RAPORT referitor la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale

14.2.2013 - (2012/2131(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Raportoare: Nadja Hirsch
Raportor pentru aviz (*): Juan Fernando López Aguilar, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură.

Amendamente

Procedură : 2012/2131(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0040/2013

Texte depuse :

A7-0040/2013

Dezbateri :

PV 12/03/2013 - 20
CRE 12/03/2013 - 20

Voturi :

PV 14/03/2013 - 8.5
CRE 14/03/2013 - 8.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0092

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru libertĂŢi civile, justIŢie Şi afaceri interne
AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea de gen
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale (2012/2131(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 15, 18, 20, 21 și 34,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 martie 2012 intitulată „Dimensiunea externă a coordonării securității sociale în UE” (COM(2012)0153),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2011 intitulată „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate” (COM(2011)0743),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2011 intitulată „Agenda europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2011)0455),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

– având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2012 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Agenda europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe”(SOC/427),

– având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 16 februarie 2012 intitulat „Noua agendă europeană privind integrarea”,

– având în vedere Avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2012 privind contribuția antreprenorilor migranți la economia UE[1],

– având în vedere studiul Eurofound din 2011 intitulat „Promovarea antreprenoriatului etnic în orașele europene”,

– având în vedere Raportul comun 2012 privind ocuparea forței de muncă din 20 februarie 2012,

– având în vedere Raportul Comisiei din 5 decembrie 2011 privind rezultatele obținute și aspectele calitative și cantitative legate de punerea în aplicare a Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe pentru perioada 2007-2009 (COM(2011)0847),

– având în vedere raportul de sinteză „A șasea reuniune a Forumului european pentru integrare: implicarea țărilor de origine în procesul de integrare (Bruxelles, 9-10 noiembrie 2011)”,

– având în vedere studiul „Integrarea migranților și efectele acesteia asupra pieței muncii” (Parlamentul European, 2011),

– având în vedere studiul „Raport de sinteză al REM: acoperirea nevoii de forță de muncă prin migrație” (Parlamentul European, 2011),

– având în vedere studiul „Gallup World Poll: multiplele fațete ale migrației globale” (OIM și Gallup, 2011),

– având în vedere publicațiile Eurofound „Calitatea vieții în zonele caracterizate prin diversitate etnică”(2011), „Condițiile de muncă ale cetățenilor de origină străină” (2011) și „Condițiile de angajare și de muncă ale lucrătorilor migranți”(2007),

– având în vedere cercetările Rețelei europene a orașelor pentru politici locale de integrare a migranților (CLIP), stabilită de Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei, orașul Stuttgart și Eurofound,

– având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 4 mai 2010 privind integrarea ca factor al dezvoltării și al coeziunii sociale,

– având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2010 privind integrarea lucrătorilor imigranți (SOC/364),

– având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 17 februarie 2010 privind integrarea și agenda socială (SOC/362),

– având în vedere Programul de la Stockholm „O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora” (10-11 decembrie 2009),

– având în vedere Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei[2],

– având în vedere Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung[3],

– având în vedere Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru[4],

– având în vedere Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime pentru sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală[5],

– având în vedere Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (Directiva privind Cartea Albastră)[6],

– având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală[7],

– având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004–2008[8],

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 mai 2007 intitulată „Migrația circulatorie și parteneriatele pentru mobilitate încheiate de Uniunea Europeană cu țări terțe” (COM(2007)0248),

– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la strategiile și mijloacele de integrare a imigranților în Uniunea Europeană[9],

– având în vedere Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică[10],

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 septembrie 2005 intitulată „O agendă comună pentru integrare – Cadrul necesar integrării resortisanților țărilor terțe în Uniunea Europeană”(COM(2005)0389),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2005 intitulată „Programul de la Haga: zece priorități pentru următorii cinci ani – Un parteneriat pentru reînnoirea europeană în domeniul libertății, securității și justiției” (COM(2005)0184),

– având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 19 noiembrie 2004 privind stabilirea principiilor de bază comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană,

– având în vedere Programul de la Tampere convenit la 15 și 16 octombrie 1999,

– având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă[11],

– având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică[12],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială[13],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisanții țărilor terțe care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetățenie[14],

– având în vedere propunerile Comisiei din 30 martie 2012 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (COM(2012)0156, COM(2012)0157, COM(2012)0158 și COM(2012)0152),

– având în vedere hotărârile Curții Europene de Justiție în cauzele C-214/94, C-112/75, C-110/73, C-247/96, C-300/84, C-237/83, C-60/93 și C-485/07,

– având în vedere articolele 48, 78, 79 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0040/2013),

A. întrucât din 2012 populația europeană aptă să exercite o activitate începe să scadă și fără migrație se va reduce cu 14 milioane de oameni în următorii zece ani; întrucât cifrele relevante variază considerabil de la un stat membru la altul;

B. întrucât în 2011, în cele 27 de state membre ale UE trăiau 48,9 milioane de oameni născuți în străinătate (9,7% din populația totală a UE); dintre aceștia, 16,5 milioane proveneau dintr-un alt stat membru al UE (3,3%), iar 32,4 milioane din afara UE (6,4%);

C. întrucât deficitul de forță de muncă calificată este deja vizibil în ciuda unei rate a șomajului în UE de aproximativ 10% (23,8 milioane) și în următorii ani va continua să se adâncească, astfel încât, de pildă, în 2015 vor exista între 380 000 și 700 000 de posturi neocupate în domeniul TI; întrucât măsurile luate pentru a aborda acest deficit de forță de muncă calificată trebuie să includă politici mai bune ale statelor membre și ale întreprinderilor în domeniile educației, formării, dezvoltării competențelor și avansării în carieră, identificarea unor noi grupuri-țintă, precum și un acces mai bun și egal la educația superioară pentru cetățenii UE;

D. întrucât sondajele Eurobarometru arată că 70% dintre cetățenii UE consideră că imigranții sunt necesari pentru economia europeană; întrucât numărul cetățenilor de origine străină care provin din afara țărilor UE-27 este estimat la 32 de milioane, ceea ce corespunde unui procentaj de 6,5% din populația totală;

E. întrucât rata ocupării resortisanților țărilor terțe cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani este, în medie, cu 10% mai mică decât rata corespunzătoare de ocupare a populației locale în toată UE și, în plus, numeroși migranți au locuri de muncă sub nivelul lor de calificare sau în situații precare, fenomen care poate fi contracarat prin extinderea sferei convențiilor colective de muncă cu aplicabilitate universală, acolo unde există; întrucât cererea de lucrători calificați este în creștere și va crește într-un ritm mai rapid decât pentru lucrătorii mai puțin calificați, dar nivelul educațional mediu al resortisanților țărilor terțe este inferior celui al cetățenilor UE, iar tinerii de origine migrantă sunt expuși mai mult riscului de a părăsi sistemul educațional și de formare fără a fi obținut o calificare secundară superioară;

F. întrucât UE poate conta pe un aflux constant de migranți dar, în același timp, se află în competiția globală pentru cele mai strălucite minți în vederea atragerii și reținerii talentelor; întrucât, date fiind schimbările demografice și creșterea concurenței globale, UE trebuie să abordeze chestiunile care ar putea descuraja această migrație și, de asemenea, să promoveze inovarea socială;

G. întrucât societățile diverse, deschise și tolerante atrag mai ușor lucrători calificați care au capitalul uman și creativ cerut de economiile bazate pe cunoaștere și, prin urmare, atractivitatea Europei depinde în egală măsură de o abordare activă în domeniul ocupării forței de muncă, de furnizarea unui acces egal la locurile de muncă, de perspectiva unei integrării reale, de un acces egal și nediscriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și în cel al educației, de egalitatea și succesul în educarea și formarea elevilor provenind din familii de migranți în cadrul unei culturi a toleranței, precum și de eliminarea obstacolelor administrative;

H. întrucât stereotipurile de gen sunt mai adânc înrădăcinate în rândul comunităților de imigranți, iar femeile imigrante sunt mai frecvent victime ale diferitelor tipuri de violență împotriva femeilor, precum, în special, căsătoriile forțate, mutilarea genitală feminină, așa-numitele „crime de onoare”, tratamentul abuziv în relațiile de proximitate, hărțuirea sexuală la locul de muncă și chiar traficul de persoane și exploatarea sexuală;

I. întrucât cifrele prezentate de Gallup World Poll în 2011 arată că, la nivel mondial, numărul potențialilor migranți care declară că ar prefera să-și părăsească țara pentru a munci în străinătate pe perioade determinate este de două ori mai mare față de numărul celor care ar migra definitiv în altă țară;

J. întrucât ocuparea forței de muncă este cheia unei integrări reușite, iar Principiile UE privind integrarea subliniază faptul că locurile de muncă sau activitățile independente de calitate, durabile și plătite reprezintă o parte fundamentală a procesului de integrare, fiind esențiale pentru participarea imigranților, pentru contribuția pe care o aduc imigranții la societatea-gazdă și pentru vizibilitatea acestor contribuții;

K. întrucât cifrele estimative arată că în UE trăiesc și lucrează între 1,9 și 3,8 milioane de migranți în situație ilegală;

L. întrucât începând cu 2000 migranții au contribuit la crearea a aproximativ un sfert din noile locuri de muncă; întrucât migranții optează din ce în ce mai mult pentru activități independente pentru a găsi un loc pe piața muncii, dar procedând astfel, se confruntă mai des cu dificultăți financiare; întrucât antreprenorii migranți și întreprinderile etnice joacă un rol important în crearea de locuri de muncă și pot fi lideri ai comunității și punți către piețele mondiale, contribuind astfel la o integrare mai reușită; întrucât statele membre trebuie, prin urmare, să furnizeze mai multe informații pentru aceste grupuri, crescând gradul acestora de conștientizare, de exemplu prin crearea unui site de tip ghișeu unic pentru cei care aspiră să devină antreprenori, care să prezinte informații cu privire la oportunități și provocări, la subvențiile europene și naționale, precum și la organizațiile și organismele care oferă sprijin în domeniul activităților independente;

M. întrucât elevii provenind din familii de migranți continuă să fie dezavantajați de sistemul de educație și abandonează mai adesea instituțiile de învățământ fără a-și finaliza studiile;

N. întrucât birocrația, eșecul de a recunoaște calificările și lipsa de oportunități de dezvoltare a competențelor duc la neadecvarea competențelor și, prin urmare, la o irosire a inteligenței într-o măsură mai mare în rândul imigranților decât în rândul populației locale;

O. întrucât globalizarea economică este însoțită de o globalizare socială, fenomen care afectează în special coordonarea externă a securității sociale pentru cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe;

P. întrucât politicile de ocupare a forței de muncă și politica de vecinătate merg mână în mână pentru a acoperi mai bine cererea de muncă pe piețele europene ale muncii;

Q. întrucât va fi imposibil ca statele membre individuale să încheie acorduri bilaterale reciproce privind securitatea socială cu toate țările terțe și un astfel de proces ar conduce la un sistem fragmentat, caracterizat prin inegalități de tratament între cetățenii UE; întrucât se impune, prin urmare, o acțiune la nivel european;

R. întrucât problema integrării resortisanților țărilor terțe pe piața muncii și, implicit, integrarea generală a acestora este abordată la nivelul UE de o multitudine de direcții generale ale Comisiei și de Serviciul European de Acțiune Externă;

S. întrucât poate exista o abordare similar de fragmentată la nivel național între diversele departamente și niveluri ale guvernului și diversele agenții, iar autoritățile locale și regionale sunt esențiale pentru punerea în aplicare a strategiilor de integrare la nivelul cel mai de jos;

T. întrucât femeile migrante sunt mai des afectate de șomaj, locuri de muncă slab remunerate și neadecvarea competențelor;

U. întrucât femeile migrante sunt angajate mai des în domenii precum sectorul îngrijirii informale, care nu sunt recunoscute de unele sisteme de securitate socială din statele membre; întrucât ele nu au astfel acces la un sistem de pensii la vârsta pensionării și sunt, prin urmare, expuse riscului sărăciei la bătrânețe;

V. întrucât o mare proporție a resortisanților țărilor terțe care studiază în UE nu muncesc în UE după încheierea studiilor;

W. întrucât persoanele de origine migrantă au mai des performanțe școlare slabe și suferă de pe urma excluderii sociale, inclusiv a problemelor legate de participarea la forța de muncă, a rasismului, a xenofobiei și a discriminării, toți acești factori afectându-le integrarea pe piața muncii,

1. subliniază că integrarea pe piața muncii și în societate presupune un angajament reciproc, pe de o parte, în special în ceea ce privește învățarea limbii, cunoașterea și respectarea sistemului juridic, politic și social, a obiceiurilor, a tradițiilor și a relațiilor sociale din țara gazdă și, pe de altă parte, implică construirea unui societăți inclusive, acordând acces la piața muncii, la instituții, la educație, la securitatea socială, la îngrijirile medicale, acces la bunuri și servicii și la locuințe, precum și dreptul de a participa la procesul democratic; subliniază, în consecință, faptul că instituțiile educaționale, organizațiile religioase, sociale, ale comunităților și ale migranților, asociațiile sportive și culturale, forțele armate, partenerii sociali, în special sindicatele, întreprinderile și agențiile de recrutare poartă o responsabilitate socială deosebită în acest context, reamintind și faptul că fiecare actor are puncte forte diferite în procesul de integrare;

2. consideră că angajamentul reciproc în ceea ce privește integrarea poate atinge cea mai largă bază de sprijin în societate numai în condițiile în care integrarea este înțeleasă ca sarcină transversală, iar statele membre discută activ și deschis cu populația, oferind soluții credibile pentru actualele provocări pe care le presupune integrarea;

3. reamintește că integrarea este un proces bidirecțional continuu care necesită atât implicarea resortisanților țărilor care nu fac parte din UE, cât și a societății-gazdă; salută numeroasele exemple de bune practici din toată UE privind integrarea migranților, a solicitanților de azil și a persoanelor care beneficiază de protecție internațională, adesea prin intermediul unor proiecte desfășurate de autoritățile locale, care au un rol esențial în atingerea obiectivelor de integrare;

4. constată că integrarea în mediul local este cel mai eficient punct de plecare și solicită, prin urmare, sprijinul UE în crearea unei rețele de integrare a autorităților locale și regionale, care să implice toți actorii sociali de la nivel local conform principiului „de jos în sus” și care ar putea avea drept modele programele CLIP[15], ERLAIM[16], ROUTES, City2City și EUROCITIES; subliniază că în acest context o sarcină importantă le revine localităților și orașelor și că se cuvine ca acestea să fie sprijinite în mod deosebit;

5. invită statele membre să combată în mod ferm discriminarea împotriva resortisanților țărilor terțe și a altor cetățeni ai UE, mai ales discriminarea formală și informală în căutarea unui loc de muncă și la locul de muncă; consideră că ar trebui luate acțiuni ferme pentru combaterea discriminării și rasismului în urma crizei economice și financiare și a creșterii aferente a șomajului; subliniază faptul că angajatorii sunt obligați prin lege să trateze toți angajații în mod egal și să evite să-i discrimineze din motive de religie, sex, etnie sau naționalitate, promovând astfel drepturile fundamentale, iar nediscriminarea și șansele egale sunt o parte esențială a procesului de integrare; invită Comisia și statele membre să se asigure că nivelurile remunerației și drepturile în temeiul convențiilor colective sunt respectate în țările gazdă și pentru migranți; invită statele membre să monitorizeze respectarea efectivă pentru a preveni dumpingul salarial și social, să adopte orientări comune pentru abordarea discriminării legate de muncă și măsuri pentru atenuarea impactului negativ pe care sistemul legislativ îl poate avea asupra vieților migranților și să susțină politici de activare care să ducă la o creștere mai rapidă și să reducă inegalitățile și discrepanțele de venit;

6. invită statele membre să integreze mai bine politicile privind migrația, din punctul de vedere al muncii, în vederea abordării deficitului de forță de muncă și a stimulării producției interne;

7. solicită Comisiei să consolideze în continuare, prin intermediul asistenței pentru preaderare și prin monitorizarea mai atentă a progreselor înregistrate, eforturile depuse de țările implicate în procesul de aderare, pentru a îmbunătăți incluziunea socială și economică a romilor, acordând mai multă atenție situației femeilor și fetelor rome;

8. consideră că politica și măsurile de integrare adoptate de statele membre trebuie să fie mai diferențiate, mai specifice și mai eficiente, impunându-se în special o diferențiere între nevoile diferitelor grupuri țintă, de exemplu între nevoile forței de muncă înalt calificate și cele ale forței de muncă slab calificate, între nevoile cetățenilor UE și cele ale resortisanților țărilor terțe, între nevoile migranților care au oferte de muncă, competențe lingvistice sau legături de familie în țara gazdă și cele ale migranților care nu au aceste lucruri, răspunzând astfel nevoilor tuturor migranților; reamintește că participarea depinde de disponibilitatea și accesibilitatea acestor măsuri, precum și de dreptul de a fi însoțit de familia apropiată și de dreptul de muncă pentru partenerii pe termen lung;

9. reamintește că aproximativ jumătate dintre migranții din UE sunt femei și că un statut independent de migrant pentru femei și dreptul de a lucra pentru soți constituie elemente esențiale pentru asigurarea unei integrări veritabile;

10. solicită o abordare cuprinzătoare care să includă aspecte legate de gen la nivel local, național și european; solicită adoptarea principiului includerii aspectelor legate de integrare („integration mainstreaming”), astfel încât problemele legate de integrare să fie luate în considerare în toate instrumentele politice, legislative și financiare, și, în acest sens, invită statele membre să solicite punctelor naționale de contact pentru integrare să raporteze progresele înregistrate în acest domeniu; solicită, de asemenea, Comisiei să înființeze un grup de lucru interdepartamental pentru integrare, care să abordeze temele integrării, migrației (lucrătorilor) și integrării pe piața muncii și care să implice toate direcțiile generale relevante și Serviciul European de Acțiune Externă, precum și părțile interesate;

11. salută instituirea Forumului european pentru integrare, care oferă societății civile o platformă de discuție cu privire la provocările și prioritățile referitoare la aspectele integrării migranților; ar saluta existența unor legături mai puternice între Forum și procesul politic și legislativ în curs de la nivelul UE;

12. consideră că integrarea reușită include, de asemenea, participarea la procesele decizionale politice și că ar trebui promovată, în special, participarea migranților în societate; susține, prin urmare, extinderea posibilităților de participare socială și codeterminare politică ale imigranților, precum și încurajarea acestora de a profita de astfel de oportunități;

13. reamintește importanța drepturilor de vot pentru migranți, în special la nivel local, ca instrument important pentru integrare și cetățenie activă; își exprimă preocuparea cu privire la subreprezentarea politică a minorităților la toate nivelurile de guvernare, inclusiv la nivelul statelor membre și în Parlamentul European;

14. subliniază faptul că este important să se recunoască faptul că identitățile culturale puternice nu afectează neapărat puterea unei identități naționale și că identitatea națională trebuie să fie suficient de deschisă și flexibilă pentru a include și caracteristicile specifice ale diverselor origini și contexte culturale ale cetățenilor, care alcătuiesc un stat pluralist;

15. subliniază și responsabilitatea țărilor de origine în ceea ce privește facilitarea integrării pe piața muncii prin asigurarea de cursuri accesibile de limbă și de pregătire, prin furnizarea de informații, prin monitorizarea agențiilor de recrutare pentru a asigura comportamentul lor responsabil și prin menținerea de contacte cu diaspora și/sau departamentele relevante ale ambasadelor lor din țările gazde; încurajează, prin urmare, țările de origine să continue să dezvolte programe în această privință;

16. solicită ca programele de limbă și integrare din țările gazdă să acopere - indiferent de contextul cultural, competențele și domeniul de expertiză profesională a imigrantului - istoria, cultura, valorile și principiile democrației europene, statul de drept și memoria europeană, subliniind drepturile și alte principii prevăzute în Carta drepturilor fundamentale și combătând stereotipuri de gen înrădăcinate;

17. atrage atenția asupra rolului tot mai important pe care îl joacă în integrare femeile migrante, care nu oferă doar un mare potențial pentru piața forței de muncă și de multe ori dețin un rol important în educarea copiilor și transmiterea standardelor și valorilor, ci și pentru că acestea sunt cel mai frecvent afectate de discriminare și violență; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a consolida în mod semnificativ poziția juridică și socială a femeilor, pentru a preveni discriminarea într-o întreagă serie de domenii politice și pentru a utiliza contribuția potențială a femeilor, în special la dezvoltarea economică și socială;

18. solicită statelor membre să dezvolte programe de educație și de comunicare pentru a informa femeile migrante cu privire la drepturile și responsabilitățile lor, precum și să înființeze servicii de consiliere multilingvă pentru femei;

19. solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze îndeaproape cu rețelele și ONG-urile care desfășoară activități privind aspectele legate de femeile migrante, cu scopul de a elabora politici sensibile la gen și a integra conceptul de egalitate de gen, pentru a proteja drepturile omului pe care le au femeile migrante, pentru a asigura egalitatea de șanse în domeniul ocupării forței de muncă și al accesului pe piața muncii, garantând drepturi egale, precum și pentru a combate și a împiedica toate tipurile de violență, exploatarea prin muncă și exploatarea sexuală, mutilarea genitală feminină, practicile incorecte, răpirea, sclavia, căsătoriile forțate și traficul de femei;

20. subliniază faptul că lipsa forței de muncă calificate ar trebui să fie abordată și prin educație și formare profesională și continuă cu caracter specific în statele membre și în întreprinderi; propune, în acest sens, extinderea dimensiunii internaționale a programului de mobilitate al UE pentru învățarea pe tot parcursul vieții; subliniază, în plus, faptul că slabele performanțe și ratele ridicate de abandon școlar care afectează copiii lucrătorilor migranți ar trebui abordate prin garantarea dreptului la educație al minorilor prin intermediul unor măsuri precum finanțarea, bursele de studiu, posibilitățile de formare în continuare și furnizarea de informații cu privire la sistemele educaționale ale statelor membre și la drepturile și obligațiile conexe în cât mai multe limbi cu putință; reamintește succesul sistemului educațional dual / sistemului de formare dual utilizat în anumite state membre în a-i sprijini pe tinerii migranți să intre pe piața muncii și în a reduce nivelul șomajului în rândul tinerilor; consideră necesare formarea cadrelor didactice în vederea gestionării diversității și analizarea posibilităților de recrutare a migranților în posturi din sectorul public, în special ca profesori; încurajează statele membre să promoveze antreprenorii etnici și recunoaște rolul lor important în integrare și crearea de locuri de muncă, precum și ca lideri ai comunităților;

21. invită statele membre să informeze studenții străini cu privire la oportunitățile de muncă după absolvire și să le faciliteze accesul pe piața internă a muncii, reamintind că persoanele care au trăit și și-au finalizat studiile într-o țară și au învățat limba acesteia pot fi considerate ca fiind deja integrate; menționează, în plus, dezavantajele economice la care se expune UE dacă risipește resursele investite în absolvenții de universități pentru că aceștia nu pot activa pe piața muncii în UE; invită statele membre, prin urmare, să evalueze mai bine cererea de muncă și să creeze oportunități echitabile de competiție profesională pentru lucrătorii migranți care și-au finalizat studiile pe teritoriul unui stat membru al UE;

22. reamintește că țările vecine ale UE sunt unele dintre principalele furnizoare de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă pe piețele europene ale muncii și reprezintă o resursă autentică pentru dezvoltarea acestora din urmă și că similitudinile din programele educaționale, contextul istoric și lingvistic reprezintă resurse valabile pentru integrarea lor;

23. invită Comisia să evalueze posibilitatea elaborării și introducerii unui sistem european comun de intrare bazat pe criterii transparente, în conformitate cu abordarea Cadrului european al calificărilor privind acumularea și transferul de credite, la care statele membre să participe în mod facultativ; constată că un astfel de sistem ar trebui să poată fi adaptat la condițiile de pe piața muncii, pentru a facilita afluxul extrem de necesar al forței de muncă calificate;

24. subliniază că principiul salariului egal și condițiilor egale de muncă pentru munca egală în același loc de muncă trebuie să se aplice muncitorilor calificați care sosesc atât din țările UE, cât și din țările terțe;

25. invită Comisia ca, în legătură cu sistemul de intrare propus, să ia în considerare dezvoltarea în cadrul EURES a unei platforme internaționale pentru prezentarea standardizată a profilului locurilor de muncă și al competențelor, ținând cont de abordarea Cadrului european al calificărilor privind acumularea și transferul de credite, cu scopul de a facilita recrutarea migranților care caută un loc de muncă, precum și comparația aptitudinilor, competențelor și calificărilor lor;

26. subliniază că participarea statelor membre la sistemul de intrare bazat pe abordarea Cadrului european al calificărilor privind acumularea și transferul de credite le-ar face mai atractive pentru resortisanții calificați ai țărilor terțe, care ar beneficia de simplificarea procedurilor;

27. subliniază importanța migrației calificate, orientată către nevoi și însoțită de măsuri de integrare, și solicită Comisiei și statelor membre ca, împreună cu regiunile și orașele, să introducă un sistem comun de coordonare la nivel european vizând identificarea cererii de forță de muncă și o gestionare mai eficientă a migrației lucrătorilor; salută, prin urmare, propunerea Comisiei de a institui o platformă europeană de dialog cu privire la gestionarea migrării forței de muncă, precum și o evaluare sistematică și periodică a cererii și ofertei pe termen lung pe piața muncii UE până în 2020, defalcată pe sectoare, ocupații, niveluri de calificare și state membre; subliniază că un astfel de plan ar trebui, de asemenea, să identifice cu claritate deficitele de forță de muncă din UE pe termen scurt și mediu;

28. recomandă ca un astfel de sistem să prevadă cel puțin o listă a meseriilor pentru care lipsește forța de muncă și o analiză a nevoilor pe baza datelor provenind de la angajatori;

29. invită statele membre ca, ținând cont de clauza de preferință comunitară și atât în ciuda, cât și ca urmare a deficitului constant de lucrători calificați, să promoveze mobilitatea în cadrul UE și să faciliteze astfel condițiile de recrutare, recrutarea însăși și integrarea cetățenilor UE provenind din alte state membre; invită statele membre să dezvolte instrumente și mecanisme pentru a remedia deficitele de pe piața muncii prin intermediul mobilității din interiorul UE și să investească în servicii pentru reintegrarea migranților din UE care nu au avut succes în căutarea unui loc de muncă și s-au întors în țara de origine;

30. subliniază că tema migrației forței de muncă nu trebuie utilizată pentru a stârni teamă în rândul populației; observă că ideile preconcepute bazate pe prejudecăți și resentimente subminează solidaritatea ca fundament al societății, motiv pentru care exploatarea populistă a temei ar trebui, prin urmare, respinsă cu fermitate;

31. reamintește rolul important al mijloacelor de comunicare în masă în formarea opiniei publice cu privire la imigrație și integrare și solicită ca jurnalismul responsabil să promoveze respectul reciproc și înțelegerea reciprocă a similitudinilor și diferențelor;

32. consideră că migranții, refugiații și solicitanții de azil ar trebui să aibă un acces mai ușor pe piața muncii, fără să se confrunte cu dificultăți în obținerea acestui acces, și că aceștia ar trebui să se poată baza pe o evaluare rapidă și la costuri mici și, după caz, pe recunoașterea și validarea diplomelor, calificărilor și competențelor dobândite prin învățarea formală, non-formală sau informală; invită, prin urmare, Comisia să prezinte propuneri concrete cu privire la modalitatea de recunoaștere a calificărilor profesionale și a diplomelor resortisanților țărilor terțe, inclusiv o evaluare eficientă a competențelor în cazul absenței documentelor; reamintește că este important, în acest sens, să se sprijine transparența aptitudinilor, a calificărilor și a competențelor în țările partenere;

33. ia act de faptul că imigrarea orientată spre piața muncii poate avea efecte pozitive asupra sistemelor de securitate socială ale statului membru gazdă, garantând o forță de muncă calificată și sporind avantajele concurențiale grație diversității culturale (cunoașterea limbilor, experiență în străinătate, mobilitate etc.);

34. invită Comisia și statele membre să colaboreze cu țările partenere pentru a pune mai mult accent pe combaterea exploatării copiilor prin muncă, în vederea creării în schimb a unor locuri de muncă decente pentru adulți și pentru a le permite copiilor să primească o educație adecvată;

35. susține punerea în aplicare a libertății de asociere a sindicatelor și a dreptului de negociere colectivă fără excepții, pentru a pune în practică, a îmbunătăți și apăra condițiile de muncă decente;

36. invită Comisia și statele membre să coreleze politicile în materie de refugiați, de educație și privind piața muncii și să permită un acces cât mai rapid al solicitanților de azil pe piața muncii și la educație;

37. solicită pregătirea cât mai rapidă a migranților pentru piața muncii din țara gazdă; menționează, în acest context, exemple de bune practici în domeniul integrării pe piața muncii, cum ar fi consilierea pentru migranți, ghiduri de integrare, programe de tip „migranți pentru migranți” și cursuri de limbă bazate pe educația profesională, precum și ajutarea și încurajarea copiilor de vârstă școlară ai migranților și sprijinirea întreprinderilor nou create de către persoanele calificate de origine migrantă;

38. subliniază că învățarea limbii țării gazdă constituie baza succesului pe piața europeană a muncii orientată spre servicii; subliniază, de asemenea, că statele membre trebuie să se asigure că sunt disponibile suficiente posibilități de învățare a limbii, în așa fel încât barierele lingvistice din lumea muncii să încetează să mai fie un obstacol, și salută inițiativele proprii ale întreprinderilor din acest domeniu;

39. invită statele membre, în acest context, să ofere migranților o mai bună informare cu privire la oportunități și provocări, la subvențiile europene și naționale, precum și la organizațiile și organismele care acordă sprijin în domeniul muncii independente;

40. sprijină intenția Comisiei de a declara 2015 drept Anul European al Integrării, însă îndeamnă Comisia să se concentreze în special asupra „Integrării prin muncă”; invită Comisia să se asigure că Anul Integrării implică texte legislative și valori de referință concrete pentru statele membre;

41. încurajează statele membre să dezvolte și să facă schimb de cele mai bune practici în promovarea diversității la locul de muncă, de exemplu prin îndrumare, sprijin pentru întreprinderile nou înființate, programe de integrare, muncă subvenționată, grupuri țintă, planuri de diversificare, consiliere individuală, cursuri de limbă și îmbunătățirea competențelor, precum și campanii împotriva discriminării;

42. constată că, în numeroase state membre, nu se fac suficiente eforturi pentru integrarea migranților și că, prin urmare, încă sunt necesare mai multe eforturi specifice din partea autorităților; consideră că acest fapt se datorează și unei abordări eronate prin care migranții sunt reprezentați în principal ca un risc la adresa siguranței și că există o percepție insuficientă a aspectelor pozitive; consideră că, astfel, de multe ori, calificările obținute în țara de origine nu sunt recunoscute în măsura în care ar trebui să fie;

43. recunoaște potențialul migrației circulare (a forței de muncă) de a genera o situație avantajoasă pentru toți cei implicați, care să aducă beneficii în egală măsură migrantului, țării gazdă și țării de origine, și invită statele membre să fie deschise acestei forme de imigrație și emigrație și să o faciliteze;

44. subliniază importanța, în migrarea circulară, a concentrării asupra persoanei și a garantării că cunoștințele și aptitudinile dobândite de aceasta pot fi utilizate la întoarcerea sa;

45. invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației circulare și să o includă în negocieri și acorduri, în special în Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate, precum și în dialogurile conexe privind migrația și mobilitatea și parteneriatele pentru mobilitate;

46. acceptă, ca un cadru alternativ pentru situația în care una din părți nu este pregătită să-și asume setul complet de obligații generate de un parteneriat pentru mobilitate, încheierea unor agende comune pentru migrație și mobilitate între UE și țări terțe, subliniind totodată, că aceasta ar fi doar o fază de tranziție;

47. salută în special, în acest sens, intenția de a introduce centre de resurse pentru migrație și mobilitate (CRMM) în țările partenere în cadrul parteneriatului pentru mobilitate și al agendelor comune și îndeamnă ca ideea acestor centre să fie propusă și țărilor terțe;

48. solicită promovarea de strategii inteligente în materie de migrație circulară, susținute de mijloacele, garanțiile și premisele juridice necesare pentru crearea de locuri de muncă sigure și pentru împiedicarea migrației nereglementare;

49. observă că o cooperare de succes de acest gen necesită un angajament pe termen lung, iar UE se află într-o poziție unică pentru asigura acest angajament prin intermediul instrumentelor sale financiare, de exemplu prin sprijinirea programelor de returnare și integrare, care conțin o componentă dedicată migrației circulare;

50. subliniază necesitatea ca programele de migrație circulară să devină flexibile și să se țină seama de articolul 8 din CEDO și de Directivele 2003/109/CE și 2003/86/CE;

51. subliniază, în acest sens, utilitatea cursurilor de limbă și a îmbunătățirii competențelor înainte de sosirea în țara gazdă, precum și a pregătirii întoarcerii și amintește posibilitatea înființării unor birouri de pregătire a călătoriei atât în țara de origine, cât și în țara gazdă;

52. ținând seama de faptul că politica privind migrația și cea privind piața muncii ar trebui să meargă mână în mână, invită Comisia ca, în acest sens, să consolideze și să trateze ca prioritare legăturile dintre cererea de forță de muncă, migrația circulară, politica de dezvoltare, politica de vecinătate și politica externă; salută sprijinul financiar pe care UE l-a oferit până acum pentru gestionarea migrației în țările terțe, de exemplu Migration EU expertise II (MIEUX II) și solicită, în finanțarea proiectelor europene, dezvoltarea unor sinergii cât mai mari între Fondul social european și Fondul pentru azil și migrație;

53. salută actualele instrumente ale UE destinate elaborării de politici în materie de integrare, de exemplu rețeaua punctelor naționale de contact pentru integrare, site-ul european pentru integrare, Ghidul european pentru integrare, Fondul european de integrare, Fondul pentru azil și migrație, portalul UE privind migrația și modulele de integrare europeană;

54. reamintește principiile de bază comune ale UE privind integrarea imigranților (PBC); regretă faptul că statele membre nu utilizează în prezent Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe la potențialul său maxim și reamintește că obiectivul fondului este de a sprijini acțiunile statelor membre în vederea punerii în aplicare a PBC;

55. subliniază necesitatea de a identifica, de a partaja și de a promova schimbul de bune practici între statele membre și statele care nu sunt membre ale UE, care promovează politicile de imigrare cele mai echitabile din punctul de vedere al genului;

56 subliniază faptul că este necesar să se valorifice în mod optim Anul European al Cetățenilor 2013 pentru a acorda atenție mobilității libere și participării depline a femeilor migrante la societatea europeană;

57. solicită statelor membre să organizeze campanii destinate imigranților, pentru a combate stereotipurilor de gen persistente în comunitățile vizate, îmbunătățind integrarea și participarea femeilor migrante în societate, în economie, în educație și pe piața muncii și combătând violența de gen;

58. menționează că mulți potențiali migranți se confruntă cu lungi perioade de așteptare la serviciile consulare ale statelor membre din țara de origine, astfel încât o angajare în timp util, fiabilă și fără probleme într-un raport de muncă circular devine extrem de dificilă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să analizeze cu seriozitate înființarea unui serviciu consular european comun în cadrul delegațiilor UE și al ambasadelor statelor membre;

59. încurajează instruirea personalului de la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în special a personalului care lucrează în delegațiile UE, cu privire la Abordarea globală a migrației, pentru a asigura o integrare eficientă a politicii de imigrare a UE în cadrul acțiunilor sale externe;

60. încurajează ferm SEAE să urmărească un rol de coordonare mai activ în dimensiunea externă a politicilor publice în domeniul migrației;

61. ținând seama de principiul subsidiarității, invită statele membre să permită intrarea în legalitate a persoanelor fără acte care își pot asigura existența prin muncă și să se ocupe rapid și competent de cererile pentru reînnoirea deciziilor privind statutul și a documentelor, astfel încât migranții ilegali să poată participa la viața socială, politică și economică a statului membru în cauză; reamintește importanța gestionării inteligente a frontierelor la nivelul UE, precum și posibilitatea monitorizării prin intermediul elementelor de identificare biometrică;

62. consideră că sunt necesare reguli clare, echitabile și nediscriminatorii pentru intrare și ședere, care să fie conforme normelor statului de drept la nivel național și european; subliniază faptul că criteriile de intrare trebuie să fie ușor de înțeles și valabile pe termen lung; ia act de faptul că dreptul de ședere pe termen lung obținut într-un interval de timp previzibil constituie o perspectivă esențială în ce privește integrarea; subliniază faptul că competențele lingvistice sunt importante și că ar trebui încurajate și sprijinite, însă nu trebuie utilizate ca instrument de selectare sau sancționare;

63. observă, cu referire la Directivele 2008/115/CE și 2009/52/CE, că migrația ilegală a forței de muncă poate fi limitată atât prin mijloace de monitorizare eficiente, cât și printr-o mai bună disponibilitate a oportunităților de migrare legale;

64. deploră situația disperată a migranților fără documente și a solicitanților de azil respinși din UE, dintre care mulți au un trai precar, și solicită să se găsească soluții, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză; constată că migranții fără documente au foarte puține perspective de integrare și că deschiderea canalelor de regularizare ar îmbunătăți perspectivele integrării;

65. regretă recentele modificări aduse legislației privind „dreptul de a obține cetățenia la naștere” din unele state membre, având ca rezultat creșterea numărului de cazuri de apatridie în UE;

66. subliniază faptul că atât imigrația legală, cât și cea ilegală sunt fenomene curente și că este necesar un cadru juridic comun cu privire la politicile de migrație pentru a proteja migranții și eventualele victime, în special femeile și copii, care sunt vulnerabili la diverse forme de crimă organizată în contextul migrației și al traficului de ființe umane; subliniază, de asemenea, că migrația ilegală poate fi redusă prin intermediul unui cadru juridic comun;

67. condamnă faptul că multe femei imigrante sunt înșelate în țările de proveniență, promițându-li-se contracte de muncă în țări dezvoltate, iar unele dintre ele chiar sunt sechestrate pentru a fi exploatate sexual de către grupări mafiote și rețele de trafic de persoane; solicită statelor membre să își intensifice eforturile în vederea combaterii acestor practici abuzive și inumane;

68. solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să stabilească un cadru juridic care să le garanteze femeilor imigrante dreptul de a deține propriul pașaport și propriul permis de ședere și care să prevadă posibilitatea ca orice persoană care le reține aceste documente să răspundă penal;

69. subliniază faptul că majoritatea locurilor de muncă ocupate de femeile imigrante se concentrează în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire personală, indiferent de nivelul de studii și de experiența profesională; regretă faptul că marea majoritate lucrează fără contract, cu salarii foarte mici și fără niciun fel de drepturi sociale;

70. salută Convenția OIM nr. 189 privind lucrătorii casnici, care va intra în vigoare în 2013, și invită toate statele membre să o ratifice fără întârziere;

71. salută deciziile adoptate de UE cu privire la coordonarea sistemelor de securitate socială cu Algeria, Maroc, Tunisia, Croația, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Israel, Muntenegru, San Marino, Albania și Turcia; invită Comisia să ia măsuri pentru a aborda chestiunea coordonării securității sociale pentru resortisanții țărilor terțe, în special menținerea drepturilor în momentul părăsirii sau reintrării în UE și să însoțească politica de migrație a UE cu măsuri adecvate care să abordeze drepturile dobândite în materie de securitate socială ale migranților;

72. salută în acest context Convenția ibero-americană privind securitatea socială și propune să se ofere posibilitatea ca și alte state membre să adere, alături de Portugalia și Spania, la această convenție ca platformă a coordonării europene; subliniază faptul că, deși acordurile bilaterale dintre statele membre ale UE și țările terțe pot oferi o protecție a securității sociale mai bună, acestea îngreunează cunoașterea drepturilor lor de securitate socială de către resortisanții țărilor terțe care circulă în țările UE; salută, prin urmare, propunerea Comisiei de a crea un mecanism UE pentru schimbul de bune practici și de informații cu privire la coordonarea în domeniul securității sociale și propune colectarea, prelucrarea și publicarea transparentă de către Comisie a acordurilor naționale bilaterale care există; invită Comisia să ofere orientări statelor membre care semnează orice acord bilateral, pentru a asigura o aplicare mai uniformă în toată UE, respectând atât coordonarea UE în domeniul securității sociale, cât și convențiile OIM cu privire la securitatea socială;

73. invită statele membre și Comisia să lărgească domeniul practic al acordurilor UE de asociere atât cu țările terțe, cât și cu regiunile mai extinse în ceea ce privește securitatea socială; solicită, prin urmare, ca Dimensiunea externă a coordonării securității sociale în UE să fie inclusă ca un element important în relațiile externe ale UE și negocierile purtate de UE cu țările terțe;

74. atrage atenția că, prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 1231/2010, drepturile acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 au fost extinse la resortisanții țărilor terțe, dar că aceste drepturi pot fi exercitate doar în cadrul activităților transfrontaliere în interiorul UE, majoritatea resortisanților țărilor terțe fiind astfel excluși; așteaptă ca măsurile legate de accesul la securitatea socială incluse deja în legislația UE, precum Directiva privind permisul unic, să fie aplicate pe deplin;

75. salută, în acest sens, extinderea domeniului de aplicare al normelor pentru resortisanții țărilor terțe cuprinse în Directiva 2009/50/CE (Directiva privind Cartea Albastră) și invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a directivei respective și impactul acesteia asupra pieței forței de muncă;

76. subliniază că drepturile cetățenilor UE trebuie protejate și în afara UE, inclusiv în cazul în care lucrează sau au lucrat în țări terțe;

77. solicită, așadar, să se adopte o abordare unitară și reciprocă la nivelul UE pentru coordonarea securității sociale în raport cu țările terțe, care să includă toți cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe, fără a aduce prejudicii drepturilor resortisanților țărilor terțe derivate din acordurile de asociere și dezvoltate de Curtea de Justiție Europeană;

78. propune, de asemenea, să se analizeze oportunitatea unui așa-numit „al 28-lea regim” facultativ, benevol și cuprinzător pentru imigranți și cetățeni ai UE aflați în alte state ale UE;

79. salută crearea unei cărți europene de asigurare de sănătate și invită ca utilizarea sa să fie extinsă și simplificată în continuare;

80. subliniază că piața muncii europene este atractivă în măsura în care pensiile și beneficiile sociale sunt transferabile și își păstrează valabilitatea în cazul unei reîntoarceri;

81. salută adoptarea Directivei privind permisul unic, care permite transferabilitatea drepturilor la pensie pentru resortisanții țărilor terțe și urmașii acestora în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004; invită președințiile actuale și viitoare ale UE, împreună cu Comisia, să relanseze negocierile cu privire la propunerea de directivă referitoare la transferabilitatea drepturilor de pensie suplimentare;

82. subliniază că UE joacă un rol de pionierat în dimensiunea externă a coordonării securității sociale și este în măsură să stabilească standarde globale;

83. atrage atenția asupra necesității de a elabora sisteme de informare adecvate pentru migranți, inclusiv în ceea ce privește accesul la programele și serviciile relevante, permițând migranților potențiali să evalueze în mod corespunzător costurile și beneficiile migrării și sprijinindu-i astfel pe aceștia să adopte o decizie în acest sens; propune ca imigranților să li se pună la dispoziție în momentul sosirii informații cu privire la poziția lor legală la întoarcere; solicită ca în acest scop să se utilizeze sistemul MISSOC (Sistemul UE de informare reciprocă cu privire la protecția socială);

84. solicită Comisiei și statelor membre să organizeze campanii de informare europene și naționale, care să vizeze creșterea nivelului de participare a femeilor migrante la viața democratică, precum și să organizeze și să sprijine platforme de schimburi pentru femeile migrante;

85. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor naționale.

[1] CESE 638/2012 - SOC/449.
[2] JO L 251, 3.10.2003, p. 12.
[3] JO L 16, 23.1.2004, p. 44.
[4] JO L 343, 23.12.2011, p. 1.
[5] JO L 168, 30.6.2009, p. 24.
[6] JO L 155, 18.6.2009, p. 17.
[7] JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
[8] Texte adoptate, P6_TA(2009)0019.
[9] Texte adoptate, P6_TA(2006)0318.
[10] JO L 289, 3.11.2005, p. 15.
[11] JO L 302, 2.12.2000, p. 16.
[12] JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
[13] JO L 166, 30.4.2004, p. 1.
[14] JO L 344, 29.12.2010, p. 1.
[15] Rețeaua europeană a orașelor pentru politici locale de integrare a migranților
[16] Autoritățile europene regionale și locale pentru integrarea migranților

EXPUNERE DE MOTIVE

Uniunea Europeană se află într-un moment de cotitură din punct de vedere al politicii de ocupare a forței de muncă. Pentru prima dată în secolele XX și XXI se întâmplă ca, pe timp de pace, populația aptă de a munci să scadă, fenomen care a început în 2012. Dacă imigrația nu va crește, în următorii zece ani va scădea cu încă 14 milioane de persoane.

Pe termen lung acest fenomen afectează negativ echilibrul sistemelor de pensii europene, pe termen scurt și mediu cauzând o penurie de forță de muncă calificată. Este o situație care se face deja simțită, în ciuda unei rate a șomajului în UE de aproximativ 10 % (23,8 milioane) și care se va agrava în următorii ani. De exemplu, în 2015 între 380 000 și 700 000 de locuri de muncă în domeniul IT vor fi neocupate în întreaga Europă.

O soluție viabilă la această dublă dilemă – scăderea populației aptă de muncă și penuria de lucrători calificați – este migrația lucrătorilor calificați. Cetățenii europeni au înțeles acest lucru și sondajele Eurobarometrului arată că 70 % dintre aceștia consideră că imigranții sunt importanți pentru economia europeană.

La fel de evident este însă faptul că fără strategii migrația generează dificultăți și periclitează competitivitatea UE. UE trebuie să se afirme în competiția globală pentru cele mai strălucite minți. Statele membre trebuie să vizeze o migrație calitativă și nu una cantitativă. Este deja evident că atragerea de forță de muncă înalt calificată va fi o provocare. Integrarea cetățenilor UE și a resortisanților țărilor terțe provenind din familii de migranți devine o problemă socială a timpului nostru.

Este exact problema cu care ne-am confruntat până în prezent. Mult prea multă vreme statele membre au lăsat migrația la voia întâmplării, fără să definească un concept clar, ceea ce a fost frustrant atât pentru țara gazdă, cât și, mai ales, pentru migranți. În prezent migranții sunt mult mai afectați decât localnicii de șomaj, de neconcordanța între cererea și oferta de calificări („skills mismatch”), de munca prost plătită sau abandonul școlar. Ca titlu de exemplu, în raport cu media UE, rata ocupării forței de muncă a resortisanților țărilor terțe cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani este cu 10 puncte procentuale sub rata de ocupare a populației locale.

Contribuția migranților la societatea noastră nu poate fi însă îndeajuns apreciată. Din 2000, aproximativ un sfert din noile locuri de muncă au fost create prin contribuția migranților. În 2011, în cele 27 de state membre ale UE trăiau 48,9 milioane de oameni născuți în străinătate (9,7 % din populația totală a UE).

Prin urmare, este necesar să se realizeze concomitent o integrare a celor care se află deja aici și o migrație gestionată, succesul fiind posibil doar în măsura în care Europa se constituie într-un continent al culturii toleranței, de unde sunt eliminate excluderea socială, rasismul și discriminarea.

La fel de clar ar trebui să fie faptul că ocuparea forței de muncă este cheia către o integrare reușită.

Prin urmare, raportoarea își dorește ca statele membre să adopte o politică de integrare diferențiată, adaptată necesităților și de calitate superioară. În acest sens, esențială este mai ales o diferențiere între grupurile țintă. Problemele legate de integrare trebuie tratate printr-o abordare cuprinzătoare la nivel local, național și european, și avute în vedere în toate instrumentele politice, legislative și financiare („Integration Mainstreaming”).

Prin urmare, actualele măsuri ale Comisiei trebuie corelate și comunicate mai bine. Un prim pas în această direcție ar fi înființarea unui grup interdepartamental pentru integrare, care să abordeze problema integrării, a migrației (lucrătorilor) și a integrării pe piața muncii și care să cuprindă toate direcțiile generale relevante și Serviciul European de Acțiune Externă.

În plus, trebuie înființată o rețea pentru integrare a autorităților locale și regionale care să implice în promovarea integrării toți actorii sociali de pe plan local, în baza principiului „de jos în sus”.

Pentru a promova migrația orientată către nevoi, raportoarea solicită Comisiei și statelor membre ca, împreună cu regiunile și orașele, să introducă un sistem european comun vizând identificarea cererii de forță de muncă în scopul unei mai bune analize și gestionări a migrației forței de muncă.

Comisia ar trebui să introducă un sistem european comun de punctaj bazat pe criterii clare și având un caracter facultativ. În măsura în care nu dispun de un sistem de punctaj propriu, statele membre pot participa la sistemul european, dezvoltându-și și optimizându-și astfel propria politică națională în materie de migrație. Un astfel de sistem trebuie adaptat la condițiile pieței muncii, pentru a facilita afluxul extrem de necesar al forței de muncă calificate.

Migranții trebuie să se bucure de drepturi egale la accesul pe piața muncii, fiind necesară recunoașterea și validarea rapidă și cu costuri reduse a diplomelor, calificărilor și competențelor acestora.

În plus, Comisia trebuie să elaboreze un cadru internațional al competențelor, care să cuprindă prezentarea standardizată a profilului locurilor de muncă și al competențelor, pentru a facilita astfel recrutarea și comparația migranților care își caută un loc de muncă.

Migrația circulară reprezintă un alt model de viitor, care trebuie și poate să genereze o situație avantajoasă pentru toți cei implicați, aducând beneficii în egală măsură migrantului, țării gazdă și țării de origine.

Comisia și statele membre trebuie, așadar, să consolideze cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației circulare și să o includă în negocieri și tratate. Sunt necesare o abordare integrată și crearea de legături între nevoia de forță de muncă, migrația circulară, politica de dezvoltare și politica externă. Acest demers ar trebui să conducă la o strategie inteligentă în materie de mobilitate circulară, care să prevadă mijloacele și garanțiile și premisele juridice necesare pentru crearea de locuri de muncă sigure și pentru împiedicarea migrației ilegale.

Cursurile de limbă și îmbunătățirea competențelor înainte de sosirea în țara gazdă, precum și o pregătire a întoarcerii sunt elemente care trebuie integrate într-o abordare cuprinzătoare. Înființarea unor așa-numite „pre-departure desks” (birouri de pregătire a călătoriei) în țara de origine și țara gazdă sau crearea planificată de centre de resurse pentru migrație și mobilitate în țările partenere în cadrul parteneriatelor pentru mobilitate și al agendelor comune sunt, prin urmare, măsuri adecvate. În acest context este oportun să se analizeze și opțiunea deschiderii unui serviciu consular european comun în cadrul delegațiilor UE, menit să reglementeze și să centralizeze componenta administrativă a migrației circulare.

În cele din urmă, este evident că globalizarea economică este însoțită de o globalizare socială, fenomen care afectează în special coordonarea externă a securității sociale pentru cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe. Piața muncii europene este atractivă și în măsura în care pensiile și beneficiile sociale sunt transferabile și își păstrează valabilitatea în cazul unei reîntoarceri.

Raportoarea solicită, așadar, să se întreprindă toți pașii necesari pentru crearea unui sistem unitar și transparent la nivelul UE. În relațiile externe, Uniunea trebuie să urmărească realizarea unei abordări unitare pentru coordonarea securității sociale în raport cu țările terțe, care să includă toți cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe.

Un prim pas în acest sens este să se tragă concluziile relevante din actualele acorduri UE privind coordonarea securității sociale și/sau transformarea Convenției ibero-americane privind securitatea socială într-o platformă deschisă și altor state europene.

Raportoarea propune, de asemenea, să se analizeze oportunitatea unui așa-numit „al 28-lea regim” facultativ, benevol și cuprinzător pentru imigranți și cetățeni ai UE aflați în alte state ale UE.

AVIZ al Comisiei pentru libertĂŢi civile, justIŢie Şi afaceri interne (22.1.2013)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale

(2012/2131(INI))

Raportor pentru aviz (*): Juan Fernando López Aguilar

(*)

Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. ia act de faptul că în 2011, în cele 27 de state membre ale UE trăiau 48,9 milioane de oameni născuți în străinătate (9,7% din populația totală a UE); dintre aceștia, 16,5 milioane proveneau din alt stat membru al UE (3,3%), iar 32,4 milioane din afara UE (6,4%);

2. consideră că angajamentul reciproc în ceea ce privește integrarea poate atinge cea mai largă bază de sprijin în societate numai în condițiile în care integrarea este înțeleasă ca sarcină transversală iar statele membre discută activ și deschis cu populația, oferind soluții credibile pentru actualele provocări pe care le presupune integrarea;

3. subliniază faptul că într-o societate tot mai globalizată, a cărei bunăstare se datorează schimbului de bunuri și servicii și contribuției semnificative a migranților, mobilitatea forței de muncă reprezintă o contribuție importantă și valoroasă; consideră că participarea în condiții egale pe piața muncii este o condiție prealabilă fundamentală a integrării;

4. subliniază faptul că impactul schimbărilor demografice din Europa va crește în următoarele decenii, deoarece societatea se confruntă cu o populație care îmbătrânește, cu o speranță de viață mai lungă și un declin al populației cu vârstă de încadrare în muncă; ia notă de faptul că necesitatea creșterii migrației face ca politicile incluzive și eficace de integrare să devină esențiale;

5. subliniază angajamentele asumate în privința Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă integrării; subliniază în acest context potențialele beneficii ale îmbunătățirii integrării migranților într-o serie de domenii ale piețelor muncii;

6. salută actualele instrumente ale UE destinate elaborării de politici în materie de integrare, printre care se numără, de exemplu, rețeaua punctelor naționale de contact pentru integrare, site-ul european pentru integrare, Ghidul european pentru integrare, Fondul european de integrare, Fondul pentru azil și migrație, portalul UE privind migrația și modulele de integrare europeană;

7. subliniază că integrarea este cea mai eficientă în comunitățile locale și că este nevoie, prin urmare, de sprijinul UE pentru crearea unei rețele de integrare a autorităților locale și regionale, care să implice toate organismele societății civile de la nivel local, în conformitate cu principiul „de jos în sus” și care ar putea în măsura posibilului, urma exemplele pe care le reprezintă programele CLIP[1], ERLAIM[2], ROUTES, City2City și EUROCITIES; subliniază că în acest context o sarcină importantă le revine localităților și orașelor și că se cuvine ca acestea să fie sprijinite în mod deosebit;

8. consideră că sunt necesare reguli clare și echitabile pentru intrare și ședere; fără caracter discriminatoriu și care trebuie să fie conforme normelor statului de drept la nivel național și european; subliniază faptul că criteriile de intrare trebuie să fie ușor de înțeles și valabile pe termen lung; ia act de faptul că dreptul de ședere pe termen lung obținut într-un interval de timp previzibil constituie o perspectivă esențială în ce privește integrarea; subliniază faptul că competențele lingvistice sunt importante și că ar trebui încurajate și sprijinite, însă nu trebuie utilizate ca instrument de selectare sau sancționare;

9. consideră că principiul liberei circulații a persoanelor ar trebui să se aplice, printre altele, și pentru a favoriza funcționarea corespunzătoare a pieței interne; ia act de faptul că persoanele care au imigrat în Uniunea Europeană ar trebui să poată beneficia de drepturile sociale și de muncă dobândite în decursul activității lor profesionale;

10. subliniază faptul că atât imigrația legală, cât și cea ilegală sunt fenomene curente și că este necesar un cadru juridic comun cu privire la politicile de migrație pentru a proteja migranții și eventualele victime, în special femeile și copii, care sunt vulnerabili la diverse forme de crimă organizată, în contextul migrației și traficului de ființe umane; subliniază, de asemenea, că migrația ilegală poate fi redusă prin intermediul unui cadru juridic comun;

11. consideră că integrarea reușită implică, de asemenea, participarea la procesele decizionale politice și că ar trebui promovată, în special, participarea migranților în societate; susține, prin urmare, extinderea posibilităților de participare socială și codeterminare politică ale imigranților, precum și încurajarea acestora de profita de astfel de oportunități;

12. observă, cu referire la Directivele 2008/115/CE și 2009/52/CE, că migrația ilegală a forței de muncă poate fi limitată atât prin mijloace de monitorizare eficiente, cât și printr-o mai bună disponibilitate a oportunităților de migrare legale;

13. subliniază că pentru a asigura integrarea reușită a migranților trebuie aplicate legile împotriva discriminării iar orice încălcare trebuie sancționată; subliniază, în acest context, faptul că este deosebit de important să nu fie tolerată nicio discriminare bazată pe origine sau religie;

14. reamintește că integrarea este un proces bidirecțional continuu care necesită atât implicarea resortisanților țărilor care nu fac parte din UE, cât și a societății-gazdă; salută numeroasele exemple de bune practici din toată UE privind integrarea migranților, a solicitanților de azil și a persoanelor care beneficiază de protecție internațională, adesea prin intermediul unor proiecte desfășurate de autoritățile locale, care au un rol esențial în atingerea obiectivelor de integrare;

15. consideră că măsurile de integrare la nivel local, regional și național constituie un punct de plecare important; consideră, în acest sens, că sunt necesare accesul nediscriminatoriu la sisteme de securitate socială și sănătate, precum și măsuri de sprijin în domeniul educației orientate către grupuri-țintă; subliniază faptul că, în toate statele membre, ar trebui bine dezvoltate și puse la punct sistemele de reclamații și consiliere împotriva discriminării, însoțite de competențe specifice pentru a impune sancțiuni;

16. constată că, în numeroase state membre, nu se fac suficiente eforturi pentru integrarea migranților și că, prin urmare, încă sunt necesare mai multe eforturi specifice din partea autorităților; consideră că acest fapt se datorează și unei abordări eronate prin care migranții sunt reprezentați în principal ca un risc la adresa siguranței; aspectele pozitive sunt prea puțin luate în considerare; consideră că, astfel, de multe ori, calificările obținute în țara de origine nu sunt recunoscute în măsura în care ar trebui să fie;

17. reamintește principiile de bază comune ale UE privind integrarea imigranților (PBC); regretă faptul că statele membre nu utilizează în prezent Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe la potențialul său maxim și reamintește că obiectivul fondului este de a sprijini acțiunile statelor membre în vederea punerii în aplicare a PBC;

18. ia act de obstacolele și discriminările cu care se confruntă migranții legali în ceea ce privește accesul lor la locuri de muncă;

19. subliniază că tema migrației forței de muncă nu trebuie utilizată pentru a stârni teamă în rândul populației; observă că ideile preconcepute bazate pe prejudecăți și resentimente subminează solidaritatea ca fundament al societății, motiv pentru care exploatarea populistă a temei ar trebui prin urmare, respinsă cu fermitate;

20. reamintește importanța drepturilor de vot pentru migranți, în special la nivel local, ca instrument important pentru integrare și cetățenie activă; își exprimă preocuparea cu privire la subreprezentarea politică a minorităților la toate nivelurile de guvernare, inclusiv la nivelul statelor membre și în Parlamentul European;

21. deploră situația disperată a migranților fără documente și a solicitanților de azil respinși din UE, dintre care mulți au un trai precar, și solicită să se găsească soluții, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză; constată că migranții fără documente au foarte puține perspective de integrare și că deschiderea canalelor de regularizare ar îmbunătăți perspectivele integrării;

22. reamintește că aproximativ jumătate dintre migranții din UE sunt femei; evidențiază faptul că un statut independent de migrant pentru femei și dreptul de a lucra pentru soți constituie elemente esențiale pentru asigurarea unei integrări veritabile;

23. regretă recentele modificări aduse legislației privind „dreptul de a obține cetățenia la naștere” din unele state membre, având ca rezultat creșterea numărului de cazuri de apatridie în UE;

24. reamintește rolul important al mijloacelor de comunicare în masă în formarea opiniei publice cu privire la imigrație și integrare și solicită ca jurnalismul responsabil să promoveze respectul reciproc și înțelegerea reciprocă a similitudinilor și diferențelor;

25. salută instituirea Forumului european pentru integrare care oferă societății civile o platformă de discuție cu privire la provocările și prioritățile referitoare la aspectele integrării migranților; ar saluta existența unor legături mai puternice între forum și procesul politic și legislativ în curs de la nivelul UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	10.1.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 17 2
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Rita Borsellino, Emine Bozkurt, Philip Claeys, Carlos Coelho, Ioan Enciu, Frank Engel, Cornelia Ernst, Kinga Gál, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Baroness Sarah Ludford, Monica Luisa Macovei, Svetoslav Hristov Malinov, Véronique Mathieu, Anthea McIntyre, Louis Michel, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Renate Sommer, Rui Tavares, Nils Torvalds, Wim van de Camp, Axel Voss, Renate Weber, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka, Auke Zijlstra
Membri supleanți prezenți la votul final	Alexander Alvaro, Dimitrios Droutsas, Mariya Gabriel, Ana Gomes, Stanimir Ilchev, Iliana Malinova Iotova, Jean Lambert, Marian-Jean Marinescu, Joanna Senyszyn
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Iuliu Winkler

[1] Rețeaua europeană de orașe pentru politici locale de integrare a migranților
[2] Autoritățile europene regionale și locale pentru integrarea migranților

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (6.12.2012)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale

(2012/2131(INI))

Raportor pentru aviz: Cristian Dan Preda

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. sprijină încercarea de a standardiza dialogurile privind migrația și mobilitatea în cadre mai largi pentru relațiile bilaterale și încheierea unor parteneriate pentru mobilitate și consideră că ar trebui să se acorde prioritate vecinătății Uniunii ca întreg în acest context;

2. este ferm convins că obiectivul central al dialogurilor privind migrația și mobilitatea este de a sprijini și încuraja migrația legală, inclusiv migrația forței de muncă; prin urmare, solicită acțiuni concrete care urmează să fie luate în cadrul parteneriatelor pentru a facilita migrația, în special prin recunoașterea calificărilor lucrătorilor migranți;

3. acceptă, ca un cadru alternativ pentru situația în care una din părți nu este pregătită să-și asume setul complet de obligații generate de un parteneriat pentru mobilitate, încheierea unor agende comune pentru migrație și mobilitate între UE și țări terțe, subliniind totodată, că aceasta ar fi doar o fază de tranziție;

4. recomandă ca, pentru a asigura portabilitatea drepturilor de securitate socială, să se introducă în acordurile de asociere o clauză standard privind securitatea socială; de asemenea, recomandă ca, în cazul țărilor care nu sunt acoperite de un acord de asociere, să se negocieze un acord de securitate socială uniform și reciproc la nivelul UE, asigurând, în același timp, respectarea deplină a legislației UE și a dreptului național;

5. încurajează UE să preia conducerea la nivel global în ceea ce privește portabilitatea drepturilor sociale, și să promoveze discuții, în special în cadrul OIM, vizând protecția socială și coordonarea securității sociale cu alte regiuni din lume;

6. subliniază faptul că migrația, dacă este bine gestionată, în special migrația circulară, este benefică pentru UE și poate contribui la relații mai bune cu țările terțe, prin contactele directe între oameni care consolidează înțelegerea reciprocă și cooperarea;

7. subliniază că, în special în situațiile post-conflict, migrația circulară poate fi un instrument util pentru a facilita sprijinul diasporei în vederea reconstrucției țării de origine și ajută la crearea unei legături permanente între acesta și țara de destinație;

8. observă că o cooperare de succes de acest gen necesită un angajament pe termen lung, iar UE se află într-o poziție unică pentru asigura acest angajament prin intermediul instrumentelor sale financiare, de exemplu prin sprijinirea programelor de returnare și integrare, care conțin o componentă dedicată migrației circulare;

9. încurajează ferm UE să își consolideze angajamentele în materie de protecție internațională a celor care solicită azil; în acest scop:

(a) subliniază faptul că UE ar trebui să permită Biroului European de Sprijin pentru Azil să-și intensifice cooperarea cu țările terțe pentru a le ajuta să pună în aplicare sistemul european comun de azil (SECA) și să-și consolideze sistemele de azil și legislația națională în domeniul azilului;

(b) încurajează consolidarea programelor de protecție regională și punerea în aplicare a unor programe noi, dacă este necesar,

10. salută crearea unui Portal al UE dedicat imigrației și a unor centre de resurse speciale pentru migrație și mobilitate și încurajează țările de origine să se implice și ele și să sprijine potențialii migranți, furnizându-le informații și stimulente pentru migrația circulară;

11. încurajează instruirea personalului de la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în special a personalului care lucrează în delegațiile UE, cu privire la Abordarea globală a migrației, pentru a asigura o integrare eficientă a politicii de imigrare a UE în cadrul acțiunilor sale externe.

12. încurajează ferm SEAE să urmărească un rol de coordonare mai activ în dimensiunea externă a politicilor publice în domeniul migrației.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.12.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	46 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Sir Robert Atkins, Frieda Brepoels, Arnaud Danjean, Marietta Giannakou, Andrzej Grzyb, Anna Ibrisagic, Anneli Jäätteenmäki, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Nicole Kiil-Nielsen, Evgeni Kirilov, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Eduard Kukan, Alexander Graf Lambsdorff, Krzysztof Lisek, Mario Mauro, Francisco José Millán Mon, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols, Ria Oomen-Ruijten, Pier Antonio Panzeri, Alojz Peterle, Bernd Posselt, Cristian Dan Preda, Tokia Saïfi, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Werner Schulz, Laurence J.A.J. Stassen, Charles Tannock, Sir Graham Watson
Membri supleanți prezenți la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Marije Cornelissen, Elisabeth Jeggle, Agnès Le Brun, Carmen Romero López, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Ivo Vajgl, Luis Yáñez-Barnuevo García, Paweł Zalewski, Janusz Władysław Zemke
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Danuta Jazłowiecka, Giovanni La Via

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea de gen (7.11.2012)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale

(2012/2131(INI))

Raportoare pentru aviz: Joanna Senyszyn

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitate de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât femeile migrante joacă un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea economiei și a pieței muncii, atât în țările de origine, cât și în țările de destinație;

B. întrucât stereotipurile de gen sunt mai adânc înrădăcinate în rândul comunităților de imigranți, iar femeile imigrante sunt cele mai frecvente victime ale diferitelor tipuri de violență împotriva femeilor, precum, în special, căsătoriile forțate, mutilarea genitală feminină, așa-numitele crime de onoare, tratamentul abuziv în relațiile de proximitate, hărțuirea sexuală la locul de muncă și chiar traficul de persoane și exploatarea sexuală;

C. întrucât femeile migrante sunt adesea victimele cele mai vulnerabile ale discriminării și ale stereotipurilor, ale tratamentului nedrept și ale exploatării, suferind de multe ori din cauza lipsei accesului la servicii sociale și la protecție juridică și fiind supuse abuzului fizic, psihic, economic și sexual,

D. întrucât excluziunea socială este un factor esențial care contribuie la creșterea vulnerabilității; întrucât un număr mare de femei și fete sunt victime ale traficului de ființe umane și, în timp ce traficul de femei are drept scop principal exploatarea sexuală, un număr semnificativ de fete sunt victime ale traficului în scopuri diferite, precum cerșitul forțat, exploatarea prin muncă, traficul de organe și adopția ilegală;

E. întrucât este esențial ca femeile migrante să aibă posibilitatea de a intra pe piața muncii din UE într-un mod sigur și legal;

F. întrucât femeile migrante, la fel ca multe alte femei, sunt afectate de efectele grave ale crizei economice și financiare;

G. întrucât femeile migrante sunt angajate mai des în domenii precum sectorul îngrijirii informale, care nu sunt recunoscute de unele sisteme de securitate socială din statele membre; întrucât ele nu au astfel, acces la un sistem de pensii la vârsta pensionării și sunt, prin urmare, expuse riscului sărăciei la bătrânețe;

H. întrucât declasarea și nerecunoașterea calificărilor academice și profesionale obținute în țările terțe afectează în mod semnificativ femeile migrante și, prin urmare, le determină să caute locuri de muncă necalificate și nereglementate din punct de vedere social;

1. subliniază necesitatea de a crește gradul cunoaștere, de respectare, de implementare și de protecție a drepturilor femeilor migrante în cadrul tuturor politicilor UE privind imigrația, integrarea, ocuparea forței de muncă și al politicilor sociale;

2. întrucât locurile de muncă ale migranților, în special ale femeilor migrante, au de cele mai multe ori cel mai scăzut nivel de calificare, de remunerare și de prestigiu de pe piața muncii și, prin urmare, situația profesională a lucrătoarelor migrante este mult mai precară;

3. invită Comisia și statele membre: să colaboreze strâns cu rețelele și ONG-uri care lucrează în domenii ce vizează femeile migrante, pentru a dezvolta politici sensibile la dimensiunea de gen și pentru a integra conceptul de egalitate de gen, astfel încât să se protejeze drepturile femeilor migrante; să asigure egalitatea de șanse în domeniul ocupării forței de muncă și al accesului pe piața muncii, garantând drepturi egale; să combată și să prevină toate tipurile de violență, exploatarea prin muncă și exploatarea sexuală, mutilarea genitală și practicile incorecte, răpirea, sclavia, căsătoriile forțate și traficul de femei;

4. îndeamnă statele membre: să elaboreze politici adecvate în deplină conformitate cu legislația europeană și națională, să implementeze măsuri specifice pentru a promova și a asigura integrarea armonioasă și echitabilă a femeilor migrante, inclusiv dobândirea unui statut juridic, recunoașterea calificărilor și a nivelurilor educaționale dobândite în țări terțe țări, includerea în sistemele de securitate socială, dreptul la un salariu decent, accesul la standardele de asistență medicală, de sănătate și siguranță la locul de muncă și accesul la facilitățile de îngrijire a copiilor, educație, servicii sociale, de formare și de învățare pe tot parcursul vieții, prestațiile de asigurări sociale și protecție în cadrul legislației muncii din țările de primire, precum și să implice sindicatele, ONG-urile și societatea civilă în dezvoltarea unor astfel de politici și de măsuri;

5. solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să faciliteze accesul femeilor migrante la informații și la exercitarea propriilor drepturi sexuale și de reproducere prin campanii destinate în mod specific acestui segment, prin organizarea de prezentări în centrele de sănătate, printr-o colaborare mai strânsă cu ONG-urile care se lucrează cu femeile migrante;

6. invită statele membre să mobilizeze instituțiile locale pentru a sprijini participarea activă a femeilor migrante la structura socială, asigurând reprezentarea și apărarea intereselor acestora și promovând, astfel, socializarea și integrarea lor în cadrul comunității locale;

7. solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să acorde femeilor migrante care intră în UE în temeiul acordurilor de reîntregire a familiilor, un statut juridic independent de cel al soților lor, dacă este posibil, în termen de un an de la sosirea lor;

8. solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să garanteze femeilor și fetelor migrante un permis de ședere, în special celor care sunt victime ale violenței fizice și psihologice, și să se asigure că se iau toate măsurile administrative necesare pentru a le proteja, inclusiv accesul efective la asistență și la mecanisme de protecție;

9. solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să stabilească un cadru juridic care să le garanteze femeilor migrante dreptul de a deține propriul pașaport și propriul permis de ședere și care să prevadă posibilitatea ca persoana responsabilă de reținerea acestor documente să răspundă penal;

10. solicită statelor membre să instituie și să promoveze practici juridice sensibile la gen pentru a reglementa recrutarea lucrătorilor migranți și pentru a facilita accesul la informații și consultări vizând legislația muncii, drepturile lor sociale, economice și de muncă, precum și asistența juridică și civilă în limbile relevante, precum și să asigure accesul la căi de atac necostisitoare, dacă este necesar;

11. solicită statelor membre să dezvolte programe de educație și de comunicare pentru a informa femeile migrante cu privire la drepturile și responsabilitățile lor, precum și să înființeze servicii de consiliere multilingvă pentru femei;

12. solicită Comisiei să instituie un sistem de monitorizare a situației femeilor migrante pe piața muncii în ceea ce privește salariul minim, condițiile de muncă și implementarea efectivă a reglementărilor în materie de sănătate și de siguranță;

13. solicită statelor membre să pregătească statistici exacte, comparabile și coerente în ceea ce privește situația femeilor migrante din diferite sectoare ale vieții, pe baza unor indicatori adecvați;

14. îndeamnă statele membre să dezvolte mecanisme eficiente și transparente pentru recunoașterea calificărilor educaționale și profesionale obținute în țări terțe, facilitând astfel, intrarea femeilor migrante pe piața muncii și evitând situația în care acestea ar fi obligate să ocupe locuri de muncă pentru care sunt supracalificate, să ofere oportunități de formare profesională pentru femeile lipsite de calificări, precum și să asigure accesul femeilor migrante la cursuri de formare și la educația continuă, consultanță de la experți în dreptul muncii și cursuri de învățare a limbii, gratuite sau cu costuri scăzute;

15. subliniază faptul că majoritatea locurilor de muncă ocupate de femeile imigrante se concentrează în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire personală, indiferent de nivelul de studii și de experiența profesională; regretă faptul că marea majoritate lucrează fără contract, cu salarii foarte mici și fără niciun fel de drepturi sociale;

16. consideră că politicile și măsurile de integrare ale statelor membre nu trebuie să discrimineze pe baza calificărilor și a originii în ceea ce privește accesul și integrarea migranților în țările-gazdă, și că acestea ar trebui să elimine, prin urmare, distincția dintre cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe, pe de o parte și migranții care beneficiază sau nu de o ofertă de muncă, pe de altă parte; consideră că acestea ar trebui să combată, de asemenea, toate formele de exploatare a lucrătorilor angajați ilegal;

17. solicită statelor membre să ratifice fără întârziere Convenția nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii privind lucrătorii casnici, adoptată de organizația tripartită în anul 2011, pentru a le garanta lucrătorilor casnici condiții de muncă decente și aceleași drepturi de muncă de bază de care beneficiază ceilalți lucrători;

18. subliniază faptul că integrarea deplină trebuie să țină seama de dreptul la reîntregirea familiei, de dreptul la plăți pentru membrii familiei aflați în întreținere (alocații familiale) și de acces la servicii publice de sprijin familial, în special creșe, grădinițe și școli;

19. condamnă faptul că multe femei imigrante sunt înșelate în țările de proveniență, promițându-li-se contracte de muncă în țări dezvoltate, iar unele dintre ele chiar sunt sechestrate pentru a fi exploatate sexual de către grupări mafiote și rețele de trafic de persoane; solicită statelor membre să își intensifice eforturile în vederea combaterii acestei practici abuzive și inumane;

20. subliniază faptul că femeile migrante sunt frecvent supuse unei discriminări multiple, nu numai pentru că sunt femei și imigrante, ci și pentru că aparțin unei minorități etnice sau au o dizabilitate; solicită Comisiei și statelor membre să asigure protecția femeilor migrante împotriva tuturor formelor de maltratare, abuz, hărțuire, violență de gen și discriminare, și să le garanteze dreptul de a solicita consiliere juridică împotriva angajatorilor care le tratează în mod necorespunzător.

21. solicită statelor membre să organizeze campanii destinate imigranților, pentru a combate stereotipurilor de gen persistente în aceste comunități, îmbunătățind integrarea și participarea femeilor migrante în societate, în economie, în educație și pe piața muncii și combătând violența de gen;

22. solicită Comisiei și statelor membre să organizeze campanii de informare europene și naționale, care să vizeze creșterea nivelului de participare a femeilor migrante la viața democratică, precum și să organizeze și să sprijine platforme de schimburi pentru femeile migrante;

23. invită statele membre să informeze lucrătoarele migrante cu privire la drepturile lor și la proceduri de contestare, și să le ofere detaliile de contact pentru grupurile care se ocupă de drepturile lucrătorilor;

24. solicită statelor membre să asigure recunoașterea corespunzătoare a contribuțiilor plătite în țara de origine la sistemele de pensii, precum și posibilitatea de a transfera drepturile de pensie acumulate într-un stat membru către țările de origine ale femeilor migrante.

25. solicită Comisiei să consolideze în continuare, prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare și prin monitorizarea mai atentă a progreselor înregistrate, eforturile depuse de țările implicate în procesul de aderare, pentru a îmbunătăți incluziunea socială și economică a romilor, acordând mai multă atenție situației femeilor și fetelor rome.

26. solicită statelor membre și Comisiei să elaboreze profilurile profesionale pentru femeile migrante și să colecteze date privind integrarea femeilor migrante pe piața muncii.

27. subliniază necesitatea de a identifica, de a partaja și de a promova schimbul de bune practici între statele membre și statele care nu sunt membre ale UE, care promovează politicile de imigrare cele mai echitabile din punctul de vedere al genului;.

28. subliniază faptul că este necesar să se valorifice în mod optim Anul European al Cetățenilor 2013 pentru a acorda atenție mobilității libere și participării depline a femeilor migrante la societatea europeană.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	6.11.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	12 8 0
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Emine Bozkurt, Marije Cornelissen, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Sophia in ‘t Veld, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Krisztina Morvai, Norica Nicolai, Siiri Oviir, Joanna Senyszyn, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Anna Záborská, Inês Cristina Zuber
Membri supleanți prezenți la votul final	Minodora Cliveti, Silvia Costa, Mariya Gabriel, Kartika Tamara Liotard

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	24.1.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Edit Bauer, Heinz K. Becker, Phil Bennion, Pervenche Berès, Vilija Blinkevičiūtė, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Minodora Cliveti, Marije Cornelissen, Emer Costello, Andrea Cozzolino, Frédéric Daerden, Sari Essayah, Marian Harkin, Nadja Hirsch, Stephen Hughes, Jean Lambert, Thomas Mann, Csaba Őry, Siiri Oviir, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu, Andrea Zanoni
Membri supleanți prezenți la votul final	Georges Bach, Malika Benarab-Attou, Sergio Gutiérrez Prieto, Richard Howitt, Paul Murphy, Jens Nilsson, Ria Oomen-Ruijten

Aviz juridic - Politica de confidențialitate