RAPORT referitor la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale

22.3.2011 - (2010/2203(INI))

Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Kader Arif

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale

(2010/2203(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 iulie 2010, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” (COM(2010)0343), precum și propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2010 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (COM(2010)0344),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 9 noiembrie 2010, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010 privind o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale[1],

–   având în vedere Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–   având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind neîndeplinirea de către statele membre a obligațiilor acestora, în special Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Republicii Austria (cauza C-205/06), Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Regatului Suediei (cauza C-249/06) și Hotărârea din 19 noiembrie 2009 Comisia împotriva Republicii Finlanda (cauza C-118/07),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0070/2011),

A. întrucât, conform Tratatului de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.  întrucât, începând cu anul 1959, peste 1 200 de tratate bilaterale de investiții (TBI) au fost încheiate de statele membre la nivel bilateral și aproximativ 3 000 de TBI au fost încheiate în total;

C. întrucât este recunoscut în general faptul că investițiile străine pot avea efecte pozitive asupra competitivității țărilor gazdă, dar că este nevoie de asistență pentru ajustare pentru lucrătorii cu nivel redus de calificare în cazul investițiilor externe; întrucât responsabilitatea fiecărui guvern este de a încuraja efectele benefice ale investițiilor și împiedicând în același timp efectele negative;

D. întrucât articolele 206 și 207 din TFUE nu definesc ISD, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene[2] a specificat interpretarea sa cu privire la termenul ISD, pe baza a trei criterii: ar trebui considerate investiții pe termen lung, reprezentând cel puțin 10 % din capitalul propriu / acțiunile întreprinderii afiliate și care oferă investitorului controlul administrativ asupra operațiunilor întreprinderii afiliate, întrucât această definiție este în concordanță cu cea a FMI și a OCDE și exclude, în special, investițiile de portofoliu și drepturile de proprietate intelectuală; întrucât este greu de făcut o deosebire clară între ISD și investițiile de portofoliu, iar aplicarea unei definiții juridice rigide în privința practicilor reale de investiții va fi dificilă;

E.  întrucât unele state membre utilizează definiții largi ale termenului „investitor străin”, permițând ca o simplă adresă poștală să servească drept element de identificare a naționalității unei întreprinderi; întrucât acest lucru a permis unor întreprinderi să intenteze acțiuni în instanță împotriva țărilor lor prin intermediul TBI încheiate de țări terțe; întrucât orice întreprindere europeană ar trebui să se poată baza pe viitoare acorduri de investiții ale UE sau pe viitoare acorduri de liber schimb care să cuprindă capitole privind investițiile;

F.  întrucât emergența unor noi țări ca puteri locale sau mondiale, cu mari capacități de investiții, a modificat percepția clasică potrivit căreia singurii investitori proveneau din țările dezvoltate;

G. întrucât după apariția primelor cazuri de soluționare a diferendelor în anii 1990 și în pofida unor experiențe în general pozitive, o serie de aspecte problematice au devenit evidente din cauza utilizării unui limbaj vag în acorduri, care lasă loc de interpretări, îndeosebi referitoare la riscul de conflict între interesele private și competențele de reglementare ale autorităților publice, de exemplu în cazurile în care adoptarea unei legislații legitime a făcut ca un stat să fie condamnat de arbitrii internaționali pentru încălcarea principiului privind „tratamentul loial și echitabil”;

H. întrucât Statele Unite și Canada, care se numără printre primele state ce au făcut obiectul unor astfel de hotărâri, și-au adaptat modelele de TBI pentru a limita capacitatea de interpretare prin intermediul arbitrajului și a garanta o mai bună protecție a spațiului lor de intervenție publică;

I.   întrucât Comisia a întocmit o listă a țărilor care vor deveni parteneri privilegiați pentru negocierea primelor acorduri de investiții (Canada, China, India, Mercosur, Rusia și Singapore);

J.   întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nou înființat trebuie de asemenea să consolideze prezența și rolul global al UE, inclusiv promovarea și protejarea obiectivelor comerciale ale UE, de asemenea, în domeniul investițiilor,

1.  recunoaște că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ISD se află acum în sfera de competență exclusivă a UE; constată că această nouă competență a UE reprezintă o dublă provocare, pe de o parte, pentru gestionarea TBI existente și, pe de altă parte, pentru definirea unei politici europene în domeniul investițiilor care să răspundă așteptărilor investitorilor și statelor beneficiare, dar și obiectivelor politice externe și intereselor economice mai generale ale UE;

2.  salută această nouă competență a UE și invită Comisia și statele membre să profite de ocazia de a elabora, împreună cu Parlamentul, o politică de investiții coerentă și integrată care să promoveze investiții de înaltă calitate și care să aibă o contribuție pozitivă la progresele economice și dezvoltarea durabilă pe plan mondial; consideră că Parlamentul trebuie să fie implicat în mod adecvat în elaborarea viitoarei politici de investiții și că acest lucru implică o consultare corespunzătoare cu privire la mandatele pentru următoarele negocieri, precum și informări periodice reale cu privire la stadiul negocierilor;

3.  ia act de faptul că UE este un bloc economic important cu o pondere semnificativă în negocieri; consideră că o politică comună în domeniul investițiilor va răspunde atât așteptărilor investitorilor, cât și așteptărilor statelor vizate, și va contribui la creșterea competitivității UE și a întreprinderilor sale, precum și la creșterea ocupării forței de muncă;

4.  constată necesitatea unui cadru european coordonat, creat pentru a asigura certitudine și pentru a încuraja promovarea principiilor și obiectivelor UE;

5.  reamintește că actuala etapă a globalizării s-a confruntat cu o creștere extremă a ISD, înregistrată în 2007, cu un an înainte ca criza economică și financiară globală să afecteze investițiile, atingând un record de aproximativ 1 500 de miliarde de euro, UE fiind cea mai mare sursă de ISD din întreaga economie mondială; cu toate acestea, subliniază că în 2008 și 2009, investiții s-au redus din cauza crizei economice și financiare mondiale; subliniază, de asemenea, că aproximativ 80% din valoarea totală a ISD globale reprezintă fuziuni și achiziții transfrontaliere;

6.  salută Comunicarea Comisiei, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale”, dar subliniază că aceasta ar trebui să abordeze mai curând necesitatea protejării capacității publice de reglementare și de îndeplinire a obligației UE de a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare, concentrându-se în mare măsură asupra protecției investitorilor;

7.  consideră că investițiile pot avea un impact pozitiv asupra creșterii economice și asupra ocupării forței de muncă, nu numai în UE, ci și în țările în curs de dezvoltare, cu condiția ca investitorii să contribuie activ la obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă, mai precis prin sprijinirea economiei locale, grație transferului de tehnologie și prin utilizarea forței de muncă și a contribuțiilor locale;

8.  4. invită Comisia să țină seama de experiențele acumulate la nivel bilateral, plurilateral și multilateral, în special cu privire la eșecul negocierilor OCDE pentru un acord multilateral privind investițiile;

9.  îndeamnă Comisia să dezvolte strategia de investiții a UE într-un mod atent și coordonat pe baza celor mai bune practici ale TBI; ia act de diferențele de conținut din cadrul acordurilor statelor membre și solicită Comisiei să reconcilieze aceste diferențe pentru a furniza un model puternic al Uniunii pentru acordurile de investiții, care ar putea fi ajustat în funcție de nivelul de dezvoltare al țării partenere;

10. solicită Comisiei să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu, cât mai rapid posibil, de exemplu sub forma unui model pentru TBI, care să poată fi folosite de statele membre pentru a spori certitudinea și consecvența;

Definiții și domeniu de aplicare

11. solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a investițiilor care trebuie protejate, care să includă atât ISD, cât și investițiile de portofoliu; consideră totuși că formele speculative de investiții, astfel cum sunt definite de Comisie, nu vor fi protejate; insistă asupra faptului că atunci când drepturile de proprietate intelectuală sunt incluse în domeniul de aplicare al unui acord de investiții, inclusiv în cazul acordurile de investiții pentru care s-au propus deja proiecte de mandat, dispozițiile acordurilor nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra producției de medicamente generice și trebuie să respecte excepțiile TRIPS în privința sănătății publice;

12. constată cu îngrijorare faptul că negocierea unei varietăți largi de acorduri de investiții va conduce la o suprapunere între competențele exclusive și cele comune;

13. solicită introducerea termenului de „investitor din cadrul UE” care, respectând spiritul articolului 207 din TFUE, ar sublinia semnificația promovării investitorilor din cadrul tuturor statelor membre în condiții egale, asigurându-le acestora aceleași condiții de funcționare și același nivel de protecție a investițiilor lor;

14. reamintește că tratatele bilaterale standard de investiții ale statelor membre UE utilizează o definiție amplă a termenului de „investitor străin”; solicită Comisiei să evalueze dacă acest lucru a condus la practici abuzive; solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a termenului de „investitor străin”, pe baza acestei evaluări și a ultimei definiții de referință a investițiilor străine directe a OCDE;

Protecția investitorilor

15. subliniază că protecția tuturor investitorilor din UE ar trebui să rămână principala prioritate a acordurilor de investiții;

16. constată că negocierea tratatelor bilaterale de investiții este un proces îndelungat; solicită Comisiei să investească toate resursele umane și materiale în vederea negocierii și încheierii de acorduri de investiții ale UE;

17. consideră că cerința exprimată de Consiliu în Concluziile sale cu privire la Comunicare – potrivit căreia noul cadru juridic european ar trebui să nu afecteze în mod negativ protecția și garanțiile oferite investitorilor în cadrul acordurilor existente – ar putea crea riscul de respingere a oricărui nou acord și ar putea pune în pericol echilibrul necesar dintre protecția investitorilor și protecția dreptului de reglementare, într-o perioadă de investiții străine sporite în UE; în plus, consideră că o astfel de formulare a criteriului de evaluare poate contrazice semnificația și spiritul articolului 207 din TFUE;

18. consideră că necesitatea identificării bunelor practici, la care Concluziile Consiliului fac de asemenea referire, constituie o opțiune mai înțeleaptă și mai eficace, care permite dezvoltarea unei politici europene coerente în domeniul investițiilor;

19. consideră că viitoarele acorduri încheiate de UE ar trebui să utilizeze bunele practici formulate pe baza experienței statelor membre și să includă următoarele norme:

-     nediscriminarea (tratamentul național și clauza națiunii celei mai favorizate), cu o formulare mai exactă a definiției care să menționeze că investitorii străini și naționali trebuie să opereze în condiții similare și care să permită o oarecare flexibilitate în clauza națiunii cele mai favorizate pentru a nu obstrucționa procesele de integrare regională în țările în curs de dezvoltare;

     -    tratamentul just și echitabil, definit pe baza nivelului de tratament stabilit de dreptul cutumiar internațional;

-    protejarea împotriva exproprierilor directe și indirecte, formulând o definiție care să stabilească un echilibru clar și just între obiectivele de bunăstare publică și interesele private și care să permită acordarea de compensații corespunzătoare pe măsura daunelor produse în caz de expropriere nelegitimă;

20. solicită Comisiei să evalueze impactul potențial al includerii unei clauze generale în viitoarele acorduri de investiții europene și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului;

21. invită Comisia să asigure reciprocitatea în momentul negocierii accesului pe piață cu principalii săi parteneri comerciali din țările dezvoltate și principalele economii emergente, ținând seama, în același timp, de necesitatea excluderii sectoarelor sensibile și a menținerii asimetriei în relațiile comerciale ale UE cu țările în curs de dezvoltare;

22. constată că sporirea preconizată a certitudinii va ajuta IMM-urile să investească în străinătate și că, în această privință, trebuie să se țină seama de poziția IMM-urilor în timpul negocierilor;

Protejarea dreptului de reglementare

23. subliniază că viitoarele acorduri de investiții încheiate de UE trebuie să respecte capacitatea de intervenție publică;

24. își exprimă profunda îngrijorare față de nivelul de discreție a arbitrilor internaționali de a interpreta în linii mari clauzele privind protecția investitorilor, conducând astfel la excluderea unor reglementări publice legitime; invită Comisia să ofere definiții clare privind normele de protecție a investitorilor pentru a evita astfel de probleme în cadrul noilor acorduri de investiții;

25. invită Comisia să includă în toate acordurile viitoare clauze specifice care să prevadă dreptul de reglementare al părților la acord, printre altele, în domenii precum protecția securității naționale și a mediului, sănătatea publică, drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor, politica industrială și diversitatea culturală;

26. subliniază că Comisia trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la sectoarele care nu sunt cuprinse în viitoarele acorduri, de exemplu, sectoarele sensibile cum ar fi cultura, educația, sănătatea publică, precum și acele sectoare care prezintă o importanță strategică pentru apărarea națională; solicită Comisiei să informeze parlamentul European cu privire la mandatul pe care l-a primit în fiecare caz; constată că UE ar trebui totodată să iasă în întâmpinarea nevoilor partenerilor săi din țările în curs dezvoltare, fără să ceară o liberalizare suplimentară atunci când aceștia consideră necesară pentru dezvoltarea lor protejarea anumitor sectoare, mai ales în domeniul serviciilor publice;

Integrarea normelor sociale și de mediu

27. subliniază că viitoarea politică a UE trebuie să promoveze, de asemenea, investițiile durabile, care respectă mediul (îndeosebi în industriile extractive) și care încurajează condiții de muncă adecvate în întreprinderile vizate de investiții; solicită Comisiei să includă, în toate acordurile viitoare, o trimitere la Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

28. își reiterează, referitor la capitolele privind investițiile cuprinse în ALS mai ample, apelul privind integrarea în orice ALS pe care UE îl semnează a unei clauze de responsabilitate socială a întreprinderilor și a unor clauze sociale și de mediu eficace;

29. solicită Comisiei să evalueze modul în care au fost aceste clauze incluse în TBI ale statelor membre și modul în care ar putea fi, de asemenea, incluse în acordurile de autonome;

30. salută faptul că mai multe TBI conțin, în prezent, o clauză care împiedică relaxarea legislației sociale și de mediu pentru a atrage investițiile și solicită Comisiei să ia în considerare includerea acestei clauze în acordurile sale viitoare;

Mecanismul de soluționare a diferendelor și responsabilitatea UE

31. consideră că sistemul actual de soluționare a diferendelor trebuie modificat pentru a integra o mai mare transparență, posibilitatea acordată părților de a introduce recurs, obligația de a epuiza căile juridice locale acolo unde acestea sunt destul de fiabile pentru a garanta un proces corect, posibilitatea de a utiliza observații cu titlu de amicus curiae și obligația de a alege un singur loc în care se desfășoară procedura de arbitraj dintre investitori și stat;

32. consideră că, pe lângă procedurile de soluționare a diferendelor între state, ar trebui să se aplice și procedurile de soluționare a diferendelor dintre investitori și state pentru a asigura o protecție mai largă a investițiilor;

33. este conștient de faptul că UE nu poate utiliza mecanismele existente pentru soluționarea diferendelor ale Centrului internațional pentru soluționarea diferendelor legate de investiții (ICSID) și ale Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL) având în vedere că UE nu este membră a niciuneia dintre acestea; solicită UE să includă un capitol privind soluționarea diferendelor în fiecare nou trata de investiții al UE în conformitate cu reformele sugerate în prezenta rezoluție; solicită Comisiei și statelor membre să-și asume responsabilitatea, în calitate de actori internaționali majori, de a acționa în direcția reformelor necesare în ceea ce privește normele ICSID și UNCITRAL;

34. solicită Comisiei să prezinte soluții care să permită IMM-urilor o mai bună finanțare a costurilor ridicate generate de procedurile de soluționare a diferendelor;

35. invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, un regulament referitor la modalitatea prin care urmează să fie repartizate responsabilitățile între nivelul UE și cel național, în special sub aspect financiar, în eventualitatea în care UE pierde o cauză în urma unei proceduri de arbitraj internațional;

Alegerea partenerilor și competențele Parlamentului

36. sprijină principiul potrivit căruia partenerii prioritari pentru viitoarele acorduri de investiții ale UE trebuie să fie țările care au un înalt potențial al pieței, dar în care investițiile străine necesită o protecție sporită;

37. constată că riscul privind investițiile este în general mai mare în țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate și că o protecție puternică și eficace a investitorilor prin intermediul tratatelor de investiții reprezintă aspectul esențial în vederea protejării investitorilor europeni și poate îmbunătăți guvernanța, creând astfel un mediu stabil necesar sporirii ISD în aceste țări; constată că, pentru ca aceste țări să poate beneficia în continuare de pe urma acordurilor de investiții, acestea din urmă trebuie să fie întemeiate pe obligația investitorilor în materie de respectarea a drepturilor omului și normelor împotriva corupției ca parte a unui parteneriat mai amplu între UE și țările în curs de dezvoltare în scopul reducerii sărăciei; invită Comisia să evalueze viitori parteneri viabili, pe baza experienței statelor membre cu TBI;

38. își exprimă îngrijorarea față de faptul că investițiile străine directe în țările cel mai puțin dezvoltate sunt extrem de limitate și tind să se concentreze pe resursele naturale;

39. consideră că în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se acorde un sprijin mai consistent întreprinderilor locale, în special prin intermediul unor stimulente prin care să li se consolideze productivitatea și capacitatea de cooperare și prin care să se crească calitatea forței de muncă, domenii cu un potențial considerabil de stimulare a dezvoltării economice, competitivității și creșterii economice în țările în curs de dezvoltare; încurajează, de asemenea, transferul de noi tehnologii ecologice din UE în țările în curs de dezvoltare, ca fiind cel mai bun mijloc de a promova creșterea economică ecologică și durabilă;

40. îndeamnă ca poziția Parlamentului să fie pe deplin luată în considerare de Comisie și de statele membre înaintea inițierii negocierilor în materie de investiții, precum și în timpul unor astfel de negocieri; reamintește conținutul Acordului-cadru privind relațiile între Parlamentul European și Comisie și invită Comisia să consulte Parlamentul cu privire la proiectele de mandate de negociere în timp util pentru a-i permite acestuia să-și exprime poziția care, la rândul său, trebuie luată în considerare în mod corespunzător de către Comisie și Consiliu;

41. subliniază nevoia de a include rolul delegațiilor SEAE în cadrul strategiei viitoarei politici privind investițiile, recunoscând potențialul și cunoștințele de specialitate ale acestora ca bunuri strategice în vederea atingerii obiectivelor noii politici;

o

o         o

42. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, statelor membre, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

• [1]           http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/117328.pdf
• [2]     Hotărârea din 12 decembrie 2006 în cauza Test Claimants in the FII Group Litigation împotriva Commissioners of Inland Revenue (Cauza C-446/04).

EXPUNERE DE MOTIVE

Conform articolelor 206 și 207 din TFUE, investițiile străine directe (ISD) reprezintă o competență exclusivă a UE. Această evoluție, care are consecințe semnificative, constituie o dublă provocare atât pentru gestionarea a peste 1 200 de tratate bilaterale de investiții (TBI) încheiate deja de către statele membre (SM), cât și pentru definirea unei viitoare politici europene în domeniul investițiilor care să răspundă așteptărilor investitorilor și statelor beneficiare, dar care să respecte, în același timp, obiectivele acțiunii externe a UE.

Definirea acestei viitoare politici, care va fi integrată în politica comercială comună, presupune mai întâi o analiză a politicilor de investiții derulate până în prezent.

La nivel bilateral, circa 3 000 de TBI au fost semnate începând cu 1959. Încheiate cel mai adesea între țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare și concepute să acorde protecție juridică și financiară investitorilor din țările dezvoltate, acestea sunt structurate în funcție de trei priorități: nediscriminarea, protecția investitorilor și a investițiilor acestora, precum și existența unui mecanism juridic care să garanteze respectarea acestor principii, prin intermediul arbitrajului internațional. Totuși, apariția primelor plângeri în anii ’90 a indicat mai multe aspecte problematice, mai ales cu privire la riscul de conflict între interesele private și competențele de reglementare ale autorității publice.

La nivel multilateral sau plurilateral, negocierile privind investițiile au eșuat la nivelul OCDE, unde, în 1998, discuțiile privind un Acord Internațional de Investiții (AII) s-au blocat asupra chestiunii conservării spațiului de intervenție publică, amenințat să nu mai poată interveni independent de interese private. Relansate în 2004 în cadrul OMC, negocierile au fost și aici întrerupte de opoziția țărilor în curs de dezvoltare, care au invocat aceleași motive. Aceste evenimente din trecut trebuie luate în considerare în fiecare etapă a definirii viitoarei politici europene în domeniul investițiilor.

(1) Definiții și domeniu de aplicare

Articolele 206 și 207 din TFUE menționează numai ISD ca fiind o competență exclusivă a UE. Hotărârile Curții Europene de Justiție oferă o definiție fondată pe trei criterii: ISD ar trebui considerate investiții pe termen lung, reprezentând cel puțin 10% din capitalul propriu / acțiunile întreprinderii afiliate și care oferă investitorului controlul administrativ asupra operațiunilor întreprinderii afiliate. Această definiție este în concordanță cu cea a FMI și a OCDE și exclude, în special, investițiile de portofoliu, titlurile de creanță din partea întreprinderilor și drepturile de proprietate intelectuală.

Raportorul este de părere că nu toate tipurile de investiții presupun același nivel de protecție ridicat și că, de exemplu, investițiile speculative pe termen scurt nu merită același nivel de protecție precum investițiile pe termen lung. De aceea, raportorul recomandă ca domeniul de aplicare al viitoarelor acorduri europene să se limiteze exclusiv la ISD.

Dacă SM optează să acorde Comisiei un mandat de negociere asupra unei game variate de acorduri de investiții, acest lucru creează riscul unor concesii europene substanțiale în domeniul investițiilor, din moment ce economia extrem de deschisă a UE lasă puține alte pârghii în negocierile comerciale internaționale. De asemenea, Comisia și SM ar trebui să aibă în vedere faptul că acordurile mixte vor trebui să fie ratificate de către toate parlamentele naționale, ceea ce va antrena o amplă dezbatere publică.

În fine, mai multe state membre au preferat definiții ample, permițând ca o simplă adresă poștală să servească drept element de identificare a naționalității unei întreprinderi. Acest lucru a permis unor întreprinderi să eludeze mecanismele juridice naționale din țările lor: făcând uz de filialele din străinătate sau de investitori străini, acestea au putut depune plângeri împotriva propriilor țări invocând un TBI încheiat cu o țară terță. Investitorii au făcut, de asemenea, uz de această practică pentru a alege cele mai avantajoase TBI atunci când depun plângeri. Este evident că astfel de practici trebuie evitate.

(2) Protecția investitorilor

Protecția investitorilor rămâne principala prioritate a acordurilor de investiții. În concluziile sale asupra comunicării, Consiliul subliniază că noul cadru european va trebui să nu afecteze negativ protecția investitorilor și garanțiile de care aceștia beneficiază în prezent. Un criteriu atât de restrictiv poate să devină un obstacol real, făcând imposibilă semnarea de către Comisie a unui acord care să fie acceptabil pentru SM. Necesitatea identificării bunelor practici, la care concluziile Consiliului fac, de asemenea, referire, constituie o opțiune mai înțeleaptă și mai eficientă, întrucât permite identificarea principiilor necesare dezvoltării unei politici europene coerente în domeniul investițiilor.

Comisia distinge între garanțiile de protecție relative (nediscriminarea) și absolute (tratamentul just și echitabil, despăgubirea în caz de expropriere). În cazul principiului nediscriminării, ar trebui menționat faptul că transferul de competență către nivelul european ar trebui să asigure o mai mare coerență și mai multă pondere europeană în discuțiile multilaterale pe marginea guvernanței globale în materie de investiții.

În momentul negocierii accesului pe piață cu principalii săi parteneri comerciali din țările dezvoltate, va fi, de asemenea, necesară garantarea reciprocității, ținând seama în același timp de necesitatea excluderii sectoarelor sensibile și a menținerii asimetriei în relațiile comerciale ale UE cu țările în curs de dezvoltare.

(3) Protecția spațiului public

Problema protecției spațiului de intervenție publică va fi crucială pentru definirea viitoarei politici de investiții a UE. Apariția unor noi puteri locale sau mondiale, cu mari capacități de investiții, modifică percepția clasică a țărilor dezvoltate ca unici investitori, iar UE trebuie să aibă în vedere faptul că trebuie să se protejeze și ea împotriva investițiilor străine potențial agresive.

Într-adevăr, numeroase cazuri au făcut ca un stat să fie găsit vinovat de expropriere indirectă din cauza adoptării unei noi legislații. Câteva exemple merită amintite, mai ales cel al Argentinei, acuzată de trei societăți de a fi înghețat prețul apei plătit de consumatori după criza din 2001. În iulie 2010, o hotărâre a ICSID a stabilit că guvernul argentinian a violat principiul „tratamentului just și echitabil”. Argumentele guvernului argentinian referitoare la starea de necesitate nu au fost acceptate de arbitri.

Statele Unite și Canada, care se numără printre primele state ce au suferit de pe urma consecințelor formulărilor prea vagi din acordul NAFTA, au adaptat modelul propriu de TBI pentru a limita capacitatea de interpretare a judecătorilor și pentru a asigura o mai bună protecție a spațiului lor de intervenție publică. Prin urmare, UE ar trebui să includă în toate acordurile sale viitoare clauze specifice care să stipuleze dreptul UE și al SM de reglementare, între altele, în domenii precum protecția mediului, sănătatea publică, drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor, politica industrială și diversitatea culturală.

Mai mult, normele de protecție ar trebui definite strict, pentru a se evita interpretările abuzive ale investitorilor internaționali. În special:

- nediscriminarea (tratamentul național și clauza națiunii cele mai favorizate) ar trebui să ofere baza unei comparații între investitorii străini și naționali, prin specificarea necesității de a opera în „condiții similare”;

- tratamentul just și echitabil trebuie definit pe baza nivelului de tratament stabilit de dreptul cutumiar internațional;

- protecția împotriva exproprierii ar trebui să asigure un echilibru clar, echitabil între interesele publice și cele private.

În plus, așa-numita „clauză de protecție”, care permite integrarea în domeniul de aplicare al TBI a tuturor contratelor de drept privat încheiate între un investitor și statul semnatar al TBI, ar trebui exclusă din viitoarele acorduri de investiții.

În fine, Comisia și SM trebuie să întocmească o listă a sectoarelor pe care viitoarele acorduri trebuie să le excludă: de exemplu, sectoarele care prezintă o importanță strategică pentru apărarea națională și sectoarele sensibile, cum ar fi cultura și educația. Europa va trebui totodată să iasă în întâmpinarea nevoilor partenerilor săi din țările în curs de dezvoltare, fără să ceară o liberalizare suplimentară atunci când aceștia consideră necesară pentru dezvoltarea lor protejarea anumitor sectoare, mai ales în domeniul serviciilor publice.

(4) Integrarea normelor sociale și de mediu

Viitoarea politică a UE trebuie să promoveze investițiile durabile, care respectă mediul (îndeosebi în domeniul industriilor extractive) și care încurajează condiții de muncă adecvate în întreprinderile vizate de investiții străine. Recenta reformă a Orientărilor OCDE pentru promovarea unei conduite responsabile din partea societăților internaționale ar trebui promovată de către UE. Orice acord de investiții ar trebui să fie însoțit, de asemenea, de un set de norme sociale și de mediu, fie că UE negociază un capitol în materie de investiții în cadrul unor negocieri mai generale pe marginea unui acord de liber schimb, fie că negociază un acord de investiții autonom.

În primul caz, trebuie reamintită solicitarea PE privind integrarea unei clauze de responsabilitate socială a societăților în orice acord de liber-schimb încheiat de UE. Aceasta presupune o obligație de transparență și de monitorizare, precum și posibilitatea de acțiune în instanță pentru victimele nerespectării acestor dispoziții. În materie de mediu, politica europeană ar trebui să protejeze biodiversitatea și să favorizeze transferul de tehnologii, îmbunătățirea infrastructurilor și consolidarea capacităților.

În cazul acordurilor de investiții autonome, normele sociale și de mediu trebuie să fie integrate și să aibă caracter obligatoriu. În prezent, mai multe TBI conțin o clauză care împiedică relaxarea legislației sociale și de mediu în vederea atragerii de investiții, iar o astfel de clauză ar trebui inclusă în toate acordurile viitoare.

(5) Mecanismul de soluționare a diferendelor și responsabilitatea internațională a UE

Sistemul actual de soluționare a diferendelor, operând cel mai adesea după regulile ICSID și UNCITRAL, trebuie profund modificat pentru a integra mai multe elemente fundamentale, cum ar fi necesitatea unei mai bune transparențe cu privire la spețele judecate și la conținutul verdictelor, posibilitatea acordată părților de a introduce recurs, obligația de a epuiza căile juridice locale (după caz) înaintea inițierii procedurilor de arbitraj internațional, posibilitatea de a utiliza observații cu titlu de amicus curiae și obligația de a alege un singur loc în care se desfășoară procedura de arbitraj și, astfel, de a evita alegerea celei mai favorabile instanțe („forum shopping”).

În plus, comunicarea menționează posibilitatea introducerii unui sistem de plângeri formulate la nivel de stat. Politica europeană trebuie să fie mai ambițioasă și să permită totodată sindicatelor și organizațiilor societății civile să înainteze cauzele în fața instanțelor – singura modalitate prin care se verifică respectarea de către părți a angajamentelor sociale și de mediu asumate.

O altă chestiune o constituie responsabilitatea internațională a UE, în special sub aspect financiar: în cazul în care se pronunță o hotărâre judecătorească împotriva Uniunii Europene, cine va suporta consecințele financiare? Comisia și SM trebuie să abordeze această chestiune cât mai curând posibil.

(6) Alegerea partenerilor și competențele PE

Comisia a întocmit o listă a țărilor care vor fi parteneri privilegiați: Canada, China, India, Mercosur, Rusia și Singapore. Această selecție se bazează pe două criterii: potențialul pieței și necesitatea unei mai bune protecții a investitorilor străini.

Comisia a anunțat, de asemenea, că nu dorește stabilirea unui model-tip, care să fie aplicat în mod identic tuturor partenerilor comerciali. Dacă această logică se justifică prin necesitatea de adaptare la situația proprie fiecărui partener, aceasta nu trebuie, în niciun caz, să permită comportamente de genul „fiecare alege ce îi convine” cu privire la elementele fundamentale prezentate mai sus.

În final, raportorul consideră drept o prioritate ca poziția PE cu privire la viitoarea politică de investiții să fie înțeleasă și luată în calcul de Comisie și Consiliu înainte de negocierea unui capitol privind investițiile cu primii parteneri – Canada, India și Singapore. Acest lucru presupune din partea Comisiei ca aceasta să nu prezinte Consiliului proiectul mandatului său de negociere înainte ca PE să fi adoptat rezoluția sa. În paralel, PE intenționează să se asigure de respectarea deplină a prerogativelor ce-i revin în temeiul Tratatului de la Lisabona și al Acordului-cadru dintre Comisie și PE, astfel încât mandatele de negociere să-i fie transmise în timp util, pentru a-i permite acestuia să-și exprime poziția care, la rândul său, trebuie luată în considerare în mod corespunzător de către Comisie și Consiliu.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (8.2.2011)

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale

(2010/2203(INI))

Raportor pentru aviz: Bill Newton Dunn

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că investițiile pot avea un impact pozitiv asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă, nu numai în UE, ci și în țările în curs de dezvoltare, cu condiția ca investitorii să contribuie activ la obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă, mai precis prin sprijinirea economiei locale, grație transferului de tehnologie și prin utilizarea forței de muncă și a contribuțiilor locale;

2.  remarcă faptul că viitoarea politică de investiții a UE în țările în curs de dezvoltare trebuie să se concentreze puternic pe încurajarea fluxurilor de investiții care să creeze locuri de muncă decente și care să reducă sărăcia;

3.  își exprimă îngrijorarea față de faptul că investițiile străine directe în țările cel mai puțin dezvoltate sunt extrem de limitate și că ele tind să se concentreze pe resursele naturale;

4.  subliniază faptul că acordurile echitabile privind investițiile permit țărilor în curs de dezvoltare să trateze diferit investițiile în funcție de contribuția acestora la obiectivele de dezvoltare;

5.  consideră, de asemenea, date fiind ratele de creștere semnificative și potențialul considerabil din numeroase țări în curs de dezvoltare, multe dintre acestea având relații privilegiate de lungă durată cu Europa, că îmbunătățirile propuse în ceea ce privește politica de investiții, corelate cu o cooperare eficientă și efectivă, ar putea să fie extrem de benefice, atât pentru UE, cât și pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare;

6.  constată că riscul investiției este în general mai ridicat în țările în curs de dezvoltare și că buna guvernanță, statul de drept și transparența reprezintă principii-cheie pentru o protecție fiabilă, eficientă a investitorilor; consideră că sporirea investițiilor în țările în curs de dezvoltare este importantă pentru dezvoltare și că acordurile privind investițiile pot contribui la îmbunătățirea guvernanței și la crearea mediului stabil și sigur necesar pentru încurajarea investițiilor străine directe; consideră totuși că acest lucru este posibil în contextul unui cadru de investiții bazat nu doar pe drepturile investitorilor, ci și pe obligațiile acestora, ca parte a unui parteneriat mai amplu între UE și țările în curs de dezvoltare în scopul reducerii sărăciei, în conformitate cu angajamentele asumate cu privire la ODM; consideră că acordurile UE privind investițiile trebuie să conțină în acest scop dispoziții privind obligațiile țării gazdă în ceea ce privește promovarea investițiilor durabile, transferul de tehnologie și lupta împotriva corupției, precum și dispoziții privind obligațiile investitorilor în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, a dreptului muncii și a responsabilității sociale a întreprinderilor;

7.  solicită Comisiei să se concentreze mai mult pe țările în curs de dezvoltare ca potențiali parteneri de investiții; remarcă, de asemenea, că preocuparea principală a Comisiei este elaborarea unei politici de investiții a UE care să reflecte obiectivul de realizare a unei protecții maxime pentru investitorii din UE; în acest sens, reamintește faptul că Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene obligă UE să asigure coerența politicilor în favoarea dezvoltării, adică să țină seama „de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”[1];

8.  avertizează asupra dezvoltării unei politici a standardelor duble privind drepturile și obligațiile întreprinderilor; solicită Comisiei să promoveze activ responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor (pe baza standardelor internaționale, cum ar fi orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale și inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite), pentru a permite monitorizarea efectivă a impactului – social, de mediu și în termeni de respectare a drepturilor omului– operațiunilor întreprinderilor multinaționale și ale sucursalelor acestora în țările în curs de dezvoltare; remarcă abordarea Comisiei bazată pe ideea potrivit căreia îndatoririle întreprinderilor nu ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic, ci să rămână voluntare în contextul unui cod de conduită; este de opinie că întreprinderile trebuie obligate să respecte legislația internațională și națională și trebuie să fie considerate responsabile în situațiile în care încalcă aceste legislații; de asemenea, ele trebuie să publice rapoarte actualizate privind activitățile lor, inclusiv cu privire la o eventuală lipsă de progrese;

9.  subliniază importanța garantării faptului că acordurile privind investițiile sunt coerente cu toate celelalte politici care afectează țările în curs de dezvoltare și că ele includ, prin urmare, clauze privind drepturile omului, egalitatea de gen, protecția mediului, munca decentă, transparența și lupta împotriva fluxurilor ilicite de capital; în consecință, consideră că acordurile UE ar trebui să amelioreze modelul oferit de acordurile bilaterale existente privind investițiile încheiate de statele membre, extinzând obiectivele acestora (pentru a include dezvoltarea durabilă), conținând dispoziții mai clare (în special în ceea ce privește definiția investițiilor străine directe și a exproprierii indirecte), incluzând limitări (pentru a permite controlul mișcărilor de capital) și adăugând obligații pentru investitori și pentru guvernele țărilor gazdă;

10. remarcă faptul că trebuie să se ajungă la un echilibru între obiectivul de promovare a competitivității UE prin accesul pe piață și protejarea investițiilor și recunoașterea dreptului țărilor în curs de dezvoltare de a reglementa pentru a-și urmări propriile agende de dezvoltare;

11. subliniază că este nevoie ca acordurile privind investițiile, atunci când se referă la țări în curs de dezvoltare, să conțină dispoziții mai ferme în materie de promovare a investițiilor;

12. invită UE să își îndeplinească angajamentele în ceea ce privește ajutorul pentru comerț și să sporească sprijinul acordat consolidării capacităților și bunei guvernanțe, concentrându-se în special asupra parlamentelor, sistemului judiciar, infrastructurii, consolidării sistemelor fiscale și promovării accesului la capital și la microfinanțe, inclusiv la microfinanțele non-profit, în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu recenta Carte verde a Comisiei privind politica de dezvoltare, în vederea sporirii atractivității acestor țări ca destinații pentru investițiile străine și a ameliorării capacității lor de gestionare a investițiilor respective;

13. consideră că politica de investiții a UE ar trebui să țină seama de diferențele dintre țările cu venituri medii și țările cu venituri mici și, în special, să urmărească încurajarea flexibilității în ceea ce privește investițiile străine în activități și sectoare din țările în curs de dezvoltare cu un impact clar și semnificativ asupra dezvoltării durabile, care altfel s-ar putea să nu atragă investiții din cauza riscurilor pe care le implică; consideră că ar trebui să se acorde un sprijin mai consistent întreprinderilor locale, în special prin intermediul unor stimulente prin care să li se consolideze productivitatea și capacitatea de cooperare și prin care să se crească calitatea forței de muncă, domenii cu un potențial considerabil de stimulare a dezvoltării economice, competitivității și creșterii economice în țările în curs de dezvoltare;

14. încurajează, de asemenea, transferul de tehnologii noi, ecologice din UE în țările în curs de dezvoltare, ca fiind cel mai bun mijloc de a promova creșterea economică ecologică și durabilă;

15. subliniază faptul că dezvoltarea industrială are un imens potențial de transformare pentru economiile naționale și, față de exporturile agricole sau de extracția resurselor naturale, care expun economiile la șocuri, este probabil ca aceasta să ofere o perspectivă mai amplă pentru creșterea productivității pe termen lung; prin urmare, solicită țărilor în curs de dezvoltare să abordeze această chestiune prin conceperea și punerea în aplicare a unor politici referitoare la industrializare, cu un accent specific pe specializarea producției și consolidarea capacităților comerciale;

16. recunoaște importanța pe care o prezintă condițiile de concurență echitabile în cazul relațiilor de investiții, dar consideră că ar putea fi necesar ca raporturile de reciprocitate să fie tratate diferențiat în anumite cazuri, întrucât există dezechilibre uriașe între economiile fragile ale multor țări în curs de dezvoltare și cele ale statelor membre ale UE;

17. îndeamnă UE să respecte asumarea de către țările în curs de dezvoltare a strategiilor lor economice și să coopereze cu acestea pentru a conveni asupra unor acorduri privind investițiile care să fie reciproc avantajoase, chiar dacă acest lucru înseamnă folosirea unui model diferit de acord bilateral privind investițiile; subliniază că aceste acorduri trebuie să ofere țărilor în curs de dezvoltare flexibilitatea necesară pentru a le permite să concentreze investițiile în sectoarele cele mai relevante pentru acestea și cele mai capabile să genereze dezvoltare durabilă;

18. subliniază valoarea adăugată a unei politici de investiții coerente și integrate a UE; consideră că țările în curs de dezvoltare ar obține beneficii semnificative dacă ar încheia acorduri privind investițiile cu UE în calitate de interlocutor principal, în loc să încheie acorduri multiple cu statele membre individuale, cu condiția ca politica de investiții a UE să prevadă echilibrul dintre obiectivul de protejare a investitorilor și obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă; prin urmare, consideră că este vitală instituirea unui termen-limită adecvat pentru înlocuirea acordurilor bilaterale încheiate de statele membre cu acorduri la nivelul UE; este de opinie că politica de investiții a UE ar trebui să includă dispoziții stricte în materie de transparență, în special în ceea ce privește normele de arbitraj, și să oblige investitorii să epuizeze căile de recurs interne înainte de a face apel la arbitrajul internațional.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	7.2.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Catherine Grèze, Filip Kaczmarek, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Eleni Theocharous, Ivo Vajgl, Iva Zanicchi
Membri supleanți prezenți la votul final	Kriton Arsenis, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Santiago Fisas Ayxela, Emma McClarkin, Csaba Őry, Åsa Westlund
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Andres Perello Rodriguez, Teresa Riera Madurell

• [1]       Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 208.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (02.3.2011)

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale

(2010/2203(INI))

Raportor pentru aviz: David Casa

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, la ora actuală, nu există o definiție definitivă a ISD; constată că actualul cadru de investiții este caracterizat de o predictibilitate scăzută a interpretării tratatelor și de procese de arbitrare costisitoare care nu dispun de garanții procedurale; constată, de asemenea, că fluxurile de capital dintre statele membre ale UE și țările în curs de dezvoltare sunt bidirecționale, lucru care ar trebui luat în considerare în elaborarea unui cadru european de investiții;

2.  recunoaște faptul că, în urma intrării în vigoare a TFUE, investițiile străine directe se află acum în sfera de competență exclusivă a UE; consideră că Parlamentul trebuie să participe în mod adecvat la elaborarea viitoarei politici în domeniul investițiilor; acest lucru implică o consultare corespunzătoare cu privire la mandatele pentru următoarele negocieri, precum și informări periodice adecvate cu privire la stadiul negocierilor în curs;

3.  ia act de faptul că UE este un bloc economic important, care are o pondere semnificativă în negocieri și, prin urmare, pentru a încheia acorduri echilibrate cu partenerii săi economici, UE trebuie încurajată, dacă este cazul, să negocieze cu spații economice și comerciale regionale, mai curând decât cu țări individuale; consideră că o politică comună în domeniul investițiilor poate răspunde atât așteptărilor investitorilor, cât și așteptărilor statelor vizate, și poate contribui la creșterea competitivității UE și a întreprinderilor sale, precum și la creșterea ocupării forței de muncă;

4.  constată necesitatea unui cadru european coordonat, creat pentru a asigura certitudine și, atunci când este posibil, pentru a încuraja promovarea principiilor și a obiectivelor Uniunii Europene; constată trecerea pozitivă preconizată de la tratate bilaterale de investiții încheiate între un stat membru și o țară terță la tratate încheiate între UE și țări terțe, precum și că este necesar să se creeze un sistem de tranziție pe parcursul acestui proces de instituire a unui cadru european de investiții, până la intrarea în vigoare a unui cadru permanent;

5.  constată că statele membre sunt decise să sprijine înlocuirea tratatelor bilaterale de investiții existente, cu condiția ca noile tratate să aibă la bază condiții egale sau superioare; ar trebui să se garanteze că noile tratate bilaterale de investiții nu contravin principiilor primordiale ale UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului; consideră că aceste tratate bilaterale de investiții ar trebui să se bazeze pe „cele mai bune practici” ale statelor membre;

6.  constată că negocierea tratatelor bilaterale de investiții este un proces îndelungat;

7.  constată că soluționarea diferendelor și arbitrajele necesită timp și bani și că aceste proceduri nu sunt destul de transparente;

8.  solicită Comisiei să se asigure că niciuna dintre cerințele și obligațiile provizorii nu creează sarcini inutile și disproporționate pentru statele membre și că acestea nu le afectează în mod nejustificat capacitățile de negociere;

9.  recunoaște importanța vitală a unui cadru juridic sigur care protejează investitorii și investițiile acestora prin protecție pre-investițională și post-investițională, protejarea efectivă a investițiilor, mecanisme de protecție judiciară în fața instanțelor internaționale și mecanisme eficace de soluționare a diferendelor, inclusiv a diferendelor dintre state și investitorii din alte state; consideră că este important să se stabilească și reguli privind responsabilitatea și imputabilitatea amenzilor aplicate; solicită să se țină seama de toate aceste lucruri atunci când este formulat un nou cadru, astfel încât să se garanteze nivelul maxim posibil de certitudine în ceea ce privește tratatele bilaterale de investiții aflate în vigoare, precum și tratatele care urmează să fie încheiate;

10. constată că sporirea așteptată a certitudinii va ajuta IMM-urile să investească în străinătate și relevă, în această privință, că trebuie să se țină seama de poziția IMM-urilor în timpul negocierilor;

11. constată că, de obicei, în textul tratatelor bilaterale de investiții sunt utilizate exprimări vagi care permit interpretări diferite și solicită Comisiei să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu, cât mai rapid posibil, de exemplu sub forma unui model de tratat bilateral de investiții, care să poată fi folosite de statele membre pentru a spori certitudinea și consecvența; consideră că o tranziție rapidă către politica europeană în domeniul investițiilor internaționale va reduce incertitudinea și inconsecvența;

12. remarcă faptul că viitoarele tratate de investiții ale UE trebuie să urmărească, atunci când este posibil, promovarea obiectivelor politice primordiale ale UE, inclusiv a celor privind protecția drepturilor omului, precum și standardele sociale și de mediu;

13. consideră că UE ar trebui să acorde în viitor prioritate investițiilor „sustenabile” atât în domeniul mediului, cât și în cel social, inclusiv pe baza recentelor norme OCDE;

14. sprijină utilizarea unor mecanisme interstatale pentru soluționarea diferendelor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.2.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Markus Ferber, Vicky Ford, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sylvie Goulard, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Philippe Lamberts, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Ivari Padar, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Edward Scicluna, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Corien Wortmann-Kool
Membri supleanți prezenți la votul final	Thijs Berman, David Casa, Sari Essayah, Robert Goebbels, Carl Haglund, Gianluca Susta

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	16.3.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	20 0 8
Membri titulari prezenți la votul final	William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Kader Arif, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Metin Kazak, Bernd Lange, David Martin, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Cristiana Muscardini, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Niccolò Rinaldi, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Gianluca Susta, Keith Taylor, Iuliu Winkler, Pablo Zalba Bidegain, Paweł Zalewski
Membri supleanți prezenți la votul final	Catherine Bearder, George Sabin Cutaș, Béla Glattfelder, Salvatore Iacolino, Syed Kamall, Elisabeth Köstinger, Miloslav Ransdorf, Carl Schlyter, Michael Theurer, Inese Vaidere, Jarosław Leszek Wałęsa