Articolul 99 : Procedura de aprobare

1.   În cazul în care Parlamentul este invitat să își dea aprobarea pentru un act obligatoriu din punct de vedere juridic, comisia competentă îi prezintă o recomandare pentru adoptarea sau respingerea actului propus.

Recomandarea include referiri, însă nu include considerente. Amendamentele în comisie sunt admisibile doar dacă vizează inversarea recomandării propuse de raportor.

Recomandarea poate fi însoțită de o scurtă expunere de motive. Această expunere de motive care ține de responsabilitatea raportorului și nu se supune la vot. Dispozițiile articolului 52a alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

2.   Dacă este necesar, comisia competentă poate depune, de asemenea, un raport care conține o propunere de rezoluție fără caracter legislativ stabilind motivele pentru care Parlamentul ar trebui sau nu ar trebui să își dea aprobarea și, după caz, conținând recomandări pentru aplicarea propunerii de act.

3.   Comisia competentă examinează cererea de aprobare fără întârzieri nejustificate. În cazul în care comisia competentă nu a adoptat o recomandare în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu cererea de aprobare, Conferința președinților poate include chestiunea pentru examinare pe ordinea de zi a unei perioade de sesiune ulterioare sau, în cazurile justificate corespunzător, poate decide să prelungească termenul de șase luni.

4.   Parlamentul se pronunță cu privire la propunerea de act printr-un vot unic privind aprobarea, indiferent dacă recomandarea comisiei competente vizează aprobarea sau respingerea actului în cauză, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Dacă nu se obține majoritatea necesară, se consideră că actul propus a fost respins.

5.   În cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului, comisia competentă poate, în orice moment, să prezinte Parlamentului un raport interimar, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a propunerii de act.