RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență

12.10.2017 - (COM(2016)0853 – C8-0479/2016 – 2016/0363(COD)) - ***I

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Gunnar Hökmark


Procedură : 2016/0363(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0302/2017
Texte depuse :
A8-0302/2017
Texte adoptate :

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență

(COM(2016)0853 – C8-0479/2016 – 2016/0363(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0853),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0479/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0302/2017),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN[1]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[2],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) a publicat, la 9 noiembrie 2015, Lista termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC) („standardul TLAC”), care a fost aprobată de G-20 în noiembrie 2015. Obiectivul standardului TLAC este acela de a asigura că băncile de importanță sistemică globală (G-SIB), denumite instituții de importanță sistemică globală (G-SII) în cadrul Uniunii, dispun de capacitatea necesară de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru a contribui la garantarea faptului că, în cazul unei rezoluții și în perioada imediat următoare, funcțiile esențiale pot fi îndeplinite în continuare fără ca finanțele publice sau stabilitatea financiară să fie puse în pericol[4]. În comunicarea sa din 24 noiembrie 2015[5], Comisia s-a angajat ca, până la sfârșitul anului 2016, să înainteze o propunere legislativă care să permită punerea în aplicare în dreptul Uniunii a standardului TLAC în termenul convenit la nivel internațional, și anume până în 2019.

(2)  Punerea în aplicare a standardului TLAC în Uniune trebuie să țină seama de cerința minimă existentă specifică fiecărei instituții privind fondurile proprii și pasivele eligibile („MREL”), aplicabilă tuturor instituțiilor din Uniune, astfel cum este prevăzută în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului[6]. Având în vedere că TLAC și MREL urmăresc același obiectiv, și anume garantarea faptului că instituțiile din Uniune au o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor și de recapitalizare, cele două cerințe ar trebui să fie elemente complementare ale unui cadru comun. Din punct de vedere operațional, Comisia a propus ca nivelul minim armonizat al standardului TLAC pentru G-SII („cerința minimă TLAC”) să fie introdus în legislația Uniunii prin intermediul unor modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[7], în timp ce majorarea de capital specifică fiecărei instituții aplicabilă în cazul instituțiilor care fac parte din categoria G-SII și cerința specifică fiecărei instituții aplicabilă instituțiilor care nu fac parte din categoria G-SII ar trebui introduse prin modificări specifice aduse Directivei 2014/59/UE și Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului[8]. Dispozițiile relevante ale prezentei directive referitoare la rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență sunt complementare cu cele din actele legislative menționate anterior și din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului[9].

(3)  Statele membre ar trebui să se asigure că instituțiile ▌dispun de o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru a asigura absorbția pierderilor și recapitalizarea în mod rapid și fără impedimente, evitându-se totodată un impact ▌asupra stabilității financiare și asupra contribuabililor. Acest obiectiv ar trebui realizat prin respectarea permanentă de către instituții atât a cerinței minime TLAC care va fi transpusă în dreptul Uniunii printr-o modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cât și a cerinței privind fondurile proprii și pasivele eligibile prevăzute în Directiva 2014/59/UE.

(4)  Conform standardului TLAC, care va fi transpus în dreptul Uniunii printr-o modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, G-SII trebuie să îndeplinească cerința minimă TLAC, cu anumite excepții, utilizând pasive subordonate al căror rang în caz de insolvență este inferior pasivelor excluse din TLAC („cerința de subordonare”). În conformitate cu standardul TLAC, subordonarea ar trebui realizată prin intermediul efectelor juridice ale unui contract („ subordonare contractuală”), al legislației dintr-o anumită jurisdicție („subordonare legală”) sau al unei anumite structuri corporative („subordonare structurală”). În cazurile prevăzute în Directiva 2014/59/UE, instituțiile care intră în domeniul de aplicare al acestei directive ar trebui să își îndeplinească cerința specifică fiecăreia dintre ele prin pasive subordonate, astfel încât să se reducă la minimum riscul introducerii de acțiuni în instanță de către creditorii care consideră că, în caz de rezoluție, pierderile lor sunt mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cadrul unor proceduri obișnuite de insolvență (principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat).

(4a)  Pentru a garanta securitatea juridică a piețelor și pentru a permite constituirea rezervelor necesare, piețele trebuie, de asemenea, să cunoască în timp util criteriile de eligibilitate necesare pentru ca instrumentele să fie considerate ca pasive TLAC sau MREL.

(4b)  În scopul planificării și al securității juridice pentru piețe și pentru instituțiile individuale și pentru a asigura condiții de concurență echitabilă pentru instituții, este necesar să se introducă garanții, în temeiul legislației naționale în vigoare, privind eligibilitatea instrumentelor de datorie emise înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.

(4c)  Pentru a evita deficitele și pentru a asigura condiții de concurență echitabilă între instituții, este necesar să se prevadă păstrarea drepturilor obținute în ceea ce privește eligibilitatea acelor instrumente emise înainte de intrarea în vigoare a criteriilor de eligibilitate.

(5)  O serie de state membre au modificat deja sau sunt în curs de a modifica rangul pe care datoriile cu rang prioritar negarantate îl dețin în temeiul legislației lor naționale în materie de insolvență, pentru a permite instituțiilor din statele respective să respecte în mod mai eficient cerința de subordonare, facilitând astfel procesul de rezoluție.

(6)  Există divergențe semnificative între reglementările adoptate până în prezent la nivel național. Lipsa unor norme armonizate la nivelul Uniunii creează insecuritate atât în rândul instituțiilor ▌emitente, ▌cât și al investitorilor și face mai dificilă aplicarea instrumentului de recapitalizare internă pentru instituțiile transfrontaliere. Acest lucru duce, de asemenea, la denaturarea concurenței pe piața internă, întrucât costurile pe care le suportă instituțiile ▌pentru a respecta cerința de subordonare ▌și costurile pe care le suportă investitorii atunci când cumpără instrumente de datorie emise de instituții pot înregistra variații considerabile de la un stat membru la altul.

(7)  În Raportul său privind uniunea bancară, Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru a reduce și mai mult riscurile juridice ale plângerilor formulate în temeiul principiului potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat în raport cu procedurile normale de insolvență și, în concluziile sale din 17 iunie 2016[10], Consiliul a invitat Comisia să prezinte o propunere privind o abordare comună a ierarhiei creditorilor băncilor, în vederea consolidării securității juridice în caz de rezoluție.

(8)  Prin urmare, este necesar să se elimine obstacolele semnificative în calea funcționării pieței interne și să se evite denaturarea concurenței care rezultă din lipsa de armonizare a normelor Uniunii privind ierarhia creditorilor băncilor și să se ia măsuri pentru a se preîntâmpina apariția unor astfel de obstacole și denaturări în viitor. Prin urmare, temeiul juridic adecvat pentru prezenta directivă ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(9)  Pentru a reduce la minimum atât costurile pe care trebuie să le suporte instituțiile de credit și firmele de investiții pentru a respecta cerința de subordonare, cât și eventualul impact negativ asupra costurilor de finanțare ale acestora, prezenta directivă ar trebui să le permită statelor membre să păstreze actuala categorie de datorii cu rang prioritar negarantate, care se situează pe cea mai înaltă poziție în ierarhia instrumentelor de datorie în caz de insolvență și a căror emisiune este mai puțin costisitoare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții decât emisiunea oricăror alte pasive subordonate. Prezenta directivă ar trebui să prevadă însă obligația ca statele membre să creeze o nouă clasă de active constituită din datorii cu rang prioritar „neprivilegiate” care, în caz de rezoluție, ar trebui recapitalizate intern numai după alte instrumente de capital, dar înainte de alte pasive cu rang prioritar. Instituțiile de credit și firmele de investiții ar trebui să fie în continuare libere să emită instrumente de datorie în ambele categorii, însă doar categoria datoriilor de rang superior „neprivilegiate” ar trebui să fie eligibilă pentru respectarea cerinței de subordonare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2014/59/UE. Astfel, instituțiile de credit și firmele de investiții ar putea să utilizeze pentru finanțare sau din orice alt motiv operațional instrumentele de datorie cu rang prioritar mai puțin costisitoare și să emită instrumente de datorie din noua categorie de instrumente cu rang prioritar „neprivilegiate” pentru a respecta cerința de subordonare.

(10)  Pentru a se asigura că noua categorie de instrumente de datorie cu rang prioritar „neprivilegiate” îndeplinește criteriile de eligibilitate, astfel cum sunt descrise în standardul TLAC și astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2014/59/UE, sporind în felul acesta securitatea juridică, statele membre ar trebui să se asigure că aceste instrumente de datorie nu sunt instrumente financiare derivate și nu conțin instrumente derivate încorporate și că documentele contractuale relevante referitoare la emisiunea acestora, respectiv prospectul, după caz, precizează în mod explicit rangul inferior pe care îl ocupă în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere niciunei cerințe din legislația națională de a înscrie instrumentele de datorie în registrul societății emitentului, astfel încât pasivele să poată îndeplini condițiile pentru categoria de instrumente de datorie cu rang prioritar „neprivilegiate” în conformitate cu prezenta directivă.

(11)  Pentru a consolida securitatea juridică pentru investitori, statele membre ar trebui să se asigure că, în legislația lor națională în materie de insolvență, instrumentele de datorie cu rang prioritar obișnuite și alte pasive cu rang prioritar negarantate obișnuite care nu sunt instrumente de datorie au un rang de prioritate superior noii categorii de instrumente de datorie cu rang prioritar „neprivilegiate” ▐. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că noua categorie de instrumente de datorie cu rang prioritar „neprivilegiate” are un rang de prioritate superior instrumentelor de fonduri proprii și oricăror alte pasive subordonate ▐.

(12)  Dat fiind că obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unor norme armonizate de ierarhizare în caz de insolvență a instrumentelor de datorie negarantate în sensul cadrului de redresare și de rezoluție al Uniunii, în special în ceea ce privește asigurarea unui regim credibil de recapitalizare internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. În special, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere altor opțiuni prevăzute în standardul TLAC pentru respectarea cerinței de subordonare.

(13)  Este oportun ca modificările aduse Directivei 2014/59/UE prevăzute în prezenta directivă să se aplice creanțelor negarantate care rezultă din instrumente de datorie emise începând cu data de la care se aplică prezenta directivă▐. Cu toate acestea, din motive de securitate juridică și pentru a diminua cât mai mult costurile aferente tranziției, statele membre ar trebui să se asigure că, în caz de insolvență, rangul tuturor creanțelor negarantate restante care rezultă din instrumente de datorie pe care instituțiile▐ le-au emis înainte de această dată este reglementat de actele legislative ale statelor membre, astfel cum erau adoptate la 31 decembrie 2016. În măsura în care anumite acte legislative naționale, astfel cum erau adoptate la 31 decembrie 2016, au abordat deja obiectivul de a permite instituțiilor să emită pasive subordonate, o parte sau toate creanțele negarantate restante care rezultă din instrumente de datorie emise înainte de data aplicării prezentei directive ar trebui să aibă, în caz de insolvență, același rang ca instrumentele de datorie cu rang prioritar „neprivilegiate” emise în conformitate cu condițiile prevăzute în prezenta directivă. În plus, în perioada cuprinsă între 31 decembrie 2016 și data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre își pot adapta actele legislative naționale care reglementează, în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență, rangul creanțelor negarantate rezultate din instrumente de datorie emise după data aplicării actelor legislative respective, în scopul respectării condițiilor prevăzute în prezenta directivă. În astfel de cazuri, numai creanțele negarantate rezultate din instrumentele de datorie emise înainte de aplicarea noului act legislativ național în cauză ar trebui să fie reglementate în continuare de actele legislative ale statelor membre, astfel cum erau adoptate la 31 decembrie 2016.

(13a)  Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să prevadă că prezenta directivă ar trebui să se aplice în continuare în cazul în care entitățile emitente nu mai intră sub incidența cadrului de rezoluție al Uniunii, în special ca urmare a cesionării activităților lor de creditare sau de investiții unei părți terțe.

(13b)  Prezenta directivă armonizează rangul acordat creanțelor negarantate rezultate din instrumente de datorie în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență și nu acoperă rangul acordat depozitelor în caz de insolvență într-o măsură mai mare decât dispozițiile existente aplicabile din Directiva 2014/59/UE. Prin urmare, prezenta directivă nu aduce atingere actelor legislative naționale ale statelor membre care reglementează procedurile obișnuite de insolvență și care se referă la rangul acordat depozitelor în caz de insolvență, nearmonizat prin Directiva 2014/59/UE, indiferent de modul de stabilire a rangului depozitelor în cadrul procedurilor de insolvență și de datele acestora.

(13c)  Prezenta directivă armonizează rangul acordat creanțelor negarantate rezultate din instrumente de datorie în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență și nu acoperă rangul acordat depozitelor în caz de insolvență într-o măsură mai mare decât dispozițiile existente aplicabile din Directiva 2014/59/UE. Prin urmare, prezenta directivă nu aduce atingere actelor legislative naționale ale statelor membre care reglementează procedurile obișnuite de insolvență și care se referă la rangul acordat depozitelor în caz de insolvență, nearmonizat prin Directiva 2014/59/UE. Până la ... [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia ar trebui să revizuiască aplicarea Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește rangul acordat depozitelor în caz de insolvență și să evalueze în special necesitatea unor modificări ulterioare ale acesteia.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 2014/59/UE

-1.  La articolul 2 alineatul (1), punctul 48 se înlocuiește cu următorul text:

„48. „instrumente de datorie”:

(i)  în sensul articolului 63 alineatul (1) literele (g) și (j), înseamnă obligațiuni și alte forme de datorii transferabile, instrumente care creează sau recunosc o datorie și instrumente care dau dreptul de a achiziționa instrumente de datorie, iar

(ii)  în sensul articolului 108, înseamnă obligațiuni și alte forme de datorii transferabile și instrumente care creează sau recunosc o datorie.”

  ▐

1a.  Titlul articolului 108 se înlocuiește cu următorul text:

„Rangul acordat▐ în ierarhia în materie de insolvență

1b.  La articolul 108, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)  Statele membre se asigură că în dreptul intern care reglementează procedurile obișnuite de insolvență:

(a)  următoarele depozite au același rang de prioritate care este superior rangului acordat creanțelor deținute de creditorii obișnuiți▐ negarantați:

(i)  acea parte din depozitele eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii care depășește nivelul de acoperire prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE;

(ii)  depozitele persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii, care ar fi depozite eligibile dacă nu ar fi fost făcute prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale unor instituții stabilite în Uniune;

(b)  următoarele depozite au același rang de prioritate care este superior rangului acordat în temeiul literei (a) și rangului oricăror alte pasive negarantate obișnuite:

(i)  depozitele acoperite;

(ii)  schemele de garantare a depozitelor subrogate în drepturile și obligațiile deponenților aflați în insolvență care beneficiază de acoperire.”

2.  La sfârșitul articolului 108 se adaugă următoarele alineate:

„(2)  Statele membre se asigură că, în cazul entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d), creanțele negarantate obișnuite au, în dreptul intern care reglementează procedurile obișnuite de insolvență, un rang de prioritate superior creanțelor negarantate care rezultă din instrumentele de datorie care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  au o scadență contractuală inițială de cel puțin un an;

(b)  nu conțin instrumente financiare derivate încorporate și nici nu sunt instrumente financiare derivate;

(c)  documentele contractuale relevante și, după caz, prospectul care se referă la emisiunea acestor instrumente de datorie precizează în mod explicit rangul inferior acordat în temeiul prezentului alineat.

3.  Statele membre se asigură că creanțele negarantate▐ rezultate din instrumentele de datorie care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) au, în cadrul legislației naționale care reglementează procedurile obișnuite de insolvență, un rang de prioritate superior rangului de prioritate al creanțelor rezultate din instrumentele menționate la articolul 48 alineatul (1) literele (a)-(d).

4.  Fără a aduce atingere alineatelor (4b) și (4c), statele membre se asigură că actele lor legislative naționale care reglementează procedurile obișnuite de insolvență, astfel cum erau adoptate la [31 decembrie 2016], se aplică rangului acordat în procedurile obișnuite de insolvență creanțelor negarantate ▐ care rezultă din instrumente de datorie emise de entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) înainte de data intrării în vigoare a măsurilor de transpunere în legislația națională a [prezentei directive ▐ ].

4a.  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a defini în ce constau instrumentele financiare derivate încorporate, menționate la alineatul (2) litera (b).

ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

4b.  În cazul în care, în perioada cuprinsă între 31 decembrie 2016 și [data intrării în vigoare a prezentei directive], un stat membru a adoptat un act legislativ național care reglementează rangul acordat în procedurile obișnuite de insolvență creanțelor negarantate rezultate din instrumente de datorie emise după data aplicării unui astfel de act legislativ național, alineatul (4) al prezentului articol nu se aplică creanțelor rezultate din instrumente de datorie emise după data intrării în vigoare a respectivului act legislativ național, cu condiția respectării tuturor condițiilor de mai jos:

(a)  actul legislativ național respectiv prevede că, în cazul entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d), creanțele negarantate obișnuite au, în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență, un rang de prioritate superior rangului creanțelor negarantate care rezultă din instrumentele de datorie care îndeplinesc următoarele condiții:

(i)  au o scadență contractuală inițială de cel puțin un an;

(ii)  instrumentele de datorie nu conțin instrumente financiare derivate încorporate și nici nu sunt instrumente financiare derivate; iar

(iii)  documentele contractuale relevante și, după caz, prospectul care se referă la emisiunea acestor instrumente de datorie precizează în mod explicit rangul inferior acordat în temeiul dreptului aplicabil;

(b)  în temeiul legislației naționale aplicabile, creanțele negarantate rezultate din instrumente de datorie care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (a) de la prezentul alineat au, în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență, un rang de prioritate superior rangului creanțelor rezultate din instrumentele menționate la articolul 48 alineatul (1) literele (a)-(d).

La [data intrării în vigoare a măsurilor de transpunere în legislația națională a prezentei directive], creanțele negarantate rezultate din instrumente de datorie, menționate la litera (b), au același rang de prioritate ca cel menționat la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și la alineatul (3).

4c.  Statele membre care au adoptat, înainte de 31 decembrie 2016, un act legislativ național care reglementează procedurile obișnuite de insolvență, în temeiul căruia creanțele negarantate rezultate din instrumente de datorie emise de entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) sunt împărțite în două sau mai multe ranguri de prioritate diferite sau rangul de prioritate al creanțelor negarantate rezultate din astfel de instrumente de datorie se modifică în raport cu toate celelalte creanțe negarantate obișnuite de același rang, pot prevedea ca instrumentele de datorie cu cel mai scăzut rang de prioritate dintre respectivele creanțe negarantate obișnuite să aibă același rang ca cel al creanțelor care îndeplinesc condițiile de la alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și de la alineatul (3).”

Articolul 2Transpunere

1.  Statele membre asigură intrarea în vigoare, până la... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul măsurilor respective.

Statele membre aplică aceste măsuri de la data intrării lor în vigoare în dreptul național, dată care nu poate fi ulterioară datei de... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

2.  Atunci când statele membre adoptă măsurile menționate la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2a.  Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care măsurile naționale ale statelor membre aflate în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive sunt conforme cu prezenta directivă. În astfel de cazuri, statele membre informează Comisia în consecință.

3.  Statele membre comunică Comisiei și ABE textul principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 2 aRevizuirea

Până la ... [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia revizuiește aplicarea articolului 108 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE. Comisia evaluează în special necesitatea unor modificări ulterioare în ceea ce privește rangul acordat depozitelor în caz de insolvență. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în această privință.

Articolul 3Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European  Pentru Consiliu

Președintele  Președintele

  • [1] * Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
  • [2]   JO C , , p. .
  • [3]   JO C , , p. .
  • [4]    Principii privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a băncilor de importanță sistemică globală (G-SIB) în cadrul procedurilor de rezoluție, Consiliul pentru Stabilitate Financiară, 9 noiembrie 2015.
  • [5]   Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către finalizarea Uniunii bancare”, 24.11.2015, COM(2015) 587 final.
  • [6]   Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, JO L 173, 12.6.2014, p. 190.
  • [7]   Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, JO L 176, 27.6.2013, p. 1.
  • [8]   Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, JO L 225, 30.7.2014, p. 1.
  • [9]   Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, JO L 176, 27.6.2013, p. 338.
  • [10]   Concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind o foaie de parcurs pentru finalizarea uniunii bancare: http://www.consilium.europa.eu/press-releases-pdf/2016/6/47244642837_en.pdf

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență

Referințe

COM(2016)0853 – C8-0479/2016 – 2016/0363(COD)

Data prezentării la PE

23.11.2016

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

16.1.2017

 

 

 

Comisii sesizate pentru avizare

Data anunțului în plen

BUDG

16.1.2017

JURI

16.1.2017

 

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

BUDG

8.12.2016

JURI

31.1.2017

 

 

Raportor

Data numirii

Gunnar Hökmark

24.11.2016

 

 

 

Examinare în comisie

28.2.2017

25.4.2017

3.5.2017

11.7.2017

 

25.9.2017

 

 

 

Data adoptării

10.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

48

6

0

Membri titulari prezenți la votul final

Burkhard Balz, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Thierry Cornillet, Esther de Lange, Fabio De Masi, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Barbara Kappel, Wajid Khan, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Sander Loones, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Sirpa Pietikäinen, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Alain Cadec, Andrea Cozzolino, Ashley Fox, Doru-Claudian Frunzulică, Sophia in ‘t Veld, Thomas Mann, Luigi Morgano, Michel Reimon, Lieve Wierinck

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Judith Sargentini

Data depunerii

13.10.2017

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

48

+

ALDE

Thierry Cornillet, Sophia in ‘t Veld, Petr Ježek, Lieve Wierinck

ECR

Ashley Fox, Sander Loones, Stanisław Ożóg, Pirkko Ruohonen-Lerner, Kay Swinburne,

ENF

Barbara Kappel

PPE

Burkhard Balz, Alain Cadec, Markus Ferber, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Ivana Maletić, Thomas Mann, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Theodor Dumitru Stolojan, Tom Vandenkendelaere, Esther de Lange

S&D

Pervenche Berès, Udo Bullmann, Andrea Cozzolino, Jonás Fernández, Doru-Claudian Frunzulică, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Cătălin Sorin Ivan, Wajid Khan, Olle Ludvigsson, Costas Mavrides, Luigi Morgano, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Jakob von Weizsäcker

VERTS/ALE

Michel Reimon, Judith Sargentini, Molly Scott Cato, Ernest Urtasun

6

-

EFDD

Marco Valli

ENF

Bernard Monot, Marco Zanni

GUE/NGL

Fabio De Masi, Marisa Matias, Miguel Viegas

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri