Index 
Texte adoptate
Joi, 27 septembrie 2007 - Strasbourg
Biblioteci digitale
 Eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare
 Punerea în aplicare a deciziei Consiliului privind un moratoriu asupra pedepsei cu moartea
 Operaţiunea PESA în estul Ciadului şi în nordul Republicii Centrafricane
 Birmania
 Obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere
 Punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică
 Egalitatea între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană (2007)

Biblioteci digitale
PDF 291kWORD 69k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind "i2010: Spre o bibliotecă digitală europeană" (2006/2040(INI))
P6_TA(2007)0416A6-0296/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "i2010: Biblioteci digitale" (COM(2005)0465),

–   având în vedere Recomandarea 2006/585/CE din 24 august 2006 a Comisiei privind digitalizarea şi accesibilitatea on-line a materialului cultural şi conservarea digitală(1),

–   având în vedere concluziile Consiliului privind digitalizarea şi accesibilitatea on-line a materialului cultural şi conservarea digitală(2),

–   având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale drepturilor de autor şi ale drepturilor conexe în societatea informaţională(3),

–   având în vedere raportul din 18 aprilie 2007 al grupului de experţi la nivel înalt privind drepturile de autor, conservarea digitală, precum şi operele orfane şi epuizate,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "informaţia ştiinţifică în era digitală: acces, diseminare şi păstrare" (COM(2007)0056),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0296/2007),

A.   întrucât cultura este un factor de reunire, schimb şi partaj care contribuie la apropierea Uniunii Europene de cetăţenii săi şi la favorizarea consolidării şi exprimării unei veritabile identităţi europene;

B.   întrucât este necesar să garantăm promovarea, protejarea şi difuzarea cât mai amplă a bogăţiei şi a diversităţii patrimoniului cultural european;

C.   întrucât statele membre şi instituţiile culturale, în special bibliotecile, joacă un rol decisiv în acest domeniu atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional şi local;

D.   întrucât este necesar să se ia în considerare dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii şi evoluţia practicilor culturale determinată de acestea;

E.   întrucât, într-adevăr, internetul a devenit pentru un număr mare de cetăţeni, în special pentru tineri, unul dintre principalele mijloace de acces la cunoştinţe şi competenţe;

F.   întrucât, în acest context digital, este primordial să se garanteze accesul tuturor la patrimoniul cultural european şi să se asigure conservarea acestuia pentru generaţiile viitoare, contribuind astfel la construirea memoriei noastre colective;

G.   întrucât digitalizarea la scară largă şi accesibilitatea on-line a patrimoniului cultural european constituie principalele mijloace pentru a realiza acest lucru;

H.   întrucât patrimoniul cultural european reflectă diversitatea Europei şi întrucât, prin urmare, accesul la acest patrimoniu trebuie să fie multilingv;

I.   întrucât este necesară punerea în aplicare a unor politici coerente în domeniul digitalizării şi conservării operelor digitale pentru a evita pierderea irecuperabilă a conţinuturilor culturale, respectând cu stricteţe drepturile de autor şi drepturile conexe;

J.   întrucât, dincolo de calităţile sale culturale intrinseci, digitalizarea patrimoniului cultural european va aduce beneficii şi altor sectoare de activitate, în special educaţiei, ştiinţei, cercetării, turismului şi mass-mediei;

K.   întrucât digitalizarea masivă a conţinuturilor culturale nu a urmărit să înlocuiască sau să intre în concurenţă cu materialele culturale tradiţionale, ci să producă, în acelaşi timp cu acestea, materiale digitale fiabile şi de calitate;

L.   întrucât tehnologia digitală constituie, printre altele, un instrument remarcabil în slujba persoanelor cu handicap, care permite adaptarea conţinuturilor la nevoile acestora;

M.   întrucât totuşi numai o infimă parte din patrimoniul cultural european este, în prezent, digitalizată şi întrucât statele membre progresează în ritmuri foarte diferite;

N.   întrucât finanţările publice alocate digitalizării în masă sunt insuficiente pentru a răspunde unui proiect de o asemenea anvergură;

O.   întrucât iniţiativele privind digitalizarea rămân foarte fragmentare şi întrucât majoritatea experienţelor dobândite deja la nivel comunitar este încă necunoscută şi nu oferă un acces simplu, direct şi multilingv la toate operele care alcătuiesc patrimoniul cultural european;

P.   întrucât este necesară introducerea unui instrument pentru "publicul larg", care să garanteze accesul universal şi imediat la patrimoniul cultural european, fără cea mai mică constrângere de deplasare şi să favorizeze accelerarea digitalizării;

Q.   întrucât, în această privinţă, trebuie sprijinite iniţiativele europene existente, care vor contribui la dezvoltarea iniţială a bibliotecii digitale europene, precum TEL (Biblioteca europeană) care oferă deja un acces la documentele din colecţiile bibliotecilor naţionale europene şi care permite, în special, efectuarea unor căutări în resursele digitale sau bibliografice oferite de douăzeci şi trei din cele patruzeci şi şapte de biblioteci naţionale, proiectul TEL-ME-MOR care tinde să favorizeze integrarea celor zece biblioteci naţionale din noile state membre, proiectul EDL care urmăreşte integrarea altor nouă biblioteci naţionale în cadrul UE-AELS, şi proiectul Europeana, care reuneşte bibliotecile naţionale din Franţa, Ungaria şi Portugalia,

Biblioteca digitală europeană, imaginea Europei unite în diversitatea ei

1.   recomandă crearea, pe etape, a unei biblioteci digitale europene, sub forma unui punct de acces unic, direct şi multilingv la patrimoniul cultural european;

2.   subliniază faptul că, dacă obiectivul acesteia este acela de a ajunge, în cele din urmă, să creeze un instrument care să acopere toate categoriile de material cultural, precum materialele audiovizuale, biblioteca digitală europeană trebuie să se concentreze, pentru început, asupra potenţialului oferit de materialul scris scutit de redevenţe;

3.   invită, în acest scop, toate bibliotecile europene să pună la dispoziţia bibliotecii digitale europene operele neprotejate prin drepturi de autor de care acestea dispun sub formă digitală;

4.   invită universităţile europene şi celelalte instituţii de învăţământ superior să permită accesul la teze de doctorat şi alte lucrări ştiinţifice ale căror teme şi discipline sunt legate de patrimoniul cultural european, în condiţii care urmează să fie stabilite şi respectând în totalitate drepturile de autor;

5.   invită celelalte instituţii culturale europene, inclusiv pe cele regionale şi locale, să participe la acest proiect pentru ca acesta să fie reprezentativ pentru bogăţia şi diversitatea culturii europene; îndeamnă, de altfel, muzeele să îşi digitalizeze arhivele pentru a putea fi integrate în acest proiect;

6.   subliniază, de altfel, faptul că biblioteca digitală europeană nu urmăreşte difuzarea exclusivă a materialelor, ci coordonarea accesului la operele digitalizate;

7.   încurajează alegerea şi utilizarea unor norme comune, pe baza unor formate existente şi adaptate, pentru a asigura interoperabilitatea materialelor, necesară pentru buna funcţionare a bibliotecii digitale europene prin adoptarea progresivă a unor limbaje de meta-date stabilizate (Dublin Core, etc.);

8.   încurajează statele membre să îşi continue eforturile şi să accelereze ritmul digitalizării materialelor culturale pentru a realiza o cantitate suficientă de materiale;

9.   încurajează, în acest scop, statele membre să elaboreze, în colaborare cu instituţiile culturale, planuri de digitalizare la nivel naţional sau regional, pentru a întocmi un plan european al tuturor activităţilor de digitalizare şi pentru a permite dezvoltarea unor astfel de sinergii, încercându-se în permanenţă să se evite dublarea eforturilor şi a cheltuielilor a numeroase instituţii publice şi private în procesul de digitalizare a fondurilor lor, fiind de la sine înţeles faptul că este absolut necesar să se inventarieze lucrările deja efectuate pentru fiecare tip de instituţie;

10.   încurajează o strânsă cooperare între statele membre şi instituţiile culturale, precum şi un schimb de bune practici privind atât digitalizarea şi accesibilitatea operelor cât şi conservarea lor digitală;

11.   subliniază, printre altele, faptul că biblioteca digitală europeană va înlesni cercetarea în domeniul digitalizării, interoperabilităţii şi conservării digitale, în special prin intermediul centrelor de competenţă create de Comisie, din moment ce biblioteca digitală europeană nu poate exista fără o componentă puternică în domeniul cercetării şi dezvoltării;

12.   subliniază că este necesar să se sprijine inovaţia şi cercetarea în domeniul multilingvismului;

13.   reaminteşte că, dacă programele comunitare nu permit finanţarea procesului de digitalizare ca atare, este necesară dezvoltarea unor noi modalităţi de finanţare, inclusiv în parteneriat cu sectorul privat evitând, pe cât posibil, o digitalizare diferenţiată pe mai multe viteze între statele membre;

Structura şi conţinutul bibliotecii digitale europene - Un punct de acces multilingv comun la patrimoniul cultural european

14.   încurajează crearea unei interfeţe comune care să permită accesul la un conţinut cu o calitate şi fiabilitate garantate prin intermediul unui motor de căutare integrat care să constituie un instrument de căutare în meta-informaţii şi de căutare directă în text în cazul documentelor stocate în format text;

15.   subliniază importanţa realizării unei interfeţe multilingve care să permită accesul direct la materialele căutate în toate limbile Uniunii Europene, asigurând astfel, pe lângă o căutare obişnuită după autor sau titlu, o căutare după subiect sau cuvinte-cheie, caz în care rezultatele vor trebui să cuprindă datele referitoare la toate bibliotecile partenere şi în toate limbile catalogului;

16.   în plus, încurajează crearea unor funcţionalităţi inovatoare, moderne şi adaptate tuturor vizitatorilor;

17.   subliniază interesul de a concepe şi organiza biblioteca digitală europeană plecând de la un ansamblu de resurse şi capacităţi tehnice susceptibile să faciliteze crearea, cercetarea şi utilizarea informaţiei şi de a nu se rezuma la un catalog digital al operelor europene;

18.   precizează, de altfel, faptul că patrimoniul cultural european nu ar trebui să fie limitat la totalitatea operelor proprii Uniunii Europene, ci să se ia în considerare şi contribuţia culturală a altor ţări europene;

19.   precizează, printre altele, că, deşi patrimoniul cultural european este compus în mare parte din opere care aparţin domeniului public, acesta nu se limitează numai la această categorie;

20.   reaminteşte, în consecinţă, că este necesar să se facă distincţie între operele care aparţin domeniului public şi cele protejate prin drept de autor, inclusiv operele orfane şi operele epuizate, şi să se prevadă modele diferite pentru fiecare dintre ele, adaptate fiecărui sector de activitate;

21.   aprobă crearea grupului de experţi la nivel înalt menţionat anterior şi susţine, în special, propunerile acestuia care urmăresc repertorierea operelor orfane şi epuizate şi elaborarea unor mecanisme care să faciliteze căutarea titularilor drepturilor.

22.   subliniază faptul că propunerile formulate de către grupul de experţi la nivel înalt în primul său raport privesc, în principal, domeniul editării de cărţi, şi că extinderea acestora la alte sectoare va trebui decisă în colaborare cu reprezentanţii acestora;

23.   indică faptul că, într-o a doua etapă, ar trebui ca biblioteca digitală europeană să poată propune, dacă este posibil, pe lângă documentele neprotejate printr-un regim de drept de autor, documente protejate prin dreptul de autor, în strictă conformitate cu legislaţiile naţionale, comunitare şi internaţionale referitoare la proprietatea intelectuală;

24.   subliniază faptul că orice decizie în acest sens va trebui luată în colaborare cu toate părţile interesate, în special cu autorii, editorii şi librarii;

25.   propune ca, accesând biblioteca digitală europeană, utilizatorul să poată localiza documentele digitalizate, în format imagine şi format text, oricare ar fi tipul de document şi să le consulte în mod liber, fie integral în cazul operelor neprotejate prin dreptul de autor, fie sub formă de scurte fragmente în cazul operelor protejate, cu acordul titularilor drepturilor;

26.   propune să se aibă în vedere posibilitatea de a răsfoi virtual operele protejate prin dreptul de autor, prin intermediul unor site-uri specializate care oferă garanţiile de securizate solicitate de către titularii drepturilor;

27.   propune, în acest ultim caz, ca biblioteca digitală europeană să funcţioneze ca un simplu vector al informării;

28.   indică faptul că orice document protejat ar putea fi accesat integral de pe site-uri specializate cu acordul titularilor drepturilor şi în schimbul unei remuneraţii echitabile.

Gestionare şi monitorizare

29.   solicită constituirea unui comitet director, în cadrul căruia instituţiile culturale să joace un rol important şi care să delimiteze priorităţile şi orientările care trebuie acordate bibliotecii digitale europene, asigurând totodată coordonarea, administrarea şi monitorizarea activităţilor acesteia;

30.   încurajează coordonarea grupurilor create de Comisia Europeană, în special grupul de experţi ai statelor membre în domeniul digitalizării şi al conservării digitale şi grupul de experţi la nivel înalt menţionat anterior, pentru a realiza o veritabilă sinergie la nivel european;

31.   sugerează crearea, la nivel european, a unui organism de coordonare, echivalent Bibliotecii europene (TEL), pentru fondurile muzeelor şi arhivelor naţionale, care să genereze elementele digitale de orice natură legate de patrimoniul cultural european pentru a le integra în sistemul de căutare al bibliotecii digitale europene;

32.   subliniază, de altfel, faptul că, dacă va fi integrată în mod coerent în sistemele educative, biblioteca digitală europeană va permite mai uşor sensibilizarea tinerilor europeni şi va putea să îi apropie de patrimoniul lor cultural şi literar, iniţiindu-i în acelaşi timp în domeniul noilor tehnologii şi combătând fractura digitală;

33.   consideră că este absolut necesar să se intensifice schimburile de experienţe şi de bune practici cu alte instituţii europene precum Comisia europeană pentru conservare şi acces (ECPA), cu instituţiile din ţările terţe precum biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, cu asociaţiile internaţionale precum Federaţia internaţională a asociaţiilor bibliotecarilor şi a bibliotecilor (IFLA), cu organizaţiile publice sau private precum "Online Computer Library Center (OCLC)" şi altele, încercându-se, pe cât mai mult posibil, să se utilizeze programe şi soluţii care au fost deja testate şi care sunt operaţionale;

34.   încurajează promovarea, vizibilitatea şi accesarea bibliotecii digitale europene, printr-o comunicare extinsă la toate nivelurile şi prin crearea unei embleme care să permită identificarea acesteia;

35.   recomandă, în acest sens, ca o parte din resursele destinate bibliotecii digitale europene să fie consacrată promovării acesteia în rândul unui public cât mai larg posibil;

36.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 236, 31.8.2006, p. 28.
(2) JO C 297, 7.12.2006, p. 1.
(3) JO L 167, 22.6.2001, p. 10.


Eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare
PDF 371kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare (2007/2113(INI))
P6_TA(2007)0417A6-0326/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată "Eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare" (COM(2006)0481),

–   având în vedere propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a Cadrului european de calificări pentru educaţia continuă (COM(2006)0479),

–   având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în a doua lectură la 25 octombrie 2006 în vederea adoptării deciziei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui program de acţiune în domeniul educaţiei continue(1), şi având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul educaţiei continue(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "Educaţia pentru adulţi: nu este niciodată prea târziu să înveţi" (COM(2006)0614),

–   având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în primă lectură la 26 septembrie 2006 cu privire la propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului privind competenţele esenţiale pentru educaţia continuă(3) şi Recomandarea 2006/962/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele esenţiale pentru educaţia continuă(4),

–   având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în primă lectură la 13 octombrie 2005 cu privire la propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului privind continuarea cooperării europene pentru garantarea calităţii în învăţământul superior(5), şi având în vedere Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene pentru garantarea calităţii în învăţământul superior(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie, precum şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0326/2007),

A.   întrucât, ca reacţie la reducerea bugetelor publice, la provocările globalizării, la schimbările demografice şi la inovaţiile tehnologice, pe întreg teritoriul Europei se pune un accent mai puternic pe sporirea eficacităţii în domeniul educaţiei şi al formării;

B.   întrucât disparităţile considerabile existente între performanţele sistemelor educaţionale din UE, astfel cum s-a arătat în Raportul Pisa din 2003, reprezintă un motiv de îngrijorare;

C.   întrucât acest factor s-ar putea traduce printr-o creştere a disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială a statelor membre şi ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

D.   întrucât dreptul la educaţie reprezintă un principiu recunoscut atât la nivel internaţional, cât şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

E.   întrucât majoritatea sistemelor actuale de educaţie şi de formare reproduc şi adâncesc inegalităţile existente;

F.   întrucât inechitatea existentă în domeniul educaţiei şi al formării implică substanţiale costuri ascunse;

G.   întrucât investiţiile în educaţie şi formare produc beneficii economice şi sociale pe termen lung şi este necesară o planificare pe termen lung a acestora;

H.   întrucât trebuie creată o cultură a evaluării în sistemele de educaţie şi formare, pentru a garanta urmărirea eficientă şi pe termen lung a evoluţiei acestora;

I.   întrucât politicile în domeniul educaţiei şi al formării trebuie asociate politicilor ocupaţionale, economice şi de integrare socială,

J.   întrucât educaţia şi formarea joacă un rol fundamental în procesul de constituire a unei identităţi europene, care are la bază educaţia interculturală şi pacea;

K.   întrucât femeile tinere sunt în continuare mai expuse şomajului decât bărbaţii tineri, cu, în 2006 în UE-27, o rată a şomajului de 18,1% în rândul femeilor tinere faţă de 16,9% în cazul bărbaţilor tineri, şi întrucât femeile sunt mai slab reprezentate în funcţiile de conducere, în ciuda faptului că, în majoritatea statelor membre, numărul femeilor cu un nivel ridicat de educaţie este mai mare decât cel al bărbaţilor,

Eficienţa şi echitatea în procesul de educaţie continuă

1.   susţine procesul de planificare pe termen lung în domeniul educaţiei continue, întrucât investiţiile în acest domeniu produc beneficii economice şi sociale pe termen lung;

2.   recunoaşte că investiţiile destinate unui anumit nivel de educaţie permit dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor la nivelul respectiv şi, totodată, constituie o bază pentru dobândirea unor noi competenţe şi calificări la alte niveluri de educaţie;

3.   susţine obiectivul creării unui cadru european al calificărilor pentru educaţia continuă, care să faciliteze recunoaşterea nivelului educaţional atins şi să permită trecerea transparentă şi clară între diferitele formule de formare;

4.   consideră că trebuie introdusă o cultură a evaluării în sistemele de educaţie şi de formare - din acest motiv, bazele unor politici eficiente pe termen lung trebuie să fie constituite de estimări viabile;

5.   salută eforturile Comisiei în direcţia includerii eficienţei şi echităţii în definirea cadrului indicatorilor şi criteriilor de referinţă pentru urmărirea progreselor realizate în atingerea obiectivelor de la Lisabona;

6.   consideră că, pentru a realiza o analiză a eficacităţii/eficienţei şi a echităţii sistemelor de educaţie din Europa, ar trebui clarificată terminologia, atât în ceea ce priveşte eficacitatea/eficienţa, cât şi echitatea; pentru analizarea echităţii, trebuie incluse caracteristici specifice precum sexul, originea etnică sau handicapul (de altă natură decât socio-economică);

7.   recunoaşte că investiţiile în educaţia continuă, care au drept obiectiv îmbunătăţirea accesului şi a echităţii, favorizează coeziunea socială şi permit persoanelor să găsească soluţii pentru problemele cu care se confruntă, să se adapteze, să-şi consolideze încrederea în forţele proprii şi să facă faţă schimbărilor, ceea ce îmbunătăţeşte dezvoltarea lor personală şi le ajută să depăşească şi alte transformări din viaţa lor;

8.   invită statele membre să pună în aplicare politici şi instrumente în materie de educaţie şi de formare, care să ţină seama de diferenţele de sex, în vederea eliminării inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi în domeniul educaţiei şi al ocupării forţei de muncă şi a eradicării stereotipurilor legate de diferenţele dintre sexe; îndeamnă statele membre să promoveze, în rândul tinerilor, profesiile atipice în funcţie de sex (de exemplu, mai mulţi profesori bărbaţi în învăţământul primar şi mai multe femei în domeniul ştiinţific), inclusiv în rândul copiilor de vârstă mică înaintea vârstei la care se iau deciziile importante în materie de orientare şcolară şi profesională, astfel încât să se reducă segregarea ocupaţională în funcţie de sex; reiterează că colectarea unor date de o mai bună calitate, defalcate pe sex şi vârstă, reprezintă o premisă fundamentală pentru orice politică;

Garantarea eficienţei şi a echităţii în cadrul politicilor educaţionale şi de formare
Educaţia preşcolară: accentul pe educaţia de la vârstele cele mai mici

9.   consideră că eficienţa şi echitatea pot fi obţinute în mod individual dacă investiţiile şi reformele se axează pe primele stadii ale educaţiei;

10.   subliniază nevoia elaborării, încă din faza preşcolară, a unor măsuri menite să încurajeze integrarea copiilor din ţările terţe care îşi au reşedinţa pe teritoriul Uniunii Europene;

11.   invită statele membre să-şi sporească, în mod semnificativ, investiţiile în educaţia preşcolară, inclusiv în grădiniţe, lucru care poate permite crearea, în mod eficient, a unei baze pentru etapele ulterioare ale educaţiei, dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale copiilor şi creşterea nivelului global al competenţelor şi poate determina o creştere notabilă a echităţii sistemului educaţional;

12.   consideră totuşi că este necesară, la nivelul UE, o consolidare a cercetării privind educaţia preşcolară, în special pentru elaborarea unor acţiuni precoce şi precise, în vederea identificării practicilor care produc efectele scontate;

13.   consideră că de formarea adecvată a personalului didactic depinde, în parte, de calitatea educaţiei preşcolare, fiind, astfel, necesară aplicarea unei strategii viabile din punct de vedere financiar, care să îi ofere acestuia o formare orientată către viitor şi de înaltă calitate şi să îi garanteze o carieră satisfăcătoare;

14.   recunoaşte că diversitatea socială trebuie garantată, în clase şi în instituţii, încă din faza preşcolară, pentru a evita o diferenţiere la nivelul programelor de studii şi al perspectivelor;

15.   consideră că pentru o educaţie preşcolară reuşită este importantă implicarea părinţilor, prin intermediul unor programe educaţionale şi de informare (în special în cazul copiilor defavorizaţi)

16.   susţine toate formele de educaţie şi de intervenţie la copiii de vârstă mică (în stadiul în care abilităţile cognitive ale copiilor sunt în dezvoltare), întrucât aceste măsuri au, pe termen lung, rezultatele cele mai importante din întregul proces de educaţie continuă;

17.   invită statele membre să crească numărul de locuri subvenţionate pentru educaţia preşcolară, mărind astfel şansele de acces la sistemul educaţional pentru copiii de vârstă preşcolară a căror situaţie financiară este precară;

Învăţământul primar şi secundar: îmbunătăţirea calităţii învăţământului elementar pentru toţi

18.   subliniază că şcolaritatea obligatorie şi sistemul de formare ar trebui să ofere cunoştinţe de bază şi competenţe cheie; subliniază, în plus, că educaţia şi competenţele cheie adecvate contribuie la asigurarea accesului la valori sociale şi civice fundamentale, la consolidarea coeziunii sociale şi la îmbunătăţirea calificării persoanelor şi, prin urmare, a şanselor de angajare ale acestora;

19.   observă, de asemenea, că rolul şcolii, în special în ceea ce priveşte ciclurile de învăţământ primar şi secundar, este acela de a lua în considerare în primul rând principiile interculturalităţii şi educaţiei pentru pace, valori care caracterizează o identitate europeană;

20.   consideră că o împărţire prematură a elevilor pe categorii are efecte negative asupra eficienţei şi echităţii sistemelor educaţionale;

21.   consideră că egalitatea accesului la o educaţie de calitate pentru persoanele defavorizate poate îmbunătăţi, de asemenea, eficacitatea şi echitatea sistemelor educaţionale europene;

22.   sprijină, pe de altă parte, crearea unor opţiuni flexibile în materie de orientare şcolară la nivelul învăţământului secundar, ceea ce nu ar trebui să excludă alegerea unei filiere diferite în etape educaţionale ulterioare;

23.   îndeamnă statele membre să supravegheze toate parcursurile şcolare, în special în momentele de alegere şi de orientare, şi să garanteze că sistemele lor educaţionale sprijină motivaţia şi eforturile elevilor şi ale studenţilor pentru a asigura dezvoltarea personală a acestora;

24.   având în vedere diferenţele dintre nivelurile de sprijin de care fiecare elev poate beneficia acasă, de-a lungul parcursului său şcolar, precum şi natura uneori foarte inegală a educaţiei oferite, încurajează iniţiativele vizând implicarea părinţilor în procesul educaţional, în vederea reducerii semnificative a riscului unei viitoare excluderi sociale;

25.   invită statele membre să susţină formarea, perfecţionarea şi motivarea cadrelor didactice, precum şi să îmbunătăţească condiţiile calitative ale mediului şcolar, întrucât aceştia sunt factori determinanţi pentru garantarea eficienţei şi a echităţii;

26.   îndeamnă statele membre să promoveze multilingvismul în sistemele de învăţământ, la toate nivelurile, ceea ce ar avea ca efect creşterea mobilităţii pe teritoriul Uniunii Europene, atât a copiilor şi tinerilor, cât şi a adulţilor, crescând astfel eficienţa procesului educaţional în interiorul UE;

27.   încurajează statele membre să sensibilizeze corpul profesoral şi specialiştii din domeniul educaţiei cu privire la egalitatea între sexe, pentru ca aceştia să poată promova respectarea acestui principiu în rândul generaţiei tinere;

Învăţământul universitar: creşterea investiţiilor şi extinderea accesului

28.   recunoaşte că învăţământul universitar este un sector esenţial într-o economie şi o societate bazate pe cunoaştere;

29.   se pronunţă în favoarea modernizării universităţilor, astfel încât învăţământul universitar să devină mai competitiv şi să permită o participare echitabilă a fiecăruia, rămânând, în continuare, eficace şi viabil din punct de vedere financiar;

30.   invită statele membre să sporească eficienţa şi echitatea prin crearea unor condiţii şi stimulente adecvate, care să permită obţinerea unui volum mai mare de investiţii din surse publice şi private;

31.   consideră că învăţământul universitar gratuit nu garantează în mod necesar şi suficient echitatea; solicită, în această privinţă, realizarea unor noi studii, plecând de la ipoteza că cheltuielile de şcolarizare nu reprezintă un aspect izolat, ci aparţin unui ansamblu de factori legaţi de stimulente financiare însoţite de măsuri complementare de susţinere financiară, care pot reduce inechitatea, în ceea ce priveşte accesul la învăţământul universitar, pentru grupurile defavorizate;

32.   subliniază că universităţile trebuie să pună în practică politici globale de informare şi de admitere, pentru a răspunde nevoilor sociale şi economice în evoluţie rapidă;

Învăţământul şi formarea profesională: creşterea calităţii şi a pertinenţei

33.   consideră, în contextul îmbătrânirii populaţiei, că persistenţa unei rate ridicate a şomajului în rândul tinerilor devine o problemă din ce în ce mai serioasă;

34.   susţine, în contextul îmbătrânirii populaţiei, crearea unor mai bune oportunităţi pentru formarea adulţilor, care să le permită să se adapteze mai uşor la cerinţele pieţei forţei de muncă şi să permită, de asemenea, persoanelor mai puţin calificate să se încadreze în procesul educaţional;

35.   subliniază că tinerii cei mai puţin calificaţi întâmpină dificultăţi considerabile la intrarea pe piaţa muncii, sunt cei mai vulnerabili în cazul unor fluctuaţii economice, se confruntă cu un risc sporit de şomaj şi sunt susceptibili de a desfăşura activităţi mai puţin calificate sau ocazionale;

36.   invită statele membre să promoveze accesul femeilor tinere la educaţie şi la formare, în special al celor care provin din regiuni periferice şi categorii vulnerabile, cum ar fi femeile imigrante, femeile aparţinând minorităţilor etnice, femeile cu handicap şi femeile puţin calificate; invită statele membre să identifice cele mai bune practici în domeniu şi să realizeze un schimb al acestora şi îndeamnă partenerii sociali şi întreprinderile private şi publice să elimine orice formă de discriminare, să încurajeze activ formarea profesională la locul de muncă, eliminând toate barierele legate de vârstă, şi să susţină concediile de studii pentru categoriile defavorizate;

37.   invită statele membre să promoveze accesul, în cazul femeilor fără un loc de muncă şi al celor care nu au promovat în cadrul sistemului obligatoriu de învăţământ, la programe de formare pentru adulţi, finanţate din fonduri publice;

38.   invită statele membre să pună în aplicare politici care să faciliteze trecerea tinerilor de la şcoală către locul de muncă, acordând o atenţie specială femeilor tinere, care întâmpină, în general, mai multe dificultăţi; subliniază că îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la educaţie şi formare, precum şi la investiţii la o vârstă tânără au consecinţe asupra integrării tinerilor pe piaţa muncii în etapele ulterioare ale vieţii lor; constată că ar trebui pus în practică un mecanism de evaluare a eficienţei şi a impactului cheltuielilor publice pentru educaţie asupra tinerilor în şomaj, în special asupra femeilor tinere;

39.   invită statele membre să susţină programele de excelenţă în universităţi, deoarece prin crearea de specialişti de înaltă calificare, în multiple domenii, necesarul de pe piaţa forţei de muncă ar fi mai bine acoperit;

40.   atrage atenţia asupra necesităţii de a încuraja, în cadrul sistemelor educaţionale şi de formare, accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la noile tehnologii, pentru a elimina decalajul digital dintre sexe;

41.   îndeamnă statele membre să majoreze numărul şi să consolideze poziţia femeilor în domeniul ştiinţei, ingineriei şi tehnologiei; invită guvernele naţionale să sporească numărul femeilor în funcţii de conducere şi să evalueze progresul prin adoptarea unor obiective calitative şi cantitative;

42.   recomandă îmbunătăţirea accesului la învăţământul universitar şi crearea unor posibilităţi de continuare a studiilor şi de ridicare a nivelului educaţional concomitent cu activitatea profesională;

43.   insistă asupra necesarei flexibilităţi a programelor de formare profesională propuse, care trebuie să ţină seama de cererea de pe piaţa muncii, aceasta fiind o metodă deosebit de eficace de lărgire a posibilităţilor de angajare pentru persoanele defavorizate; consideră, în această privinţă, că investiţiile publice trebuie să se concentreze pe grupurile ţintă cele mai defavorizate, deoarece ele sunt cele care beneficiază cel mai puţin de o formare continuă;

44.   invită statele membre să propună, în cooperare cu instituţiile de învăţământ superior sau profesional, o organizare flexibilă a studiilor, pentru a răspunde mai eficient necesităţilor tinerilor, bărbaţi şi femei, care desfăşoară în paralel o activitate sau îşi asumă responsabilităţi familiale şi pentru a-i împiedica astfel să abandoneze studiile prematur;

45.   invită statele membre să unească într-un parteneriat comun instituţiile de învăţământ, societăţile comerciale, partenerii sociali şi alţi actori, precum şi sectorul public, în vederea realizării unor programe performante de formare profesională;

Acţiunea Uniunii Europene

46.   subliniază că scopul fundamental al acţiunii UE este acela de a promova convergenţa sistemelor de educaţie în Uniune către niveluri de performanţă mai ridicate;

47.   consideră că, pentru a direcţiona mai bine acţiunea UE, ar fi necesar să se elaboreze o procedură, pe baza unor rapoarte prezentate în mod periodic de statele membre, precum şi pe baza unui control independent, pentru a evalua performanţa sistemelor de educaţie şi de formare în UE, acordând o atenţie deosebită dobândirii de competenţe de bază de către elevi şi realizării obiectivelor de echitate;

48.   solicită Comisiei să publice rapoarte periodice privind eficienţa şi echitatea sistemelor europene de educaţie şi de formare, pentru a monitoriza evoluţia spre niveluri de performanţă mai ridicate;

49.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p.187.
(2) JO L 327, 24.11.2006, p. 45.
(3) JO C 306 E, 15.12.2006, p.165.
(4) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(5) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 100.
(6) JO L 64, 4.3.2006, p. 60.


Punerea în aplicare a deciziei Consiliului privind un moratoriu asupra pedepsei cu moartea
PDF 208kWORD 43k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea
P6_TA(2007)0418RC-B6-0357/2007

Parlamentul European,

‐   având în vedere rezoluţiile sale din 1 februarie 2007(1) şi 26 aprilie 2007(2) privind iniţiativa italiană în favoarea unui moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea,

‐   având în vedere Orientările privind politica UE faţă de ţările terţe în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea din 3 iunie 1998,

‐   având în vedere declaraţia privind abolirea pedepsei cu moartea, prezentată de Preşedinţia UE în faţa Adunării Generale a ONU la 19 decembrie 2006, semnată iniţial de 85 de ţări din toate zonele geografice,

‐   având în vedere declaraţia prezentată la 29 martie 2007 de Preşedinţia UE, în numele Uniunii Europene, în cadrul celei de-a patra sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,

‐   având în vedere sprijinul faţă de un moratoriu, exprimat public de Secretarul General al ONU în timpul vizitei sale recente la Roma,

‐   având în vedere declararea zilei de 10 octombrie a fiecărui an ca "Zi europeană împotriva pedepsei cu moartea", iniţiativă sprijinită, de asemenea, de Conferinţa preşedinţilor la 12 iulie 2007,

‐   având în vedere articolul 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(3),

‐   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât solicitarea unui moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea reprezintă o decizie politică clară de sprijinire a abolirii, în toate ţările, a pedepsei cu moartea;

B.   întrucât, în rezoluţiile sale din 1 februarie 2007 şi din 26 aprilie 2007, a invitat Preşedinţia UE să înainteze urgent o rezoluţie actualei Adunări Generale a ONU şi să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele obţinute; întrucât, până acum, nu a fost înaintată nicio rezoluţie actualei Adunări Generale a ONU;

C.   întrucât declaraţia privind pedeapsa cu moartea prezentată de Uniunea Europeană în cadrul Adunării Generale a ONU la 19 decembrie 2006 a fost, până în prezent, semnată de 95 de ţări din toate zonele geografice;

D.   întrucât Preşedinţia UE a primit mandat din partea Consiliului să redacteze şi să prezinte, în cooperare cu Italia, un text privind un moratoriu internaţional asupra pedepsei cu moartea care urmează a fi trimis Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite,

1.   reiterează Preşedinţiei UE şi statelor membre că principalul conţinut politic al rezoluţiei trebuie să fie adoptarea unui moratoriu mondial ca un pas determinant pe calea abolirii pedepsei cu moartea;

2.   îndeamnă Preşedinţia UE şi statele membre să prezinte o rezoluţie privind moratoriul la cea de-a 62-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la punctul "drepturile omului" de pe ordinea de zi, în vederea adoptării ei până la sfârşitul acestui an; repetă solicitarea adresată Preşedinţiei UE de a face astfel încât un număr cât mai mare de ţări să cosemneze rezoluţia;

3.   invită Preşedinţia UE să încurajeze ţările care nu au semnat şi ratificat cel de-al doilea protocol facultativ al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice să o facă şi statele membre care nu au semnat protocolul nr. 13 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind pedeapsa cu moartea, să îl semneze;

4.   îşi reafirmă sprijinul deplin în favoarea declarării, de către instituţiile UE împreună cu Consiliul Europei, a zilei de 10 octombrie a fiecărui an ca "Zi europeană împotriva pedepsei cu moartea"; regretă lipsa de unanimitate, în această privinţă, în Consiliu şi invită viitorul guvern polonez să sprijine fără rezerve această iniţiativă, care reflectă valorile care stau la temelia Uniunii Europene; invită toate instituţiile şi statele membre ale UE să continue, împreună cu Consiliul Europei, sprijinirea acestei acţiuni şi îşi mandatează Preşedintele să ia măsuri pentru promovarea acestei iniţiative politice;

5.   invită Consiliul şi Comisia să sprijine constituirea unor coaliţii regionale pro-moratoriu şi aboliţioniste;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Preşedintelui Adunării Generale a ONU şi guvernelor statelor membre ale ONU.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0018.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0166.
(3) JO C 364. 18.12.2000, p.1.


Operaţiunea PESA în estul Ciadului şi în nordul Republicii Centrafricane
PDF 226kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind operaţiunea PESA în Ciad şi în Republica Centrafricană
P6_TA(2007)0419RC-B6-0362/2007

Parlamentul European,

‐   având în vedere conflictul din Darfur şi efectele sale asupra întregii regiuni, îndeosebi asupra părţii de est a Ciadului şi a celei de nord a Republicii Centrafricane (RCA),

‐   având în vedere Rezoluţia 1706 (2006) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 august 2006, care subliniază că aspectele regionale ale problemelor de securitate trebuie soluţionate, în vederea obţinerii unei păci durabile în Darfur,

‐   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri generale şi relaţii externe din 23 - 24 iulie 2007, în cadrul cărora Consiliul solicită "instanţelor sale competente continuarea planificării unei eventuale decizii privind o operaţiune de tranziţie, realizată în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), în sprijinul prezenţei multidimensionale a ONU în estul Ciadului şi în nord-estul Republicii Centrafricane, pentru sporirea securităţii în aceste regiuni",

‐   având în vedere Rezoluţia 1769 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 iulie 2007, care prevede instituirea, pentru o perioadă iniţială de 12 luni, a unei operaţiuni hibride Uniunea Africană/ Organizaţia Naţiunilor Unite (UA/ONU) în Darfur (UNAMID),

‐   având în vedere raportul Secretarului General al ONU privind Ciadul si RCA, din 10 august 2007, în care se recomandă desfăşurarea unei prezenţe internaţionale în estul Ciadului şi în nord-estul RCA, pentru sporirea securităţii populaţiilor refugiate şi strămutate, facilitarea oferirii de ajutor umanitar şi crearea condiţiilor pentru realizarea lucrărilor de reconstrucţie şi dezvoltare în aceste zone,

‐   având în vedere reuniunea de la Arusha pentru pacea în Darfur, care a avut loc în perioada 3-6 august 2007,

‐   având în vedere semnarea, la N'Djamena, la 13 august 2007, în prezenţa comunităţii internaţionale şi a preşedintelui Ciadului, Idriss Deby Itno, a acordului politic în vederea consolidării procesului democratic în Ciad de toate partidele politice din Ciad, aparţinând majorităţii şi opoziţiei,

‐   având în vedere declaraţia Preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU din 27 august 2007, prin care se confirmă disponibilitatea Consiliului de Securitate al ONU de a institui o misiune a ONU în Ciad şi se salută intenţia Uniunii Europene de a oferi sprijin sub forma unei misiuni militare PESA,

‐   având în vedere adoptarea, la 10 septembrie 2007, de către Consiliu, prin procedură scrisă, a "conceptului de gestionare a crizei",

‐   având în vedere constatările delegaţiei în Darfur a Comisiei sale pentru dezvoltare, care a vizitat Sudan şi Ciad între 30 iunie şi 6 iulie 2007,

‐   având în vedere rezoluţia sa din12 iulie 2007 privind situaţia din Darfur(1),

‐   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   extrem de preocupat de înrăutăţirea situaţiei umanitare în Ciad unde, datorită efectelor transfrontaliere ale conflictului din Darfur, în jur de 238 000 de refugiaţi din Sudan, 44 600 de refugiaţi din RCA şi 170 000 de persoane strămutate intern (PSI) sunt adăpostite în 12 tabere de-a lungul frontierei orientale a Ciadului cu Sudan;

B.   preocupat de situaţia privind securitatea din estul Ciadului, care s-a deteriorat din 2006, din cauza ciocnirilor dintre forţele de securitate şi rebelii din Ciad, precum şi a incursiunilor miliţiilor Janjaweed şi a grupurilor armate originare din Sudan, la care se adaugă banditismul şi atacurile împotriva organizaţiilor umanitare;

C.   întrucât populaţiile civile din nord-estul RCA au cunoscut, la rândul lor, atacuri ale forţelor rebele din Sudan;

D.   întrucât este esenţial să se contribuie la stabilizarea acestei regiuni, care este afectată de conflictul din Darfur, în cadrul unei abordări globale şi regionale;

E.   întrucât stabilitatea pe termen lung în Sudan, Ciad şi RCA implică respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a bunei guvernări;

F.   salutând Rezoluţia 1769 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se autorizează desfăşurarea în Darfur a unei forţe UA/ONU de 26 000 de soldaţi, care va contribui la pacificarea întregii regiuni, conjugată cu desfăşurarea unei forţe de poliţie a Naţiunilor Unite şi cu operaţiunea PESA prevăzută a avea loc în estul Ciadului şi în nordul RCA;

G.   întrucât autorităţile din Ciad şi RCA i-au confirmat Secretarului General al ONU acordul lor cu privire la desfăşurarea unei prezenţe multidimensionale a UE;

H.   sprijinind eforturile depuse de Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, în vederea găsirii unei soluţii negociate pentru conflictul din Darfur prin favorizarea contactelor între autorităţile sudaneze şi diferitele grupări rebele;

I.   salutând semnarea, la N'Djamena, la 13 august 2007, de toate partidele politice din Ciad, a unui acord care vizează consolidarea procesului democratic în Ciad;

J.   luând act de eforturile depuse de actorii regionali în vederea găsirii unei soluţii pentru conflictul intern din Ciad împreună cu grupurile care nu au semnat acordul precedent;

K.   salutând Rezoluţia nr. 1778 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 25 septembrie 2007, care autorizează UE să trimită o forţă de menţinere a păcii, cu un mandat solid, în Ciad şi în RCA,

1.   reaminteşte că nicio misiune de menţinere a păcii în estul Ciadului şi în nordul RCA nu poate fi încununată de succes în absenţa unui veritabil proces de reconciliere;

2.   invită, prin urmare, Consiliul, Comisia şi Organizaţia Naţiunilor Unite să îşi coordoneze eforturile pentru a contribui la crearea condiţiilor care să permită diferitelor părţi participante la conflictul din zona extinsă cuprinzând Darfurul, estul Ciadului şi nordul RCA să găsească o soluţie politică pentru a pune capăt insecurităţii şi catastrofei umanitare rezultate în zonă, facilitând întoarcerea refugiaţilor şi a PSI în localităţile lor de origine;

3.   sprijină lansarea unei operaţiuni PESA cu o durată de un an în estul Ciadului şi în nordul RCA, însă supune acordul său următoarelor condiţii:

   a) misiunea forţei europene (EUFOR) trebuie să creeze condiţiile necesare pentru un mediu sigur, propice îndeplinirii sarcinilor forţei de poliţie a ONU, întoarcerea PSI, oferirea de sprijin umanitar, libera circulaţie a personalului din cadrul misiunilor umanitare şi continuarea dialogului dintre forţele politice din regiune;
   b) este extrem de important ca EUFOR să fie considerată imparţială; de aceea, componenţa EUFOR ar trebui să fie diversă, iar statele membre ar trebui să contribuie, în cel mai scurt timp, cu trupele necesare;
   c) în acelaşi timp, şi pentru a evita să devină o ţintă, EUFOR trebuie să rămână neutră în raport cu situaţia politică complexă din regiune, evitând să se implice în luptele care opun autorităţile guvernamentale grupărilor rebele;
   d) cu respectarea deplină a principiilor dreptului umanitar internaţional, EUFOR nu ar trebui să se implice sau să intervină în îndeplinirea sarcinilor ONG-urile prezente în Ciad şi RCA, pentru a nu pune în pericol respectivele organizaţii;
   (e) EUFOR trebuie să instituie o coordonare efectivă cu UNAMID pentru a securiza, în modul cel mai eficace, teritoriul aflat în responsabilitatea sa;
   (f) EUFOR trebuie să acţioneze ca o forţă disuasivă, ceea ce înseamnă că trebuie să dispună de un mandat solid, în conformitate cu capitolul VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi de reguli clare de angajament care să permită recursul la forţă dacă este cazul, îndeosebi pentru evitarea unor atacuri împotriva civililor, a taberelor şi a satelor, a lucrătorilor din cadrul misiunilor umanitare şi a agenţilor de poliţie ONU, dar şi pentru autoapărare;
   g) pentru descurajarea tuturor agresorilor potenţiali, EUFOR trebuie să dispună de numărul necesar de trupe şi trebuie să aibă în dotare echipamentele adecvate; aceasta trebuie să fie capabilă să asigure protecţia liniilor sale de aprovizionare şi să efectueze misiuni de patrulare cu rază lungă de acţiune cu vehicule blindate, elicoptere (inclusiv de transport şi de luptă) şi avioane de recunoaştere;
   (h) EUROFOR trebuie considerată o forţă "de tranziţie" cu un mandat temporar; de aceea, înainte de începerea desfăşurării, o strategie de retragere clară, care să prevadă înlocuirea EUFOR cu o operaţiune care să îi succeadă (a UA, a ONU sau o forţă hibridă) trebuie deci definită, pentru a face posibilă încheierea cu succes a misiunii sale şi întoarcerea în timp util a trupelor angajate;

4.   regretă că, din numeroase motive, această operaţiune PESA nu poate fi dirijată de la nivelul centrului de operaţiuni al Uniunii Europene, înfiinţat recent la Bruxelles;

5.   subliniază că aprobarea sa definitivă asupra operaţiunii PESA va fi supusă condiţiei de a fi pe deplin informat în legătură cu diferitele etape ale pregătirii operaţiunii în ceea ce priveşte, între altele, conceptul de gestionare a crizei, acţiunea comună, conceptul de operaţiuni, planul de operaţiune şi procesul de constituire a forţei;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Uniunii Africane, Secretarului General al ONU şi preşedinţilor, guvernelor şi parlamentelor Ciadului, Republicii Centrafricane şi Sudanului.

(1) Texte adoptate P6_TA(2007)0342.


Birmania
PDF 192kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind Birmania
P6_TA(2007)0420RC-B6-0363/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Birmania, în special rezoluţia sa din 6 septembrie 2007(1)

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Alianţa tuturor călugărilor budişti din Birmania a organizat un val masiv de demonstraţii paşnice împotriva juntei militare represive din Birmania şi a cerut eliberarea lui Aung San Suu Kyi şi a altor prizonieri politici;

B.   întrucât demonstraţiile au continuat să ia amploare în ciuda arestărilor şi a temerilor că forţele guvernamentale ar putea recurge la violenţă;

C.   întrucât pe 23 septembrie 2007 Dalai Lama, a îndemnat autorităţile birmane să evite recurgerea la violenţă faţă de călugării budişti şi faţă de alţi demonstranţi;

D.   întrucât, la 20 septembrie 2007, situaţia din Birmania a fost discutată doar sumar în cadrul Consiliului de Securitate al ONU,

1.   aplaudă acţiunile curajoase ale călugărilor birmani şi ale altor zeci de mii de demonstranţi paşnici, prin care aceştia s-au opus regimului antidemocratic şi represiv din Birmania şi condamnă cu fermitate reacţia brutală din partea autorităţilor birmane;

2.   reiterează apelul său privind eliberarea imediată şi acordarea unei libertăţi depline de mişcare şi de exprimare lui Aung San Suu Kyi;

3.   îşi exprimă oroarea cu privire la uciderea protestatarilor paşnici, insistă ca forţele de securitate să se întoarcă în cazărmi şi solicită recunoaşterea legitimităţii revendicărilor înaintate, acordarea de asistenţă medicală persoanelor rănite şi punerea în libertate a demonstranţilor arestaţi şi a altor prizonieri politici;

4.   solicită încetarea procesului constituţional actual nelegitim şi înlocuirea sa cu o Convenţie naţională pe deplin reprezentativă, care să includă Liga Naţională pentru Democraţie şi alte partide şi grupuri politice;

5.   solicită Chinei şi Rusiei să susţină pe deplin o declaraţie clară a Consiliului de Securitate al ONU de condamnare a recurgerii la forţă brutală în Birmania invită Consiliul de Securitate al ONU să împuternicească Secretarul General al ONU să întreprindă acţiuni menite să faciliteze reconcilierea naţională şi tranziţia spre democraţie în Birmania, şi invită Adunarea Generală a ONU să întreprindă acţiuni corespunzătoare;

6.   invită Consiliul de Securitate al ONU să garanteze că dl. Ibrahim Gambari, Consilier special la Secretarul General al ONU pe probleme legate de Birmania, , îşi va efectua vizita planificată în Birmania în regim de urgenţă şi va beneficia de o libertate nestingherită de mişcare şi acces;

7.   invită Consiliul UE să ia urgent legătura cu Statele Unite, Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) şi alţi membri ai comunităţii internaţionale în vederea pregătirii unei serii coordonate de măsuri suplimentare, inclusiv sancţiuni economice specifice, ce ar putea fi aplicate împotriva regimului din Birmania, în cazul în care acesta recurge la violenţă şi nu răspunde apelului de a reveni la democraţie;

8.   solicită Comisiei Europene să pună la dispoziţie, în cadrul Instrumentului financiar european pentru promovarea democraţiei şi a drepturilor omului în lume, mijloacele adecvate pentru acordarea unui sprijin activ mişcării prodemocratice şi ONG-urilor care depun eforturi pentru reinstaurarea bunei guvernări în Birmania;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernelor statelor membre ale ASEAN, Ligii Naţionale pentru Democraţie, Consiliului de stat pentru pace şi dezvoltare şi Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0384.


Obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere
PDF 289kWORD 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere (2006/2049(INI))
P6_TA(2007)0421A6-0294/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 95 şi 153 din Tratatul CE,

–   având în vedere propunerea Comisiei de Directivă a Consiliului privind răspunderea prestatorilor de servicii (COM(1990)0482),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind noile orientări asupra răspunderii prestatorilor de servicii (COM(1994)0260),

–   având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în piaţa internă(1) (Directiva privind serviciile),

–   având în vedere Cartea Verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor (COM(2006)0744),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European referitoare la strategia UE privind protecţia consumatorilor 2007-2013 (COM(2007)0099),

–   având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind siguranţa serviciilor pentru consumatori (COM(2003)0313),

–   având în vedere studiul privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere din martie 2007, cerut de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor a Parlamentului European,

–   având în vedere răspunsul Comisiei din 12 ianuarie 2006 la întrebarea cu solicitare de răspuns scris adresată de Diana Wallis, deputată în PE(2),

–   având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2007 bazată pe raportul Comisiei de anchetă privind criza companiei de asigurări "Equitable Life"(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0294/2007),

A.   întrucât dezvoltarea economică şi socială a UE depinde în mare măsură de sectorul serviciilor, care creşte constant şi reprezintă aproape 70 % din PIB-ul UE;

B.   întrucât încrederea consumatorilor europeni în consumul transfrontalier este scăzută, după cum arată faptul că numai 6% din consumatori au realizat o achiziţie transfrontalieră online în 2006;

C.   întrucât cifrele privind comerţul transfrontalier cu servicii sunt extrem de scăzute în comparaţie cu cifrele privind comerţul cu bunuri;

D.   întrucât în 1985 a fost adoptată o directivă privind răspunderea pentru produsele cu defect(4) , iar în 2001, o directivă privind siguranţa generală a produselor(5);

E.   întrucât, în ceea ce priveşte prestarea de servicii transfrontaliere, gradul de siguranţă şi protecţie a consumatorilor diferă de la un stat membru la altul, în timp ce în sectorul bunurilor, atât legislaţia internaţională, cât şi cea comunitară asigură o protecţie satisfăcătoare;

F.   întrucât un sondaj recent Eurobarometru a arătat că 33 % dintre consumatori semnalează că anumite societăţi au refuzat să vândă sau să presteze servicii deoarece consumatorul nu era rezident în ţara societăţii respective;

G.   întrucât politica privind protecţia consumatorilor este la fel de importantă ca şi politica în domeniul concurenţei, în sensul că o bună informare a consumatorilor generează presiune concurenţială asupra pieţelor;

H.   întrucât acquis-ul UE în domeniul protecţiei consumatorilor este actualmente fragmentat, deoarece, în acord cu atribuirea competenţelor prevăzută în tratate, UE a stabilit norme clare numai în anumite sectoare sau servicii, precum contractele la distanţă, practicile comerciale inechitabile, creditul de consum, pachetele de servicii turistice şi bunurile imobiliare în regim de multiproprietate;

I.   întrucât există dovezi că fragmentarea actuală a cadrului legislativ îi poate descuraja pe consumatori să se implice în tranzacţii transfrontaliere, creând, în schimb, oportunităţi nedorite pentru înşelăciuni şi fraude transfrontaliere;

J.   întrucât Cartea verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor nu abordează obligaţiile prestatorilor de servicii;

K.   întrucât nici consumatorul, nici prestatorul de servicii nu sunt întotdeauna în măsură să stabilească în mod clar regimul juridic aplicabil fiecărui aspect al activităţilor lor, neştiind dacă se aplică legislaţia ţării gazdă sau a ţării de origine ori regimul de reglementare al ţării gazdă sau al ţării de origine;

L.   întrucât, în anumite state membre, utilizatorii serviciilor prestate de entităţi private sunt mai bine protejaţi decât utilizatorii serviciilor prestate de entităţi publice;

M.   întrucât legislaţia existentă, în general, nu reglementează obligaţiile materiale ale prestatorului, nici nu oferă consumatorului reparaţii specifice, spre deosebire de măsurile care au fost adoptate în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor;

N.   întrucât lipsa unei structuri juridice la nivel comunitar care să permită consumatorilor să se îndrepte prin acţiuni colective transfrontaliere împotriva celor care comit fraude şi a prestatorilor necorespunzători constituie deopotrivă o deficienţă a cadrului de reglementare şi - mai important - un obstacol în calea obţinerii de către consumatori a unor reparaţii şi compensaţii legale echitabile la nivel transfrontalier;

O.   întrucât în unele state membre nu există un organism competent pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, iar structurile existente la nivel comunitar - ECC-Net (reţeaua de centre europene ale consumatorilor) şi FIN-NET (Reţeaua extrajudiciară de reclamaţii privind serviciile financiare din Spaţiul Economic European) - sunt prea puţin cunoscute şi dispun de resurse limitate,

Piaţa internă a serviciilor

1.   încurajează elaborarea unor măsuri în vederea finalizării pieţei interne a serviciilor;

2.   este convins de necesitatea uniformizării sistemului de obligaţii ale prestatorilor de servicii, având în vedere faptul că piaţa serviciilor capătă un caracter tot mai pronunţat transnaţional, pentru a încuraja în continuare dezvoltarea unei pieţe interne omogene a serviciilor;

3.   este conştient de faptul că Directiva privind serviciile, care urmează să fie transpusă în legislaţia naţională a tuturor statelor membre până la 28 decembrie 2009, ar trebui să aibă un efect considerabil în domeniul prestărilor de servicii transfrontaliere, dar ia act de faptul că directiva nu abordează obligaţiile materiale ale prestatorilor de servicii;

4.   consideră că o clarificare a sistemului juridic privind obligaţiile prestatorilor de servicii din UE va duce la creşterea concurenţei şi la diversificarea ofertei adresate consumatorilor, dar, pe de altă parte, aceasta nu ar trebui să creeze obstacole nejustificate în calea liberei circulaţii a serviciilor pe piaţa internă;

5.   consideră că diferitele acte cu putere de lege şi practici administrative din statele membre conduc la nesiguranţă şi lipsă de transparenţă atât pentru prestatorii de servicii, cât şi pentru consumatori şi îngreunează utilizarea resurselor comune ale UE, deşi, pe de altă parte, favorizează concurenţa în materie de protecţie a consumatorilor;

6.   regretă faptul că actualul amestec de instrumente legislative între normele privind conflictul de legi şi instrumentele pieţei interne, precum şi faptul că nu s-a reuşit o clarificare a interacţiunii între acestea, înseamnă că nici consumatorul, nici prestatorul de servicii nu este întotdeauna în măsură să determine în mod clar care este regimul juridic aplicabil fiecărui aspect al activităţilor acestora, cu alte cuvinte, dacă se aplică legislaţia ţării gazdă sau a ţării de origine ori regimul de reglementare al ţării gazdă sau al ţării de origine;

7.   îşi exprimă convingerea că, atunci când are îndoieli asupra siguranţei şi calităţii unui serviciu, consumatorul tinde să dezvolte o aversiune faţă de prestatorii străini şi să evite serviciile transfrontaliere şi că adesea în urma unei singure experienţe negative rezultă o atitudine generală negativă faţă de prestatorii străini;

8.   subliniază că, în materie de servicii, consumatorii sunt protejaţi într-o mai mică măsură în temeiul dreptului comunitar decât în cazul achiziţiei de bunuri;

9.   îşi exprimă rezerva, totuşi, până la implementarea integrală a Directivei privind serviciile, cu privire la noile instrumente orizontale, cu o aplicabilitate largă, care vizează finalizarea pieţei interne a serviciilor;

10.   este conştient că serviciile presupun deseori structuri complexe, care implică relaţii interumane şi realizarea de alegeri;

11.   îşi exprimă convingerea că un plus de siguranţă juridică, de simplitate şi o reducere a costurilor ar fi benefică nu doar pentru consumatori, ci şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), atât în calitate de clienţi, cât şi de prestatori de servicii transfrontaliere;

12.   reaminteşte faptul că, aşa cum se menţionează în Acordul General privind Comerţul cu Servicii, serviciile transfrontaliere sunt prestate în modalităţi foarte diverse (precum vânzările online, deplasarea în altă ţară pentru servicii sau vizitarea de către prestatorul de servicii a ţării de domiciliu a clientului), ceea ce ar trebui luat în considerare;

13.   observă existenţa mai multor iniţiative legislative destinate garantării siguranţei juridice cu privire la drepturile şi, în special, obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere, şi anume propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (COM(2005)0650), Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II)(6) şi Cartea verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor;

14.   subliniază că articolul 5 din propunerea de regulament Roma I este esenţial pentru a se determina dacă se aplică legislaţia în domeniul protecţiei consumatorilor din ţara de origine (a prestatorului de servicii) sau din ţara clientului (a consumatorului de servicii); subliniază că este important să se aştepte finalizarea procedurii legislative;

15.   este convins că instituirea unei pieţe interne a serviciilor, pentru care cadrul legal se bazează pe libertăţile fundamentale de stabilire şi prestare de servicii, astfel cum sunt prezentate în tratat şi astfel cum au fost definite în directiva privind serviciile, depinde de claritatea măsurilor în cauză atât din punct de vedere legal, cât şi practic.

Prestatori de servicii publici şi privaţi

16.   invită Comisia să ia în considerare faptul că, atunci când este vorba de obligaţiile prestatorilor de servicii, nu ar trebui făcută nicio diferenţă între prestatorii publici şi privaţi, cărora ar trebui să li se aplice intre în egală măsură directivele privind protecţia consumatorilor;

17.   recunoaşte că, deşi legislaţia existentă în UE, cum ar fi Directiva privind serviciile şi Directiva privind practicile comerciale neloiale(7), nu conţine nicio dispoziţie specifică având ca scop reglementarea răspunderii transfrontaliere a prestatorilor de servicii, aceasta ar putea avea un efect indirect asupra legislaţiei naţionale din acest domeniu;

18.   invită Comisia să supravegheze cu atenţie transpunerea şi punerea în aplicare a legislaţiei orizontale şi sectoriale existente şi viitoare privind răspunderea prestatorilor de servicii transfrontaliere;

19.   invită Comisia să ia în considerare o serie de măsuri, cum ar fi introducerea unor standarde europene, pentru promovarea siguranţei serviciilor furnizate şi pentru garantarea drepturilor consumatorilor în domeniul serviciilor transfrontaliere prestate de statele membre;

20.   invită Comisia să dezvolte în continuare, să aloce resursele necesare şi să promoveze activitatea ECC-Net şi FIN-NET, iar în cazul în care, în principalele sectoare ale serviciilor din statele membre, continuă să nu existe căi alternative de soluţionare a litigiilor, să ia în considerare cel puţin o recomandare cu privire la acest subiect;

21.   invită Comisia să examineze îndeaproape posibilitatea introducerii unui instrument juridic la nivel comunitar, în vederea facilitării acţiunii colective şi transfrontaliere a consumatorilor pentru a permite accesul mai larg la căile de atac;

22.   recunoaşte că în toate statele membre există dispoziţii privind răspunderea prestatorilor de servicii, deşi acestea diferă de la un stat la altul, însă consideră că, pentru claritate şi pentru a câştiga încrederea consumatorilor, trebuie să existe o anumită convergenţă, în special în sectoarele transfrontaliere importante; consideră că este necesară, de asemenea, în unele situaţii, o cooperare mai strânsă între organismele naţionale de reglementare şi organizaţiile profesionale;

Solicitare de propunere a unui instrument orizontal privind obligaţiile prestatorilor de servicii

23.   solicită Comisiei ca, în timp ce îşi continuă activitatea sectorială în domenii cheie, să prezinte în termen de 12 luni un program de lucru în vederea evaluării corespunzătoare a impactului legislaţiei din domeniul pieţei interne - existente sau în pregătire - asupra prestatorilor de servicii transfrontaliere, precum şi a evaluării necesităţii unui instrument general orizontal de aliniere a normelor privind prestarea de servicii transfrontaliere în scopul asigurării unui nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor;

24.   consideră că în cadrul evaluării ar trebui să se examineze posibilitatea unui instrument general care să cuprindă cel puţin normele de bază prevăzând o informare adecvată privind preţurile, condiţiile contractuale şi căile de atac în caz de servicii defectuoase sau furnizate cu întârziere;

25.   invită Comisia să definească în mod clar interacţiunea dintre instrumentele de drept internaţional privat şi instrumentele pieţei interne, în vederea eliminării tuturor incertitudinilor cu privire la cazurile în care se aplică legislaţia sau reglementările din ţara de origine sau din ţara gazdă şi astfel, în măsura posibilului, să elimine toate deficienţele reglementărilor privind răspunderea prestatorilor de servicii;

26.   consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare impactul oricărei iniţiative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii;

27.   invită toate direcţiile generale ale Comisiei, implicate în legislaţia privind sectorul serviciilor, să participe la continuarea activităţii privind Cadrul Comun de Referinţă, în vederea includerii de secţiuni referitoare la contractele de prestări servicii, în special în acele domenii în care există deja activitate transfrontalieră sau este probabil să se dezvolte, cum ar fi, de exemplu, serviciile financiare şi sectorul sănătăţii;

28.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(2) P-4797/05.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0264.
(4) Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 privind de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).
(5) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
(6) JO L 199, 31.7.2007, p. 40.
(7) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (Directiva privind practicile comerciale neloiale) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).


Punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică
PDF 315kWORD 105k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind aplicarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (2007/2094(INI))
P6_TA(2007)0422A6-0278/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0278/2007),

Lupta împotriva discriminării

A.   întrucât UE este un proiect politic bazat pe valori comune, precum protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum este prevăzut la articolul 6 din TUE şi în Carta drepturilor fundamentale, şi promovează egalitatea şi nediscriminarea prin politicile şi legislaţia sa, în temeiul articolului 13 din TCE;

B.   întrucât este important ca declaraţiile politice privind lupta împotriva discriminării să fie însoţite de o dezvoltare progresivă şi o punere în aplicare corectă şi integrală a politicilor şi a legislaţiei, şi în special a directivelor privind lupta împotriva discriminării şi a proiectelor de promovare a egalităţii, precum Anul european al egalităţii de şanse pentru toţi;

C.  Punerea în aplicare a directivei privind egalitatea rasială

C. întrucât raportul anual pe 2006 întocmit de Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe confirmă faptul că discriminarea rămâne o problemă gravă în statele membre;

D.   întrucât un recent sondaj Eurobarometru arată că 64% dintre cetăţenii din cele 25 de state membre care au participat la acest sondaj cred că discriminarea bazată pe originea etnică este încă des întâlnită;

E.   întrucât adoptarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1) poate fi considerată o etapă importantă în vederea unei mai bune protecţii a victimelor discriminării bazate pe rasă sau origine etnică şi de a pune la dispoziţia acestora căi de atac mai bune;

Sarcina probei

F.   întrucât dispoziţia referitoare la sarcina probei este unul din aspectele principale ale directivei, deoarece contribuie la aplicarea efectivă a protecţiei pe care o oferă;

G.   întrucât jurisprudenţa în materie de sarcina probei arată că există încă divergenţe considerabile între statele membre cu privire la ceea ce este acceptat ca dovadă la prima vedere (prima facie) de către instanţele judecătoreşti; întrucât statele membre ar trebui încurajate să schimbe opinii cu privire la acest subiect, pentru a vedea dacă este posibilă o armonizare a procedurilor judiciare;

H.   întrucât extinderea dispoziţiilor privind sarcina probei în cauzele civile şi administrative, astfel încât să acopere şi dispoziţiile penale împotriva victimizării, ar ajuta la o punere în aplicare efectivă a principiului egalităţii;

Organismele de promovare a egalităţii

I.   întrucât aproape toate statele membre dispun, în prezent, de organisme de promovare a egalităţii sau au atribuit funcţiile unor astfel de organisme unor organisme deja existente;

J.   întrucât toate statele membre ar trebui încurajate să ia iniţiativa extrem de pozitivă de a lărgi competenţele organismelor lor de promovare a egalităţii, astfel încât acestea să se ocupe de cazuri de discriminare bazate pe alte considerente decât rasa sau originea etnică;

K.   întrucât organismele de promovare a egalităţii ar trebui să dispună de resurse adecvate, atât umane, cât şi financiare;

L.   întrucât organismele de promovare a egalităţii ar trebui să poată funcţiona independent de guvern şi ar trebui să fie percepute astfel, respectiv ca nefăcând parte din guvern;

M.   întrucât, în ciuda existenţei unor organisme specializate de promovare a egalităţii şi a luptei împotriva discriminării, în anumite state membre numărul de plângeri înregistrate rămâne scăzut;

N.   întrucât, din nefericire, organismele de promovare a egalităţii nu sesizează instanţele judecătoreşti decât într-un număr redus de cazuri, din cauza lipsei de resurse financiare şi umane; întrucât, de multe ori, ONG-urile sunt cele care oferă victimelor discriminării asistenţă completă până la încheierea procedurilor;

O.   întrucât este esenţial ca funcţionarii publici să fie formaţi cu privire la obiectivele directivei, deoarece ei răspund de punerea ei în aplicare;

Domeniul de aplicare

P.   întrucât nu este întotdeauna posibil să se facă distincţia între discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică şi discriminarea bazată pe religie, opinie sau naţionalitate;

Q.   întrucât nu este întotdeauna uşor să se determine dacă discriminarea este bazată pe sex, origine etnică, rasă, condiţii sociale, orientare sexuală sau alţi factori;

Diseminarea informaţiilor şi sensibilizarea opiniei publice

R.   întrucât recentul sondaj Eurobarometru confirmă că percepţia existenţei legislaţiei privind lupta împotriva discriminării în Uniunea Europeană este destul de scăzută şi că, în medie, doar o treime dintre cetăţenii UE afirmă că ştiu ce drepturi au în cazul în care ar fi victime ale discriminării sau hărţuirii;

S.   întrucât unele state membre au luat totuşi o gamă largă de iniţiative de informare şi sensibilizare a publicului (site-uri web, campanii, spoturi TV, anunţuri în ziare);

T.   întrucât unele state membre au luat iniţiativa importantă de a încorpora în legislaţia naţională obligaţia angajatorilor de a-i informa pe angajaţi cu privire la legislaţia referitoare la lupta împotriva discriminării;

U.   întrucât unele organisme specializate din statele membre au înfiinţat linii telefonice directe ("hotlines") prin care acordă informaţii şi sprijin victimelor discriminării;

V.   întrucât există şi un număr de state membre care au desfăşurat activităţi destul de limitate de informare şi sensibilizare a opiniei publice, iar în unele ţări nu s-a înregistrat nicio campanie de sensibilizare în acest sens;

W.   întrucât, mai ales în contextul Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi, atât instituţiile Uniunii Europene, cât şi statele membre ar trebui să depună eforturi substanţiale pentru a informa cetăţenii cu privire la drepturile pe care le au; întrucât statele membre ar trebui să se asigure că măsurile începute în 2007 vor continua în 2008, Anul european al dialogului intercultural;

Colectarea de date

X.   întrucât colectarea de date este esenţială în lupta împotriva discriminării, iar datele statistice defalcate pe etnii pot avea un rol esenţial pentru demonstrarea discriminării indirecte, pentru politicile de informare şi pentru elaborarea unor strategii pozitive de acţiune, dar, în acelaşi timp, ridică mai multe probleme de natură etică şi juridică;

Y.   întrucât colectarea unor astfel de date nu trebuie să aducă atingere vieţii private dezvăluind identităţi individuale sau să servească drept bază pentru determinarea etniei sau a originii etnice;

Căi de atac

Z.   întrucât procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor nu ar trebui să împiedice a priori accesul la instanţele judecătoreşti;

AA.   întrucât un număr mare de victime ale discriminării nu depun plângere în instanţă din diverse motive, printre care costurile şi frica de represalii;

AB.   întrucât obiectivele luptei împotriva discriminării pot fi atinse doar dacă măsurile juridice sunt combinate cu acţiuni pozitive la nivelul UEşi la nivelul statelor membre;

AC.   întrucât Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale are ca obiectiv colectarea şi analiza de informaţii şi date pertinente, fiabile şi comparabile referitoare la drepturile fundamentale,

1.   reaminteşte importanţa Directivei 2000/43/CE;

2.   reaminteşte că Directiva 2000/43/CE constituie un standard minim şi că, în consecinţă, ar trebui să servească drept punct de plecare pentru elaborarea unei politici globale împotriva discriminării;

3.   salută Comunicarea Comisiei privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000, de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (COM(2006)0643), al cărei obiectiv este stabilirea unui cadru de combatere a discriminării bazate pe criterii de rasă sau origine etnică, pentru a garanta consolidarea în statele membre a principiului egalităţii în faţa legii, al egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament, respectând, totodată, pe deplin, principiul subsidiarităţii şi diferitele tradiţii şi proceduri naţionale; deşi apreciază sinteza cuprinsă în comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a acestei directive, constată că ar fi fost util să dispună şi de o descriere detaliată a modului în care dispoziţiile Directivei 2000/43/CE au fost transpuse în legislaţiile naţionale, după cum prevede chiar directiva; constată, în acest sens, angajamentele Comisiei privind nu doar colectarea de informaţii detaliate, ci şi prezentarea de rapoarte în acest sens Parlamentului şi Consiliului şi faptul că Parlamentul, în Rezoluţia sa din 14 iunie 2006 intitulată "O strategie-cadru pentru nediscriminare şi egalitate de şanse pentru toţi(2) ", a solicitat Comisiei să "examineze de urgenţă calitatea şi conţinutul legislaţiei de punere în aplicare a directivelor privind lupta împotriva discriminării";

4.   îndeamnă statele membre ca, în cel mai scurt timp, să transpună întreaga legislaţie comunitară referitoare la lupta împotriva discriminării şi să recurgă la toate instrumentele disponibile, inclusiv la acţiuni pozitive, pentru a asigura respectarea egalităţii în practică;

5.   subliniază că directiva nu reglementează doar accesul la un loc de muncă, la o activitate independentă şi la profesie, ci se aplică şi unor domenii precum educaţia, protecţia socială, asigurările sociale şi asistenţa medicală, prestaţiile sociale, precum şi accesul la bunuri şi servicii şi la furnizarea acestora, în vederea protejării dezvoltării de societăţi democratice şi tolerante, care să permită participarea tuturor persoanelor, indiferent de rasă sau origine etnică;

6.   constată cu satisfacţie că majoritatea statelor membre au luat măsuri de punere în aplicare a directivei, însă îşi exprimă dezamăgirea faţă de faptul că numai câteva au transpus integral şi în mod adecvat toate dispoziţiile acesteia;

7.   subliniază în special faptul că în multe state membre nu au fost corect transpuse anumite dispoziţii din directivă, precum definirea discriminării directe şi a celei indirecte, a hărţuirii şi a sarcinii probei;

8.   solicită, în special, un control strict al aplicării normei privind răsturnarea parţială a sarcinii probei, care este deosebit de eficientă în cazul litigiilor de muncă;

9.   se declară preocupat de faptul că statele membre au exclus din domeniul de aplicare a directivei mai multe domenii de activitate decât ar fi de dorit sau s-ar justifica;

10.   reaminteşte că directiva a fost adoptată în iunie 2000 şi că statele membre erau obligate să o pună în aplicare înainte de iunie 2003, ceea ce înseamnă că au avut suficient timp pentru a adopta măsurile necesare de punere în aplicare; invită Comisia să adopte o poziţie mai proactivă, publicând, de exemplu, comunicări de interpretare şi orientări care să garanteze punerea în aplicare completă şi corectă a directivei de către statele membre; solicită Comisiei să continue să monitorizeze cu atenţie punerea corectă în aplicare a acestei directive, să publice studiul său de evaluare cât mai curând posibil şi, dacă este cazul, să iniţieze în cel mai scurt timp procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, în orice caz până la sfârşitul anului 2007;

11.   reaminteşte că sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate în urma Directivei 2000/43/CE trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare;

12.   solicită elaborarea de planuri de acţiune naţionale integrate, pentru a lupta eficient împotriva tuturor formelor de discriminare;

13.   solicită statelor membre care elaborează şi aplică planuri de acţiune naţionale pentru combaterea rasismului şi a discriminării să prevadă dispoziţii cu privire la colectarea, controlul şi monitorizarea datelor în domenii politice cheie, cum ar fi nediscriminarea şi egalitatea, incluziunea socială, coeziunea comunitară, integrarea, sexul, educaţia şi ocuparea forţei de muncă;

14.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului şi Consiliului un plan de acţiune specific privind mecanismele şi metodele de observare şi descriere a impactului pe care îl au măsurile de punere în aplicare la nivel naţional; subliniază importanţa elaborării, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor, a unor mecanisme de colectare a informaţiilor referitoare la discriminare, în special cu privire la relaţiile de muncă, acordând o atenţie deosebită muncii la negru, nedeclarate, prost remunerate şi care nu este acoperită de nici o formă de asigurare, mecanisme care să reprezinte un instrument eficient de identificare, monitorizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor de combatere a discriminării, respectând, totodată, modelele naţionale de integrare; invită Comisia să elaboreze standarde comune în materie de date, astfel încât informaţiile transmise să poată fi comparate în mod eficient; solicită să se ţină seama de importanţa examinării nu doar a conţinutului legislaţiei de punere în aplicare, ci şi a eficienţei acesteia;

15.   invită Comisia să solicite statelor membre să analizeze, în rapoartele lor anuale privind punerea în aplicare a Directivei 2000/43/CE, eficienţa legislaţiei de luptă împotriva discriminării în combaterea practicilor de segregare sistematică a minorităţilor şi a femeilor, în special în domeniul educaţiei şi în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii, la asistenţa medicală şi la bunuri şi servicii, şi să includă în rapoarte o perspectivă de egalitate între sexe, ca mijloc de atenuare a discriminării multiple cu care se confruntă multe persoane;

16.   reaminteşte Comisiei că Parlamentul ar dori să primească un document care să cuprindă o listă a tuturor excepţiilor create în legislaţiile statelor membre, astfel încât să poată avea loc o dezbatere publică pe tema acestor excepţii;

17.   reaminteşte că statele membre ar trebui să realizeze o analiză independentă privind impactul termenelor impuse la nivel naţional şi eficacitatea protecţiei împotriva victimizării;

18.   se declară preocupat de nivelul scăzut de cunoaştere a legislaţiei privind lupta împotriva discriminării de către cetăţenii statelor membre şi invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a îmbunătăţi acest nivel de cunoaştere;

19.   consideră că rromii, împreună cu alte comunităţi etnice recunoscute, au nevoie de o protecţie socială specială, mai ales în urma extinderii Uniunii Europene , din cauza acutizării problemelor de exploatare, discriminare şi excludere a acestora;

20.   subliniază că legile sunt eficiente numai atunci când cetăţenii sunt conştienţi de propriile lor drepturi şi au un acces uşor la instanţele judecătoreşti, deoarece în sistemul de protecţie prevăzut de directivă cetăţenii sunt cei care trebuie să aibă iniţiativa;

21.   reaminteşte că articolul 10 din directivă impune statelor membre obligaţia de a aduce la cunoştinţa publicului informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente din directivă, prin toate mijloacele corespunzătoare;

22.   solicită insistent statelor membre să adopte, prin metoda deschisă de coordonare, o serie de standarde minime pentru a garanta accesul copiilor aparţinând minorităţilor etnice- în special a fetelor - la educaţie de calitate în condiţii egale, inclusiv măsuri legislative pozitive care să impună încetarea segregării în şcoli şi să elaboreze programe detaliate pentru a pune capăt educaţiei separate, de calitate inferioară, pentru copiii care aparţin minorităţilor etnice;

23.   reaminteşte statelor membre obligaţia de a comunica cetăţenilor informaţiile pertinente şi de a încuraja şi sprijini campaniile de sensibilizare privind legislaţia naţională existentă în domeniu şi organele angajate în lupta împotriva discriminării;

24.   îndeamnă statele membre să asigure accesul tuturor persoanelor - în special al femeilor - aparţinând minorităţilor etnice la serviciile de asistenţă medicală primară, preventivă şi de urgenţă, să elaboreze şi să pună în aplicare politici care să asigure accesul complet la sistemul de asistenţă medicală chiar şi al celor mai excluse comunităţi şi să organizeze cursuri de pregătire şi de sensibilizare pentru a elimina prejudecăţile din rândul lucrătorilor din domeniul medical;

25.   îndeamnă guvernele statelor membre să se asigure că egalitatea de tratament şi de şanse fac parte din politicile din domeniul ocupării forţei de muncă şi al incluziunii sociale, să combată ratele extrem de ridicate ale şomajului înregistrate mai ales în rândul femeilor aparţinând minorităţilor etnice şi, în special, să combată barierele majore impuse de discriminarea directă în procedurile de recrutare;

26.   este convins că este deosebit de important ca funcţionarii publici să beneficieze de cursuri de pregătire pe tema obiectivelor şi dispoziţiilor din directivă, având în vedere responsabilitatea lor de a pune în aplicare directiva în cadrul societăţii în general şi în scopul de a înlătura orice risc de rasism instituţional chiar în cadrul organelor guvernamentale; invită statele membre să investească în astfel de cursuri de pregătire şi încurajează statele membre şi Comisia să organizeze programe europene pentru schimburi între diversele organe ale administraţiei naţionale;

27.   solicită statelor membre să colecteze, să prelucreze şi să publice anual statistici complete, exacte, fiabile şi defalcate pe sexe privind următoarele aspecte: piaţa muncii, locuinţe, educaţie şi formare, sănătate şi avantaje sociale, accesul public la bunuri şi servicii, sistemul de justiţie penală, precum şi participarea la viaţa civică şi politică, şi să stabilească indicatori şi obiective cantitative clare în cadrul orientărilor privind ocuparea forţei de muncă şi incluziunea socială, care să le permită să evalueze progresele înregistrate în ceea ce priveşte situaţia migranţilor şi/sau a minorităţilor;

28.   recomandă statelor membre să atribuie resursele şi competenţele adecvate organelor de promovare a egalităţii, astfel încât acestea să-şi poată îndeplini eficient importanta funcţie ce le revine, iar atunci când aceste organe au competenţe substanţiale, să le poată exercita pe deplin;

29.   recomandă statelor membre să atribuie resursele şi competenţele necesare ONG-urilor care au rol activ în informarea cetăţenilor şi acordarea de asistenţă juridică în materie de discriminare;

30.   subliniază faptul că, în ceea ce priveşte informarea cetăţenilor şi acordarea de asistenţă juridică, ONG-urilor le revine o parte disproporţionat de mare din sarcini, fără ca acestea să beneficieze din partea autorităţilor statelor membre, de statutul şi finanţarea corespunzătoare acestei responsabilităţi;

31.   recomandă Comisiei să monitorizeze cu atenţie funcţionarea independentă a organelor de promovare a egalităţii, având drept referinţă Principiile privind statutul instituţiilor naţionale ("Principiile de la Paris"), astfel cum au fost adoptate prin Rezoluţia 48/134 a Adunării Generale ONU din 20 decembrie 1993, care includ principii referitoare la finanţarea adecvată a unor astfel de organe;

32.   reaminteşte Comisiei poziţia Parlamentului conform căreia statele membre trebuie să garanteze că organele independente dispun de resurse financiare adecvate pentru a fi capabile să asigure cel puţin soluţionarea gratuită a plângerilor în cazul persoanelor care nu pot să contribuie financiar şi invită Comisia să discute cu statele membre despre modalităţile de atingere a acestui obiectiv;

33.   recomandă statelor membre să aplice cele mai bune practici din alte state membre, de exemplu să permită organelor de promovare a egalităţii să iniţieze proceduri judiciare în numele victimelor sau să participe, în calitate de colaborator al instanţei judecătoreşti (amicus curiae), la procedurile judiciare;

34.   recomandă ca datele referitoare la plângeri şi rezultatele procedurilor conexe în instanţe, organisme specializate, alte organe sau tribunale să fie defalcate în funcţie de motivul discriminării, ceea ce ar îmbunătăţi procesul de evaluare a eficacităţii punerii în aplicare a legislaţiei, mai ales în ţări în care organismele şi/sau tribunalele specializate se confruntă cu toate tipurile de discriminare;

35.   recomandă ca statele membre să asigure organismelor naţionale de promovare a egalităţii resurse financiare şi umane suficiente, care să le permită acestora să îşi îndeplinească rolul în mod eficient, inclusiv furnizarea de asistenţă corespunzătoare victimelor discriminării; consideră că astfel de organisme ar trebui să dispună şi de competenţele necesare pentru a investiga cazurile de discriminare;

36.   încurajează statele membre să intensifice dialogul cu ONG-urile care combat orice formă de discriminare şi să le implice îndeaproape în politici care au ca scop promovarea principiului egalităţii de tratament;

37.   subliniază că victimelor discriminării ar trebui să li se acorde asistenţă în cursul procedurilor judiciare şi reaminteşte că , în această privinţă, organizaţiile statutare şi non-statutare pot fi de un real folos victimelor;

38.   invită statele membre să colecteze şi să furnizeze Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (Agenţia pentru Drepturi Fundamentale) informaţii şi date pertinente, fiabile şi comparabile;

39.   recomandă statelor membre să garanteze că astfel de organizaţii statutare şi non-statutare dispun de resurse adecvate;

40.   invită Comisia să studieze cu atenţie diversele probleme şi caracteristici juridice referitoare la colectarea de date şi să formuleze propuneri de îmbunătăţire a înregistrării cazurilor de discriminare, inclusiv să asigure că nu se aduce atingere vieţii private prin colectarea de astfel de date dezvăluind identităţi ale unor persoane şi că această colectare de date nu serveşte drept bază pentru determinarea originii etnice sau a rasei; ar trebui să se ia măsuri ca toate statele membre să furnizeze date comparabile. În prezent, aceste date nu sunt disponibile în toate statele membre, iar datele comparabile sunt esenţiale pentru a avea o bază solidă, în vederea creării unei politici;

41.   subliniază faptul că prelucrarea datelor referitoare la rasă şi origine etnică este un subiect sensibil şi reaminteşte că directivele privind protecţia datelor se aplică datelor prelucrate în cadrul aplicării directivei; subliniază faptul că ar trebui asigurate garanţii suplimentare în cazul datelor referitoare la rasă şi origine etnică, întrucât aceste date ar putea fi deturnate şi folosite în alte scopuri în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, de exemplu, pentru determinarea originii etnice; îşi reiterează cererea de a se adopta o decizie-cadru privind protecţia datelor şi de a garanta că orice interacţiune între datele din primul şi din al treilea pilon respectă strict regulile de protecţie a datelor;

42.   recomandă statelor membre să ia în considerare colectarea de date statistice folosind garanţii corespunzătoare privind protecţia datelor cu caracter personal, pentru a exclude determinarea originii etnice, privind reprezentarea grupurilor etnice şi rasiale în diferite sectoare ale societăţii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, şi, pe baza acestor date, să elaboreze politici în vederea asigurării accesului egal la un loc de muncă, la o activitate independentă şi la profesie, la educaţie, protecţie şi securitate socială, avantaje sociale, precum şi accesul la bunuri şi la furnizarea acestora;

43.   invită Comisia să facă un studiu care să examineze care state membre prevăd dispoziţii privind acţiuni pozitive, care sunt testele care trebuie făcute, care este modul în care au fost puse în practică aceste dispoziţii de către organismele guvernamentale sau neguvernamentale şi cât de eficiente au fost acestea;

44.   solicită statelor membre să facă publice statistici detaliate privind infracţiunile rasiale şi să realizeze studii privind infracţiunile şi/sau victimele infracţiunilor, în vederea colectării de date cantitative comparabile privind victimele infracţiunilor rasiale;

45.   invită Comisia să analizeze cazurile de discriminare multiplă şi să furnizeze date în acest sens;

46.   solicită Comisiei să monitorizeze cu atenţie discriminarea mascată bazată pe "cerinţe profesionale reale şi determinante", pe interacţiunea între discriminarea bazată pe aplicarea acestei scutiri pe motive religioase în cadrul Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformare) (3)şi consecinţele acesteia asupra rasei şi a originii etnice, şi să acorde o atenţie specială discriminării în domeniul educaţiei;

47.   reaminteşte că, din punct de vedere politic, social şi juridic, este de dorit să se pună capăt ierarhizării protecţiei în funcţie de diferitele motive de discriminare, şi, în acest sens, salută intenţia Comisiei de a prezenta o propunere de extindere a domeniului de aplicare a Directivei 2000/43/CE, astfel încât să cuprindă toate celelalte motive de discriminare, aşa cum se menţionează în Programul legislativ anual pentru 2008; în consecinţă, se aşteaptă ca, în acest an, Comisia să înceapă deja lucrările pregătitoare, astfel încât să îşi prezinte propunerea în cel mai scurt timp, în orice caz până la sfârşitul anului 2008;

48.   salută interesul Comisiei faţă de chestiunea discriminării multiple, precum şi începerea unui studiu pe această temă; solicită Comisiei să adopte o definiţie extinsă a discriminării multiple, care să poată lua în considerare posibilitatea ca persoanele să fie expuse riscului de discriminare pe mai multe criterii în acelaşi timp;

49.   invită statele membre să acorde o mai mare importanţă dovezilor de discriminare; le recomandă acestora să respecte orientările privind dovezile de discriminare elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii, astfel cum a fost propus de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale, şi să formeze personal pentru găsirea de dovezi în domeniile-cheie al ocupării forţei de muncă şi al muncii, educaţiei, locuinţelor şi cazării, sănătăţii, accesului la bunuri şi servicii şi al violenţei pe motive rasiale;

50.   invită Comisia să implice Agenţia pentru Drepturi Fundamentale în cadrul legislativ de luptă împotriva discriminării într-un mod care să corespundă mandatului acestui organ, astfel încât să permită acestuia să joace un rol important prin furnizarea de informaţii exacte şi actualizate pertinente pentru elaborarea legislaţiei viitoare;

51.   solicită instituţiilor UE să continue să folosească situaţia minorităţile etnice din ţările candidate, în special a femeilor şi a minorilor, drept un criteriu în vederea evaluării gradului de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană;

52.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(2) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 259.
(3) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.


Egalitatea între femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană (2007)
PDF 242kWORD 115k
Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007 (2007/2065(INI))
P6_TA(2007)0423A6-0290/2007

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 2, 3 alineatul (2) şi 141 din Tratatul CE,

–   având în vedere raportul Comisiei adresat Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - 2007 (Raportul Comisiei privind egalitatea) (COM(2007)0049),

–   având în vedere strategia cadru a Comunităţii privind egalitatea între sexe (2001-2005) (COM(2000)0335) şi rapoartele anuale ale Comisiei pentru anii 2000, 2001, 2002, 2004, 2005 şi 2006 (COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044 şi COM(2006)0071),

–   având în vedere Pactul European pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, adoptat de Consiliul European în martie 2006,

–   având în vedere declaraţia comună adoptată la 4 februarie 2005 de miniştrii statelor membre UE responsabili pentru politicile de egalitate între sexe,

–   având în vedere Foaia de parcurs pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi 2006-2010 (COM(2006)0092),

–   având în vedere Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi avizul său privind diferenţele de remunerare dintre femei şi bărbaţi, adoptat la 22 martie 2007,

–   având în vedere cadrul de acţiuni privind egalitatea între sexe, adoptat de partenerii sociali europeni la 22 martie 2005

–   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi avizele Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0290/2007),

A.   întrucât Comisia şi statele membre şi-au reînnoit recent angajamentul de a promova egalitatea între sexe, în special în Foaia de parcurs pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi menţionată mai sus şi în Pactul European pentru egalitatea între femei şi bărbaţi;

B.   întrucât există o dimensiune clară privind sexele în provocarea demografică cu care se confruntă Europa, iar politicile privind egalitatea între sexe reprezintă un mijloc fundamental pentru a face faţă acestei provocări;

C.   întrucât, în practică, abordarea integratoare a egalităţii între sexe înseamnă evaluarea modului în care măsurile politice, administrative şi sociale influenţează viaţa şi statutul atât al femeilor cât şi al bărbaţilor şi, dacă este necesar, asumarea răspunderii de reexaminare a acestor aceste măsuri în vederea promovării egalităţii între sexe;

D.   întrucât concilierea vieţii profesionale, familiale şi private a femeilor şi bărbaţilor este esenţială pentru promovarea intrării, revenirii şi prezenţei continue a femeilor pe piaţa muncii; întrucât responsabilitatea pentru copii aparţine ambilor părinţi indiferent de sex;

E.   întrucât segregarea în învăţământ, persistenţa stereotipurilor legate de sex în alegerea domeniilor de studiu şi discriminarea fetelor şi femeilor tinere în învăţământ rămân larg răspândite şi au consecinţe negative asupra poziţiei relative a femeilor în anumite sectoare ale pieţei muncii, în special ale celor legate de înalta tehnologie, ştiinţă, cercetare şi inginerie;

F.   întrucât, cu ocazia Consiliului European din martie 2006, Consiliul a recunoscut încă o dată faptul că politicile privind egalitatea între sexe reprezintă instrumente esenţiale pentru creşterea economică;

G.   întrucât abordarea integratoare a egalităţii între sexe este menţionată ca o cerinţă-cheie în Agenda de la Lisabona şi întrucât această abordare este încă insuficient dezvoltată şi adesea absentă din planurile naţionale de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială;

H.   întrucât raportul Comisiei privind egalitatea subliniază bilanţul pozitiv legat de rata de ocupare a forţei de muncă la femei; întrucât şase din cele opt milioane de locuri de muncă create în UE din 2000 au fost ocupate de către femei, dar remarcă, în acelaşi timp, că există diferenţe semnificative ale ratelor de ocupare a forţei de muncă în funcţie de vârstă, precum şi între categoriile profesionale, rata de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor cunoscând o creştere în sectoarele în care femeile erau deja majoritare; întrucât este regretabil faptul că majoritatea noilor locuri de muncă pentru femei lucrează în regim de timp parţial, fiind vorba uneori de posturi nesigure, precare, cu remunerare modestă şi evoluţie salarială lentă;

I.   întrucât raportul Comisiei privind ocuparea forţei de muncă în Europa în 2006 indică faptul că 32,3% dintre femeile care ocupă un loc de muncă în UE lucrează în regim de timp parţial, faţă de numai 7,4% dintre bărbaţi;

J.   întrucât nu se înregistrează nici o evoluţie semnificativă de la raportul anterior în ceea ce priveşte diferenţele de remunerare dintre femei şi bărbaţi (în medie de 15% în UE şi de până la 30% în unele ţări europene), ceea ce demonstrează clar lipsa unui progres real în aplicarea principiului salariului egal pentru muncă egală, principiu introdus acum treizeci de ani prin Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin(2); întrucât chiar şi distribuirea averilor în UE indică, de asemenea, inegalitatea dintre femei şi bărbaţi;

K.   întrucât o anchetă Eurobarometru din 2003 indică faptul că principalii factori care descurajează taţii să îşi asume mai multe responsabilităţi casnice şi familiale nu sunt exclusiv de natură financiară, ci se referă şi la teama de consecinţe negative asupra evoluţiei carierei lor;

L.   întrucât şomajul pe termen lung este proporţional mai mare în rândul femeilor, şi întrucât şomajul în rândul femeilor care se ocupă de îngrijirea copiilor în vârstă de până la 5 ani este mai mare decât în rândul femeilor care nu au copii;

M.   întrucât accesul corespunzător la serviciile de îngrijire a copilului, a persoanelor în vârstă şi a altor persoane dependente este esenţial pentru a permite participarea deplină şi egală a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii;

N.   întrucât statele membre care au adoptat politici de reconciliere pentru femei şi bărbaţi înregistrează rate mai ridicate ale natalităţii, un procent mai ridicat al femeilor pe piaţa muncii şi rate superioare de ocupare a forţei de muncă;

O.   întrucât partenerii sociali joacă un rol important în definirea acţiunilor pentru realizarea egalităţii între sexe atât la nivel european, naţional, regional, sectorial, cât şi la nivelul întreprinderilor, iar politicile de conciliere de succes impun un parteneriat între angajatori, organizaţiile sindicale, angajaţi şi autorităţile publice;

P.   întrucât cele mai bune practici arată că acţiunile de reconciliere la nivel microeconomic determină o rotaţie şi un absenteism al personalului mai scăzute, un angajament şi o productivitate superioare, precum şi atragerea unei forţe de muncă eficiente şi motivate;

Q.   întrucât articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune(3) prevede că statele membre şi Comisia asigură promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei şi integrarea dimensiunii genului în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării fondurilor,

1.   salută eforturile Comisiei de a intensifica acţiunile sale de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi;

2.   salută faptul că raportul Comisiei se axează pe aspecte legate de ocuparea forţei de muncă, cum ar fi directivele privind diferenţele de remunerare dintre femei şi bărbaţi, reconcilierea şi tratamentul egal, având în vedere că independenţa economică a femeilor reprezintă una din priorităţile Foii de parcurs privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi;

3.   salută existenţa unei culturi a egalităţii în UE, inclusiv Foaia de parcurs pentru egalitate a Comisiei şi Pactul pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi al Consiliului şi solicită punerea ei în practică recurgând la măsuri concrete şi alocarea de resurse financiare;

4.   subliniază necesitatea continuării eforturilor şi a măsurilor suplimentare luate pentru a elimina modelele decizionale şi comportamentale învechite, în special în sectorul administrativ, pentru consolidarea abordării integratoare a egalităţii între sexe în toate domeniile politice;

5.   subliniază faptul că, la nivel european, abordarea integratoare a egalităţii între sexe se bazează pe o dublă strategie, care urmăreşte să asigure, pe de o parte, respectarea egalităţii între bărbaţi şi femei în toate domeniile politice şi în toate sectoarele decizionale, iar pe de altă parte, luarea de măsuri specifice în vederea reducerii cazurilor de discriminare a femeilor;

6.   recomandă Comisiei să propună, pe lângă abordarea integratoare a egalităţii de gen, o serie de măsuri specifice, incluzând campanii de sensibilizare a opiniei publice, schimbul celor mai bune practici, dialogul cu cetăţenii şi iniţiative de tipul parteneriatelor public-privat;

7.   recunoaşte potenţialul politicii de coeziune socială de promovare a egalităţii;

8.   insistă asupra necesităţii unei legături clare şi permanente între rapoartele anuale privind egalitatea şi priorităţile definite în foaia de parcurs, în vederea aplicării unui ciclu eficient de planificare, monitorizare şi evaluare a politicilor privind egalitatea între sexe; încurajează Comisia să continue acţiunile pentru atingerii acestui ciclu;

9.   reaminteşte solicitarea din Rezoluţia sa din 2 februarie 2006 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană(4) de monitorizare de către Comisie a respectării de către statele membre a acquis-ului comunitar în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi în toate politicile, în special în politicile privind ocuparea forţei de muncă şi cele privind accesul şi furnizarea de bunuri şi servicii; invită, prin urmare, Comisia să realizeze un studiu privind modul de aplicare de către statele membre a legislaţiei comunitare în domeniul egalităţii şi să adopte măsurile adecvate în cazul netranspunerii sau încălcării acesteia;

10.   invită statele membre să susţină Comisia în supravegherea aplicării normelor naţionale, în vederea evaluării eficienţei politicilor şi respectarea principiului egalităţii, în special a celor legate de drepturile civile şi de sistemele de pensii şi de asigurări sociale;

11.   invită statele membre să aplice măsuri specifice destinate combaterii inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, cauzate de perioade întrerupte de ocupare a forţei de muncă, în special din cauze legate de maternitate sau de îngrijire a persoanelor dependente, şi să reducă efectele negative ale acestora asupra carierelor, salariilor şi drepturilor legate de pensii, şi să aibă ca obiectiv salarii şi pensii neutre din punctul de vedere al sexelor; invită Comisia să găsească mijloace corespunzătoare de combatere a discriminării legate de sex de pe piaţa muncii şi să faciliteze intrarea femeilor în sectoare netradiţionale;

12.   invită Comisia să dezvolte analiza şi abordarea integratoare a egalităţii între femei şi bărbaţi, pentru a determina impactul reformelor pensiilor asupra vieţii femeilor în UE, având ca obiectiv individualizarea drepturilor la pensie, precum şi a sistemelor de asigurare socială şi de impozitare;

13.   salută procedura de consultare cu partenerii sociali, lansată de Comisie în vederea îmbunătăţirii atât a cadrului legislativ, cât şi a celui fără caracter legislativ privind concilierea vieţii profesionale, familiale şi private; încurajează Comisia să lanseze fără întârziere a doua etapă a consultării;

14.   invită Comisia să strângă şi să difuzeze cele mai bune practici referitoare la politicile privind mediul de lucru, care permit un echilibru eficient între viaţa profesională şi cea privată, precum şi măsurile care favorizează o mai bună participare a bărbaţilor la viaţa familială; încurajează statele membre şi partenerii sociali să ia măsurile necesare pentru a preveni, pe de o parte, hărţuirea sexuală şi morală la locul de muncă şi a interveni, pe de altă parte, în combaterea acesteia; insistă asupra necesităţii ca femeile să fie sprijinite în cariera profesională; îndeamnă Comisia şi statele membre să ia măsuri ferme pentru a reduce diferenţele de remunerare între femei şi bărbaţi şi pentru a promova atât concediul parental cât şi concediul de îngrijire a copilului în rândul bărbaţilor;

15.   observă că concilierea vieţii profesionale, familiale şi private reprezintă un aspect important şi unul din elementele cheie de creştere a nivelului de ocupare a forţei de muncă şi de reducere a consecinţelor legate de îmbătrânirea populaţiei; subliniază că toate politicile din acest domeniu trebuie să se bazeze pe principiul liberei alegeri a indivizilor şi să fie adaptate diferitelor etape ale vieţii;

16.   regretă că Comisia a omis consultarea partenerilor sociali la elaborarea Cărţii verzi privind modernizarea dreptului muncii (COM(2006)0708);

17.   observă că globalizarea a reprezentat o forţă pozitivă, în special printr-un acces îmbunătăţit la educaţie şi îngrijire medicală, care a permis femeilor din întreaga lume să îşi valorifice potenţialul, observă, cu toate acestea, că liberalizarea comerţului creează tendinţe contrare şi simultane: în timp ce promovează eficient formalizarea relaţiilor de muncă în anumite zone, răspândesc în acelaşi timp economia informală care include noi forme de muncă şi de surse de venit pentru femei, precum munca de la domiciliu, subcontractarea şi microîntreprinderile;

18.   observă că unul dintre efectele globalizării intensificate este feminizarea sărăciei şi că efectele totale ale globalizării asupra capacităţii femeilor de a-şi câştiga existenţa ar trebui să constituie obiectul unor studii ştiinţifice aprofundate;

19.   invită Comisia să se asigure că toate acordurile comerciale viitoare, de exemplu acelea din cadrul OMC, vor fi examinate atent din perspectiva egalităţii între femei şi bărbaţi;

20.   invită Comisia să acorde o atenţie specială barierelor care împiedică accesul femeilor la funcţii de conducere, în vederea evaluării dimensiunii structurale a acestui fenomen; prin urmare, salută măsurile de facilitare a accesului egal al femeilor pe piaţa muncii şi de promovare a spiritului întreprinzător al femeilor şi insistă asupra importanţei de a înlătura prejudecăţile existente şi discriminarea între sexe în ceea ce priveşte competitivitatea şi capacitatea de inserţie profesională a femeilor, în special în posturile de conducere;

21.   subliniază necesitatea abordării deficitului democratic important pe care îl constituie subreprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor politice şi invită statele membre să examineze factorii care împiedică participarea femeilor în politică şi la nivelurile superioare de conducere din administraţia publică şi să ia măsurile necesare pentru remedierea unor astfel de situaţii;

22.   solicită acordarea unei atenţii speciale situaţiei femeilor care aparţin minorităţilor etnice şi a femeilor imigrante, întrucât marginalizarea acestora este agravată de o discriminare multiplă atât din exteriorul, cât şi din interiorul propriilor comunităţi; recomandă adoptarea de planuri de acţiune naţionale integrate pentru a aborda în mod eficient discriminarea multiplă, în special în cazul în care organisme diferite tratează aspectele legate de discriminare într-un anumit stat membru;

23.   subliniază că este important să se ia măsuri pentru ca imigranţii care sosesc pe teritoriul UE să aibă cunoştinţă de valorile şi legile existente, precum şi de convenţiile sociale privind egalitatea între femei şi bărbaţi din societatea din ţările gazdă, astfel încât să se evite situaţiile de discriminare care apar ca urmare a lipsei unei conştiinţe culturale;

24.   invită Comisia şi statele membre să intensifice schimburile celor mai bune practici privind nediscriminarea pe piaţa muncii în vederea favorizării dinamicii egalitate-eficienţă în ceea ce priveşte trăsăturile specifice naţionale;

25.   invită statele membre să elaboreze obiective specifice privind egalitatea între femei şi bărbaţi în cadrul strategiei UE de integrare socială, pentru a combate sărăcia şi excluziunea socială, inclusiv un set de acţiuni privind politicile de sprijinire a familiilor netradiţionale şi monoparentale, precum şi acţiuni specifice în sprijinul grupurilor de femei care prezintă un risc ridicat de a fi expuse sărăciei sau excluderii sociale, precum femeile imigrante, refugiate, aparţinând minorităţilor etnice, femeile în vârstă sau cele cu handicap;

26.   îndeamnă Comisia să coopereze cu statele membre pentru a colecta date relevante şi pentru a consolida măsurile de prevenire a traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi a muncii forţate;

27.   invită Comisia să acorde întâietate instrumentelor şi mecanismelor de prevenire a exploatării lucrătorilor imigranţi, inclusiv recunoaşterea şi consolidarea drepturilor fundamentale ale omului în ceea ce priveşte migranţii clandestini, în raport cu mijloacele de represiune;

28.   îndeamnă statele membre să echivaleze costurile legate de indemnizaţiile de concediu de maternitate şi cel pentru creşterea copilului pentru a garanta faptul că femeile nu vor mai reprezenta o forţă de muncă mai costisitoare decât bărbaţii;

29.   solicită statelor membre să combată, împreună cu partenerii sociali, discriminările pe piaţa muncii împotriva femeilor însărcinate şi să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a maternităţii; invită Comisia să evalueze mai atent respectarea legislaţiei comunitare în domeniu şi să decidă asupra necesităţii revizuirii acesteia;

30.   observă cu îngrijorare că, în ciuda progresului înregistrat, femeile, în special femeile în vârstă şi mamele necăsătorite, sunt încă supuse riscului de excludere şi sărăcie;

31.   invită statele membre şi partenerii sociali să acţioneze pentru ca toate femeile care doresc să lucreze cu normă întreagă să poată face acest lucru, evitând astfel condiţiile nesigure şi precare legate de munca în regim de timp parţial;

32.   salută eforturile Comisiei de a da un nou imbold realizării obiectivelor stabilite de Consiliul European de la Barcelona în 2002, de a elimina obstacolele din calea participării egale a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii şi de a asigura îngrijire, până în 2010, pentru 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între trei ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare şi pentru cel puţin 33% dintre copiii cu vârste sub trei ani, ]n special prin intermediul fondurilor structurale; încurajează Comisia să prezinte în 2008, astfel cum e planificat, o comunicare care să stabilească măsurile viitoare, necesare la toate nivelurile, pentru realizarea acestor obiective; consideră că obiectivul ar trebui să fie asigurarea dreptului tuturor copii la o îngrijire pedagogică de înaltă calitate, incluzând un element educaţional;

33.   consideră că statelor membre le revine responsabilitatea, în ceea ce priveşte categoriile persoanelor care au nevoie de îngrijire din motive de vârstă, boală sau handicap, de a garanta tuturor accesul la îngrijiri şi tratamente de înaltă calitate;

34.   insistă asupra necesităţii de a dezvolta politici în vederea combaterii, de la primele vârste şcolare, a stereotipurilor legate de sexe în domeniul educaţiei, inclusiv prin eliminarea acestora din programele de studiu şi din manualele şcolare, oferind programe de sensibilizare a profesorilor şi elevilor şi încurajând băieţii şi fetele să adopte modele educaţionale netradiţionale;

35.   invită Comisia să instituie dialogul cu şi să încurajeze mass-media, având în vedere rolul plin de influenţă socială al acestora, pentru promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi şi pentru împiedicarea imaginilor stereotipe despre femei şi bărbaţi;

36.   recomandă elaborarea unor măsuri de sensibilizare la nivel paneuropean pentru a creşte sensibilizarea la atitudinea "toleranţă-zero" faţă de insultele cu caracter sexist şi prezentarea într-un mod degradant a femeilor în mass-media şi în comunicarea comercială;

37.   recomandă ca sistemul de învăţământ să ţină cont într-o măsură mai mare de nevoile specifice care caracterizează dezvoltarea fetelor şi băieţilor, urmărind în acelaşi timp combaterea stereotipurilor;

38.   consideră că piaţa muncii din majoritatea statelor UE nu reflectă în mod adecvat un nivel nivelul superior de educaţie şi nici performanţe universitare mai bune ale femeilor;

39.   recomandă luarea de măsuri pentru a garanta că educaţia şcolară promovează cunoaşterea şi stabileşte criterii sensibile pentru a face posibilă libertatea, autonomia personală, precum şi echitatea în realizarea incluziunii sociale pentru femei; ar trebui consolidate aşa-numitele competenţe cheie, precum atitudinea antreprenorială şi abordarea ştiinţifică şi tehnologică, în special în rândul femeilor;

40.   subliniază necesitatea unor posibilităţi de formare în timpul concediului parental, pentru a permite adaptarea femeilor la schimbările care au loc în mediul profesional;

41.   constată importanţa unor statistici corespunzătoare comparabile şi regretă, în acest context, absenţa anumitor categorii de persoane din statisticile europene, de exemplu, cea a partenerilor lucrători în ferme familiale, care, dacă sunt femei, sunt în general înregistrate ca fiind "casnice" invită EUROSTAT să includă această categorie de persoane în statisticile sale, pentru a face vizibilă munca femeilor;

42.   subliniază că, în sectorul agricol, femeile realizează deseori o parte semnificativă a activităţii în calitate de membri lucrători ai familiei; consideră că şi această activitate ar putea fi avută în vedere în politica de dezvoltare rurală;

43.   atrage atenţia asupra existenţei unui număr mare de parteneri lucrători în ferme familiale (în majoritate femei) cu statut legal nesigur, în multe din statele membre, fapt care ar putea cauza probleme specifice de natură financiară şi juridică, în ceea ce priveşte concediul de maternitate, concediul medical, acumularea de drepturi de pensie şi accesul la asigurările sociale, precum şi în cazul unui divorţ;

44.   subliniază necesitatea de a îmbunătăţi statutul juridic al femeilor care lucrează în agricultură, fie că este vorba de asigurări sociale, asigurându-se că toate aceste femei au acces direct la acestea, fie că este vorba de rolul lor în exploatările agricole, punându-se un accent special pe coproprietate în cazul fermelor de familie, pe accesul la credite, precum şi pe drepturile lor în contextul dreptului succesoral;

45.   în această ordine de idei, atrage atenţia asupra rezoluţiei sale din 21 februarie 1997 privind situaţia soţilor persoanelor care desfăşoară activităţi independente(5), în care solicită îmbunătăţirea condiţiei soţilor care desfăşoară activităţi auxiliare în agricultură, prin consolidarea Directivei 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii(6), stabilind, în acest sens, temeiul juridic pentru soţii care, în loc să fie privaţi de recunoaşterea statutului de lucrători, ar trebui să fie afiliaţi la sistemele de asigurare socială, pentru a putea beneficia de asigurare de boală, invaliditate şi în caz de accident, precum şi de pensie pentru limită de vârstă;

46.   atrage atenţia asupra nivelului ridicat de sărăcie şi de izolare care afectează femeile din anumite zone rurale; remarcă nevoia de a se lua măsuri eficiente pentru a garanta egalitatea de şanse pentru femei, scop pe care ar trebui să se axeze toate măsurile prevăzute în politica agricolă comună şi alte politici comunitare relevante;

47.   consideră vitală îmbunătăţirea calităţii vieţii femeilor care lucrează în zonele rurale, asigurându-le un acces mai uşor la educaţie şi la formare profesională, învăţare continuă, infrastructuri noi ale mijloacelor de informare, servicii necesare de sănătate publică locală eficientă şi infrastructură şi facilităţi locale pentru copii şi familii, inclusiv creşe, grădiniţe, şcoli, centre culturale şi pieţe;

48.   insistă asupra necesităţii ca Fondul Social European să susţină măsurile specifice care urmăresc facilitarea accesului şi participării femeilor la piaţa muncii, precum şi îmbunătăţirea abordării integratoare a egalităţii între sexe; consideră că fondurile regionale ar trebui să prevadă o linie bugetară consacrată integrării chestiunilor de gen (luarea în considerare a dimensiunii legate de sex în cadrul bugetului) pentru finanţarea acţiunilor de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a studiilor referitoare la impactul politicilor care vizează statutul femeilor;

49.   reaminteşte necesitatea încorporării de noi abordări şi instrumente inovatoare în strategiile de dezvoltare regională şi subliniază necesitatea furnizării de cursuri privind metodologia abordării integratoare a egalităţii între sexe şi de instrumente pentru factorii de decizie la nivel regional şi local; solicită Comisiei să dezvolte în continuare, pentru sectorul administrativ, orientările referitoare la abordarea integratoare a egalităţii între sexe în cadrul fondurilor structurale;

50.   solicită Comisiei să includă, cu ajutorul Institutului European pentru egalitatea între sexe, în viitoarele rapoarte anuale privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi a unor fapte şi statistici referitoare la ţările aderente şi ţările candidate;

51.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1.
(2) JO L 45, 19.2.1975, p. 19.
(3) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
(4) JO C 288 E, 25.11.2006, p 73.
(5) JO C 85, 17.3.1997, p. 186
(6) JO L 359, 19.12.1986, p. 56.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate