RAPORT referitor la raportul privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice

1.10.2013 - (2013/2080(INI))

Comisia pentru industrie, cercetare și energie
Raportoare: Catherine Trautmann

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice

(2013/2080(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 2009/140/CE (Directiva privind o mai bună legiferare),

–   având în vedere Directiva 2009/136/CE (Directiva privind drepturile cetățenilor),

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul OAREC),

–   având în vedere Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru),

–   având în vedere Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea),

–   având în vedere Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul),

–   având în vedere Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal),

–   având în vedere Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 531/2012 (Regulamentul reformat privind roamingul),

–   având în vedere Recomandarea 2010/572/UE (Recomandarea privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație),

–   având în vedere Recomandarea 2007/879/CE (Recomandarea privind piețele relevante),

–   având în vedere Recomandarea 2009/396/CE (Recomandarea privind tarifele de terminare),

–   având în vedere COM 2002/C 165/03 (orientările privind puterea semnificativă pe piață),

–   având în vedere Recomandarea 2008/850/CE (Regulamentul de procedură de la articolul 7 din Directiva-cadru),

–   având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPP),

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2011 de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–   având în vedere propunerea din 7 februarie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune (COM(2013)0048),

–   având în vedere activitatea recent efectuată de Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) cu privire la neutralitatea netă,

–   având în vedere propunerea din 26 martie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (COM(2013)0147),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0313/2013),

A. întrucât cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice în Uniune a fost modificat ultima dată în 2009, pe baza unor propuneri prezentate în 2007, și a fost rezultatul mai multor ani de lucrări pregătitoare;

B.  întrucât transpunerea în statele membre a amendamentelor din 2009 era prevăzută pentru cel târziu 25 mai 2011 și a fost finalizată în ultimul stat membru rămas în ianuarie 2013;

C. întrucât fiecare autoritate națională de reglementare (ANR) beneficiază de o marjă de interpretare în ceea ce privește modul de punere în aplicare a cadrului, astfel încât evaluarea eficacității cadrului să poată ține seama și de condițiile care reglementează punerea în aplicare a cadrului în statele membre;

D. întrucât diferențele dintre executare și punere în aplicare a cadrului de reglementare au dus la costuri mai mari pentru operatorii care activează în mai multe țări, împiedicând astfel investițiile și dezvoltarea unei piețe unice pentru telecomunicații;

E.  întrucât Comisia Europeană nu a utilizat posibilitatea de a adopta o decizie care identifică piețele transnaționale astfel cum este specificat la articolul 15 alineatul (4) din Directiva cadru;

F.  întrucât întreprinderile utilizatoare paneuropene nu au fost recunoscute ca segment separat al pieței, ducând la o lipsă a ofertelor en-gros standardizate, la costuri inutile și la o piață internă fragmentată;

G. întrucât obiectivul cadrului este de a promova un ecosistem de concurență, investiții și inovare contribuind la dezvoltarea pieței interne a comunicațiilor, în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor din domeniu, în special europene;

H. întrucât cadrul de reglementare ar trebui menținut ca ansamblu coerent;

I.   întrucât, în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări, Comisia este obligată să revizuiască periodic cadrul pentru a se asigura că acesta ține pasul cu evoluțiile tehnologice și ale pieței;

J.   întrucât, în loc să pornească de la cadrul de reglementare, Comisia s-a angajat pe o traiectorie paralelă a inițiativelor individuale, „piața digitală unică” fiind expresia cea mai recentă;

K. întrucât Comisia și-a declarat intenția de a revizui Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și recomandarea privind piețele relevante, nu însă și alte părți ale cadrului de reglementare;

L.  întrucât din 1998 Comisia nu a mai actualizat obligativitatea serviciului universal, în pofida cerinței cuprinse în Directiva din 2009 privind drepturile cetățenilor;

M. întrucât un cadru relevant, stabil și coerent este esențial pentru promovarea investițiilor, a inovării și a concurenței și, prin urmare, a serviciilor de calitate mai bună;

N. întrucât o abordare ANR colectivă ascendentă s-a dovedit eficientă pentru promovarea unei jurisprudențe comune în materie de reglementare;

O. întrucât separarea funcțională, adică obligația unui operator integrat pe verticală de a plasa activitățile legate de furnizarea en-gros a produselor de acces relevante într-o unitate operațională internă care funcționează independent, rămâne o măsură de ultimă instanță;

P.  întrucât concurența efectivă și durabilă este un factor important al investițiilor eficiente în timp;

Q. întrucât cadrul de reglementare a promovat concurența în ceea ce privește furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, în beneficiul consumatorilor;

R.  întrucât promovarea concurenței în ceea ce privește furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, împreună cu promovarea investițiilor, este unul dintre obiectivele-cheie politice prevăzute la articolul 8 din Directiva-cadru;

S.  întrucât, deși s-au înregistrat progrese, Uniunea Europeană a făcut doar pași mici în sensul atingerii obiectivelor privind serviciile în bandă largă prevăzute de agenda digitală în intervalul vizat;

T.  întrucât extinderea accesului la internet de mare viteză se desfășoară într-un ritm progresiv, 54 % dintre gospodăriile europene având în prezent acces la viteză mai mare de 30 Mbps, însă întrucât adoptarea acestui tip de acces de către consumatorul european (4,2 % dintre gospodării) se desfășoară într-un ritm lent; întrucât extinderea accesului la internet ultrarapid (peste 100 Mbps) se desfășoară într-un ritm lent, reprezentând doar 3,4 % dintre toate rețelele fixe, iar cererea din partea utilizatorilor pare să fie scăzută, doar aproximativ 2 % dintre gospodării abonându-se la aceste rețele[1];

U. întrucât numai transparența privind gestionarea traficului în rețele nu garantează neutralitatea rețelelor;

V. întrucât aspectele privind concurența atât între furnizorii de servicii de comunicații electronice, cât și între aceștia și furnizorii de servicii ale societății informaționale, merită toată atenția, în special amenințările la adresa caracterului deschis al internetului;

W. întrucât obstacolele în calea concurenței continuă să fie prezente în multe rețele; având în vedere nedefinirea și neaplicarea unui principiu al neutralității rețelei cu scopul de a asigura nediscriminarea serviciilor pentru utilizatorii finali;

X. întrucât utilizarea 4G în Europa a fost împiedicată de o lipsă a unei coordonări suficiente în ceea ce privește alocările de spectru de frecvențe radio, în special de întârzierile înregistrate de statele membre în ceea ce privește realizarea procesului de autorizare cu scopul de a permite utilizarea benzii de 800 MHz pentru servicii de comunicații electronice până la 1 ianuarie 2013, astfel cum este prevăzut în programul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio;

Y. întrucât programul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio a solicitat Comisiei Europene să revizuiască utilizarea spectrului între 400 MHz și 6 GHz și să evalueze dacă un spectru suplimentar ar putea fi eliberat și pus la dispoziția noilor aplicații, cum ar fi banda de 700 Mhz și nu numai;

Z.  întrucât inovarea și dezvoltarea de noi tehnologii și infrastructuri ar trebui luate în considerare în vederea evaluării impactului cadrului juridic asupra opțiunilor oferite utilizatorilor și consumatorilor;

Aa. întrucât cadrul ar trebui să rămână neutru, serviciilor echivalente aplicându-li-se aceleași norme,

1.  regretă întârzierile înregistrate de statele membre în ceea ce privește transpunerea modificărilor, adoptate în 2009, la cadrul de reglementare pentru comunicații electronice și atrage atenția asupra fragmentării pieții interne a comunicaților datorită diferențelor de implementare a cadrului de reglementare la nivelul celor 28 state membre;

2.  subliniază faptul că deși acest cadru a înregistrat progrese substanțiale în direcția realizării obiectivelor sale, piața de telecomunicații din UE rămâne fragmentată de-a lungul frontierelor naționale, îngreunând posibilitatea ca întreprinderile și cetățenii să beneficieze pe deplin de o piață unică.

3.  consideră că numai o piață europeană competitivă a serviciilor de bandă largă de mare viteză poate stimula inovarea, creșterea economică, crearea de noi locuri de muncă și poate oferi prețuri competitive pentru utilizatorii finali;

4.  consideră că următoarea revizuire ar trebui să vizeze o nouă evoluție a cadrului, în vederea abordării tuturor slăbiciunilor și pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice, sociale și ale pieței și de viitoarele tendințe;

5.  consideră că aspectele care trebuie analizate în cadrul unei revizuiri a întregului cadru de reglementare ar trebui să includă:

     (i) revizuirea întârziată a obligativității serviciului universal, incluzând obligația accesului la Internet în bandă largă, la un preț corect, pentru a lua în considerare nevoia urgentă de a reduce diviziunea digitală; și pentru a răspunde constrângerilor impuse de orientările privind ajutoarele de stat, în vederea realizării acestui obiectiv;

     (ii) competența autorităților naționale de reglementare (ANR) pentru toate aspectele, inclusiv spectrul, care sunt abordate de cadru; competențele atribuite ANR-urilor din statele membre și, în consecință, sfera de aplicare a cerinței privind independența ANR-urilor;

     (iii) cooperarea între ANR-uri și autoritățile naționale de concurență;

     (iv) obligațiile simetrice privind accesul la rețele (articolul 12 din DC), întrucât în anumite state membre aceste competențe de reglementare nu au fost atribuite ANR-urilor;

     (v) normele privind efectele de pârghie (articolul 14 din DC) și pozițiile dominante colective, întrucât, în pofida amendamentelor din 2009, ANR-urile întâmpină în continuare dificultăți în a utiliza instrumentele respective;

     (vi) analizele de piață;

     (vii) impactul serviciilor de deplin substituibile celor prestate de furnizorii tradiționali; în anumite cazuri ar fi necesare unele clarificări cu privire la nivelul de neutralitate tehnologică a cadrului, dar și la dihotomia dintre serviciile care țin de regimul „societății informaționale” și cele care țin de „comunicațiile electronice”;

     (viii) necesitatea suprimării reglementărilor redundante;

     (ix) suspendarea reglementării cu condiția ca o analiză a pieței să fi demonstrat că piața respectivă este efectiv concurențială, precum și căile și mijloacele unei monitorizări prelungite;

     (x) oferirea ANR a oportunității de a-și comunica experiențele în materie de obligații și soluții de nediscriminare;

     (xi) eficacitatea și funcționarea procedurilor de la articolul 7/7a („coreglementarea”): cu toate că, în general, atât Comisia, cât și OAREC, acceptă faptul că ANR-urile funcționează bine, permițând o echilibrare adecvată, cea dintâi susține că, în unele cazuri, ANR-urile nu și-au ajustat toate măsurile de reglementare sau le-au adaptat într-un ritm lent, iar cea din urmă instituție reclamă constrângerile de timp stricte;

     (xii) situația în care faza a II-a a procedurii nu este declanșată atunci când o autoritate națională de reglementare își retrage proiectul de măsură sau nu propune un remediu la o problemă recunoscută pe o anumită piață, caz în care singura soluție este o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor: pentru ambele cazuri, ar trebui să existe o modalitate de declanșare a unei proceduri corespunzătoare conform articolului 7/7a;

     (xiii) eficacitatea și funcționarea procedurii de la articolul 19: Comisia și-a utilizat de două ori competențele prevăzute la articolul 19 (recomandarea privind NGA din septembrie 2010 și recomandarea privind nediscriminarea și metodologiile de calculare a costurilor). Întrucât nu există un calendar pentru procedura prevăzută la articolul 19, spre deosebire de procedura prevăzută la articolul 7/7a, dialogul în materie de reglementare purtat între OAREC și Comisie a fost mai puțin armonios, generând plângeri din partea OAREC, potrivit cărora avizul său a fost solicitat într-un timp foarte scurt, precum și din partea Comisiei, care a remarcat că anumite ANR-uri sunt reticente în perioada de elaborare și de punere în aplicare a legilor;

     (xiv) operatorii și serviciile paneuropene, având în vedere prevederea (neutilizată) de la articolul 15 alineatul (4) din DC, care permite Comisiei să identifice piețele transnaționale; Ar trebui acordată mai multă atenție furnizării competitive de servicii de comunicații întreprinderilor europene, precum și aplicării efective și consistente a măsurilor de nivel profesional pe teritoriul Europei;

(xv) identificarea piețelor transnaționale, ca prim pas cel puțin cu privire la serviciile pentru întreprinderi; permiterea furnizorilor să notifice OAREC cu privire la faptul că intenționează să servească aceste piețe și supravegherea furnizorilor care servesc aceste piețe de către OAREC;

     (xvi) OAREC și funcționarea sa, precum și extinderea sferei competențelor sale;

     (xvii) libertatea de acces la conținut, fără discriminare, conform articolului 1 alineatul (3a) din Directiva cadru și neutralitatea rețelei, pe baza articolului 8 alineatul (4) litera (g) din Directiva cadru;

     (xviii) recomandarea privind piețele relevante;

     (xix) reglementarea echipamentelor, inclusiv a grupării echipamentelor și a sistemelor de operare.

(xx) evoluțiile recente de la nivel mondial din domeniul securității cibernetice și al spionajului cibernetic și așteptările cetățenilor europeni în ceea ce privește respectarea vieții lor private atunci când folosesc comunicații electronice și servicii ale societății informaționale;

(xxi) faptul că internetul a devenit o infrastructură esențială pentru desfășurarea unei game largi de activități economice și sociale;

6.  consideră că printre obiectivele principale ale revizuirii ar trebui să se numere:

     (i) garantarea faptului că serviciile pe deplin substituibile se supun acelorași norme; în acest scop, ar trebui luată în considerare definiția serviciilor de comunicații electronice de la articolul 2 litera (c) din Directiva-cadru;

(ii) asigurarea accesului consumatorilor la o informație completă și ușor de înțeles privind vitezele de conectare la internet, pentru a le permite o comparație între ofertele furnizate de diverși operatori;

(iii) promovarea în continuare a unei concurențe efective și durabile, care este principalul factor al investițiilor eficiente în timp;

(iv) creșterea competiției pe piața europeană a serviciilor de bandă largă de mare viteză;

     (v) asigurarea unui cadru stabil și durabil pentru investiții;

     (vi) asigurarea unei aplicări armonizate, coerente și eficiente;

     (vii) facilitarea dezvoltării de furnizori paneuropeni și furnizarea de servicii transfrontaliere pentru întreprinderi;

(viii) asigurarea faptului că cadrul este adecvat erei digitale și că furnizează un ecosistem al internetului care sprijină întreaga economie; și

(ix) creșterea încrederii utilizatorilor în piața internă a comunicațiilor inclusiv prin măsuri privind implementarea viitorului cadru de reglementare privind protecția datelor cu caracter personal precum și a măsurilor privind creșterea securității comunicațiilor electronice pe piața internă;

7.  consideră că obiectivul global al cadrului ar trebui să fie în continuare promovarea unui ecosistem sectorial de concurență și de investiții, în beneficiul consumatorilor și al utilizatorilor, încurajând în același timp crearea unei piețe interne autentice a comunicațiilor și promovând competitivitatea pe plan mondial a Uniunii;

8.  subliniază faptul că cadrul de reglementare trebuie să rămână coerent, relevant și eficace;

9.  consideră că cadrul trebuie să aibă obiectivul de a asigura securitatea juridică în materie de reglementare, în vederea unei concurențe juste și echilibrate în cadrul căreia actorii europeni să aibă toate șansele; consideră că toate dispozițiile propuse de Comisie, cum ar fi autorizația europeană unică, aspectele legate de consumatori sau modalitățile tehnice pentru licitațiile de spectru ar putea avea un rol important în crearea unei piețe unice pentru comunicații, dar trebuie să fie evaluate în raport cu acest obiectiv; consideră că procedura de revizuire a cadrului, astfel cum este prevăzută în prezentul document, trebuie să constituie un progres pentru economia digitală europeană și, prin urmare, să facă obiectul unui demers coerent și programat;

10. subliniază că nediscriminarea informațiilor în etapa de trimitere, transmitere și primire este necesară pentru a încuraja inovarea și a elimina barierele la intrarea pe piață;

11. subliniază că, în ceea ce privește gestionarea traficului, se poate întâlni un comportament anticoncurențial și discriminatoriu și invită, prin urmare, statele membre să împiedice orice încălcare a neutralității rețelei;

12. remarcă faptul că dispozițiile care permit autorităților naționale de reglementare să intervină în vederea obținerii calității serviciilor în cazul unei blocări sau al unei restricționări anticoncurențiale a serviciilor, împreună cu o transparență sporită a contractelor, constituie instrumente puternice de asigurare a accesului consumatorilor la serviciile pentru care optează și a faptului că aceștia pot utiliza serviciile respective;

13. subliniază că prioritatea acordată calității de la un capăt la altul a serviciilor și furnizarea acestora în cele mai bune condiții posibile pot submina principiul neutralității rețelei; invită Comisia și autoritățile de reglementare să monitorizeze aceste tendințe și, dacă e cazul, să utilizeze instrumentele legate de obligația de a asigura o anumite calitate a serviciilor prevăzute la articolul 22 din Directiva privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor solicită planificarea, după caz, a unor măsuri legislative suplimentare la nivel UE;

14. subliniază că, pentru a stimula inovația, a crește numărul de opțiuni de care dispun consumatorii, a reduce costurile și a crește eficiența cu care se utilizează infrastructura de comunicații electronice, ar trebui testată o combinație de măsuri diferite, precum și toate tehnologiile existente și puse apoi la dispoziția consumatorilor, pentru a împiedica degradarea serviciilor, blocarea accesului și încetinirea traficului în rețea;

15. subliniază că autoritățile naționale competente ar trebui să aibă ca obiectiv aplicarea principiilor, procedurilor și a condițiilor de reglementare pentru utilizarea spectrului care nu împiedică furnizorii europeni de comunicații electronice să furnizeze rețele și servicii în mai multe state membre sau pe întreg teritoriul Uniunii;

16. este convins că o coordonare crescută a spectrului combinată cu aplicarea principiilor comune pentru dreptul de utilizare a spectrului pe întreg teritoriul Uniunii ar constitui o măsură importantă de abordare a lipsei de predictibilitate în ceea ce privește disponibilitatea spectrului, încurajând astfel investițiile și economiile de scară;

17. subliniază că stimulentele financiare și/sau revocarea dreptului de utilizare în cazul neutilizării spectrului relevant de frecvențe radio ar putea constitui măsuri importante pentru eliberarea unui spectru de frecvențe radio suficient armonizat cu scopul de a stimula serviciile în bandă largă fără fir de înaltă capacitate;

18. subliniază că o licitație paneuropeană de servicii fără fir 4 și 5G, cu un număr limitat de licențe care servesc în mod colectiv întreg teritoriul UE, ar permite servicii fără fir paneuropene, erodând fundamentele pe care se bazează roamingul;

19. invită statele membre să acorde o prioritate sporită aspectelor comunicațiilor electronice care sunt legate de consumatori; subliniază că piețele funcționale, cu consumatori bine informați și încrezători, reprezintă coloana vertebrală a pieței UE în ansamblul său;

20. subliniază că, având în vedere faptul că din ce în ce mai des consumatorii optează pentru contracte combinate care au ca obiect servicii multiple, este deosebit de important să se respecte cu strictețe cerințele legate de informațiile precontractuale și de informațiile de actualizare a contractelor în vigoare;

21. subliniază importanța consolidării cerințelor privind informarea consumatorilor cu privire la restricțiile legate de servicii, de subvențiile acordate pentru aparatură și de gestionarea traficului; invită statele membre și Comisia să pună aplicare în mod coerent interdicția privind publicitatea înșelătoare;

22. subliniază că o combinare a conținutului poate reprezenta un obstacol în calea schimbării furnizorilor și solicită Comisiei și OAREC să analizeze posibilele aspecte anticoncurențiale implicate în această privință;

23. observă că sunt cazuri în care operatorii au restricționat funcția de „tethering” a telefoanelor mobile ale consumatorilor (un telefon mobil putând fi folosit ca router/punct de acces), deși în contract se specifică faptul că aceștia pot utiliza datele în mod nelimitat; invită, prin urmare, Comisia și OAREC să analizeze posibilele cazuri de publicitate înșelătoare, în contextul nevoii de mai multă claritate în această privință;

24. remarcă rolul important al schimbării furnizorilor și al posibilității de a păstra numerele pe o piață dinamică, al transparenței contractelor și al informațiilor furnizate consumatorilor cu privire la modificarea contractelor; regretă faptul că obiectivele legate de păstrarea numerelor nu sunt îndeplinite și solicită Comisiei și OAREC să ia măsuri în acest sens;

25. susține statele membre care au aplicat cerințe mai stricte privind accesul egal al utilizatorilor cu dizabilități și invită toate statele membre să urmeze exemplul acestora; invită OAREC să îmbunătățească promovarea dispozițiilor privind utilizatorii cu dizabilități

26. felicită toate statele membre pentru introducerea numărului de telefon de urgență comun 112; solicită să se îmbunătățească timpul necesar localizării persoanei care sună la acest număr; constată că mai multe state membre au dezvoltat deja tehnologii de localizare aproape instantanee a persoanei care sună la numărul respectiv;

27. salută eforturile Comisiei cu privire la introducerea efectivă a numerelor care încep cu 116, în special a liniei telefonice pentru copii dispăruți (116000); solicită Comisiei să promoveze mai bine aceste numere de telefon;

28. observă că Comisia a renunțat la ambițiile sale privind introducerea unui sistem de numere de telefon paneuropean;

29. subliniază progresele importante realizate cu privire la furnizarea accesului universal de bază la banda largă, remarcând, totodată, că au existat diferențe foarte mari în această privință; încurajează statele membre să îndeplinească obiectivele agendei digitale, prin stimularea investițiilor private - și prin realizarea de investiții publice - în noi capacități de rețea;

30. subliniază că, pentru a crește volumele de date, cantitatea de resurse de spectru disponibile și convergența tehnologiilor, a echipamentelor și a conținutului, este nevoie de o gestionare inteligentă a traficului de date și de diferite metode de diseminare, cum ar fi cooperarea între rețelele de difuzare terestră digitală și rețelele în bandă largă fără fir.

31. subliniază faptul că o revizuire trebuie să se bazeze pe consultări ample cu toate părțile interesate și pe o analiză amănunțită a tuturor aspectelor;

32. prin urmare, invită Comisia să inițieze următoarea revizuire a întregului cadru, pentru a permite o dezbatere adecvată în cadrul următorului mandat parlamentar;

33. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  SWD(2013)217 Tablou de bord privind agenda digitală, p 43.

EXPUNERE DE MOTIVE

Comisia a prezentat în noiembrie 2007 propunerile sale cele mai recente de modificare a cadrului Uniunii pentru comunicațiile electronice, cadrul revizuit fiind adoptat de Parlament și de Consiliu doi ani mai târziu, în noiembrie 2009, după negocieri îndelungate și dificile. Termenul-limită de transpunere în legislația națională a fost 25 mai 2011, adică după 18 luni de la adoptare. Cu toate acestea, doar o minoritate restrânsă de state membre a transpus normele la timp, iar ultimele state membre care au notificat transpunerea deplină s-au conformat în ianuarie 2013.

Deși Comisia este obligată să revizuiască periodic cadrul și s-a angajat recent să revizuiască două părți integrante ale cadrului (Directiva 2002/58 asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și Recomandarea privind piețele relevante), aceasta nu și-a anunțat, până în prezent, intenția cu privire la o revizuire în ansamblu.

După șase ani de la propunerea Comisiei, prima concluzie care poate fi formulată este că piața internă a comunicațiilor electronice rămâne în continuare incompletă; de exemplu, nu există un operator de transport paneuropean. Deși consider că o piață unificată este esențială, pachetul a fost conceput mai întâi pentru a conferi sectorului securitatea juridică în materie de reglementare; aceasta ar trebui avută în vedere în cadrul unei imagini mai largi, cu alte cuvinte, ca fiind un instrument de natură să creeze condițiile necesare pentru a stimula și a combina atât investițiile, cât și concurența, și astfel să aibă un impact asupra vieții cetățenilor.

Din acest motiv, eficacitatea cadrului ar trebui evaluată în lumina acestor realizări, iar primul aspect care trebuie abordat este de ce nivelul preconizat al investițiilor nu a fost determinat de adoptarea pachetului.

Având în vedere criza economică, contextul social și puterea acestui sector în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă, o strategie valabilă pentru Comisie ar fi aceea în care să considere că însuși cadrul nu răspunde tuturor provocărilor sectorului și că multe alte acte legislative diferite au un impact asupra actorilor.

De aceea, este regretabil faptul că încă așteptăm din partea Comisiei să creeze legături între diferitele componente legislative, cum ar fi protecția datelor, chestiunile legate de consumatori, investițiile și concurența, orientările privind ajutoarele de stat etc.

În mod surprinzător, comisarul pentru strategia digitală tocmai și-a anunțat intenția de a lansa, până la sărbătoarea de Paște din 2014, un „pachet complet, final” de propuneri legislative pentru a realiza o „piață unică veritabilă”, cu alte cuvinte „piața internă a comunicațiilor electronice” preconizată de propunerile din 2007.

După cum înțeleg eu logica actuală a Comisiei, susțin, în general, ideea unui pașaport european unic (împreună cu măsurile de însoțire necesare privind supravegherea, dumpingul fiscal, precum și protecția consumatorilor, a muncii și a datelor) și creșterea gradului de armonizare a alocării spectrului de frecvențe și a licitațiilor de spectru, pentru a facilita o abordare la nivelul Uniunii și a evita greșelile din trecut, de exemplu în ceea ce privește prețul plătit pentru spectru. De asemenea, susțin ideea dezvoltării în continuare a conceptului de neutralitate a rețelei și a integrării sale finale în dreptul obligatoriu. Cu toate acestea, reamintesc faptul că aceste aspecte sunt problematice și sensibile, necesitând consultări și analize amănunțite, și consider că ar fi inadecvat ca acestea să fie prezentate colegiuitorilor într-o manieră fragmentată. Normele nu se pot schimba întotdeauna. În schimb, aș prefera ca aceste aspecte, precum și alte aspecte pe care prezentul raport le va identifica, să facă parte din următoarea revizuire extinsă a cadrului.

Într-adevăr, deși cadrul din 2009 reprezintă o îmbunătățire clară și binevenită față de predecesorul său, de exemplu prin punerea la dispoziția ANR-urilor a unor instrumente de reglementare eficace și coerente, consider că, de la adoptarea sa, au apărut noi provocări, odată cu crearea unui nou ecosistem care rezultă din apariția unor noi tehnologii, noi jucători și noi modele de afaceri, precum și a unor nevoi și așteptări noi din partea consumatorilor.

Acestea includ accesul de generație următoare (inclusiv recomandarea Comisiei privind NGA), politica în materie de spectru radio, neutralitatea rețelei și securitatea cibernetică. Sunt foarte preocupat de o tendință recentă a Comisiei care utilizează uneori propuneri noi (cum ar fi proiectul de recomandare privind calcularea costurilor și nediscriminarea) pentru a defini remedii foarte detaliate și, astfel, pare practic înclinată să se substituie autorităților de reglementare. Înainte de a emite o nouă propunere, Comisia ar trebui să identifice un vid legislativ, să definească obiective comune clare și să organizeze o consultare publică formală deplină cu privire la modalitățile de realizare a acestor obiective.

Ca urmare, aș fi așteptat din partea Comisiei să abandoneze viziunea strictă a rolului regulamentului, creând dinamism și propunând măsuri pentru o utilizare mai eficientă a instrumentelor cadrului aflate deja la dispoziția noastră, în loc să propună o inițiativă cu totul nouă, a cărei adoptare de către colegiuitori până la sfârșitul legislaturii pare aproape imposibilă. De altfel, această propunere tardivă va genera chiar mai multă incertitudine și, prin urmare, o scădere a investițiilor.

De aceea, salut această oportunitate de a evalua cadrul și de a analiza poziția Comisiei în ceea ce privește chestiunile aflate pe masa dezbaterilor deja în 2009, dar care, din lipsă de consens, au fost doar menționate.

Spectrul

În ceea ce privește spectrul, cadrul a îmbrățișat un principiu „moderat” al neutralității tehnologiei și a serviciilor, inițiind primul program de politică în domeniul spectrului radio, care a impus ulterior necesitatea unui inventar al utilizării frecvențelor de către statele membre. Aceasta a reprezentat pentru Comisie oportunitatea de a juca un rol mai pronunțat în ceea ce privește spectrul, însă a existat o condiție în acest sens: să fie în măsură să își demonstreze capacitatea de coordonator în acest domeniu și să demonstreze valoarea adăugată europeană. u scurs însă câțiva ani și încă nu beneficiem de servicii paneuropene veritabile, inventarul promis fiind așteptat în viitor.

Neutralitatea rețelei

Negocierile purtate în jurul faimosului amendament 138 ne-au condus către o declarație din partea Comisiei, prin care se angajează să întreprindă acțiuni în ceea ce privește discriminarea în materie de conținut și neutralitatea internetului. Autoritățile de reglementare au depus o muncă uriașă în vederea identificării unor probleme precum blocarea conținutului și calitatea insuficientă a serviciului, însă Comisia nu a acționat încă în privința acestei chestiuni de importanță majoră, cu excepția unei comunicări timide având ca obiect transparența și ușurința schimbării furnizorului de servicii de internet.

După cum s-a afirmat mai sus, neutralitatea rețelei este un subiect de actualitate care necesită consultări și deliberări amănunțite. Nu ne putem permite să ignorăm dezbaterea din jurul drepturilor fundamentale ale cetățenilor, dar voi insista asupra necesității de a merge mult mai departe decât formularea unor simple orientări, pentru a ajunge la un instrument real, cu caracter obligatoriu.

Serviciile „over the top”

Cadrul legislativ și, în special, articolul 10 din Directiva privind autorizarea, se concentrează asupra operatorilor, însă peisajul comunicațiilor s-a lărgit între timp, incluzând și alți operatori precum actorii „over the top”. De asemenea, articolul 2 litera (c) din DC exclude serviciile societății informaționale. Aș dori să sugerez necesitatea ca furnizorii de servicii „over the top” să se supună acelorași reglementări în ceea ce privește conținutul, accesul sau confidențialitatea și protecția datelor, atunci când aceștia oferă servicii comparabile celor care se înscriu în prezent în sfera de aplicare a cadrului.

Serviciul universal

Deși cadrul din 2009 impunea deja o revizuire a obligativității serviciului universal în vederea integrării evoluțiilor tehnologice, Comisia nu a publicat niciun plan pe acest subiect. Doresc să fac apel din nou la Comisie în vederea formulării unei propuneri care să ia în considerare reducerea necesară a diviziunii digitale și care să răspundă constrângerilor impuse de orientările privind ajutoarele de stat, care ar trebui să fie revizuite.

Roamingul

Într-o oarecare măsură, roamingul reprezintă o problemă cu specific politic. Deși acest aspect nu a fost abordat în pachetul telecomunicații și nici nu sunt convins că ar trebui să fie, se pare că unii factori de decizie ar fi dispuși să sprijine publicarea rapidă a unei versiuni noi.

Doresc să reamintesc faptul că actualul regulament privind roamingul a fost adoptat abia anul trecut și că acesta impune o serie de măsuri structurale asupra operatorilor de transport, menite să creeze concurență și, astfel, să împingă în jos, la nivelurile naționale, prețurile serviciilor de roaming. Regulamentul urmează să fie revizuit în 2016. Chiar și cu cele mai bune intenții, ar fi surprinzător dacă Comisia ar intenționa acum să propună idei pe care le-a contestat tocmai în urmă cu un an, care au fost formulate și respinse atât în Parlament, cât și în Consiliu. Mă declar în totalitate în favoarea eliminării taxelor de roaming, iar Grupul meu a propus acest lucru în cadrul ultimei revizuiri a regulamentului privind roamingul, însă acum trebuie, în schimb, să avem încredere că sistemul propus de Comisie, îmbunătățit de Parlament și pus în funcțiune conform noului regulament, va funcționa – în acest caz, certitudinea și coerența în materie de reglementare, care vor prefigura revizuirea din 2016 a regulamentului privind roamingul (care ar putea fi urgentată și inclusă în revizuirea globală), ar trebui să aibă prioritate, exceptând cazul în care Comisia poate justifica faptul că pur și simplu s-a înșelat în urmă cu nu mai mult de un an și că noi modificări aduse în prezent ar face mai mult bine decât rău. Piața internă a comunicațiilor electronice nu este singura care afectează roamingul.

Pentru a înțelege mai bine aceste aspecte, am realizat propria mea „mini-consultare”. Am adresat OAREC și Comisiei un set de întrebări pentru ca eu și alte state membre să avem o imagine asupra percepției actuale a celor două instituții. Răspunsurile acestora au fost distribuite și sunt disponibile pe site-ul internet al Comisiei ITRE: http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/organes/itre/itre_20130619_0900.htm.

Consider că unele observații formulate de OAREC sunt deosebit de interesante. Printre acestea:

· faptul că amploarea și rapiditatea schimbărilor din sectorul comunicațiilor, inclusiv apariția unor noi tehnologii, jucători și modele de afaceri, precum și convergența din ce în ce mai crescută a rețelelor, a serviciilor, a aplicațiilor și a conținuturilor după 2009, au generat noi provocări și necesită o reflecție asupra impactului lor în viitor și pentru următoarea revizuire a cadrului;

· necesitatea unui cadru stabil și coerent pentru a garanta investițiile și concurența, inclusiv prin facilitarea unor măsuri împotriva unor comportamente eventual neconcurențiale care în prezent sunt dificil de abordat, cum ar fi poziția dominantă colectivă;

· necesitatea unei implicări mai pronunțate a ANR-urilor, de exemplu în ceea ce privește spectrul, o extindere a cerinței privind independența acestora și necesitatea ca acestea să își păstreze competențele de specialitate chiar și în perioade de constrângeri bugetare, precum și necesitatea coordonării între ANR-uri și autoritățile de concurență;

· necesitatea clarificării rolurilor, a procedurilor și a cooperării între OAREC și Comisie, inclusiv o consultare mai intensă și mai sistematică a OAREC de către Comisie înaintea emiterii unei noi propuneri, întrucât acest instrument există deja dar nu este exploatat în totalitate de către Comisie;

· obligativitatea serviciului universal (un aspect pe care îl vor aborda colegii mei din Comisia IMCO);

· rolul și relevanța reglementării asimetrice și simetrice, îndeosebi în contextul comunicațiilor NGA;

· chestiunea piețelor relevante și a suspendării reglementării;

· problema dificilă a dispozitivelor, cum ar fi terminalele, care, în sine, reprezintă deseori pachete de servicii de care utilizatorii sunt legați.

În special, în ceea ce privește investițiile și dezvoltarea rețelelor de foarte mare viteză, aș dori să subliniez acest lucru, indiferent de propunerea nefericită a Consiliului de a reduce drastic bugetul CEF. Stimularea investițiilor în lansarea de infrastructuri de telecomunicații este cel puțin la fel de importantă precum reglementarea rețelelor existente, iar o lipsă a coordonării la nivelul UE ar fi foarte dăunătoare în viitor.

În general, consider că generațiile de reglementări ale comunicațiilor electronice culminând cu actualul cadru au funcționat bine și au creat o industrie dinamică și câștiguri substanțiale pentru consumatori și pentru alți utilizatori. După cum am explicat mai sus, există totuși, în prezent, o serie de aspecte care apar și care trebuie să fie luate în considerare la următoarea revizuire a cadrului. Aceasta nu presupune că respectivul cadru este greșit – ci doar demonstrează rapiditatea dezvoltării și impactul acesteia asupra sectorului.

În fine, cadrul ar trebui să aibă posibilitatea de a se dezvolta. După cum am afirmat de nenumărate ori pe parcursul negocierilor asupra revizuirii din 2009, ar trebui să fie o evoluție, nu o revoluție. Evoluție înseamnă identificarea domeniilor în care sunt necesare îmbunătățiri și găsirea de soluții practice și de compromisuri între numeroasele aspecte contradictorii. Este o misiune care are o semnificație economică uriașă și care prezintă un imens potențial de impact, pozitiv sau negativ, asupra cetățenilor. Aceasta necesită dezbateri și analize atente.

În propunerile sale din 2007, Comisia a prezentat unele dintre obiectivele oricărei revizuiri a cadrului. Aceste obiective rămân valabile în continuare: necesitatea unei gestionări mai eficiente a spectrului; dacă reglementarea este necesară, ea este eficientă și simplă și asigură realizarea pieței interne a comunicațiilor electronice. De atunci, au apărut noi probleme având în vedere amploarea și rapiditatea schimbărilor din sectorul comunicațiilor, precum și cererile utilizatorilor. Unele dintre acestea au fost punctate mai sus. Iar fragmentarea, atât sub aspectul normelor contradictorii care se aplică în diferitele state membre, cât și al incapacității cadrului de a forma un ansamblu coerent, trebuie evitată. Un cadru bine gândit, bazat pe ceea ce avem, ar trebui să fie capabil în sine să ofere principiile, normele și instrumentele necesare abordării acestor chestiuni importante.

AVIZ al Comisiei pentru piAŢa internă Şi proteCŢia consumatorilor (9.9.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la raportul privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice

(2013/2080(INI))

Raportor pentru aviz: Malcolm Harbour

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. consideră că toate chestiunile subliniate în raport ar trebui abordate în contextul unei revizuiri ample a întregului cadru, care să includă și Directiva privind serviciul universal, și nu al unei revizuiri fragmentate, că o astfel de revizuire ar trebui să aibă la bază o consultare la scară largă și o analiză aprofundată și că Comisia ar trebui să demareze acum următoarea revizuire a cadrului pentru a face posibilă o dezbatere adecvată în legislatura următoare;

B.  este de părere că, în ciuda progreselor realizate, Uniunea Europeană face doar pași mici către realizarea obiectivelor Agendei digitale referitoare la serviciile în bandă largă în perioada vizată,

1.  invită statele membre să acorde o prioritate sporită aspectelor comunicațiilor electronice care sunt legate de consumatori; subliniază că piețele funcționale, cu consumatori bine informați și încrezători, reprezintă coloana vertebrală a pieței UE;

2.  subliniază că, având în vedere faptul că din ce în ce mai des consumatorii optează pentru contracte combinate care au ca obiect servicii multiple, este deosebit de important să se respecte cu strictețe cerințele legate de informațiile precontractuale și de informațiile de actualizare a contractelor în vigoare;

3.  subliniază importanța consolidării cerințelor privind informarea consumatorilor cu privire la restricțiile legate de servicii, de subvențiile acordate pentru aparatură și de gestionarea traficului și invită statele membre și Comisia să pună aplicare în mod coerent interdicția privind publicitatea înșelătoare;

4.  subliniază că, în ceea ce privește gestionarea traficului, se poate întâlni un comportament anticoncurențial și discriminatoriu și invită, prin urmare, statele membre să împiedice orice încălcare a neutralității rețelei;

5.  subliniază că prioritatea acordată calității de la un capăt la altul a serviciilor și furnizarea acestora în cele mai bune condiții posibile pot submina principiul neutralității rețelei; invită Comisia și autoritățile de reglementare să monitorizeze aceste tendințe și, dacă e cazul, să utilizeze instrumentele legate de obligația de a asigura o anumite calitate a serviciilor prevăzute la articolul 22 din Directiva 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și, dacă e necesar, să aibă în vedere măsuri legislative suplimentare la nivelul UE;

6.  subliniază că o combinare a conținutului poate reprezenta un obstacol în calea schimbării furnizorilor și solicită Comisiei și Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) să analizeze posibilele aspecte anticoncurențiale implicate în această privință;

7.  observă că sunt cazuri în care operatorii au restricționat funcția de „tethering” a telefoanelor mobile ale consumatorilor (un telefon mobil putând fi folosit ca router/punct de acces), în contractul consumatorilor specificându-se însă că aceștia pot utiliza datele în mod nelimitat; invită, prin urmare, Comisia și OAREC să analizeze posibilele cazuri de publicitate înșelătoare și nevoia de mai multă claritate în această privință;

8.  remarcă rolul important al schimbării furnizorilor și al posibilității de a păstra numerele pe o piață dinamică, al transparenței contractelor și al informațiilor furnizate consumatorilor cu privire la modificarea contractelor; regretă faptul că obiectivele legate de păstrarea numerelor nu sunt îndeplinite și solicită Comisiei și OAREC să ia măsuri în acest sens;

9.  susține statele membre care au aplicat cerințe mai stricte privind accesul egal al utilizatorilor cu dizabilități și invită toate statele membre să urmeze exemplul acestora; invită OAREC să promoveze mai bine dispozițiile privind utilizatorii cu dizabilități și accesul acestora;

10. remarcă faptul că dispozițiile care permit autorităților naționale de reglementare să intervină în vederea obținerii calității serviciilor în cazul unei blocări sau al unei restricționări anticoncurențiale a serviciilor, împreună cu o transparență sporită a contractelor, constituie instrumente puternice de asigurare a accesului consumatorilor la serviciile pentru care optează și a faptului că aceștia pot utiliza serviciile respective;

11. felicită toate statele membre pentru introducerea numărului de telefon de urgență comun 112; solicită să se îmbunătățească timpul necesar localizării persoanei care sună la acest număr; subliniază că mai multe state membre au dezvoltat deja tehnologii de localizare aproape instantanee a persoanei care sună la numărul respectiv;

12. salută eforturile Comisiei cu privire la introducerea efectivă a numerelor care încep cu 116, în special a liniei telefonice pentru copii dispăruți (116000); solicită Comisiei să promoveze mai bine aceste numere de telefon;

13. observă că Comisia a renunțat la ambițiile sale privind introducerea unui sistem de numere de telefon paneuropean;

14. subliniază progresele importante realizate cu privire la furnizarea accesului universal de bază la banda largă, remarcând, totodată, că au existat diferențe foarte mari în această privință; încurajează statele membre să îndeplinească obiectivele agendei digitale, prin stimularea investițiilor private - și prin realizarea de investiții publice - în noi capacități de rețea;

15. subliniază că, pentru a stimula inovația, a crește numărul de opțiuni de care dispun consumatorii, a reduce costurile și a crește eficiența cu care se utilizează infrastructura de comunicații electronice, ar trebui testată o combinație de măsuri diferite, precum și toate tehnologiile existente și puse apoi la dispoziția consumatorilor, pentru a împiedica degradarea serviciilor, blocarea accesului și încetinirea traficului în rețea;

16. subliniază că, pentru a crește volumele de date, cantitatea de resurse de spectru disponibile și convergența tehnologiilor, a echipamentelor și a conținutului, este nevoie de o gestionare inteligentă a traficului de date și de diferite metode de diseminare, cum ar fi cooperarea între rețelele de difuzare terestră digitală și rețelele în bandă largă fără fir.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	5.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	25 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Claudette Abela Baldacchino, Adam Bielan, Preslav Borissov, Birgit Collin-Langen, Malcolm Harbour, Philippe Juvin, Franz Obermayr, Sirpa Pietikäinen, Phil Prendergast, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Emilie Turunen, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Ildikó Gáll-Pelcz, Liem Hoang Ngoc, María Irigoyen Pérez, Pier Antonio Panzeri, Olle Schmidt, Olga Sehnalová, Marc Tarabella, Wim van de Camp, Patricia van der Kammen
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Małgorzata Handzlik, Cornelis de Jong

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	50 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Josefa Andrés Barea, Jean-Pierre Audy, Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Adam Gierek, Norbert Glante, Robert Goebbels, Fiona Hall, Jacky Hénin, Romana Jordan, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Amalia Sartori, Salvador Sedó i Alabart, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Catherine Trautmann, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Adina-Ioana Vălean, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Francesco De Angelis, Elisabetta Gardini, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Eija-Riitta Korhola, Paweł Robert Kowal, Bernd Lange, Werner Langen, Marian-Jean Marinescu, Markus Pieper, Lambert van Nistelrooij
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Pier Antonio Panzeri, Britta Reimers