RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție

25.3.2013 - (COM(2011)0688 – C7‑0392/2011 – 2011/0309(COD)) - ***I

Comisia pentru industrie, cercetare și energie
Raportor: Ivo Belet
Raportori pentru aviz (*):
Justas Vincas Paleckis, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Eva Lichtenberger, Comisia pentru afaceri juridice
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție

(COM(2011)0688 – C7‑0392/2011 – 2011/0309(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0688),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0392/2011),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2012[1],

–   după consultarea Comitetului Regiunilor,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0121/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN^[2]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din

privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 ▌,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [3],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)         Articolul 191 din TFUE stabilește obiectivele privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. Acesta instituie obligația ca toate acțiunile Uniunii să urmărească un nivel ridicat de protecție bazat pe principiul precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”..

(2)         Obiectivul prezentei directive constă în reducerea în măsura posibilului a apariției accidentelor majore legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore și limitarea consecințelor acestora, sporind astfel nivelul de protecție a mediului marin și a economiilor de coastă împotriva poluării, stabilind condiții minime pentru desfășurarea în siguranță a activităților de ▌explorare și exploatare offshore a petrolului și gazelor, limitând posibilele perturbări cu privire la producția indigenă de energie a Uniunii și îmbunătățind mecanismele de intervenție în cazul unui accident.

(3)         Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice numai instalațiilor și operațiunilor viitoare, ci și, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii, instalațiilor existente.

(3a)       Accidentele majore legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore pot avea consecințe devastatoare și ireversibile asupra mediului marin și de coastă, precum și efecte negative semnificative asupra economiilor de coastă.

(4)         Accidentele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore, în special cel din Golful Mexic din 2010, au sensibilizat într-o măsură mai mare publicul la riscurile aferente operațiunilor petroliere și gaziere offshore și au determinat o revizuire a politicilor cu scopul de a garanta siguranța operațiunilor offshore. Comisia a lansat o revizuire, exprimându-și punctele de vedere inițiale cu privire la siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore în comunicarea „Confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore” din 13 octombrie 2010. Parlamentul European a adoptat rezoluții cu privire la acest subiect la 7 octombrie 2010 și la 13 septembrie 2011. Miniștrii energiei din statele membre și-au făcut cunoscute propriile puncte de vedere în cadrul concluziilor Consiliului pentru energie din 3 decembrie 2010.

(5)         Există riscuri semnificative de producere a unui accident major cauzat de operațiunile petroliere sau gaziere offshore. Prin reducerea riscului de poluare a apelor marine, prezenta directivă ar trebui să contribuie, prin urmare, la asigurarea protecției mediului marin și, în special, la atingerea sau menținerea unei stări ecologice bune până în 2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin) ^▌.

(6)         Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, care vizează, printre obiectivele sale principale, abordarea impacturilor cumulate ale tuturor activităților asupra mediului marin, și reprezintă pilonul de mediu al politicii maritime integrate. Această politică este relevantă pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore, întrucât prevede asocierea preocupărilor distincte din fiecare sector economic cu obiectivul general privind asigurarea unei înțelegeri cuprinzătoare a oceanelor, mărilor și zonelor de coastă, în vederea dezvoltării unei abordări coerente a mărilor ținând seama de toate aspectele economice, de mediu și sociale, prin utilizarea planificării spațiale maritime și a cunoștințelor privind mediul marin.

(7)         Într-o serie de regiuni din Uniune își desfășoară activitatea industrii petroliere și gaziere offshore și există perspective ca noi proiecte regionale să fie dezvoltate în apele Uniunii, evoluțiile tehnologice permițând forajul în medii mai dificile. Producția offshore de petrol și gaze reprezintă un element important pentru securitatea UE în materie de aprovizionare cu energie.

(8)         Cadrul existent de reglementare, divergent și fragmentat, care se aplică siguranței operațiunilor petroliere și gaziere offshore din Europa și practicile actuale în materie de siguranță ale industriei de profil nu oferă garanția absolut adecvată că riscurile accidentelor offshore sunt reduse la minimum în întreaga Uniune și că, în cazul unui accident care are loc în apele Uniunii, cel mai eficient mod de intervenție ar fi pus în aplicare în mod rapid. În conformitate cu regimurile de responsabilitate existente, este posibil ca partea responsabilă să nu fie întotdeauna identificată în mod clar și ▌să nu poată plăti sau să nu aibă responsabilitatea de a plăti toate costurile pentru repararea daunelor pe care le-a cauzat. Partea responsabilă ar trebui să fie întotdeauna identificată în mod clar înainte de începerea operațiunilor offshore petroliere și gaziere.

(9)         În conformitate cu Directiva 1994/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor, operațiunile petroliere și gaziere offshore pot fi desfășurate în Uniune în condițiile obținerii unei autorizații. În acest context, autoritatea care eliberează autorizațiile trebuie să analizeze riscurile de natură tehnică și financiară și, după caz, profilul anterior cu privire la responsabilitate al solicitanților care urmăresc să obțină autorizații exclusive de explorare și producție. Atunci când se examinează capacitatea tehnică și financiară a entității autorizate, este necesar ca autoritatea care eliberează autorizații să examineze amănunțit inclusiv capacitatea respectivei entități de a asigura operațiuni neîntrerupte sigure și eficiente în toate condițiile care pot fi prevăzute. Atunci când evaluează capacitatea financiară a entităților care solicită autorizația în temeiul Directivei 94/22/CE, statele membre ar trebui să verifice faptul că entitățile au dovedit în mod corespunzător că dispozițiile necesare au fost sau vor fi luate pentru a acoperi responsabilitățile care pot decurge din accidente majore.

(10)       Este necesară clarificarea faptului că titularii autorizațiilor pentru operațiuni petroliere și gaziere offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE sunt, de asemenea, „operatorii” responsabili în sensul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și că nu ar trebui ▌, în această privință, să delege propriile responsabilități terților contractați.

(11)       Cu toate că autorizațiile generale prevăzute de Directiva 94/22/CE garantează entităților autorizate drepturi exclusive cu privire la explorarea sau producția de petrol și/sau de gaze dintr-o anumită zonă, este necesar ca operațiunile petroliere și gaziere offshore desfășurate în zona respectivă să facă obiectul unei supravegheri de reglementare specializate continue de către statele membre, pentru a se asigura că sunt introduse controale eficace cu scopul de a preveni accidentele majore și de a limita efectele pe care le au acestea asupra persoanelor, mediului și securității aprovizionării cu energie.

(11a)     Operațiunile petroliere și gaziere offshore ar trebui desfășurate doar de operatori numiți de către entitățile autorizate sau de către autoritățile care acordă autorizațiile. Operatorul poate fi un terț sau entitatea autorizată sau una dintre entitățile autorizate în funcție de modalitățile comerciale sau de cerințele administrative naționale. Operatorul ar trebui întotdeauna să fie entitatea cu responsabilitatea principală pentru siguranța operațiunilor și ar trebui să fie în orice moment competent să acționeze în acest sens. Acest rol diferă în funcție de etapa specifică a activităților acoperite de autorizație. Prin urmare, rolul operatorului este de a opera o sondă în etapa explorării și de a opera o instalație de producție în etapa de producție. Operatorul unei sonde în etapa explorării și operatorul unei instalații de producție pot fi aceeași entitate pentru o zonă autorizată dată.

(11b)     Operatorii ar trebui să reducă riscurile de accident major la un nivel cât mai scăzut posibil în mod practic, până în punctul în care costul reducerii în continuare a riscului ar fi flagrant disproporționat față de avantajele obținute. Caracterul practic rezonabil al măsurilor de reducere a riscului ar trebui examinat din perspectiva noilor evoluții din domeniul cunoașterii și al tehnologiei. În evaluarea caracterului flagrant disproporționat al timpului, costurilor și eforturilor față de avantajele reducerii în continuare a riscului, ar trebui avute în vedere nivelurile de risc din cele mai bune practici compatibile cu întreprinderea.

(12)       Este important să se asigure faptul că publicului i se oferă din timp posibilități efective de a participa la procesul decizional legat de operațiunile care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului în Uniunea Europeană. Această politică este conformă cu angajamentele internaționale ale Uniunii, cum ar fi Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus). Articolul 6 din Convenția de la Aarhus prevede participarea publicului la deciziile privind activitățile specifice menționate în anexa I la convenție și la deciziile privind activitățile care nu figurează în anexa în cauză, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. Articolul 7 din Convenția de la Aarhus prevede participarea publicului la planurile și programele legate de mediu.

(12a)     Există cerințe relevante în legislația Uniunii cu privire la dezvoltarea planurilor și a proiectelor, în special în Directivele 2001/42/CE, 2003/35/CE, 2012/18/UE și 2011/92/UE. Cu toate acestea, nu toate operațiunile petroliere și gaziere offshore de explorare sunt acoperite de cerințele existente ale Uniunii privind participarea publicului. Aceasta se aplică în special luării deciziilor care vizează sau ar putea duce la începerea operațiunilor de explorare într-o instalație neproductivă. Totuși, aceste operațiuni de explorare ar putea, în anumite situații, avea efecte semnificative asupra mediului și ar putea, prin urmare, fi supuse participării publicului, astfel cum prevede Convenția de la Aarhus.

(13)       În cadrul Uniunii, există deja exemple de standarde bune privind practicile de reglementare naționale în legătură cu operațiunile petroliere și gaziere offshore. Cu toate acestea, astfel de practici sunt aplicate în mod inconsecvent pe tot cuprinsul Uniunii și niciun stat membru nu a integrat până în prezent în legislația sa tot ansamblul celor mai bune practici de reglementare pentru a preveni accidentele offshore majore sau pentru a limita consecințele pe care acestea le au asupra vieții și sănătății umane și asupra mediului. Cele mai bune practici de reglementare sunt necesare pentru realizarea unei reglementări eficace care asigură cele mai ridicate standarde în materie de siguranță și protejează mediul înconjurător și pot fi obținute, printre altele, prin integrarea funcțiilor legate în cadrul unei autorități competente comune („autoritatea competentă”), care își poate lua resursele dintr-unul sau mai multe organisme naționale.

▌

(14a)     În conformitate cu Directiva 92/91/CEE, lucrătorii și/sau reprezentanții acestora ar trebui să fie consultați cu privire la chestiunile referitoare la sănătatea și la securitatea la locul de muncă și ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la discuțiile privitoare la aceste chestiuni. În plus, cea mai bună practică din Uniunii prevede stabilirea formală de mecanisme de consultare de către statele membre pe o bază tripartită cuprinzând angajatorul, reprezentații lucrătorilor și autoritatea competentă. Un exemplu de astfel de consultare formală este Convenția privind consultarea tripartită a Organizației Internaționale a Muncii (Standardele internaționale de muncă), 1976 (nr. 144).

▌

(15a)     Statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea competentă este însărcinată legal și dispune de resurse adecvate pentru a putea realiza acțiuni efective, proporționate și transparente de executare, inclusiv, după caz, încetarea operațiunilor, în cazuri de performanță nesatisfăcătoare a operatorilor din punct de vedere al siguranței și al protecției mediului.

▌

(16a)    Independența și obiectivitatea autorității competente ar trebui asigurate prin măsurile din prezenta directivă. În acest sens, experiența dobândită în urma accidentelor offshore majore arată clar că organizarea competențelor administrative în interiorul unui stat membru poate preveni conflictele de interese printr-o separare clară între funcțiile de reglementare și deciziile asociate legate de siguranța și mediul offshore și funcțiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale offshore, inclusiv acordarea de licențe și gestionarea veniturilor. Aceste conflicte de interese sunt cel mai bine prevenite printr-o separare completă a autorității competente funcțiile legate de această dezvoltare economică.

(16b)     Cu toate acestea, separarea completă a autorității competente de dezvoltarea economică poate fi disproporționată în cazul unui nivel scăzut de operațiuni petroliere și gaziere offshore într-un stat membru. În cazul respectiv, statul membru vizat ar trebui să găsească cele mai bune modalități alternative pentru a asigura independența și obiectivitatea autorității competente.

(17)       Riscurile complexe majore care sunt legate de industria offshore a petrolului și gazelor, în mod special de siguranța privind procesele, izolarea hidrocarburilor în condiții de siguranță, integritatea structurală, prevenirea incendiilor și a exploziilor, evacuarea și salvarea și limitarea impactului asupra mediului, rezultate în urma unui accident major, necesită legislație specifică de abordare a riscurilor specifice implicate de sectorul offshore al petrolului și gazelor.

(18)       Prezenta directivă trebuie să se aplice fără a aduce atingere niciunor cerințe în temeiul oricărei alte legislații a Uniunii, în special în domeniul sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă, și anume Directiva 89/391/CE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă^▌ și Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specifică în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] ^▌.

(19)       Un regim offshore trebuie să se aplice operațiunilor desfășurate în cadrul instalațiilor fixe și mobile deopotrivă, precum și duratei ciclului de viață al activităților de explorare și de producție, începând de la proiectare până la dezafectare și abandon definitiv.

(20)       Cele mai bune practici operaționale disponibile în prezent pentru prevenirea accidentelor majore în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore se bazează pe o abordare orientată către stabilirea obiectivelor și pe obținerea rezultatelor dorite prin evaluarea aprofundată a riscului și sisteme de gestionare fiabile.

(21)       Cele mai bune practici operaționale ale Uniunii impun entităților autorizate și/sau operatorilor de instalații ▌ să stabilească politici generale de siguranță și de mediu eficace, și regimuri adecvate pentru prevenirea accidentelor majore și pentru identificarea cuprinzătoare și sistematică a tuturor scenariilor privind riscurile majore care sunt legate de toate activitățile periculoase care pot fi desfășurate pe instalația respectivă, inclusiv impactul asupra mediului generat de un accident major. Cele mai bune practici impun, de asemenea, evaluarea probabilității și a consecințelor și prin urmare a riscului prezentat de astfel de pericole, precum și măsurile de control și intervenția în caz de urgență necesare, în cadrul unui sistem cuprinzător de gestionare a siguranței și a mediului și a unui plan de intervenție de urgență pentru instalație. Aceste politici, măsuri și modalități de gestionare a riscului ar trebui descrise clar și compilate în raportul privind riscurile majore. Raportul privind riscurile majore ar trebui să fie complementar cu documentul de securitate și sănătate menționat în Directiva 92/91/CE și ar trebui să includă, de asemenea, dispoziții privind gestionarea riscului de mediu și planurile de urgență. Forța de muncă ar trebui să fie consultată în etapele relevante ale elaborării raportului privind riscurile majore. Raportul privind riscurile majore ar trebui de asemenea să fie evaluat în amănunt și acceptat de autoritatea competentă▌.

(22)       Pentru a menține eficacitatea controalelor asupra riscului de accidente majore în apele Uniunii, raportul privind riscurile majore ar trebui elaborat cu privire la orice aspect important referitor la ciclul de viață al unei instalații de producție, inclusiv proiectarea, exploatarea, operațiunile atunci când acestea sunt combinate cu alte instalații, reamplasarea instalației în apele unui stat membru, modificările majore și abandonul final. În mod similar, raportul privind riscurile majore ar trebui pregătit cu privire la instalațiile neproductive. Nicio instalație nu ar trebui exploatată în apele Uniunii dacă operatorul sau proprietarul unei instalații neproductive nu a transmis raportul privind pericolele majore autorității competente și dacă aceasta nu l-a acceptat. Acceptarea de către autoritatea competentă a raportului privind riscurile majore nu ar trebui să implice niciun transfer de responsabilitate pentru controlul riscurilor majore de la operator către autoritatea competentă.

(23)       Operațiunile la sondă ar trebui să fie efectuate numai de o instalație care poate controla din punct de vedere tehnic toate pericolele previzibile în locul de amplasare al sondei și care deține un raport privind riscurile majore aprobat.

(24)       Pe lângă utilizarea unei instalații adecvate, operatorul ▌ar trebui să pregătească planuri pertinente amănunțite privind circumstanțele speciale și riscurile fiecărei operațiuni desfășurate la sondă și, în conformitate cu cele mai bune practici din cadrul Uniunii, să prevadă o examinare specializată din partea organismelor independente cu privire la proiectarea sondei. Operatorul ▌ar trebui să trimită, în timp util, o notificare autorității competente referitoare la planurile sale privind sondele pentru ca autoritatea competentă să ia orice măsuri necesare în ceea ce privește operațiunile planificate la sondă. În acest sens, statele membre pot introduce cerințe naționale mai stricte înainte de începerea operațiunii la sondă.

(25)       Pentru a garanta siguranța în materie de proiectare și desfășurarea continuă a operațiunilor în condiții de siguranță, industriei i se solicită să urmeze cele mai bune practici disponibile definite în standardele și orientările recunoscute, care trebuie să fie actualizate cu noile cunoștințe și invenții și îmbunătățite în permanență, fiind necesar ca operatorii și autoritățile competente să colaboreze pentru a stabili prioritățile în vederea creării de standarde sau orientări noi sau îmbunătățite, având în vedere experiența privind accidentul de pe platforma Deepwater Horizon și alte accidente offshore majore și să delege fără întârziere pregătirea orientărilor și standardelor cu cea mai mare prioritate.

(26)  Având în vedere complexitatea operațiunilor petroliere și gaziere offshore, punerea în aplicare a celor mai bune practici de către operatori necesită un sistem de verificare ▌independentă a elementelor critice de siguranță și de mediu pe întregul ciclu de viață al instalației, inclusiv, în cazul instalațiilor de producție și/sau al instalațiilor fixe, în stadiul de proiectare.

▌

(27a)     În măsura în se află în tranzit și sunt considerate ca fiind nave, instalațiile mobile de foraj offshore fac obiectul convențiilor maritime internaționale, în special SOLAS, MARPOL sau standardele echivalente din versiunea aplicabilă a Codului pentru construcția și echiparea unităților mobile de foraj offshore (Codul MODU). Atunci când se află în tranzit în ape offshore, astfel de instalații mobile fac totodată obiectul instrumentelor aplicabile de drept al Uniunii privind controlul statului de port și respectarea cerințelor statului de pavilion. Prezenta directivă vizează aceste instalații în cazul în care acestea sunt staționate în ape offshore pentru activități de foraj, de producție sau de alt tip, asociate cu operațiunile petroliere și gaziere offshore.

(28)       Gestionarea riscurilor menționate în raportul privind riscurile majore ar trebui să ia în considerare riscurile pentru mediu, inclusiv impactul condițiilor climatice și al schimbărilor climatice asupra rezistenței pe termen lung a instalațiilor; având în vedere că operațiunile petroliere și gaziere offshore desfășurate într-un stat membru pot avea efecte nefaste semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, este necesară stabilirea și aplicarea dispozițiilor specifice în conformitate cu Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Espoo) încheată de Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite. Statele membre care au zone de coastă inactive în operațiunile petroliere și gaziere offshore ar trebui să numească puncte de contact pentru a facilita cooperarea efectivă în acest sens.

(28a)     Operatorii ar trebui să notifice statelor membre fără întârziere producerea sau iminența unui accident major, pentru ca statul membru să poată iniția intervenția corespunzătoare. Prin urmare, operatorul ar trebui să includă în notificare detalii adecvate și suficiente privind localizarea, magnitudinea și natura accidentului major produs sau iminent, intervenția operatorului și scenariul cel mai pesimist de escaladare, inclusiv potențialul transfrontalier.

(29)       Pentru a asigura un răspuns eficient în situații de urgență, operatorii ar trebui să pregătească, pe baza scenariilor privind riscurile și pericolele identificate în raportul privind riscurile majore, planuri interne de intervenție în caz de urgență specifice platformelor, să le transmită autorităților competente și să mențină resursele necesare pentru punerea în aplicare în mod prompt a respectivelor planuri, dacă este necesar. Disponibilitatea corespunzătoare a resurselor de intervenție ar trebui evaluată în raport cu capacitatea de mobilizare a acestora la locul unui accident. Disponibilitatea și eficiența resurselor pentru situații de urgență ar trebui asigurate și testate periodic de către operatori. În cazuri justificate corespunzător, modalitățile de intervenție se pot baza pe transportul rapid al echipamentului de intervenție, precum dispozitivele de închidere și alte resurse, din locuri îndepărtate.

(29a)     Cele mai bune practici la nivel mondial impun entităților autorizate și operatorilor să își asume responsabilitatea primară pentru controlul riscurilor create de operațiunile lor, inclusiv de operațiunile desfășurate de contractanți în numele lor și, prin urmare, să stabilească în cadrul unei politici generale de prevenire a accidentelor majore mecanismele și cel mai înalt nivel de proprietate globală pentru punerea în aplicare a respectivei politici în mod coerent în întreaga organizație în UE și în străinătate.

(29b)     Operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive responsabili ar trebui să își desfășoare operațiunile în întreaga lume în conformitate cu cele mai bune practici și standarde. Aplicarea consecventă a acestor cele mai bune practici și standarde ar trebui să devină obligatorie în Uniune, iar operatorii înregistrați pe teritoriul unui stat membru ar trebui să aplice politica de prevenire a accidentelor majore atunci când operează în afara apelor Uniunii în măsura posibilului în cadrul juridic național aplicabil.

(29c)     Deși admit că nu există nicio capacitate de aplicare a legii în această privință, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive includ operațiunile lor petroliere și gaziere offshore desfășurate în afara Uniunii în documentele lor privind politica de prevenire a accidentelor majore.

(29d)     Informațiile cu privire la accidentele majore în operațiuni offshore din afara Uniunii pot ajuta la înțelegerea mai bună a cauzelor lor potențiale, la promovarea învățării de lecții-cheie și la dezvoltarea în continuare a cadrului de reglementare. În consecință, toate statele membre, inclusiv statele membre fără ieșire la mare și statele membre cu ape offshore care nu dețin operațiuni offshore sau activități de autorizare ar trebui să solicite rapoarte cu privire la accidentele majore care implică companii înregistrate pe teritoriul lor și ar trebui să comunice aceste informații la nivelul Uniunii. Solicitările de raportare nu ar trebui să interfereze cu intervenția de urgență sau cu procedurile legale legate de accident. Dimpotrivă, ar trebui să se axeze pe pertinența accidentului pentru dezvoltarea în continuare a siguranței operațiunilor petroliere și gaziere offshore în Uniune.

(29e)     Statele membre ar trebui să aștepte din partea operatorilor, în urmărirea celor mai bune practici, să stabilească relații de cooperare eficiente cu autoritatea competentă, să sprijine cele mai bune practici de reglementare ale autorității competente și să asigure în mod proactiv nivelurile cele mai ridicate de siguranță, inclusiv, după caz, suspendarea operațiunilor fără necesitatea intervenției autorității competente.

(30)       Pentru a asigura că nu este neglijată sau ignorată nicio preocupare relevantă în materie de siguranță, este important să se stabilească și să se încurajeze metode adecvate pentru comunicarea confidențială a preocupărilor respective și pentru protejarea persoanelor care le semnalează. Deși statele membre nu dețin vreo capacitate de aplicare a legii în afara Uniunii, aceste mijloace ar trebui să permită raportarea preocupărilor persoanelor implicate în operațiunile petroliere și gaziere offshore din afara UE.

(31)       Schimbul de date comparabile între statele membre devine dificil și nesigur din cauza lipsei unui format comun privind raportarea datelor în toate statele membre. Un format comun privind raportarea datelor în vederea raportării realizate de operatori către statul membru respectiv ar asigura transparența performanței în materie de siguranță și de mediu a operatorilor, ar oferi publicului acces la informații relevante și comparabile în întreaga Uniune cu privire la siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și ar contribui la diseminarea lecțiilor învățate în urma accidentelor majore și a accidentelor evitate la limită.

(32)       Pentru a asigura condiții uniforme în vederea schimbului de informații și a încurajării transparenței privind performanța în sectorul offshore, competențele de executare ar trebui să fie conferite Comisiei cu privire la formatul și detaliile informațiilor care trebuie partajate și puse la dispoziția publicului. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie [4].

(33)       Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor relevante de punere în aplicare, dat fiind faptul că respectivele acte au o natură esențialmente practică. Prin urmare, nu ar fi justificată aplicarea procedurii de examinare.

(34)       Pentru a facilita încrederea publicului în autoritatea și integritatea activităților offshore la nivelul UE, statele membre ar trebui să prezinte rapoarte privind activitatea și incidentele și ar trebui să informeze fără întârziere Comisia și oricare alt stat membru ale cărui teritorii sau ape sunt afectate, precum și publicul interesat cu privire la accidentele majore ▌, iar Comisia ar trebui să publice periodic rapoarte privind nivelurile activității în UE și tendințele în materie de performanță privind siguranța și mediul în sectorul offshore.

(35)       Experiența indică faptul că este necesar să se asigure confidențialitatea datelor sensibile pentru a încuraja un dialog deschis între autoritatea competentă și operator. În acest scop, dialogul între operatorii offshore și toate statele membre ar trebui să se bazeze pe instrumentele internaționale relevante existente și pe acquis-ul UE privind accesul la informațiile relevante din punctul de vedere al mediului înconjurător, fără a aduce atingere niciunei cerințe prioritare privind siguranța și protecția mediului.

(36)       Valoarea colaborărilor între autoritățile offshore a fost stabilită în mod clar prin intermediul activităților Forumului autorităților offshore din Marea Nordului și ale Forumului internațional al autorităților de reglementare. O colaborare similară a fost stabilită în Uniune în cadrul unui grup de experți, și anume Grupul autorităților offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol și gaze („Grupul autorităților din UE”) pentru a promova colaborarea eficientă între reprezentanții naționali și Comisie în vederea diseminării celor mai bune practici și a informațiilor operaționale, a stabilirii priorităților pentru ridicarea standardelor și pentru consilierea Comisiei cu privire la reforma în domeniul reglementării [5].

(37)       Intervenția în caz de urgență și planurile de urgență în cazul unor accidente offshore majore vor deveni mai eficiente prin intermediul cooperării sistematice și planificate între statele membre și între statele membre și industria de profil, precum și prin schimbul de active pentru intervenție compatibile, inclusiv de expertiză. Regimurile respective vor utiliza, acolo unde este cazul, resursele existente și asistența disponibilă în cadrul Uniunii, în special prin intermediul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă și al mecanismului UE de protecție civilă. Statele membre pot solicita, de asemenea, asistență suplimentară din partea agenției prin intermediul mecanismului UE de protecție civilă instituit prin Decizia 2007/779/CE a Consiliului.

(37a)     În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1402/2002 se instituie Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă („agenția”) în vederea asigurării unui nivel ridicat, unitar și eficient de siguranță maritimă și prevenirii poluării cauzate de navele maritime în Comunitate, precum și în vederea asigurării intervenției în caz de poluare marină cauzată de instalațiile de petrol și gaze.

(38)       Punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă ar trebui să țină seama de faptul că apele marine aflate sub suveranitatea sau drepturile suverane și jurisdicția statelor membre sunt parte integrantă a celor patru regiuni marine identificate la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, și anume Marea Baltică, Oceanul Atlantic de Nord-Est, Marea Mediterană și Marea Neagră. Din acest motiv, Uniunea Europeană ar trebui să consolideze cu prioritate coordonarea cu țările terțe care dețin suveranitatea sau jurisdicția asupra apelor din aceste regiuni marine. Cadrele corespunzătoare de cooperare includ convențiile privind mările regionale definite la articolul 3 alineatul (10) din Directiva 2008/56.

(39)       În ceea ce privește Marea Mediterană, în legătură cu prezenta directivă, sunt întreprinse acțiunile necesare în vederea aderării Uniunii Europene la Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării care rezultă din explorarea și exploatarea platoului continental, a fundului mării și a subsolului acesteia („Protocolul offshore”) la Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane („Convenția de la Barcelona”), care a fost aprobată prin Decizia 77/585/CEE a Consiliului^▌.

(40)       Apele din regiunea arctică reprezintă un mediu marin din vecinătatea UE de o importanță deosebită pentru Uniunea Europeană și joacă un rol important în atenuarea schimbărilor climatice. Preocupările serioase în materie de mediu legate de apele din regiunea arctică necesită o atenție specială pentru a asigura protecția mediului din regiunea arctică în ceea ce privește orice operațiuni petroliere și gaziere offshore, inclusiv explorarea și ținând seama de riscul de accidente majore și de nevoia unei intervenții eficiente. Statele membre care sunt membre ale Consiliului Arctic sunt încurajate să promoveze în mod activ cele mai înalte standarde de siguranță a mediului în acest ecosistem vulnerabil și unic, de exemplu, prin crearea unor instrumente internaționale privind prevenirea, pregătirea și intervenția în caz de poluare cu petrol în mediul marin din regiunea arctică, precum și, de exemplu, prin valorificarea activității grupului operativ instituit de Consiliul arctic și orientările existente ale Consiliului Arctic privind petrolul și gazul de pe platformele offshore.

(41)       Planurile de urgență externe naționale ar trebui să se bazeze pe evaluarea riscurilor, ținând seama de rapoartele privind riscurile majore. Planurile aferente de urgență specifice platformelor pentru izolarea accidentelor ar trebui să ia în considerare cele mai recente orientări privind evaluarea și cartografierea riscului pentru gestionarea dezastrelor [document de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2010) 1626 final din 21.12.2010].

(42)       Intervenția eficace în situații de urgență impune luarea de măsuri imediate de către operator și cooperarea strânsă cu organizațiile de intervenție în situații de urgență ale statelor membre care coordonează introducerea unor resurse suplimentare pentru intervenția în caz de urgență, pe măsură ce situația evoluează. Aceasta include, de asemenea, o investigație amănunțită a situației de urgență, care ar trebui să fie demarată fără întârziere pentru a asigura pierderi minime de informații și probe relevante. În urma incidentului, statele membre ar trebui să extragă concluzii adecvate și să ia orice măsuri necesare.

(42a)     Este fundamental ca toate informațiile relevante, inclusiv datele și parametrii tehnici, să fie disponibile pentru investigare ulterioară. Statele membre ar trebui să se asigure că datele relevante sunt colectate în timpul operațiunilor și că în eventualitatea unui accident, datele relevante sunt în siguranță, iar culegerea datelor este intensificată corespunzător. În acest context, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea mijloacelor tehnice adecvate pentru a promova fiabilitatea și gradul de detaliu al registrelor și pentru a preveni posibila manipulare.

(43)       Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a cerințelor menționate în prezenta directivă, ar trebui introduse penalități eficace și proporționale.

(44)       În vederea adaptării anumitor anexe pentru includerea informațiilor suplimentare care ar putea deveni necesare din perspectiva progresului tehnic, Comisia ar trebui împuternicită să modifice cerințele din anumite anexe la prezenta directivă în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prezintă o importanță deosebită desfășurarea unor consultări corespunzătoare de către Comisie pe parcursul activităților sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți.

▌

(46)       Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o comunicare simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(46a)  Definiția pentru daunele aduse apelor din Directiva 2004/35/CE ar trebui modificată pentru a se asigura că răspunderea entităților autorizate în temeiul directivei se aplică apelor marine ale statelor membre, astfel cum sunt definite de Directiva 2008/56/CE.

(46b)     Nu toate statele membre dispun de ape offshore și, prin urmare, dispozițiile prezentei directive nu sunt relevante pentru Austria, Republica Cehă, Ungaria, Luxemburg sau Slovacia. Cu toate acestea, este de dorit ca aceste state membre să promoveze principiile și standardele ridicate existente în legislația Uniunii pentru siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore în contactele lor bilaterale cu state terțe și cu organizații internaționale relevante.

(46c)     Nu toate statele membre cu ape offshore autorizează operațiuni offshore în jurisdicția proprie în sensul prezentei directive. Aceste state membre nu sunt implicate în acordarea de autorizații și în prevenirea accidentelor majore legate de astfel de operațiuni. Prin urmare, ar fi o obligație disproporționată și inutilă ca aceste state membre să fie nevoite să transpună și să pună în aplicare toate dispozițiile prezentei directive. Cu toate acestea, accidentele în cadrul operațiunilor offshore le pot afecta coastele. Prin urmare, aceste state membre ar trebui, între altele, să fie pregătite să intervină și să investigheze în cazul accidentelor majore și ar trebui să coopereze prin punctele de contact cu alte state membre vizate și cu statele membre relevante.

(46d)     Dată fiind poziția lor geografică, statele membre fără ieșire la mare nu sunt angajate în acordarea de autorizații și în prevenirea accidentelor majore din cadrul operațiunilor offshore, nici nu sunt potențial afectate de astfel de accidente petrecute în apele altor state membre. În consecință, aceste state membre nu ar trebui să aibă obligația de a transpune majoritatea dispozițiilor prezentei directive. Cu toate acestea, în cazul în care o companie activă, direct sau prin intermediul filialelor sale, în operațiuni petroliere și gaziere offshore în afara Uniunii este înregistrată într-un stat membru fără ieșire la mare, este necesar, pentru ca toți actorii interesați din Uniune să poată beneficia de experiența dobândită în urma accidentelor petrecute în cursul acestor operațiuni în afara Uniunii, ca statele fără ieșire la mare vizate să solicite companiilor relevante transmiterea unui raport cu privire la astfel de accidente, care ar putea fi utilizat în comun la nivelul Uniunii.

(47)       Pe lângă măsurile introduse de prezenta directivă, Comisia ar trebui să studieze alte mijloace adecvate pentru a îmbunătăți prevenirea accidentelor offshore ▌ majore și atenuarea consecințelor lor.

(48)       Operatorii ar trebui să se asigure că dispun de acces la suficiente resurse fizice, umane și financiare pentru a reduce la minimum și a rectifica impactul unui accident major. Cu toate acestea, întrucât instrumentele existente de garantare financiară, inclusiv acordurile de gestionare în comun a riscurilor, nu pot acoperi toate consecințele posibile ale accidentelor extreme, Comisia ar trebui să procedeze la analize și studii mai aprofundate privind măsurile corespunzătoare, pentru asigurarea unui regim de responsabilitate adecvat și solid pentru daunele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore, a unor cerințe corespunzătoare privind capacitatea financiară, inclusiv disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară adecvate sau a altor sisteme. Aceasta ar putea include examinarea fezabilității unui sistem de compensare reciprocă. Comisia ar trebui să raporteze cu privire la constatări și, dacă este cazul, ar trebui să facă propuneri.

(49)       La nivelul Uniunii, este important ca standardele tehnice să fie completate de un cadru juridic corespunzător al legislației privind siguranța produselor, care să se aplice tuturor instalațiilor offshore aflate în apele Uniunii și nu doar instalațiilor fixe de producție. Prin urmare, Comisia ar trebui să procedeze la analize mai detaliate referitoare la standardele de siguranță privind produsele aplicate operațiunilor petroliere și gaziere offshore,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1Obiectul și domeniul de aplicare

(1)         Prezenta directivă stabilește cerințe minime pentru prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor acestora în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore ▌.

▌

(5)         Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislației Uniunii ▌privind sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă, în special Directivelor 89/391/CEE și 92/91/CEE ale Consiliului.

(6)         Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivelor 94/22/CE, 2001/42/CE ▌, 2003/4/CE, 2003/35/CE, 2010/75/UE și 2011/92/UE.

Articolul 2Definiții

În sensul prezentei directive,

▌

(1a)       „acceptabil” în raport cu un risc, înseamnă un nivel de risc pentru care timpul, costurile sau eforturile pentru a-l reduce și mai mult ar fi extrem de disproporționate cu riscul dat. În evaluarea caracterului flagrant disproporționat al timpului, costurilor sau eforturilor față de avantajele reducerii în continuare a riscului, se au în vedere nivelurile de risc din cele mai bune practici compatibile cu întreprinderea.

(2)         „acceptare” înseamnă transmiterea în scris către operatorul sau proprietarul instalației neproductive de către autoritatea competentă a faptului că raportul privind riscurile majore, dacă este în aplicare conform descrierii, este în conformitate cu cerințele prezentei directive. Acceptarea nu implică niciun transfer de responsabilitate pentru controlul riscurilor majore către autoritatea competentă.

▌

(4)         „operațiune combinată” înseamnă o operațiune efectuată de pe o instalație împreună cu o altă instalație sau alte instalații în scopuri legate de cealaltă (celelalte) instalație (instalații) și care afectează substanțial riscurile pentru siguranța persoanelor sau protecția mediului de pe oricare dintre instalații sau de pe toate instalațiile în cauză;

(5)         „începerea operațiunilor” înseamnă momentul în care instalația sau infrastructura conectată este utilizată pentru prima dată în scopul operațiunilor pentru care a fost proiectată;

(6)         „autoritate competentă” înseamnă autoritatea publică desemnată în temeiul prezentei directive și care este responsabilă pentru atribuțiile conferite prin prezenta directivă. Autoritatea competentă poate fi compusă dintr-unul sau mai multe organisme;

(6a)       „autoritate care eliberează autorizațiile” înseamnă autoritatea publică, astfel cum este definită în articolul 1 alineatul (1) din Directiva 90/531/CEE, care este competentă să acorde autorizații și/sau să supravegheze utilizarea acestora în conformitate cu Directiva 94/22/CE;

▌

(7a)       „infrastructură conectată” înseamnă, în cadrul zonei de siguranță sau în cadrul unei zone din vecinătate aflată la o distanță mai mare de instalație la latitudinea statului membru:

orice sondă și structurile aferente, unitățile și dispozitivele suplimentare conectate la instalația offshore;

orice echipament sau lucrări pe structura principală a instalației offshore sau fixate de aceasta;

orice sistem de conducte sau lucrări;

▌

(8a).      „contractant” înseamnă orice entitate contractată de operator pentru a îndeplini atribuții specifice în numele operatorului;

(8b)  „entitate” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau grupare de astfel de persoane;

▌

(9a)       „zonă de siguranță” înseamnă zona aflată la o distanță de 500 de metri de orice punct al instalației, stabilită de statul membru.

▌

(10a)     „explorare” înseamnă forarea în terenul prospectat și toate operațiunile petroliere și gaziere offhore necesare înainte de operațiunile legate de producție;

(11)       „plan extern de intervenție în caz de urgență” înseamnă o strategie locală, națională sau regională pentru prevenirea extinderii sau limitarea consecințelor unui accident major legat de operațiunile petroliere și gaziere offshore care utilizează toate ▌resursele disponibile ale operatorului, astfel cum sunt descrise în planurile interne de intervenție în caz de urgență, precum și orice resurse suplimentare puse la dispoziție de statele membre;

(12)       „verificare de către organisme independente” înseamnă o evaluare și o confirmare a validității declarațiilor scrise speciale de către o entitate sau o parte de organizare a operatorului sau a proprietarului instalației neproductive care nu se află sub controlul sau sub influența entității sau părții de organizare care utilizează declarațiile;

(13)       „industrie de profil” înseamnă entități care sunt direct implicate în operațiuni petroliere și gaziere offshore în conformitate cu prezenta directivă sau ale căror activități sunt strâns legate de operațiunile respective;

▌

(14a)     „instalație” înseamnă o instalație staționară, - fixă sau mobilă -, sau o combinație de instalații, interconectate permanent prin punți sau alte structuri, utilizate în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore sau în legătură cu aceste operațiuni; aceasta include instalațiile de foraj offshore mobile numai atunci când acestea sunt staționate în ape offshore pentru activități de foraj, de producție sau de alt tip, asociate cu operațiunile petroliere și gaziere offshore;

(15)       „plan intern de intervenție în caz de urgență” înseamnă un document pregătit de operatori în conformitate cu cerințele din prezenta directivă privind măsurile de prevenire a extinderii sau de limitare a consecințelor unui accident major legat de operațiunile petroliere și gaziere offshore ▌;

(15a)     „autorizație” înseamnă o autorizație pentru operațiuni petroliere și gaziere offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE;

(16)       „zonă autorizată” înseamnă zona geografică acoperită de autorizație;

(17)       „entitate autorizată” înseamnă titularul sau titularii comuni ai unei autorizații;

▌

(18a)     „accident major” înseamnă, în raport cu o instalație sau o infrastructură conectată:

(a)    o explozie, un incendiu, pierderea controlului asupra sondei, o deversare de petrol, gaz sau substanțe periculoase care implică sau pentru care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor,

(b)    un incident care provoacă daune grave instalației sau infrastructurii conectate care implică sau pentru care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor,

(c)    oricare alt eveniment care are ca rezultat decesul sau vătămarea gravă a cinci sau mai multe persoane de pe instalația offshore, de la care provine sursa de pericol sau care desfășoară operațiuni la instalație sau infrastructura conectată sau legate de acestea; sau

(d)    orice incident de mediu major care rezultă din literele (a)-(c).

În cazul în care o instalație este în mod normal nesupravegheată, se aplică literele (a), (b) și (d) ca și cum instalația ar fi supravegheată.

(18b)     „incident de mediu major” înseamnă un incident care provoacă sau ar putea provoca schimbări negative semnificative în mediu, având în vedere importanța acestora în temeiul Directivei 2004/35/CE;

(19)       „risc major” înseamnă o situație care prezintă potențialul de a provoca un accident major;

(19a)     „modificare substanțială” înseamnă,

(a)     în cazul unui raport privind riscurile majore, o modificare a bazei pe care a fost acceptat raportul original, inclusiv, între altele, modificări fizice, disponibilitatea de noi cunoștințe sau tehnologii și modificări la nivelul gestiunii operaționale;

(b)    în cazul unei notificări de operațiune la sondă sau de operațiune combinată, o modificare a bazei pe care a fost transmisă notificarea originală, inclusiv, între altele, modificări fizice, schimbare de instalație, disponibilitatea de noi cunoștințe sau tehnologii și modificări la nivelul gestiunii operaționale;

(20)       „instalație neproductivă” înseamnă o instalație alta decât o instalație utilizată pentru producția de petrol și gaze;

(20a)     „offshore” înseamnă situat în apele teritoriale, în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al statului membru în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS);

▌

(21a)     „operațiuni petroliere și gaziere offshore” înseamnă toate activitățile asociate cu instalația sau infrastructura conectată, inclusiv proiectarea, planificarea, construcția, operarea și dezafectarea acestora, legate de explorare și producție. Aceasta nu include transportul petrolului și gazelor de pe o coastă pe alta;

▌

(22a)     „operator” înseamnă entitatea numită de entitatea autorizată sau de autoritatea care eliberează autorizații pentru a desfășura operațiuni petroliere și gaziere offshore, inclusiv planificarea și executarea unei operațiuni la sondă sau gestionarea și controlul funcțiilor unei instalații de producție;

▌

(24)       „proprietar al unei instalații neproductive” înseamnă o entitate care are dreptul legal de a controla exploatarea unei instalații neproductive;

(25)       „producție” înseamnă extracția ▌petrolului și gazelor situate în subsolul zonei offshore autorizate, inclusiv prelucrarea offshore a petrolului și gazelor și transportul acestora prin infrastructura conectată ▌;

(26)       „instalație de producție” înseamnă o instalație utilizată pentru producție ▌;

▌

(28)       „public” înseamnă una sau mai multe entități și, în conformitate cu legislația sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora;

▌

(30a)     „risc” înseamnă combinația dintre probabilitatea unui eveniment și consecințele evenimentului;

(30b)     „elemente critice de siguranță și de mediu” înseamnă elementele unei instalații și elementele utilajului acesteia, inclusiv programe de calculator, al căror scop este prevenirea sau limitarea efectului unui accident major sau a căror defectare ar putea provoca sau contribui în mod substanțial la un accident major;

(31)       „adecvat” înseamnă corect sau care corespunde pe deplin, inclusiv pe baza examinării raportului eforturi/costuri, unei anumite cerințe sau situații, care se bazează pe probe obiective și care poate fi demonstrat printr-o analiză, o comparație cu standardele adecvate sau prin alte soluții utilizate în situații comparabile de către alte autorități sau de industria de profil;

(31a)     „consultare tripartită” înseamnă o modalitate formală pentru a permite dialogul și cooperarea între autoritatea competentă, operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive și reprezentanții lucrătorilor;

(32)       „operațiune la sondă” înseamnă orice operațiune la sondă ce poate avea drept consecință scurgerea accidentală a unor materiale care ar putea provoca un accident major, inclusiv forajul unei sonde în contextul unor operațiuni petroliere și gaziere offshore, repararea sau modificarea unei sonde, suspendarea operațiunilor și abandonul permanent al unei sonde;

▌

(33a)     „eficiența intervenției în cazul unei scurgeri de petrol” înseamnă eficiența sistemelor de intervenție în cazul scurgerilor de petrol în cadrul intervenției lor în cazul unei scurgeri de petrol, pe baza unei analize a frecvenței, duratei și momentului producerii condițiilor de mediu care ar împiedica o intervenție. Evaluarea eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol se va exprima ca procent din timpul în care aceste condiții nu sunt prezente și va include o descriere a limitelor de exploatare impuse instalațiilor vizate ca urmare a evaluării respective.

CAPITOLUL II

PREVENIREA ACCIDENTELOR MAJORE LEGATE DE

OPERAȚIUNILE PETROLIERE ȘI GAZIERE OFFSHORE

Articolul 3Principii generale de gestionare a riscurilor privind

operațiunile petroliere și gaziere offshore

(1)         Statele membre solicită operatorilor să se asigure că sunt luate toate măsurile adecvate pentru prevenirea accidentelor majore rezultate ca urmare a operațiunilor petroliere și gaziere offshore▌.

(2)         Statele membre se asigură că operatorii nu sunt degrevați de atribuțiile lor în conformitate cu prezenta directivă în virtutea faptului că acțiunile sau omisiunile care conduc sau contribuie la accidente majore au fost ▌desfășurate de contractanți.

(3)         În cazul în care totuși se produce un accident major, statele membre se asigură că operatorii ▌iau toate măsurile adecvate pentru a limita consecințele acestuia asupra sănătății umane și asupra mediului.

(4)         Statele membre solicită operatorilor să se asigure că operațiunile petroliere și gaziere offshore reglementate de prezenta directivă sunt efectuate în baza unei gestionări sistematice a riscurilor, astfel încât să fie acceptabile riscurile reziduale de accidente majore în cazul persoanelor, mediului și activelor offshore .

Articolul 4Considerente privind siguranța

și mediul cu privire la autorizații

(1)         Statele membre se asigură că deciziile privind acordarea sau transferul autorizațiilor pentru operațiuni petroliere sau gaziere offshore țin seama de capacitatea solicitantului de a respecta cerințele pentru operațiuni în cadrul autorizației, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile relevante din legislația Uniunii, în special din prezenta directivă.

(2)         În special, la evaluarea capacității tehnice și financiare a solicitantului unei autorizații pentru desfășurarea unor operațiuni petroliere și gaziere offshore, se ține cont în mod corespunzător de următoarele:

(i)     riscurile, pericolele și orice alte informații relevante legate de solicitant și de zona autorizată în cauză, inclusiv, după caz, costul degradării mediului marin menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/56/CE;

(ii)    etapa specifică a operațiunilor petroliere și gaziere offshore;

(iii)  capacitățile financiare ale solicitantului, inclusiv orice garanție financiară, de a acoperi răspunderea pentru daunele care pot rezulta din operațiunile petroliere și gaziere offshore în cauză; aceasta include răspunderea pentru daunele economice potențiale, atunci când acest tip de răspundere este prevăzut în dreptul intern;

(iv)   informațiile disponibile referitoare la performanța în materie de siguranță și de mediu, inclusiv cu privire la incidentele majore, după cum ar fi adecvat pentru operațiunile pentru care a fost solicitată autorizația.

Înainte de acordarea sau de transferul unei autorizații, autoritatea care eliberează autorizațiile se consultă, în cazurile în care este necesar, cu autoritatea competentă.

(2a)       Statele membre se asigură că autoritățile care eliberează autorizațiile nu acordă o autorizație decât dacă sunt mulțumite de măsura în care solicitantul a dovedit că dispozițiile adecvate au fost luate sau vor fi luate, pe baza modalităților care vor fi hotărâte de statele membre, pentru a acoperi responsabilitățile care pot decurge din operațiunile sale petroliere și gaziere offshore. Această dispoziție este valabilă și efectivă de la demararea operațiunilor petroliere și gaziere offshore. Statul membru solicită entităților care solicită autorizație pentru operațiuni petroliere și gaziere offshore să furnizeze de o manieră adecvată dovada capacității lor tehnice și financiare, precum și orice alte informații relevante referitoare la amplasamentul în cauză și la etapa specifică a operațiunilor petroliere și gaziere offshore.

(a)         Statele membre evaluează gradul de adecvare a dispozițiilor în temeiul alineatului (2a) pentru a garanta faptul că solicitantul dispune de suficiente resurse financiare pentru lansarea imediată și continuarea neîntreruptă a tuturor măsurilor necesare pentru intervenția eficientă și remedierea ulterioară.

(b)         Statele membre facilitează mobilizarea unor instrumente financiare durabile și a altor măsuri prin care solicitanții de autorizații să fie sprijiniți pentru demonstrarea capacității financiare în temeiul articolului 2 litera (a).

(c)         Statele membre stabilesc cel puțin proceduri care să asigure tratarea promptă și adecvată a cererilor de despăgubire, inclusiv în raport cu plățile compensatorii pentru incidente transfrontaliere

(d)         Statele membre solicită entității autorizate să mențină o capacitate suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile financiare rezultate în urma responsabilităților pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore reglementate de prezenta directivă.

(2b)       Autoritatea care eliberează autorizațiile sau entitatea autorizată numește operatorul. Atunci când operatorul este numit de entitatea autorizată, autoritatea care eliberează autorizații este înștiințată în prealabil în legătură cu numirea. Autoritatea care eliberează autorizații, dacă este cazul în consultare cu autoritatea competentă numită în temeiul articolului 8, poate obiecta la numirea operatorului. În cazul unei obiecții, statul membru solicită entității autorizate să numească un alt operator adecvat sau să își asume responsabilitățile operatorului în temeiul prezentei directive.

▌

(3a)       Procedura de acordare a autorizației pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore legate de aceeași zonă autorizată se organizează astfel încât informațiile culese în urma explorării să poată fi luate în considerare de statul membru înainte de începerea operațiunilor de producție.

▌

(4a)       La evaluarea capacităților tehnice și financiare ale unui solicitant de autorizație, se acordă o atenție deosebită mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărăturate și solul submarin de iarbă de mare; și zonelor marine protejate, precum zonele speciale de conservare în sensul Directivei Habitate, zonele speciale de protecție în sensul Directivei Păsări și zonele marine protejate, astfel cum a fost stabilit de către Uniune sau de către statele membre în cauză în cadrul acordurilor regionale sau internaționale semnate de acestea.

Articolul 5Participarea publicului cu privire la efectele operațiunilor petroliere și gaziere offshore de explorare planificate asupra mediului

(1)         Forajul unei sonde în scopul explorării într-o instalație neproductivă nu va începe până când autoritățile relevante din statul membru nu s-au asigurat de desfășurarea timpurie și efectivă a participării publicului cu privire la efectele posibile ale operațiunilor offshore planificate asupra mediului, în temeiul legislației Uniunii, în special Directiva 2001/42/CE sau Directiva 2011/92/CE, după caz. Prezentul articol nu se aplică zonelor autorizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.

(1a)       În cazul în care participarea publicului nu a fost organizată în temeiul alineatului (1), statele membre se asigură că se iau următoarele măsuri:

(a)    publicul este informat, fie prin anunțuri publice, fie prin alte mijloace adecvate, cum ar fi pe cale electronică, unde este planificată permiterea operațiunilor de explorare;

(b)    publicul interesat este identificat, inclusiv publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care este interesat de decizia de a permite operațiuni de explorare, inclusiv organizații neguvernamentale relevante, precum cele care promovează protecția mediului, sau alte organizații relevante;

(c)    informațiile relevante privind aceste operațiuni planificate sunt puse la dispoziția publicului inclusiv, între altele, informațiile privind dreptul de participare la luarea deciziilor și privind autoritatea căreia îi pot fi prezentate observații sau întrebări;

(d)    publicul are dreptul de a-și exprima observațiile și opiniile atunci când toate opțiunile sunt posibile, înainte de adoptarea deciziilor privind permiterea explorării;

(e)    rezultatele participării publicului sunt luate în considerare în mod corespunzător la adoptarea deciziilor în cauză;

(f)     după examinarea observațiilor și a opiniilor exprimate de către public, statul membru informează cu promptitudine publicul cu privire la deciziile adoptate și la motivele și considerentele pe care se bazează acestea, incluzând informații privind procesul de participare a publicului;

(g)    se stabilesc termene rezonabile care oferă suficient timp pentru fiecare etapă distinctă a participării publicului;

()      .

Articolul 6Operațiuni petroliere și gaziere

offshore în zonele autorizate

(1)         Statele membre se asigură că instalațiile de producție și infrastructura conectată sunt operate doar în zonele autorizate de către operatori numiți în acest scop în temeiul articolului 4 alineatul (2b).

(1a)       Statele membre solicită entității autorizate să se asigure că orice operator are capacitatea de a respecta cerințele pentru operațiunile specifice din cadrul autorizației.

(1b)       Pe întreaga durată a operațiunilor, statele membre solicită entității autorizate să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că operatorul respectă cerințele, își îndeplinește funcțiile și îndatoririle în temeiul prezentei directive.

(1c)       În cazul în care autoritatea competentă stabilește că operatorul nu mai are capacitatea de a respecta cerințele relevante în conformitate cu prezenta directivă, este informată autoritatea care eliberează autorizațiile. Ulterior, entitatea autorizată este notificată în acest sens de autoritatea care eliberează autorizațiile, își asumă responsabilitatea pentru executarea sarcinilor vizate și numește de îndată un operator înlocuitor.

▌

(3a)       Statele membre se asigură că operațiunile legate de instalațiile de producție și neproductive nu încep sau nu continuă în absența acceptării raportului privind riscurile majore de către autoritatea competentă în temeiul prezentei directive.

(4)         Statele membre se asigură că operațiunile la sondă sau operațiunile combinate nu demarează sau nu continuă în absența prezentării raportului privind riscurile majore pentru instalațiile implicate și a acceptării acestuia în temeiul alineatului (3a) al prezentului articol. Mai mult, aceste operațiuni nu demarează și nu continuă fără ca o notificare privind operațiunea la sondă sau operațiunea combinată să fie prezentată autorității competente în temeiul articolului 9, sau în cazul în care autoritatea competentă formulează obiecții cu privire la conținutul unei notificări.

(5)         Statele membre se asigură că este stabilită o zonă de siguranță în jurul unei instalații să că navele au interdicția de a intra sau de a rămâne în respectiva zonă de siguranță.

Această interdicție nu se aplică unei nave care intră sau rămâne în zona de siguranță:

(a)    în legătură cu punerea, inspectarea, testarea, repararea, întreținerea, alterarea, reînnoirea sau scoaterea oricărui cablu sau conductă submarină din zona de siguranță sau din proximitatea sa;

(b)   pentru a furniza servicii pentru orice instalații din zona de siguranță, a transporta persoane sau bunuri înspre și dinspre acestea sau sub autoritatea statului membru pentru a inspecta instalații din zona de siguranță;

(c)    în legătură cu salvarea sau cu tentativa de salvare de vieți sau bunuri;

(d)    din cauza intemperiilor; sau

(e)    atunci când se află în dificultate; sau

(f)     în cazul în care operatorul sau statul membru și-a dat consimțământul.

(6)         Statele membre stabilesc un mecanism pentru participarea efectivă la consultările tripartite între angajatorii, angajații și autoritatea competentă relevanți în formularea standardelor și politicilor care se ocupă de prevenirea accidentelor majore.

Articolul 7Răspunderea pentru daunele cauzate mediului

Fără a aduce atingere domeniului de aplicare a răspunderii pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, existent în temeiul Directivei 2004/35/CE, statele membre se asigură că entitatea autorizată este răspunzătoare financiar pentru prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, astfel cum sunt definite în respectiva directivă, cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore desfășurate de entitatea autorizată sau de operator, sau în numele acestora.

Articolul 8

Numirea autorității competente

(1)         Statele membre ▌numesc o autoritate competentă responsabilă cu ▌următoarele funcții de reglementare în temeiul prezentei directive:

(a)    evaluarea și aprobarea rapoartelor privind riscurile majore, evaluarea notificărilor privind proiectarea și evaluarea notificărilor privind operațiunile la sondă sau operațiunile combinate și a altor astfel de documente care îi sunt prezentate;

(b)    supravegherea respectării prezentei directive, inclusiv inspecții, investigări și acțiuni de punere în aplicare;

(c)    consilierea altor autorități sau organisme, inclusiv a autorității de eliberare a autorizațiilor;

(d)    elaborarea planurilor anuale în conformitate cu articolul 20;

(e)    elaborarea de rapoarte;

(f)     cooperarea cu autoritățile competente și cu punctele de contact stabilite în alte state membre în conformitate cu articolul 32a.

▌

(3a)       Statele membre garantează în permanență independența și obiectivitatea autorității competente în îndeplinirea funcțiilor sale de reglementare, în special cu privire la alineatul (1) literele (a)-(c) . În consecință, sunt prevenite conflictele de interese între funcțiile de reglementare ale autorității competente, pe de o parte, și, pe de altă parte, funcțiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale și autorizarea operațiunilor petroliere și gaziere offshore în cadrul statului membru și colectarea și gestionarea veniturilor din operațiunile respective (denumite în continuare „dezvoltare economică”).

(3b)       În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite la alineatul (3a), statele membre solicită ca funcțiile autorității competente în temeiul prezentei directive să fie îndeplinite în cadrul unei autorități independente de oricare dintre funcțiile statelor membre referitoare la dezvoltarea economică.

(3c)       Cu toate acestea, în cazul în care numărul total al instalațiilor offshore supravegheate în mod normal este sub 6, statele membre în cauză pot decide să nu aplice alineatul (3b). O astfel de decizie nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în conformitate cu alineatul (3a).

(3d)       Statele membre pun la dispoziția publicului o descriere a modului în care este organizată autoritatea competentă, inclusiv motivul pentru care aceasta a fost instituită într-un anumit mod, precum și felul în care au asigurat îndeplinirea funcțiilor menționate la alineatul (1) și a obligațiilor menționate la alineatul (3a).

(4)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă dispune de resurse umane și financiare adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin în conformitate cu prezenta directivă. Aceste resurse sunt proporționale cu nivelul operațiunilor petroliere și gaziere offshore ale statelor membre.

(4a)       Statele membre pot încheia acorduri formale cu terți, inclusiv agenții competente ale Uniunii sau alte organisme adecvate, dacă acestea există, pentru furnizarea de cunoștințe de specialitate pentru sprijinirea autorității competente în îndeplinirea funcțiilor sale. În sensul prezentului alineat, un organism ar fi considerat adecvat în cazul în care obiectivitatea sa ar putea fi compromisă de conflicte de interese.

(4b)       Statele membre pot institui mecanisme prin care costurile financiare ale autorității competente în îndeplinirea funcțiilor sale în conformitate cu prezenta directivă pot fi recuperate de la entitățile autorizate sau de la operatori sau de la proprietarii instalațiilor neproductive.

▌

(5a)        În cazul în care autoritatea competentă este cuprinsă în mai multe organisme, statele membre depun toate eforturile pentru a evita dublarea funcțiilor de reglementare între organisme. Statele membre pot desemna unul dintre organismele constitutive ca organism principal responsabil de coordonarea atribuțiilor în conformitate cu prezenta directivă și de raportarea către Comisie.

(5b)       Statele membre supraveghează activitățile autorității competente și iau toate măsurile necesare pentru îmbunătățirea eficienței acesteia în îndeplinirea funcțiilor de reglementare prevăzute la alineatul (1).

Articolul 8a

Funcționarea autorității competente

(1)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă:

(a)    acționează independent de politicile, de deciziile de reglementare sau de alte considerații care nu sunt legate de funcțiile care îi revin în temeiul prezentei directive;

(b)    clarifică nivelul responsabilităților și funcțiilor proprii și responsabilitatea operatorului privind controlul riscurilor majore, în conformitate cu articolul 18;

(c)    instituie o politică, un proces și proceduri pentru o evaluare aprofundată a rapoartelor privind riscurile majore și a notificărilor în conformitate cu articolul 9, precum și pentru supravegherea, investigarea și aplicarea respectării dispozițiilor prezentei directive în jurisdicția proprie;

(cc)   pune la dispoziție politica, procesul și procedurile în conformitate cu alineatul (c) operatorilor și proprietarilor instalațiilor neproductive și pune la dispoziția publicului un rezumat al acestora;

(d)    după caz, pregătește și pune în aplicare proceduri coordonate sau comune▌ cu alte autorități pentru a își îndeplini atribuțiile în temeiul prezentei directive; și

(e)    își fundamentează politica, procedurile de organizare și operaționale pe principiile stabilite în anexa III.

Articolul 8b

Atribuțiile Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă

(1)         Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) furnizează Comisiei și statelor membre asistență tehnică și științifică în conformitate cu mandatul său, conferit în temeiul Regulamentului nr. 1406/2002/CE.

(2)         În acest cadru, agenția:

(i)     asistă Comisia și statul membru, la cererea acestuia, în detectarea și monitorizarea amplorii unei scurgeri de petrol sau de gaze;

(ii)    asistă statele membre, la cererea acestora, în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de intervenție în caz de urgență, în special atunci când există un impact transfrontalier în interiorul apelor Uniunii sau dincolo de acestea;

(iii)  elaborează, împreună cu statele membre și operatorii, un catalog al echipamentelor și serviciilor de urgență, disponibile pe baza planurilor de urgență ale acestora.

(3)         La cerere, agenția poate:

(i)     asista Comisia în evaluarea planurilor de urgență ale statelor membre, pentru a verifica dacă planurile respectă directiva;

(ii)    revizui exercițiile care se axează pe testarea mecanismelor de urgență transfrontaliere și ale Uniunii.

CAPITOLUL III

PREGĂTIREA ȘI DESFĂȘURAREA OPERAȚIUNILOR PETROLIERE ȘI GAZIERE OFFSHORE

Articolul 9

Documente de transmis pentru desfășurarea operațiunilor petroliere și gaziere offshore și pentru operarea ▌ instalațiilor

(1)         Statele membre se asigură că operatorul ▌sau proprietarul unei instalații neproductive transmite autorității competente următoarele documente:

(-a)   în ceea ce privește operatorul, o copie sau o descriere corespunzătoare a politicii globale de prevenire privind accidentele majore în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) și cu articolul 18 alineatul (4);

(-aa) o copie sau o descriere corespunzătoare a sistemului de gestionare a siguranței și a mediului aplicabil instalației în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) și cu articolul 18 alineatul (4);

(a)    în cazul unei instalații planificate pentru producție, o notificare privind proiectarea în conformitate cu cerințele din anexa II partea 1;

(b)   un raport privind riscurile majore în conformitate cu articolele 10 și 11;

(ba)  o copie sau o descriere adecvată a planului intern de intervenție în caz de urgență în conformitate cu ▌articolele 12 și 29;

(bb)  o descriere a sistemului de verificare independentă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) și alineatul (3) litera (a);

(bc)  în cazul unei operațiuni combinate, unul dintre operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive transmite autorității competente o notificare privind operațiunile combinate în conformitate cu articolul 14;

(bd)  în cazul unei instalații de producție existente, care trebuie să fie mutată într-un nou loc de producție în care să fie exploatată, o notificare de mutare în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa II partea 1;

(be)  orice alte documente relevante solicitate de autoritatea competentă.

▌

(1a)       Documentele solicitate în conformitate cu alineatul (1) literele (-a), (-aa), (ba) și (bb) se includ în raportul privind riscurile majore solicitat în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(1b)       În cazul unei modificări substanțiale, inclusiv dezasamblarea unei instalații în conformitate cu articolele 10 și 11, se transmite un raport privind riscurile majore modificat, în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(1c)       În cazul unei operațiuni la sondă, statul membru se asigură că operatorul sondei transmite autorității competente o notificare a operațiunilor la sondă și furnizează informații privind operațiunile la sondă în conformitate cu articolul 13, pregătite în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) și alineatul (3) litera (b).

(2)         Notificarea privind proiectarea este transmisă autorității competente în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de prezentarea prevăzută a raportului privind riscurile majore pentru operațiunea planificată.

(2a)       Autoritatea competentă răspunde notificării privind proiectarea prin comentarii de care se ține seama în raportul privind riscurile majore.

(2b)       Autoritatea competentă primește notificarea de mutare într-un stadiu suficient de timpuriu al evoluției propuse, pentru a permite operatorului să ia în considerare eventualele probleme semnalate de autoritatea competentă în cursul pregătirii raportului privind riscurile majore.

(2c)       În cazul în care o instalație de producție existentă urmează să pătrundă în apele unui stat membru sau să le părăsească, autoritatea competentă este notificată în scris înainte de data la care se prevede ca instalația de producție să pătrundă în apele statului membru sau să le părăsească.

(2d)       În cazul în care există o modificare substanțială a notificării privind proiectarea sau mutarea înainte de transmiterea raportului privind riscurile majore, autoritatea competentă este informată cât mai curând posibil în legătură cu modificarea respectivă.

(3)         Raportul privind riscurile majore este înaintat autorității competente în termenul stabilit de autoritatea competentă ▌înainte de data estimată pentru începerea operațiunii.

Articolul 10

Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție

(1)         Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție cuprinde detaliile menționate în anexa II părțile 2 și 5 și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat de autoritatea competentă.

(1a)       Statele membre se asigură că reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în toate etapele relevante în cursul pregătirii raportului privind riscurile majore referitor la o instalație de producție și că sunt oferite probe în acest sens în conformitate cu anexa II partea 2 punctul (2).

(2)         Un raport privind riscurile majore referitor la o instalație de producție poate fi pregătit în legătură cu un grup de instalații care fac obiectul acordului autorității competente.

(3)         În cazul în care ▌urmează să se facă modificări la instalația de producție care duc la o modificare substanțială, sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe de producție, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație de producție este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 și prezentat autorității competente.

▌

(4a)       În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind riscurile majore, statele membre se asigură că, la cererea autorității competente, operatorul furnizează aceste informații și efectuează modificările necesare ale raportului privind riscurile majore care a fost prezentat.

(5)          Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție modificat în conformitate cu alineatul (3) este prezentat autorității competente în termenul menționat de autoritatea competentă. Statele membre se asigură că modificările planificate nu sunt aplicate sau, după caz, dezasamblarea nu începe decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind riscurile majore referitor la instalația de producție.

▌

(6)         Cel puțin la fiecare cinci ani sau la solicitarea autorității competente, raportul privind riscurile majore referitor la ▌o instalație de producție face obiectul unei revizuiri periodice amănunțite de către operator. Rezultatele revizuirii sunt notificate autorității competente.

Articolul 11

Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă

(1)         Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă cuprinde detaliile menționate în anexa II părțile 3 și 5 și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat de autoritatea competentă.

(1a)       Statele membre se asigură că reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în cursul etapelor relevante ale pregătirii raportului privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă și că sunt oferite probe în acest sens în conformitate cu anexa II partea 3 punctul (2).

(2)         În cazul în care ▌urmează să se facă modificări la instalația neproductivă care duc la o modificare substanțială, sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe neproductive, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație neproductivă este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 (cu excepția punctului 4) și prezentat autorității competente.

(3)         Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă modificat în conformitate cu alineatul (2) este prezentat autorității competente în termenul menționat de autoritatea competentă. Statele membre se asigură că modificările planificate nu sunt aplicate sau, după caz, dezafectarea nu începe decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind riscurile majore referitor la instalația neproductivă.

(4)         Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație mobilă neproductivă modificat în conformitate cu alineatul (2) este prezentat autorității competente în termenul menționat de autoritatea competentă. Statele membre se asigură că modificările planificate nu sunt aplicate decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind riscurile majore referitor la instalația mobilă neproductivă.

(5)         În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind riscurile majore, statele membre solicită, la cererea autorității competente, operatorului sau proprietarului instalației neproductive să furnizeze aceste informații și să efectueze modificările necesare ale raportului privind riscurile majore care a fost prezentat.

(6)         Cel puțin la fiecare 5 ani sau la solicitarea autorității competente, raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție face obiectul unei revizuiri periodice amănunțite de către operator sau de către proprietarul instalației neproductive. Rezultatele revizuirii sunt notificate autorității competente.

Articolul 12Planuri interne de intervenție în caz de urgență

(1)         Statele membre se asigură că operatorii pregătesc planuri interne de intervenție în caz de urgență în conformitate cu cerințele articolului 29 ținând seama de evaluarea riscului de accident major efectuată pe parcursul pregătirii celui mai recent raport privind riscurile majore. Aceasta include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol. În cazul forajului unei sonde de pe o instalație mobilă neproductivă, planul intern de intervenție în caz de urgență pentru instalație ține seama de evaluarea riscului, efectuată pe parcursul pregătirii notificării privind operațiunile la sondă.

▌

(3)         În cazul în care o instalație neproductivă va desfășura operațiuni la sondă, iar planul intern de intervenție în caz de urgență trebuie modificat din cauza caracteristicilor speciale legate de natura sau locul în care se află sonda, statele membre se asigură că operatorul sondei transmite autorității competente o copie sau o descriere adecvată a planului intern de intervenție în caz de urgență modificat, pentru a sprijini notificarea relevantă a operațiunii la sondă.

(3a)       În cazul în care o instalație neproductivă va desfășura operațiuni combinate, planul intern de intervenție în caz de urgență este modificat pentru a acoperi operațiunile combinate și este transmis autorității competente pentru a sprijini notificarea relevantă a operațiunilor combinate.

Articolul 13Notificarea operațiunilor la sondă

și furnizarea informațiilor privind operațiunile la sondă

(1)         Statele membre se asigură că operatorul ▌sondei transmite autorității competente, în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiuni la sondă, o notificare care include detaliile referitoare la proiectarea sondei și la operațiunile la sondă propuse, în conformitate cu cerințele din anexa II partea 4. Aceasta include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol.

(2)         Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor la sondă, ceea ce ar putea include interzicerea începerii operațiunilor.

(3)         Statele membre se asigură că operatorul sondei implică organismul independent de verificare în planificarea și pregătirea modificării substanțiale a detaliilor notificării privind operațiunile la sondă transmise în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (b) și informează imediat autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a detaliilor notificării privind operațiunile la sondă transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

(3a)       Statele membre se asigură că operatorul sondei prezintă rapoarte privind operațiunile la sondă autorității competente în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa IIa. Rapoartele sunt transmise săptămânal, începând cu data începerii operațiunilor la sondă, sau la intervale indicate de autoritatea competentă.

Articolul 14Notificarea privind operațiunile combinate

(1)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive implicați într-o operațiune combinată pregătesc împreună o notificare care conține detalii privind operațiunea combinată în conformitate cu cerințele din anexa II partea 7. Statele membre se asigură că unul dintre operatorii, respectiv proprietarii de instalații neproductive vizați transmite notificarea operațiunilor combinate autorității competente. Notificarea este transmisă în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiunilor combinate.

(2)         Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor combinate, ceea ce poate include interzicerea începerii operațiunilor.

(3)         Statele membre se asigură că operatorul care a pregătit notificarea informează, fără întârziere, autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a notificării transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

Articolul 15Verificarea

▌de către organisme independente

(1)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive stabilesc sisteme ▌de verificare de către organisme independente și ▌descriu aceste sisteme în prezentarea privind sistemul de gestionare a siguranței și a mediului incorporată în raportul privind riscurile majore în conformitate cu articolul 9.

(1a)       Rezultatele verificării de către organisme independente nu aduc atingere răspunderii pe care o are operatorul sau proprietarul unei instalații neproductive pentru funcționarea corectă și în condiții de siguranță a echipamentului și a sistemelor în curs de verificare.

(2)         Selectarea unui organism independent ▌de verificare și proiectarea sistemelor de verificare de către organisme independente respectă criteriile din anexa II partea 5.

(3)         Sistemele de ▌verificare ▌de către organisme independente se instituie:

(a)    în ceea ce privește instalațiile, pentru a oferi o asigurare independentă că ▌elementele critice de siguranță și de mediu identificate în evaluarea riscului pentru instalație, astfel cum sunt descrise în raportul privind riscurile majore, sunt adecvate și că programul de examinare și testare a elementelor critice de siguranță și de mediu este adecvat, actualizat și funcționează după plan;

(b)    în ceea ce privește notificările privind operațiunile la sondă, pentru a oferi o asigurare independentă că proiectarea sondei și măsurile de control privind sonda sunt adecvate condițiilor prevăzute de funcționare a acesteia în orice situație.

(3a)       Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive răspund și întreprind acțiunile corespunzătoare pe baza consilierii organismului independent de verificare.

(4)         Statele membre solicită operatorilor și proprietarilor de instalații neproductive să se asigure că consilierea primită de la organismul independent de verificare în conformitate cu alineatul (3) litera (a) ale prezentul articol, precum și răspunsurile și acțiunile rezultate în urma acestei consilieri sunt puse la dispoziția autorității competente și păstrate de operator sau de proprietarul unei instalații neproductive pentru o perioadă de șase luni de la finalizarea operațiunilor petroliere și gaziere offshore la care se referă.

(5)         Statele membre solicită operatorilor unei sonde să se asigure că constatările și observațiile organismului independent de verificare în conformitate cu prezentul articol alineatul (3) litera (b) și răspunsurile și acțiunile asociate acestor constatări și observații sunt prezentate în notificarea privind sonda în conformitate cu articolul 13.

(6)         În cazul instalațiilor de producție, sistemul de verificare este introdus înaintea finalizării proiectului. În cazul unei instalații neproductive, sistemul este introdus înainte ca instalația neproductivă să fie exploatată în apele Uniunii.

▌

Articolul 16Competența autorității competente

în ceea ce privește operațiunile de pe instalații

(1)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă:

(a)    interzice exploatarea sau punerea în exploatare a oricărei instalații sau a oricărei infrastructuri conectate la aceasta în cazul în care măsurile propuse în raportul privind riscurile majore pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore în conformitate cu articolul 9 sunt considerate insuficiente pentru a respecta dispozițiile prezentei directive.

(b)    în situații excepționale și în cazul în care aceasta consideră că siguranța și protecția mediului nu sunt compromise, reduce termenul prevăzut pentru prezentarea raportului privind riscurile majore sau a notificării în temeiul articolului 9.

(c)    solicită operatorului să ia măsurile proporționale pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a restabili respectarea articolului 3 alineatul (1).

(d)    în cazul în care se aplică articolul 6 alineatul (1c), ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura siguranța continuă a operațiunilor.

(e)    este abilitată să solicite îmbunătățiri și, dacă este necesar, să interzică continuarea exploatării oricărei instalații sau a oricărei părți sau infrastructuri conectate la aceasta, în cazul în care rezultatul unei inspecții, al unei determinări în temeiul articolului 6 alineatul (1c), al revizuirii periodice a raportului privind riscurile majore în conformitate cu articolul 9 sau al modificărilor aduse notificărilor în conformitate cu articolul 9 indică faptul că cerințele menționate în prezenta directivă nu sunt respectate sau că există preocupări justificate cu privire la siguranța operațiunilor sau a instalațiilor.

▌

Articolul 17Efecte transfrontaliere

▌

CAPITOLUL IV

POLITICA DE PREVENIRE ȘI RESPECTAREA

Articolul 18Prevenirea accidentelor majore de către operatori

și proprietari de instalații neproductive

(1)         Statele membre solicită operatorilor și proprietarilor de instalații neproductive să pregătească un document prin care își stabilesc politica generală de prevenire a accidentelor majore și să se asigure că aceasta este pusă în aplicare în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore organizate de aceștia, inclusiv prin aplicarea unor modalități corespunzătoare de monitorizare în vederea asigurării eficienței politicii respective

(1a)       Politica de prevenire a accidentelor majore ține seama de responsabilitatea primară a operatorilor față de, între altele, controlul riscurilor de pericole majore, care sunt rezultatul operațiunilor lor și față de îmbunătățirea continuă a controlului respectivelor riscuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecție în orice moment.

(2)         O copie sau o descriere adecvată a documentului menționat la alineatul (1) este prezentat autorității competente ca ▌parte a raportului privind riscurile majore în temeiul articolului 9 sau a notificării operațiunilor desfășurate la sondă în temeiul articolului 9.

(3)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive își prezintă propriile modalități de organizare privind controlul riscurilor majore în cadrul unui sistem de gestionare a siguranței și a mediului, inclusiv modalitățile pentru pregătirea și prezentarea rapoartelor privind riscurile majore și, dacă este necesar, notificările privind operațiunile la sondă, în temeiul articolului 9, precum și propriile sisteme de ▌verificare ▌de către organisme independente în temeiul articolului 15, și al anexei II partea 5.

(3a)       Statele membre creează posibilități pentru operatorii și pentru proprietarii de instalații neproductive de a contribui la mecanisme pentru o consultare tripartită eficientă stabilită în temeiul articolului 6 alineatul (6). După caz, angajamentul unui operator față de aceste mecanisme poate fi evidențiat în politica de prevenire a accidentelor majore elaborată în temeiul alineatului (1).

(4)         Politica de prevenire a accidentelor majore și sistemele de gestionare în materie de siguranță și de mediu sunt pregătite în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II, părțile (8) și (9) și în anexa IV. Se aplică următoarele condiții:

(a)    politica de prevenire a accidentelor majore este în formă scrisă și stabilește obiectivele generale și modul de organizare în vederea controlului riscurilor de accidente majore, precum și modul în care aceste mecanisme sunt puse în aplicare la nivel global;

(b)    sistemul de gestionare a siguranței și a mediului este integrat în sistemul de gestionare global al operatorului și a proprietarului instalației neproductive și include structura organizațională, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele în vederea stabilirii și punerii în aplicare a politicii privind riscurile majore.

(4a)       Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive pregătesc și mențin un inventar complet de echipamente de intervenție în caz de urgență relevant pentru operația lor petrolieră și gazieră offshore.

(5)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive, în consultare cu autoritatea competentă și folosind schimburile de cunoștințe, informații și experiențe prevăzute la articolul 27 alineatul (1), pregătesc și revizuiesc standarde și orientări privind cea mai bună practică în raport cu controlul riscurilor majore offshore pe durata ciclului de viață al proiectării și desfășurării operațiunilor petroliere și gaziere offshore; în acest sens, ei respectă cel puțin prezentarea generală din anexa IVb.

▌

(6a)       Statele membre solicită operatorilor și proprietarilor de instalații neproductive să se asigure că documentul privind politica lor generală de prevenire a accidentelor majore menționat la alineatul (1) include, totodată instalațiile de producție și instalațiile neproductive ale acestora, situate în afara Uniunii.

(7)         În cazul în care o activitate desfășurată de un operator sau de un proprietar de instalație neproductivă prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau crește semnificativ riscul unui accident major, statul membru se asigură că operatorul sau proprietarul unei instalații neproductive ia măsurile adecvate care pot include, dacă este necesar, suspendarea activității relevante până când pericolul sau riscul este controlat corespunzător.

(8)         Statele membre se asigură că, în cazul în care se iau măsurile menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, operatorul sau proprietarul unei instalații neproductive notifică fără întârziere și în termen de 24 de ore în mod corespunzător autoritatea competentă.

(9)         Statele membre se asigură că, după caz, operatorii iau măsurile adecvate pentru utilizarea mijloacelor tehnice sau a procedurilor adecvate în vederea promovării fiabilității culegerii de informații din registrele de parametri de foraj și a prevenirii posibilelor manipulări ale acestora.

Articolul 18a

Operațiuni petroliere și gaziere offshore efectuate în afara Uniunii

(1)         Statele membre impune societăților înregistrate pe teritoriul lor și care desfășoară, direct sau prin filiale, operațiuni petroliere și gaziere în afara Uniunii ca deținători ai autorizației sau ca operatori să raporteze statelor membre, la cerere, circumstanțele unui accident major în care au fost implicate.

(2)         În solicitarea de raport în temeiul alineatului (1), statul membru relevant specifică detaliile informațiilor cerute. Schimbul de rapoarte de acest tip se desfășoară în conformitate cu dispozițiile articolului 27 alineatul (1). Statele membre care nu au nicio autoritate competentă și niciun punct de contact transmit rapoartele primite în temeiul prezentului articol Comisiei Europene.

Articolul 19Cerințe pentru autoritățile competente

▌

Articolul 20Asigurarea respectării cadrului de reglementare pentru prevenirea accidentelor majore

(1)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive respectă ▌măsurile stabilite de raportul privind riscurile majore și de planurile menționate în notificarea privind sonda și în notificarea privind operațiunile combinate▌.

▌

(1a)       Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive asigură autorității competente sau persoanelor care acționează sub conducerea autorității competente transportul către și dinspre o instalație sau navă asociată cu operațiunile petroliere și gaziere offshore (inclusiv transportul echipamentelor acestora) în orice moment rezonabil, precum și cazarea, masa și alte mijloace de subzistență aferente vizitei lor la instalații în scopul facilitării supravegherii de către autoritatea competentă, inclusiv al efectuării de inspecții, investigații și al verificării aplicării corespunzătoare a dispozițiilor prezentei directive.

▌

(4)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă elaborează planuri anuale în vederea supravegherii eficiente, inclusiv prin inspecții, a activităților care prezintă riscuri majore, pe baza gestionării riscului și acordând o atenție deosebită respectării raportului privind riscurile majore, a planurilor interne de intervenție în caz de urgență și a notificărilor privind operațiunile la sondă și operațiunile combinate care sunt prezentate autorității competente în temeiul articolului 9. Eficacitatea planurilor este revizuită periodic, iar autoritatea competentă ia orice măsuri necesare pentru a aduce îmbunătățiri la acestea.

Articolul 21Raportarea

confidențială referitoare la preocupările în materie de siguranță

(1)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă stabilește mecanisme:

(a)    pentru raportarea confidențială referitoare la preocupările în materie de siguranță și ▌de mediu legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore din orice sursă; precum și

(b)    pentru investigarea unor astfel de raportări, menținând în același timp anonimatul persoanelor în cauză.

(2)         Statele membre solicită operatorilor și proprietarilor de instalații neproductive să comunice angajaților lor, contractanților și subcontractanților care au legătură cu operațiunea și angajaților acestora detaliile referitoare la regimurile naționale în conformitate cu alineatul (1) și să se asigure că referințele cu privire la raportarea confidențială sunt incluse în cadrul formării profesionale și al comunicărilor relevante.

▌

CAPITOLUL V

TRANSPARENȚA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Articolul 22Schimbul de informații

(1)         Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii de instalații neproductive furnizează autorității competente cel puțin informațiile descrise la anexa VI.

(2)         Comisia stabilește, printr-un act de punere în aplicare, un format comun pentru raportarea datelor și detaliile referitoare la schimbul de informații care trebuie să fie realizat. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu ▌procedura menționată la articolul 36 alineatul (2).

▌

Articolul 23Transparența

(1)         Statele membre pun ▌la dispoziția publicului ▌informațiile menționate la anexa VI .

(2)         Comisia stabilește printr-un act de punere în aplicare, un format comun privind publicarea care permite o comparare transfrontalieră simplă a datelor. Acest act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 36 alineatul (2). Formatul comun privind publicarea permite o comparație fiabilă a practicilor ▌naționale în temeiul prezentului articol și al articolului 24.

▌

Articolul 24Raportarea privind siguranța și impactul asupra mediului

▌

(1)          Statele membre prezintă un raport anual Comisiei care conține informațiile specificate în anexa VI (2a).

▌

(2)         Statele membre desemnează o autoritate responsabilă cu schimbul de informații în conformitate cu articolul 22 și cu publicarea informațiilor în conformitate cu articolul 23 ▌.

(3)          Comisia publică un raport anual pe baza informațiilor raportate ei de către statele membre în temeiul alineatului (1).

Articolul 25Investigația în urma unui accident major

▌

(2)         Statele membre inițiază investigații amănunțite cu privire la accidentele majore ▌.

(3)         Un rezumat al constatărilor pregătit în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol este pus la dispoziția Comisiei, fie la finalizarea investigației, fie la finalizarea procedurilor legale, după caz. Statele membre furnizează o versiune neconfidențială a constărilor, care poate fi pusă la dispoziția publicului.

(4)          Statele membre se asigură că autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări ale investigației care sunt de competența sa, în urma investigațiilor realizate în temeiul alineatului (2).

Articolul 26Confidențialitatea

▌

CAPITOLUL VI

COORDONAREA ȘI COOPERAREA

Articolul 27Cooperarea între statele membre

(1)         Statele membre se asigură că autoritatea competentă realizează un schimb reciproc periodic de cunoștințe, informații și experiență cu alte autorități competente, printre altele cu Grupul autorităților offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol și gaze (EUOAG) și că participă la consultări cu industria de profil, alte părți interesate și Comisia, cu privire la aplicarea cadrelor juridice naționale și ale UE relevante. Statele membre care au desemnat un punct de contact în temeiul articolului 32a alineatul (1) primesc aceste informații.

(2)         Schimbul de informații realizat în temeiul alineatului (1) privește, în special, funcționarea măsurilor privind gestionarea riscurilor, prevenirea accidentelor, verificarea respectării legislației și intervenția în caz de urgență în legătură cu operațiunile petroliere și gaziere offshore desfășurate în interiorul Uniunii, precum și dincolo de granițele sale, acolo unde este cazul.

(3)         Statul membru se asigură că autoritatea sa competentă participă la stabilirea unor priorități comune clare pentru pregătirea și actualizarea documentelor de orientare și a standardelor, cu scopul de a identifica și de a facilita implementarea și aplicarea consecventă a celor mai bune practici privind operațiunile petroliere și gaziere offshore.

(3a)       În termen de un an de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă statelor membre un raport privind gradul de adecvare al resurselor naționale de specialitate pentru îndeplinirea funcțiilor de reglementare în temeiul prezentei directive care, dacă este necesar, include propuneri pentru a garanta faptul că toate statele membre au acces la resurse naționale de specialitate adecvate.

(3b)       În termen de trei ani de la publicarea prezentei directive în Jurnalul Oficial, statele membre notifică Comisiei măsurile naționale pe care le-au instituit cu privire la accesul la cunoștințe, active și resurse de specialitate, inclusiv în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (a).

▌

Articolul 28Abordarea coordonată în vederea siguranței

operațiunilor petroliere și gaziere la nivel internațional

▌

CAPITOLUL VII

CAPACITATEA DE PREGĂTIRE ȘI INTERVENȚIE ÎN CAZ DE URGENȚĂ

Articolul 29Cerințe privind planurile interne de intervenție în caz de urgență

(1)         Statele membre se asigură că operatorul sau proprietarul unei instalații neproductive pregătește planurile interne de intervenție în caz de urgență, care sunt:

(a)     inițiate pentru a interveni în cazul oricărui accident major sau în cazul unei situații care implică un risc iminent de accident major implicând o instalație sau infrastructură conectată; precum și

(b)     în conformitate cu planul extern de intervenție în caz de urgență ▌.

(2)         Statele membre se asigură că operatorul și proprietarul de instalație neproductivă mențin la zi echipamentele și expertiza relevante pentru planul intern de acțiune caz de urgență, astfel încât acestea să fie disponibile în orice moment și să fie folosite în comun cu autoritățile statului membru competent, în cazul în care este necesar, pentru aplicarea planului extern de intervenție în caz de urgență.

(3)         Planul intern de intervenție în caz de urgență este elaborat în conformitate cu dispozițiile anexei II punctul 10 și este actualizat în urma oricărei modificări substanțiale aduse raportului privind riscurile majore sau notificărilor prezentat în conformitate cu anexa II. Orice astfel de actualizări sunt comunicate autorității competente în conformitate cu articolul 9 și notificate autorității sau autorităților relevante, responsabile pentru pregătirea planurilor externe de intervenție în caz de urgență în zona vizată.

(4)         Planul intern de intervenție în caz de urgență este integrat altor măsuri privind protecția și salvarea personalului de pe instalația avariată, astfel încât să se asigure o șansă ridicată de siguranță personală și supraviețuire.

▌

Articolul 30Planurile externe de intervenție în caz de urgență și capacitatea de pregătire pentru situații de urgență

(1)         Statele membre pregătesc planuri externe de intervenție în caz de urgență referitoare la toate instalațiile petroliere și gaziere offshore sau la infrastructura conectată și la zonele potențial afectate aflate sub jurisdicția lor. Statele membre specifică rolul și obligația financiară a entităților autorizate și a operatorilor în cadrul intervenției externe de urgență și includ trimiteri la aceste informații în planurile externe de intervenție în caz de urgență.

(2)         Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt elaborate de statul membru în cooperare cu operatorii și cu proprietarii instalațiilor neproductive relevanți și, dacă este cazul, cu entitățile autorizate și autoritatea competentă și țin seama de planurile interne de intervenție în caz de urgență privind instalațiile sau infrastructura conectată, existente sau prevăzute în zona vizată. Se ține seama de orice actualizare realizată de către un operator cu privire la planurile interne de intervenție în caz de urgență.

(3)         Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile anexei ▌V și sunt puse la dispoziția Comisiei, a altor state membre potențial afectate și a publicului. Atunci când își pun la dispoziție planurile externe de intervenție în caz de urgență, statele membre se asigură că informațiile divulgate nu comportă riscuri pentru siguranța și securitatea instalațiilor petroliere și gaziere offshore și pentru exploatarea acestora și nu lezează interesele economice ale statelor membre sau siguranța personală și bunăstarea funcționarilor statelor membre.

(4)         Statele membre iau ▌ măsurile adecvate pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate și interoperabilitate a echipamentelor de intervenție și a expertizei între toate statele membre dintr-o regiune geografică și, dacă este cazul, din afara acesteia. Statele membre încurajează industria de profil să elaboreze echipamente și servicii de intervenție compatibile în conformitate cu prezentul alineat.

▌

(6)         Statele membre păstrează ▌evidențe ale echipamentelor și serviciilor de intervenție în caz de urgență puse la dispoziție în temeiul punctului 1 din anexa Va. Evidențele respective sunt ▌puse la dispoziția celorlalte state membre potențial afectate și a Comisiei și, pe bază de reciprocitate, a țărilor terțe învecinate ▌.

(7)         Statele membre ▌, operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive își testează periodic propria capacitate de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor petroliere și gaziere offshore, în strânsă cooperare cu autoritățile relevante ale statelor membre.

(8)         Statele membre se asigură că autoritățile competente și punctele de contact relevante ale statelor membre elaborează scenarii de cooperare pentru situații de urgență. Scenariile respective sunt evaluate periodic și actualizate în funcție de necesități.

Articolul 31Intervenția în caz de urgență

(1)         Statele membre se asigură că operatorul sau proprietarul instalației neproductive notifică imediat autorităților relevante un accident major sau o situație care prezintă un risc iminent de accident major. Notificarea include împrejurările situației, inclusiv, dacă este posibil, originea acesteia și posibilele sale impacturi asupra mediului și potențialele sale consecințe majore.

(2)         Statele membre se asigură că, în eventualitatea unui accident major, operatorul și proprietarul instalației neproductive iau toate măsurile adecvate pentru a preveni extinderea accidentului și pentru a-i limita consecințele. Autoritățile competente ale statelor membre pot asista operatorul și îi pot furniza resurse suplimentare.

▌

(4)         În cursul intervenției de urgență, statul membru colectează informațiile necesare în vederea unei investigații aprofundate în conformitate cu articolul 25 alineatul (2).

CAPITOLUL VIIa

EFECTE TRANSFRONTALIERE

Articolul 32Capacitatea transfrontalieră de pregătire și intervenție în caz de urgență

a statelor membre având sub jurisdicția lor instalații petroliere și gaziere offshore

(1)          În cazul în care un stat membru consideră că un risc major aferent unei operațiuni petroliere sau gaziere offshore aflate sub jurisdicția sa este de natură să aibă efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, statul membru sub jurisdicția căruia urmează să se desfășoare operațiunea transmite, înainte de demararea acesteia, informațiile relevante statului membru potențial afectat și depune toate eforturile, împreună cu statul membru potențial afectat, pentru adoptarea unor măsuri de prevenire a daunelor.

Un stat membru care se consideră potențial afectat poate solicita întotdeauna statului membru sub jurisdicția căruia urmează să aibă loc operațiunea să transmită toate informațiile relevante. Statele membre interesate pot evalua împreună eficiența măsurilor, fără a aduce atingere cerințelor articolului 8 alineatul (1) literele (a)-(c).

(1a)       În cadrul planurilor interne și externe de intervenție în caz de urgență se ține cont de riscurile identificate în conformitate cu alineatul (1), pentru a facilita o intervenție comună eficientă în caz de accident.

(1b)       În cazul în care efectele transfrontaliere previzibile ale accidentelor petroliere și gaziere offshore riscă să afecteze țări terțe, statele membre pun la dispoziție informații statelor terțe, pe bază de reciprocitate.

(2)         Statele membre își coordonează măsurile referitoare la zonele din afara jurisdicției Uniunii pentru a preveni eventualele efecte negative ale operațiunilor petroliere și gaziere offshore.

(3)         Statele membre își testează periodic capacitatea de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor, cooperând cu statele membre potențial afectate, agențiile relevante ale UE și, pe bază de reciprocitate, cu țările terțe potențial afectate. Comisia poate contribui la exercițiile care se axează pe testarea mecanismelor de urgență transfrontaliere.

(4)         În cazul unui accident major sau al unei amenințări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, statul membru sub jurisdicția căruia are loc respectivul accident sau respectiva amenințare informează fără întârziere Comisia și statele membre sau țările terțe care pot fi afectate de urgență și furnizează continuu informații relevante pentru o intervenție eficace în caz de urgență.

Articolul 32a

Capacitatea transfrontalieră de pregătire și intervenție în caz de urgență a statelor membre care nu au sub jurisdicția lor instalații petroliere și gaziere offshore

(1)         Statele membre care nu au sub jurisdicția lor instalații petroliere și gaziere offshore desemnează un punct de contact pentru schimbul de informații cu statele membre învecinate relevante.

(2)         Statele membre care nu au sub jurisdicția lor instalații petroliere și gaziere offshore aplică dispozițiile articolului 30 alineatele (4) și (8) pentru a se asigura de existența unei capacități de intervenție adecvate în eventualitatea în care ar fi afectate de un accident legat de operațiuni petroliere și gaziere offshore.

(3)         Statele membre care nu au sub jurisdicția lor operațiuni petroliere și gaziere își coordonează planurile naționale de urgență pentru mediul marin cu alte state membre relevante, în măsura în care este necesar pentru a asigura intervenția cea mai eficace în cazul unui accident major.

(4)         În cazul în care un stat membru care nu are sub jurisdicția sa operațiuni petroliere și gaziere este afectat de un accident major, acesta:

(a)    ia toate măsurile adecvate, în conformitate cu planul menționat la alineatul (3) ;

(b)    se asigură că informațiile aflate sub controlul său, disponibile în cadrul jurisdicției sale și care pot fi relevante pentru o investigație completă a accidentului major sunt furnizate sau făcute accesibile la cerere statului membru care conduce investigația în conformitate cu articolul 25.

Articolul 32b

Abordarea coordonată în vederea siguranței operațiunilor petroliere și gaziere la nivel internațional

(1)         În strânsă cooperare cu statele membre, Comisia promovează cooperarea cu țările terțe care desfășoară operațiuni petroliere și gaziere offshore în aceleași regiuni marine ca și statele membre, fără a aduce atingere acordurilor internaționale relevante.

(2)         Comisia facilitează schimbul de informații dintre statele membre cu operațiuni petroliere și gaziere offshore și țările terțe învecinate cu operațiuni similare, pentru a promova măsuri preventive și planuri regionale de intervenție în caz de urgență.

(3)         Comisia promovează standarde ridicate de siguranță în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore la nivel internațional, în cadrul forurilor competente la nivel mondial și regional, inclusiv al celor referitoare la apele din regiunea arctică.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sancțiunile sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și îi comunică de îndată orice modificări ulterioare la acestea.

Articolul 34Competențe delegate ale Comisiei

(1)         Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 35 în vederea adaptării anexelor II, IIa, IVB și V în sensul includerii unor informații suplimentare care ar putea deveni necesare în lumina progreselor tehnice. Aceste modificări nu determină modificări substanțiale ale obligațiilor prevăzute de prezenta directivă.

▌

Articolul 35Exercitarea delegării

(1)         Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul articol.

(2)         ▌Competența de adoptare a actelor delegate menționată la articolul 34 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani, Comisia elaborează un raport referitor la delegarea competențelor. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu patru luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)         Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 34. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară prevăzută în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)         De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)         Un act delegat adoptat în temeiul articolului 34 intră în vigoare doar dacă nu a fost exprimată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European sau Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 36Procedura comitetului

(1)         Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)         Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 37Modificarea Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului

^▌

(1)         Articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă se înlocuiește cu textul următor:

„(b)   daunele aduse apelor, și anume orice daună cu efecte negative grave

(i)     asupra stării ecologice, chimice și/sau cantitative și/sau asupra potențialului ecologic ale apelor în cauză, astfel cum au fost definite de Directiva 2000/60/CE, cu excepția efectelor negative pentru care se aplică articolul 4 alineatul (7) din directiva menționată anterior sau

(ii)    asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite de Directiva 2008/56/CE, în măsura în care aspectele speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Directivei 2000/60/CE;”

(2)         Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma alineatului menționat în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 37a

Rapoarte către Parlamentul European și Consiliu

(1)         Până la 31 decembrie 2014, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară și privind tratarea cererilor de compensații, însoțit de propuneri, după caz.

(2)         În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea sa cu privire la eficiența regimurilor de răspundere din Uniune cu privire la daunele cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore. Acest raport include o evaluare a gradului de adecvare a extinderii dispozițiilor privind răspunderea. După caz, raportul este însoțit de propuneri.

(3)         Comisia examinează gradul de adecvare a includerii unui anumit comportament care conduce la un accident major în domeniul de aplicare a Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal. Până la 31 decembrie 2014, Comisia își prezintă constatările într-un raport adresat Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative, sub rezerva punerii la dispoziție de către statele membre a informațiilor adecvate.

Articolul 37b

Raportarea și revizuirea

(1)         În termen de cel mult trei ani de la încheierea perioadelor de tranziție definite la articolul 38b, Comisia, ținând cont în mod corespunzător de eforturile și experiențele autorităților competente, evaluează experiența punerii în aplicare a prezentei directive.

(2)         Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind rezultatul respectivei evaluări. Respectivul raport include orice propuneri adecvate de modificare a directivei.

Articolul 38Dispoziții tranzitorii

▌

Articolul 38a

Transpunere

(1)         Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 24 de luni de la data publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)         Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)         Statele membre cu ape offshore care nu au sub jurisdicția lor operațiuni petroliere și gaziere offshore și nu intenționează să autorizeze astfel de operațiuni sunt obligate să informeze Comisia în acest sens și pun în aplicare numai acele măsuri care sunt necesare pentru a asigura respectarea cerințelor menționate la articolele 18a, 32a și 33. Aceste state membre au dreptul de a autoriza astfel de operațiuni numai după ce au transpus și au pus în aplicare dispozițiile restante ale prezentei directive și au informat Comisia în acest sens.

(4)         Statele membre fără ieșire la mare sunt obligate să pună în aplicare numai acele măsuri care sunt necesare pentru a asigura respectarea cerințelor menționate la articolul 18a.

(4a)       În cazul în care nicio societate care desfășoară operațiuni în temeiul articolului 18a nu este înregistrată într-un stat membru căruia i se aplică dispozițiile alineatului (3) sau (4) la data publicării prezentei directive, obligația de transpunere în sensul articolului 18a se aplică cel târziu după 12 luni de la orice înregistrare ulterioară a unei astfel de societăți în statul membru vizat.

Articolul 38b

Dispoziții tranzitorii

(1)         În ceea ce îi privește pe proprietarii de instalații neproductive, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 38a în termen de 12 luni de la data transpunerii.

(2)         În ceea ce îi privește pe operatorii de instalații de producție prevăzute, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 38a în termen de 12 luni de la data transpunerii.

(3)         În ceea ce privește planificarea și execuția operațiunilor la sondă de către operatori, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 38a în termen de 12 luni de la data transpunerii.

(4)         În ceea ce privește instalațiile existente, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 38a de la data revizuirii de reglementare planificate a documentației de evaluare a riscurilor, în termen de maximum 60 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

Articolul 39Intrarea în vigoare

(1)         Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

▌

Articolul 39a

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

pentru Parlamentul European,                                   pentru Consiliu,

Președintele                                                                Președintele

ANEXA I

Participarea publicului în ceea ce privește autorizațiile în temeiul Directivei 94/22/CE

▌

_____________________

ANEXA II

Informații care trebuie incluse în documentele transmise autorităților competente în temeiul articolului 9

1.          INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎNTR-O NOTIFICARE PRIVIND PROIECTAREA SAU MUTAREA UNEI INSTALAȚII DE PRODUCȚIE

Notificările privind proiectarea și mutarea unei instalații de producție prevăzute la articolul 9 includ cel puțin următoarele informații:

(1)         numele și adresa operatorului instalației;

(2)         o descriere a procesului de proiectare pentru operațiunile și sistemele de producție, de la un concept inițial până la proiectul prezentat sau selectarea unei instalații existente, a standardelor relevante utilizate și a conceptelor de proiectare incluse în proces;

(3)         o descriere a conceptului de proiectare selectat, în raport cu scenariile privind riscurile majore pentru instalația vizată și locul de amplasare al acesteia, precum și caracteristicile principale privind controlul riscului;

(4)         o dovadă conform căreia conceptul contribuie la reducerea, până la un nivel acceptabil, a riscurilor majore;

(5)         o descriere a instalației și a condițiilor din cadrul amplasamentului prevăzut;

(5a)       o descriere a detaliilor referitoare la orice fel de limitări privind siguranța operațiunilor datorate mediului, condițiilor meteorologice și naturii fundului mării și modalitățile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării și de cele din mediul marin, cum ar fi conductele și zonele de acostare ale instalațiilor învecinate;

(6)         o descriere a tipurilor de operațiuni cu riscuri majore care trebuie efectuate;

(7)         o descriere generală a sistemului de gestionare a siguranței și a mediului, prin intermediul căruia măsurile prevăzute pentru controlul riscurilor majore vor fi menținute în mod eficient ▌;

(7a)       o descriere a sistemelor independente de verificare și o listă inițială a elementelor critice de siguranță și de mediu și a performanței necesare a acestora;

(7b)       în cazul în care o instalație de producție existentă urmează să fie mutată într-un nou amplasament pentru a deservi o operațiune de producție diferită, o dovadă care să demonstreze că instalația este adecvată pentru operațiunea de producție propusă;

(7c)       în cazul în care o instalație neproductivă urmează să fie modificată pentru a fi utilizată ca instalație de producție, o dovadă care să demonstreze că instalația este adecvată pentru a fi transformată într-o instalație de producție;

2.          INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎNTR-UN RAPORT PRIVIND RISCURILE MAJORE AFERENT EXPLOATĂRII UNEI INSTALAȚII DE PRODUCȚIE

Rapoartele privind riscurile majore în cazul unei instalații de producție prevăzute la articolul 10 includ cel puțin următoarele informații:

(1)         o descriere a modului în care este luată în considerare intervenția autorității competente în legătură cu notificarea privind proiectarea;

(1a)       numele și adresa operatorului instalației;

(2)         un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului privind riscurile majore;

(3)         o descriere a instalației și a oricărei asocieri cu alte instalații sau infrastructuri conectate ▌, inclusiv sondele ▌;

(4)         o dovadă care să arate că au fost identificate toate riscurile majore, că probabilitatea și consecințele acestora au fost evaluate, inclusiv limitările privind siguranța operațiunilor datorate mediului, condițiilor meteorologice și naturii fundului mării, și că măsurile pentru controlul acestora, inclusiv elementele critice de siguranță și de mediu aferente, sunt adecvate, astfel încât riscurile de producere a unui eveniment care comportă riscuri majore pentru persoane și mediu să fie reduse la un nivel acceptabil; această dovadă include o evaluare a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol;

(5)         detalii cu privire la tipurile de operațiuni cu potențial de risc major care trebuie efectuate și numărul maxim de persoane care pot fi prezente pe instalație în orice moment;

(6)         detalii cu privire la echipamente și la modalitățile de a asigura controlul sondei, siguranța procesului, izolarea substanțelor periculoase, prevenirea incendiilor și a exploziilor, protecția forței de muncă împotriva substanțelor periculoase și protecția mediului împotriva unui eveniment în fază incipientă care prezintă riscuri majore ▌;

(7)         detalii cu privire la modalitățile de protecție a persoanelor de pe instalații împotriva riscurilor majore și de asigurare a evacuării și salvării lor în condiții de siguranță, precum și modalitățile de întreținere a sistemelor de control pentru prevenirea daunelor cauzate instalației și mediului în cazul în care este evacuat tot personalul;

(8)         codurile, standardele și orientările relevante utilizate în construcția și în punerea în funcțiune a instalației;

(9)         informații cu privire la sistemul de gestionare a siguranței operatorului și al mediului, relevant pentru instalația de producție;

(9a)       o copie sau o descriere adecvată a planului de acțiune în caz de urgență;

(10)        detalii cu privire la sistemul independent de verificare ▌;

(11)       orice alte detalii relevante, de exemplu în cazul în care două sau mai multe instalații funcționează combinat într-un mod care afectează potențialul de risc major pe care îl prezintă oricare dintre instalațiile respective sau toate instalațiile;

(12)       informațiile relevante în sensul altor cerințe din prezenta directivă, obținute în temeiul cerințelor de prevenire a accidentelor majore din Directiva 92/91/CEE;

(12a)      în ceea ce privește operațiunile care urmează să fie derulate de pe instalație, orice informație privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului, relevantă pentru alte cerințe din cadrul prezentei directive, obținută în conformitate cu Directiva 2011/ 92/UE.

(13)       ▌o evaluare a efectelor de mediu potențiale identificate rezultate în urma pierderii stării de izolare a poluanților rezultați în urma unui accident major și o descriere a măsurilor tehnice și de altă natură preconizate pentru prevenirea, reducerea și compensarea acestora, inclusiv monitorizarea.

3.          INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎNTR-UN RAPORT PRIVIND RISCURILE MAJORE AFERENT UNEI INSTALAȚII NEPRODUCTIVE

Rapoartele privind riscurile majore în cazul unei instalații neproductive prevăzute la articolul 9 includ cel puțin următoarele informații:

(1)         numele și adresa proprietarului instalației neproductive;

(2)         un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului privind riscurile majore ▌;

(3)         o descriere a instalației și, în cazul unei instalații mobile, detalii privind mijloacele de transfer între amplasamente și sistemul de staționare ale acesteia;

(4)         detalii cu privire la tipurile de operațiuni cu potențial de risc major pe care instalația le poate efectua și numărul maxim de persoane care pot fi prezente pe instalație în orice moment;

(5)         o dovadă care să arate că au fost identificate toate riscurile majore, că probabilitatea și consecințele acestora au fost evaluate, inclusiv eventualele limitări privind siguranța operațiunilor datorate condițiilor de mediu, meteorologice și naturii fundului mării, și că măsurile pentru controlul acestora, inclusiv elementele critice de siguranță și de mediu asociate sunt adecvate, astfel încât riscurile de producere a unui eveniment care comportă riscuri majore pentru persoane și mediu să fie reduse într-o măsură acceptabilă; această dovadă include o evaluare a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol;

(6)         detalii cu privire la utilaje și la modalitățile de a asigura controlul sondei, siguranța procesului, izolarea substanțelor periculoase, prevenirea incendiilor și a exploziilor, protecția forței de muncă împotriva substanțelor periculoase și protecția mediului împotriva unui eveniment în fază incipientă care prezintă riscuri majore ▌;

(7)         detalii privind modalitățile de protecție a persoanelor de pe instalație împotriva riscurilor majore și de asigurare a evacuării și salvării lor în condiții de siguranță, precum și modalitățile de întreținere a sistemelor de control pentru prevenirea daunelor cauzate instalației și mediului în cazul în care este evacuat tot personalul;

(8)         codurile, standardele și orientările relevante utilizate în construcția și în punerea în funcțiune a instalației;

(9)         o dovadă care să arate că au fost identificate toate riscurile majore în cazul tuturor operațiunilor pe care instalația le poate efectua și că riscurile de producere a unui eveniment care prezintă riscuri majore pentru persoane și mediu sunt reduse la un nivel acceptabil;

(10)       detalii referitoare la orice limitări privind siguranța operațiunilor datorate condițiilor de mediu, meteorologice și naturii fundului mării și modalitățile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării și de cele din mediul marin, cum ar fi conductele și zonele de acostare ale instalațiilor învecinate;

(11)       informații cu privire la sistemul de gestionare a siguranței și a mediului, relevante pentru instalația neproductivă;

(11a)     o copie sau o descriere adecvată a planului intern de intervenție în caz de urgență;

(12)        detalii cu privire la sistemul independent de verificare ▌;

(13)       orice alte detalii relevante, de exemplu în cazul în care două sau mai multe instalații funcționează combinat într-un mod care afectează potențialul de risc major pe care îl prezintă oricare dintre instalațiile respective sau toate instalațiile;

(13a)      în ceea ce privește operațiunile care urmează să fie derulate de pe instalație, orice informație privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului, relevantă pentru alte cerințe din cadrul prezentei directive, obținută în conformitate cu Directiva 2011/ 92/UE.

(14)       ▌o evaluare a efectelor de mediu potențiale identificate rezultate în urma pierderii stării de izolare a poluanților rezultați în urma unui accident major și o descriere a măsurilor tehnice și de altă natură prevăzute pentru prevenirea, reducerea și compensarea acestora, inclusiv monitorizarea.

4.          INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎNTR-O NOTIFICARE PRIVIND OPERAȚIUNILE LA SONDĂ

Notificarea privind operațiunile la sondă ▌ în temeiul articolului 9 include cel puțin următoarele informații:

(1)         numele și adresa ▌operatorului sondei;

(2)         denumirea instalației care urmează fie utilizată și numele și adresa operatorului instalației;

(3)         detaliile de identificare a sondei și orice asociere cu instalații sau infrastructura conectată;

(4)         informații privind programul de lucru al sondei, inclusiv privind perioada în care aceasta este exploatată, detaliile și verificarea barierelor în calea pierderii controlului asupra sondei (echipamente, fluide de foraj, ciment etc.), controlul de direcție privind traiectoria sondei și limitările cu privire la exploatarea în condiții de siguranță în conformitate cu gestionarea riscurilor;

(4a)       în cazul unei sonde existente, informații cu privire la istoricul și starea acesteia;

(5)         orice detalii cu privire la echipamentele de siguranță care urmează să fie desfășurate și care nu sunt descrise în raportul curent privind riscurile majore ▌ referitor la instalație;

(6)         o evaluare a riscului care include o descriere privind:

(a)    riscurile speciale asociate operațiunii la sondă, inclusiv orice limitări privind siguranța operațiunilor datorate condițiilor de mediu, meteorologice și naturii fundului mării;

(b)    riscurile legate de zona submarină;

(c)    orice ▌operațiuni desfășurate la suprafață sau în subsolul marin care prezintă un potențial risc major simultan;

(d)    măsuri adecvate de control;

▌

(8)         detalii ale configurației sondei la sfârșitul exploatării - de exemplu, abandonată permanent sau temporar; locul în care echipamentul de producție a fost plasat în interiorul sondei în vederea unei utilizări viitoare;

▌

(10)       în cazul unei modificări a unei notificări privind sonda transmise anterior, detalii suficiente în vederea actualizării complete a notificării;

(11)       în cazul în care o sondă urmează să fie construită, modificată sau întreținută cu ajutorul unei instalații neproductive, următoarele informații suplimentare:

(a)    detalii referitoare la orice fel de limitări privind siguranța operațiunilor din motive de mediu, meteorologice și datorate naturii fundului mării și modalitățile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării și de cele din mediul marin, cum ar fi conductele și zonele de acostare ale instalațiilor învecinate;

(b)    detalii cu privire la condițiile de mediu care au fost luate în considerare în cadrul planului de intern de intervenție în caz de urgență pentru instalație;

(c)    detalii cu privire la dispozițiile de intervenție în caz de urgență, inclusiv în cazul unui accident major care afectează mediul, care nu sunt prezentate în raportul privind riscurile majore ▌; și

(d)    o descriere a modului în care sistemele de gestionare ale ▌operatorului sondei și ale proprietarului instalației neproductive ▌urmează să fie coordonate pentru a asigura controlul eficient al riscurilor majore în orice moment.

(12)       un raport cuprinzând constatările examinării independente a sondei, inclusiv o declarație din partea operatorului sondei, care specifică, după examinarea raportului și a constatărilor examinării de către organisme independente a sondei, că gestiunea riscului cu privire la proiectarea sondei și barierele în calea pierderii controlului sunt adecvate pentru toate condițiile și împrejurările anticipate;

(13)       informațiile relevante în sensul altor cerințe din prezenta directivă, obținute în temeiul cerințelor de prevenire a accidentelor majore din Directiva 92/91/CEE ;

(14)       în ceea ce privește operațiunile la sondă care urmează să fie derulate, orice informație relevantă pentru alte cerințe din cadrul prezentei directive, obținută în conformitate cu Directiva 2011/ 92/UE, privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului.

▌

5.           INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE CU PRIVIRE LA SISTEMUL DE VERIFICARE

▌

(5)         În cazul unei instalații, informațiile privind sistemul de verificare pentru instalația respectivă furnizate autorității competente includ:

(a)    o declarație din partea operatorului în cazul unei instalații de producție sau a proprietarului unei instalații neproductive, după examinarea raportului organismului independent de verificare, conform căreia evidența elementelor critice de siguranță și sistemul de întreținere a acestora ▌menționat în raportul privind riscurile majore ▌sunt sau vor fi adecvate;

(b)   o descriere a sistemului de verificare, inclusiv a selecției organismelor independente ▌de verificare, a mijloacelor de verificare a modului în care elementele critice de siguranță și de mediu și orice utilaj specificat din sistem sunt reparate corespunzător și într-o stare bună;

(c)    o descriere a mijloacelor de verificare menționate la subpunctul 5 litera (b), care include detalii privind principiile care vor fi aplicate pentru a îndeplini funcțiile în cadrul sistemului, precum și pentru a face revizuirea sistemului de-a lungul ciclului de viață a instalației, inclusiv;

(i)     examinarea și testarea privind elementele critice ▌de siguranță și de mediu de către organisme independente de verificare competente;

(ii)   verificarea privind proiectarea, standardele, certificarea sau alt sistem de conformitate a elementelor critice de siguranță și de mediu ▌;

(iii)  examinarea progresului lucrărilor

(iv)   raportarea privind orice neconformități ▌

(v)     măsuri de remediere luate de către operator.

6.          INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE CU PRIVIRE LA O MODIFICARE SUBSTANȚIALĂ A UNEI INSTALAȚII, INCLUSIV MUTAREA UNEI INSTALAȚII FIXE

În cazul în care sunt aduse modificări substanțiale unei instalații, informațiile prezentate autorității competente în conformitate cu articolul 9 includ cel puțin următoarele:

(1)         numele și adresa operatorului, sau a proprietarului instalației neproductive;

(2)         un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului revizuit privind riscurile majore;

(3)         ▌detalii suficiente pentru a actualiza complet raportul anterior privind riscurile majore și planul intern de intervenție în caz de urgență aferent referitor la instalație și pentru a demonstra că riscurile majore sunt reduse la un nivel acceptabil;

(4)         în cazul în care o instalație fixă de producție este scoasă din uz:

(a)    modalitățile de izolare a tuturor substanțelor periculoase, iar în cazul sondelor conectate la instalație, izolarea definitivă a sondelor de instalație și de mediu;

(b)    o descriere a riscurilor majore asociate cu dezafectarea instalației pentru lucrători și mediu, cu populația totală expusă și cu măsurile de control al riscului;

(c)    modalitățile de intervenție în caz de urgență pentru a asigura evacuarea și salvarea personalului în condiții de siguranță și pentru a menține în funcțiune sistemele de control cu scopul de a preveni un accident major pentru mediul înconjurător.

7.  INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎNTR-O NOTIFICARE PRIVIND OPERAȚIUNILE COMBINATE

Notificarea privind operațiunile combinate prevăzută la articolul 9 include cel puțin următoarele informații:

(1)         numele și adresa operatorului care trimite notificarea;

(2)         în cazul în care alți operatori sau proprietari ai instalațiilor neproductive sunt implicați în operațiunile combinate, numele și adresele acestora, inclusiv o confirmare conform căreia sunt de acord cu conținutului notificării;

(3)         o descriere, sub forma unui document de sinteză autorizat de toate părțile care contribuie la acesta, a modului în care sistemele de gestionare pentru instalațiile implicate în operațiunea combinată vor fi coordonate, astfel încât riscurile rezultate în urma unui accident major să fie reduse la un nivel acceptabil;

(4)         detalii cu privire la orice echipament care trebuie utilizat în cazul operațiunii combinate, dar care nu este descris în raportul actual privind riscurile majore referitor la oricare dintre instalațiile implicate în operațiunile combinate;

(5)         un rezumat al evaluării riscurilor realizată de toți operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive implicați în operațiunile combinate, care include:

(a)    o descriere a oricărei operațiuni desfășurate în timpul operațiunii combinate care poate comporta riscuri susceptibile de a cauza un accident major pe o instalație sau în legătură cu o instalație;

(b)    o descriere a oricăror măsuri de control al riscurilor puse în aplicare ca urmare a evaluării riscului.

(6)         o descriere a operațiunii combinate și a programului de lucru, în care se estimează când va fi ▌demarată operațiunea combinată ▌;

8.          INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE CU PRIVIRE LA POLITICA DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR MAJORE

Informațiile furnizate cu privire la politica companiilor în materie de control al accidentelor majore referitoare la instalații și sonde includ următoarele elemente, fără a se limita însă la acestea:

(1)         responsabilitatea la nivelul consiliului de conducere al companiilor pentru garantarea continuă a faptului că politica de prevenire a accidentelor majore este adecvată, pusă în aplicare și funcționează după plan;

(2)         măsuri pentru instituirea și menținerea unei culturi puternice a siguranței, cu o probabilitate ridicată de funcționare continuă în condiții de siguranță;

(3)         anvergura și intensitatea auditului procesului;

(4)         măsuri de recompensare și recunoaștere a comportamentelor dorite;

(5)         evaluarea capacităților și a obiectivelor companiei;

(6)         măsuri pentru menținerea standardelor de siguranță și de protecție a mediului, ca valoare fundamentală a companiei;

(7)         sisteme formale de comandă și de control care includ membrii consiliului de conducere și conducerea superioară a companiei;

(8)         abordarea privind competența la toate nivelurile companiei;

(9)         măsura în care punctele (1) – (8) se aplică operațiunilor petroliere și gaziere offshore ale companiei, desfășurate în afara UE.

9.          INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE CU PRIVIRE LA UN SISTEM DE GESTIONARE A SIGURANȚEI ȘI A MEDIULUI

Informațiile furnizate în temeiul articolului 9 cu privire sistemul de gestionare a informațiilor și a mediului includ următoarele elemente, fără a se limita însă la acestea:

(1)         structura organizațională și rolurile și responsabilitățile personalului;

(2)         identificarea și evaluarea riscurilor majore – probabilitatea și consecințele acestora;

(3)         integrarea impactului asupra mediului în cadrul evaluărilor riscurilor majore din raportul privind riscurile majore;

(4)         controalele riscurilor majore pe durata operațiunilor normale;

(5)         gestionarea schimbărilor;

(6)         planificarea și intervenția în caz de urgență;

(7)         limitarea daunelor aduse mediului;

(8)         monitorizarea performanței;

(9)         sistemele de audit și de revizuire; precum și

(10)       măsurile instituite pentru participarea la consultări tripartite și modul de punere în aplicare a acțiunilor rezultate.

10.  INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎNTR-UN PLAN INTERN DE INTERVENȚIE ÎN CAZ DE URGENȚĂ AL UNUI OPERATOR

Planurile interne de intervenție în caz de urgență ar trebui să includă următoarele elemente, fără a se limita însă la acestea:

(1)         numele și funcțiile persoanelor autorizate să inițieze proceduri de urgență și ale persoanei care conduce intervenția internă în caz de urgență;

(2)         numele sau funcția persoanelor care au responsabilitatea de a coopera cu autoritatea sau autoritățile responsabile cu planul extern de intervenție în caz de urgență;

(3)         o descriere a tuturor condițiilor sau evenimentelor previzibile care ar putea produce un accident major, astfel cum sunt descrise în raportul privind riscurile majore la care este anexat planul;

(4)         o descriere a acțiunilor care vor fi întreprinse cu scopul de a controla condițiile sau evenimentele relevante și de a limita consecințele acestora;

(5)         o descriere a echipamentelor și resurselor disponibile, inclusiv pentru limitarea eventualelor scurgeri;

(6)         modalitățile de limitare a riscurilor pentru persoanele care se află pe instalație și pentru mediu, inclusiv modul în care sunt transmise alertele și măsurile care trebuie luate de persoane la primirea alertei;

(7)         sistemele coordonate cu sistemele de evacuare și de salvare descrise în raportul privind riscurile majore, de exemplu descrise în anexa II partea (7), pentru a asigura o șansă ridicată de supraviețuire persoanelor care se află pe instalație în timpul unui accident major;

(7a)       o estimare a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol. Condițiile de mediu care trebuie avute în vedere în acest calcul al intervenției includ:

(i)     vremea, inclusiv vântul, vizibilitatea, precipitațiile și temperatura;

(ii)    stările mării, mareele și curenții;

(iii)  prezența gheții și a resturilor;

(iv)   orele de lumină naturală; precum și

(v)    alte condiții de mediu cunoscute care ar putea influența eficiența echipamentelor de intervenție sau eficacitatea generală a unei acțiuni de intervenție;

(8)         sistemele care oferă o alertă timpurie cu privire la accident autorității sau autorităților responsabile cu inițierea planului extern de intervenție în caz de urgență, tipul de informații care ar trebui incluse într-o alertă inițială și sistemele de furnizare a informațiilor mai amănunțite pe măsură ce acestea devin disponibile;

(9)         sistemele care vizează formarea membrilor personalului în ceea ce privește obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească și, în cazul în care este necesar, coordonarea acestora cu serviciile externe de urgență;

(10)       sistemele care vizează coordonarea intervențiilor interne și externe de urgență.

(11)       dovada privind evaluările anterioare cu privire la substanțele chimice utilizate ca agent de dispersie, care au fost efectuate pentru a reduce la minimum implicațiile asupra sănătății publice și daunele suplimentare aduse mediului;

________________________

ANEXA IIa

Informații care trebuie transmise în temeiul articolului 13a la desfășurarea unor operațiuni la sondă

Informațiile privind operațiunile la sondă în temeiul articolului 9 includ cel puțin următoarele informații:

(1)         numele și adresa operatorului instalației;

(2)         denumirea instalației și numele și adresa operatorului instalației;

(3)         detaliile privind identificarea sondei și orice asociere cu instalații sau infrastructură conectată;

(4)         un rezumat al operațiunilor efectuate de la începerea operațiunilor sau de la raportul anterior;

(5)         diametrul și adâncimea reală verticală și măsurată a:

(a)    oricărui puț de foraj; precum și

(b)    a oricărui tubaj instalat;

(6)         densitatea fluidului de foraj la momentul elaborării raportului; precum și

(7)         în cazul operațiunilor referitoare la o sondă existentă, starea de funcționare actuală a acesteia.

________________________

ANEXA III

Dispoziții privind desemnarea și funcționarea autorității competente în temeiul articolelor 8 și 8a

1.          DISPOZIȚII PRIVIND STATELE MEMBRE

1.          În scopul numirii unei autorități competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor menționate la articolul 8 din prezenta directivă, statele membre aplică cel puțin următoarele ▌:

(a)    adoptă măsuri de organizare care permit îndeplinirea eficientă a tuturor obligațiilor atribuite autorității competente în cuprinsul prezentei directive, inclusiv măsuri de reglementare în materie de siguranță și de protecție a mediului într-un mod echitabil;

(b)    elaborarea unei declarații de politică care descrie obiectivele privind supravegherea și aplicarea legislației și obligațiile autorității competente în scopul asigurării transparenței, consecvenței, proporționalității și obiectivității în reglementarea operațiunilor petroliere și gaziere offshore.

▌

2.          Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru intrarea în vigoare a măsurilor menționate la punctul 1, inclusiv:

(a)    finanțarea unei expertize specializate suficiente, disponibile fie intern, fie prin acorduri formale cu părți terțe, sau ambele, astfel încât autoritatea competentă să poată inspecta și investiga operațiunile, adopta măsuri de aplicare a legii și gestiona rapoartele privind riscurile majore și notificările;

(b)    în cazul în care se face apel la surse externe de expertiză, finanțarea elaborării unor orientări suficiente în formă scrisă și a activității de supraveghere pentru a menține coerența abordării și pentru a asigura faptul că autoritatea competentă numită legal își păstrează responsabilitatea deplină în temeiul prezentei directive;

(c)    finanțarea formării esențiale, comunicării, accesului la tehnologie, a cheltuielilor de deplasare și de ședere ale personalului autorității competente pentru exercitarea funcțiilor acestuia și pentru a facilita cooperarea activă dintre autoritățile competente în conformitate cu articolul 27;

(d)    dacă este cazul, solicitarea rambursării către autoritatea competentă, de către operatori sau proprietarii instalaților neproductive a costului îndeplinirii funcțiilor acesteia, desfășurate în conformitate cu prezenta directivă;

(e)    finanțarea și încurajarea activităților de cercetare conform funcțiilor autorității competente prevăzute de prezenta directivă;

(f)     asigurarea finanțării pentru întocmirea de rapoarte de către autoritatea competentă.

▌

2.          DISPOZIȚII PRIVIND FUNCȚIONAREA AUTORITĂȚII COMPETENTE

1.          În vederea îndeplinirii eficace a funcțiilor sale în temeiul articolului 8a, autoritatea competentă pregătește:

(a)    o strategie scrisă care prezintă funcțiile, prioritățile sale de acțiune, de exemplu cu privire la proiectarea și exploatarea instalațiilor, gestionarea integrității și capacitatea de pregătire și intervenție în caz de urgență, precum și modul în care aceasta este organizată;

(b)    procedurile operaționale care descriu modul în care va examina și va pune în aplicare obligațiile operatorilor și ale proprietarilor de instalații neproductive prevăzute în prezenta directivă, inclusiv modul în care aceasta va trata, evalua și aproba rapoartele privind riscurile majore, în care va trata notificările privind operațiunile la sondă și în care trebuie să fie stabilită frecvența inspecțiilor privind măsurile de control al riscurilor majore (inclusiv pentru mediu) referitoare la o anumită instalație sau activitate;

(c)    procedurile care îi permit autorității competente să își execute funcțiile fără a aduce atingere altor responsabilități, legate, de exemplu, de operațiunile petroliere și gaziere onshore și de regimurile prevăzute în Directiva 92/91/CE;

(d)    în cazul în care autoritatea competentă este cuprinsă în mai multe organisme, un acord formal de stabilire a mecanismelor necesare în vederea gestionării comune a autorității competente, inclusiv supravegherea, monitorizarea și revizuirile de către organele superioare de conducere, planificarea în comun și inspecția, diviziunea responsabilităților pentru gestionarea rapoartelor privind riscurile majore, investigarea comună, comunicările interne și rapoartele care urmează să fie publicate extern în comun.

2.          Procedurile detaliate de evaluare a rapoartelor privind riscurile majore necesită furnizarea tuturor informațiilor faptice și de altă natură, solicitate în temeiul prezentei directive, de către operator sau proprietarul instalației neproductive. Autoritățile competente se asigură că cel puțin următoarele informații sunt furnizate și că aceste cerințe sunt specificate clar în orientările adresate operatorilor sau proprietarilor de instalații neproductive:

(a)    toate pericolele previzibile, având potențialul de a provoca un accident major, inclusiv la adresa mediului, au fost identificate, riscurile acestora au fost evaluate și au fost identificate măsuri, inclusiv de urgență, pentru a controla riscurile;

(b)   sistemul de gestionare a siguranței și a mediului este descris în mod corespunzător, pentru a demonstra respectarea cerințelor prezentei directive;

(c)    au fost descrise măsuri adecvate pentru verificarea de către organisme independente și pentru efectuarea auditului de către operator;

3.          Atunci când efectuează o examinare amănunțită a rapoartelor privind riscurile majore, autoritatea competentă se asigură că:

(a)    toate informațiile faptice necesare sunt furnizate;

(b)   operatorul sau proprietarul instalației neproductive a identificat toate riscurile de accidente majore previzibile în mod rezonabil, la adresa instalației și a funcțiilor acesteia, împreună cu eventualele evenimente potențiale de declanșare, precum și faptul că metodologia și criteriile de evaluare adoptate pentru evaluarea riscurilor de accidente majore, inclusiv factorii de incertitudine în analiză, au fost explicate în mod clar;

(c)    evaluările riscurilor au luat în considerare toate etapele relevante în ciclul de viață al instalației și au anticipat toate situațiile previzibile, inclusiv:

(i)     modul în care deciziile de proiectare, descrise în notificarea privind proiectarea, au ținut seama de gestionarea riscurilor, astfel încât să asigure aplicarea principiilor inerente de siguranță și de mediu;

(ii)   modul în care se vor derula operațiunile de la instalația aflată în funcțiune;

(iii)  modul în care operațiunile la sondă vor fi efectuate și suspendate temporar înainte de începerea producției de la o instalație de producție;

(iv)   modul în care se vor efectua operațiuni combinate cu o altă instalație;

(v)    modul în care instalația va fi dezafectată.

(d)    modul în care se intenționează punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscurilor, dacă acest lucru este necesar pentru a reduce riscurile la un nivel acceptabil;

(e)    dacă, în stabilirea măsurilor necesare pentru atingerea unor niveluri acceptabile de risc, operatorul a demonstrat în mod clar faptul că a ținut seama de bunele practici relevante și de o apreciere bazată pe bunele practici de inginerie, cele mai bune practici de gestionare și de principiile privind factorii umani și organizaționali;

(f)     dacă măsurile și modalitățile de detectare și intervenție rapidă și eficientă la o situație de urgență sunt clar identificate și justificate;

(g)    modul în care modalitățile și măsurile de evacuare și de salvare menite să limiteze escaladarea incidentului și să reducă impactul acestuia asupra mediului sunt integrate în mod logic și sistematic, ținând seama de condițiile probabile de urgență în care vor fi întreprinse;

(h)    modul în care cerințele sunt incorporate în planurile interne de intervenție în caz de urgență și dacă autorității competente i-a fost transmisă o copie sau o descriere adecvată a planul intern de intervenție în caz de urgență;

(i)     dacă sistemul de gestionare a siguranței și a mediului descris în raportul privind riscurile majore este adecvat pentru a asigura controlul riscurilor majore în fiecare etapă a ciclului de viață al instalației și asigură respectarea tuturor dispozițiilor legale, precum și auditul și punerea în aplicare a recomandărilor de audit;

(j)     dacă sistemul de verificare de către organisme independente este explicat clar.

________________________

ANEXA IV

Dispozițiile prevăzute de operatori și de proprietarii de instalații neproductive în vederea prevenirii accidentelor majore în conformitate cu articolul 18

▌

3.      Statele membre se asigură că operatorii și proprietarii instalațiilor neproductive:

(a)    acordă o atenție specială evaluării cerințelor de fiabilitate și de integritate cu privire la toate sistemele critice de siguranță și de mediu și își stabilesc sistemele de inspecție și de întreținere în vederea atingerii nivelului necesar de integritate privind siguranța și mediul;

(b)    iau măsuri adecvate pentru a se asigura, în măsura posibilului, că nu există vreo eliberare neplanificată de substanțe periculoase din conductele, navele și sistemele prevăzute pentru izolarea acestora în condiții de siguranță. Mai mult, operatorii se asigură că nicio defecțiune a barierei ▌de izolare nu poate conduce la un accident major;

(c)    pregătesc un inventar privind echipamentele disponibile, proprietarii acestora, locația, transportul acestora și modul în care sunt distribuite pe instalație, precum și orice entități relevante pentru punerea în aplicare a planului intern de intervenție în caz de urgență. Inventarul identifică măsurile introduse pentru a garanta că echipamentele și procedurile sunt menținute în condiții de exploatare;

(d)    dispun de un cadru adecvat pentru monitorizarea respectării tuturor dispozițiilor statutare relevante, prin integrarea atribuțiilor lor statutare privind controlul riscurilor majore și protecția mediului în cadrul procedurilor lor standard de operare; precum și

(e)    acordă o atenție specială formării și menținerii unei culturi solide privind siguranța, care să implice o probabilitate ridicată de exploatare continuă în condiții de siguranță, inclusiv cu privire la asigurarea cooperării forței de muncă, prin măsuri cum ar fi:

(i)     respectarea clară a consultărilor tripartite și a acțiunilor care decurg din acestea;

(ii)   încurajarea și recompensarea raportării incidentelor și a evenimentelor la limita de producere a unui accident;

(iii)  cooperarea cu reprezentanții aleși în domeniul siguranței;

(iv)   protecția informatorilor.

▌

7.          Statele membre garantează faptul că industria de profil cooperează cu ▌autoritățile competente pentru a stabili și a pune în aplicare planul de priorități pentru dezvoltarea standardelor, a orientărilor și a normelor care vor permite punerea în aplicare a celor mai bune practici privind prevenirea accidentelor majore și, după caz, limitarea consecințelor accidentelor majore. ▌

▌

________________________

ANEXA IVa

Informații privind un sistem de verificare independentă în conformitate cu articolul 15

1.          Organismul independent de verificare respectă următoarele cerințe cu privire la independența sa față de operatorul instalației și de proprietarul instalației neproductive :

(a)    funcția pe care o deține nu îi impune să examineze niciun aspect legat de elementul critic de siguranță sau de mediu sau de utilajul menționat în care a fost implicat anterior activității de verificare, sau în cazul căruia obiectivitatea sa ar putea fi compromisă;

(b)   este suficient de independent față de sistemul de gestionare care are în prezent sau a avut vreo responsabilitate pentru orice aspect legat de o componentă din sistemul de verificare independentă sau de examinare a sondei, pentru a garanta faptul că va demonstra obiectivitate în îndeplinirea funcțiilor sale în cadrul sistemului.

2.          Statele membre solicită operatorului și proprietarului instalației neproductive să se asigure că organismul independent de verificare respectă următoarele cerințe în materie de competență:

(a)    competența tehnică, inclusiv un număr suficient de membri ai personalului având o calificare adecvată și o experiență suficientă;

(b)    alocarea adecvată a sarcinilor de către verificatorul independent către personalul calificat pentru îndeplinirea acestora;

(c)    modalitățile adecvate pentru a asigura fluxul de informații între operator și verificatorul independent;

(d)    autoritatea suficientă acordată de operator organismului independent de verificare pentru ca acesta să își îndeplinească funcțiile în mod corespunzător;

3.          Modificările substanțiale sunt aduse la cunoștința organismului independent de verificare în vederea unei verificări suplimentare, iar rezultatele verificării suplimentare sunt comunicate autorității competente, la cerere.

________________________

ANEXA IVb

Informații privind prioritățile de cooperare între operatori, proprietarii de instalații neproductive și autoritățile competente, în conformitate cu articolul 18 alineatul (5)

1.          Aspectele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea priorităților de dezvoltare a standardelor și orientărilor au efecte practice asupra prevenirii accidentelor majore și limitării consecințelor acestora. Acestea includ:

(a)    îmbunătățirea integrității sondei, a echipamentelor și a barierelor pentru controlul sondei și monitorizarea eficienței acestora;

(b)    îmbunătățirea izolării principale;

(c)    îmbunătățirea izolării secundare care să împiedice extinderea unui accident incipient major, inclusiv a exploziilor sondelor;

(d)    existența unui proces decizional fiabil;

(e)    gestionarea și supravegherea operațiunilor care comportă riscuri majore;

(f)     competența titularilor de posturi-cheie;

(g)    gestionarea eficientă a riscurilor;

(h)    evaluarea privind fiabilitatea sistemelor critice de siguranță și de mediu;

(i)     indicatorii principali de performanță;

(j)     integrarea efectivă a sistemelor de gestionare a siguranței și a mediului între operatori și alte entități implicate în operațiunile petroliere și gaziere offshore.

________________________

ANEXA V

Informații care trebuie incluse în planurile ▌de intervenție în caz de urgență în conformitate cu articolul 30

▌

2.          Planurile externe de intervenție în caz de urgență pregătite în conformitate cu articolul 30 includ următoarele elemente, fără a se limita însă la acestea:

(a)    numele și funcțiile persoanelor autorizate să inițieze proceduri de urgență, precum și ale persoanelor autorizate să conducă intervenția externă în caz de urgență;

(b)    sistemele pentru primirea unor alerte timpurii privind accidentele, precum și alertele și procedurile de intervenție în caz de urgență asociate acestora;

(c)    sistemele pentru coordonarea resurselor necesare în vederea punerii în aplicare a planului extern de intervenție în caz de urgență;

(d)    sistemele care vizează furnizarea de asistență pentru intervenția internă în caz de urgență;

(e)    o descriere amănunțită a sistemelor externe de intervenție în caz de urgență;

(f)     modalitățile de furnizare a informațiilor și a recomandărilor adecvate cu privire la accident către persoanele și organizațiile care pot fi afectate de accident;

(g)    modalitățile de furnizare a informațiilor către serviciile de urgență din alte state membre sau către Comisie în cazul unui accident major cu posibile consecințe transfrontaliere;

(h)    modalitățile de atenuare a efectelor negative asupra florei și faunei sălbatice, atât onshore cât și offshore, inclusiv a situațiilor în care animalele contaminate cu petrol ajung la țărm înaintea scurgerilor efective.

________________________

ANEXA Va

Informații care trebuie incluse în pregătirea planurile externe de intervenție în caz de urgență în conformitate cu articolul 30

1.          Autoritatea sau autoritățile responsabile cu coordonarea intervenției în caz de urgență prevăd următoarele dispoziții disponibile:

(a)    un inventar privind echipamentele disponibile, proprietarii, amplasamentul acestuia, mijloacele de transport și modul de distribuire al acestora la locul accidentului;

(b)    o descriere a măsurilor instituite pentru a garanta că echipamentele și procedurile sunt menținute în condiții de funcționare;

(c)    un inventar al echipamentelor deținute de industria de profil care pot fi puse la dispoziție în caz de urgență;

(d)    o descriere a sistemelor generale în cazul situațiilor de urgență legate de activitățile petroliere și gaziere offshore, inclusiv competențele și responsabilitățile tuturor părților implicate și ale organismelor responsabile cu întreținerea unor astfel de sisteme;

(e)    măsuri pentru a garanta faptul că echipamentele, personalul și procedurile sunt disponibile și actualizate și un număr suficient de membri ai personalului format este disponibil în orice moment.

(f)     dovada privind evaluările anterioare cu privire la mediu și sănătate ale oricărei substanțe chimice prevăzute a fi utilizată ca agent de dispersie;

2.      Planurile externe de intervenție în caz de urgență explică în mod clar rolul autorităților, al serviciilor de urgență, al coordonatorilor și al altor factori care participă în mod activ la intervenția în caz de urgență, astfel încât cooperarea să fie asigurată în toate situațiile de urgență.

3.      Sistemele includ dispoziții pentru situații în care statul membre ar putea să nu facă față în cazul unui accident major sau care ar putea depăși frontierele acestuia prin:

(a)    schimbul de planuri externe de intervenție în caz de urgență cu statele membre învecinate și Comisie;

(b)    întocmirea inventarelor la nivel transfrontalier privind activele în caz de intervenție, atât cele deținute de industria de profil, cât și cele publice, precum și toate adaptările necesare pentru a asigura compatibilitatea echipamentelor și procedurilor între țările învecinate și statele membre;

(c)    proceduri pentru recurgerea la mecanismul UE de protecție civilă (instituit prin Decizia 2007/779/CE a Consiliului);

(d)         planificarea unor exerciții transfrontaliere de intervenție externă în caz de urgență ▌.

________________________

ANEXA VI

Schimbul de informații și transparența

1.          Formatul comun de raportare a datelor pentru indicatorii privind riscurile majore ▌permite compararea informațiilor între autoritățile competente și operatorii individuali.

2.          Printre informațiile care urmează să fie partajate de autoritățile competente și operatori se numără:

(a)     ▌scurgerile neintenționate de petrol, gaze sau alte substanțe periculoase, în stare de ardere sau nu;

(b)     ▌pierderea controlului asupra sondei, situație care necesită declanșarea echipamentelor de control ale sondei, sau defecțiunea unei bariere la sondă, necesitând înlocuirea sau reparația acesteia;

(c)    defecțiunea unui element critic de siguranță și de mediu;

(d)    pierderea semnificativă a integrității structurale sau pierderea protecției împotriva efectelor incendiului sau exploziei, ori pierderea menținerii poziției în cazul unei instalații mobile;

(e)    navele aflate pe o traiectorie de coliziune și coliziunile efective ale navelor cu o instalație offshore;

(f)     accidente implicând elicoptere care se produc pe instalațiile offshore sau în apropierea acestora ▌;

(g)    orice accident mortal;

(h)    orice vătămare gravă a cinci sau mai multe persoane afectate de același accident;

(i)     orice evacuare a personalului;

(j)     un incident ecologic major.

(2a)       Rapoartele anuale care trebuie transmise statelor membre în conformitate cu articolul 24 conțin cel puțin următoarele informații:

(a)    numărul, vechimea și amplasamentul instalațiilor;

(b)    numărul și tipul de inspecții și investigații efectuate, orice măsuri de punere în aplicare, decizii de urmăriri penale;

(c)    datele referitoare la incidente în conformitate cu sistemul comun de raportare prevăzut la articolul 22;

(d)    orice modificare majoră adusă cadrului de reglementare offshore;

(e)    comportamentul operațiunilor petroliere și gaziere offshore în raport cu prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor acestora, în eventualitatea producerii.

3.          Informațiile menționate la punctul 2 constau în informații atât faptice, cât și analitice cu privire la operațiunile petroliere și gaziere și nu sunt ambigue. Informațiile și datele sunt furnizate astfel încât performanța operatorilor individuali să poată fi comparată nu doar în cadrul statului membru, ci și în cadrul industriilor de profil din statele membre în ansamblul lor.

4.          ▌Informațiile colectate și agregate menționate la punctul 2 permit furnizarea unui avertisment prealabil cu privire la deteriorarea potențială a barierelor critice pentru siguranță și mediu, și permit luarea unor măsuri corective proactive. Informațiile demonstrează, de asemenea, eficacitatea generală a măsurilor și a controalelor puse în aplicare de operatorii individuali și de industria de profil în ansamblu, în special pentru a preveni accidentele majore și pentru a reduce la minimum riscurile pentru mediu.

5.          Pentru a respecta cerințele articolului 23, este elaborat un format simplificat pentru a facilita publicarea datelor relevante în conformitate cu punctul 2 și pregătirea rapoartelor în conformitate cu articolul 24, într-un mod care să fie ușor accesibil publicului și care să faciliteze compararea transfrontalieră a datelor.

________________________

• [1]               JO C 143, 22.5.2012, p.107.
• [2] ^* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
• [3]               JO C 143, 22.5.2012, p. 125.
• [4]               JO L 55, 28.2.2011, p.13.
• [5]               JO C 18, 21.1.2012, p. 8.

EXPUNERE DE MOTIVE

La 20 aprilie 2010, explozia produsă pe Deepwater Horizon a cauzat moartea a 11 persoane care lucrau pe platformă si a cauzat deversarea a aproximativ 4,9 milioane de barili (780 000 m³) de țiței. Sigilarea completă a puțului a durat trei luni, iar alte două luni au fost necesare pentru a finaliza cu succes puțul de descărcare și pentru a putea declara puțul „efectiv inactiv”. În cadrul investigațiilor efectuate în SUA s-a ajuns la concluzia că dezastrul a fost „rezultatul aproape inevitabil al lipsei de vigilență din partea industriei și a guvernului de-a lungul anilor, precum și al faptului că nu se acordă atenția cuvenită aspectelor legate de siguranță. ... Pe măsură ce forajele avansează în zone tot mai adânci și mai periculoase, unde se găsesc noi surse de petrol ale Americii, producerea unui dezastru similar în viitor va putea fi prevenit numai prin reforma sistemică a administrației și a industriei). (William K. Reilly, Copreședinte al Comisiei pentru deversările de petrol, Raportul de referință)

Accidentul a declanșat, de asemenea, o revizuire a politicilor UE: Comisia a lansat imediat o evaluare a siguranței în activitățile petroliere și gaziere offshore din apele europene. În cadrul acesteia s-a concluzionat că sunt necesare mai multe măsuri pentru a asigura răspândirea celor mai bune practici, deja existente în unele din regimurile normative ale statelor membre ale UE, în întreaga UE, prin intermediul unui cadru ultramodern la nivelul UE.

Propunerea de regulament privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție, prezentată de Comisie Parlamentului în octombrie 2011, se concentrează asupra unor măsuri concrete menite să elimine fragmentarea și disparitățile generale existente între practicile și legislațiile statelor membre în domeniul activităților petroliere și gaziere offshore.

Propunerea intenționează să răspundă accentuării riscurilor, asigurându-se că industria din întreaga Uniune utilizează cele mai bune practici de control asupra riscurilor majore, consolidând capacitatea de pregătire și de intervenție a UE și clarificând cadrul juridic actual referitor la răspundere și despăgubire.

Raportorul distinge următoarele chestiuni principale:

Forma juridică

În timp de un regulament are avantajul de a fi aplicabil direct, creând astfel condiții egale, s-au pus unele întrebări cu privire la revocarea și modificarea semnificativă a dispozițiilor și orientărilor naționale echivalente existente pe care le-ar presupune un astfel de act juridic. O astfel de reformulare ar presupune cheltuirea resurselor insuficiente disponibile pentru siguranță și inspecțiile pe teren. Raportorul consideră, în acest context, că ar fi mai bine să se schimbe forma juridică și eforturile să se concentreze asupra stabilirii unui cadru juridic robust sub forma unei directive.

Independența autorităților

„Guvernul trebuie să stabilească o agenție independentă responsabilă de reglementarea tuturor aspectelor legate de siguranța forajelor offshore, pentru ca SUA să devină lider în această privință... Numai o agenție federală pentru siguranță cu adevărat independentă - complet separată de practicile și politica de leasing - poate oferi certitudinea că organele de reglementare nu ajung din nou în slujba industriei.” (Bob Graham, Copreședinte al Comisiei pentru deversările de petrol, Raportul de referință)

Una din principalele lecții desprinse din accidentul produs la Macondo constă în aceea că este crucial să se asigure că autoritățile responsabile de evaluarea riscurilor pe care le presupun operațiunile la adresa siguranței și a mediului sunt independente de cele competente de emiterea autorizațiilor de forare.

Implicarea Grupului autorităților offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol și gaze („Grupul autorităților din UE”) și a EMSA

Pe baza Rezoluției Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore (Raportul Ford), raportorul consideră că ar trebui consolidate cooperarea și schimbul de informații dintre statele membre. Grupul autorităților UE, recent instituit, ar trebui „exploatat” pe deplin, întrucât reprezintă forul ideal pentru schimbul de experiență și expertiză cu privire la prevenirea accidentelor grave și la reacțiile în cazul producerii acestora și totodată joacă un rol important în verificarea transpunerii și aplicării cadrului juridic național și al UE relevant.

De asemenea, trebuie să se țină seama de extinderea mandatului Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă (EMSA): este necesar ca EMSA să fie inclusă în pregătirile și intervențiile de reacție în caz de urgență în situațiile în care pot fi prevăzute efecte transfrontaliere ale activităților petroliere și gaziere offshore. Detaliile privind planurile și resursele statelor membre pentru reacțiile în caz de urgență ar trebui puse la dispoziția EMSA, care ar trebui să inițieze exerciții periodice de testare a mecanismelor transfrontaliere de urgență.

Verificarea terță

Parlamentul a insistat în mod clar și asupra verificării de către terți. Raportorul are cunoștință de practicile uzuale din industrie de verificare independentă și este de părere că acest aspect merită cu siguranță să i se acorde mai multă atenție.

Standarde UE pentru operațiuni globale

În pofida existenței unor probleme legate de aplicare, în ceea ce privește întreprinderile stabilite în UE există așteptări vădite ca acestea să opereze global în conformitate cu standardele de siguranță ale UE. Aceste standarde ridicate ar trebui promovate la nivel internațional și în cadrul forurilor globale și regionale corespunzătoare și, totodată, ar trebui examinate mai detaliat mecanismele menite să asigure aplicarea efectivă a acestor standarde.

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (24.9.2012)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție

(COM(2011)0688 – C7‑0392/2011 – 2011/0309(COD))

Raportor pentru aviz (*): Justas Vincas Paleckis

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Scurgerile de petrol provenite de la platforma Deepwater Horizon din Golful Mexic și, mai recent, scurgerile de gaze de la platforma petrolieră și de gaze Elgin din Marea Nordului au adus în centrul atenției necesitatea abordării problemelor legate de siguranța instalațiilor petroliere și gaziere offshore și asigurării protecției mediului marin din UE în caz de accidente majore.

Prin urmare, raportorul salută propunerea Comisiei, care reprezintă un instrument esențial pentru garantarea standardelor necesare de siguranță și de mediu în întreaga UE. Cu toate acestea, raportorul consideră că propunerea poate fi consolidată din mai multe puncte de vedere, pentru a asigura îndeplinirea cu adevărat a acestor obiective.

Propunerea ar trebui să impună în mod mai clar operatorilor instituirea garanțiilor financiare necesare acoperirii costurilor de curățare și compensare în caz de accidente majore. Raportorul consideră că acest lucru este în conformitate cu un principiu de bază al legislației UE în materie de mediu, și anume acela conform căruia poluatorul plătește.

În plus, dispozițiile privind participarea publicului trebuie consolidate în conformitate cu legislația internațională și a UE în vigoare în acest domeniu și ar trebui să se prevadă ca publicul interesat să fie informat cu privire la accidentele majore și la măsurile care se iau pentru a limita daunele aduse mediului și sănătății umane.

Ar trebui, de asemenea, ca autorităților care eliberează autorizațiile să li se solicite să acorde o atenție deosebită mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic atunci când decid dacă acordă sau nu autorizație pentru desfășurarea activităților petroliere și gaziere offshore și ar trebui să li se ofere o protecție sporită angajaților în ceea ce privește raportarea sub anonimat a preocupărilor legate de siguranță și de mediu.

AMENDAMENTE

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de regulament Considerentul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Articolul 191 din TFUE stabilește obiectivele privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și instituie obligația ca toate acțiunile Uniunii să urmărească un nivel ridicat de protecție bazat pe principiile precauției și acțiunii preventive și pe utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale.	(1) Articolul 191 din TFUE stabilește obiectivele privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. Acesta instituie obligația ca toate acțiunile Uniunii să urmărească un nivel ridicat de protecție bazat pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principul remedierii în mod prioritar la sursă a daunelor aduse mediului și pe principiul poluatorul plătește.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Operațiunile petroliere și gaziere offshore au loc în medii tot mai dificile și în condiții extreme, în care accidentele pot avea consecințe devastatoare și ireversibile asupra mediului marin și de coastă, precum și efecte negative semnificative asupra economiilor de coastă.
Amendamentul  3 Propunere de regulament Considerentul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Există riscuri semnificative de producere a unui accident major cauzat de activitățile petroliere și gaziere offshore. Prin reducerea riscului de poluare a apelor marine, această inițiativă ar trebui să contribuie, prin urmare, la protecția mediului marin și, în special, la atingerea unei stări ecologice bune până în 2020, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin).	(5) Există riscuri semnificative de producere a unui accident major cauzat de activitățile petroliere și gaziere offshore. Prin reducerea riscului de poluare a apelor marine, prezenta directivă ar trebui să contribuie, prin urmare, la asigurarea protecției mediului marin și, în special, la atingerea sau menținerea unei stări ecologice bune până în 2020, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin).
Amendamentul  4 Propunere de regulament Considerentul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Pe lângă riscul considerabil de accident major cauzat de activitățile petroliere și gaziere offshore, poluarea permanentă cu petrol a mediului marin și scurgerile de gaze în mare și în atmosferă, chiar și pe parcursul operațiunilor normale de extracție offshore care respectă toate cerințele de siguranță, rămân o problemă.
Justificare
Platformele de foraj poluează în mod constant marea, respectiv atmosfera, cu petrol și gaze, chiar și în timpul funcționării normale. Prin scurgeri, noroi de foraj și ape reziduale de la rafinării, mai multe milioane de tone de petrol ajung anual în ocean.
Amendamentul  5 Propunere de regulament Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, care prevede abordarea impacturilor cumulate ale tuturor activităților asupra mediului marin, reprezintă pilonul de mediu al politicii maritime integrate. Această politică este relevantă pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore, întrucât prevede asocierea preocupărilor distincte din fiecare sector economic cu obiectivul general privind înțelegerea cuprinzătoare a oceanelor, mărilor și zonelor de coastă, în vederea dezvoltării unei abordări coerente a mărilor ținând seama de toate aspectele economice, de mediu și sociale, prin utilizarea planificării spațiale maritime și a cunoștințelor privind mediul marin.	(6) Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin vizează abordarea, ca unul dintre obiectivele sale principale, a impacturilor cumulate ale tuturor activităților asupra mediului marin și reprezintă pilonul de mediu al politicii maritime integrate. Această politică este relevantă pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore, întrucât prevede asocierea preocupărilor distincte din fiecare sector economic cu obiectivul general de a asigura înțelegerea cuprinzătoare a oceanelor, mărilor și zonelor de coastă, în vederea dezvoltării unei abordări coerente a mărilor ținând seama de toate aspectele economice, de mediu și sociale, prin utilizarea planificării spațiale maritime și a cunoștințelor privind mediul marin.
Amendamentul  6 Propunere de regulament Considerentul 7 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(7a) Extracția și utilizarea hidrocarburilor offshore contribuie la încălzirea globală și îngreunează atingerea de către Uniune a obiectivelor sale privind schimbările climatice și menținerea schimbărilor climatice la 2°C în comparație cu nivelurile preindustriale. Uniunea s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 în comparație cu nivelurile din 1990 în conformitate cu reducerile considerate necesare pentru țările dezvoltate ca grup, conform Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Foaia de parcurs a Comisiei pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, aprobată de Parlamentul European, recunoaște, de asemenea, necesitatea de a decarboniza sectorul energetic prin dezvoltarea de surse curate și regenerabile de energie.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Este necesară clarificarea faptului că titularii autorizațiilor pentru activități offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE sunt, de asemenea, „operatori” potențial responsabili în sensul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și că pot să nu aibă dreptul, în această privință, să delege propriile responsabilități terților contractați.	(10) Este necesară clarificarea faptului că titularii autorizațiilor pentru activități offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE sunt, de asemenea, „operatori” responsabili în sensul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și că pot să nu aibă dreptul, în această privință, să delege propriile responsabilități terților contractați.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) În conformitate cu Directiva 85/337/CEE, astfel cum a fost modificată, care se aplică activităților de explorare și de exploatare a petrolului și gazelor, proiectele care, printre altele, ar putea avea impacturi semnificative asupra mediului prin însăși natura, amploarea sau amplasarea lor fac obiectul unei evaluări privind efectele acestora și al unei cereri de autorizare privind punerea lor în aplicare. În conformitate cu Directiva 85/337/CEE, atunci când o activitate face obiectul unei cereri de autorizare, ar trebui să se prevadă o participare efectivă a publicului în conformitate cu Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu.	(12) În cadrul Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului1, statele membre trebuie să stabilească sisteme detaliate pentru participarea efectivă a publicului în ceea ce privește planurile și programele care sunt elaborate pentru energie. În plus, în conformitate cu Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului2, care, printre altele, se aplică activităților de explorare și de exploatare a petrolului și gazelor, proiectele care ar putea avea impacturi semnificative asupra mediului, printre altele prin natura, amploarea sau amplasarea lor fac obiectul unei evaluări privind efectele acestora și al unei cereri de autorizare privind punerea lor în aplicare. În conformitate cu Convenția de la Aarhus și Directiva 2011/92/UE, atunci când o activitate face obiectul unei cereri de autorizare, ar trebui să se garanteze o participare timpurie și efectivă a publicului în conformitate cu Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu. Reprezentanții publicului interesat ar trebui să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală.
	____________
	1 JO L 197, 21.7.2001, p.30.
	2 JO L 26, 28.1.2012, p. 1.
Justificare
Reflectă dispozițiile Directivei emisiilor industriale privind accesul la justiție.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Considerentul 12 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) Directiva 85/337/CEE1 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată, a realizat armonizarea principiilor referitoare la evaluările impactului proiectelor asupra mediului prin introducerea unor cerințe minime generale. Comisia ar trebui să ia în considerare elaborarea de orientări pentru evaluarea impacturilor tuturor etapelor proiectelor offshore, inclusiv ale activităților de explorare, operare și dezafectare, precum și elaborarea de cerințe specifice pentru condiții extreme de operare.
	___________
	1 JO L 175, 5.7. 85, p. 40.
Amendamentul  10 Propunere de regulament Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) În cadrul Uniunii, există deja exemple de standarde bune privind practicile de reglementare naționale în legătură cu activitățile petroliere și gaziere offshore. Cu toate acestea, astfel de practici sunt aplicate în mod inconsecvent pe cuprinsul Uniunii și niciun stat membru nu a integrat până în prezent în legislația sa tot ansamblul celor mai bune practici de reglementare pentru a preveni accidentele offshore majore sau pentru a limita consecințele pe care acestea le au asupra persoanelor și mediului. Cele mai bune practici de reglementare trebuie să asigure o reglementare eficace în materie de siguranță și mediu înconjurător, prin integrarea funcțiilor legate în cadrul unei autorități competente comune (denumită în continuare „autoritatea competentă”), care poate obține resurse de la una sau mai multe agenții naționale.	(13) În cadrul Uniunii, există deja exemple de standarde bune privind practicile de reglementare naționale în legătură cu activitățile petroliere și gaziere offshore. Cu toate acestea, astfel de practici sunt aplicate în mod inconsecvent pe cuprinsul Uniunii și niciun stat membru nu a integrat până în prezent în legislația sa tot ansamblul celor mai bune practici de reglementare pentru a preveni accidentele offshore majore sau pentru a limita consecințele pe care acestea le au asupra vieții și sănătății umane și asupra mediului. Cele mai bune practici de reglementare sunt necesare pentru a elabora reglementări eficace care să asigure cele mai înalte standarde în materie de siguranță și să protejeze mediul înconjurător și pot fi obținute, printre altele, prin integrarea funcțiilor legate în cadrul unei autorități competente comune (denumită în continuare „autoritatea competentă”), care poate obține resurse de la una sau mai multe agenții naționale.
Amendamentul  11 Propunere de regulament Considerentul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(14) După ce operatorului autorizat i se acordă dreptul de a desfășura activități de explorare sau de extracție a petrolului și gazelor, autoritatea competentă ar trebui să fie abilitată din punct de vedere juridic și să dispună de resursele adecvate furnizate de statul membru pentru a lua măsuri de executare, inclusiv întreruperea operațiunilor pentru obținerea de lucrători corespunzători și protecția mediului înconjurător.	(14) După ce operatorului autorizat i se acordă dreptul de a desfășura activități de explorare sau de extracție a petrolului și gazelor, autoritatea competentă ar trebui să fie abilitată din punct de vedere juridic și să dispună de resursele adecvate furnizate de statul membru pentru a lua măsuri de executare, inclusiv întreruperea operațiunilor pentru a asigura protecția forței de muncă sau pentru a proteja mediul înconjurător sau viața și sănătatea umană.
Amendamentul  12 Propunere de regulament Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Eficacitatea cu care autoritatea competentă verifică adecvarea controalelor asupra riscurilor majore realizate de entitatea autorizată sau de operator este direct legată de politica și sistemele de reglementare privind riscurile majore și de expertiza autorității competente. Fără a aduce atingere drepturilor operatorilor autorizați de a desfășura activități de explorare sau de extracție a petrolului și gazelor, autoritatea competentă ar trebui să fie abilitată să ia măsuri de executare, inclusiv întreruperea operațiunilor pentru obținerea de lucrători corespunzători și protecția mediului înconjurător. Pentru a îndeplini aceste funcții, este necesar ca autoritatea competentă să dispună de resurse adecvate furnizate de statul membru în cauză.	(15) Eficacitatea cu care autoritatea competentă verifică adecvarea controalelor asupra riscurilor majore realizate de entitatea autorizată sau de operator este direct legată de politica și sistemele de reglementare privind riscurile majore și de cunoștințele de specialitate ale autorității competente. Fără a aduce atingere drepturilor operatorilor autorizați de a desfășura activități de explorare sau de extracție a petrolului și gazelor, autoritatea competentă ar trebui să fie abilitată să ia măsuri de executare, inclusiv întreruperea operațiunilor pentru a asigura protecția forței de muncă sau pentru a proteja mediul înconjurător sau viața și sănătatea umană. Pentru a îndeplini aceste funcții, este necesar ca autoritatea competentă să dispună de resurse adecvate furnizate de statul membru în cauză.
Amendamentul  13 Propunere de regulament Considerentul 28
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(28) Evaluarea riscurilor menționate în raportul privind riscurile majore ar trebui să ia în considerare riscul pentru mediu, inclusiv efectele pe care condițiile climatice și schimbările climatice le au pe termen lung asupra rezistenței instalației; având în vedere că activitățile petroliere și gaziere offshore desfășurate într-un stat membru pot avea efecte nefaste semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, este necesară stabilirea și aplicarea dispozițiilor specifice în conformitate cu Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier.	(28) Evaluarea riscurilor menționate în raportul privind riscurile majore ar trebui să ia în considerare riscurile pentru viața și sănătatea umană, precum și pentru mediu, inclusiv efectele condițiilor climatice și ale schimbărilor climatice asupra rezistenței pe termen lung a instalației; având în vedere că activitățile petroliere și gaziere offshore desfășurate într-un stat membru pot avea efecte nefaste semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, este necesară stabilirea și aplicarea dispozițiilor specifice în conformitate cu Convenția CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (cunoscută sub denumirea de Convenția de la Espoo).
Amendamentul  14 Propunere de regulament Considerentul 34
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru a facilita încrederea publicului în autoritatea și integritatea activităților offshore la nivelul UE, statele membre ar trebui să prezinte rapoarte privind activitatea și incidentele și trebuie să informeze fără întârziere Comisia cu privire la accidentele majore, iar Comisia ar trebui să publice periodic rapoarte privind nivelurile activității în UE și tendințele în materie de siguranță și performanță de mediu în sectorul offshore.	(34) Pentru a facilita încrederea publicului în autoritatea și integritatea activităților offshore la nivelul UE, statele membre ar trebui să prezinte rapoarte privind activitatea și incidentele și trebuie să informeze fără întârziere Comisia, toate statele membre ale căror teritorii sau ape sunt afectate și publicul interesat cu privire la accidentele majore, iar Comisia ar trebui să publice periodic rapoarte privind nivelurile activității în UE și tendințele în materie de performanță privind siguranța și mediul în sectorul offshore.
Amendamentul  15 Propunere de regulament Considerentul 37 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(37a) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1406/20021, astfel cum a fost modificat recent, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă („agenția”) are, în temeiul articolului 1 din regulamentul respectiv, obligația de a asigura un nivel ridicat și efectiv de siguranță maritimă, de securitate maritimă, de prevenire a poluării cauzate de nave și de intervenție într-o astfel de situație, precum și de intervenție în caz de poluare marină cauzată de instalațiile de petrol și gaze. În vederea garantării acestui obiectiv, agenția ar trebui:
	(a) să furnizeze statelor membre și autorităților lor competente asistență tehnică și științifică pentru a asigura reducerea la maximum a riscurilor și punerea în aplicare corectă a legislației Uniunii în domeniul siguranței operațiunilor petroliere și gaziere offshore;
	(b) să acorde asistență statelor membre și Comisiei pentru a identifica și monitoriza amploarea și impactul asupra mediului ale unei scurgeri de petrol, precum și riscurile privind siguranța legate de instalațiile sau navele care își desfășoară activitățile în preajmă;
	(c) la solicitarea statelor membre, să acorde asistență statelor membre respective pentru acțiunile de curățare și de reparare a daunelor și să coordoneze intervenția transfrontalieră de urgență în urma unui accident grav, inclusiv în cazul impacturilor transfrontaliere care se întind în afara apelor UE;
	(d) să acorde asistență statelor membre pe parcursul anchetelor privind accidentele în care au fost implicate instalații petroliere sau gaziere offshore, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea măsurilor corective.
	___________
	1 JO L 208, 5.8.2002, p. 1.
Amendamentul  16 Propunere de regulament Considerentul 38
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(38) Punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute de prezentul regulament ar trebui să țină seama de faptul că apele marine aflate sub suveranitatea și jurisdicția statelor membre sunt parte integrantă a celor patru regiuni marine identificate la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, și anume Marea Baltică, Oceanul Atlantic de Nord-Est, Marea Mediterană și Marea Neagră. Din acest motiv, ar trebui consolidată coordonarea cu țările terțe care dețin suveranitatea sau jurisdicția asupra apelor din aceste regiuni marine. Cadrele corespunzătoare de cooperare includ convențiile privind mările regionale definite la articolul 3 alineatul (10) din Directiva 2008/56/CE.	(38) Punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă ar trebui să țină seama de faptul că apele marine aflate sub suveranitatea și jurisdicția statelor membre sunt parte integrantă a celor patru regiuni marine identificate la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, și anume Marea Baltică, Oceanul Atlantic de Nord-Est, Marea Mediterană și Marea Neagră. Din acest motiv, ar trebui consolidată coordonarea cu țările terțe care dețin suveranitatea sau jurisdicția asupra apelor din aceste regiuni marine. Cadrele corespunzătoare de cooperare includ convențiile privind mările regionale prevăzute la articolul 3 alineatul (10) și la articolul 4 din Directiva 2008/56/CE.
Amendamentul  17 Propunere de regulament Considerentul 39
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(39) În ceea ce privește Marea Mediterană, în legătură cu prezentul regulament, sunt întreprinse acțiuni necesare în vederea aderării Uniunii Europene la Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării care rezultă din explorarea și exploatarea platoului continental, a fundului mării și a subsolului acesteia („Protocolul offshore”) la Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane („Convenția de la Barcelona”), care a fost aprobată prin Decizia 77/585/CEE a Consiliului.	(39) În ceea ce privește Marea Mediterană, pe lângă obligațiile incluse în prezenta directivă, sunt sau au fost întreprinse acțiuni necesare în vederea asigurării aderării Uniunii Europene la Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării care rezultă din explorarea și exploatarea platoului continental, a fundului mării și a subsolului acesteia („Protocolul offshore”) la Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane („Convenția de la Barcelona”), care a fost aprobată prin Decizia 77/585/CEE a Consiliului.
Amendamentul  18 Propunere de regulament Considerentul 40
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(40) Preocupările serioase în materie de mediu legate de apele din regiunea arctică, un mediu marin din vecinătatea UE de o importanță deosebită pentru Uniune, necesită o atenție specială pentru a asigura protecția mediului din regiunea arctică în ceea ce privește orice activități offshore, inclusiv explorarea.	(40) Apele din regiunea arctică reprezintă un mediu marin din vecinătatea UE de o importanță unică și excepțională pentru Uniunea Europeană și joacă un rol important în atenuarea schimbărilor climatice. Este evident faptul că mediul și ecosistemul fragil ale apelor din regiunea arctică suferă în prezent daune grave și posibil ireversibile. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenție specială pentru a asigura protecția mediului din regiunea arctică. Atâta timp cât nu poate fi garantată o intervenție eficientă în cazul oricărui accident în condițiile din regiunea arctică, statele membre ar trebui să nu autorizeze activități offshore, inclusiv explorarea, în regiune. Se așteaptă ca statele membre care aparțin Consiliului Arctic să promoveze în mod activ, în strânsă cooperare cu Comisia, cele mai înalte standarde cu privire la siguranța mediului în acest ecosistem vulnerabil și unic, precum și crearea unui instrument internațional – de preferință obligatoriu – privind prevenirea, pregătirea și intervenția în caz de poluare cu petrol în mediul marin din regiunea arctică.
Amendamentul  19 Propunere de regulament Considerentul 41 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(41a) Echipamentele pentru limitarea eventualelor scurgeri ar trebui să constituie o parte esențială a planurilor de urgență și să fie disponibile în aproprierea instalațiilor pentru a permite utilizarea lor promptă și eficientă în caz de accident major.
Amendamentul  20 Propunere de regulament Considerentul 48
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(48) Întrucât instrumentele existente de garantare financiară, inclusiv acordurile de gestionare în comun a riscurilor, nu pot acoperi toate consecințele posibile ale accidentelor extreme, Comisia ar trebui să procedeze la analize și studii mai aprofundate privind măsurile corespunzătoare, pentru asigurarea unui regim de responsabilitate adecvat și solid pentru daunele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore, a unor cerințe corespunzătoare privind capacitatea financiară, inclusiv disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară adecvate sau a altor sisteme.	(48) Statele membre ar trebui să se asigure că operatorii din jurisdicția lor își demonstrează capacitatea de a plăti pentru daunele cauzate de operațiunile lor offshore, prin intermediul furnizării de garanții financiare, și ar trebui să hotărască ce instrumente (printre altele, fonduri, garanții bancare, asigurarea și/sau gestionarea în comun a riscurilor) sunt adecvate în acest scop. Întrucât instrumentele existente de garantare financiară, inclusiv acordurile de gestionare în comun a riscurilor, nu pot acoperi toate consecințele posibile ale accidentelor extreme, Comisia ar trebui să procedeze la analize și studii mai aprofundate privind măsurile corespunzătoare, pentru asigurarea unui regim de responsabilitate solid pentru daunele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore, precum și a unor cerințe privind capacitatea financiară, inclusiv disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară adecvate sau a altor sisteme. Comisia ar trebui să prezinte rapoarte cu privire la constatări și propuneri în termen de un an de la adoptarea prezentei directive.
Amendamentul  21 Propunere de regulament Considerentul 48 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(48a) În cazul unui conflict, opinia autorității care eliberează autorizațiile nu ar trebui să prevaleze asupra opiniilor autorităților competente pentru sănătate, siguranță și mediu.
Amendamentul  22 Propunere de regulament Titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție (Text cu relevanță pentru SEE)	Propunere de directivă* a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție (Text cu relevanță pentru SEE)
	*Prezentul amendament se aplică întregului text. Cuvântul „regulament” a fost înlocuit cu cuvântul „directivă” în mod corespunzător.
Justificare
Prezentul amendament se aplică întregului text. Cuvântul „regulament” va trebui înlocuit cu cuvântul „directivă” în mod corespunzător.
Amendamentul  23 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Directivei 85/337/CE, Directivei 2008/1/CE și Directivei 2003/4/CE.	(6) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 2011/92/UE, Directivei 2008/1/CE, Directivei 2003/4/CE și Directivei 2001/42/CE.
Justificare
The drilling sequence selected and the number, location and characteristics of the projected boreholes are not risk-free in terms of their possible environmental impact and must therefore not be decided unilaterally by the operator but made subject to environmental impact assessment under Directive 2001/42/EC of 27 June 2001 on the assessment of the effects of certain plans and programmes on the environment, prior to the necessary authorisation by the Member States and without prejudice to environmental impact assessments specifically relating to each of the drilling operations in accordance with Directive2011/92/EU, which does not exclude but complements the above provisions.
Amendamentul  24 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. „acceptabil” înseamnă: ceea ce face un risc de accident major tolerabil în cea mai mare măsură posibilă, dincolo de care nicio reducere semnificativă a riscului nu rezultă din aportul suplimentar de timp, resurse sau cheltuieli;	1. „tolerabil”* înseamnă: condiții de operare în care măsurile de intervenție sunt disponibile și au un cost care să nu fie prohibitiv, reducând riscul de accident major în cea mai mare măsură posibilă, dincolo de care nicio reducere semnificativă a riscului nu se poate realiza prin aportul suplimentar de timp, resurse și fonduri.
	* Prezentul amendament se aplică întregului text. Cuvântul „acceptabil” a fost înlocuit cu cuvântul „tolerabil” în mod corespunzător.
Amendamentul  25 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
13. „industria de profil” înseamnă: companii private care sunt direct implicate în activitățile petroliere și gaziere offshore în conformitate cu prezentul regulament sau ale căror activități sunt strâns legate de operațiunile respective;	13. „industria de profil” înseamnă: companii private sau publice care sunt direct implicate în activitățile petroliere și gaziere offshore în conformitate cu prezenta directivă sau ale căror activități sunt strâns legate de operațiunile respective;
Amendamentul  26 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
17. „entitate autorizată” înseamnă: titularul autorizației pentru efectuarea operațiunii offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE;	17. „entitate autorizată” înseamnă: titularul unei autorizații pentru efectuarea de operațiuni petroliere și gaziere offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE;
Amendamentul  27 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
18. „accident major” înseamnă: un eveniment cum ar fi incendiul sau explozia, pierderea semnificativă a controlului asupra sondei sau scurgerile semnificative de hidrocarburi în mediul înconjurător, daunele semnificative cauzate instalației sau echipamentelor de pe aceasta, pierderea integrității structurale a instalației și orice alt eveniment care implică decesul sau vătămarea majoră a cinci sau mai multe persoane care lucrează pe instalație sau care desfășoară activități legate de instalație;	18. „accident major” înseamnă:
	(a) un incendiu, o explozie, pierderea controlului asupra sondei, o deversare de hidrocarburi sau alte substanțe chimice periculoase care implică decese sau vătămări grave ale persoanelor;
	(b) un incident care provoacă daune grave instalației sau echipamentelor de pe aceasta, existând un risc iminent să rezulte decese sau vătămări grave ale persoanelor;
	(c) oricare alt eveniment care are ca rezultat vătămarea gravă a cinci sau a mai multor persoane de pe instalația offshore de la care își face apariția sursa de pericol sau care desfășoară activități legate de aceasta;
	(d) orice daună semnificativă adusă mediului.
Amendamentul  28 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 19 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	19a. „lacună de intervenție în cazul scurgerilor de petrol” înseamnă: o situație în care activitățile ce ar putea cauza scurgeri de petrol sunt desfășurate în perioade în care nu se poate obține o reacție efectivă, fie pentru că tehnologiile disponibile nu vor fi eficace, fie pentru că aplicarea lor este exclusă din cauza unor condiții de mediu sau a altor factori restrictivi;
Amendamentul  29 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
20. „instalație neproductivă” înseamnă: o instalație, alta decât o instalație de producție, utilizată atât pentru foraj de explorare, cât și ca instalație de suport pentru producție;	20. „instalație neproductivă” înseamnă: o instalație, alta decât o instalație de producție, utilizată atât pentru foraj de explorare, cât și ca instalație de suport pentru producția de petrol și gaze;
Amendamentul  30 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
21. „operațiuni petroliere și gaziere offshore” înseamnă: toate activitățile legate de explorarea, producția sau prelucrarea petrolului și gazelor offshore. Acestea includ transportul petrolului și gazelor prin infrastructura offshore conectată la o instalație sau la o instalație submarină;	21. „operațiuni petroliere și gaziere offshore” înseamnă: toate activitățile legate de explorarea, producția sau prelucrarea petrolului și gazelor offshore sau de dezafectarea unei instalații petroliere sau gaziere offshore. Acestea includ transportul petrolului și gazelor prin infrastructura offshore conectată la o instalație sau la o instalație submarină;
Amendamentul  31 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
22. „operator” înseamnă: operatorul unei instalații de producție sau proprietarul unei instalații neproductive și operatorul unei operațiuni la sondă. Atât operatorul, cât și entitatea autorizată intră sub incidența definiției prevăzute la articolul 2 alineatul (6) din Directiva 2004/35/CE;	22. „operator” înseamnă: orice persoană fizică sau juridică care operează sau controlează o instalație sau căreia i-au fost delegate competențele economice decisive sau competențele decizionale cu privire la funcționarea instalației din punct de vedere tehnic;
Amendamentul  32 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
25. „producția de petrol și gaze” înseamnă: extracția, în scopuri comerciale, a petrolului și gazelor situate în subsolul zonei autorizate, inclusiv prelucrarea offshore a petrolului și gazelor și transportul acestora prin infrastructura conectată, inclusiv prin conducte, structuri și gurile sondei situate pe fundul mării și/sau stocarea gazului în formațiunile din subsol în scopul recuperării acestuia;	25. „producția de petrol și gaze” înseamnă: extracția, în scopuri comerciale, a petrolului, gazelor, gazelor de șist și a hidratului de metan situate în subsolul offshore al zonei autorizate, inclusiv prelucrarea offshore și transportul prin infrastructura conectată, inclusiv prin conducte, structuri și gurile sondei situate pe fundul mării și/sau stocarea gazului în formațiunile din subsol în scopul recuperării acestuia;
Justificare
Sursele noi de hidrocarburi încep să joace un rol tot mai important, având același potențial de a cauza accidente majore ca și forajul convențional de petrol și gaze. Prin urmare, se impune includerea acestor surse în noua legislație încă de la început.
Amendamentul  33 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 28 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	28a. „public interesat” înseamnă: publicul afectat sau care poate fi afectat de chestiunile care fac obiectul prezentei directive sau publicul care este interesat de aceste chestiuni; în sensul prezentei definiții, se consideră că sunt interesate organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc toate cerințele aplicabile prevăzute în legislația internă;
Amendamentul  34 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
29. „autoritate relevantă” înseamnă (în contextul intervenției de urgență în cazul unui accident offshore): organizație principală de intervenție în caz de urgență dintr-un stat membru, responsabilă cu inițierea intervenției de urgență în cazul unui accident petrolier și gazier offshore major;	29. „autoritate relevantă” înseamnă (în contextul intervenției de urgență în cazul unui accident offshore): organizație principală de intervenție în caz de urgență dintr-un stat membru, responsabilă cu inițierea și coordonarea intervenției de urgență în cazul unui accident petrolier și gazier offshore major;
Amendamentul  35 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 32
Textul propus de Comisie	Amendamentul
32. „operațiune la sondă” înseamnă: forajul unei sonde în scopul explorării sau al producției, inclusiv al suspendării operațiunilor, reparațiilor sau modificărilor aduse sondei, al abandonului permanent sau al oricărei operațiuni referitoare la o sondă care pot avea ca urmare deversarea accidentală de fluide sau riscul unui accident major;	32. „operațiune la sondă” înseamnă: forajul unei sonde în scopul explorării sau al producției, inclusiv al suspendării operațiunilor, al reparațiilor, modificărilor, izolării sau închiderii sondei, al abandonului permanent sau al oricărei operațiuni referitoare la o sondă care pot avea ca urmare deversarea accidentală de fluide sau riscul unui accident major;
Amendamentul  36 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 33
Textul propus de Comisie	Amendamentul
33. „operatorul sondei” înseamnă: persoana numită de către entitatea autorizată pentru a planifica și a executa o operațiune la sondă.	33. „operatorul sondei” înseamnă: persoana numită pentru a planifica și a executa o operațiune la sondă.
Amendamentul  37 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 33 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	33a. „condiții extreme de operare” înseamnă: condițiile din zona de operare care duc la creșterea nivelurilor de risc în ceea ce privește activitățile de foraj și producție offshore și limitează capacitatea utilajelor sau personalului competent să intervină în caz de urgență, să curețe sau să elimine petrolul sau substanțele periculoase deversate. Acestea includ condițiile fizice, geologice, ecologice, economice și sociale ale zonei, dar nu se limitează la condițiile respective.
Amendamentul  38 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 33 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	33b. „regiunea arctică” înseamnă: zona geografică cuprinsă între Cercul Arctic (66° 33'N) și linia izotermă de vară de 10° C.
Amendamentul  39 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care totuși se produce un accident major, operatorii și autoritățile competente iau toate măsurile adecvate pentru a limita consecințele acestuia asupra sănătății umane și asupra mediului și, acolo unde este cazul, pentru a evita perturbările grave ale producției de petrol și gaz în Uniune.	(3) În cazul în care totuși se produce un accident major, operatorii și autoritățile competente din statele membre afectate de acesta iau toate măsurile adecvate pentru a limita consecințele sale asupra sănătății umane și asupra mediului.
Justificare
Operatorii ar trebui să fie responsabili pentru adoptarea de măsuri în cazul unui accident, în timp ce rolul autorităților competente este să se asigure că operatorii adoptă respectivele măsuri (acest lucru face obiectul articolelor 8 și 19). Luarea în considerare a perturbării producției nu ar trebui să umbrească intervenția în caz de accident major, unde prioritatea principală o constituie sănătatea omului urmată de impactul asupra mediului.
Amendamentul  40 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) În cazul producerii unui accident major, autoritatea competentă a statului membru în apele căruia a avut loc accidentul informează fără întârziere Comisia, alte state membre în cauză și autoritățile competente ale acestora, precum și publicul interesat cu privire la accident și la măsurile care se iau pentru a limita efectele asupra mediului și a sănătății umane.
Amendamentul  41 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Activitățile petroliere și gaziere offshore reglementate de prezentul regulament sunt efectuate în baza unei evaluări sistematice a riscului de evenimente periculoase și a consecințelor acestora, precum și a punerii în aplicare a măsurilor de control astfel încât riscurile de accidente majore în cazul persoanelor, mediului și activelor offshore să fie acceptabile.	(4) Activitățile petroliere și gaziere offshore reglementate de prezentul regulament sunt efectuate în baza unei evaluări sistematice a riscului de evenimente periculoase și a consecințelor acestora, precum și a punerii în aplicare a măsurilor de control astfel încât riscurile de accidente majore în cazul persoanelor, mediului și activelor offshore să fie reduse la un nivel minim tolerabil.
Amendamentul  42 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Operatorii se asigură că operațiunile lor în condiții extreme de operare nu compromit nici prevenirea și nici remedierea accidentelor. În cazul în care riscurile nu pot fi evitate sau gestionate la un nivel tolerabil, autoritatea competentă refuză autorizarea. La acordarea autorizațiilor se ține cont în mod corespunzător de eficiența prevenirii unui accident și de capacitățile de intervenție în caz de urgență, inclusiv prin utilizarea unor modele de analiză a lacunei de intervenție în cazul scurgerilor de petrol. Operatorii asigură cel mai înalt nivel de performanță în ceea ce privește prevenirea și remedierea accidentelor, cel puțin egal cu performanța celor mai bune practici în condiții de operare normale, inclusiv suficiența resurselor, a nivelurilor de siguranță pentru mobilizare, a perioadelor de utilizare, precum și a ratelor de recuperare și curățare a petrolului și a gazelor.
Amendamentul  43 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 4 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4b) Pe baza principiului precauției și ținând cont de lacuna restantă de intervenție în cazul scurgerilor de petrol și de lipsa capacităților de intervenție eficiente, statele membre nu autorizează operațiunile offshore de explorare și extracție a hidrocarburilor în regiunea arctică sau pe câmpurile care se întind până în regiunea arctică.
Amendamentul  44 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În special, la evaluarea capacității tehnice și financiare a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, se ține cont în mod corespunzător de riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție, precum și de capacitățile financiare ale solicitanților, inclusiv orice garanție financiară sau capacitate de acoperire a răspunderii pentru daunele care pot rezulta din activitățile petroliere și gaziere offshore în cauză, în special răspunderea pentru daunele aduse mediului.	(2) În special, la evaluarea capacității tehnice și financiare a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, se ține cont în mod corespunzător de riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție în conformitate cu cele mai bune practici, precum și de capacitățile financiare ale solicitanților, inclusiv orice garanție financiară sau capacitate de acoperire a tuturor răspunderilor pentru daunele care pot rezulta din activitățile petroliere și gaziere offshore în cauză, în special răspunderea pentru daunele aduse mediului. De asemenea, se ține cont de responsabilitatea întreprinderilor la scară mondială în ceea ce privește accidentele sau incidentele anterioare în care solicitantul a fost implicat, inclusiv de transparența și eficiența măsurilor de intervenție.
Amendamentul  45 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre se asigură că o autorizație este acordată de către autoritatea care eliberează autorizațiile doar dacă solicitantul a dovedit existența unei garanții financiare adecvate, pe baza dispozițiilor ce urmează să fie adoptate de statele membre, pentru a acoperi responsabilitățile care pot decurge din activitățile sale petroliere și gaziere offshore, în special responsabilitatea pentru daune aduse mediului. Garanția financiară trebuie să fie valabilă și efectivă înainte de începerea operațiunilor la sondă.
Amendamentul  46 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Fără a aduce atingere alineatului (3), atunci când acordă o autorizație pentru operațiuni de exploatare sau de producție, autoritatea competentă ține seama în mod corespunzător de toate solicitările din partea solicitantului care a desfășurat operațiunile de explorare petrolieră și gazieră offshore.
Amendamentul  47 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 3 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) Autorizațiile pentru operațiunile de explorare fac obiectul evaluării impactului asupra mediului, în conformitate cu Directiva 2001/42/CE, pe baza informațiilor obținute din campaniile anterioare de cercetare seismică, geofizică și geochimică.
Justificare
The drilling sequence selected and the number, location and characteristics of the projected boreholes are not risk-free in terms of their possible environmental impact and must therefore not be decided unilaterally by the operator but made subject to environmental impact assessment under Directive 2001/42/EC of 27 June 2001 on the assessment of the effects of certain plans and programmes on the environment, prior to the necessary authorisation by the Member States and without prejudice to environmental impact assessments specifically relating to each of the drilling operations in accordance with Directive2011/92/EU, which does not exclude but complements the above provisions.
Amendamentul  48 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Atunci când evaluează capacitatea tehnică și financiară a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, autoritățile care acordă autorizațiile în temeiul Directivei 94/22/CE iau în considerare riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție.	(4) Atunci când evaluează capacitatea tehnică și financiară a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, autoritățile care acordă autorizațiile în temeiul Directivei 94/22/CE iau în considerare riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție, pe baza evaluării impactului asupra mediului efectuate în conformitate cu Directiva 85/337/CEE, astfel cum a fost modificată, și se asigură că dispozițiile financiare pentru eventuala responsabilitate asociată cu, printre altele, un accident sau incident major sunt proporționale cu riscurile pe care le implică activitățile și sunt suficiente pentru a acoperi costurile totale de curățare și compensare. Concret, se iau în considerare riscurile și posibilele efecte asupra resurselor vulnerabile din rețeaua Natura 2000, precum și asupra activităților de pescuit, turistice și de captare a apei marine pentru desalinizare și aprovizionarea populației.
Justificare
The drilling of exploratory and extraction wells could, in the event of an accident, have a critical impact on certain coastal and maritime activities and related natural resources. . For this reason,, any general reference to ‘risks, hazards and any other relevant information related to the location concerned’ should be accompanied by specific information regarding the activities and resources covered by the proposed amendment, which are of vital importance to coastal communities possibly affected in the event of an accident and to the natural heritage and biodiversity in areas designated for special protection as part of the Natura 2000 network.
Amendamentul  49 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Atunci când decid dacă acordă sau nu autorizație pentru desfășurarea activităților petroliere și gaziere offshore în temeiul Directivei 94/22/CE, autoritățile care eliberează autorizațiile acordă o atenție deosebită mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărate și solul submarin de iarbă de mare, zonelor marine protejate, cum ar fi zonele speciale de conservare în sensul Directivei Habitate sau al Directivei Păsări, precum și zonelor marine protejate stabilite de către Uniune sau de către statele membre în cauză în cadrul acordurilor regionale sau internaționale semnate de acestea.
Amendamentul  50 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4b) Entitățile care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore comunică toate elementele care dovedesc capacitatea lor tehnică și financiară, precum și orice altă informație relevantă privind zona în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție. Autoritățile competente fac publice aceste informații în conformitate cu Directiva 2003/4/CE.
Amendamentul  51 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4c) Până la 20 decembrie 2013, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea instrumentelor de garanție financiară, însoțit de propuneri de aranjamente care să faciliteze furnizarea de garanții financiare.
Amendamentul  52 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că publicului i se acordă oportunități timpurii și efective de a participa la procedurile de autorizare în cadrul jurisdicției acestora, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I la prezentul regulament. Procedurile în cauză sunt stabilite în anexa II la Directiva 2003/35/CE.	(1) Statele membre se asigură că publicului i se oferă în cel mai scurt timp posibil informații privind solicitările de autorizare care fac obiectul articolului 4 și i se acordă oportunități timpurii și efective de a participa la procedurile de autorizare pentru activitățile petroliere și gaziere offshore în cadrul jurisdicției acestora, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I la prezenta directivă. Procedurile în cauză sunt stabilite în anexa II la Directiva 2003/35/CE.
Amendamentul  53 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Participarea publicului este organizată astfel încât să se asigure că prezentarea informațiilor și implicarea publicului nu comportă riscuri pentru siguranța și securitatea instalațiilor petroliere și gaziere offshore și pentru exploatarea acestora.	eliminat
Justificare
Necesitatea de a respecta informațiile confidențiale, sensibile din punct de vedere comercial și protejate nu trebuie să afecteze participarea publicului pe perioada procesului de autorizare și licențiere.
Amendamentul  54 Propunere de regulament Articolul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 5a
	Accesul la justiție
	(1) Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic intern aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor în contextul procedurilor de autorizare și licențiere, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
	(a) aceștia au un interes suficient;
	(b) aceștia invocă încălcarea unui drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.
	(2) Statele membre stabilesc etapele în care pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile.
	(3) Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție.
	În acest sens, interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinește toate condițiile prevăzute de dreptul național este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a).
	Se consideră că aceste organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).
	(4) Alineatele (1), (2) și (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac prealabile în fața unei autorități administrative și nu aduc atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniția o cale de atac judiciară, atunci când legislația internă prevede această obligație.
	Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv.
	(5) Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare sunt puse la dispoziția publicului.
Justificare
Repetarea dispozițiilor articolului 25 din Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale în vederea asigurării consecvenței cu Convenția de la Aarhus.
Amendamentul  55 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Instalațiile sunt operate doar în zone autorizate, de către entități autorizate sau de către entități pe care acestea le contractează și numesc în acest scop și care sunt aprobate de statele membre.	(1) Instalațiile sunt operate doar în zone autorizate, de către entități autorizate sau de către entități pe care acestea le contractează și numesc în acest scop și care sunt aprobate de autoritatea competentă din statele membre în cauză.
Amendamentul  56 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) efectuarea inspecțiilor, a investigațiilor și luarea măsurilor de executare;	(b) supravegherea sau efectuarea inspecțiilor, efectuarea investigațiilor și luarea măsurilor de executare;
Amendamentul  57 Propunere de regulament Articolul 8 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 8a
	Controlul de către agenție a siguranței operațiunilor offshore
	(1) Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA), denumită în continuare „agenția”, furnizează Comisiei și statelor membre asistență tehnică și științifică pentru a asigura reducerea la maximum a riscurilor și punerea în aplicare corectă a legislației Uniunii în domeniul siguranței operațiunilor petroliere și gaziere offshore.
	(2) Agenția examinează autorizațiile privind dispozițiile prezentei directive și supraveghează inspecțiile, precum și sistemele de intervenție în caz de urgență ale statelor membre.
Amendamentul  58 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 39, operatorul unei instalații de producție sau al unei instalații neproductive prezintă autorității competente următoarele documente:	(1) Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 38, operatorul unei instalații de producție sau al unei instalații neproductive prezintă autorității competente următoarele documente:
Amendamentul  59 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) dovada garanției financiare a operatorului.
Amendamentul  60 Propunere de regulament Articolul 10 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție	(Nu privește versiunea în limba română.)
Justificare
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul  61 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție include detaliile menționate în anexa II părțile 2 și 5.	(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție include detaliile menționate în anexa II părțile 2 și 5, precum și dovezi care să ateste că personalul a fost consultat.
Amendamentul  62 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care sunt aduse modificări semnificative instalației de producție sau este prevăzută demontarea instalației, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație de producție este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 și prezentat autorității competente.	(3) În cazul în care sunt aduse modificări semnificative instalației de producție sau este prevăzută demontarea și/sau dezafectarea instalației, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație de producție este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 și prezentat autorității competente.
Amendamentul  63 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă include detaliile menționate în anexa II părțile 3 și 5.	(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă include detaliile menționate în anexa II părțile 3 și 5, precum și dovezi care să ateste că personalul a fost consultat.
Amendamentul  64 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care sunt aduse modificări semnificative instalației neproductive sau este prevăzută demontarea instalației, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație neproductivă este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 [cu excepția alineatului (4)] și prezentat autorității competente.	(2) În cazul în care sunt aduse modificări semnificative instalației neproductive sau este prevăzută demontarea și/sau dezafectarea instalației, raportul privind riscurile majore care vizează o instalație neproductivă este modificat în conformitate cu anexa II partea 6 [cu excepția alineatului (4)] și prezentat autorității competente.
Amendamentul  65 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Operatorii se asigură că rezultatele și observațiile examinatorului independent al sondei în temeiul prezentului articol alineatul (3) litera (b) sunt incluse în notificarea privind sonda prevăzută la articolul 13.	(5) Operatorii se asigură că rezultatele și observațiile examinatorului independent al sondei în temeiul prezentului articol alineatul (3) litera (b), precum și răspunsurile și măsurile luate de operator ca urmare a rezultatelor examinatorului independent sunt incluse în notificarea privind sonda prevăzută la articolul 13.
Amendamentul  66 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 7 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(7a) Comisia, în cooperare cu agenția, întocmește și actualizează periodic o listă a organizațiilor recunoscute ca verificatori terți independenți pentru instalații de producție în conformitate cu articolul 35.
Amendamentul  67 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care un stat membru consideră că, în cazul unui accident, o operațiune desfășurată la sondă sau exploatarea unei instalații pot avea efecte negative semnificative asupra apelor unui alt stat membru, sau în cazul în care un stat membru susceptibil de a fi afectat în mod semnificativ solicită astfel, statul membru sub jurisdicția căruia urmează să fie efectuate operațiunile înaintează statului membru afectat informațiile relevante și se străduiește să adopte măsuri preventive comune pentru prevenirea daunelor.	(1) În cazul în care un stat membru consideră că un accident major legat de o operațiune petrolieră și gazieră offshore aflată sub jurisdicția sa ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru, sau în cazul în care un stat membru susceptibil de a fi afectat în mod semnificativ solicită astfel, statul membru sub jurisdicția căruia urmează să fie efectuate operațiunile înaintează informațiile relevante statului membru afectat, Comisiei și agenției în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația Uniunii.
	La cererea statului membru afectat, statul membru în jurisdicția căruia urmează să fie efectuate operațiunile permite realizarea unei inspecții comune a operațiunii desfășurate la sondă sau a instalației de către statul membru în cauză și se străduiește să adopte măsuri convenite în comun pentru prevenirea daunelor asupra mediului și a sănătății umane.
Amendamentul  68 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Politica și sistemele de gestionare în materie de siguranță sunt pregătite în conformitate cu cerințele stabilite în anexa IV și clarifică responsabilitatea principală a operatorului pentru controlul asupra riscurilor majore, care reprezintă o consecință a propriilor activități.	(4) Politica de prevenire a accidentelor majore și sistemele de gestionare în materie de siguranță sunt pregătite în conformitate cu cerințele minime stabilite în anexa IV și clarifică responsabilitatea principală a operatorului pentru controlul asupra riscurilor majore, în legătură cu operațiunile petroliere și gaziere offshore.
Amendamentul  69 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Entitățile autorizate, operatorii și principalii contractanți care funcționează în Uniune se străduiesc, atunci când se află în afara Uniunii, să își desfășoare operațiunile petroliere și gaziere offshore în conformitate cu principiile stabilite în prezentul regulament.	(6) Entitățile autorizate, operatorii și principalii contractanți care funcționează în Uniune, atunci când se află în afara Uniunii, își desfășoară operațiunile petroliere și gaziere offshore în conformitate cu obligațiile al căror obiect îl fac în temeiul prezentului articol și în conformitate cu articolele 21 și 23. Până la 20 decembrie 2013, Comisia prezintă un raport privind mecanismele corespunzătoare menite să asigure că întreprinderile stabilite în Uniune operează la nivel mondial în conformitate cu cerințele prezentei directive.
Amendamentul  70 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatele 6 a și 6 b (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6a) În cazul în care o activitate desfășurată de un operator prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau crește semnificativ riscul de accident major, operatorii adoptă imediat cele mai sigure măsuri posibile de atenuare, care pot include suspendarea exploatării instalației până în momentul în care riscul sau pericolul concret și iminent este sub control.
	(6b) În cazul în care se iau măsurile menționate la alineatul (6a) de la prezentul articol, operatorul notifică acest lucru autorității competente în mod prompt și fără a compromite siguranța.
Justificare
Alineatul (6a) se bazează pe articolul 20 alineatul (2) și este mutat la articolul 18 întrucât acesta se referă la intervenția operatorului. Modificarea reflectă faptul că suspendarea în totalitate a operațiunii poate să nu fie întotdeauna cea mai sigură opțiune și, în unele cazuri, ar putea crește riscul de accident major. Alineatul (6b) se bazează pe articolul 20 alineatul (3) și este mutat la articolul 18 întrucât acesta se referă la intervenția operatorului.
Amendamentul  71 Propunere de regulament Articolul 19 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Autoritatea competentă realizează aranjamentele corespunzătoare pentru a-și asigura independența față de conflictele de interese între reglementarea în materie de siguranță și de protecție a mediului, pe de o parte, și funcțiile legate de dezvoltarea economică a statului membru, în special autorizarea activităților petroliere și gaziere offshore și politica privind veniturile aferente acestor operațiuni și colectarea lor, pe de altă parte.	(1) Statele membre în a căror jurisdicție se desfășoară activități petroliere și gaziere offshore realizează aranjamentele corespunzătoare pentru a asigura independența autorităților competente față de conflictele de interese între reglementarea în materie de siguranță și de protecție a mediului, pe de o parte, și funcțiile legate de dezvoltarea economică a statului membru, în special autorizarea activităților petroliere și gaziere offshore și politica privind veniturile aferente acestor operațiuni și colectarea lor, pe de altă parte. Autoritățile competente sunt, în special, independente funcțional de acele părți ale statelor membre responsabile pentru acordarea autorizațiilor în conformitate cu Directiva 94/22/CE și pentru stabilirea politicii privind veniturile aferente și colectarea lor, pe de altă parte.
Amendamentul  72 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care nerespectarea dispozițiilor de la alineatul (1) de la prezentul articol prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau amenință să producă un efect imediat negativ grav asupra siguranței și/sau a mediului, exploatarea instalației sau a unei părți relevante din aceasta este suspendată de către operator până în momentul în care se restabilește respectarea dispozițiilor.	(2) În cazul în care nerespectarea cerințelor prevăzute la alineatul (1) apare în legătură cu o activitate desfășurată de un operator și prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau amenință să producă un efect imediat negativ grav asupra siguranței și/sau a mediului, operatorul adoptă imediat cele mai sigure măsuri posibile de atenuare, care pot include suspendarea exploatării instalației până în momentul în care riscul sau pericolul concret și iminent este sub control, iar operatorul demonstrează că s-a restabilit respectarea cerințelor prevăzute la alineatul (1).
Amendamentul  73 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care se iau măsurile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, operatorul notifică fără întârziere și în mod corespunzător autoritatea competentă.	(3) În cazul în care se aplică alineatul (2), operatorul informează fără întârziere și în mod corespunzător autoritatea competentă cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a asigura respectarea cerințelor prevăzute la alineatul (1).
Amendamentul  74 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Autoritatea competentă elaborează planuri anuale în vederea supravegherii eficiente, inclusiv prin inspecții, a activităților care prezintă riscuri majore, ținând seama de riscuri și verificând cu o atenție specială conformitatea cu documentele care îi sunt prezentate în temeiul articolului 9. Ea asigură monitorizarea eficacității sale și ia orice măsuri necesare cu scopul de a-i aduce îmbunătățiri.	(4) Autoritățile competente elaborează și pregătesc planuri anuale în vederea supravegherii eficiente a activităților care prezintă riscuri majore. Planurile prevăd monitorizări și inspecții periodice ale acestor activități. De asemenea, planurile țin seama de riscuri și acordă o atenție specială conformității cu rapoartele privind riscurile majore, planurile interne de intervenție în caz de urgență și notificările privind operațiunile la sondă care sunt prezentate în temeiul articolului 9. Eficacitatea planurilor este analizată periodic și autoritatea competentă ia orice măsuri necesare cu scopul de a-i aduce îmbunătățiri.
Amendamentul  75 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Statele membre în a căror jurisdicție se desfășoară activități petroliere și gaziere offshore monitorizează eficacitatea autorității competente și iau toate măsurile necesare pentru îmbunătățirea acesteia.
Amendamentul  76 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Autoritățile competente stabilesc proceduri cu scopul de a permite raportarea anonimă referitoare la preocupările în materie de siguranță și/sau de mediu legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore. Autoritățile competente stabilesc, de asemenea, proceduri pentru investigarea unor astfel de raportări, menținând în același timp anonimatul persoanelor în cauză.	(1) Autoritățile competente stabilesc proceduri cu scopul de a permite raportarea anonimă referitoare la preocupările în materie de siguranță sau de mediu legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore care fac obiectul prezentei directive. Autoritățile competente stabilesc, de asemenea, proceduri pentru investigarea unor astfel de raportări, asigurându-se în același timp că se menține anonimatul persoanelor în cauză. Doar autoritățile competente au dreptul să cunoască sursa acestor raportări. Aceste proceduri sunt deschise, de asemenea, pentru angajații care participă la operațiunile din afara Uniunii. Autoritățile competente fac schimb de informații cu privire la aceste proceduri.
Amendamentul  77 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Operatorii comunică angajaților lor și angajaților subcontractanților relevanți detaliile referitoare la regimurile naționale în conformitate cu alineatul (1) și se asigură că referințele cu privire la raportarea anonimă sunt incluse în cadrul formării profesionale și al comunicărilor relevante.	(2) Operatorii comunică angajaților lor, contractanților și subcontractanților care au legătură cu operațiunea, precum și angajaților tuturor subcontractanților relevanți detaliile referitoare la regimurile naționale stabilite de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) și se asigură că referințele cu privire la raportarea anonimă sunt incluse în cadrul formării profesionale și al comunicărilor relevante, precum și în contractele de muncă ale angajaților.
Amendamentul  78 Propunere de regulament Articolul 22 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre păstrează evidențe actualizate ale resurselor pentru intervenție în caz de urgență puse la dispoziție sub jurisdicția lor atât de entitățile publice, cât și de cele private. Evidențele respective sunt puse la dispoziția celorlalte state membre sau a țărilor terțe potențial afectate și la dispoziția Comisiei.	(3) Statele membre păstrează evidențe actualizate ale resurselor pentru intervenție în caz de urgență puse la dispoziție sub jurisdicția lor atât de entitățile publice, cât și de cele private. Evidențele respective sunt puse la dispoziția celorlalte state membre sau a țărilor terțe potențial afectate, la dispoziția agenției și la dispoziția Comisiei.
Amendamentul  79 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Informațiile în temeiul anexei VI sunt puse la dispoziția publicului fără a fi necesară o solicitare în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale legislației Uniunii privind accesul la informațiile despre mediu.	(1) Informațiile în temeiul articolelor 22-25 și al anexei VI sunt puse la dispoziția publicului de către autoritatea competentă fără a fi necesară o solicitare în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu.
Amendamentul  80 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Comisia stabilește, de asemenea, printr-un act de punere în aplicare, un format comun privind publicarea care permite o comparare transfrontalieră simplă a datelor. Actul de punere în aplicare este adoptat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Cu toate că rămâne accesibil publicului larg, formatul comun privind publicarea este elaborat pentru a permite o comparație fiabilă a operațiunilor naționale și a practicilor de reglementare, în temeiul prezentului articol și al articolului 24.	(2) Comisia, sprijinită de agenție, stabilește, de asemenea, printr-un act de punere în aplicare, un format comun privind publicarea care permite o comparare transfrontalieră simplă a datelor. Actul de punere în aplicare este adoptat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Cu toate că rămâne accesibil publicului larg, formatul comun privind publicarea este elaborat pentru a permite o comparație fiabilă a operațiunilor naționale și a practicilor de reglementare, în temeiul prezentului articol și al articolului 24.
Amendamentul  81 Propunere de regulament Articolul 24 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) La fiecare doi ani, Comisia publică rapoarte privind siguranța operațiunilor offshore pe cuprinsul Uniunii pe baza informațiilor comunicate acesteia de statele membre și de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă. Comisia este sprijinită în îndeplinirea acestei sarcini de statele membre relevante în temeiul articolului 26.	(3) La fiecare doi ani, până la data de 31 martie a anului respectiv, Comisia publică rapoarte privind siguranța operațiunilor offshore pe cuprinsul Uniunii pe baza informațiilor comunicate acesteia de statele membre și de agenție. Comisia este sprijinită în îndeplinirea acestei sarcini de agenție și statele membre relevante în temeiul articolului 26.
Amendamentul  82 Propunere de regulament Articolul 25 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Imediat după producerea unui accident major, operatorul notifică autoritatea competentă cu privire la informațiile relevante, inclusiv circumstanțele în care a avut loc accidentul și consecințele acestuia.	(1) Imediat după producerea unui accident major, operatorul notifică autoritatea competentă cu privire la toate informațiile relevante, inclusiv circumstanțele în care a avut loc accidentul și consecințele acestuia. Dacă accidentul ar putea afecta teritoriul (inclusiv apele) unui alt stat membru, autoritatea competentă a statului membru în a cărui ape sau pe al cărui teritoriu a avut loc accidentul informează fără întârziere autoritatea competentă a statului membru în cauză și publicul interesat cu privire la accident și la măsurile care se iau pentru a limita daunele asupra mediului și a sănătății umane.
Amendamentul  83 Propunere de regulament Articolul 25 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre efectuează investigații amănunțite cu privire la accidentele majore care implică daune semnificative (aduse persoanelor sau mediului) sau care implică pierderi majore de active. Raportul privind investigația include o evaluare cu privire la eficiența reglementării autorității competente referitoare la instalația în cauză în perioada anterioară producerii accidentului și recomandări privind modificări adecvate, acolo unde este cazul, ale practicilor de reglementare relevante.	(2) Statele membre efectuează investigații amănunțite cu privire la accidentele majore care implică daune semnificative (aduse persoanelor sau mediului) sau care implică pierderi majore de active. Raportul privind investigația include o evaluare cu privire la eficiența supravegherii autorității competente referitoare la instalația în cauză în perioada anterioară producerii accidentului și recomandări privind modificări adecvate, acolo unde este cazul, ale practicilor de reglementare relevante.
Amendamentul  84 Propunere de regulament Articolul 25 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Un rezumat al raportului privind investigația pregătit în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol este furnizat Comisiei la finalizarea investigației sau la finalizarea procedurilor legale, în funcție de care situație survine mai târziu. O variantă specifică a raportului, care ține seama de posibilele constrângeri legale, este pusă la dispoziția publicului în temeiul articolelor 22 și 23.	(3) Un rezumat al raportului privind investigația și al raportului de evaluare pregătite în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol este furnizat Comisiei la finalizarea investigației sau la finalizarea procedurilor legale, în funcție de care situație survine mai târziu. Sub rezerva posibilelor constrângeri legale, o versiune a raportului, care include informații în conformitate cu anexa VI, este pusă la dispoziția publicului. Informațiile despre mediu incluse în raport sunt în conformitate cu Directiva 2003/4/CE.
Amendamentul  85 Propunere de regulament Articolul 25 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Ca urmare a investigațiilor proprii prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări rezultate pe baza investigației care sunt de competența sa.	(4) Ca urmare a investigațiilor prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări rezultate pe baza investigației care sunt de competența sa.
Amendamentul  86 Propunere de regulament Articolul 26 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În conformitate cu alineatul (2) sau în scopul participării publicului în temeiul articolului 5, operatorul furnizează autorității competente și pune la dispoziția publicului o variantă a documentului care nu include informații confidențiale.	(3) În conformitate cu alineatul (2) sau în scopul participării publicului în temeiul articolului 5, operatorul prezintă autorității competente și pune la dispoziția publicului o variantă a documentului solicitat care nu include informații confidențiale.
Amendamentul  87 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În strânsă cooperare cu statele membre, inclusiv, acolo unde este cazul, în cadrul convențiilor privind mările regionale, Comisia promovează cooperarea cu țările terțe care desfășoară operațiuni petroliere și gaziere offshore în aceleași regiuni marine ca și statele membre.	(1) În strânsă cooperare cu statele membre, inclusiv, acolo unde este cazul, în cadrul convențiilor privind mările regionale sau al altor mecanisme de cooperare internațională, Comisia adoptă măsuri pentru a asigura cooperarea cu țările terțe care desfășoară operațiuni petroliere și gaziere offshore în aceleași regiuni marine ca și statele membre.
Amendamentul  88 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Comisia promovează standarde ridicate de siguranță în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore la nivel internațional, în cadrul forumurilor corespunzătoare la nivel mondial și regional, inclusiv cele referitoare la apele din regiunea arctică.	(3) Comisia promovează standarde ridicate de siguranță în cazul operațiunilor petroliere și gaziere offshore la nivel internațional, în cadrul forumurilor corespunzătoare la nivel mondial și regional. Comisia intervine, prin urmare, în locurile potrivite pentru un moratoriu privind activitățile petroliere și gaziere offshore din apele arctice. Comisia utilizează politica europeană de vecinătate ca instrument de recomandare a celor mai înalte standarde ecologice și de siguranță.
Justificare
Riscul unui accident offshore major este clasificat de către Comisie ca fiind semnificativ. Riscurile sunt mult mai ridicate în apele arctice, unde companiile nu au experiență în ceea ce privește forajul. Consecințele unui accident în Marea Arctică ar fi catastrofale și incontrolabile. Numai după topirea gheții ar putea fi recuperate scurgerile de petrol. UE ar trebui, prin urmare, să intervină energic pentru un moratoriu.
Amendamentul  89 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să fie inițiate pentru a izola un accident major în fază incipientă produs în cadrul instalației sau al zonei exclusive stabilite de statul membru în jurul perimetrului instalației sau al gurii sondei submarine;	(a) să fie inițiate pentru a preveni extinderea sau a limita consecințele unui accident legat de operațiunile petroliere și gaziere offshore în cadrul unei zone exclusive stabilite de statul membru în jurul perimetrului instalației, al gurii sondei submarine sau al conductei;
Amendamentul  90 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Operatorul testează periodic eficiența planurilor interne de intervenție în caz de urgență.	(5) Operatorul testează anual planul intern de intervenție în caz de urgență pentru a demonstra eficacitatea echipamentului și capacității de reacție ale acestuia în vederea asigurării unui nivel ridicat de siguranță și performanță în operațiunile de evacuare, izolare și control, recuperare, curățare și eliminare.
Amendamentul  91 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre pregătesc planuri de urgență externe referitoare la toate instalațiile petroliere și gaziere offshore și la zonele eventual afectate aflate sub jurisdicția lor.	(1) Statele membre pregătesc planuri externe de intervenție în caz de urgență referitoare la toate instalațiile petroliere și gaziere offshore sau la infrastructura conectată și la zonele eventual afectate aflate sub jurisdicția lor. Planurile externe de intervenție în caz de urgență specifică rolul operatorilor în intervenția de urgență externă și răspunderea care le revine operatorilor pentru cheltuielile aferente intervenției de urgență externe.
Amendamentul  92 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt pregătite în cooperare cu operatorii relevanți și, dacă este cazul, cu entitățile autorizate și sunt aliniate la planurile interne de intervenție în caz de urgență privind instalațiile amplasate sau prevăzute în zona în cauză. Trebuie să se țină seama de orice actualizare recomandată de către un operator cu privire la planurile interne.	(2) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt pregătite în cooperare cu operatorii relevanți și, dacă este cazul, cu entitățile autorizate și sunt aliniate la planurile interne actuale de intervenție în caz de urgență privind instalațiile amplasate sau infrastructura conectată existente sau planificate în zona în cauză. Trebuie să se țină seama de orice actualizare recomandată de către un operator cu privire la planurile interne.
Amendamentul  93 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate și interoperabilitate privind echipamentele de intervenție și expertiza între toate statele membre dintr-o regiune geografică și, dacă este cazul, din afara acesteia. Statele membre încurajează industria de profil să elaboreze instrumente de intervenție compatibile în conformitate cu prezentul alineat.	(4) Statele membre în a căror jurisdicție se desfășoară activități petroliere și gaziere offshore iau toate măsurile adecvate pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate și interoperabilitate privind echipamentele de intervenție și expertiza între toate statele membre dintr-o regiune geografică și, dacă este cazul, din afara acesteia. Statele membre în cauză încurajează industria de profil să elaboreze echipamente și servicii de intervenție compatibile în conformitate cu prezentul alineat.
Amendamentul  94 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Statele membre păstrează evidențe actualizate ale resurselor pentru intervenție în caz de urgență puse la dispoziție pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor atât de entitățile publice, cât și de cele private. Evidențele respective sunt puse la dispoziția celorlalte state membre și, în mod reciproc, sunt disponibile țărilor terțe învecinate și Comisiei.	(6) Statele membre păstrează evidențe actualizate ale resurselor pentru intervenție în caz de urgență puse la dispoziție pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor atât de entitățile publice, cât și de cele private. Evidențele respective sunt puse, la cerere, la dispoziția celorlalte state membre și a Comisiei și, în mod reciproc, sunt disponibile țărilor terțe învecinate.
Amendamentul  95 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Operatorul informează imediat autoritățile relevante cu privire la un accident major sau la o situație care prezintă un risc imediat de accident major. În cazul în care este necesar, autoritățile relevante sprijină operatorul în cauză în vederea prevenirii extinderii riscului sau a accidentului.	(1) Operatorul informează imediat autoritățile relevante cu privire la un accident major, inclusiv cu privire la originea acestuia și la posibilele efecte asupra mediului și a vieții și sănătății umane, sau cu privire la o situație care prezintă un risc imediat de accident major. În cazul în care este necesar, autoritățile relevante sprijină operatorul în cauză în vederea prevenirii extinderii riscului sau a accidentului. Notificarea include circumstanțele accidentului și consecințele prevăzute ale acestuia.
Amendamentul  96 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul unui accident, autoritățile relevante, în cooperare cu operatorii în cauză, iau toate măsurile necesare pentru a preveni extinderea accidentului și pentru a-i limita consecințele.	(2) În cazul unui accident major, operatorul, în cooperare cu operatorii în cauză, iau toate măsurile necesare pentru a preveni extinderea accidentului și pentru a-i limita consecințele. Operatorul poate fi sprijinit de autoritățile relevante care pot furniza resurse suplimentare.
Amendamentul  97 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care efectele transfrontaliere ale accidentelor petroliere și gaziere offshore pot fi prevăzute, statele membre pun, în mod reciproc, informații la dispoziția Comisiei și a eventualelor state afectate sau a țărilor terțe și iau în considerare riscurile identificate atunci când pregătesc planul de urgență extern. Statele membre în cauză își coordonează propriile planuri de urgență pentru a facilita răspunsul comun în cazul unui accident.	(1) În cazul în care efectele transfrontaliere ale accidentelor petroliere și gaziere offshore pot fi prevăzute, statele membre în cauză pun, în mod reciproc, informații la dispoziția Comisiei și a eventualelor state afectate sau a țărilor terțe și iau în considerare riscurile identificate atunci când pregătesc planul extern de intervenție în caz de urgență. Statele membre în cauză își coordonează propriile planuri de intervenție în caz de urgență pentru a facilita răspunsul comun în cazul unui accident. În cazul în care efectele transfrontaliere ale accidentelor petroliere și gaziere offshore pot fi prevăzute, iar acestea prezintă riscuri pentru țările terțe, statele membre pun informații la dispoziția Comisiei, precum și a țărilor terțe, în mod reciproc.
Amendamentul  98 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre coordonează măsurile referitoare la zonele din afara granițelor Uniunii pentru a preveni eventualele efecte negative ale operațiunilor petroliere și gaziere offshore.	(2) Statele membre în cauză coordonează măsurile referitoare la zonele din afara granițelor Uniunii pentru a preveni eventualele efecte negative ale operațiunilor petroliere și gaziere offshore.
Amendamentul  99 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre își testează periodic capacitatea de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor, cooperând cu statele membre posibil afectate, agențiile relevante ale UE sau cu țările terțe. Comisia poate contribui la exercițiile care se axează pe testarea mecanismelor de urgență transfrontaliere și ale Uniunii.	(3) Statele membre în cauză își testează periodic capacitatea de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor, cooperând cu alte state membre posibil afectate, agențiile relevante ale UE sau cu țările terțe învecinate. Comisia poate contribui la exercițiile care se axează pe testarea mecanismelor de urgență transfrontaliere și ale Uniunii.
Amendamentul  100 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul unui accident major sau al unei amenințări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, statul membru sub jurisdicția căruia a survenit situația de urgență informează fără întârziere Comisia și statele membre care pot fi afectate de situația de urgență respectivă.	(4) În cazul unui accident major sau al unei amenințări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, statul membru sub jurisdicția căruia a survenit situația de urgență informează fără întârziere statele membre sau țările terțe care pot fi afectate de situația de urgență respectivă, precum și Comisia.
Amendamentul  101 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 1 Directiva 2004/35/CE Articolul 2 – alineatul 1 – litera b – punctul ii
Textul propus de Comisie Amendamentul (ii) asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite de Directiva 2008/56/CE, în măsura în care aspectele speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Directivei 2000/60/CE; (ii) asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/56/CE, în măsura în care aspectele speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Directivei 2000/60/CE;
Amendamentul  102 Propunere de regulament Articolul 37 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 37a
	Modificarea Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal1
	Directiva 2008/99/CE se modifică după cum urmează:
	1. La articolul 3 se adaugă următoarea literă:
	„(h) orice act care provoacă deteriorarea semnificativă a unui habitat în cadrul unui sit protejat, inclusiv un accident major cauzat de operațiunile petroliere și gaziere offshore;”
	„(j) un accident major de poluare cu petrol.”
	2. În anexa A, se adaugă următoarea liniuță:
	„- Regulamentul XX/XX/UE al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție”
	„- Directiva XX/XX/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție”
	____________
	1 JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
Amendamentul  103 Propunere de regulament Anexa II – paragraful -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	-1. Cerințele privind informațiile prezentate în prezenta anexă sunt cerințe minime. Autoritățile competente țin cont de evoluțiile legate de cele mai bune practici și pot solicita, în orice moment, informații suplimentare care să reflecte modificările relevante materiale, tehnice sau aferente echipamentelor de care s-ar putea să trebuiască să se țină cont.
Amendamentul  104 Propunere de regulament Anexa II – partea 1 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. numele și adresa operatorului instalației;	1. numele și adresa operatorului instalației și, dacă este diferit, ale proprietarului instalației;
Amendamentul  105 Propunere de regulament Anexa II – partea 1 – punctul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
5. o descriere a instalației și a condițiilor în cadrul amplasamentului prevăzut;	5. o descriere a instalației și a condițiilor în cadrul amplasamentului prevăzut, inclusiv a oricăror limitări de ordin fizic, geografic, meteorologic sau ecologic care pot afecta operațiunea în amplasamentul respectiv;
Amendamentul  106 Propunere de regulament Anexa II – partea 2 – punctul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
4. o dovadă care să arate că au fost identificate toate riscurile majore, că probabilitatea și consecințele acestora au fost evaluate și că măsurile pentru controlul acestora sunt adecvate, astfel încât riscurile de producere a unui eveniment care comportă riscuri majore pentru persoane și mediu să fie reduse într-o măsură acceptabilă;	4. o dovadă care să arate că au fost identificate toate riscurile majore, că probabilitatea și consecințele acestora au fost evaluate și că măsurile pentru controlul acestora, inclusiv elementele critice de siguranță, sunt și vor continua să fie adecvate, astfel încât riscurile de producere a unui eveniment care comportă riscuri majore pentru persoane și mediu să fie reduse la un nivel tolerabil;
Amendamentul  107 Propunere de regulament Anexa II – partea 2 – punctul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
13. o descriere a aspectelor de mediu care ar putea fi afectate în mod semnificativ, o evaluare a efectelor potențiale asupra mediului, în special a eliberărilor de poluanți în mediu și o descriere a măsurilor tehnice și non-tehnice avute în vedere pentru prevenirea, reducerea sau compensarea acestora, inclusiv a măsurilor de monitorizare.	13. o descriere a aspectelor de mediu care ar putea fi afectate în mod semnificativ, o evaluare a efectelor potențiale asupra mediului, în special a eliberărilor de substanțe chimice, de alte substanțe periculoase și de poluanți în mediu și o descriere a măsurilor tehnice și non-tehnice avute în vedere pentru prevenirea, reducerea sau compensarea acestora, inclusiv a măsurilor de monitorizare.
Amendamentul  108 Propunere de regulament Anexa II – partea 3 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. numele și adresa operatorului instalației;	1. numele și adresa operatorului instalației și, dacă este diferit, ale proprietarului instalației;
Amendamentul  109 Propunere de regulament Anexa II – partea 3 – punctul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
14. o descriere a aspectelor de mediu care ar putea fi afectate în mod semnificativ, o evaluare a efectelor potențiale asupra mediului, în special a eliberărilor de poluanți în mediu și o descriere a măsurilor tehnice și non-tehnice avute în vedere pentru prevenirea, reducerea sau compensarea acestora, inclusiv a măsurilor de monitorizare.	14. o descriere a aspectelor de mediu care ar putea fi afectate în mod semnificativ, o evaluare a efectelor potențiale asupra mediului, în special a eliberărilor de substanțe chimice, de alte substanțe periculoase și de poluanți în mediu și o descriere a măsurilor tehnice și non-tehnice avute în vedere pentru prevenirea, reducerea sau compensarea acestora, inclusiv a măsurilor de monitorizare.
Amendamentul  110 Propunere de regulament Anexa II – partea 4 – punctul 11 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) detalii cu privire la condițiile de mediu care au fost luate în considerare în cadrul planului de urgență intern pentru instalație;	(b) detalii cu privire la condițiile de mediu care au fost incluse în planul de urgență intern pentru instalație;
Amendamentul  111 Propunere de regulament Anexa II – partea 4 – punctul 11 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) detalii referitoare la dispozițiile privind intervenția în caz de urgență, inclusiv în cazul unui accident major cauzat mediului, care nu sunt prezentate în raportul privind riscurile majore și	(c) detalii referitoare la dispozițiile privind intervenția în caz de urgență, inclusiv în cazul unui accident sau incident major care afectează mediul sau sănătatea umană, care nu sunt prezentate în raportul privind riscurile majore și
Amendamentul  112 Propunere de regulament Anexa II – partea 5 – punctul 1 – litera -a (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-a) este o entitate juridică independentă;
Amendamentul  113 Propunere de regulament Anexa II – partea 5 – punctul 1 – litera -aa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-aa) partea terță independentă nu are niciun conflict de interese cu operatorul instalației sau operatorul sondei;
Amendamentul  114 Propunere de regulament Anexa II – partea 5 – punctul 1 – litera -ab (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-ab) partea terță independentă și persoanele care o sprijină nu au niciun interes comercial sau financiar legat de operațiunile care urmează să fie efectuate de operator.
Amendamentul  115 Propunere de regulament Anexa II – partea 5 – punctul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) el este suficient de independent față de sistemul de gestionare care are sau care a avut orice responsabilitate pentru orice aspect legat de o componentă a sistemului independent de verificare sau de examinare a sondei, pentru a asigura că va demonstra obiectivitate în îndeplinirea funcțiilor sale în cadrul sistemului;	(b) el este independent față de sistemul de gestionare care are sau care a avut orice responsabilitate pentru orice aspect legat de o componentă a sistemului independent de verificare sau de examinare a sondei, pentru a asigura că va demonstra obiectivitate în îndeplinirea funcțiilor sale în cadrul sistemului;
Amendamentul  116 Propunere de regulament Anexa II – partea 6 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. numele și adresa operatorului instalației;	1. numele și adresa operatorului instalației și, dacă este diferit, ale proprietarului instalației;
Amendamentul  117 Propunere de regulament Anexa III – punctul 3 – litera i
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) o evaluare a disponibilității echipamentelor de intervenție în caz de urgență și caracterul adecvat al procedurilor pentru a le utiliza în mod eficient.	(i) o evaluare a disponibilității, suficienței, caracterului adecvat și funcționării corespunzătoare a echipamentelor de intervenție în caz de urgență, precum și a caracterului adecvat al procedurilor pentru a le utiliza în mod eficient, inclusiv o analiză a lacunei de intervenție în cazul scurgerilor de petrol, dacă este relevant;
Amendamentul  118 Propunere de regulament Anexa III – punctul 3 – litera ia (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ia) o evaluare a eficienței capacităților de intervenție în caz de urgență ale operatorului, inclusiv desfășurarea în cazul celei mai grave deversări și performanțele legate de recuperare.
Amendamentul  119 Propunere de regulament Anexa IV – punctul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	-1. Dispozițiile prevăzute în prezenta anexă sunt dispoziții minime. Autoritățile competente țin cont de evoluțiile legate de cele mai bune practici și pot solicita operatorilor, în orice moment, dispoziții suplimentare care să asigure că, în cazul în care este necesar, se poate ține cont de modificările relevante materiale, tehnice sau aferente echipamentelor.
Amendamentul  120 Propunere de regulament Anexa IV – punctul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
4. Operatorii se asigură că substanțele periculoase sunt izolate în orice moment în conductele, navele și sistemele prevăzute pentru izolarea acestora în condiții de siguranță. Mai mult, operatorii se asigură că nicio defecțiune a barierelor în calea pierderii izolării nu poate conduce la un incident care implică riscuri majore.	4. Operatorii se asigură că substanțele chimice și alte substanțe periculoase sunt izolate în orice moment în conductele, navele și sistemele prevăzute pentru izolarea acestora în condiții de siguranță. Mai mult, operatorii se asigură că nicio defecțiune a barierelor izolante nu poate conduce la un incident care implică riscuri majore care să afecteze în special mediul sau viața sau sănătatea umană.
Amendamentul  121 Propunere de regulament Anexa V – paragraful -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	-1. Cerințele prevăzute în prezenta anexă sunt cerințe minime. Autoritățile competente țin cont de evoluțiile legate de cele mai bune practici și pot pune în aplicare, în orice moment, cerințe suplimentare care să asigure că, în cazul în care este necesar, se poate ține cont de modificările relevante materiale, tehnice sau aferente echipamentelor.
Amendamentul  122 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 1 – litera c a (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) cel mai pesimist scenariu privind deversările, care să cuprindă detalii referitoare la volumul zilnic posibil, traiectoria și zonele afectate în cel mai rău caz posibil de scurgeri cauzate de o explozie necontrolată. În plus, acest scenariu trebuie să cuprindă și informații referitoare la răspunsul potențial și la posibila întârziere în ceea ce privește cel mai pesimist scenariu privind deversările în condiții de operare extreme.
Amendamentul  123 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 1 – litera e (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) o descriere a echipamentelor și resurselor disponibile;	(e) o descriere a echipamentelor și resurselor disponibile, inclusiv pentru limitarea eventualelor scurgeri;
Amendamentul  124 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 1 – litera e a (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ea) dovada privind evaluările anterioare ale substanțelor chimice utilizate ca agenți de dispersie pentru a reduce la minimum implicațiile asupra sănătății publice și daunele suplimentare aduse mediului;
Amendamentul  125 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 1 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) sistemele coordonate cu sistemele de recuperare descrise în raportul privind riscurile majore, de exemplu descrise în anexa II partea (2) punctul (7) și partea (3) punctul (7), pentru a asigura o șansă ridicată de supraviețuire persoanelor care se află pe instalație în timpul unui accident major;	(g) sistemele coordonate cu sistemele de recuperare descrise în raportul privind riscurile majore, de exemplu descrise în anexa II partea (2) punctul (7) și partea (3) punctul (7), pentru a reduce la minimum daunele aduse mediului și pentru a asigura o șansă ridicată de supraviețuire persoanelor care se află pe instalație în timpul unui accident major;
Amendamentul  126 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 1 – litera ia (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ia) o estimare a lacunei de intervenție în cazul scurgerilor de petrol, exprimată ca procent de timp, și o descriere a limitărilor privind funcționarea pentru instalațiile în cauză. Această analiză care vizează lacunele implică un calcul al limitelor maxime de funcționare în caz de intervenție ale sistemelor de intervenție în cazul scurgerilor pentru un set de factori de mediu și de siguranță și o analiză privind frecvența, durata și calendarul condițiilor care ar exclude o intervenție la o anumită locație. Condițiile de mediu care trebuie avute în vedere în acest calcul al intervenției includ:
	(i) vremea, inclusiv vântul, vizibilitatea, precipitațiile și temperatura;
	(ii) stările mării, mareele și curenții;
	(iii) prezența gheții și a resturilor;
	(iv) orele de lumină; precum și
	(v) alte condiții de mediu cunoscute care ar putea influența eficiența echipamentelor de intervenție sau eficacitatea generală a unei acțiuni de intervenție;
Amendamentul  127 Propunere de regulament Anexa V – partea 1 – punctul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	2a. Operatorii își testează periodic planurile de urgență pentru a demonstra eficacitatea echipamentelor și capacităților lor de intervenție, în vederea garantării unui nivel ridicat de siguranță și performanță al operațiunilor de evacuare, izolare și control, recuperare, curățare și eliminare.
Amendamentul  128 Propunere de regulament Anexa V – partea 2 – punctul 2 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) dovada privind evaluările anterioare cu privire la mediu și sănătate ale oricărei substanțe chimice prevăzute a fi utilizată ca agent de dispersie;

PROCEDURĂ

Titlu	Siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție
Referințe	COM(2011)0688 – C7-0392/2011 – 2011/0309(COD)
Comisie competentă în fond        Data anunțului în plen	ITRE 17.11.2011
Aviz emis de către        Data anunțului în plen	ENVI 17.11.2011
Comisie(i) asociată(e) - data anunțului în plen	24.5.2012
Raportor/Raportoare pentru aviz:        Data numirii	Justas Vincas Paleckis 10.1.2012
Examinare în comisie	10.7.2012	6.9.2012
Data adoptării	19.9.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	55 10 0
Membri titulari prezenți la votul final	Martina Anderson, Sophie Auconie, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sergio Berlato, Lajos Bokros, Milan Cabrnoch, Martin Callanan, Nessa Childers, Tadeusz Cymański, Esther de Lange, Bas Eickhout, Edite Estrela, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Holger Krahmer, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Zofija Mazej Kukovič, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Mario Pirillo, Pavel Poc, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Kārlis Šadurskis, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Åsa Westlund, Glenis Willmott, Marina Yannakoudakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Margrete Auken, Nikos Chrysogelos, José Manuel Fernandes, Gaston Franco, Justas Vincas Paleckis, Michèle Rivasi, Marita Ulvskog, Kathleen Van Brempt, Andrea Zanoni
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Andrzej Grzyb, Jacek Włosowicz, Inês Cristina Zuber

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (19.9.2012)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție

(COM(2011)0688 – C7‑0392/2011 – 2011/0309(COD))

Raportoare pentru aviz (*): Eva Lichtenberger

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea de regulament privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție 2011/0309 (COD) reprezintă un text legislativ foarte important, o șansă unică a UE de a remedia lacune grave și, în primul rând, de a crea o adevărată cultură a siguranței în UE. Raportoarea pentru aviz sprijină utilizarea în acest scop a unui regulament, deoarece temeiul său juridic va asigura o punere în aplicare coerentă, rapidă și directă în întreaga Europă. Prin garantarea unor condiții echitabile și reducerea marjelor de interpretare regionale/naționale, obiectivele regulamentului pot fi atinse în mod eficient, aducând beneficii sectorului în cauză, administrațiilor naționale și cetățenilor UE. Totuși, raportoarea este convinsă de necesitatea realizării unei reforme mai largi și a adoptării unor dispoziții mai riguroase pentru activitățile cu risc. În ceea ce privește alegerea opțiunii de politică, ar trebui adoptată o abordare mai instituționalizată, care să aibă drept consecință un rol european mai important în supravegherea operațiunilor petroliere și gaziere offshore (opțiunea de politică 3), de preferință prin intermediul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA). În acest sens, rolul agenției nu ar trebui să se reducă la intervenții de urgență. Dimpotrivă, Europa ar trebui să profite de pe urma experienței EMSA în ceea ce privește prevenirea scurgerilor de petrol (audit, detecție, inspecții și formări) și monitorizarea punerii în aplicare corecte a normelor UE. În mod mai general, raportoarea pentru aviz invită Parlamentul European, în calitatea sa de colegislator, să reechilibreze textul în ceea ce privește comunitățile de coastă, lucrătorii și aspectele de mediu.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de regulament Considerentul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Articolul 191 din TFUE stabilește obiectivele privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și instituie obligația ca toate acțiunile Uniunii să urmărească un nivel ridicat de protecție bazat pe principiile precauției și acțiunii preventive și pe utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale.	(1) Articolul 191 din TFUE stabilește obiectivele privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și instituie obligația ca toate acțiunile Uniunii să urmărească un nivel ridicat de protecție bazat pe principiile precauției și acțiunii preventive și pe utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. În conformitate cu articolul 191 alineatul (2) răspunderea deplină în legătură cu orice daună cauzată de activitățile acoperite de prezentul regulament trebuie să respecte principiul „poluatorul plătește”.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Obiectivul prezentului regulament constă în reducerea apariției accidentelor majore legate de activitățile petroliere și gaziere offshore și limitarea consecințelor acestora, sporind astfel nivelul de protecție a mediului marin și consolidând economiile de coastă împotriva poluării, stabilind condiții minime pentru desfășurarea în siguranță a activităților de prospectare, explorare și exploatare offshore a petrolului și gazelor, limitând posibilele perturbări cu privire la producția indigenă de energie a Uniunii și îmbunătățind mecanismele de intervenție în cazul unui accident.	(2) Obiectivul prezentului regulament constă în prevenirea și reducerea apariției accidentelor majore legate de activitățile petroliere și gaziere offshore și limitarea consecințelor acestora, sporind astfel nivelul de protecție a mediului marin și consolidând economiile de coastă împotriva poluării, stabilind condiții minime pentru desfășurarea în siguranță a activităților de prospectare, explorare și exploatare offshore a petrolului și gazelor, limitând posibilele perturbări cu privire la producția indigenă de energie a Uniunii și îmbunătățind mecanismele de intervenție în cazul unui accident.
Amendamentul  3 Propunere de regulament Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Cadrul existent de reglementare fragmentat care se aplică siguranței activităților offshore din Europa și practicile actuale în materie de siguranță ale industriei de profil nu oferă garanția corespunzătoare că riscurile accidentelor offshore sunt reduse la minimum în întreaga Uniune și că, în cazul unui accident care are loc în apele Uniunii, cel mai eficient mod de intervenție ar fi pus în aplicare în mod rapid. În conformitate cu regimurile de responsabilitate existente, este posibil ca partea responsabilă să nu fie întotdeauna identificată în mod clar și/sau să nu poată plăti sau să nu aibă responsabilitatea de a plăti toate costurile pentru repararea daunelor pe care le-a cauzat.	(8) Cadrul existent de reglementare fragmentat care se aplică siguranței activităților offshore din Europa și practicile actuale în materie de siguranță ale industriei de profil nu oferă garanția corespunzătoare că riscurile accidentelor offshore sunt reduse la minimum în întreaga Uniune și că, în cazul unui accident care are loc în apele Uniunii, cel mai eficient mod de intervenție ar fi pus în aplicare în mod rapid. Ar trebui să se asigure faptul că în conformitate cu regimurile de responsabilitate existente, partea responsabilă ar trebui să fie întotdeauna identificată în mod clar anterior începerii operațiunilor și ar trebui să poată plăti toate costurile pentru repararea daunelor pe care le-a cauzat, în cele din urmă prin sisteme de compensare reciprocă.
Amendamentul  4 Propunere de regulament Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Este necesară clarificarea faptului că titularii autorizațiilor pentru activități offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE sunt, de asemenea, „operatori” potențial responsabili în sensul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și că pot să nu aibă dreptul, în această privință, să delege propriile responsabilități terților contractați.	(10) Este necesară clarificarea faptului că titularul unei autorizații pentru activități offshore în conformitate cu Directiva 94/22/CE este, de asemenea, „operator” responsabil în sensul Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului și că nu are dreptul, în această privință, să delege propriile responsabilități terților contractați.
	Cu privire la alte responsabilități, ar trebui ca părțile responsabile să fie stabilite fără ambiguitate anterior începerii activităților offshore.
Amendamentul  5 Propunere de regulament Considerentul 48
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(48) Întrucât instrumentele existente de garantare financiară, inclusiv acordurile de gestionare în comun a riscurilor, nu pot acoperi toate consecințele posibile ale accidentelor extreme, Comisia ar trebui să procedeze la analize și studii mai aprofundate privind măsurile corespunzătoare, pentru asigurarea unui regim de responsabilitate adecvat și solid pentru daunele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore, a unor cerințe corespunzătoare privind capacitatea financiară, inclusiv disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară adecvate sau a altor sisteme.	(48) Statele membre ar trebui să se asigure că operatorii din jurisdicția lor își demonstrează capacitatea de a plăti pentru consecințele daunelor cauzate de operatorii lor, prin intermediul furnizării de garanții financiare, și ar trebui să hotărască ce instrumente (cum ar fi fondurile, garanțiile bancare, asigurarea și/sau gestionarea în comun a riscurilor) sunt adecvate în acest scop. Întrucât instrumentele existente de garantare financiară, inclusiv acordurile de gestionare în comun a riscurilor, nu pot acoperi toate consecințele posibile ale accidentelor extreme, Comisia ar trebui să procedeze la analize și studii mai aprofundate privind măsurile corespunzătoare, pentru asigurarea unui regim de responsabilitate solid pentru daunele legate de operațiunile petroliere și gaziere offshore și a unor cerințe corespunzătoare privind capacitatea financiară, inclusiv îmbunătățirea disponibilității instrumentelor de garantare financiară și a altor sisteme.
Amendamentul  6 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În special, la evaluarea capacității tehnice și financiare a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, se ține cont în mod corespunzător de riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție, precum și de capacitățile financiare ale solicitanților, inclusiv orice garanție financiară sau capacitate de acoperire a răspunderii pentru daunele care pot rezulta din activitățile petroliere și gaziere offshore în cauză, în special răspunderea pentru daunele aduse mediului.	(2) În special, la evaluarea capacității tehnice și financiare a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, se ține cont în mod corespunzător de riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul licențiat în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție, precum și de capacitățile financiare ale solicitanților, inclusiv orice garanție financiară sau capacitate de acoperire a tuturor răspunderilor pentru daunele care pot rezulta din activitățile petroliere și gaziere offshore în cauză, în special răspunderea pentru daunele aduse mediului. Se ține cont de accidentele sau incidentele în care s-a dovedit că solicitantul a fost responsabil sau neglijent, inclusiv de transparența și eficiența oricăror măsuri de intervenție.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Solicitantul aduce dovezi privind furnizarea unei garanții financiare adecvate pentru a acoperi toate responsabilitățile care decurg din activitățile sale petroliere și gaziere offshore, în special responsabilitatea pentru daune aduse mediului. Garanția financiară trebuie să fie valabilă și efectivă înainte de începerea operațiunilor la sondă.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) Statele membre se asigură că autoritățile care eliberează autorizațiile nu acordă o autorizație decât dacă sunt mulțumite de măsura în care acesta a dovedit că a luat sau va lua dispozițiile necesare, sub forma unei garanții financiare, pe baza aranjamentelor stabilite de statele membre, pentru a acoperi responsabilitățile care decurg din activitățile sale petroliere și gaziere offshore, în special responsabilitatea pentru daune aduse mediului. Garanția financiară trebuie să fie valabilă și efectivă înainte de începerea operațiunilor la sondă.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Atunci când evaluează capacitatea tehnică și financiară a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, autoritățile care acordă autorizațiile în temeiul Directivei 94/22/CE iau în considerare riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție.	(4) Atunci când evaluează capacitatea tehnică și financiară a entităților care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore, autoritățile care acordă autorizațiile în temeiul Directivei 94/22/CE iau în considerare riscurile, pericolele și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție. Autoritățile care acordă autorizațiile se asigură că dispozițiile financiare pentru responsabilitățile furnizate în conformitate cu alineatul (2a) sunt proporționale cu aceste riscuri, pericole sau orice alte informații relevante legate de amplasamentul în cauză și de faza operațiunilor.
Amendamentul  10 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Statele membre încurajează și facilitează crearea de produse de garanție financiară durabile.
Amendamentul  11 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4b) Până la [un an de la adoptarea regulamentului], Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea produselor de garanție financiară, precum și propuneri de aranjamente care să faciliteze furnizarea de garanții financiare în conformitate cu alineatul (2a).
Amendamentul  12 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4c) Entitățile care solicită autorizația pentru desfășurarea de activități petroliere și gaziere offshore comunică toate elementele care dovedesc capacitatea lor tehnică și financiară, precum și orice alte informații relevante privind amplasamentul în cauză și etapa specifică a operațiunilor de explorare și producție, și le pun la dispoziția publicului.
Amendamentul  13 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 4 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4d) Se acordă o atenție deosebită mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărate și solul submarin de iarbă de mare; și zonele marine protejate, precum zonele speciale de conservare în sensul Directivei Habitate, zonele speciale de protecție în sensul Directivei Păsări și zonele marine protejate, astfel cum a fost stabilit de către Comunitate sau de către statele membre în cauză în cadrul acordurilor regionale sau internaționale semnate de acestea.
Amendamentul  14 Propunere de regulament Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Entitatea autorizată este răspunzătoare pentru prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, în conformitate cu Directiva 2004/35/CE, cauzate de activitățile petroliere și gaziere offshore desfășurate de entitatea autorizată sau de orice entitate care participă la operațiunile petroliere și gaziere offshore în baza unui contract cu entitatea autorizată. Procedura de aprobare pentru operațiunile prevăzute de prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii pe care o are entitatea autorizată.	Entitatea autorizată este răspunzătoare pentru prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, în conformitate cu Directiva 2004/35/CE, cauzate de activitățile petroliere și gaziere offshore desfășurate de entitatea autorizată sau de orice entitate care participă la operațiunile petroliere și gaziere offshore în baza unui contract cu entitatea autorizată. Procedura de aprobare pentru operațiunile prevăzute de prezentul regulament garantează capacitatea entității autorizate de a asuma toate responsabilitățile care pot apărea.
Amendamentul  15 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Entitatea autorizată este răspunzătoare pentru prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, în conformitate cu Directiva 2004/35/CE, cauzate de activitățile petroliere și gaziere offshore desfășurate de entitatea autorizată sau de orice entitate care participă la operațiunile petroliere și gaziere offshore în baza unui contract cu entitatea autorizată. Procedura de aprobare pentru operațiunile prevăzute de prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii pe care o are entitatea autorizată.	(1) Entitatea autorizată este răspunzătoare pentru prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, în conformitate cu Directiva 2004/35/CE – și se consideră a fi operatorul astfel cum a fost definit de directiva respectivă - , cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore desfășurate de entitatea autorizată sau de orice operator care participă la operațiunile petroliere și gaziere offshore în baza unui contract cu entitatea autorizată. Procedura de aprobare pentru operațiunile prevăzute de prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii pe care o are entitatea autorizată.
Amendamentul  16 Propunere de regulament Articolul 8 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 8a
	Controlul de către Agenție a siguranței operațiunilor offshore
	(1) Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA), denumită în continuare „Agenția”, furnizează Comisiei și statelor membre asistență tehnică și științifică pentru a asigura reducerea la maximum a riscurilor și punerea în aplicare corectă a legislației Uniunii în domeniul siguranței operațiunilor petroliere și gaziere offshore.
	(2) Agenția revizuiește autorizațiile acordate în temeiul prezentului regulament, controlează autoritățile competente și supraveghează inspecțiile, precum și sistemele de intervenție în caz de urgență ale statelor membre.
	(3) Agenția are, în plus, următoarele responsabilități:
	(i) acordă asistență statelor membre și Comisiei pentru identificarea și monitorizarea amplorii și impactului asupra mediului a unei scurgeri de petrol și a riscurilor privind siguranța instalațiilor sau a navelor care își desfășoară activitățile în preajmă;
	(ii) acordă asistență statelor membre pentru pregătirea și executarea planurilor de intervenție în caz de urgență în urma unui accident grav, în special atunci când există efecte transfrontaliere, inclusiv în cazul impacturilor transfrontaliere care se întind în afara apelor Uniunii;
	(iii) acordă asistență statelor membre pentru acțiunile de curățare și de reparare a daunelor și coordonează intervenția transfrontalieră de urgență în urma unui accident grav, inclusiv în cazul impacturilor transfrontaliere care se întind în afara apelor Uniunii;
	(iiii) acordă asistență statelor membre pe parcursul anchetelor privind accidentele în care au fost implicate instalații petroliere sau gaziere offshore, inclusiv în ceea ce privește măsurile corective;
	Agenția promovează la nivel internațional standarde ridicate de siguranță și cele mai bune practici în ceea ce privește operațiunile petroliere și gaziere offshore, prin intermediul forumurilor regionale și mondiale adecvate.
Amendamentul  17 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție include detaliile menționate în anexa II părțile 2 și 5.	(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație de producție include detaliile menționate în anexa II părțile 2 și 5, precum și elemente care dovedesc că opiniile reprezentanților lucrătorilor și ale grupurilor de protecție a mediului au fost luate în considerare.
Amendamentul  18 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă include detaliile menționate în anexa II părțile 3 și 5.	(1) Raportul privind riscurile majore referitor la o instalație neproductivă include detaliile menționate în anexa II părțile 3 și 5, precum și elemente care dovedesc că opiniile reprezentanților lucrătorilor și ale grupurilor de protecție a mediului au fost luate în considerare.
Amendamentul  19 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Comisia, Forumul autorităților offshore din Uniune și autoritățile competente în cauză cooperează cu alte forumuri internaționale și cu operatorii din Uniune pentru a încuraja aplicarea celor mai ridicate standarde posibile de siguranță și ecologice la nivel mondial.
Justificare
Există importante probleme legate de aplicare în ceea ce privește mandatarea întreprinderilor stabilite în UE să opereze la nivel mondial în conformitate cu standardele UE, în special întrucât operatorii trebuie să respecte cadrul legal al țării/jurisdicției în care operează. Cu toate acestea, operatorii trebuie să se asigure că aplică cea mai bună practică recunoscută în cadrul tuturor activităților acestora, respectând totodată cadrele legale locale și acest lucru trebuie monitorizat îndeaproape de către Comisie și de Forumul autorităților offshore din UE.
Amendamentul  20 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Operatorul testează periodic eficiența planurilor interne de intervenție în caz de urgență.	(5) Operatorul pune la dispoziția publicului planurile interne de intervenție în caz de urgență, inclusiv rezultatele testelor de eficiență ale capacităților de intervenție.
Amendamentul  21 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt pregătite în conformitate cu dispozițiile anexelor I și V și sunt puse la dispoziția Comisiei și a publicului, dacă este cazul.	(3) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt pregătite în conformitate cu dispozițiile anexelor I și V și sunt puse la dispoziția Comisiei și a publicului, dacă este cazul ținându-se seama în mod corespunzător de protecția datelor.
Amendamentul  22 Propunere de regulament Articolul 33
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre instituie sancțiuni aplicabile de către industria de profil încălcărilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sancțiunile sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.	Statele membre instituie sancțiuni aplicabile de către industria de profil încălcărilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sancțiunile sunt aplicate pentru a evita inegalitatea acestora la nivelul regiunilor. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Amendamentul  23 Propunere de regulament Articolul 37 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) La articolul 2, se introduce următorul alineat:
	„5a. „ape marine” înseamnă toate apele reglementate de Directiva 2008/56/CE;”
Amendamentul  24 Propunere de regulament Articolul 37 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 37a
	Modificarea Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal
	(1) La articolul 3, se adaugă următorul punct:
	„(ia) un grav accident de poluare cu petrol”.
	(2) La anexa A se adaugă următoarea liniuță:
	„- Regulamentul XX/XX/UE al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție.”

PROCEDURĂ

Titlu	Siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție
Referințe	COM(2011)0688 – C7-0392/2011 – 2011/0309(COD)
Comisie competentă în fond        Data anunțului în plen	ITRE 17.11.2011
Aviz emis de către        Data anunțului în plen	JURI 17.11.2011
Comisie(i) asociată(e) - data anunțului în plen	24.5.2012
Raportor/Raportoare pentru aviz:        Data numirii	Eva Lichtenberger 19.12.2011
Examinare în comisie	31.5.2012	10.7.2012
Data adoptării	18.9.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Luigi Berlinguer, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sajjad Karim, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Rebecca Taylor, Alexandra Thein, Rainer Wieland, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Piotr Borys, Eva Lichtenberger, Angelika Niebler, Dagmar Roth-Behrendt, József Szájer
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Jacek Włosowicz

PROCEDURĂ

Titlu	Siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție
Referințe	COM(2011)0688 – C7-0392/2011 – 2011/0309(COD)
Data prezentării la PE	27.10.2011
Comisie competentă în fond        Data anunțului în plen	ITRE 17.11.2011
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare        Data anunțului în plen	BUDG 17.11.2011	EMPL 17.11.2011	ENVI 17.11.2011	JURI 17.11.2011
Avize care nu au fost emise        Data deciziei	BUDG 18.1.2012	EMPL 15.12.2011
Comisie(i) asociată(e)        Data anunțului în plen	ENVI 24.5.2012	JURI 24.5.2012
Raportor(i)        Data numirii	Ivo Belet 24.1.2012
Examinare în comisie	30.5.2012	11.7.2012	24.9.2012
Data adoptării	19.3.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 6 0
Membri titulari prezenți la votul final	Amelia Andersdotter, Jean-Pierre Audy, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Jürgen Creutzmann, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Vicky Ford, Adam Gierek, Norbert Glante, Robert Goebbels, Fiona Hall, Jacky Hénin, Kent Johansson, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Michèle Rivasi, Salvador Sedó i Alabart, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Ioan Enciu, Françoise Grossetête, Jolanta Emilia Hibner, Yannick Jadot, Holger Krahmer, Bernd Lange, Werner Langen, Vladko Todorov Panayotov, Mario Pirillo, Vladimír Remek
Data depunerii	25.3.2013