RAPORT referitor la Raportul special nr. 12/2011 (descărcarea de gestiune 2011):„Măsurile adoptate de UE au contribuit la adaptarea capacității flotelor la posibilitățile de pescuit disponibile?”

13.7.2012 - (N7-0003/2012 – C7‑0018/2012 – 2012/2009(DEC))

Comisia pentru control bugetar
Raportoare: Marta Andreasen
PR_DEC

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

conținând observații, în contextul descărcării de gestiune acordate Comisiei pentru execuția bugetului pe 2011, referitoare la Raportul special nr. 12/2011 al Curții de Conturi intitulat „Măsurile adoptate de UE au contribuit la adaptarea capacității flotelor la posibilitățile de pescuit disponibile?”

(N7-0003/2012 – C7-0018/2012 - (2012/2009)(DEC))

Parlamentul European,

– având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011[1],

– având în vedere Raportul special nr. 12/2011 al Curții de Conturi intitulat „Măsurile adoptate de UE au contribuit la adaptarea capacității flotelor la posibilitățile de pescuit disponibile?”,

– având în vedere articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene[2], în special articolele 145, 146 și 147,

– având în vedere articolele 76 și 112 și anexa VI la Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru pescuit (A7-0228/2012),

A. întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi sunt analizate de Parlament în cursul procedurii anuale de descărcare de gestiune;

B. întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi oferă informații privind unele motive de îngrijorare legate de efectuarea cheltuielilor, fiind astfel utile Parlamentului pentru exercitarea rolului său de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C. întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime urmează să fie analizate de autoritățile legislative,

1. salută raportul Curții și ia act de evaluarea sa critică a măsurilor întreprinse atât de Comisie, cât și de statele membre;

2. subliniază că obiectivul proclamat al PCP este promovarea pescuitului sustenabil, ceea ce presupune viabilitatea pe termen lung a sectorului pescuitului și atingerea unui echilibru între resursele halieutice și capacitatea flotei de pescuit, pentru a se evita exploatarea excesivă a efectivelor de pește;

3. constată că, în ciuda faptului că reducerea supracapacității de pescuit a constituit o temă recurentă a reformelor anterioare ale PCP și a fost tratată în rapoartele speciale ale Curții nr. 3/1993 și nr. 7/2007, măsurile costisitoare întreprinse până în prezent pentru a reduce supracapacitatea de pescuit prin adaptarea flotei de pescuit la resursele halieutice nu și-au atins obiectivul;

4. recunoaște că, începând din 1995, s-a constatat o tendință de reducere a capturilor halieutice în UE, iar potrivit cartei verzi a Comisiei din aprilie 2009 această reducere se datorează în mare parte pescuitului excesiv și face parte dintr-un cerc vicios care se bazează pe un exces al capacității de pescuit și pe randamentul economic scăzut al flotei de pescuit;

5. este îngrijorat de faptul că, după ultima reformă a PCP din 2002, capturile halieutice au scăzut cu 1 milion de tone[3], iar numărul locurilor de muncă din sectorul pescuitului a scăzut de la 421 000 la 351 000[4];

6. ia act de faptul că, deși nu există o definiție oficială a noțiunii de supracapacitate, scăderea capturilor și dispariția de locuri de muncă cauzate de stocurile pescuite în mod excesiv demonstrează existența de facto a supracapacității; prin urmare, solicită Comisiei să definească noțiunea de supracapacitate și să aibă în vedere măsuri mai semnificative și mai solide pentru a facilita acțiunile care au drept scop armonizarea capacității de pescuit cu posibilitățile de pescuit;

7. consideră că este esențială întocmirea urgentă de către Comisie a unui raport care să cuprindă datele privind supracapacitatea existentă în Uniune, defalcată pe zone de pescuit și pe țări;

8. este îngrijorat, în plus, de faptul că plafoanele stabilite pentru capacitatea flotelor în vederea limitării mărimii flotelor de pescuit nu mai sunt pertinente, deoarece mărimea reală a flotei se situează cu mult sub plafoanele stabilite și chiar ar putea fi cu 200 000 de tone mai mare fără a încălca normele; subliniază, în același timp, că, datorită progreselor tehnologice, capacitatea de pescuit a flotelor a crescut în medie cu 3 % pe an în ultimii zece ani;

9. observă că, în cadrul PCP, capacitatea navelor se măsoară în unități de putere (kilowați) și de mărime (tonaj brut), însă aceste unități de măsură nu țin seama de progresul tehnologic care a influențat metodele de pescuit, ceea ce complică stabilirea unor obiective adecvate pentru reducerea capacității; constată că Comisia dorește să mențină acești parametri statici până la sfârșitul lui 2015;

10. solicită Comisiei să impună statelor membre obligația de a-și actualiza corect registrele flotei și să stabilească pentru statele membre obligația de a raporta cu privire la eforturile depuse în vederea armonizării capacității de pescuit cu posibilitățile de pescuit;

11. constată că, în ceea ce privește reducerea capacității de pescuit, noua propunere a Comisiei privind PCP pornește de la o abordare nouă, bazată pe piață (sisteme de acordare a drepturilor de pescuit transferabile), întrucât Comisia a ajuns la concluzia că aceste sisteme pot juca un rol pozitiv în reducerea supracapacității de pescuit;

12. își exprimă preocuparea în legătură cu descoperirea unor deficiențe în normele referitoare la tratamentul drepturilor de pescuit atunci când navele de pescuit sunt casate cu ajutorul fondurilor publice și în legătură cu faptul că nu s-au stabilit criterii clare și eficace pentru selecția navelor; consideră că programele de casare au fost implementate parțial în mod defectuos, cu situații în care banii contribuabililor au fost folosiți pentru casarea unor nave deja inactive sau au fost folosiți indirect chiar pentru construirea de nave noi; constată, în același timp, că unele state membre au avut programe de casare care și-au îndeplinit scopul; subliniază, prin urmare, că, pentru a evita abuzurile, sunt necesare măsuri stricte atunci când se recurge la programe de casare ca mod de a reduce supracapacitatea;

13. regretă faptul că investițiile realizate la bordul navelor de pescuit finanțate de la Fondul european pentru pescuit (FEP) ar putea conduce la consolidarea capacității de pescuit a unor nave; consideră că nota interpretativă pregătită de Comisie și transmisă statelor membre în urma raportului special al Curții privind capacitatea de pescuit a navelor, în care Comisia a solicitat autorităților naționale să aplice controale mai stricte înainte de a adopta decizii cu privire la finanțarea de proiecte de investiții la bordul navelor, este insuficientă;

14. constată că, potrivit punctului 36 din raportul special, deși până la finele anului 2010 execuția FEP în ceea ce privește cheltuielile certificate de statele membre a fost de 645 de milioane EUR, respectiv 15% din suma disponibilă pentru perioada 2007-2013, cea mai mare parte din această sumă a fost declarată în 2010, iar la 31 decembrie 2010 Comisia nu plătise încă 292 de milioane EUR din cauza adoptării cu întârziere a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit[5] și a complexității pe care o presupune faza inițială a instituirii sistemelor de control și gestiune de către statele membre; constată că plățile intermediare certificate efectuate de statele membre până la finele lui decembrie 2011 au reprezentat 28 % (1 188 de milioane EUR) din suma globală alocată FEP și salută faptul că ritmul de absorbție a FEP se accelerează în prezent;

15. recomandă statelor membre să ia măsuri pentru

- a-și adapta flotele de pescuit la posibilitățile de pescuit existente și

- a garanta că criteriile de selecție pentru programele de dezafectare a navelor de pescuit sunt concepute astfel încât să exercite un impact pozitiv asupra sustenabilității stocurilor de pește vizate și să se evite acordarea de ajutor public pentru dezafectarea de nave de pescuit inactive;

16. invită Comisia să stabilească plafoane efective pentru capacitatea flotelor de pescuit;

17. consideră că este necesară o reformă a PCP pentru ca aplicarea sa și gestiunea programelor și măsurilor din cadrul acestei politici să se desfășoare la nivel de regiuni;

18. susține recomandările Curții conform cărora:

- ar trebui elaborate măsuri prin care să se reducă efectiv excesul de capacitate al flotei de pescuit și să se definească și să se măsoare mai bine capacitatea de pescuit și excesul de capacitate, ținând totodată seama de faptul că ar trebui păstrate locurile de muncă rămase în sectorul pescuitului;

- ar trebui revăzut sistemul de acordare a asistenței pentru modernizarea navelor și ar trebui clarificat rolul sistemelor de transfer al drepturilor de pescuit;

- ar trebui stabilite criterii de selecție clare pentru programele de dezafectare a navelor de pescuit;

- statele membre ar trebui să execute FEP la timp și orice investiție efectuată la bordul navelor finanțată din fonduri publice nu ar trebui să aibă ca rezultat creșterea capacității de pescuit;

- registrul flotei ar trebui actualizat în mod corect, iar rapoartele statelor membre ar trebui să conțină informațiile necesare și să fie de o calitate corespunzătoare;

19. consideră, de asemenea, că, având în vedere criticile formulate de Curte, devine clar faptul că FEP și PCP reprezintă în prezent un mod ineficient de utilizare a resurselor noastre comune și salută, așadar, faptul că sistemul va fi revizuit în întregime în viitorul apropiat; subliniază că, în procesul de restructurare a acestor programe, este important să se acorde atenție mai ales domeniilor din cadrul politicii de pescuit care pot fi tratate în mod optim la nivelul Uniunii, cum ar fi aspectele de mediu, în loc să se concentreze atenția asupra diferitor tipuri de sisteme ineficace de subvenționare;

20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene și Curții de Conturi.

EXPUNERE DE MOTIVE

Înainte ca acest lucru să fie exprimat în mod explicit în Tratatul de la Lisabona, respectiv la articolul 3 din TFUE, jurisprudența stabilise deja de mult timp competența exclusivă a UE în domeniul pescuitului. Numai o parte din domeniul care ține de acvacultură și de resursele de apă dulce mai fac încă obiectul competențelor partajate.

Deși PCP este un eșec, Comisia dorește să ne convingă că poate veni cu planuri de reformă, atât pentru PCP[6], cât și pentru Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime[7]. Deși nu intră în sfera prezentului raport, ambele planuri sunt în prezent discutate de autoritățile legislative ale UE. Raportoarea consideră că schimbările vor fi minime.

Lectura rezumatului raportului special, precum și a titlurilor capitolelor din raport creează impresia unei sentințe, în care atât Comisia, cât și Consiliul sunt găsiți vinovați pentru toate capetele de acuzare:

(a) s-au înregistrat întârzieri în implementarea proiectelor și în instituirea sistemelor de gestiune și de control; (b) nu s-a asigurat o concepție solidă și nici o implementare corectă a planurilor de ajustare a efortului de pescuit ale statelor membre; (c) justificarea pentru obiectivele de reducere a capacității de pescuit era insuficientă, ceea ce a contribuit la sporirea riscului ca reducerea supracapacității flotei de pescuit să nu fie abordată în mod adecvat; (d) investițiile realizate la bordul navelor de pescuit finanțate de la Fondul european pentru pescuit (FEP) ar putea conduce la mărirea capacității navelor respective de a captura pește; (e) registrul flotei de pescuit a Uniunii Europene nu era actualizat în mod corect cu detaliile navelor care au fost casate cu ajutorul fondurilor publice; (f) criteriile de selecție pentru programele de dezafectare a navelor de pescuit nu asigurau întotdeauna o orientare corespunzătoare pentru aceste programe, ceea ce a avut drept rezultat faptul că au fost casate nave de pescuit care aveau un impact nesemnificativ asupra stocurilor de pește vizate; (g) adesea, cotele de acordare a ajutorului public pentru dezafectarea navelor de pescuit nu au ținut cont de cel mai bun raport cost/eficacitate și nu se fondau pe criterii obiective și suficiente; (h) unele dintre statele membre care au aplicat „Regulamentul privind criza carburanților” nu reușiseră să asigure reducerea necesară a capacității flotelor de pescuit; (i) raportarea cu privire la eforturile depuse în vederea reducerii supracapacității de pescuit s-a dovedit a fi deficitară.

În decembrie 2011, Comisia Europeană însăși a recunoscut că dezafectarea navelor, care a costat 1,7 miliarde EUR, a fost un eșec[8].

În programul lor de lucru de 18 luni aprobat în iunie 2008, Franța, Republica Cehă și Suedia au calificat pescuitul durabil drept o prioritate pentru perioadele lor de președinție asociate și exercitate prin rotație, chiar înainte de publicarea cartei verzi a Comisiei din aprilie 2009. Se pare că nu este perceput caracterul stringent al situației.

Atunci când a fost întrebată de ce nu evaluase capacitatea excesivă a flotei din 1997, Comisia a răspuns că, începând cu 2002, Consiliul optase pentru o altă abordare. La cinci puncte și la o recomandare a Curții referitoare la această problemă, Comisia răspunde în trei rânduri, susținând că acesta este un proces complex din punct de vedere tehnic și că nu Comisia, ci administrațiile din domeniul pescuitului ale statelor membre au cunoștințele și datele necesare pentru a ajunge la concluziile corespunzătoare.

În ceea ce privește pescuitul excesiv, în cartea verde din aprilie 2009 Comisia a estimat cu îngrijorare că pentru 88% din stocurile de pește se practică un pescuit la niveluri nesustenabile, iar dintre aceste stocuri, 30% depășesc limitele biologice de siguranță.

În cazul stocurilor pescuite în mod excesiv, provoacă iritare faptul că este aruncat înapoi în mare pește în stare de sănătate excelentă.

Pentru linia bugetară „Dialog mai strâns cu industria pescuitului și cu părțile interesate de politica comună în domeniul pescuitului” (linia 11 04 11), Uniunea a angajat o sumă anuală de peste 6,25 milioane EUR, în timp ce în primii patru ani execuția acestei linii a fost în medie de 4,68 milioane EUR. Dialogul beneficiază de un buget excesiv.

În ceea ce privește structura rapoartelor speciale ale Curții, raportoarea consideră că utilitatea lor ar crește dacă ar fi incluse, pe lângă punctul de vedere al Comisiei, și opiniile statelor membre. Unele instituții de audit de la nivel național includ în rapoarte observațiile lor cu privire la comentariile instituțiilor supuse auditului. Curtea de Conturi Europeană ar trebui să analizeze posibilitatea preluării acestei proceduri.

Din păcate, monitorizarea modului în care se dă curs recomandărilor Curții este în prezent limitată. Pentru început, Grupul de lucru pentru politica privind pescuitul ar putea decide să publice procesele-verbale ale reuniunilor sale organizate în clădirile Borschette sau Justus Lipsius de la Bruxelles.

Prezentul raport evidențiază ceea ce se cunoaște deja despre PCP, și anume, că această politică reprezintă un eșec total. De la crearea sa, PCP a înlocuit politicile solide de la nivel național, care conservau stocurile de pește și stabileau limite, instituind în schimb un sistem costisitor și risipitor, accesibil oricui, pe care Comisia nu este în măsură să îl controleze. Sustenabilitatea în viitor a pescuitului din UE nu mai poate fi garantată. Comisia nu a întreprins nicio măsură eficace de monitorizare a situației. Din perspectiva raportoarei, soluția este evidentă: politica din acest domeniu trebuie lăsată în seama guvernelor naționale. În caz contrar, avem motive să ne temem că, peste puțin timp, în Europa nu vai mai exista un sector real al pescuitului.

21.6.2012

AVIZ al Comisiei pentru pescuit

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la Raportul special nr. 12/2011 (descărcarea de gestiune 2011): Măsurile adoptate de UE au contribuit la adaptarea capacității flotelor la posibilitățile de pescuit disponibile?

(N7-0003/2012 – C7-0018/2012 – 2012/2009(DEC))

Raportor pentru aviz: Guido Milana

SUGESTII

Comisia pentru pescuit recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. constată că, în raportul său, Curtea de Conturi:

(a) menționează alte instrumente din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului drept posibile căi de a reduce capacitatea de pescuit și, doar cu titlu de exemplu, analizează concesiunile de pescuit transferabile fără a identifica efectele benefice pe termen lung ale acestora;

(b) recomandă ca statele membre să își îndeplinească obligația de a actualiza în permanență registrele flotelor de pescuit astfel încât Comisia să poată găsi un echilibru între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit, echilibru care, în prezent, este imposibil (punctul 77);

(c) nu ia în considerare caracteristicile specifice în funcție de zonă și tipul de pescuit, de exemplu diferența dintre pescuitul la scară mică și pescuitul industrial;

(d) ia act de faptul că, în ultimii zece ani, capturile totale efectuate în Uniune au scăzut cu peste un milion de tone;

(e) consideră că supracapacitatea continuă să reprezinte unul dintre motivele eșecului PCP în a asigura un pescuit sustenabil;

(f) regretă caracterul inadecvat al informațiilor furnizate de statele membre și dificultățile corespunzătoare în identificarea politicilor care pot reduce supracapacitatea de pescuit și în evaluarea rezultatelor acestor politici;

2. consideră că întocmirea urgentă de către Comisie a unui raport care să cuprindă datele privind supracapacitatea existentă în Uniune, defalcată pe pescării și pe țări, este esențială ;

3. recomandă Comisiei:

(a) să ia inițiativa pentru întreprinderea de acțiuni prin care să se reducă eficient supracapacitatea flotei de pescuit, să remedieze deficiențele menționate mai sus, inclusiv printr-o mai bună definire a capacității de pescuit și prin stabilirea unor limite eficace privind capacitatea flotelor de pescuit;

(b) să stabilească dacă sistemul de ajutor public pentru investițiile realizate la bordul navelor trebuie reanalizat, având în vedere dificultățile întâmpinate în evitarea investițiilor care sporesc capacitatea de pescuit;

4. consideră că:

(a) Fondul european pentru afaceri maritime și pescuit nu prevede nicio compensație pentru pescarii care își pierd locul de muncă ca urmare a dezmembrării navelor de pescuit sau pentru femeile afectate de încetarea activităților de pescuit;

(b) în scopul reducerii flotei, este esențial să se prevadă o perioadă de tranziție adecvată înainte de încetarea definitivă a alocării de fonduri publice pentru dezmembrare, prevăzând măsuri de sprijin pentru echipaje și pentru femeile ale căror locuri de muncă sunt legate de activitatea fiecărei nave;

5. consideră că raportul Curții de Conturi nu trebuie să prezinte aprecieri politice și nici să aducă atingere metodelor de distribuire a posibilităților de pescuit sau instrumentelor de gestionare a flotelor care vor fi folosite pentru atingerea obiectivelor PCP, care ar trebui hotărâte de către autoritatea legislativă;

6. recomandă statelor membre să ia măsuri pentru:

(a) a adapta flotele de pescuit la posibilitățile actuale de pescuit;

(b) a garanta actualizarea la timp și corect a registrelor flotelor de pescuit;

(c) a garanta implementarea riguroasă a tuturor ajutoarelor de stat pentru investițiile realizate la bordul navelor și faptul că nu sunt de natură să mărească capacitatea de pescuit;

(d) a se asigura că criteriile de selecție pentru programele de dezmembrare a navelor de pescuit sunt concepute astfel încât să exercite un impact pozitiv asupra sustenabilității stocurilor de pește vizate și că reușesc să evite acordarea de ajutor public pentru dezmembrarea navelor de pescuit inactive;

7. consideră că recomandarea Curții de Conturi trebuie pusă urgent în aplicare, în special în ceea ce privește:

(a) definirea și măsurarea adecvată a capacității de pescuit pe baza Consultării tehnice a FAO privind măsurarea capacității de pescuit; precum și

(b) adoptarea unui set de criterii calitative de mediu care să ghideze programele de gestionare a capacității flotelor;

(c) necesitatea de a defini și cuantifica supracapacitatea de pescuit în cadrul regulamentelor privind PCP și FEPAM; sugerează o posibilă definiție a supracapacității de pescuit prin prisma supracapacității economice, conform căreia fiecare navă de pescuit sau grup de nave de pescuit sunt evaluate în funcție de viabilitatea lor economică în raport cu posibilitățile de pescuit disponibile; astfel, s-ar putea stabili în mod adecvat dimensiunea problemei reprezentate de supracapacitate în cadrul a diferite pescării și flote de pescuit;

8. ia act de faptul că, deși nu există o definiție oficială a supracapacității, scăderea capturilor și dispariția de locuri de muncă cauzate de stocurile pescuite în mod excesiv demonstrează o supracapacitate de facto; prin urmare, solicită Comisiei să definească supracapacitatea și să aibă în vedere măsuri mai relevante și mai solide pentru a facilita acțiunile care au drept scop armonizarea capacității de pescuit cu posibilitățile de pescuit;

9. consideră că o reducere reală a efortului de pescuit este necesară pentru a atinge randamentul maxim sustenabil:

(a) oferirea finanțării necesare pentru punerea adecvată în aplicare a planurilor multianuale de gestiune și pentru realizarea randamentului maxim sustenabil;

(b) reducerea presiunii asupra resurselor în zonele de reproducere sau de recuperare a stocurilor, în special în perioadele de reproducere;

(c) creșterea participării pescarilor la dezvoltarea și punerea în aplicare a planurilor de gestiune a flotelor locale, urmărind obiectivele PCP;

(d) încurajarea formelor complementare de venit pentru pescari pentru a îmbunătăți viața și condițiile de muncă ale acestora, asigurând în același timp sustenabilitatea resurselor;

(e) încurajarea unei finanțări specifice pentru utilizarea unor instrumente de pescuit mai selective și care respectă într-o mai mare măsură mediul, în special în cadrul unor programe specifice care sprijină pescuitul artizanal, acvacultura tradițională și pescuitul la scară mică, inclusiv culegerea scoicilor și creșterea midiilor în mediul natural;

(f) colectarea de date, scop în care este dezirabil să se mărească rata de cofinanțare din partea UE;

(g) planuri de dezmembrare orientate pe zone;

(h) îmbunătățirea controalelor și respectarea pragurilor existente privind capacitățile;

10. solicită Comisiei să stabilească praguri eficace privind capacitatea flotelor de pescuit;

11. consideră că este necesară o reformă a PCP pentru ca aplicarea sa și gestiunea programelor și măsurilor din cadrul acestei politici să se desfășoare la nivel de regiuni;

12. solicită Comisiei să impună statelor membre obligația ca acestea să își actualizeze corect registrele flotelor și să stabilească obligația de a raporta cu privire la eforturile depuse pentru a ajunge la un echilibru între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	20.6.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	13 8 1
Membri titulari prezenți la votul final	Antonello Antinoro, Alain Cadec, Chris Davies, João Ferreira, Carmen Fraga Estévez, Pat the Cope Gallagher, Dolores García-Hierro Caraballo, Carl Haglund, Ian Hudghton, Werner Kuhn, Isabella Lövin, Gabriel Mato Adrover, Guido Milana, Crescenzio Rivellini, Ulrike Rodust, Raül Romeva i Rueda, Struan Stevenson, Jarosław Leszek Wałęsa
Membri supleanți prezenți la votul final	Jean-Paul Besset, Barbara Matera, Jens Nilsson, Mario Pirillo, Nikolaos Salavrakos, Antolín Sánchez Presedo

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	9.7.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	18 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Marta Andreasen, Inés Ayala Sender, Andrea Češková, Jens Geier, Gerben-Jan Gerbrandy, Ingeborg Gräßle, Monica Luisa Macovei, Crescenzio Rivellini, Petri Sarvamaa, Theodoros Skylakakis, Bart Staes, Georgios Stavrakakis, Søren Bo Søndergaard, Michael Theurer
Membri supleanți prezenți la votul final	Chris Davies, Christofer Fjellner, Edit Herczog, Ivailo Kalfin, Barbara Weiler

[1] JO L 68, 15.3.2011.
[2] JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
[3] Sursa: Eurostat.
[4] Sursa: Comisia Europeană, „Employment in the fisheries sector” (Ocuparea forței de muncă în sectorul pescuitului), 2006.
[5] JO L 223, 15.8.2006, p. 1.
[6] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0425:FIN:RO:PDF
[7] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0804:FIN:RO:PDF
[8] A se vedea nota de subsol 2: „Eliminarea supracapacității prin intermediul ajutoarelor publice precum cel pentru dezmembrarea navelor s-a dovedit a fi ineficientă; în pofida cheltuirii a 1,7 miliarde EUR din 1994 și până în prezent, capacitatea de pescuit efectivă a majorității flotelor din UE nu a scăzut. Prin urmare, EMFF nu va mai sprijini dezmembrarea și va utiliza resursele financiare astfel economisite pentru forme mai eficace de asistență pentru pescuitul sustenabil.”

Aviz juridic - Politica de confidențialitate