu 18 luni înainte de expirarea programului de măsuri de însoțire, împreună cu propuneri corespunzătoare, dacă este cazul;

-     să fie demarate inițiative specifice vizând consolidarea poziției comerciale a crescătorilor de banane din cadrul diverselor lanțuri de aprovizionare;

-     să nu se întreprindă încercări de finanțare a programului destinat țărilor ACP producătoare de banane prin intermediul redistribuirii de fonduri de la liniile bugetare aferente cooperării pentru dezvoltare;

-     resursele din cadrul programului de măsuri de însoțire să fie alocate țărilor în cauză în funcție de pierderile preconizate în ceea ce privește exportul și producția de banane, precum și în funcție de nivelul de dezvoltare al țării în cauză, de indicatori ponderați și de comerțul cu banane cu UE.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (16.12.2010)

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de la Geneva privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela, precum și a unui Acord privind comerțul cu banane între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

(07782/2010 – C7‑0148/2010 – 2010/0057(NLE))

Raportor pentru aviz: Charles Goerens

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Regimul aplicabil producătorilor de banane importate în UE, stabilit prin Regulamentul 404/93/CEE, a fost contestat de mai multe țări din America Latină membre ale OMC, precum și de Statele Unite ale Americii, în procedurile de soluționare a litigiilor în cadrul OMC.

Necesitatea de a elimina orice diferență de tratament potrivit normelor OMC a condus la arbitraje defavorabile UE, care a negociat deci timp de aproximativ cincisprezece ani pentru găsirea unor soluții, vizând mai întâi introducerea unui regim exclusiv tarifar și, mai apoi, reducerea nivelului tarifar aferent „națiunii celei mai favorizate” (CNF).

Negocierile din cadrul OMC s-au încheiat la 15 decembrie 2009, pe de o parte, cu Acordul privind comerțul cu banane cu Brazilia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela și, pe de altă parte, cu Acordul privind comerțul cu banane cu Statele Unite ale Americii.

Aceste acorduri negociate de Comisie prevăd soluționarea litigiilor dintre țările implicate în cadrul GATT. În plus, acestea aplică memorandumurile de înțelegere impunând un „regim exclusiv tarifar” și prevăd soluționarea tuturor litigiilor în curs referitoare la tratamentul tarifar aplicat bananelor importate din America Latină.

Acordurile reduc progresiv nivelul tarifar aplicabil bananelor introduse în UE, de la 176 EUR la 114 EUR pe tonă în 2017, cu posibilitatea de a ajunge la 75 EUR pe tonă în 2020. Această posibilitate face deja obiectul unor negocieri între Comisia Europeană și anumite țări CNF din America Latină și care, fără nicio îndoială, va periclita și mai mult chiar supraviețuirea sectorului bananelor în numeroase țări ACP.

Din punct de vedere bugetar, conform estimărilor, aceste măsuri vor atrage și diminuarea resurselor proprii ale UE, aceasta întâmplându-se încă din 2009, din cauza efectului retroactiv al acestor acorduri care au intrat în vigoare la 15 decembrie 2009.

Parlamentul, în cadrul procedurii de aprobare, poate fie să respingă, fie să aprobe actul propus, pe baza unei recomandări a comisiei sale competente, și anume Comisia pentru comerț internațional (INTA), căreia îi este adresat prezentul aviz emis de Comisia pentru dezvoltare.

Încă de pe acum, raportorul este convins că nu este posibil ca cele două acorduri negociate la Geneva să fie respinse, deoarece aceste acorduri, în mod clar, respectă normele GATT și deci orice propunere în încercarea de a le respinge ar fi, chiar motivată corespunzător ținând cont de prerogativele Parlamentului European și de dezbaterile care au loc, în contradicție cu preceptul pacta servanda sunt care reglementează relațiile internaționale.

Aceeași abordare a fost adoptată de raportor și cu privire la subiectul măsurilor de însoțire privind sectorul bananelor, negociate de asemenea la Geneva (Regulamentul ICD-BAM) și care urmăresc să permită celor zece țări ACP producătoare de banane să compenseze parțial pierderile generate de acordurile în cauză. În legătură cu acest aspect trebuie să precizăm dimensiunea de dezvoltare care ne interesează pe noi.

În acest context mi se pare adecvat să reamintim principiul enunțat la articolul 208 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit căruia Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare. Însă, este sigur că acordurile menționate anterior vor avea un impact negativ asupra anumitor țări, în special asupra țărilor ACP producătoare de banane. Măsurile de însoțire privind sectorul bananelor sunt valabile doar până în 2013, iar dacă este necesar, din punctul de vedere strict al gestiunii, ca aceste țări să poată gestiona cu eficacitate resursele care vor fi generate în cadrul Regulamentului ICD (BAM), din punctul de vedere strict al dezvoltării este evident că impactul acestor acorduri trebuie încă să fie analizat cu grijă, nu doar până în 2013, ci până în 2020. Prin urmare, este indispensabilă realizarea unui studiu de impact al acestor acorduri până în 2020.

*******

Comisia pentru dezvoltare invită Comisia pentru comerț internațional, competentă în fond, să propună Parlamentului să își dea aprobarea pentru acordurile în cauză, sub rezerva prezentării de către Comisie cât mai curând posibil a unui studiu de impact care să ia în calcul, până în 2020, efectele acordurilor asupra țărilor în curs de dezvoltare producătoare de banane.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.11.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Thijs Berman, Corina Crețu, Nirj Deva, Charles Goerens, Catherine Grèze, András Gyürk, Eva Joly, Filip Kaczmarek, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Eleni Theocharous, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Judith Sargentini

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.1.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

5

0

Membri titulari prezenți la votul final

William (The Earl of) Dartmouth, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Bernd Lange, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Cristiana Muscardini, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Keith Taylor, Iuliu Winkler, Pablo Zalba Bidegain

Membri supleanți prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, Francesca Balzani, Catherine Bearder, José Bové, Salvatore Iacolino, Syed Kamall, Jarosław Leszek Wałęsa

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Elie Hoarau, Stéphane Le Foll, Marietje Schaake