RAPORT referitor la cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski

13.1.2016 - (2015/2268(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Heidi Hautala

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski

(2015/2268(IMM))

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski, transmisă la 7 septembrie 2015 de către Procurorul General al Republicii Polone în legătură cu o procedură penală ce urmează a fi inițiată de Inspectoratul general polon al poliției rutiere (ref. nr. CAN-PST-SCW.7421.573278.2015.3.A.0475) și anunțată în plen la 5 octombrie 2015,

–  având în vedere că Czesław Adam Siekierski a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013[1],

–  având în vedere articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone, precum și articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea funcțiilor unui deputat în parlament sau ale unui senator în senatul polonez,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0005/2016),

A.  întrucât Procurorul General al Republicii Polone a transmis o cerere din partea Inspectoratului General polon al poliției rutiere, prin care se solicită ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European ales în Polonia, Czesław Adam Siekierski, în legătură cu o infracțiune prevăzută la articolul 92a din Codul infracțiunilor administrative din 20 mai 1971 coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din Legea privind traficul rutier din 20 iunie 1997; întrucât, în speță, presupusa infracțiune constă în depășirea vitezei maxime permise într-o zonă rezidențială;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European trebuie să beneficieze, pe teritoriul statului membru din care provin, de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului membru respectiv;

C.  întrucât articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone stipulează că răspunderea penală a unui deputat sau a unui senator nu poate fi angajată fără acordul Seimului sau, respectiv, al Senatului;

D.  întrucât, prin urmare, incumbă Parlamentului European să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

E.  întrucât, în conformitate cu articolului 9 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța, în nicio circumstanță, cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului;

F.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte nu a reținut nicio suspiciune suficient de serioasă și precisă că cererea ar fi fost făcută cu intenția de aduce prejudicii politice deputatului în cauză;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente ale Republicii Polone și lui Czesław Adam Siekierski.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Context

La 7 septembrie 2015, Procurorul General al Republicii Polone a transmis Președintelui Parlamentului European o solicitare formulată de către Inspectoratul General polon al poliției rutiere de a se acorda autorizația de a deschide o acțiune în justiție împotriva unui deputat în Parlamentul European, dl Czesław Adam Siekierski, pentru infracțiunea de depășire a vitezei.

Inspectoratul general al poliției rutiere susține că la 19 aprilie 2015, la ora 11.19, în orașul Stopnica, dl Siekierski a fost înregistrat de o cameră radar circulând cu 79 km/h într-o zonă cu o limită de viteză de 50 km/h. De asemenea, Inspectoratul General declară că, ca răspuns la o citație trimisă dlui Siekierski la 29 aprilie 2015, acesta a trimis o fotocopie a legitimației sale de deputat și a certificatului de alegere ca deputat în Parlamentul European, precum și o declarație prin care recunoaște că conducea vehiculul respectiv la ora indicată. Faptele de care este acuzat dl Siekierski constituie o infracțiune prevăzută la articolul 92a din Codul polon al infracțiunilor administrative coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din Legea privind traficul rutier din 20 iunie 1997.

În cadrul ședinței plenare din 5 octombrie 2015, Președintele Parlamentului a anunțat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare din partea Procurorului General al Republicii Polone prin care se solicită ridicarea imunității dlui Czesław Adam Siekierski.

La 27 octombrie 2015, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Președintele a transmis cererea Comisiei pentru afaceri juridice. La 26 noiembrie 2015, dl Czesław Adam Siekierski a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

2. Legislația și procedura privind imunitatea deputaților în Parlamentul European

Articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează următoarele:

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

(a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Dat fiind faptul că ridicarea imunității este solicitată pentru Polonia, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a), se aplică legislația polonă privind imunitatea parlamentară. Articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone stipulează că răspunderea penală a unui deputat sau a unui senator nu poate fi angajată fără acordul Seimului sau, respectiv, al Senatului. În conformitate cu articolul 7b alineatul (1) din Legea din 9 mai 1996 privind îndeplinirea atribuțiilor membrilor parlamentului și ai senatului polon, procurorul general trebuie să depună la Ministerul Justiției o cerere de acord în vederea angajării responsabilității penale a unui deputat sau senator într-o cauză având ca obiect o infracțiune urmărită în cadrul unei acțiuni publice. Articolul 7c alineatul (1) din același act stipulează însă că cererea de încuviințare a angajării răspunderii penale a unui deputat sau a unui senator se înaintează Președintelui Seimului sau Președintelui Senatului, care transmite cererea organismului competent spre examinare, în conformitate cu regulamentul de procedură al Seimului sau Senatului, aducând totodată cuprinsul cererii la cunoștința deputatului sau a senatorului în cauză.

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European stipulează următoarele:

Articolul 6

Ridicarea imunității

(1) În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate în prezentul articol.

(...)

Articolul 9

Proceduri privind imunitatea

(1) Orice cerere adresată Președintelui de către o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat, sau de către un deputat sau un fost deputat în vederea apărării privilegiilor și imunităților, se anunță în Parlament și se transmite comisiei competente.

Deputatul sau fostul deputat poate fi reprezentat de un alt deputat. Cererea nu poate fi adresată de către un alt deputat fără acordul deputatului în cauză.

(2) Comisia examinează fără întârziere, dar ținând cont de complexitatea lor relativă, cererile de ridicare a imunității sau de apărare a privilegiilor și imunităților.

(3) Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor

(4) Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea.

(5) Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

Deputatul nu asistă la dezbaterile privind cererea de ridicare sau de apărare a imunității sale, cu excepția audierii propriu-zise.

Președintele comisiei invită deputatul la audiere, precizând data și ora. Deputatul poate renunța la dreptul de a fi audiat.

Dacă deputatul nu se prezintă la audierea la care a fost invitat, se consideră că a renunțat la dreptul de a fi audiat, cu excepția cazului în care deputatul a anunțat că nu poate participa la audiere la data și ora indicate, motivând această imposibilitate. Președintele comisiei decide dacă motivele invocate justifică absența, neexistând posibilitatea atacării acestei decizii.

Dacă decide că absența este justificată, președintele comisiei îl invită pe deputat la audiere la o altă dată și oră. Dacă deputatul nu dă curs celei de-a doua invitații la audiere, procedura continuă fără audierea deputatului. Nu se acceptă noi justificări pentru neprezentare sau noi cereri de audiere.

(...)

(7) Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(...)

3. Motivarea deciziei propuse

Pe baza faptelor menționate mai sus, cazul de față se califică pentru aplicarea articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. Conform dispozițiilor acestui articol, pe teritoriul național, deputații beneficiază de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului respectiv. În acest sens, articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția polonă afirmă că procedurile penale împotriva unui deputat în Sejm sau a unui senator nu pot fi deschise fără o autorizare prealabilă din partea camerei din care acesta face parte. Prin urmare, este necesară o decizie a Parlamentului European în ceea ce privește începerea sau neînceperea urmăririi penale împotriva dlui Siekierski.

Pentru a hotărî ridicarea, sau nu, a imunității parlamentare, Parlamentul European aplică propriile principii consacrate. Unul dintre aceste principii este că imunitatea se ridică de obicei atunci când infracțiunea se încadrează la articolul 9 din Protocolul nr. 7, cu condiția să nu existe niciun fumus persecutionis, adică nicio suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că respectiva cauză este adusă în fața justiției cu intenția de a aduce prejudicii politice deputatului în cauză.

În cazul de față, cererea de ridicare a imunității dlui Siekierski a fost transmisă ca urmare a unei presupuse infracțiuni de depășire a vitezei maxime permise într-o zonă rezidențială. Din dosar reiese că dl Siekierski a admis că conducea vehiculul la momentul indicat, însă nu precizează în formularul respectiv dacă a acceptat sau a refuzat amenda. Din circumstanțele cauzei reiese că presupusa infracțiune și urmărirea penală subsecventă nu au, în mod evident, nicio legătură cu poziția dlui Siekierski de deputat în Parlamentul European și că nu există nicio dovadă de fumus persecutionis.

4. Concluzie

Pe baza considerațiilor de mai sus și în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European ridicarea imunității parlamentare a dlui Czesław Adam Siekierski.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	11.1.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	14 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Laura Ferrara, Mary Honeyball, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda
Membri supleanți prezenți la votul final	Pascal Durand, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Constance Le Grip, Virginie Rozière

• [1]  (Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, C-101/63, ECLI:EU:C:1964:28; Hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, C-149/85, ECLI:EU:C:1986:310; hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)