Procedură : 2012/2066(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0027/2013

Texte depuse :

A7-0027/2013

Dezbateri :

PV 12/03/2013 - 19
CRE 12/03/2013 - 19

Voturi :

PV 14/03/2013 - 8.4

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0091

RAPORT     
PDF 206kWORD 174k
30 ianuarie 2013
PE 496.297v04-00 A7-0027/2013

referitor la protecția sănătății publice împotriva perturbatorilor endocrini

(2012/2066(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Åsa Westlund

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la protecția sănătății publice împotriva perturbatorilor endocrini

(2012/2066(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006(1) al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE(7) ale Comisiei (Regulamentul REACH),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008(2) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 199/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009(3) al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului,

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012(4) al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide,

–   având în vedere Directiva 2000/60/CE(5) a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei („DCA”),

–   având în vedere Directiva 2009/128/CE(6) a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadrul de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor,

–   având în vedere Regulamentul nr. 1223/2009(7) al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice,

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei,

–   având în vedere cadrul conceptual al OCDE de testare și evaluare a perturbatorilor endocrini,

–   având în vedere proiectul de document orientativ privind orientările de testare standardizate pentru evaluarea substanțelor chimice în ceea ce privește perturbările endocrine (2011),

–   având în vedere proiectul de document de revizie detaliat intitulat „Stadiul științelor privind tehnica in vitro, metodele de investigație și testare in vitro și limitele lor pentru evaluarea perturbatorilor endocrini”,

–   având în vedere viitoarea propunere a Comisiei referitoare la „Planul pentru salvgardarea resurselor de apă ale UE”,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Punerea în aplicare a strategiei comunitare privind perturbatorii endocrini - o serie de substanțe susceptibile să interfereze cu sistemul hormonal al oamenilor și animalelor” (COM(1999)0706), (COM (2001)0262 și (SEC (2004)1372),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Al patrulea raport privind punerea în aplicare a strategiei comunitare privind perturbatorii endocrini - o serie de substanțe susceptibile să interfereze cu sistemul hormonal al oamenilor și animalelor” (COM (1999)0706), (SEC(2011)1001),

–   având în vedere Strategia europeană de mediu și sănătate și Planul de acțiune european pentru mediu și sănătate (2004-2010) care, printre altele, recunosc necesitatea luării în considerare a expunerii combinate la substanțe chimice în cadrul evaluărilor de risc,

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu privind principiul precauției (COM(2000)0001),

–   având în vedere Raportul tehnic al AEM nr. 2/2012, intitulat „Efectele perturbatorilor endocrini asupra animalelor, oamenilor și mediilor acestora”,

–   având în vedere raportul său din 20 octombrie 1998 privind perturbatorii endocrini(8),

–   având în vedere raportul său din 6 mai 2010 privind comunicarea Comisiei intitulată „Acțiune împotriva cancerului: parteneriat european”(9),

–   având în vedere raportul său din 20 aprilie 2012 referitor la revizuirea celui de-al șaselea Program de acțiune pentru mediu și la stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu - Un mediu mai bun pentru o viață mai bună(10),

–   având în vedere „Studiul privind evaluarea științifică a 12 substanțe în contextul listei de acțiuni prioritare privind perturbatorii endocrini”,

–   având în vedere studiul „DHI Water and Environment” privind consolidarea listei de priorități privind perturbatorii endocrini, în care se acordă o atenție deosebită substanțelor chimice produse în cantități mici,

–   având în vedere „Studiul privind ultimele informații disponibile privind perturbatorii endocrini”, număr de contract al proiectului 070307/2009/550687/SER/D3,

–   având în vedere raportul intitulat „Efectele perturbatorilor endocrini asupra animalelor, oamenilor și mediului acestora”, Weybridge+15 (1996–2011) (ISSN 1725-2237),

–   având în vedere Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice,

–   având în vedere definiția substanțelor chimice cu efect de perturbator endocrin elaborată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Programul internațional pentru securitate chimică (IPCS)(11);

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0027/2013),

A. întrucât, în ultimii douăzeci de ani, numărul afecțiunilor și bolilor hormonale la oameni a crescut, câteva exemple fiind deteriorarea calității spermei, pubertatea precoce, frecvența crescută a cazurilor de malformații ale organelor genitale și a unor anumite forme de cancer, precum și a bolilor metabolice; întrucât anumite probleme neurologice și anumite boli degenerative, anumite efecte asupra funcțiilor de neurodezvoltare, asupra sistemului imunitar sau al epigeneticii pot fi legate de expunerea la substanțe chimice cu efect de perturbator endocrin; întrucât este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine cauza acestor boli;

B.  întrucât substanțele chimice care acționează ca perturbatori endocrini pot avea efecte estrogenice sau antiestrogenice care afectează funcțiile sistemului reproductiv la femei, alterând concentrațiile hormonale și menstruațiile femeilor, precum și fertilitatea lor, favorizând apariția unor boli uterine, precum fibroamele și endometrioza, și afectând creșterea sânilor și lactația; întrucât astfel de substanțe au fost identificate ca fiind factorii de risc responsabili pentru pubertatea precoce la fete, cancerul mamar, pierderi de sarcină și diminuarea fertilității sau infertilitate;

C. întrucât un număr mare de studii științifice au indicat că substanțele chimice cu efect de perturbator endocrin, în special combinate, joacă un rol atât în bolile cronice, inclusiv cancerele hormonale, obezitatea, diferitele tipuri de diabet, cât și în problemele reproductive;

D. întrucât nu există suficiente dovezi științifice potrivit cărora tulburările hormonale întâlnite la animale, inclusiv anomaliile reproductive, masculinizarea gastropodelor, feminizarea peștilor sau reducerea multor populații de moluște din diverse părți ale lumii, au legătură cu impactul substanțelor chimice cu proprietăți de perturbator endocrin;

E.  întrucât există mai multe cauze posibile ale frecvenței crescute a afecțiunilor endocrine la oameni; întrucât, în prezent, există date științifice importante care arată că aceasta depinde, parțial, de influența substanțelor chimice cu proprietăți de perturbator endocrin;

F.  întrucât există dificultăți majore de demonstrare a legăturii cauzale dintre expunerea la anumite substanțe chimice și modificarea echilibrului hormonal cu risc pentru sănătate;

G. întrucât, în ceea ce privește substanțele chimice cu proprietăți de perturbator endocrin, demonstrarea legăturii cauzale este îngreunată, de exemplu, din următoarele motive:

–   perioada dintre expunere și apariția efectelor epigenetice poate fi lungă, iar perturbatorii endocrini pot avea un efect dăunător peste câteva generații;

–   riscul unor efecte negative este diferit în diferitele stadii ale dezvoltării, iar perioada critică poate fi foarte scurtă, de exemplu, în timpul dezvoltării fătului;

–   în timpul vieții, oamenii sunt expuși unui număr mare de substanțe chimice în amestecuri complexe,

–   perturbatorii endocrini pot interacționa între ei, precum și cu propriul sistem endocrin al corpului;

–   perturbatorii endocrini pot acționa în concentrații extrem de mici și pot, astfel, genera efecte negative în doze scăzute; în cazurile în care legătura doză-efect nu este monotonă, gradul de dificultate în ceea ce privește previzibilitatea devine și mai mare;

–   cunoștințele noastre cu privire la sistemul endocrin la oameni și animale sunt în continuare limitate;

H. întrucât există în legislația UE dispoziții juridice privind perturbatorii endocrini, dar nu există criterii pentru a stabili dacă o substanță poate fi considerată ca având proprietăți de perturbator endocrin, ceea ce subminează buna punere în aplicare a dispozițiilor juridice; întrucât ar trebui stabilit un program pentru a asigura aplicarea rapidă a viitoarelor criterii;

I.   întrucât, la nivelul UE, nu există programe de monitorizare coordonate sau combinate dedicate în mod special perturbatorilor endocrini;

J.   întrucât coordonarea modului de colectare, gestionare, evaluare și raportare a datelor în cadrul diferitelor programe de monitorizare este insuficientă sau inexistentă;

K. întrucât, în momentul de față, nu este posibilă analizarea din punct de vedere juridic a efectelor combinate dintre perturbatorii endocrini din produse și bunuri reglementate de acte legislative diferite;

L.  întrucât cerințele privind informațiile standard din legislația UE privind substanțele chimice sunt insuficiente pentru a identifica în mod adecvat proprietățile de perturbator endocrin;

M. întrucât o serie de acte legislative ale UE au ca scop protejarea cetățenilor față de expunerea la substanțe chimice periculoase; întrucât, cu toate acestea, legislația actuală a UE evaluează fiecare expunere în parte și nu oferă o evaluare completă și integrată a efectelor cumulate care să ia în considerare diferitele căi de expunere sau diferitele tipuri de produse;

1.  consideră, pe baza unei evaluări generale a cunoștințelor actuale, că principiul precauției presupune, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE) ca legislatorii și Comisia să ia măsuri adecvate pentru a reduce, atunci când este cazul, expunerea pe termen scurt și pe termen lung a oamenilor la perturbatorii endocrini, realizând un efort de cercetare mult mai important pentru a îmbunătăți cunoștințele științifice privind efectele perturbatorilor endocrini asupra sănătății umane;

2.  amintește că principiul precauției se aplică într-un context de incertitudine științifică, în care un risc poate fi definit numai pe baze unor cunoștințe imperfecte - care nu sunt nici imuabile, nici infailibile, dar în care este necesar să se acționeze pentru a evita sau a reduce consecințe posibil grave sau ireversibile pentru sănătatea umană și/sau mediu;

3.  consideră că, atunci când se poate bănui existența unor efecte adverse ale substanțelor cu efect de perturbator endocrin, trebuie puse în aplicare măsuri de protejare a sănătății umane; subliniază, în plus, faptul că, având în vedere potențialul substanțelor cu efect de perturbator endocrin de a provoca efecte dăunătoare sau ireversibile, absența unor cunoștințe exacte, inclusiv a unei dovezi definitive a unor legături cauzale, nu ar trebui să împiedice luarea unor măsuri de protecție a sănătății conform principiului precauției, ținând seama, în același timp, de principiul proporționalității;

4.  consideră că protejarea femeilor împotriva eventualelor riscuri prezentate de perturbatorii endocrini pentru sănătatea lor reproductivă este de maximă importanță; îndeamnă, prin urmare, Comisia să acorde prioritate finanțării activităților de cercetare a efectelor perturbatorilor hormonali asupra sănătății femeilor și să sprijine studiile pe termen lung de monitorizare a sănătății femeilor pe parcursul unor perioade mari din viețile lor, facilitând astfel o evaluare bazată pe dovezi a efectelor pe termen lung și pe mai multe generații a expunerii la perturbatori endocrini;

5.  îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte cât mai curând propuneri privind criterii generale bazate pe definiția perturbatorilor endocrini dată de Programul internațional pentru securitate chimică (IPCS) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), precum și privind cerințe referitoare la testele și informațiile privind substanțele chimice comercializate, și solicită ca legislația UE să precizeze în mod clar care substanțe pot fi considerate ca având proprietăți de perturbator endocrin; dorește să se aibă în vedere posibilitatea introducerii categoriei „perturbator endocrin” ca o clasă în cadrul regulamentului, împărțită în diferite categorii bazate pe forța probantă a datelor;

6.  subliniază că este esențial ca criteriile de stabilire a proprietăților de perturbator endocrin să se bazeze pe o evaluare detaliată a riscurilor, realizată pe baza cunoștințelor științifice actuale, ținând seama de eventualele efecte combinate, precum și de efectele pe termen lung și efectele din perioadele critice ale dezvoltării; această evaluare a riscurilor ar trebui să fie apoi folosită în cadrul procedurilor de evaluare și gestionare a riscurilor, astfel cum este prevăzut în diferite instrumente legislative relevante;

7.  îndeamnă Comisia să ia măsuri suplimentare în domeniul politicii privind substanțele chimice și să accelereze activitățile de cercetare care asigură atât evaluarea potențialului de perturbator endocrin al substanțelor chimice individuale, cât și posibilitatea de a evalua impactul cumulat al combinațiilor identificate ale substanțelor asupra sistemului endocrin;

8.  consideră că criteriile privind perturbatorii endocrini trebuie să se bazeze pe criteriile de definire a „efectului negativ” și a „modului de acțiune endocrină”; definiția OMS reprezintă o bază adecvată în acest sens; consideră că atât „efectele negative”, cât și „modul de acțiune endocrină” trebuie analizate și comparate în paralel în cadrul unei evaluări detaliate; consideră că efectele observate ar trebui considerate ca fiind dăunătoare dacă există date științifice care indică acest lucru; subliniază că ar trebui luate în considerare eventualele efecte combinate, precum amestecurile sau efectele de cocktail;

9.  subliniază că criteriile care determină ce poate fi considerat ca fiind perturbator endocrin trebuie să aibă o bază științifică și să fie orizontale; consideră că ar trebui utilizată o abordare bazată pe importanța dovezilor și că nu ar trebui ca un singur criteriu să fie considerat ca fiind determinant sau decisiv pentru identificarea unui perturbator endocrin; consideră, de asemenea, că, ulterior, ar trebui realizată o evaluare socioeconomică, în conformitate cu legislația relevantă;

10. nu este deloc de acord cu încercările de a introduce criteriul privind „potențialul” ca prag de definire a perturbatorilor endocrini, deoarece acesta ar limita în mod nejustificat definiția perturbatorilor endocrini, ar face ca aceasta să fie eronată din punct de vedere științific și neconsecventă cu clasificarea substanțelor cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR), care se bazează pe forța probantă a datelor;

11. consideră că toate datele și informațiile științifice revizuite inter pares, inclusiv o evaluare a literaturii științifice și a studiilor din afara bunelor practici de laborator, ar trebui luate în considerare, cu meritele și deficiențele lor, la evaluarea condițiilor în care o substanță are sau nu proprietăți de perturbator endocrin; de asemenea, este de părere că este important să se ia în considerare metode moderne și cercetări recente;

12. îndeamnă Comisia să introducă cerințe corespunzătoare pentru testele de identificare a substanțelor cu proprietăți de perturbator endocrin în întreaga legislație relevantă; consideră că ar trebui puse în aplicare cele mai recente metode de testare validate și recunoscute internațional, precum cele elaborate de către OCDE, Laboratorul de referință pentru alternative la testarea pe animale al Uniunii Europene (EURL ECVAM) sau de programul de depistare a perturbatorilor endocrini al Agenției de protecție a mediului a SUA; indică faptul că programul de metode de testare al OCDE privește hormonii sexuali și tiroidieni, precum și steroidogeneza; indică, în schimb, faptul că nu există teste pentru multe alte componente ale sistemului endocrin, de exemplu insulina și hormonii de creștere; consideră că metodele de testare și documentele orientative ar trebui elaborate astfel încât să ia mai bine în considerare perturbatorii endocrini, eventualele efecte ale dozelor scăzute, efectele combinate și legăturile doză-efect nemonotone, în special în ceea ce privește perioadele de expunere critice din timpul dezvoltării;

13. ar trebui promovată dezvoltarea unor metode de testare care nu implică animale în vederea obținerii de informații relevante pentru siguranța umană și pentru a înlocui experimentele efectuate în prezent pe animale;

14. consideră că ar trebui să se promoveze utilizarea metodelor de testare care nu implică animale și alte strategii de evaluare a riscurilor, iar experimentele efectuate pe animale ar trebui reduse la minimum, în vreme ce experimentele pe vertebrate ar trebui efectuate numai ca ultimă soluție; reamintește faptul că, în conformitate cu Directiva 2010/63/UE, experimentele efectuate pe animale vertebrate trebuie înlocuite, reduse sau îmbunătățite; îndeamnă , prin urmare, Comisia să elaboreze norme pentru evitarea duplicării testelor și să se asigure că duplicarea testelor și studiilor pe vertebrate este interzisă;

15. invită Comisia și statele membre să elaboreze registre privind problemele de sănătate reproductivă pentru a elimina lacunele de date de la nivelul UE;

16. invită Comisia și statele membre să elaboreze date fiabile privind impactul socioeconomic al afecțiunilor și bolilor hormonale;

17. consideră că ar trebui să fie posibil ca organismele decizionale să abordeze substanțele cu moduri de acțiune și proprietăți identice în grup atunci când există suficiente date disponibile, iar atunci când nu există suficiente date disponibile, substanțele ar trebui grupate pe baza asemănării lor structurale, de exemplu, pentru a stabili prioritățile testărilor ulterioare, pentru a proteja publicul cât mai rapid și eficient posibil de efectele expunerii la perturbatori endocrini, limitând numărul de testări pe animale; consideră că substanțele chimice cu asemănări structurale ar trebui grupate dacă producătorul sau importatorul nu poate demonstra siguranța unei substanțe chimice într-un mod satisfăcător pentru organismele decizionale; indică faptul că, în acest caz, aceste organisme pot utiliza informațiile referitoare la substanțele chimice cu o structură asemănătoare pentru a completa datele existente cu privire la o anumită substanță chimică pe care o analizează în vederea obținerii unor concluzii privind măsurile ce se impun;

18. îndeamnă Comisia să revizuiască strategia UE privind perturbatorii endocrini pentru a asigura o protecție efectivă a sănătății umane prin acordarea unei mai mari atenții principiului precauției, respectând în același timp principiul proporționalității, și să depună eforturi, atunci când este necesar, pentru reducerea expunerii persoanelor la perturbatori endocrini;

19. îndeamnă Comisia și statele membre să țină cont într-o măsură mai mare de faptul că consumatorii trebuie să dispună de informații fiabile – prezentate într-o formă corespunzătoare și într-o limbă pe care pot să o înțeleagă – cu privire la pericolele perturbatorilor endocrini, efectele acestora și eventualele mijloace de protecție împotriva acestora;

20. îndeamnă Comisia să introducă în legislația relevantă un program concret de aplicare a viitoarelor criterii și a cerințelor de testare modificate privind perturbatorii endocrini, inclusiv revizuiri ale aprobării privind substanțele active utilizate în pesticide și produse biocide, precum și o foaie de parcurs care să conțină acțiuni și obiective specifice pentru a reduce expunerea la perturbatorii endocrini;

21. consideră că baza de date privind substanțele active din punct de vedere hormonal, instituită în cadrul strategiei actuale, trebui actualizată permanent;

22. îndeamnă Comisia să realizeze, în cadrul revizuirii sale în curs a Strategiei comunitare privind perturbatorii endocrini din 1999, o revizuire sistematică a tuturor actelor legislative relevante existente și, dacă este cazul, până la 1 iunie 2015, să modifice legislația în vigoare sau să prezinte noi propuneri legislative, care să includă evaluări de risc, pentru a reduce în mod adecvat expunerea persoanelor, în special a grupurilor vulnerabile, precum femeile însărcinate, bebelușii, copii și adolescenții, la perturbatori endocrini;

23. solicită Comisiei, în cadrul viitoarei revizuiri a Strategiei UE privind perturbatorii endocrini să stabilească un calendar precis, indicând etapele intermediare, pentru:

– aplicarea viitoarelor criterii de identificare substanțelor chimice cu efect de perturbator endocrin;

– revizuirea legislațiilor relevante menționate la punctul 22;

– publicarea, înainte de 20 decembrie 2014, a unei prime versiuni a unei liste cu perturbatorii endocrini prioritari, care să fie actualizată în mod periodic;

– toate acțiunile necesare care prevăd reducerea expunerii populației din UE și a mediului la perturbatorii endocrini;

24. consideră că perturbatorii endocrini ar trebui considerați ca fiind substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul regulamentului Reach sau substanțe echivalente în temeiul altor acte legislative;

25. subliniază că știința nu oferă în prezent o bază suficientă pentru stabilirea unei valori-limită sub care nu apar efecte adverse, motiv pentru care ar trebui să se considere că perturbatorii endocrini sunt substanțe fără valoare-prag și orice expunere la aceștia poate genera un risc cu excepția cazului în care producătorul poate furniza dovezi științifice care să indice posibilitatea identificării unui prag, ținând seama de sensibilitatea sporită din perioadele critice de dezvoltare și de efectele combinate;

26. îndeamnă Comisia să sprijine proiectele de cercetare cu obiective-țintă specifice privind substanțele care pot afecta sistemul endocrin și pot spori efectele adverse în concentrații mici sau printr-o expunere combinată, inclusiv dezvoltarea unor noi metode de testare și analiză, precum și o nouă schimbare de model pe baza căilor toxicologice/a căilor de efecte adverse; invită Comisia să includă perturbatorii endocrini, efectele combinate ale acestora și chestiunile conexe în prioritățile programului-cadru de cercetare și dezvoltare;

27. îndeamnă Comisia să dezvolte metode in vitro și in silico în vederea reducerii la minimum a testelor efectuate pe animale pentru depistarea perturbatorilor endocrini;

28. îndeamnă Comisia să solicite ca toate produsele importate din țări terțe să respecte întreaga legislație prezentă și viitoare a UE în materie de perturbatori endocrini;

29. îndeamnă Comisia să includă toate părțile interesate în eforturile de cooperare pentru introducerea modificărilor legislative necesare în vederea îmbunătățirii protecției sănătății umane în raport cu perturbatorii endocrini, și să elaboreze campanii de informare;

30. îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea înființării unui centru de cercetare pentru perturbatorii endocrini, care ar trebui să analizeze și să coordoneze cunoștințele privind perturbatorii endocrini la nivelul UE;

31. îndeamnă Comisia să asigure că întreaga legislație relevantă, actuală și viitoare aplică în mod orizontal criteriile de identificare a perturbatorilor endocrini cunoscuți, probabili și potențiali pentru a se atinge un nivel ridicat de protecție;

32. subliniază că, deși prezenta rezoluție se limitează la protecția sănătății umane împotriva perturbatorilor endocrini, este la fel de important să se ia măsuri ferme privind pentru a proteja fauna sălbatică și mediul de perturbatorii endocrini ;

33. îndeamnă Comisia să promoveze și să finanțeze programe de informare a cetățenilor cu privire la riscurile pe care perturbatorii endocrini le reprezenta pentru sănătate, astfel încât consumatorii să-și poată adapta, în cunoștință de cauză, comportamentul și stilul de viață; programele de informare trebuie să vizeze în mod special protejarea celor mai vulnerabile grupuri (femeile însărcinate și copiii), astfel încât să poată fi luate măsuri de precauție în timp util;

34. îndeamnă statele membre să îmbunătățească programele de formare a profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la perturbatorii endocrini;

35. salută includerea substanțelor chimice cu efecte de perturbare a sistemului endocrin printre noile preocupări politice abordate în cadrul Abordării strategice a gestionării substanțelor chimice la nivel internațional (SAICM); îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine activitățile SAICM și să promoveze politicile active pentru a reduce expunerea persoanelor și a mediului la perturbatorii endocrini în cadrul tuturor forurilor internaționale, precum OMS sau Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM);

36. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 36, 5.2.2009, p. 84.

(2)

JO L 353, 31.12.2008, p.1.

(3)

JO L 309, 24.11.2009, p.1.

(4)

JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(5)

JO L 327, 22.12.2000, p.1.

(6)

JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

(7)

JO L 342, 22.12.2009, p. 59.

(8)

Texte adoptate, P4_TA(1998)0608.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0152.

(10)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0147.

(11)

Definiția din raportul OMS/IPCS (2002): „Un perturbator endocrin este o substanță sau un amestec exogen care alterează funcția (funcțiile) sistemului endocrin și, în consecință, cauzează efecte negative asupra sănătății unui organism intact sau a descendenților lui sau a (sub)populațiilor.” Un eventual perturbator endocrin este „o substanță sau un amestec exogen care are proprietăți care ar putea cauza perturbări endocrine într-un organism intact sau la descendenții lui sau la (sub)populații.” (http://www.who.int/ipcs/publications/en/ch1.pdf)


EXPUNERE DE MOTIVE

Este necesar ca mărirea numărului de tulburări și boli endocrine la oameni să fie luată cât mai în serios. Sistemul endocrin reglează mult din ceea ce se petrece în corp, între altele reproducerea, metabolismul, creșterea, echilibrul de sare și apă și funcția cardiacă. Se constată o evoluție îngrijorătoare în special în ceea ce privește capacitatea de reproducere la oameni, în cazul căreia se consideră că perturbatorii endocrini reprezintă un factor contributiv.

Un element fundamental al politicii UE privind produsele chimice este, și trebuie să fie, principiul precauției. Lipsa unor cunoștințe complete nu poate fi motiv de pasivitate. Riscurile unor daune ireversibile asupra oamenilor și mediului sunt pur și simplu prea mari.

Există în prezent aproximativ 27 000 de rapoarte de cercetare privind perturbatorii endocrini și influența lor asupra oamenilor și animalelor. Se constată o serie de tendințe îngrijorătoare.

În ultimele două decenii s-au consolidat dovezile care arată că numărul tulburărilor endocrine la oameni a crescut. Diagnosticarea și apariția unui număr de boli au crescut dramatic în întreaga lume. S-a remarcat mai ales creșterea tulburărilor legate potențial de reproducere, sub forma unei calități a spermei deteriorate, a cancerului testicular, pubertății timpurii și a malformațiilor organelor genitale, de exemplu, criptorhidia, care presupune că testiculele nu au coborât în scrot în cursul dezvoltării embrionare, și hipospadia, care se manifestă prin deschiderea uretrei în partea interioară a penisului. Se constată, de asemenea, că numărul de malformații congenitale, de pacienți cu cancer și numărul cazurilor de diabet crește, precum și numărul cazurilor de tulburări ale dezvoltării neurologice, cum ar fi autismul și ADHD (tulburarea deficitară de atenție cu hiperactivitate). Din 1980, numărul femeilor din Marea Britanie diagnosticate cu cancer la sân aproape s-a dublat. Astăzi se estimează că o femeie din nouă se îmbolnăvește de cancer la sân în cursul vieții. O schimbare atât de rapidă poate fi explicată doar prin factori externi de mediu.

Genele noastre nu s-au schimbat atât de mult într-un timp atât de scurt. Acest număr crescut de tulburări trebuie explicat prin factori externi. Această influență externă vine dintr-o serie de direcții diferite,care include factori legați de stilul de viață, alimentație și nutriție, agenți patogeni, medicamente, droguri, factori economici și cauze sociale, cum ar fi, de exemplu, stresul. Studii de amploare indică, de asemenea, că expunerea la substanțe chimice este un factor contributiv. Între acești factori poate exista o corelație, de exemplu, alimentația și stresul pot influența felul în care corpul reacționează la alți factori.

Protecția sănătății umane reprezintă o parte importantă a politicii UE (articolul 35 din Tratat). Pentru a realiza aceasta, este important ca principiul precauției (articolul 191 din Tratat) să fie aplicat pe deplin.

Perturbatorii endocrini din mediul uman reprezintă deci unul din factorii care influențează această evoluție îngrijorătoare. Cu toate acestea, este imposibil să se știe exact cum un anumit perturbator endocrin provoacă o boală specifică. Acest lucru depinde de mai mulți factori:

–    perioada dintre expunere și efect poate fi foarte lungă, probabil mai multe decenii și generații,

–    riscul unor efecte negative este diferit în diferitele stadii ale evoluției; oportunitățile, în timpul dezvoltării embrionare, pot fi foarte scurte;

–    în timpul vieții, oamenii sunt expuși unui număr mare de substanțe chimice în amestecuri complexe,

–    perturbatorii endocrini pot reacționa între ei și cu proprii hormoni ai corpului,

–    perturbatorii endocrini pot acționa în concentrații extrem de mici și pot avea efect mai puternic în doze mici decât în doze mari; în cazurile în care legătura doză-efect nu este monotonă, gradul de dificultate în ceea ce privește previzibilitatea devine și mai mare;

–    cunoștințele noastre cu privire la sistemul endocrin la oameni și animale sunt în continuare limitate.

Perturbatorii endocrini există în jurul nostru în viața cotidiană. Ei se găsesc în ambalajele alimentelor, produsele de îngrijire a pielii, produsele cosmetice, materialele de construcție, produsele electronice, în mobile și podele. Numeroase produse din plastic din locuințele noastre și din locurile de muncă conțin un tip sau mai multe tipuri de substanțe chimice despre care se presupune că ar afecta sistemul endocrin. Un consumator privat nu are posibilitatea să știe ce substanțe se află în anumite produse, în special pentru produsele care nu au o listă a elementelor de conținut.

Perturbatorii endocrini se eliberează din materiale și produse și se acumulează, de exemplu, în praful din locuințele noastre. De aceea, copiii mici care se deplasează pe sol și pun diferite obiecte în gură sunt deosebit de expuși. Având în vedere faptul că copiii sunt deosebit de sensibili la influența acestor substanțe, această situație este foarte îngrijorătoare.

Substanțele presupuse a avea proprietăți de perturbator endocrin se găsesc în cantități mari, iar răspândirea lor este largă, de aceea este imposibilă protejarea în calitate de consumator privat. Cantitatea și răspândirea substanțelor fac, de asemenea, imposibilă protejarea în mod specific a grupurilor cel mai sensibile: fetușii și copiii până la vârsta adultă. Copiii, tinerii și femeile la vârsta la care pot avea copii reprezintă grupuri de indivizi aflați în dezvoltare rapidă, pentru care un echilibru hormonal corect este decisiv. De aceea, ei au nevoie de protecție specială față de expunerea la perturbatori endocrini. Societatea ar trebui să fie suficient de sigură și pentru persoanele cele mai vulnerabile.

Există măsuri care pot fi adoptate rapid pentru a mări gradul de protecție a celor mai vulnerabile grupuri. În primul rând, este vorba de a reduce utilizarea perturbatorilor endocrini din produsele destinate unor grupuri-țintă specifice, de exemplu produsele pentru îngrijirea părului, produsele textile, jucăriile cu folosire specifică. Se pot aplica, de asemenea, standarde de securitate mai stricte în construirea și mobilarea grădinițelor și școlilor și a clădirilor în care copiii petrec mult timp. Dar, deoarece copiii, tinerii și femeile la vârsta la care pot avea copii reprezintă un segment integrat și de proporții în cadrul populației, întreaga populație trebuie protejată.

Este esențial să se aplice teste adecvate de identificare a perturbatorilor endocrini în legislația UE existentă, în special în Regulamentul privind clasificarea, ambalarea și etichetarea (CLP), Reach, Regulamentul privind produsele fitosanitare (PPPR), Directiva privind produsele biocide și Directiva privind produsele cosmetice.

Trebuie elaborate criterii cu privire la modul în care interpretarea acestor termeni, împreună cu alte rezultate relevante ale cercetării, să fie tradusă în măsuri legislative concrete. Deoarece se presupune că perturbatorii endocrini influențează oamenii și mediul în concentrații foarte mici, fiind deci imposibil să se stabilească un nivel de expunere sigur, ar trebui ca limitarea sau autorizarea, pe baza unor analize socio-economice, în combinație cu planuri de substituție, să reprezinte prima cale de abordare în cadrul REACH. Elaborarea de criterii și de cerințe de testare trebuie realizată în conformitate cu principiul precauției. Este important ca criteriile și metodologia care urmează să stea la baza deciziei privind felul în care o substanță este declarată ca având sau nu proprietăți de perturbator endocrin să fie cât mai transparente.

Comisia Europeană trebuie să ia inițiativa revizuirii și dezvoltării tuturor dispozițiilor legislative pentru a lua mai bine în considerare riscurile privind perturbatorii endocrini. Este nevoie de o revizuire mai amplă a diferitelor acte legislative decât cea anunțată până în prezent sau care este obligatorie în conformitate cu actele respective.

O mare parte din dezbaterea privind perturbatorii endocrini privește produsele și substanțele care se regăsesc în produsele cosmetice, mobile, produsele electronice, produsele de construcție, jucării, produsele textile și alimente, inclusiv ambalaje. Este, prin urmare, important ca Comisia Europeană să revizuiască legislația actuală și să propună o legislație nouă în aceste domenii pentru protejarea oamenilor împotriva perturbatorilor endocrini.

Este deosebit de important să existe cerințe pentru substanțele chimice în cazul categoriilor de produse cu care intră în contact copiii. Produsele textile reprezintă o astfel de categorie în care lipsesc reguli specifice, cu toate că copiii mici pun des în gură produse textile și purtăm asemenea produse pe piele. În consecință, se propune elaborarea unei legislații specifice referitoare la substanțele chimice pentru produsele textile.

Acest raport se bazează pe dovezi provenind din mai multe surse. Cu ocazia conferinței Comisiei Europene privind perturbatorii endocrini, organizată în Bruxelles în iunie 2012, s-au făcut mai multe prezentări valoroase pentru acest raport, între altele de către Linda Birnbaum, director al Institutului național american pentru științele sănătății mediului, J. Woodruff, profesor la Universitatea din California, Laurence Musset din partea OCDE și mulți alții. În septembrie 2012, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a organizat în cadrul Parlamentului European un atelier cu titlul „Perturbatorii endocrini și impactul lor asupra sănătății”. La atelier au luat parte reprezentanți din partea Comisiei, cercetătorilor, organizațiilor interesate și industriei chimice și toți au contribuit cu intervenții valoroase pentru acest raport. Pe lângă aceasta, au fost colectate informații valoroase și puncte de vedere cu ocazia mai multor reuniuni individuale cu cercetători, reprezentanți ai industriei, ONG-uri și autorități. Site-ul internet al Comisiei Europene privind perturbatorii endocrini se numără, de asemenea, printre sursele de informare: http://ec.europa.eu/environment/endocrine/index_en.htm

Următoarele rapoarte au fost documente de referință importante:

•   Kortenkamp et al. State of the art assessment of endocrine disrupters, număr de contract al proiectului 070307/2009/550687/SER/D3

•   The impacts of endocrine disrupters on wildlife, people and their environments. Raportul Weybridge+15 (1996–2011). ISSN 1725-2237

•   Diamanti-Kandarakis E et al. 2009 Endocrine-Disrupting Chemicals: An Endocrine Society Scientific Statement. Endocrine Reviews 30(4):293-342

•   Linda Birnbaum. Environmental Chemicals: Evaluating Low-Dose Effects. doi:10.1289/ehp.1205179

•   Richard Sharpe. Male Reproductive Health Disorders and the Potential Role of Exposure to Environmental Chemicals, studiu comandat de CHEM Trust.

•   Breast cancer and exposure to hormonally active chemicals: An appraisal of the scientific evidence. Document informativ redactat în aprilie 2008 de profesorul Andreas Kortenkamp, directorul Centrului de tehnologie al Facultății de farmacie a Universității din Londra

•   Survey and Health Assessment of the exposure of 2 year-olds to chemical substances in Consumer Products. Kathe Tønning, Eva Jacobsen and Eva Pedersen. Institutul danez pentru tehnologie. Marianne Strange și Pia Brunn Poulsen. Force Technology. Lise Møller și Helle Buchardt Boyd, grupul DHI. Survey of Chemical Substances in Consumer Products, No. 102 2009

•   Vandenberg et al: Hormones and endocrine-disrupting chemicals: Low dose effects and nonmonotonic dose responses, Endocrine Reviews, online în martie 2012, tipărit în iunie 2012.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

23.1.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

55

6

1

Membri titulari prezenți la votul final

Kriton Arsenis, Sophie Auconie, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Milan Cabrnoch, Martin Callanan, Nessa Childers, Yves Cochet, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Holger Krahmer, Jo Leinen, Corinne Lepage, Kartika Tamara Liotard, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Miroslav Ouzký, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Pavel Poc, Frédérique Ries, Dagmar Roth-Behrendt, Kārlis Šadurskis, Carl Schlyter, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Åsa Westlund, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanți prezenți la votul final

Margrete Auken, Minodora Cliveti, José Manuel Fernandes, Vicky Ford, Gaston Franco, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, Vittorio Prodi, Christel Schaldemose, Birgit Schnieber-Jastram, Renate Sommer, Alda Sousa, Rebecca Taylor, Vladimir Urutchev, Anna Záborská, Andrea Zanoni

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Olle Ludvigsson

Ultima actualizare: 28 februarie 2013Notă juridică