Index 
Texte adoptate
Miercuri, 11 martie 2009 - StrasbourgEdiţie definitivă
Scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (versiune codificată)*
 Ajustarea salariilor de bază şi a indemnizaţiilor aplicabile personalului Europol*
 Mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene
  Rezoluţie
  Anexă
 Buget rectificativ nr. 1/2009: inundaţii în România
 Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (reformare)***III
 Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor (reformare)***III
 Controlul statului portului (reformare)***III
 Sistemul comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime***III
 Investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim***III
 Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***III
 Asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime ***II
 Respectarea obligaţiilor statelor de pavilion***II
 Aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri ***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
  Anexă
 Accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare)***I
  Text
  Text consolidat
  Anexă
 Liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre*
 Regulamentul de procedură: prelungirea aplicabilităţii articolului 139
 Situaţia socială a rromilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piața muncii din UE
 Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol
 Ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe
 Contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona
 Lupta împotriva schimbărilor climatice
 Orientările pentru politicile privind ocuparea forţei de muncă
 Plan european de relansare economică
 Politica de coeziune: investiţii în economia reală

Scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (versiune codificată)*
PDF 77k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (versiune codificată) (COM(2008)0575 – C6-0347/2008 – 2008/0181(CNS) )
P6_TA(2009)0101 A6-0060/2009

(Procedura de consultare – codificare)

Parlamentul European ,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0575 ),

–   având în vedere articolele 93 și 94 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0347/2008 ),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(1) ,

–   având în vedere articolele 80 și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0060/2009 ),

A.   întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.


Ajustarea salariilor de bază şi a indemnizaţiilor aplicabile personalului Europol*
PDF 77k   DOC 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la inițiativa Republicii Franceze în vederea adoptării Deciziei Consiliului de ajustare a salariilor de bază și a indemnizațiilor aplicabile personalului Europol (14479/2008 – C6-0038/2009 – 2009/0804(CNS) )
P6_TA(2009)0102 A6-0078/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European ,

–   având în vedere inițiativa Republicii Franceze (14479/2008),

–   având în vedere Actul Consiliului din 3 decembrie 1998 de adoptare a Statutului personalului Europol(1) , în special articolul 44,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de Consiliu (C6-0038/2009 ),

–   având în vedere articolele 93 și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0078/2009 ),

1.   aprobă inițiativa Republicii Franceze;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Republicii Franceze;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și guvernului Republicii Franceze, poziția Parlamentului.

(1) JO C 26, 30.1.1999, p. 23.


Mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene
PDF 92k   DOC 43k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene, în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (COM(2009)0023 – C6-0040/2009 – 2009/2007(ACI) )
P6_TA(2009)0103 A6-0106/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2009)0023 – C6–0040/2009 ),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(1) , în special punctul 26,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(2) ,

–   având în vedere Declaraţia comună a Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei, adoptată în cursul reuniunii de concertare din 17 iulie 2008 privind Fondul de Solidaritate,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete şi avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0106/2009 ),

1.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluţie;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna decizia respectivă împreună cu Preşedintele Consiliului şi de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, inclusiv anexa, Consiliului şi Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 11 martie 2009

privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene, în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3) , în special punctul 26,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(4) , în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)   Uniunea Europeană a creat un Fond de Solidaritate al Uniunii Europene ("Fondul") pentru a-şi exprima solidaritatea faţă de populaţia din regiunile afectate de dezastre naturale.

(2)   Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 permite mobilizarea Fondului în limita unui plafon anual de 1 miliard EUR.

(3)   Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 cuprinde dispoziţiile care permit mobilizarea Fondului.

(4)   România a depus o cerere pentru mobilizarea fondului, referitoare la o catastrofă naturală cauzată de inundaţii. Comisia consideră că cererea îndeplineşte condiţiile stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 şi, prin urmare, propune autorizarea creditelor corespunzătoare,

DECID:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, se mobilizează Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene pentru suma de 11 785 377 EUR în credite de angajament şi de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Adoptată la Strasbourg, 11 martie 2009

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(4) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.


Buget rectificativ nr. 1/2009: inundaţii în România
PDF 73k   DOC 37k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, secţiunea III - Comisia (6952/2009 – C6-0075/2009 – 2009/2008(BUD) )
P6_TA(2009)0104 A6-0113/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE şi articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(1) , în special articolele 37 şi 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, adoptat definitiv la 18 decembrie 2008(2) ,

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3) ,

–   având în vedere proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 1/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, prezentat de Comisie la 23 ianuarie 2009 (COM(2009)0022 ),

–   având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 stabilit de Consiliu la 26 februarie 2009 (6952/2009 – C6-0075/2009 ),

–   având în vedere articolul 69 şi anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0113/2009 ),

A.   întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 1 la bugetul general 2009 vizează următoarele aspecte:

   mobilizarea unei sume de 11,8 milioane EUR în credite de angajament şi de plată din Fondul de solidaritate al UE, în urma efectelor inundaţiilor care au afectat România în iulie 2008;
   o reducere corespunzătoare a creditelor de plată în valoare de 11,8 milioane EUR de la linia 13 03 16 - Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) - Convergenţă;

B.   întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 1/2009 este de a înscrie oficial aceste ajustări în bugetul 2009,

1.   ia act de proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 1/2009, care este al treilea buget rectificativ dedicat exclusiv Fondului de solidaritate al UE, astfel cum a fost solicitat de Parlamentul European şi de Consiliu într-o declaraţie comună adoptată cu ocazia reuniunii de concertare din 17 iulie 2008;

2.   aprobă proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 fără modificări;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2) JO L 69, 13.3.2009.
(3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (reformare)***III
PDF 81k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (reformare) (PE-CONS 3719/2008 – C6-0042/20092005/0237A(COD) )
P6_TA(2009)0105 A6-0097/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European ,

–   având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere (PE-CONS 3719/2008 – C6-0042/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0587 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0828 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0097/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 632.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0447 .
(3) JO C 184 E, 22.7.2008, p. 11.


Norme şi standarde comune pentru organizaţiile cu rol de inspecţie şi control al navelor (reformare)***III
PDF 81k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (reformare) (PE-CONS 3720/2008 – C6-0043/20092005/0237B(COD) )
P6_TA(2009)0106 A6-0098/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere (PE-CONS 3720/2008 – C6-0043/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0590 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0826 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0098/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, de comun acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 632.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0448 .
(3) JO C 190 E, 29.7.2008, p. 1.


Controlul statului portului (reformare)***III
PDF 80k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul statului portului (reformare) (PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/20092005/0238(COD) )
P6_TA(2009)0107 A6-0099/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere (PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0588 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0830 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0099/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 584.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0466 .
(3) JO C 198 E, 5.8.2008, p. 1.


Sistemul comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime***III
PDF 81k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime (PE-CONS 3722/2008 – C6-0045/20092005/0239(COD) )
P6_TA(2009)0108 A6-0100/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European ,

–   având în vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere (PE-CONS 3722/2008 – C6-0045/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în prima lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0589 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0829 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0100/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 533.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0443 .
(3) JO C 184 E, 22.7.2008, p. 1.


Investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim***III
PDF 81k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivelor 1999/35/CE și 2002/59/CE (PE-CONS 3723/2008 – C6-0046/20092005/0240(COD) )
P6_TA(2009)0109 A6-0101/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere (PE-CONS 3723/2008 – C6-0046/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0590 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0827 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0101/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, de comun acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 546.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0444 .
(3) JO C 184 E, 22.7.2008, p. 23.


Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***III
PDF 81k   DOC 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (PE-CONS 3724/2008 – C6-0047/20092005/0241(COD) )
P6_TA(2009)0110 A6-0102/2009

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere textul comun aprobat de comitetul de conciliere (PE-CONS 3724/2008 – C6-0047/2009 ),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0592 ),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2007)0645 ),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3) ,

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0831 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A6-0102/2009 ),

1.   aprobă textul comun;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.   încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, de comun acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 562.
(2) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0445 .
(3) JO C 190 E, 29.7.2008, p. 17.


Asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime ***II
PDF 77k   DOC 34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliu în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime (14287/2/2008 – C6-0483/2008 – 2005/0242(COD) )
P6_TA(2009)0111 A6-0072/2009

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European ,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (14287/2/2008 – C6-0483/2008 )(1) ,

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0593 ),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2007)0674 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6-0072/2009 ),

1.   aprobă poziția comună;

2.   constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția comună;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

4.   încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 330 E, 30.12.2008, p. 7.
(2) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 166.


Respectarea obligaţiilor statelor de pavilion***II
PDF 76k   DOC 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea obligațiilor statelor de pavilion (14288/2/2008 – C6-0484/2008 – 2005/0236(COD) )
P6_TA(2009)0112 A6-0069/2009

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (14288/2/2008 – C6-0484/2008 )(1) ,

–   având în vedere declarația statelor membre privind siguranța maritimă (15859/2008),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0586 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6-0069/2009 ),

1.   aprobă poziția comună;

2.   constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția comună;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

4.   încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 330 E, 30.12.2008, p. 13.
(2) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 140.


Aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri ***I
PDF 291k   DOC 288k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (COM(2008)0436 – C6-0276/2008 – 2008/0147(COD) )
P6_TA(2009)0113 A6-0066/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0436 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0276/2008 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0066/2009 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2009în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

P6_TC1-COD(2008)0147


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat(3) ,

întrucât:

(1)   Promovarea unui transport durabil este un element cheie al politicii comune a transporturilor. În acest scop, efectele negative ale transportului trebuie reduse, în special congestionarea, care împiedică mobilitatea, poluarea, care are efecte nocive asupra sănătății și mediului precum și contribuția acesteia la schimbările climatice. În plus, cerințele în materie de protecția mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a altor politici comunitare, inclusiv politica comună în domeniul transporturilor. Obiectivele prioritare următoare, și anume cele referitoare la protecția mediului, la coeziune economică și socială și la competitivitatea UE ar trebui să fie reconciliate într-un mod echilibrat în contextul Strategiei de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă.

(2)   Obiectivul reducerii efectelor negative ale transportului trebuie atins astfel încât să evite crearea de obstacole excesive în calea libertății de circulație, în interesul creșterii economice solide și a funcționării corespunzătoare a pieței interne. Ar trebui, de asemenea, subliniat că principiul internalizării costurilor externe este echivalentul unui instrument de gestionare și prin urmare ar trebui să fie utilizat pentru încurajarea utilizatorilor căilor rutiere și a sectoarelor industriale conexe să exploateze și să-și extindă capacitățile respective în domeniul transportului ecologic, de exemplu prin schimbarea comportamentului la volan sau prin continuarea dezvoltării tehnologice. Este esențial să se găsească căi și modalități de reducere a daunelor cauzate de transportul rutier, mai degrabă decât să se utilizeze pur și simplu veniturile rezultate pentru a acoperi costurile corespunzătoare.

(3)   Pentru optimizarea sistemului de transport, în consecință, politica comună a transporturilor trebuie să pună în practică o serie de instrumente care să permită îmbunătățirea infrastructurii transporturilor și a tehnologiilor, precum și o gestionare mai eficientă a cererii în domeniul transporturilor. Aceasta necesită aplicarea în continuare a principiului "utilizatorul plăteşte " și dezvoltarea principiului "poluatorul plăteşte " în sectorul transporturilor.

(4)   Articolul 11 din Directiva 1999/62/CE ║(4) a invitat Comisia să prezinte un model de evaluare a costurilor externe generate de folosirea infrastructurii de transport, pentru a servi ca bază pentru viitoarele calcule ale tarifelor de utilizare a infrastructurii. Acest model trebuia însoțit de o evaluare a impactului a internalizării costurilor externe pentru toate modurile de transport și, după caz, de noi propuneri de revizuire a acestei directive.

(5)   Pentru a trece la aplicarea unei politici durabile în domeniul transporturilor, prețurile acestora trebuie să reflecte mai fidel costurile externe rezultate în urma folosirii ▌ vehiculelor, trenurilor, avioanelor sau vapoarelor ▌. Aceasta necesită o abordare coerentă și ambițioasă în cazul tuturor modurilor de transport și luarea în considerare a particularităților acestora.

(6)    În cazul altor moduri de transport decât transporturile rutiere, s-a început deja internalizarea costurilor externe și legislația comunitară relevantă fie prevede o aplicare progresivă a unei astfel de internalizări, fie cel puțin nu o împiedică. Emisiile de CO 2 ar trebui abordate prin includerea aviației în sistemul de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS). Utilizarea de energie electrică pentru trenuri este, de asemenea, inclusă în ETS, iar transportul maritim urmează să fie inclus în ETS în scurt timp. Alte costuri externe pot fi internalizate prin tarife aeroportuare, ce pot fi diferențiate pe criterii de mediu, și prin tarife de infrastructură pentru utilizarea căilor ferate în temeiul Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare (5) . În plus, Comisia ar trebui să propună o reformare a primului pachet feroviar în viitorul apropiat pentru a introduce sisteme armonizate de tarifare a accesului la calea ferată în funcție de zgomot.

(7)    În conformitate cu articolul 7 din Directiva 2001/14/CE, care stabilește principiile de tarifare pentru utilizarea infrastructurii feroviare, internalizarea costurilor externe este deja posibilă. Totuși, pentru a modula de o manieră mai extinsă tarifele de acces la calea ferată și pentru a obține o internalizare deplină a costurilor externe în sectorul feroviar, o condiție preliminară este aceea ca sectorul transporturilor rutiere să aplice, de asemenea, tarife bazate pe costurile externe.

(8)    În sectorul transportului rutier se aplică deja mai multe tarife și taxe, inclusiv tarife şi taxe menite să compenseze parțial costurile externe, cum ar fi CO 2 , un exemplu fiind accizele la combustibili.

(9)    În sectorul transportului rutier, tarifele de trecere, fiind percepute pentru utilizarea infrastructurii în funcție de distanța parcursă, ║ constituie un instrument economic viabil și eficient pentru atingerea obiectivului de a evolua spre o politică de transport durabilă , deoarece acestea sunt direct legate de utilizarea infrastructurii și pot varia în funcție de distanța parcursă, performanțele ecologice ale vehiculelor, precum și timpul și locul utilizării acestora și pot fi fixate, prin urmare, la un nivel care reflectă costul poluării și congestionării generate de utilizarea reală a vehiculelor. În plus, tarifele de trecere nu creează nicio denaturare a concurenței pe piața internă, întrucât vizează toți operatorii, indiferent de statul membru de origine sau de stabilire, proporțional cu intensitatea folosirii rețelei rutiere.

(10)    Evaluarea impactului reflectă că aplicarea tarifelor de trecere calculate în funcție de costurile poluării și, pe arterele aglomerate, în funcție de costul congestionării, poate contribui la sau avea ca rezultat un transport rutier mai eficient și mai ecologic și poate contribui la strategia UE de luptă împotriva schimbărilor climatice. Aceasta ar conduce la reducerea congestionării și poluării locale prin încurajarea utilizării vehiculelor mai ecologice, având ca rezultat optimizarea abordării logistice și reducerea călătoriilor fără încărcătură la întoarcere. De asemenea, ar juca indirect un rol important în reducerea consumului de combustibili și în la combaterea schimbărilor climatice. Tarifele de trecere al căror preț integrează un element de cost legat de congestionare pentru utilizarea rutelor aglomerate pot fi eficiente numai dacă fac parte dintr-un plan de acțiune care include măsuri legate de alți utilizatori ai drumurilor cărora nu li se aplică directiva, cum ar fi sisteme similare de tarifare sau măsuri cu efect echivalent, precum restricționări ale traficului și benzi pentru vehicule cu o rată ridicată de ocupare . Deocamdată, însă, nu există dovezi suficiente care să demonstreze că aceste tarife de trecere au generat schimbări semnificative ale defalcării modale a traficului.

(11)    ▌ Principiul poluatorul plătește va fi pus în aplicare prin tarife bazate pe costurile externe, ceea ce va contribui, de asemenea, la reducerea costurilor externe.

(12)    Modelul conceput de Comisie pentru calcularea costurilor externe oferă metode fiabile și o serie de valori unitare care pot constitui deja o bază pentru calcularea tarifelor de utilizare a drumurilor.

(13)    Pentru a garanta că transportatorii rutieri europeni primesc semnale clare privind prețurile, cu efect de stimulent în vederea optimizării comportamentului lor, ar trebui depuse eforturi pe termen mediu pentru a asigura convergența metodelor pe care toate sistemele europene de tarifare le utilizează la calcularea costurilor externe.

(14)    Există încă incertitudini privind costurile și beneficiile sistemelor necesare pentru aplicarea tarifelor de utilizare diferențiate pe rutele cu trafic redus. Până când incertitudinile sunt înlăturate, a abordare flexibilă la nivel comunitar pare a fi cea mai adecvată. Această abordare flexibilă ar trebui să permită statelor membre să decidă dacă să introducă sau nu tarife bazate pe costurile externe și pe ce drumuri, în funcție de caracteristicile naționale și locale ale rețelei.

(15)    Tarifele de utilizare bazate pe durată și tarifele de trecere nu trebuie aplicate simultan pe teritoriul unui stat membru, pentru a evita fragmentarea sistemelor de tarifare cu efecte negative asupra industriei transporturilor, cu excepția unor cazuri specifice când este necesară finanțarea construcției de tuneluri, poduri sau pasaje montane.

(16)    Tarifele de utilizare bazate pe durată și percepute zilnic, săptămânal, lunar sau anual nu ar trebui să discrimineze utilizatorii ocazionali, având în vedere probabilitatea ca o mare parte a acestor utilizatori să nu fie transportatori naționali. Prin urmare, trebuie stabilit un raport mai precis între tarifele zilnice, săptămânale, lunare și anuale. Din rațiuni de eficiență și corectitudine, tarifele de utilizare bazate pe intervalul de timp ar trebui considerate un instrument de tranziție pentru tarifarea infrastructurii. O eliminare treptată a sistemelor de tarifare bazate pe intervalul de timp ar trebui, prin urmare, să fie avută în vedere. Statelor membre care au frontiere externe cu țări terțe ar trebui să li se acorde posibilitatea unei derogări de la această dispoziție și să li se permită să continue aplicarea tarifării bazate pe intervalul de timp în cazul vehiculelor grele de marfă care așteaptă să le vină rândul la punctele de trecere a frontierei.

(17 )   Trebuie evitate sistemele de tarifare divergente privind rețeaua transeuropeană și alte părți ale rețelei rutiere care pot fi utilizate pentru traficul internațional. Ar trebui aplicate aceleași principii de tarifare pentru întreaga rețea rutieră interurbană.

(18)    Ar trebui să se permită ca tarifele de trecere calculate în funcție de distanța parcursă să includă un element de cost extern bazat pe costurile poluării atmosferice și fonice cauzate de trafic. În plus, în zonele de obicei cu trafic intens şi în timpul orelor de vârf, ar trebui să se permită ca respectivele costuri ale congestionării , care sunt suportate, în general, la nivel local să fie recuperate prin intermediul tarifului bazat pe costuri externe. Ar trebui să se permită ca elementul de cost extern integrat în tarifele de trecere să fie inclus în costul infrastructurii, sub rezerva ca în momentul calculării costurilor să fie respectate anumite condiții și să se evite tarifarea necuvenită.

(19)    Pentru a reflecta mai bine costurile poluării atmosferice și fonice cauzate de trafic, precum și costurile generate de congestionare, tariful bazat pe costurile externe ar trebui să varieze în funcție de tipul drumului, tipul de vehicul și de perioade - de exemplu, perioade de vârf zilnice, săptămânale sau sezoniere, perioade în afara celor de vârf și pe timp de noapte.

(20)    Buna funcționare a pieței interne necesită un cadru comunitar, pentru a se asigura că tarifele de trecere stabilite în baza costurilor locale ale poluării atmosferice și fonice datorate traficului și a costurilor generate de congestionare sunt transparente, proporționale și nediscriminatorii. Aceasta necesită principii comune de tarifare , metode de calcul și valori unitare ale costurilor externe bazate pe metode științifice recunoscute, precum și mecanisme de notificare și raportare a sistemelor de tarifare către Comisie.

(21)    Autoritatea care stabilește nivelul tarifelor bazate pe costurile externe nu trebuie să aibă un interes direct să fixeze o valoare nejustificat de ridicată și, prin urmare, trebuie să fie independentă de organismul care colectează și gestionează veniturile provenite din tarifele de trecere. Experiența a arătat că majorarea tarifelor de trecere în zonele montane în vederea finanțării unor proiecte prioritare ale rețelei transeuropene nu este o opțiune practică dacă definirea unui coridor nu corespunde cu fluxul de trafic real . Pentru a remedia această situație, coridorul pe care poate fi autorizată o majorare ar trebui să acopere în special sectoarele rutiere în cazul cărora introducerea unei majorări ar provoca o deviere a traficului înspre proiectul prioritar în cauză .

(22)    Pentru a acorda prioritate construirii unor proiecte prioritare la nivel european, statele membre care au posibilitatea de a aplica o majorare ar trebui să folosească această opțiune anterior perceperii unui tarif bazat pe costurile externe. Pentru a se evita o impunere necuvenită a utilizatorilor, nu trebuie combinată un tarif bazat pe costurile externe cu o majorare, cu excepția cazului în care costurile externe depășesc nivelul majorării deja percepute. Într-o asemenea situație, este indicat ca valoarea majorării să fie dedusă din tariful bazat pe costurile externe.

(23)    În cazul perceperii unor tarife diferențiate pentru costurile externe, o variație a tarifului de utilizare a infrastructurii pentru reducerea congestionărilor, optimizarea utilizării infrastructurii, minimizarea degradării infrastructurii sau promovarea siguranței rutiere ar reprezenta o sarcină inutilă pentru anumite categorii de utilizatori și ar trebui , în consecință, interzisă.

(24)    Acordarea de reduceri sau diminuarea tarifelor bazate pe costurile externe nu ar trebui permise întrucât ar constitui un risc major de discriminare în raport cu anumite categorii de utilizatori.

(25)    Tarifarea costurilor externe prin intermediul tarifelor de trecere va fi mai eficace în influențarea deciziilor din domeniul transportului, dacă utilizatorii cunosc aceste costuri. Prin urmare, acestea trebuie identificate în mod corespunzător într-o declarație, factură sau un document echivalent inteligibil furnizat de operatorul tarifului de trecere. În plus, un asemenea document poate facilita facturarea costurilor externe de către transportatori în sarcina expeditorului sau oricăror alți clienți.

(26)    Utilizarea sistemelor electronice de percepere a tarifelor de trecere este esențială pentru a evita afectarea fluidității traficului și pentru a preveni efectele negative asupra mediului la nivel local cauzate de cozile la barierele punctelor de plată a tarifelor de trecere. Prin urmare, este recomandabil să se asigure că veniturile provenite din tarifele bazate pe costurile externe și pe utilizarea infrastructurii sunt colectate prin intermediul unui asemenea sistem, care este în conformitate cu cerințele Directivei 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității(6) care prevede măsuri adecvate și proporționale pentru a se asigura că preocupările de ordin tehnic, juridic, comercial, privind protecția datelor și protecția vieții private sunt luate în considerare în mod corespunzător la punerea în aplicare a sistemelor de tarifare electronice. În plus, asemenea sisteme ar trebui concepute fără bariere laterale, astfel încât să permită extinderea ulterioară și cu costuri reduse la orice axe rutiere paralele. Cu toate acestea, trebuie prevăzută o perioadă de tranziție pentru a permite luarea măsurilor de adaptare necesare.

(27)    Este important ca obiectivul prezentei directive să fie atins într-un mod care să nu afecteze negativ funcționarea corectă a pieței interne. Este important să se evite pe viitor ca șoferii vehiculelor grele de marfă să fie obligați să instaleze în cabinele lor tot mai multe echipamente electronice incompatibile și costisitoare, fiind astfel expuși riscului de a face erori atunci când le utilizează. Proliferarea tehnologiilor este inacceptabilă. Astfel, interoperabilitatea sistemelor de tarifare rutieră comunitare, astfel cum este reglementată prin Directiva 2004/52/CE, ar trebui realizată într-un termen cât mai scurt. Ar trebui să se depună eforturi pentru limitarea numărului de dispozitive din vehicul la unul singur, ceea ce ar permite aplicarea diverselor niveluri de tarifare care sunt în vigoare în diversele state membre.

(28)    Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta introducerea rapidă a unui sistem cu adevărat interoperabil până la sfârșitul anului 2010, în conformitate cu Directiva 2004/52/CE.

(29)    Din motive de claritate juridică, ar trebui să se specifice unde sunt permise taxele de reglementare, special concepute pentru reducerea congestionării sau pentru a combate efectele negative asupra mediului, inclusiv protecția calității aerului.

(30)    Statele membre ar trebui să poată utiliza bugetul rețelei transeuropene de transport (TEN-T) și fondurile structurale pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport în scopul diminuării costurilor externe generale ale transporturilor și al implementării sistemelor electronice pentru colectarea tarifelor aplicabile în baza prevederilor prezentei directive.

(31)    În conformitate cu obiectivele politicii în domeniul transporturilor vizate de prezenta directivă, veniturile suplimentare generate din tarifele bazate pe costurile externe ar trebui să fie folosite cu prioritate pentru reducerea și eliminarea costurilor externe ale transportului rutier, acolo unde acest lucru este posibil. Veniturile respective pot fi utilizate și pentru promovarea mobilității durabile, în sens larg. Prin urmare, asemenea proiecte ar trebui să vizeze facilitarea stabilirii unei tarifări eficace, reducerea la sursă a poluării generate de transportul rutier, atenuarea efectelor sale, îmbunătățirea performanțelor vehiculelor rutiere în ceea ce privește consumul de energie și emisiile de dioxid de carbon, precum și îmbunătățirea infrastructurii rutiere existente sau dezvoltarea infrastructurii alternative pentru utilizatorii transporturilor. Aceasta include, de exemplu, cercetarea și dezvoltarea privind autovehicule mai puțin poluante și implementarea componentei "transporturi' a planurilor de acțiune vizate de Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea(7) calității aerului înconjurător și Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental(8) , care ar putea cuprinde măsuri de atenuare a poluării atmosferice și fonice datorate traficului din jurul marilor infrastructuri și din aglomerări. Alocarea acestor venituri nu exonerează statele membre de obligația prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat de a notifica Comisiei anumite măsuri naționale și nici nu aduce atingere rezultatelor unei proceduri inițiate în temeiul articolelor 87 și 88 din tratat.

(32)    Pentru a facilita interoperabilitatea dispozitivelor de plată a tarifelor de trecere, ar trebui să se încurajeze cooperarea între statele membre, în vederea introducerii unui sistem comun de tarife de trecere, sub rezerva respectării anumitor condiții. Comisia ar trebui să sprijine statele membre care doresc să coopereze în vederea introducerii unui sistem comun de tarife de trecere în ansamblul teritoriilor acestora.

(33)    O evaluare cuprinzătoare a experienței acumulate de acele statele membre care aplică tarife bazate pe costurile externe, în conformitate cu prezenta directivă, ar trebui trimisă de către Comisie în timp util Parlamentului European și Consiliului. De asemenea, această evaluare ar trebui să cuprindă o analiză cu privire la progresele înregistrate în aplicarea strategiei de combatere a schimbărilor climatice, în definirea unui element comun privind tarifarea combustibililor legat de schimbările climatice prevăzut de Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității(9) , inclusiv a combustibililor folosiți de vehiculele grele de marfă. Ar trebui realizată, de asemenea, o evaluare cuprinzătoare a internalizării costurilor externe pentru toate celelalte moduri de transport, care să constituie baza viitoarelor propuneri legislative în acest domeniu. Acest lucru ar trebui să asigure introducerea unui sistem echitabil și competitiv de internalizare a costurilor externe, care să evite orice denaturări ale pieței interne, pentru toate modurile de transport

(34)    Articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune ║(10) , prevede că veniturile generate din tarifele suportate în mod direct de către utilizatori trebuie luate în considerare în determinarea deficitului de finanțare, în cazul unui proiect generator de venituri. Cu toate acestea, întrucât veniturile generate de tarifele bazate pe costurile externe sunt alocate unor proiecte care vizează reducerea poluării rutiere la sursă, atenuarea efectelor acesteia, îmbunătățirea performanțelor energetice și reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale vehiculelor, precum și îmbunătățirea infrastructurii rutiere existente sau dezvoltarea unor infrastructuri alternative pentru utilizatorii transporturilor, veniturile nu ar trebui luate în considerare la calcularea deficitului de finanțare.

(35)    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(11) .

(36)    În special, Comisia ar trebui împuternicită să adapteze anexele 0, III, IIIa și IV la progresele științifice și tehnice, și anexele I, II și IIIa la inflație. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din Directiva 1999/62/CE , acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(37)    Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv promovarea unei tarifări diferențiate bazate pe costurile externe, ca element care să contribuie la un transport durabil, nu poate fi realizat în mod satisfăcător ║ de către statele membre și, prin urmare, datorită importanței caracterului transfrontalier al transportului, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv ,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 1999/62/CE se modifică după cum urmează:

1.   La articolul 2, punctele (b) și (ba) se înlocuiesc cu următoarele:"

   b) "tarif de trecere" înseamnă o anumită sumă, plătibilă pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe o infrastructură anume, cuprinzând un tarif de utilizare a unei infrastructuri și/sau un tarif bazat pe costurile externe;
(ba) "tarif de utilizare a infrastructurii" înseamnă un tarif perceput prin intermediul unui tarif de trecere, în vederea recuperării costurilor privind infrastructura suportate de un stat membru sau de mai multe state membre, dacă este vorba de un proiect de infrastructură comun ;
(bb) "tarif bazat pe costurile externe" înseamnă un tarif perceput prin intermediul unui tarif de trecere, în vederea recuperării costurilor suportate de un stat membru, generate de poluarea atmosferică și fonică rezultată în urma traficului;
(bc) "costul poluării atmosferice datorate traficului" înseamnă costul daunelor provocate de eliberarea în atmosferă a unor emisii nocive în timpul funcționării unui vehicul;
(bd) "costul poluării fonice datorate traficului" înseamnă costul daunelor provocate de zgomotul emis de un vehicul sau creat de interacțiunea dintre un vehicul și suprafața drumului;

(be ) "tarif mediu ponderat de utilizare a infrastructurii" înseamnă venitul total provenit dintr-un tarif de utilizare a infrastructurii ║ pe o perioadă determinată, raportat la numărul de kilometri - vehicul parcurși pe axele rutiere unde se percepe tariful în perioada respectivă;
(bf ) "tariful mediu ponderat bazat pe costurile externe" înseamnă venitul total provenit dintr-un tarif bazat pe costurile externe ║ pe o perioadă determinată, divizat la numărul de kilometri pe vehicul parcurși pe tronsoanele rutiere unde se percepe tariful în perioada respectivă;
"

2.   Articolele 7, 7a și 7b se înlocuiesc cu următoarele:"

Articolul 7

(1)   Statele membre pot menține sau introduce tarife de trecere și/sau tarife de utilizare pe rețeaua rutieră transeuropeană sau pe orice sector al rețelei lor rutiere în care trec în general un număr important de transporturi internaționale de mărfuri , în conformitate cu condițiile stabilite la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol și de articolele 7a-7j.

(2)   Statele membre nu vor impune pe teritoriul lor, în același timp, tarife de trecere și tarife de utilizare ▌. Cu toate acestea, un stat membru care instituie tarife de utilizare pe rețeaua lui, poate impune, de asemenea, tarife de trecere pentru utilizarea podurilor, tunelelor și pasajelor montane.

(3)   Tarifele de trecere și tarifele de utilizare se aplică fără discriminare, directă sau indirectă, pe motiv de naționalitate a transportatorului, stat membru sau țara terță de stabilire a transportatorului sau de înmatriculare a vehiculului ori de originea sau destinația operațiunii de transport.

(4)   Statele membre pot să prevadă rate reduse ale tarifelor de trecere sau ale tarifelor de utilizare sau exonerări de la plata acestora pentru vehiculele exceptate de la obligația de a instala și utiliza aparatura de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier * al Consiliului, precum și în cazurile reglementate de și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) literele (a) și (b) din prezenta directivă.

(5)   Până la 31 decembrie 2011, un stat membru poate decide să aplice tarife de trecere și/sau tarife de utilizare doar pentru vehiculele care au greutatea încărcată maximă admisă de minimum 12 tone. Începând cu 1 ianuarie 2012, tarifele de trecere și/sau tarifele de utilizare se aplică pentru toate vehiculele, în sensul articolului 2 litera (d), cu excepția cazului în care un stat membru consideră că o extindere la vehiculele de mai puțin de 12 tone:(12)

Articolul 7a

(1)   Tarifele de utilizare sunt proporționale cu durata utilizării infrastructurii și sunt valabile pentru o zi, o săptămână, o lună sau un an. În special , nivelul tarifului lunar nu trebuie să depășească 10% din nivelul tarifului anual, nivelul tarifului săptămânal nu trebuie să depășească 5% din nivelul tarifului anual, iar nivelul tarifului zilnic nu trebuie să depășească 2 % din tariful nivelului anual .

(2)   Tarifele de utilizare, inclusiv costurile administrative, se stabilesc de către statele membre respective, pentru toate categoriile de vehicule, la o valoare care să nu depășească tarifele maxime stabilite în anexa II.

Articolul 7b

(1)   Tariful de utilizare a infrastructurii are la bază principiul recuperării costurilor infrastructurii. Tariful mediu ponderat de utilizare a infrastructurii se raportează la costurile de construcție și la costurile de exploatare, întreținere, ▌ dezvoltare și garantare a standardelor privind siguranța ale rețelei rutiere respective. De asemenea, tariful mediu ponderat de utilizare a infrastructurii poate include o rentabilitate a capitalului sau o marjă de profit bazată pe condițiile pieței.

(2)   Tariful bazat pe costurile externe se raportează la costul poluării atmosferice și fonice datorate traficului, luate în considerare împreună sau separat. Pe sectoarele rutiere afectate de congestionare tariful bazat pe costurile externe poate include, de asemenea, costul congestionării din timpul perioadelor când acest sectoare sunt, de obicei, aglomerate.

(3)   Costurile luate în considerare se referă la rețea sau la partea de rețea pe care sunt impuse tarifele de trecere și la vehiculele care sunt supuse taxării. Statele membre pot să aleagă să recupereze numai un procent din aceste costuri.

Articolul 7c

(1)   Tariful bazat pe costurile externe variază în funcție de tipul de drum și categoria de emisii EURO (anexa IIIa tabelul I) , precum și de durată, în cazurile în care tariful include costul congestionării sau costul poluării fonice datorate traficului.

(2)   Valoarea tarifului bazat pe costurile externe pentru fiecare combinație de categorie de vehicul, tip de drum și durată, este fixată în conformitate cu cerințele minime, cu formula comună și în funcție de costurile externe ║ maxime care pot fi tarifate din anexa IIIa.

(3)    Tariful bazat pe costurile externe nu se aplică vehiculelor care respectă viitoarele standarde EURO privind emisiile în mod anticipat față de datele de aplicare prevăzute în normele relevante.

(4)    Valoarea tarifului bazat pe costurile externe este stabilită de fiecare stat membru. În cazul în care un stat membru desemnează o autoritate pentru realizarea acestei sarcini, din punct de vedere juridic și financiar, autoritatea este independentă de organismul responsabil de gestionarea și colectarea totală sau parțială a tarifului . ▌

Articolul 7d

(1)   Statele membre calculează tariful de utilizare a infrastructurii folosind o metodologie bazată pe principiile de calcul de bază stabilite în anexa III.

(2)   Pentru taxele de concesiune, nivelul maxim al tarifului de utilizare a infrastructurii este echivalent cu valoarea care ar fi rezultat prin folosirea unei metodologii bazate pe principiile de calcul de bază stabilite în anexa III sau inferior acestei valori. Evaluarea unei asemenea echivalențe este calculată în raport cu o perioadă de referință suficient de lungă, adecvată naturii respectivului contract de concesiune.

(3)   Modalitățile de tarifare aplicate deja la 10 iunie 2008 sau pentru care s-au primit propuneri sau răspunsuri la invitațiile de a negocia în cadrul procedurii negociate ca urmare a unui proces de achiziții publice înainte de 10 iunie 2008, nu sunt supuse obligațiilor prevăzute la alineatul (1) și (2), atât timp cât aceste modalități rămân în vigoare și sub rezerva ca ele să nu fie modificate substanțial.

Articolul 7e

(1)  În cazuri excepționale privind infrastructura din regiunile montane și aglomerațiile urbane și după informarea prealabilă a Comisiei, tariful de utilizare a infrastructurii poate fi majorat printr-un tarif de trecere pentru anumite sectoare afectate de congestionare intensă sau a căror utilizare de către vehicule provoacă daune importante mediului, sub rezerva ca:

   a) venitul generat din majorare să fie investit în finanțarea de proiecte menite să promoveze mobilitatea durabilă și să contribuie în mod direct la atenuarea congestionării sau la reducerea efectelor negative asupra mediului și care se referă la același coridor ca sectorul de drum pentru care se aplică majorarea;
   b) majorarea să nu depășească 15% din tariful mediu ponderat de utilizare a infrastructurii calculată în conformitate cu articolul 7b alineatul (1) și articolul 7d, cu excepția cazului în care venitul generat este investit în sectoarele transfrontaliere ale proiectelor menite să promoveze mobilitatea durabilă care vizează infrastructura din regiuni montane, caz în care majorarea nu poate depăși 25%;
   c) aplicarea majorării să nu conducă la un tratament inechitabil privind traficul comercial, în raport cu alți utilizatori ai drumurilor;
   d) o descriere a locului exact unde este percepută majorarea și o dovadă a deciziei de finanțare a realizării proiectelor menționate la punctul (a) să fie transmise Comisiei anterior aplicării majorării și
   e) perioada pentru care urmează să se aplice majorarea să fie definită și delimitată înainte de aplicare și să fie conformă, în privința venitului planificat care urmează să fie generat, cu planurile financiare și analiza costuri/beneficii ale proiectelor cofinanțate cu veniturile provenite din majorare.

Primul paragraf se aplică noilor proiecte transfrontaliere care fac obiectul unui acord între toate statele membre implicate în proiectul respectiv.

(2)  După informarea Comisiei, poate fi aplicată o majorare la un sector al drumului care corespunde unei rute alternative celei pe care se aplică majorarea menționată la alineatul (1), dacă:

   - aplicarea unei majorări ar conduce la o deviere a unei părți semnificative a traficului către această rută alternativă și
   - sunt respectate condițiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf literele (a) –(e).

(3)   Un tarif de utilizare a infrastructurii care face obiectul unei variații în conformitate cu articolul 7f poate fi majorat .

(4)   Atunci când primește informațiile solicitate de la un stat membru care intenționează să aplice o majorare, Comisia comunică aceste informații tuturor membrilor comitetului menţionat la articolul 9c. În cazul în care Comisia consideră că majorarea planificată nu satisface condițiile menționate la alineatul (1) sau că majorarea planificată va avea efecte negative semnificative asupra dezvoltării economice a regiunilor periferice, poate respinge sau poate cere modificarea planurilor de tarifare transmise de către statul membru în cauză, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 9c alineatul (2).

(5)   Pe sectoarele rutiere unde sunt îndeplinite criteriile de aplicare a unei majorări în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot percepe un tarif bazat pe costurile externe doar dacă este aplicată o majorare.

Articolul 7f

(1)   Valoarea tarifelor de trecere care includ doar un tarif de utilizare a infrastructurii poate varia în funcție de standardele de emisii EURO (anexa IIIa tabelul I) , astfel încât niciun tarif de trecere să nu depășească cu mai mult de 100% tariful de trecere perceput pentru vehicule echivalente care respectă cele mai stricte standarde de emisii.

(2)   Dacă în cazul unei verificări, un șofer nu poate prezenta documentele necesare ale vehiculului care să ateste standardele de emisii EURO , statele membre pot aplica cele mai ridicate tarife posibile, cu condiția să existe posibilitatea unei rectificări ulterioare prin care să se recupereze orice sumă plătită în plus .

(3)  Tarifele de trecere care includ doar un tarif de utilizare a infrastructurii pot varia, de asemenea, pentru atingerea diferitelor scopuri, precum reducerea congestionărilor, minimizarea daunelor provocate infrastructurii, optimizarea utilizării infrastructurii vizate sau promovarea siguranței rutiere, sub rezerva ca:

   a) variația să fie transparentă, făcută publică și aplicabilă tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate;
   b) variația să fie aplicată în funcție de momentul zilei, de zi sau de anotimp și
   c) niciun tarif să nu fie cu peste 500% mai mare decât tariful cel mai mic perceput într-un anumit moment al zilei, o anumită zi sau anotimp.

(4)   Variațiile menționate la alineatele (1) și (3) nu sunt concepute să genereze venituri suplimentare din tarife . Orice creștere neprevăzută a veniturilor este compensată printr-o modificare a structurii variației care trebuie efectuată în termen de doi ani de la sfârșitul exercițiului contabil al anului în care a fost generat venitul.

(5)   Dacă un tarif de trecere include un tarif bazat pe costurile externe, alineatele (1) și (3) nu se aplică componentei tarifului care corespunde tarifului de utilizare a infrastructurii.

Articolul 7g

(1)  Cu cel puțin șase luni înainte de aplicarea unui nou sistem de tarifare a utilizării infrastructurii, statele membre transmit Comisiei:

  a) pentru alte sisteme de tarifare decât cele care implică taxele de concesionare:
   - valorile unitare și alți parametri folosiți la calcularea diferitelor elemente de cost ale infrastructurii și
   - informații clare privind vehiculele reglementate prin sistemele de tarifare și întinderea geografică a rețelei sau a părții rețelei, folosită pentru calculul fiecărui cost și procentul din costurile pe care intenționează să le recupereze;
  b) pentru sistemele de tarifare care implică taxe de concesionare:
   - contractele de concesiune sau modificările importante ale acestor contracte;
   - cazul de bază pe care concedentul a fundamentat avizul de concesionare, astfel cum se menționează în anexa VII B la Directiva 2004/18/CE; acest caz de bază include costurile estimate, astfel cum sunt definite la articolul 7b alineatul (1) preconizate în cadrul concesiunii, traficul prognozat pe tipuri de vehicule, nivelurile preconizate pentru tarifele de utilizare și extinderea geografică a rețelei reglementate de contractul de concesiune.

(2)   În termen de șase luni de la primirea tuturor informațiilor necesare, în conformitate cu alineatul (1), Comisia emite un aviz cu privire la respectarea obligațiilor menționate la articolul 7d. Avizele Comisiei se pun la dispoziția comitetului menționat la articolul 9c și la dispoziția Parlamentului European .

(3)  Cu cel puțin șase luni înainte de aplicarea unui nou sistem de tarifare bazat pe costurile externe, statele membre transmit Comisiei:

   a) informații precise care să permită localizarea sectoarelor rutiere pe care va fi perceput tariful bazat pe costurile externe și care să descrie tipurile de vehicule, de drumuri și intervalele de timp exacte în funcție de care va varia aceasta;
   b) tariful mediu ponderat bazat pe costurile externe previzionat , precum și veniturile totale previzionate;
   c) numele autorității desemnate în conformitate cu articolul 7c alineatul (4) să stabilească nivelul tarifului , precum și a reprezentantului acesteia și
   d) parametrii, datele și informațiile necesare pentru a ilustra aplicarea metodei de calcul stabilită în anexa IIIa.
   e) previziunile referitoare la alocarea tarifului bazat pe costurile externe.
   f) un plan specific care să indice modalitatea în care venitul suplimentar obținut din tarifele bazate pe costurile externe urmează să fie utilizat pentru reducerea impactului negativ asupra transportului .

(4)   În termen de șase luni de la primirea informațiilor în conformitate cu alineatul (3), Comisia poate cere statelor membre vizate să își adapteze tariful bazat pe costurile externe propus , dacă aceasta consideră că nu sunt respectate obligațiile menționate la articolele 7b, 7c, 7i sau 9 alineatul (2). Decizia Comisiei se pune la dispoziția Comitetului menționat la articolul 9c și la dispoziția Parlamentului European .

Article 7h

(1)   Statele membre nu diminuează și nu acordă reduceri niciunui utilizator în ceea ce privește elementul de tarifare a costurilor externe al unui tarif de trecere.

(2)  Statele membre pot diminua tariful de trecere sau acorda reduceri la prețul tarifului privind infrastructura, cu condiția ca:

   a) structura de tarifare rezultată să fie proporțională, publică și aplicabilă tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate și să nu conducă la costuri suplimentare sub forma unor tarife mai mari pentru alți utilizatori și
   b) ca asemenea reduceri sau diminuări să conducă la economii reale privind costurile administrative și să nu depășească 13% din tariful de utilizare a infrastructurii achitat de vehicule similare care nu pot beneficia de reducere sau diminuare.

(3)   Sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 7f alineatul (3) litera (b) și la articolul 7f alineatul (4), în cazuri excepționale privind proiecte specifice de interes european ridicat în domeniul transportului de marfă , nivelurile tarifelor de trecere pot fi supuse altor forme de variație pentru a asigura viabilitatea comercială a acestor proiecte, în cazul în care ele sunt expuse concurenței directe cu alte moduri de transport de vehicule. Structura de tarifare rezultată este liniară, proporțională, publică, accesibilă pentru toți utilizatorii în condiții de egalitate și nu conduce la costuri suplimentare transmise altor utilizatori sub forma unor tarife mai mari. Comisia verifică respectarea acestor condiții anterior punerii în aplicare a structurii de tarifare în cauză.

Articolul 7i

(1)   Aplicarea, colectarea și monitorizarea plății tarifelor de trecere și de utilizare a infrastructurii se fac astfel încât să afecteze cât mai puțin fluiditatea traficului și să se evite orice controale și verificări obligatorii exercitate la frontierele interne ale Comunității. În acest scop, statele membre cooperează pentru a stabili metode care să permită transportatorilor rutieri să plătească tarifele de utilizare 24 de ore din 24, cel puțin la punctele de vânzare importante, utilizând toate mijloacele obișnuite de plată, în interiorul și exteriorul statelor membre în care se aplică acestea. Statele membre pun la dispoziție facilitățile adecvate la punctele de plată a tarifelor de trecere și de utilizare a infrastructurii, astfel încât să se mențină standardele normale de siguranță rutieră.

(2)   Modalitățile de colectare a tarifelor de trecere și a tarifelor de utilizare nu îi dezavantajează în mod nejustificat, din punct de vedere financiar sau din alt punct de vedere, pe utilizatorii ocazionali ai rețelei rutiere față de cei care folosesc modalităţi alternative de plată . În special, în cazul în care un stat membru percepe tarife de trecere sau tarife de utilizare exclusiv prin intermediul unui sistem care necesită folosirea unei unități aflate la bordul vehiculului, statul membru asigură că unitățile de bord adecvate, conform cu cerințele Directivei 2004/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului **, pot fi obținute de toți utilizatorii în condiții administrative și financiare rezonabile.

(3)   În cazul în care un stat membru percepe un tarif de trecere în cazul unui vehicul, cuantumul total al tarifului respectiv, cuantumul tarifului pentru utilizarea infrastructurii și cuantumul tarifului bazat pe costurile externe sunt indicate într-un document care este furnizat transportatorului, folosind, dacă este posibil, mijloace electronice .

(4)   Un tarif bazat pe costurile externe este perceput și colectat prin intermediul unui sistem electronic care respectă cerințele de la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2004/52/CE. De asemenea, statele membre cooperează pentru a se asigura că folosesc sisteme electronice interoperabile, care să poată fi folosite pe teritoriul fiecăruia, cu mențiunea că, dacă este necesar, nivelurile tarifelor pot fi ajustate.

(5)    Imediat ce se asigură din punct de vedere tehnic operabilitatea serviciilor de colectare a tarifelor de trecere bazate pe sistemul de poziționare a sateliților Galileo, tarifele bazate pe costurile externe sunt percepute și colectate de un sistem european interoperabil de tarifare rutieră electronică în conformitate cu Directiva 2004/52/CE.

Articolul 7j

Prezenta directivă nu afectează libertatea statelor membre care introduc un sistem de tarife de trecere și/sau tarife de utilizare a infrastructurii de a oferi o compensație adecvată pentru aceste tarife , fără a aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat, chiar dacă suma rezultată percepută ar scădea sub valorile minime stabilite în anexa I .

_______________________

* JO L 370, 31.12.1985, p. 8.

** JO L 166, 30 .4 .2004, p. 124.

"

3.   La capitolul III, se inserează următorul articol ║:"

Articolul 8b

(1)   Două sau mai multe state membre pot coopera pentru introducerea unui sistem comun de tarife de trecere aplicabile în ansamblul teritoriilor acestora. În acest caz, statele membre respective asigură implicarea Comisiei în cadrul acestei forme de cooperare, funcționarea ulterioară a sistemului și în posibilele modificări ale acestuia.

(2)   Sistemul comun de tarifare face obiectul condițiilor stabilite la articolele 7 și 7j și este deschis altor state membre.

"

4.   La articolul 9, alineatele (1a) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1a)   Prezenta directivă nu împiedică aplicarea nediscriminatorie de către statele membre a taxelor de reglementare destinate special pentru reducerea congestionării sau pentru a combate efectele negative asupra mediului, inclusiv calitatea inferioară a aerului, datorate traficului pe orice cale rutieră , în special în zonele urbane, inclusiv pe drumurile care fac parte din rețeaua transeuropeană și care traversează o zonă urbană .

(2)   Un stat membru care percepe un tarif bazat pe costurile externe se va asigura că veniturile generate din aplicarea tarifului sunt alocate în mod prioritar pentru reducerea și, dacă este posibil, eliminarea costurilor externe derivate din transportul rutier . Veniturile pot fi folosite, de asemenea, pentru măsuri care vizează facilitarea unei tarifări eficiente, reducerea la sursă a poluării datorate transportului, atenuarea efectelor acesteia, îmbunătățirea performanțelor energetice și a celor privind emisiile de dioxid de carbon ale vehiculelor de transport rutier , precum și construirea sau îmbunătățirea infrastructurilor rutiere sau construirea de infrastructuri alternative pentru utilizatorii transporturilor.

Statul membru în care este percepută un tarif de utilizare a infrastructurii decide destinația veniturilor generate prin aplicarea respectivului tarif . Pentru a permite rețelei de drumuri să se dezvolte în mod unitar, veniturile provenite din aplicarea tarifelor sunt folosite, în primul rând, în beneficiul sectorului de transport rutier și pentru optimizarea sistemului de transport rutier .

Începând din 2011, cel puțin 15% din veniturile generate de tarifele bazate pe costurile externe și de tarifele de utilizare a infrastructurii în fiecare stat membru sunt alocate sprijinirii financiare a proiectelor TEN-T pentru îmbunătățirea durabilității transportului. Acest procentaj este majorat cu timpul.

"

5.   Articolele 9b şi 9c se înlocuiesc cu următorul text:"

Articolul 9b

Comisia facilitează dialogul și schimbul de know-how tehnic între statele membre legat de punerea în aplicare a prezentei directive și, în special, a anexelor. Comisia adaptează anexele 0, III, IIIa și IV în funcție de progresele științifice și tehnice, iar anexele I, II și IIIa în funcție de evoluția inflației. Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9c alineatul (3).

Articolul 9c

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului *, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie .

________________

* JO L 184, 17.7.1999, p. 23."

"

6.   Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 11

(1)  Până la 31 decembrie 2012 şi la fiecare patru ani de acum încolo, statele membre care percep un tarif bazat pe costurile externe și/sau un tarif de utilizare a infrastructurii elaborează un raport privind tarifele percepute pe teritoriul acestora care este transmis Comisiei. Raportul cuprinde informații privind următoarele:

   a) tariful mediu ponderat bazat pe costurile externe și sumele percepute pentru fiecare combinație de clasă de vehicule, tipul de cale rutieră și perioada de timp;
   b) veniturile totale percepute din aplicarea tarifului bazat pe costurile externe și informațiile privind folosirea veniturilor respective;║
   c) efectul tarifelor bazate pe costurile externe sau al tarifelor de utilizare a infrastructurii asupra transferului modal, asupra optimizării transportului rutier și asupra mediului și efectul tarifelor bazate pe costurile externe asupra costurilor externe pe care statul membru dorește să le acopere prin intermediul tarifelor; şi
   ( d ) tariful mediu ponderat de utilizare a infrastructurii, precum și veniturile totale provenite din perceperea acestui tarif .

(2)    Până la 31 decembrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea locurilor de parcare sigure și păzite în rețeaua rutieră transeuropeană.

După consultarea partenerilor sociali relevanți, acest raport prezintă propuneri privind:

   a) alocarea de fonduri din tarifele de utilizare a infrastructurii pentru crearea unui număr suficient de zone de parcare sigure și păzite în rețeaua rutieră transeuropeană de către operatorii de infrastructură sau autoritățile publice responsabile pentru rețeaua rutieră transeuropeană;
   b) orientări pentru Banca Europeană de Investiții, Fondul de coeziune și Fondurile structurale pentru a lua în considerare în mod corespunzător zonele de parcare sigure și păzite în cadrul elaborării și cofinanțării proiectelor privind rețeaua rutieră transeuropeană .

(3)  Până la 31 decembrie 2013, Comisia va prezenta un raport Parlamentului European și Consiliului privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive, în special privind eficacitatea prevederilor legate de recuperarea costurilor generate de congestionare și de poluarea rezultată în urma traficului, precum și privind includerea vehiculelor între 3,5 și 12 tone. De asemenea, raportul evaluează următoarele:

   a) relevanța integrării altor costuri externe în calcularea tarifelor , în special costurile provocate de emisiile de CO 2 și cele legate de pierderea biodiversității, precum și costurile generate de accidente, în cazul în care crearea unei taxe comune pe combustibili nu permite obținerea de rezultate satisfăcătoare;
   b) relevanța extinderii domeniului de aplicare a directivei la alte categorii de vehicule;
   c) posibilitatea adoptării unei clasificări revizuite a vehiculelor în vederea diversificării tarifelor pentru a lua în considerare impactul mediu asupra mediului înconjurător, congestionarea și infrastructura, performanțele acestora în materie de consum de energie și emisii de dioxid de carbon, precum și fezabilitatea din punct de vedere practic și economic a perceperii și aplicării tarifelor ;║
   d) fezabilitatea economică și tehnică a introducerii pe principalele drumuri interurbane a unor tarife minime bazate pe distanța parcursă. Raportul precizează tipul de tronson rutier care poate fi taxat , posibilele modalități de percepere și de punere în aplicare a unor asemenea tarife , în mod rentabil, precum și o metodă simplă comună de stabilirea unor niveluri minime ale tarifelor .
   e) fezabilitatea tehnică și economică a eliminării treptate a sistemelor de tarifare bazate pe intervale de timp și a introducerii sistemelor bazate pe distanța parcursă, precum și nevoia de a menține o derogare pentru statele membre care au frontiere externe cu țări terțe, care să prevadă continuarea aplicării sistemelor de tarifare bazate pe intervale de timp pentru vehiculele grele de marfă care așteaptă să le vină rândul la punctele de trecere a frontierei; şi
   f) necesitatea unei propuneri referitoare la un sistem care să garanteze internalizarea consecventă și simultană a costurilor externe pentru toate celelalte moduri de transport.

Raportul este însoțit de o evaluare a progreselor privind internalizarea costurilor externe pentru toate modurile de transport și de o propunere adresată Parlamentul European și Consiliului de continuare a revizuirii prezentei directive.

"

7.  Anexa III se modifică după cum urmează:

   a) primul alineat se înlocuieşte cu următoarele:"
Prezenta anexă specifică principiile esenţiale pentru calculul tarifului mediu ponderat de utilizare a infrastructurii pentru a reflecta articolul 7b alineatul (1). Obligaţia de a lega tarifele de trecere de costuri nu aduce atingere libertăţii statelor membre de a decide, în conformitate cu articolul 7b alineatul (3), să nu recupereze costurile în întregime prin veniturile obţinute din tarifare sau libertăţii de variaţie a tarifelor specifice de trecere în raport cu media, în conformitate cu articolul 7f*.
____________________
* Aceste dispoziţii, împreună cu flexibilitatea oferită în modul în care sunt recuperate costurile în timp (a se vedea punctul 2.1 a treia liniuţă), conferă o marjă considerabilă pentru a stabili tarifele de trecere la niveluri care sunt acceptabile pentru utilizatori şi sunt adaptate la obiectivele specifice politicii de transport a statului membru. "
   b) la punctul 1, a doua liniuţă, cuvintele "Articolul 7a alineatul (1)" se înlocuiesc cu cuvintele "Articolul 7b alineatul (3)".

8.   După anexa III, textul prevăzut de anexa la prezenta directivă se inserează ca anexa IIIa.

Articolul 2

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2010. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor dispoziţii, precum și un tabel de corespondență între dispoziţiile respective și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea timitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptat la ║

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

" ANEXA IIIa

CERINȚE MINIME PENTRU PERCEPEREA UNUI TARIF BAZAT PE COSTURI EXTERNE ȘI ELEMENTE DE COST EXTERN MAXIMALE CARE SUNT TARIFATE

Prezenta anexă definește condițiile minime aplicabile la perceperea unui tarif bazat pe costurile externe și elementele de cost maximale pe care le poate integra în momentul stabilirii valorii tarifului .

1.   Părţile vizate ale reţelei

Statele membre definesc în mod precis sectorul sau sectoarele din rețea care vor face obiectul unui tarif bazat pe costurile externe.

Un stat membru poate decide perceperea unui tarif bazat pe costurile externe pe un sector sau pe anumite sectoare ale rețelei pe baza unor criterii obiective. :

2.   Vehiculele, drumurile şi perioadele de timp acoperite

Statul membru notifică Comisia cu privire la clasificarea vehiculelor în funcție de care variază tariful . De asemenea, Comisia va fi notificată de statul membru și cu privire la localizarea drumurilor care fac obiectul unui tarif bazat pe costurile externe (denumite în continuare "drumuri suburbane") și a drumurilor cărora li se aplică tarife bazate pe costurile externe mai reduse (denumite în continuare "alte drumuri interurbane").

Dacă este cazul, Comisia va fi notificată, de asemenea, cu privire la intervalele de timp exacte care corespund perioadelor pe timp de noapte și diverselor perioade de vârf zilnice, săptămânale sau sezoniere pe durata cărora poate fi impusă un tarif bazat pe costurile externe mai ridicat , pentru a reflecta creșterea congestionării sau a poluării fonice.

Clasificarea drumurilor și definirea perioadelor de timp se bazează pe criterii obiective legate de gradul de expunere al căilor rutiere și vecinătăților acestora la congestionare și poluare, respectiv densitatea populației, numărul anual de momente de vârf ale poluării, calculate în conformitate cu Directiva 96/62/CE, traficul orar și zilnic mediu și nivelul serviciului (procentul din zi sau an când drumul este utilizat aproape de capacitate maximă sau peste aceasta, întârzierile medii și/sau lungimea cozilor). Criteriile utilizate vor fi incluse în notificare.

3.   Valoarea tarifului

Pentru fiecare clasă de emisii EURO de vehicule, tip de drum și perioadă de timp, autoritatea independentă determină o sumă specifică unică. Structura tarifară rezultată trebuie să fie transparentă, publică și aplicabilă tuturor utilizatorilor în condiții de egalitate.

La stabilirea tarifelor , autoritatea independentă este ghidată de principiul stabilirii unei tarifări eficiente, respectiv stabilirea prețului cel mai apropiat de costul social marginal de utilizare a vehiculului tarifat . Tariful va fi stabilit, cât mai aproape posibil de nivelul costurilor externe care pot fi imputate categoriilor vizate de utilizatori ai drumurilor.

De asemenea, tariful este stabilit luând în considerare riscul de deviere a traficului împreună cu orice alte efecte negative asupra securității rutiere, mediului și congestionării, precum și soluțiile de atenuare a acestor riscuri.

Autoritatea independentă monitorizează eficacitatea sistemului de tarifare în ceea ce privește reducerea daunelor provocate mediului de transportul rutier și evitarea congestionării în zonele unde este aplicată. Aceasta adaptează în mod periodic structura tarifară și valoarea specifică a tarifelor stabilite pentru o anumită clasă de emisii EURO de vehicule, tip de drum și perioadă de timp în funcție de evoluția cererii în materie de transport.

4.   Elementele de cost extern

4.1.   Costurile poluării atmosferice datorate traficului

Atunci când un stat membru optează pentru includerea tuturor sau a unei părți a costurilor poluării atmosferice datorate traficului în tariful bazat pe costurile externe, autoritatea independentă calculează costul supus tarifării al poluării atmosferice datorate traficului prin aplicarea următoarelor formule sau prin aplicarea valorilor unitare indicate în tabelul nr. 1, dacă acestea din urmă sunt mai scăzute:

PCVij = ∑k EFik x PCjk unde:

PCVij înseamnă costul poluării atmosferice produse de vehiculul din clasa i pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru)

EFik înseamnă factorul de emisii de poluant k pentru vehiculul din clasa i (gram/kilometru)

PCjk înseamnă costul financiar al poluantului k pentru tipul de drum j (euro/gram).

Doar emisiile de particule în suspensie și de precursori de ozon precum oxidul de azot și componentele organice volatile vor fi luate în considerare. Factorii de emisie sunt identici cu cei folosiți de statele membre în elaborarea inventarelor naționale de emisii prevăzute de Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (13) (care necesită folosirea Ghidului EMEP/CORINAIR privind inventarul poluanților atmosferici)(14) . Costul financiar al poluanților atmosferici va fi extras din tabelul nr.13 al "Ghidului privind estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor" ║.

Tabelul nr. 1: Costul maxim supus tarifării al poluării atmosferice pentru orice vehicul dintr-o clasă dată

Eurocent/vehicul/kilometru

Drumuri care fac obiectul unor tarife mai ridicate bazate pe costurile externe / Drumuri și autostrăzi suburbane

Drumuri care fac obiectul unor tarife mai scăzute bazate pe costurile externe / Drumuri și autostrăzi interurbane

EURO  0

16

12

EURO I

11

8

EURO II

9

7

EURO III

7

6

EURO IV

4

3

EURO V ▌

3

2

EURO VI

2

1

Vehicule mai puțin poluante decât EURO VI, de exemplu vehicule grele de marfă hibride și electrice sau vehicule care funcționează pe bază de amestecuri de gaz natural/hidrogen sau pe bază de hidrogen

0

0

Valori exprimate în eurocenți, 2000

Valorile din tabelul nr. 1 reprezintă mediile aritmetice ale valorilor furnizate în tabelul 15 din "Manualul privind estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor'║ pentru vehicule din patru categorii diferite de greutate. Statele membre pot aplica o un factor de corecție valorilor precizate în tabelul nr. 1, pentru a reflecta structura reală a parcului auto în ceea ce privește dimensiunile vehiculului. Valorile indicate în tabelul nr. 1 pot fi multiplicate cu un factor de maxim 2 în zonele montane, în măsura în care acest fapt este justificat de panta drumului, altitudine și/sau de inversiunile de temperatură.

Autoritatea independentă poate adopta alte metode care folosesc datele rezultate în urma din măsurării emisiilor poluante și valoarea locală a costului financiar al emisiilor poluante, sub rezerva ca rezultatele obținute să nu fie superioare celor care ar fi putut fi obținute prin aplicarea formulei de mai sus sau a valorilor unitare menționate pentru toate categoriile de vehicule.

Toți parametrii, datele și alte informații necesare pentru a înțelege modul de calcul al poluării atmosferice sunt publice.

4.2.   Costurile poluării fonice datorate traficului

Când un stat membru optează pentru includerea tuturor sau a unei părți a costurilor poluării atmosferice datorate traficului în tariful bazat pe costurile externe, autoritatea independentă calculează costul supus tarifării al poluării fonice datorate traficului prin aplicarea următoarei formule sau prin aplicarea valorilor unitare indicate în tabelul nr. 2, dacă acestea din urmă sunt mai scăzute:

NCVij (zi) = ∑k NCjk x POPk / ADT

NCVij (noapte) = n x NCVij (zi) unde

-   NCVij înseamnă costul poluării fonice produse de vehiculul din clasa i pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru)

-   NCjk înseamnă costul poluării fonice pentru o persoană expusă pe un drum de tip j la nivelul de zgomot k (euro/persoană)

-   POPk înseamnă populația expusă la nivelul de zgomot zilnic k pe kilometru (persoană/kilometru)

-   ADT înseamnă traficul zilnic mediu (vehicul)

   n – înseamnă coeficientul corector pe timp de noapte.

Populația expusă nivelului de zgomot k este determinată pe baza hărților strategice privind nivelul zgomotului elaborate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental(15) .

Costul financiar pe persoană expusă la nivelul de zgomot k este extras din tabelul 20 al "Ghidului privind estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor'║.

Pentru calcularea traficului mediu zilnic este aplicat un factor de ponderare inferior sau egal cu 4 între vehiculele grele de marfă și vehiculele de pasageri.

Tabelul nr. 2: Costurile supuse tarifării ale poluării fonice datorate traficului

Eurocent/vehicul/kilometru

Ziua

Noaptea

Drumuri suburbane

1,1

2

Alte drumuri interurbane

0,13

0,23

Valori exprimate în eurocenți, 2000

Sursa: "Manual privind estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor", tabelul 22 ║.

Valorile indicate în tabelul 2 pot fi multiplicate cu un factor de maxim 5 în zonele montane, în măsura în care acest fapt este justificat de panta drumului, inversiunile de temperatură și/sau de efectul de amfiteatru al văilor.

Toți parametrii, datele și alte informații necesare pentru a înțelege modul de calcul al costului supus tarifării al poluării fonice sunt publice."

(1) JO L […], […], p. […].
(2) JO C 120, 28.5.2009, p. 47 .
(3) Poziţia Parlamentului European din 11 martie 2009.
(4) JO L 187, 20.7.1999, p. 42. ║
(5) JO L 75, 15.3.2001, p. 29.
(6) JO L 166, 30.4.2004, p. 124. ║
(7) JO L 296, 21.11.1996, p. 55. ║
(8) JO L 189, 18.7.2002, p. 12.
(9) JO L 283, 31.10.2003, p. 51. ║
(10) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. ║
(11) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║
(12)* De completat la un stadiu ulterior al procedurii legislative.
(13) JO L 309, 27.11.2001, p. 22.
(14) Metodologia Agenției Europene de Mediu ║.
(15) JO L 189, 18.7.2002, p.12.


Accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare)***I
PDF 266k   DOC 242k
Text
Text consolidat
Anexă
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare) (COM(2008)0229 – C6-0184/2008 – 2008/0090(COD) )
P6_TA(2009)0114 A6-0077/2009

(Procedura de codecizie – reformare)

Propunerea a fost modificată la 11 martie 2009 după cum urmează(1) :

Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 255 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei║,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2) ,

întrucât:

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale(3) . Din motive de claritate, regulamentul menționat anterior ar trebui reformat.

(2)   Tratatul privind Uniunea Europeană consacră noțiunea de transparență în articolul 1 al doilea paragraf, în conformitate cu care tratatul marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate în modul cel mai transparent posibil și cât mai aproape posibil de cetățean.

(3)   Transparența permite asigurarea unei mai bune participări a cetățenilor la procesul de decizie, garantând o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într-un sistem democratic. Transparența contribuie la consolidarea principiilor democrației și drepturilor fundamentale, astfel cum sunt acestea definite în articolul 6 din Tratatul UE și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(4)    Transparența ar trebui să consolideze de asemenea principiile bunei administrări în cadrul instituțiilor UE, astfel cum se prevede la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (4) ("Carta"). Proceduri interne ar trebui definite în consecință și resurse financiare și umane suficiente ar trebui puse la dispoziție pentru a pune în practică principiul deschiderii. [Am 1 ]

[Am 2]

[Am 3]

(5)    Consultarea organizată de Comisie a demonstrat un sprijin larg din partea societății civile în ceea ce privește solicitarea Parlamentului European de a introduce un veritabil instrument de libertate a informației care să se aplice cadrului instituțional al Uniunii Europene, în conformitate cu dreptul la o bună administrare prevăzut în Articolul 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. [Am 92]

(6)   Prezentul regulament vizează conferirea celui mai mare efect posibil dreptului de acces public la documente și definirea principiilor generale și a limitelor, întemeiate pe rațiuni de interes public sau privat, care reglementează acest acces în conformitate cu articolul 255 alineatul (2) din Tratatul CE și ținând seama de experiența punerii în aplicare inițiale a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și a rezoluției Parlamentului European din 4 aprilie 2006 cu recomandări la adresa Comisiei privind accesul la documentele instituțiilor (5) . Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de acces la documente al statelor membre, al autorităților judiciare sau al organelor de anchetă. [Am 4]

(7)    În conformitate cu articolul 255 alineatul (2) din Tratatul CE, prezentul regulament detaliază principiile generale și limitele întemeiate pe rațiuni de interes public și privat care guvernează dreptul de acces la documentele pe care toate celelalte norme europene ar trebui să le respecte. [Am 16]

(8)   În conformitate cu articolul 28 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1) din Tratatul UE, dreptul de acces se aplică și în cazul documentelor privind politica externă și de securitate comună și cooperarea polițienească și judiciară în materie penală. ▌[Am 5]

(9)   Întrucât problema accesului la documente nu face obiectul dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui, în conformitate cu Declarația nr. 41 anexată actului final al Tratatului de la Amsterdam, să se inspire din prezentul regulament în cazul documentelor privind activitățile reglementate de tratatul respectiv.

(10)    La 6 septembrie 2006, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului(6) . În ceea ce privește accesul la documentele care conțin informații privind mediul, ar trebui să existe o concordanță între prezentul regulament și Regulamentul (CE) nr. 1367/2006.

(11)    Consiliul și Comisia acționează în calitate de legiuitor atunci când, asociind Parlamentul European, adoptă, chiar și în temeiul competenţelor delegate, norme cu un domeniu de aplicare general și cu un caracter juridic obligatoriu în sau pentru statele membre, prin intermediul regulamentelor, directivelor, deciziilor-cadru sau deciziilor, pe baza dispozițiilor pertinente din tratate. [Am 6]

(12)    În conformitate cu principiile democratice enunțate la articolul 6 alineatul (1) din Tratatul UE și cu jurisprudența Curții de Justiție privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, ar trebui autorizat un acces mai larg la documente în cazurile în care instituțiile acționează în calitate de legiuitor, inclusiv în temeiul competenţelor delegate . Textele juridice ar trebui redactate într-o manieră clară și ușor de înțeles (7) și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; documentele care servesc la elaborarea legislației și toate informațiile relevante, inclusiv avizele juridice și procedura interinstituțională, ar trebui să fie ușor accesibile cetățenilor, în timp util, prin intermediul internetului.

Practicile unei mai bune legiferări, modelele și tehnicile de redactare, precum și soluțiile tehnice pentru urmărirea ciclului de viață al documentelor care servesc la elaborarea legislației și pentru diseminarea acestora către instituțiile și organismele implicate în procedură ar trebui convenite de Parlamentul European, Consiliu și Comisie în conformitate cu prezentul regulament și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. [Am 8]

(13)    Un registru interinstituțional al reprezentanților grupurilor de interese și al altor părți interesate este un instrument natural în promovarea deschiderii și transparenței procesului legislativ. [Am 11]

(14)    Transparența procesului legislativ are o importanță capitală pentru cetățeni. În consecință, instituțiile ar trebui să difuzeze în mod activ documentele care fac parte din procesul legislativ. Difuzarea activă a documentelor ar trebui încurajată și în alte domenii.

(15)    Pentru completarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să propună un instrument care să fie adoptat de Parlamentul European și Consiliu, pentru elaborarea de norme comune care să reglementeze reutilizarea informațiilor și a documentelor deținute de instituții, prin implementarea, mutatis mutandis, a principiilor enunțate în Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (8) . [Am 22]

(16)    Fără a aduce atingere legislației naționale privind accesul la documente și în conformitate cu principiile cooperării loiale și securităţii juridice, la punerea în aplicare a actelor instituțiilor UE, statele membre nu ar trebui să împiedice îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, inclusiv nivelul de transparență pe care acesta îl urmărește la nivelul UE, și ar trebui, în special, să garanteze faptul că dispozițiile statelor membre de implementare a legislației UE oferă cetățenilor UE și celorlalte persoane vizate o înțelegere clară și precisă a drepturilor și obligațiilor lor și oferă instanțelor naționale instrumentele necesare pentru a garanta respectarea acelor drepturi și obligații. [Am 100]

(17)    Chiar dacă prezentul regulament nu are nici ca obiect, nici ca efect modificarea legislațiilor naționale în materie de acces la documente, cu toate acestea, este evident că, în temeiul principiului de cooperare loială care reglementează relațiile între instituții și statele membre, ar trebui ca statele membre să le acorde cetățenilor la nivel național cel puțin același nivel de transparență ca și cel acordat la nivel comunitar atunci când pun în aplicare norme UE.

În mod similar și fără a aduce atingere controlului parlamentar național, statele membre ar trebui să ia măsuri astfel încât să nu împiedice prelucrarea documentelor clasificate ale UE . [Am 20]

(18)    Documentele legate de proceduri fără caracter legislativ, cum ar fi măsurile obligatorii fără un domeniu de aplicare general sau măsurile privind organizarea internă, actele administrative sau bugetare, actele neobligatorii cu caracter politic (cum ar fi concluzii, recomandări sau rezoluții) ar trebui să fie ușor accesibile în conformitate cu principiul bunei administrări enunțat la articolul 41 din Cartă, menținându-se, în același timp, eficacitatea procesului decizional al instituțiilor. Pentru fiecare categorie de document, instituția responsabilă și, după caz, celelalte instituții asociate ar trebui să permită accesul cetățenilor la fluxul procedurilor interne care trebuie urmate, unitățile organizaționale care ar putea fi responsabile, alături de responsabilitățile acestora, termenele stabilite și biroul care trebuie contactat. Este posibilă stabilirea unor acorduri speciale cu părțile interesate de procedură, chiar și în situațiile în care nu a fost posibilă acordarea accesului public; instituțiile ar trebui să țină seama în mod corespunzător de recomandările Ombudsmanului European. [Am 9]

(19)    Instituțiile ar trebui să convină asupra unor orientări comune privind modalitatea de înregistrare a documentelor interne, de clasificare a acestora și de arhivare a lor în scopuri istorice, în conformitate cu principiile enunțate în prezentul regulament. Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 354/83 al Consiliului din 1 februarie 1983 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice (9) ar trebui prin urmare abrogat. [Am 10]

(20)    În vederea dezvoltării activităților instituțiilor în domenii care necesită un grad de confidențialitate, este oportună stabilirea unui sistem de securitate cuprinzător care să acopere modul de tratare a informațiilor clasificate ale UE. Termenul "clasificat UE" ar trebui să se refere la orice informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea prejudicia în măsură variabilă interesele UE sau unul sau mai multe state membre, indiferent dacă informațiile respective provin din UE sau sunt primite de la state membre, țări terțe sau organizații internaționale. În conformitate cu principiile democratice menționate la articolul 6 alineatul (1) din Tratatul UE, Parlamentul European ar trebui să aibă acces la informațiile clasificate ale UE mai ales atunci când acest acces este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor legislative sau nelegislative conferite prin tratate. [Am 13]

(21)    Instituțiile și organismele comunitare ar trebui să trateze datele cu caracter personal într-o manieră echitabilă și transparentă și cu respectarea drepturilor persoanelor vizate, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(10) și în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene ("Curtea de Justiție"). Instituțiile ar trebui să își stabilească procedurile interne ținând cont în mod corespunzător de recomandările Autorității Europene pentru Protecția Datelor .

De la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, jurisprudența Curții de Justiție și deciziile și pozițiile adoptate de Ombudsmanul European și de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor au clarificat legătura dintre regulamentul respectiv și Regulamentul (CE) nr. 45/2001, astfel încât se aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în cazul cererilor de documente care conțin date cu caracter personal, iar aplicarea excepțiilor de la regulile care permit accesul la documente și informații în scopul protejării datelor personale trebuie să se bazeze pe nevoia de a proteja viața privată și integritatea unei persoane. [Am 7]

(22)    Dreptul de acces la documente publice nu aduce atingere dreptului de acces la date personale, conform Regulamentului (CE) nr. 45/2001. În cazul în care o persoană solicită acces la date care o privesc, ar trebui ca o instituție să examineze, din proprie inițiativă, dacă persoana respectivă are drept de acces, conform Regulamentului (CE) nr. 45/2001. [Am 99]

(23)    Articolul 4 din Statutul deputaților în Parlamentul European exclude documentele deputaților în Parlamentul European din sfera definiției termenului "document", utilizat în prezentul regulament. Aceste documente, atunci când sunt transmise instituțiilor din afara procesului legislativ, sunt încă protejate de articolul 6 din Statutul deputaților. Astfel, interpretarea acestui regulament ar trebui să țină pe deplin seama de protecția activităților politice ale deputaților în Parlamentul European, astfel cum se prevede în Statutul deputaților, pentru a proteja principiile democratice ale Uniunii Europene. [Am 116]

(24)    Ar trebui stabilite norme clare privind divulgarea conținutului documentelor care provin de la statele membre și a celor care provin de la părți terțe care fac parte din dosarele procedurilor judiciare sau sunt obținute de instituții în temeiul competențelor specifice de investigare ale acestora, care le-au fost conferite de legislația comunitară.

(25)    Curtea de Justiție a precizat că obligația statelor membre de a fi consultate în ceea ce privește solicitările de acces la documentele care provin de la acestea nu le conferă dreptul de veto sau dreptul de a invoca legislația sau prevederile naționale, și că instituția care a primit o solicitare poate refuza accesul numai pe baza excepțiilor din prezentul regulament. Trebuie totuși clarificat statutul documentelor care provin de la părți terțe pentru a se asigura că informațiile referitoare la procedurile legislative nu sunt divulgate mai degrabă părților terțe (inclusiv administrațiilor țărilor terțe) decât cetățenilor Uniunii, cărora li se aplica legislația. [Ams 93/110]

(26)    În conformitate cu dispozițiile articolului 255 alineatul (1) din Tratatul CE, Comisia ar trebui să pună imediat la dispoziția publicului toate documentele referitoare la negocierile internaționale în curs de desfășurare privind Acordul comercial împotriva contrafacerii. [Am 109]

(27)    În scopul îmbunătățirii transparenței activității instituțiilor, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să autorizeze accesul nu numai la documentele care provin de la instituții, ci și la documentele primite de acestea. Un stat membru poate solicita Parlamentului European, Comisiei sau Consiliului să nu comunice unor terți din afara instituțiilor un document furnizat de acest stat fără acordul său prealabil . În cazul în care o asemenea solicitare nu este acceptată, instituția care a primit solicitarea ar trebui să prezinte motivele refuzului. În conformitate cu articolul 296 din Tratatul CE, niciun stat membru nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale privind securitatea sa. [Am 14]

(28)    În principiu, toate documentele redactate sau primite de instituții și legate de activitățile acestora ar trebui înregistrate și ar trebui să fie accesibile publicului . Cu toate acestea, fără a aduce atingere controlului exercitat de Parlamentul European, accesul la întregul document sau la părți ale acestuia ar putea fi amânat. [Am 15]

(29)    Instituțiile ar trebui să garanteze faptul că dezvoltarea tehnologiilor informației facilitează exercitarea dreptului la acces și nu are drept consecință reducerea volumului de informații disponibile pentru public. [Am 17]

(30)    În scopul asigurării unei respectări depline a dreptului de acces, este necesar să se prevadă punerea în aplicare a unei proceduri administrative în două faze, însoțită de posibilitatea de introducere a unei acțiuni în justiție sau de formulare a unei plângeri adresate Ombudsman -ului.

(31)    Este necesar ca instituțiile să informeze publicul într-un mod consecvent și coordonat cu privire la măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a-și forma personalul în vederea asistării cetățenilor în exercitarea drepturilor care decurg din prezentul regulament. [Am 19]

[Am 21]

(32)    În temeiul articolului 255 alineatul (3) din Tratatul CE și al principiilor și normelor menționate în prezentul regulament , fiecare instituție elaborează, în cadrul propriului regulament de procedură, dispoziții speciale privind accesul la documentele sale(11) (12) (13) . [Am 23] ,

(33)    În scopul garantării deplinei aplicări a prezentului regulament în toate domeniile de activitate ale Uniunii, toate agențiile create de instituții ar trebui să pună în aplicare principiile definite de prezentul regulament. Toate celelalte instituții UE sunt invitate să adopte măsuri comparabile în conformitate cu articolul 1 din Tratatul UE, [Am 12]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLU I

Principii Generale

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament urmărește:

   a) definirea, în conformitate cu articolul 255 din Tratatul CE a principiilor, a condițiilor și a limitelor, întemeiate pe rațiuni de interes public sau privat, care reglementează dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumite în continuare "instituții"), precum și ale tuturor agențiilor și organismelor înființate de aceste instituții, pentru a oferi ▌un acces cât mai larg la astfel de documente; [Am 24]
   b) stabilirea regulilor care să garanteze o exercitare cât mai ușoară a acestui drept;
   c) promovarea în instituții a bunelor practici administrative și a transparenței acestora, în vederea îmbunătățirii accesului la documentele instituțiilor . [Am 25]

Articolul 2

Beneficiarii ▌[Am 27]

(1)   Orice persoană fizică sau juridică sau orice asociație de persoane fizice sau juridice are drept de acces la documentele instituțiilor, sub rezerva principiilor, condițiilor și limitelor definite de prezentul regulament. [Am 28]

[Ams 29, 30, 31, 32, 33 and 34]

(2)    Prezentul regulament nu se aplică documentelor care intră în domeniul de aplicare a articolului 4 din Statutul deputaților în Parlamentul European. [AM 114]

(3)    În vederea garantării aplicării depline a principiului transparenței instituționale, se garantează accesul liber al publicului la documentele privind mecanismele și procedurile privind încălcarea obligaţiilor. [AM 108]

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)    Prezentul regulament se aplică tuturor documentelor deținute de o instituție, și anume întocmite sau primite de către aceasta și aflate în posesia acesteia, în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene.

(2)    Documentele sunt puse la dispoziția publicului fie în format electronic, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fie într-un registru oficial al instituției sau în urma unei solicitări în scris.

Documentele întocmite sau primite în cadrul unei proceduri legislative devin direct accesibile în conformitate cu articolul 11.

(3)    Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor sporite de acces al publicului la documentele deținute de instituții, care decurg, eventual, din instrumentele de drept internațional sau din actele adoptate de instituții de punere în aplicare a acestor instrumente sau din legislația statelor membre. [Am 35]

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament:

   a) "document" înseamnă orice date sau conținut, indiferent de suport (scris pe hârtie sau stocat sub formă electronică, înregistrare sonoră, vizuală sau audiovizuală) privind un subiect referitor la politicile, activitățile și deciziile care țin de competența instituției ; informațiile existente în sistemele de stocare, procesare și recuperare electronică (inclusiv sistemele externe utilizate în activitatea instituției) reprezintă un document sau documente. O instituție care intenționează să creeze un nou sistem electronic de stocare sau să modifice substanțial un sistem existent, evaluează impactul probabil asupra dreptului de acces prevăzut de prezentul regulament și ia măsurile necesare pentru a promova obiectivul transparenței ;

Funcțiile utilizate pentru recuperarea informațiilor stocate în sistemele electronice de stocare sunt adaptate pentru a satisface cererile repetate din partea publicului, care nu pot fi satisfăcute utilizând instrumentele disponibile în prezent pentru exploatarea sistemului; [Am 36]

   b) "documente clasificate" înseamnă documentele a căror divulgare ar putea afecta protecția intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre, în special în ceea ce privește siguranța publică, apărarea și chestiunile militare și care ar putea fi clasificate parțial sau integral; [Am 37]
   c) "documente legislative" înseamnă, în principiu, documentele întocmite sau primite în cursul procedurilor de adoptare a actelor, inclusiv în temeiul competenţelor delegate, cu caracter juridic obligatoriu în sau pentru statele membre și pentru adoptarea cărora tratatul prevede intervenția sau asocierea Parlamentului European; în mod excepțional, măsurile care au un domeniu general de aplicare și care, potrivit tratatelor, sunt adoptate de Consiliu și de Comisie fără asocierea Parlamentului European sunt, de asemenea, considerate ca fiind "legislative". [Am 101]
   d) "documente fără caracter legislative" înseamnă documentele întocmite sau primite în cursul procedurilor de adoptare a unor acte fără caracter obligatoriu, cum ar fi concluziile, recomandările, rezoluțiile sau actele cu caracter juridic obligatoriu în sau pentru statele membre, dar care nu au un domeniu de aplicare general asemenea celor menționate la litera (c); [Am 39]
   e) "documente administrative" înseamnă documente legate de procesul decizional al instituțiilor sau măsurile privind chestiunile organizaționale, administrative sau bugetare destinate uzului intern al instituției respective; [Am 40]
   f) "arhivă" înseamnă instrumentul prin care o instituție gestionează în mod structurat înregistrarea tuturor documentelor instituției legate de o procedură în curs sau încheiată recent; [Am 41]
   g) "arhive istorice" înseamnă partea arhivelor instituțiilor care a fost selectată, în condițiile prevăzute la articolul 3 litera (a), în vederea păstrării permanente; [Am 42]
   h) prin "terț" se înțelege orice persoană fizică sau juridică ori entitate exterioară instituției în cauză, inclusiv statele membre, celelalte instituții și organe comunitare sau necomunitare și țările terțe.

O listă detaliată cu toate categoriile de acte care intră în domeniul definițiilor de la punctele (a)-(e) este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe paginile de internet ale instituțiilor. Instituțiile convin de asemenea asupra criteriilor comune de arhivare și le publică. [Am 43]

Articolul 5

Documente clasificate

(1)    Atunci când există motive de ordin public în temeiul articolului 6 alineatul (1) și fără a aduce atingere controlului parlamentar la nivelul UE și național, o instituție clasifică un document în cazul în care divulgarea acestuia ar prejudicia protecția intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

Informațiile se clasifică după cum urmează:

(a)    "EU TOP SECRET" (Strict secret UE): acest nivel de clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii extrem de grave intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre;

(b)    "EU SECRET" (Secret UE): acest nivel de clasificare se aplică numai acelor informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea dăuna grav intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre;

(c)    "EU CONFIDENTIAL" (Confidențial UE): acest nivel de clasificare se aplică acelor informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea dăuna intereselor esențiale ale Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre;

(d)    "EU RESTRICTED" (Restricționat UE): acest nivel de clasificare se aplică informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea fi dezavantajoasă pentru interesele Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre.

(2)    Informațiile se clasifică doar dacă este necesar.

Dacă este posibil, autoritatea emitentă indică pe documentul clasificat data sau termenul începând cu care informațiilor pe care acesta le cuprinde li se va putea reduce nivelul de clasificare sau acestea vor putea fi declasificate.

Altfel, autoritățile emitente revizuiesc documentele cel puțin o dată la cinci ani pentru a asigura necesitatea menținerii clasificării inițiale.

Clasificarea se indică clar și corect și se menține doar atât timp cât informația trebuie protejată.

Responsabilitatea în ceea ce privește clasificarea informațiilor și orice reducere ulterioară a nivelului de clasificare sau declasificarea îi revine în exclusivitate instituției emitente sau care a primit documentul clasificat de la o terță parte sau de la o altă instituție.

(3)    Fără a aduce atingere dreptului de acces al altor instituții UE, documentele clasificate sunt puse la dispoziția unei terțe părți doar cu acordul autorului documentului.

Cu toate acestea, instituția care refuză accesul la un asemenea document trebuie să precizeze motivele care au stat la baza deciziei sale, într-o manieră care nu aduce atingere intereselor protejate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).

Atunci când la prelucrarea unui document clasificat participă mai multe instituții, se atribuie același nivel de clasificare, iar în cazul în care instituțiile au opinii diferite în ceea ce privește protecția care trebuie acordată, se recurge la mediere.

Documentele legate de proceduri legislative nu se clasifică; normele de punere în aplicare se clasifică înainte de a fi adoptate, în măsura în care clasificarea este necesară și vizează prevenirea unor efecte adverse asupra măsurii în sine. Acordurile internaționale privind partajarea informațiilor confidențiale încheiate în numele Uniunii Europene sau al Comunității nu pot conferi unei țări terțe sau unei organizații internaționale dreptul de a împiedica accesul Parlamentului European la informații confidențiale.

(4)    În cadrul procedurilor prevăzute la articolele 17 și 18, cererile de acces la documente clasificate sunt soluționate exclusiv de persoanele autorizate să ia cunoștință de conținutul acestor documente. De asemenea, aceste persoane decid ce referiri la documentele clasificate pot figura în registrul public.

(5)    Documentele clasificate se înscriu în registrul instituției și se divulgă numai cu acordul autorului.

(6)    În cazul în care o instituție decide să refuze accesul la un document clasificat, aceasta trebuie să precizeze motivele refuzului într-o manieră care nu aduce atingere intereselor protejate prin excepțiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

(7)    Fără a aduce atingere controlului parlamentar național, statele membre iau măsurile adecvate pentru a asigura, în cadrul tratării cererilor privind documentele clasificate ale UE, respectarea principiilor enunțate în prezentul regulament.

(8)    Normele de securitate ale instituțiilor cu privire la documentele clasificate sunt făcute publice.

(9)    Parlamentul European are acces la documentele clasificate prin intermediul unei comisii de control speciale compuse din membri desemnați de Conferința președinților. Aceşti membri sunt supuși unei proceduri specifice de abilitare și depun un jurământ solemn de a nu divulga în niciun mod informațiile la care au acces.

Parlamentul European stabilește în regulamentul său de procedură, în conformitate cu obligațiile care îi revin prin tratate, standarde de securitate și sancțiuni echivalente cu cele prevăzute în regulamentele interne ale Consiliului și Comisiei în materie de securitate. [Am 44]

Articolul 6 [Am 45]

Excepții generale de la dreptul de acces

(1)  Fără a aduce atingere cazurilor vizate la articolul 5 , instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției interesului public, în ceea ce privește: [Am 46]

   a) siguranța publică internă a Uniunii Europene sau a unuia sau mai multor state membre ; [Am 47]
   b) apărarea și chestiunile militare;
   c) vieții private și integrității persoanei, în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecția datelor cu caracter personal, în special normele aplicabile instituțiilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 286 din Tratatul CE, precum și cu principiul bunelor practici administrative şi a transparenţei acestora, menționat la articolul 1 litera (c) din prezentul regulament; [Am 49]
   d) relațiile internaționale;
   e) politica financiară, monetară sau economică a Comunității sau a unui stat membru;
   f) mediul, precum zonele de reproducere a speciilor rare.

(2)  Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției interesului public sau privat în domeniul: [Am 48]

   a) intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice;
   b) drepturilor de proprietate intelectuală; 
   c) consultanței juridice și procedurilor judiciare, cu excepția consultanței juridice legate de proceduri care duc la adoptarea unui act legislativ sau a unui act fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general; [Am 50]
   d) obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit;
   e) obiectivității și imparțialității procedurilor de achiziții publice până în momentul luării unei decizii de către instituția contractantă sau ale unei comisii de selecție în procesul de recrutare a personalului până în momentul luării unei decizii de către autoritatea împuternicită să facă numiri . [Am 51]

[Am 52]

(3)    Se aplică excepțiile prevăzute la alineatul (2) , mai puțin în cazul în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentelor în cauză. Există un interes public major care justifică divulgarea atunci când documentele solicitate au fost întocmite sau primite în cursul procedurilor de adoptare a actelor legislative sau a actelor fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general ale UE . Atunci când un interes public care justifică divulgarea este evaluat, se acordă o importanță deosebită faptului că documentele solicitate se referă la protecția drepturilor fundamentale sau la dreptul de a trăi într-un mediu sănătos . [Am 53]

(4)    Definiția unui interes public superior ține pe deplin seama de protecția activității și independenței politice a deputaților în Parlamentul European, în special în ceea ce privește articolul 6 alineatul (2) din Statutul deputaților. [AM 115]

(5)    Documentele a căror divulgare ar reprezenta un risc pentru valorile legate de protecția mediului, cum ar fi ariile de reproducere a speciilor rare, nu vor fi divulgate decât în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006. [Am 54]

(6)    Datele cu caracter personal nu se divulgă atunci când o astfel de divulgare ar aduce prejudicii vieții private sau integrității persoanei vizate. Se consideră că nu are loc un astfel de prejudiciu:

   în cazul în care datele se referă doar la activitățile profesionale ale persoanei vizate, exceptând situația în care, datorită unor circumstanțe deosebite, există motive de a considera că divulgarea ar afecta în mod negativ persoana respectivă;
   în cazul în care datele se referă doar la o persoană publică, exceptând situația în care, datorită unor circumstanțe deosebite, există motive de a considera că divulgarea ar afecta în mod negativ persoana respectivă sau alte persoane cu care aceasta are legături;
   în cazul în care datele au fost deja publicate, cu acordul persoanei în cauză.

Cu toate acestea, datele cu caracter personal se divulgă atunci când un interes public superior impune divulgarea. Într-un asemenea caz, instituției sau organismului respectiv i se cere să specifice care este interesul public. Aceasta prezintă motivele pentru care, în cazul dat, interesul public primează în fața intereselor persoanei vizate.

În cazul în care o instituție sau un organism refuză accesul la un document în temeiul alineatului (1), trebuie să ia în considerare posibilitatea acordării unui acces parțial la documentul respectiv . [Am 90 + 96 + 102]

(7)    În cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într-una sau mai multe din excepțiile menționate anterior, celelalte părți ale documentului se divulgă.

(8)    Excepțiile prevăzute în prezentul articol nu se aplică documentelor transmise în cadrul procedurilor care duc la adoptarea unui act legislativ sau a unui act fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general . Excepțiile se aplică doar în perioada în care protecția se justifică prin conținutul documentului. Excepțiile se pot aplica în cursul unui termen de cel mult treizeci de ani. În cazul documentelor care se încadrează la excepția privind viața privată și integritatea persoanei, excepția poate continua să se aplice, dacă este necesar, și după expirarea acestei perioade. [Am 55]

(9)    Excepțiile prevăzute în prezentul articol nu pot fi interpretate ca făcând referire la informațiile de interes public cu privire la beneficiarii fondurilor Uniunii Europene, disponibile în cadrul sistemului de transparență financiară. [Am 56]

Articolul 7 [Am 57]

Consultarea terților

(1)   În cazul documentelor terților, acestea sunt divulgate de către instituții fără a consulta autorul, în cazul este clar că niciuna dintre excepțiile din prezentul regulament nu se aplică. O terță parte este consultată în cazul în care aceasta a solicitat, atunci când a prezentat documentul, ca acesta să fie tratat într-un mod specific, pentru a stabili dacă se poate aplica o excepție prevăzută în prezentul regulament. Documentele transmise instituțiilor în scopul influențării elaborării politicilor ar trebui să fie făcute publice. [Am 58]

(2)   În cazul în care o cerere de acces privește un document care provine de la un stat membru:

   care nu a fost transmis de statul membru în calitatea sa de membru al Consiliului, sau
   care nu conține informații transmise Comisiei cu privire la punerea în aplicare a legislației și politicilor CE,
se consultă autoritățile statului membru. Instituția care deține documentul îl va divulga, cu excepția cazului în care statul membru prezintă motive pentru nedivulgarea acestuia, în temeiul excepțiilor menționate la articolul 4 sau al dispozițiilor echivalente din propria legislație sau se opune în temeiul articolului 296 alineatul (1) litera (a) din tratatul CE, pe motiv că divulgarea ar fi contrară intereselor sale fundamentale în materie de securitate . Instituția evaluează pertinența motivelor prezentate de statul membru. [Am 91]

(3)   Fără a aduce atingere controlului parlamentar național, în cazul în care un stat membru primește o cerere privind un document aflat în posesia sa, document care provine de la o instituție, cu excepția cazului în care există certitudinea că documentul trebuie sau nu trebuie divulgat, statul membru consultă instituția în cauză cu scopul de a lua o decizie care să nu compromită obiectivele prezentului regulament. În loc de aceasta, statul membru poate prezenta cererea instituției în cauză. [Am 60]

Articolul 8

Reproducerea documentelor

Prezentul regulament nu aduce atingere reglementărilor în vigoare în domeniul dreptului de autor, care pot limita dreptul terților de a ▌reproduce sau de a utiliza documentele divulgate. [Am 82]

Articolul 9

Principiul bunei administrări

Instituțiile adoptă și publică, pe baza codului de bună conduită administrativă, orientări generale cu privire la domeniul de aplicare al obligațiilor privind confidențialitatea și secretul profesional, prevăzute la articolul 287 din Tratatul CE, obligații ce derivă din administrarea corespunzătoare și transparentă și din protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Aceste orientări definesc, de asemenea, sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament, în conformitate cu Statutul funcționarilor Comunităților Europene, Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și regulile interne ale instituțiilor. [Am 107]

TITLUL II

Transparența legislativă şi fără caracter legislativ

Articolul 10

Transparența legislativă

(1)    În conformitate cu principiile democratice enunțate la articolul 6 alineatul (1) din Tratatul UE și cu jurisprudența Curții de Justiție privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, instituțiile care acționează în calitate de legiuitor, inclusiv în cazul competenţelor delegate, acordă un acces cât mai larg la activitățile lor.

(2)    Documentele legate de programele lor legislative, consultările preliminare ale societății civile, evaluările de impact și orice alte documente care servesc la elaborarea legislației trebuie să fie accesibile pe o pagină de internet interinstituțională, ușor de utilizat, și sunt publicate într-o serie specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

(3)    Propunerile legislative, precum și alte texte juridice ale UE, trebuie să fie redactate într-o manieră clară și ușor de înțeles, iar instituțiile convin asupra unor orientări și modele de redactare comune în vederea sporirii securităţii juridice în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție.

(4)    În cursul procedurii legislative, fiecare instituție sau organism asociat procesului decizional își publică documentele care servesc la elaborarea legislației și toate informațiile aferente, inclusiv avizele juridice, într-o serie specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, precum și pe o pagină de internet comună unde este reprodus ciclul procedural în cauză.

(5)    Orice inițiativă sau documente provenite de la părțile interesate, care au ca scop influențarea procesului decizional în orice mod, sunt făcute publice.

(6)    Odată adoptate, actele legislative sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum se prevede la articolul 12.

(7)    În temeiul principiului cooperării loiale care reglementează relațiile dintre instituții și statele membre, pentru a nu împiedica îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, statele membre încearcă să garanteze un nivel echivalent de transparență în ceea ce privește măsurile naționale de implementare a actelor instituțiilor Uniunii Europene, în special prin publicarea clară a referințelor privind măsurile naționale. Obiectivul urmărit este de a oferi cetățenilor o înțelegere clară și precisă a drepturilor și obligațiilor lor ce derivă din reguli specifice ale UE și de a oferi instanțelor naționale instrumentele necesare pentru a garanta respectarea acelor drepturi și obligații, în conformitate cu principiile securităţii juridice și protecției persoanei. [Am 103]

Articolul 11

Publicarea în Jurnalul Oficial

(1)   În conformitate cu principiile enunțate în prezentul regulament, instituțiile convin asupra structurii și modului de prezentare a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, ținând seama de acordul interinstituțional preexistent.

Se publică în Jurnalul Oficial, pe lângă actele prevăzute la articolul 254 alineatele (1) și (2) din Tratatul CE și la articolul 163 alineatul (1) din Tratatul Euratom, sub rezerva articolului 6 din prezentul regulament, următoarele documente:

   a) pozițiile comune adoptate de Consiliu în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 251 și 252 din Tratatul CE, precum și expunerea de motive și pozițiile adoptate de Parlamentul European în cadrul acestor proceduri;
   b) directivele, altele decât cele prevăzute la articolul 254 alineatele (1) și (2) din Tratatul CE, deciziile, altele decât cele prevăzute la articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE, recomandările și avizele;
   c) convențiile semnate între statele membre în temeiul articolului 293 din Tratatul CE;
   d) acordurile internaționale încheiate de Comunitate sau în conformitate cu articolul 24 din Tratatul UE.
   e) pozițiile comune prevăzute la articolul 34 alineatul (2) din Tratatul UE;
   f) deciziile-cadru și deciziile prevăzute la articolul 34 alineatul (2) din Tratatul UE;
   g) convențiile stabilite de Consiliu în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Tratatul UE;

(2)    Celelalte documente care urmează a fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt determinate prin intermediul unei decizii comune a Parlamentului European și a Consiliului, pe baza unei propuneri a comitetului de conducere al Oficiului pentru Publicații Oficiale al UE (14) . [Ams 74 + 105]

Articolul 12

Practica de transparență administrativă în cadrul instituțiilor [Am 77]

(1)   Instituțiile dezvoltă bune practici administrative cu scopul de a facilita exercitarea dreptului de acces garantat de prezentul regulament. Instituțiile își organizează și dispun de informațiile pe care le dețin într-un mod care să permită publicului accesul la informații fără eforturi suplimentare. [Am 78]

(2)    Pentru a garanta aplicarea efectivă a principiilor transparenţei şi bunei administrări, instituţiile vizate convin asupra unor reguli şi proceduri comune de punere în aplicare referitoare la prezentarea, clasificarea, declasificarea, înregistrarea şi difuzarea documentelor.

Pentru a facilita o dezbatere autentică la care să participe actorii implicaţi în procesul decizional şi fără a aduce atingere principiului transparenţei, instituţiile le explică în mod clar cetăţenilor dacă şi când, pe parcursul fazelor specifice procesului decizional, există posibilitatea ca accesul direct la documente să nu fie permis. Aceste restricţii nu se aplică odată ce decizia a fost adoptată. [Am 79]

(3)    Instituțiile informează cetățenii, într-o manieră corectă și transparentă, cu privire la organigramele lor, indicând competențele fiecărei unități interne, fluxul de muncă intern și termenele limită orientative pentru procedurile care intră în domeniul lor de competență, precum și serviciile cărora cetățenii li se pot adresa pentru a obține ajutor, informații sau soluții administrative. [Am 80]

(4)    Instituțiile creează o comisie interinstituțională, în conformitate cu articolul 255, însărcinată să studieze și să facă schimb de bune practici, să identifice obstacolele privind accesul și utilizarea și sursele de date nepublicate, să abordeze eventualele diferende, să promoveze interoperabilitatea, reutilizarea și fuziunea registrelor, să standardizeze codificarea documentelor prin intermediul unei organizații europene de standardizare, să creeze un portal UE unic pentru a asigura accesul la toate documentele UE și să țină seama de evoluțiile în domeniul accesului public la documente. [Am 81]

Articolul 13

Transparența financiară

Informațiile referitoare la bugetul UE, implementarea acestuia și beneficiarii fondurilor și subvențiilor UE sunt publice și accesibile cetățenilor.

Aceste informații sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul unui site și a unei baze de date specifice, ce pot fi consultate pe baza informațiilor de mai sus și care abordează transparența financiară în UE.

TITLUL III

Modalităţi de acces

Articolul 14

Accesul direct la documente

(1)    În măsura posibilului, instituțiile pun la dispoziția directă a publicului documentele, în format electronic sau prin intermediul unui registru, în conformitate cu normele în vigoare în cadrul instituției în cauză. [Am 71]

(2)    Instituțiile pun la dispoziția publicului toate documentele în format electronic sau prin intermediul unui registru, în special pe cele întocmite sau primite în cadrul procedurilor de adoptare a actelor legislative sau a actelor fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general ale UE . ▌[Am 72]

(3)    Celelalte documente, în special documentele privind evoluția politicilor publice sau a strategiilor, devin, în măsura posibilului, direct accesibile în formă electronică .

(4)    În cazul în care accesul direct nu este permis prin intermediul registrului, acesta trebuie să indice, pe cât posibil, unde se află documentul.

(5)    Instituțiile stabilesc o interfață comună pentru registrele lor de documente și, în special, asigură un punct unic de acces pentru accesarea directă a documentelor întocmite sau primite în cadrul procedurilor de adoptare a actelor legislative sau a actelor fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general . [Am 73]

Articolul 15

Registre

(1)   Pentru a permite cetățenilor să își exercite efectiv drepturile care decurg din prezentul regulament, fiecare instituție permite accesul public la un registru de documente. Registrul ar trebui să fie accesibil în format electronic. Referințele documentelor se înscriu de îndată în registru.

(2)   Pentru fiecare document, registrul conține un număr de referință (inclusiv, după caz, referința interinstituțională), subiectul abordat și/sau o scurtă descriere a conținutului documentului, precum și data la care acesta a fost primit sau elaborat și înscris în registru. Referințele sunt concepute astfel încât să nu aducă atingere protecției intereselor prevăzute la articolul 6.

(3)  Fără a aduce atingere regulamentelor interne ale instituţiilor, registrul sau sistemul de registre (în cazul registrelor multiple din cadrul aceleiaşi instituţii) al fiecărei instituţii conţine în special trimiteri la:

   intrările şi ieşirile de documente, precum şi corespondenţa oficială a instituţiei în cazul în care aceasta se încadrează la definiţia stabilită la articolul 4 litera (a);
   ordinile de zi şi rezumatele reuniunilor, precum şi documentele elaborate înaintea reuniunilor în vederea difuzării, precum şi alte documente difuzate pe durata reuniunilor;

   până la … (15) adoptă şi publică regulamentele interne privind înregistrarea documentelor ,
   până la ... (16) * asigură că registrul este pe deplin operaţional. [Am 70]

Articolul 16

Cereri de acces

(1)   Cererile de acces la documente se formulează în scris, inclusiv în format electronic, într-una din limbile enumerate la articolul 314 din Tratatul CE și într-un mod suficient de precis pentru a permite instituției să identifice documentul. Solicitantul nu este obligat să-și motiveze cererea.

(2)   În cazul în care o cerere nu este suficient de precisă, ▌instituția invită solicitantul în termen de 15 zile lucrătoare să clarifice cererea și îl asistă în acest scop, de exemplu furnizându-i informațiile privind utilizarea registrelor publice de documente. ▌[Am 62]

(3)   În cazul unei cereri privind un document foarte lung sau un număr foarte mare de documente, instituția în cauză poate discuta informal cu solicitantul în scopul ajungerii la o soluție echitabilă și practică .

(4)   Instituțiile oferă asistență și informează cetățenii cu privire la modalitățile de depunere a cererilor de acces la documente.

Articolul 17

Soluționarea cererilor inițiale

(1)   Cererile de acces la documente se soluționează cu promptitudine. Solicitantului i se trimite o confirmare de primire. În termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituția fie acordă accesul la documentul solicitat și îl furnizează în același termen, în conformitate cu articolul 10, fie îi comunică solicitantului, în scris, motivele respingerii în tot sau în parte a cererii și îl informează cu privire la dreptul acestuia de a prezenta o cerere de confirmare, în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol. [Am 63]

(2)   În mod excepțional, de exemplu în cazul în care cererea se referă la un document foarte lung sau la un număr foarte mare de documente, termenul prevăzut la alineatul (1) poate fi prelungit cu cel mult 15 zile lucrătoare, cu condiția informării prealabile a solicitantului și a motivării amănunțite. [Am 64]

(3)   În cazul respingerii totale sau parțiale a cererii, solicitantul poate adresa, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea răspunsului din partea instituției, o cerere de confirmare prin care solicită ca instituția să-și revizuiască poziția, sau, atunci când solicitantul pune în discuție posibilitatea aducerii unui prejudiciu intereselor relevante și/sau susține că un interes superior justifică divulgarea, acesta poate solicita Ombudsmanului European să își exprime opinia independentă și obiectivă cu privire la prejudiciu și /sau interesul public superior.

În așteptarea avizului Ombudsmanului European, termenul limită prevăzut la alineatul (1) este suspendat pentru cel mult 30 de zile lucrătoare.

După emiterea avizului Ombudsmanului European, sau cel mai târziu la sfârșitul termenului de 30 de zile lucrătoare, solicitantul poate adresa, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, o cerere de confirmare prin care solicită ca instituția să-și revizuiască poziția. [Am 104]

(4)   În lipsa unui răspuns din partea instituției în termenul stabilit, solicitantul poate prezenta o cerere de confirmare.

Articolul 18

Soluționarea cererilor de confirmare

(1)   Cererile de confirmare se soluționează cu promptitudine. În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituția fie permite accesul la documentul solicitat și îl furnizează în același termen, în conformitate cu articolul 10, fie comunică, în scris, motivele respingerii totale sau parțiale a cererii. În cazul unei respingeri în tot sau în parte a cererii, instituția informează solicitantul cu privire la căile de atac de care dispune. [Am 66]

(2)   În mod excepțional, de exemplu în cazul în care cererea se referă la un document foarte lung sau la un număr foarte mare de documente, termenul prevăzut la alineatul (1) poate fi prelungit cu cel mult 15 zile lucrătoare, cu condiția informării prealabile a solicitantului și a motivării amănunțite. [Am 67]

(3)   În cazul unei respingeri totale sau parțiale a cererii, solicitantul poate introduce o acțiune împotriva instituției în fața Tribunalului de Primă Instanță și/sau poate adresa o plângere Ombudsman-ului, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 230 și 195 din Tratatul CE.

(4)   Lipsa unui răspuns din partea instituției în termenul stabilit se consideră răspuns negativ și dă dreptul solicitantului să introducă o acțiune în justiție împotriva instituției și/sau să formuleze o plângere adresată Ombudsman-ului, în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Tratatul CE.

[Am 68]

Articolul 19

Accesul pe baza unei cereri

(1)   Accesul la documente se exercită fie prin consultare la fața locului, fie prin eliberarea unei copii, inclusiv, dacă este necesar, a unei copii electronice, în funcție de preferința solicitantului.

(2)   În cazul în care conținutul unui document este disponibil public și este ușor accesibil pentru solicitant, instituția își poate îndeplini obligația de a acorda accesul la documente prin informarea solicitantului cu privire la modalitățile de obținere a documentului solicitat.

(3)   Documentele se furnizează într-o versiune și o formă care există deja (inclusiv varianta electronică sau sub altă formă: scriere Braille, caractere mărite sau înregistrare pe bandă magnetică), ținând seama pe deplin de preferința solicitantului.

(4)   Solicitantului i se poate cere să achite o sumă de bani pentru producerea și trimiterea copiilor. Această sumă nu poate depăși costurile reale pentru producerea și trimiterea copiilor. Consultarea la fața locului sau în cazul în care numărul de copii nu depășește 20 de pagini A4, precum și accesul direct sub formă electronică sau prin intermediul registrului beneficiază de gratuitate. În cazul imprimatelor sau al documentelor în format electronic bazate pe informații existente în sistemele electronice de stocare, procesare și recuperare, costul real al căutării și recuperării documentului sau documentelor ar putea fi imputat de asemenea solicitantului. Nu se impută costuri suplimentare în cazul în care instituția a produs deja documentul sau documentele în cauză. Solicitantul este informat în prealabil cu privire la suma percepută și metoda de calculare a acesteia. [Am 69]

(5)   Prezentul regulament nu derogă de la modalitățile specifice de acces prevăzute în legislația comunitară sau națională, precum plata unei taxe.

Articolul 20

Informarea

(1)   Fiecare instituție ia măsurile necesare pentru informarea publicului cu privire la drepturile de care beneficiază în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Statele membre cooperează cu instituțiile pentru informarea cetățenilor.

Articolul 21

Responsabilul cu informațiile

(1)    Fiecare direcție generală din cadrul fiecărei instituții numește un responsabil cu informațiile care răspunde de asigurarea respectării dispozițiilor prezentului regulament inclusiv a bunelor practici administrative în cadrul direcției generale în cauză.

(2)   Responsabilul cu informațiile stabilește ce informații trebuie furnizate publicului în ceea ce privește:

   a) punerea în aplicare a prezentului regulament
   b) bunele practici;
și asigură diseminarea respectivelor informații într-o formă și de o manieră corespunzătoare.

(3)    Responsabilul cu informațiile analizează dacă serviciile din cadrul direcției generale de care acesta este răspunzător urmează bunele practici.

(4)    Responsabilul cu informațiile poate redirecționa o persoană care solicită informații către o altă direcție în cazul în care informația solicitată nu intră în domeniul său de competență, ci în domeniul de competență al unei alte direcții din cadrul instituției sale, cu condiția să deţină o astfel de informaţie. [Am 106]

TITLUL IV

Dispoziţii finale

Articolul 22

Rapoarte

(1)    Fiecare instituție publică un raport anual privind anul anterior, în care se menționează numărul de respingeri ale cererilor de acces la documente și motivele acestora, precum și numărul de documente sensibile neînscrise în registru.

(2)    Până la … * , Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a principiilor prezentului regulament și face recomandări, inclusiv, dacă este cazul, propuneri de revizuire a prezentului regulament, care sunt necesare în urma modificării situației curente, și un program de acțiune conținând măsuri pe care instituțiile să le adopte. [Am 83]

Articolul 23

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se abrogă începând cu [...].

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Tabel de corespondență(17)

Regulamentul nr. 1049/2001

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

-

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (4)

-

Articolul 2 alineatul (5)

-

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4 alineatul (1) litera (a)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1) litera (b)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (2)

-

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 5

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 17

Articolul 17 alineatul (2)

-

Articolul 18

-

-

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Anexă

(1) Chestiunea a fost retrimisă comisiei în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură (A6-0077/2009 ).
(2) JO C […], […], p. […].
(3) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(4) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 151.
(6) JO L 264, 25.9.2006, p. 13.
(7) Acordul interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (JO C 73, 17.3.1999, p. 1).
(8) JO L 345, 31.12.2003, p. 90.
(9) JO L 43, 15.2.1983, p. 1.
(10) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(11) JO L 340, 31.12.1993, p. 43.║
(12) JO L 46, 18.2.1994, p. 58.║
(13) JO L 263, 25.9.1997, p. 27.
(14) A se vedea articolul 7 din SEC(2008)2109 .
(15)* Şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(16)** Un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(17) De actualizat.


Liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre*
PDF 67k   DOC 33k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre (COM(2008)0869 – C6-0050/2009 – 2008/0252(CNS) )
P6_TA(2009)0115 A6-0052/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European ,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0869 ),

–   având în vedere articolul 128 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0050/2009 ),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0052/2009 ),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

4.   îşi reiterează solicitarea adresată deja de mai multe ori Comisiei şi Consiliului de a se asigura că Parlamentului i se acordă timpul necesar, de cel puţin cinci luni, pentru a-şi îndeplini rolul consultativ definit la articolul 128 alineatul (2) din tratat, în cursul revizuirii complete a liniilor directoare privind ocuparea forţei de muncă, care este programată pentru sfârşitul lui 2010;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.


Regulamentul de procedură: prelungirea aplicabilităţii articolului 139
PDF 85k   DOC 43k
Decizia Parlamentului European din 11 martie 2009 privind prelungirea aplicabilității articolului 139 din Regulamentul de procedură până la finalul celei de-a șaptea legislaturi
P6_TA(2009)0116 B6-0094/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 290 din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene(1) , astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului(2) ,

–   având în vedere Codul de conduită privind multilingvismul, adoptat de Birou la 17 noiembrie 2008,

–   având în vedere Decizia din 13 decembrie 2006 a Biroului privind derogarea de la articolul 138 și deciziile sale ulterioare de prelungire a derogării respective până la finalul actualei legislaturi,

–   având în vedere articolele 138 și 139 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în temeiul articolului 138, toate documentele Parlamentului trebuie redactate în limbile oficiale, iar toți deputații au dreptul de a se exprima în cadrul Parlamentului în limba oficială pe care o aleg, beneficiind de interpretare în celelalte limbi oficiale;

B.   întrucât, în conformitate cu articolul 139, derogările de la articolul 138 sunt autorizate până la finalul celei de-a șasea legislaturi, dacă, și, respectiv, în măsura în care numărul de lingviști pentru o limbă oficială este insuficient, deși s-au luat toate măsurile necesare în acest sens; întrucât, în privința fiecărei limbi oficiale pentru care se consideră că este necesară o derogare, Biroul, la propunerea Secretarului General, stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile necesare și își revizuiește decizia din șase în șase luni;

C.   întrucât, la 13 decembrie 2006, Biroul a acceptat faptul că dificultățile de asigurare a acoperirii lingvistice pentru limbile malteză, română, bulgară și irlandeză erau de așa natură încât se îndeplineau, pentru fiecare dintre aceste limbi, condițiile pentru acordarea unei derogări de la articolul 138; întrucât, prin deciziile ulterioare ale Biroului, derogările respective au fost prelungite, astfel încât, de la 1 ianuarie 2009 până la finalul legislaturii, bulgara și româna (în ceea ce privește interpretarea), ceha (în ceea ce privește interpretarea pe durata președinției cehe a Consiliului), malteza (în ceea ce privește interpretarea și traducerea) și irlandeza (în ceea ce privește interpretarea, traducerea și verificarea juridico-lingvistică) fac obiectul unei derogări;

D.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului prevede măsuri tranzitorii derogatorii (reînnoibile) privind limba irlandeză aplicabile pe o perioadă de cinci ani;

E.   întrucât, deși s-au luat toate măsurile preventive necesare, se estimează că pentru limbile irlandeză și malteză nu se va dispune de capacitățile necesare pentru a permite servicii complete de interpretare în aceste limbi odată cu începutul celei de-a șaptea legislaturi; întrucât este posibil ca, pentru anumite alte limbi, deși va exista capacitatea necesară satisfacerii necesităților care decurg din activitățile obișnuite ale Parlamentului, numărul interpreților să nu fie suficient pentru a permite satisfacerea completă a tuturor necesităților suplimentare prevăzute pe durata exercitării președinției Consiliului de către statele membre vizate în timpul celei de-a șaptea legislaturi;

F.   întrucât, în pofida eforturilor interinstituționale susținute și permanente, se estimează că numărul de traducători și juriști-lingviști calificați va rămâne în continuare limitat, astfel încât pentru limba irlandeză nu poate fi asigurată decât o acoperire redusă în viitorul previzibil; întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului, legislația Uniunii Europene adoptată înainte de 1 ianuarie 2007 ("acquis-ul ") nu trebuie tradusă în limba irlandeză; întrucât, ca urmare a măsurilor derogatorii stabilite în regulamentul respectiv, doar propunerile Comisiei privind regulamente care se înscriu în cadrul procedurii de codecizie se prezintă în limba irlandeză și, atâta timp cât persistă această situație, serviciile Parlamentului nu vor avea posibilitatea de a pregăti versiunile în limba irlandeză ale celorlalte tipuri de acte juridice;

G.   întrucât, pe durata celei de-a șaptea legislaturi, este posibil ca și alte state europene să devină membre ale Uniunii Europene; întrucât, pentru noile limbi vizate, este posibil să nu fie disponibil un număr suficient de lingviști încă din ziua aderării, motiv pentru care vor fi necesare măsuri tranzitorii;

H.   întrucât articolul 139 alineatul (4) prevede că, la recomandarea motivată a Biroului, Parlamentul poate decide, la sfârșitul legislaturii, prelungirea aplicabilității acestui articol;

I.   întrucât, având în vedere motivele expuse anterior, Biroul a recomandat prelungirea aplicării articolului 139 până la sfârșitul celei de-a șaptea legislaturi,

1.   decide prelungirea aplicabilității articolului 139 din Regulamentul de procedură până la finalul celei de-a șaptea legislaturi;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

(1) JO 17, 6.10.1958, p. 385.
(2) JO L 156, 18.6.2005, p. 3.


Situaţia socială a rromilor şi îmbunătăţirea accesului acestora pe piața muncii din UE
PDF 176k   DOC 147k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE (2008/2137(INI) )
P6_TA(2009)0117 A6-0038/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 3, 6, 7, 29 și 149 din Tratatul CE, în special cerinţa ca statele membre să asigure şanse egale tuturor cetăţenilor Uniunii,

–   având în vedere articolul 13 din Tratatul CE, care abilitează Comunitatea să adopte măsurile corespunzătoare pentru a combate discriminarea bazată, printre altele, pe criterii de rasă sau origine etnică,

–   având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2005 referitoare la situația rromilor în Uniunea Europeană(1) , cea din 1 iunie 2006 referitoare la femeile de origine rromă în Uniunea Europeană(2) , cea din 31 ianuarie 2008 privind o strategie europeană privind romii(3) și cea din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie rromă din Italia pe criteriul apartenenţei etnice(4) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(5) ,

–   având în vedere Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(6) și Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7) ,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412 ), (Comunicarea Comisiei privind Agenda Socială reînnoită),

–   având în vedere propunerea din 2 iulie 2008 a Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426 ),

–   având în vedere poziția sa din 17 iunie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010)(8) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(9) ,

–   având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale de la 1 februarie 1995 și Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950,

–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,

–   având în vedere planul de acțiune al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) privind îmbunătățirea situației populației de etnie rromă și a populației sinti aflate pe teritoriul OSCE, din 27 noiembrie 2003,

–   având în vedere raportul anual pe 2007 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la rasism și xenofobie în statele membre,

–   având în vedere Declarația de la 2 februarie 2005 a Deceniului de integrare a rromilor și crearea, la 12 mai 2005, a Fondului pentru educație destinat comunităților de rromi,

–   având în vedere raportul Comisiei intitulat "Situația rromilor în Uniunea Europeană extinsă", din 2005,

–   având în vedere raportul Grupului consultativ de experți la nivel înalt în materie de integrare socială a minorităților etnice și de participare deplină a acestora pe piața muncii privind "Minoritățile etnice pe piața muncii: apel urgent pentru o mai bună incluziune socială", din aprilie 2007,

–   având în vedere raportul final al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind situația drepturilor omului în cazul rromilor, al populației sinti și al nomazilor în Europa, din 2006,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat "Integrarea minorităților de etnie rromă"(10) , (Avizul CESE),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0038/2009 ),

A.   întrucât, în urma recentelor extinderi ale Uniunii Europene, necesitatea integrării sociale a dat naștere unor noi provocări, cărora trebuie să li se facă față în contextul noilor circumstanțe demografice și economice; întrucât, deși toate statele membre trebuie să găsească modalități prin care să răspundă provocărilor respective, statele membre din Europa Centrală și de Est sunt cele mai afectate, din cauza transformării structurale, economice și sociale suferite pe parcursul ultimilor douăzeci de ani; constată, prin urmare, că grupurile sociale vulnerabile, precum rromii, sunt cele mai amenințate;

B.   întrucât, în statele membre în care sectoarele industriale au intrat în colaps, perspectivele de dezvoltare ale regiunilor au cunoscut un declin și, ca urmare, numeroși rromi, în special, au fost obligați să ocupe un loc marginal în societate din cauza propagării rapide a sărăciei; întrucât Parlamentul constată și reiterează faptul că, în cursul acestui proces, dreptul populaţiei de etnie rromă la cetățenia națională și cetățenia UE au suferit o depreciere și că aceștia nu au beneficiat într-un mod corespunzător de avantajele care decurg din extindere, ceea ce a agravat marginalizarea lor sub mai multe aspecte, crescând riscul de discriminare multiplă cu care se confruntă aceștia;

C.   întrucât ofensiva politică strategică pentru promovarea egalităţii de șanse pentru rromi trebuie să se confrunte cu o situație socială extrem de complexă, deoarece rromii, cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, se confruntă cu aceleași dezavantaje ca și alte grupuri; întrucât modul cel mai eficient prin care ar putea fi susținută această luptă îl constituie o strategie globală pentru rromi și o serie coordonată de instrumente, mergând până la o gamă de politici sectoriale, asigurându-se totodată finanțarea acestora;

D.   întrucât comunitățile nomade constituie un fenomen etnic separat, care ar merita să fie examinat ca un subiect separat atât din punctul de vedere al drepturilor omului, cât și al problematicii sociale și a pieței muncii;

E.   întrucât procesul integrării populației rrome în societate nu este unul unilateral, ci multilateral, și este necesar ca rromii să fie implicați în mod activ în procesul decizional la elaborarea politicilor de integrare socială;

F.   întrucât condițiile de viață ale comunităților de etnie rromă, precum și nivelul lor de sănătate și de școlarizare, sunt determinante pentru situația socială și pe piața muncii a acestora și sunt adesea folosite drept pretexte pentru excluderea lor din majoritatea societăților și pentru rasism; întrucât toate acestea împiedică îmbunătățirea calității vieții, constituind astfel un obstacol în calea exercitării drepturilor fundamentale și civile ale omului;

G.   întrucât slaba calitate a infrastructurilor din domeniul transporturilor, lipsa unui număr suficient de organe și servicii publice, în special a unor instituții de învățământ și de asistență medicală de calitate, precum și relocalizarea întreprinderilor, constrâng tineretul să-și părăsească localitățile de reședință din motive economice, agravând disparitățile dintre regiuni și fenomenul constituirii de ghetouri;

H.   întrucât, constituie un imperativ, chiar înainte de finalizarea celei de-a doua perioade a Procesului de la Lisabona, să se analizeze situația socială și perspectivele de angajare ale rromilor și să se decidă cu privire la demersurile care ar trebui întreprinse;

I.   recunoscând importanța Fondurilor structurale și de coeziune în promovarea integrării și constatând că, din cauza complexității problemelor sociale cu care se confruntă populaţia rromă, este de neconceput ca acestea să poată fi soluționate doar prin intermediul sistemului bazat pe proiecte, caracteristic Fondurilor structurale și de coeziune;

J.   întrucât recunoașterea bunelor practici anterioare este de o importanță incontestabilă, însă valabilitatea acestora este limitată în timp și spațiu;

K.   întrucât numeroase comunități de rromi manifestă în prezent tendința de a rămâne imobile, în loc să se deplaseze spre zone care pot oferi mai multe oportunități de angajare,

Rromii pe piața muncii: acces sau excludere?

1.   consideră că este necesară o abordare coordonată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale comunității rrome, care să vizeze următoarele trei obiective:

   - creșterea oportunităților economice pentru rromi;
   - constituirea de capital uman și, respectiv,
   - consolidarea capitalului social și a dezvoltării comunității;

2.   semnalează faptul că, în numeroase cazuri, politicile consacrate rromilor nu au îmbunătățit situația acestora; solicită ca, în toate acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene și la nivel național care afectează în mod deosebit rromii, părțile interesate din comunitatea rromă să participe în calitate de factori decizionali, astfel încât să se respecte capacitatea și responsabilitatea lor de a se organiza prin forțe proprii;

3.   constată că, în realitate, accesul inegal la servicii și multiplele dezavantaje cu care se confruntă copiii rromi nu le permit acestora în practică să aibă acces la dezvoltarea timpurie și la o educație de înaltă calitate; constată că dezavantajele respective au, la rândul lor, efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale, fizice și cognitive, precum și asupra șanselor acestora pe piața muncii în viitor și, prin urmare, asupra integrării lor în rândul categoriei sociale predominante;

4.   constată că sistemele educaționale sunt selective și că, în pofida eforturilor depuse de statele membre pentru depășirea segregării, numeroasele și variatele sisteme concepute în mod ostentativ în vederea combaterii segregării servesc adesea, în realitate, la accentuarea disparităților dintre grupurile sociale și dezavantajează în mod profund categoriile sărace, îndeosebi rromii, care se regăsesc pe o pantă descendentă; subliniază, astfel, necesitatea unor politici educaționale specifice care să se adreseze familiilor rrome și să încurajeze participarea activă;

5.   subliniază faptul că, deși proporția tinerilor rromi înscriși în sistemele de învățământ preuniversitar și superior a crescut în unele state membre, în mare măsură nivelul calificărilor acestora rămâne încă inferior mediei Uniunii Europene; semnalează decalajul care există între lipsa forței de muncă, pe de o parte, și rata ridicată a șomajului în rândul rromilor cauzată de nivelul lor scăzut de calificare, pe de altă parte; solicită, astfel, ca statele membre și UE să facă o prioritate din sprijinirea eforturilor rromilor de a-și îmbunătăți nivelul de calificare; atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unor calificări oficiale, poziția rromilor pe piața muncii poate fi îmbunătățită și prin crearea unui sistem de recunoaștere a aptitudinilor practice;

6.   îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rrome la o educație de calitate și să adopte măsuri cu caracter stimulativ (cum ar fi posibilitățile de evoluție profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu o pondere semnificativă a populației rrome din mediul rural;

7.   solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rrome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ la nevoile piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rrome competențele solicitate de piața forței de muncă;

8.   constată că, după finalizarea studiilor, marea majoritate a rromilor absolvenți de studii universitare nu revin în comunitățile lor și că unii dintre ei își neagă originile sau nu mai sunt acceptați în cadrul comunității lor când încearcă să se reintegreze;

9.   recomandă elaborarea unui pachet de programe global care să promoveze și să încurajeze întoarcerea absolvenților rromi de studii universitare în cadrul comunităților lor și ocuparea profesională în cadrul comunităților lor și în interesul acestora;

10.   consideră că cetățenii rromi din anumite state membre influențează piramida demografică într-un mod specific; constată că proporția copiilor rromi în cadrul populației totale este ridicată, în timp ce speranța lor de viață la naștere este cu cel puțin 10 ani mai mică decât cea a persoanelor care aparțin populației majoritare;

11.   consideră că, deși statele membre au folosit resurse importante ale Uniunii Europene, precum și resurse proprii, pentru a ajuta șomerii pe termen lung de etnie rromă să își găsească locuri de muncă, nu a fost identificată nicio soluție coerentă la nivelul Uniunii Europene: mijloacele de acțiune și amploarea măsurilor de soluționare a acestei situații cunosc ample variații de la un stat membru la altul și nu au oferit oportunități de reintegrare pe termen lung pe piața muncii, măsurile respective, cum ar fi programele publice de ocupare a forței de muncă, agravând totodată stigmatizarea rromilor; solicită, prin urmare, ca atât UE, cât și statele membre, să își modifice politica, favorizând o abordare integrată care să ia în considerare toate fațetele lipsurilor lor;

12.   invită statele membre să adapteze programele din învățământul profesional la nevoile piețelor muncii locale și să acorde stimulente angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor necalificate (inclusiv rromilor) și care le oferă formare și oportunități de a câștiga experiență practică direct la locul de muncă;

13.   invită autoritățile locale şi pe cele ale statelor membre să furnizeze evaluări anuale defalcate pe genuri privind rata de reangajare a șomerilor pe termen lung (incluzând rromii) care au urmat un ciclu de formare profesională pe piața muncii și, pe baza experienței acumulate, să elaboreze noi metodologii și să lanseze programe de pregătire profesională adaptate la capacitățile locale și la nevoile economice;

14.   invită statele membre să utilizeze fondurile UE pentru a păstra și proteja activitățile tradiționale ale rromilor;

15.   este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia, din cauza dezavantajelor multiple cu care se confruntă, adulții rromi sunt subreprezentați în rândurile populației active și în educația de-a lungul vieţii, nu dispun în numeroase cazuri de acces la TIC și sunt suprareprezentați în rândul șomerilor pe termen lung și al celor cu meserii desconsiderate, ceea ce constituie cel mai important obstacol în calea reintegrării acestora pe piața muncii; solicită, prin urmare, aplicarea concretă a Directivei 2000/78/CE, care interzice discriminarea la locul de muncă pe considerente de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

16.   consideră că este important să se întreprindă acțiuni comunitare specifice pentru promovarea accesului rromilor la programe de formare profesională;

17.   atrage atenția statelor membre asupra faptului că această dihotomie socială este de natură să oblige numeroase persoane de etnie rromă aflate în căutarea unui loc de muncă să treacă de la economia legală la economia informală și că este nevoie de un efort coordonat la nivelul Uniunii Europene și la cel al statelor membre pentru a încuraja acești angajați să revină la o formă legală de angajare care să le permită să beneficieze de drepturile specifice lucrătorilor și de cele privind securitatea socială;

18.   consideră că trebuie luate măsuri de promovare a unei politici sociale și economice axate asupra integrării, inclusiv prin măsuri ad-hoc de asigurare a unor locuințe corespunzătoare;

19.   atrage atenția în mod special asupra faptului că încurajarea mobilității forței de muncă necalificate și fără pregătire profesională poate avea drept consecință o discriminare și mai accentuată a femeilor rrome, care sunt deja extrem de vulnerabile în fața discriminării multiple, și ar putea împiedica evoluția lor ulterioară pe piața muncii;

20.   solicită guvernelor statelor membre să asigure o mai mare independență economică a femeilor rrome, promovând proceduri simple de desfășurare a unei activități profesionale independente și de înființare de IMM-uri, facilitând accesul la microcredite și stimulând totodată economia bazată pe servicii la nivelul propriilor comunități, pentru a lărgi aria cunoștințelor și competențelor femeilor rrome;

21.   invită guvernele statelor membre să conceapă sisteme de stimulente, printre altele prin intermediul avantajelor fiscale, destinate întreprinderilor care angajează femei rrome;

22.   consideră că este necesar să se ia în considerare faptul că, în realitate, eliminarea așezărilor de rromi nu poate fi ușor concretizată prin utilizarea resurselor UE în conformitate cu normele aplicabile în prezent Fondului European pentru Dezvoltare Regională, având în vedere faptul că, în cazul statelor membre care au aderat la UE după 2004, numărul minim de locuitori necesar pentru ca așezările să fie eligibile pentru finanțare din bugetele pentru locuințe este stabilit astfel încât tocmai persoanele care trăiesc în cele mai rele condiții și în cele mai mici așezări nu pot avea acces la o astfel de finanțare;

23.   subliniază faptul că rezolvarea problemelor sociale și economice ale persoanelor de etnie rromă necesită o abordare exhaustivă și o soluție coordonată și orientată pe termen lung, care presupune politici în materie de locuințe, învățământ, asistență medicală și piața forței de muncă; în consecință, sugerează Comisiei și statelor membre că ansamblul măsurilor prin care se urmărește îmbunătățirea situației rromilor ar trebui considerat drept o parte inseparabilă a măsurilor de sprijinire a dezvoltării regionale și a incluziunii sociale;

24.   consideră oportun ca statele membre să valorifice revizuirea normelor care reglementează Fondurile Structurale și de coeziune, care oferă posibilitatea extinderii ariei de acțiune pentru programele complexe, permițând transferul a mai mult de 10 % între diferite fonduri;

25.   ia act de propunerea unei noi directive globale vizând combaterea discriminării în alte domenii decât ocuparea forței de muncă pe criterii de vârstă, handicap, orientare sexuală, religie sau credință și solicită ca Directiva 2000/43/CE să fie pusă în aplicare în mod concret; consideră că, în spiritul agendei sociale, Comisia ar trebui să identifice obiective specifice și să elaboreze programe echilibrate în scopul de a elimina discriminarea și stigmatizarea populației rrome și incriminarea comunităților de etnie rromă;

26.   subliniază că promovarea incluziunii sociale și a accesului rromilor pe piața muncii trebuie să răspundă condiției fundamentale prealabile a acordării de drepturi sociale și politice egale; invită statele membre și țările candidate să elaboreze, în acest sens, o strategie având drept obiectiv creșterea participării rromilor la alegeri, atât ca alegători, cât și în calitate de candidați, la toate nivelurile;

27.   susține importanța microcreditelor, care sunt recomandate din mai multe puncte de vedere în Comunicarea Comisiei privind Agenda socială reînnoită și în avizul CESE și care, oferind resurse minime, îi pot îndrepta pe cei mai sărăci pe drumul spre responsabilitatea personală, dobândirea competențelor necesare în afaceri și dezvoltarea capacităților lor creative, inclusiv prin acordarea creditelor necesare acoperirii porțiunii de costuri pe care lucrătorul independent trebuie s-o finanțeze prin mijloace proprii;

28.   sprijină propunerea instituțiilor UE cu privire la principiul egalității de tratament potrivit căreia numărul persoanelor de etnie rromă care lucrează în serviciile publice ar trebui să fie sporit; subliniază însă că, pentru ca acest lucru să devină posibil, este necesar ca, pe lângă adoptarea de către guverne a unor politici de personal și de formare a forței de muncă care să promoveze acest principiu, să se depună eforturi deosebite și să se sprijine în mod activ facilitarea acceptării acestui principiu de către opinia publică;

29.   subliniază faptul că, printre altele economia socială, asistența medicală, serviciile la domiciliu, cantinele publice și prestarea de servicii pentru îngrijirea copilului pot crea noi locuri de muncă pentru șomerii de etnie rromă (în special pentru femei); își reiterează totuși opinia potrivit căreia economia socială necesită o legătură permanentă între furnizorul și utilizatorul serviciului și că, prin urmare, creșterea ratei de încadrare în muncă a rromilor în aceste domenii nu poate avea loc decât pe fundalul acceptării acestora de către societate, acceptare care este, de altfel, încurajată în acest fel;

30.   invită statele membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt urii rasiale și incitării la discriminare a rromilor și la acte de violență împotriva acestora, exercitate prin intermediul mass-mediei și al oricărui mijloc de comunicare, indiferent de forma acestuia și de tehnologia utilizată; îndeamnă mass-media să adopte bune practici cu privire la angajarea de personal, astfel încât acesta să reflecte compoziția populației în ansamblu;

31.   observă că femeile rrome sunt active în sectorul economiei informale și prezintă o rată foarte redusă de ocupare a forței de muncă; consideră că, pentru a depăși discriminarea multiplă, șomajul ridicat și sărăcia larg răspândită, principalul obiectiv al politicilor specifice ar trebui să fie acela de a crea femeilor rrome un real acces pe piața muncii, care constituie o condiție prealabilă fără de care statutul social și familial al acestor femei nu poate fi îmbunătățit;

32.   consideră că angajarea femeilor rrome ar trebui de asemenea promovată prin intermediul activităților de încurajare a ocupării forței de muncă desfășurate de sistemele de asistență socială, precum și prin oportunități de formare și specializare corespunzătoare, pentru a le pregăti pe termen lung pentru o activitate din care să își poată câștiga existența, permițând reconcilierea vieții familiale cu cea profesională; solicită statelor membre să adopte măsuri care să contribuie la creșterea oportunităților de îngrijire a copiilor pentru copiii rromi, chiar dacă mama acestora stă acasă cu ceilalți copii;

33.   subliniază faptul că ameliorarea serviciilor în ceea ce privește locuințele și asistența medicală ar putea îmbunătăți atât accesul femeilor rrome pe piața muncii, cât și șansele ca acestea să își păstreze locurile de muncă mai mult timp;

34.   subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să contribuie la împlinirea potențialului fiecărei persoane și să răspundă nevoilor cetățenilor, precum și să creeze mai multe oportunități pentru cea mai importantă bază de forță de muncă, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor sărace și necalificate, incluzând persoanele de etnie rromă;

35.   atrage atenția asupra faptului că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile rrome ar trebui să fie, la rândul său, recunoscută și combătută prin mijloace specifice, în cadrul unor politici axate asupra femeilor rrome, care ar putea avea un impact pozitiv dublu pe termen lung asupra acestor femei și a altor membri ai familiilor lor, în special copiii;

36.   nu este de acord cu opinia conform căreia subvențiile destinate ajutorării șomerilor pe termen lung (printre care se regăsesc numeroși rromi) să își găsească un loc de muncă, acordate fie angajatorilor, fie angajaților, încalcă principiul neutralității concurențiale, având în vedere faptul că reintegrarea rromilor este un obiectiv al politicii sociale pentru realizarea căruia este necesară crearea unor poziții de piață subvenționate; consideră că subvenționarea locurilor de muncă pe piața muncii pentru reintegrarea lucrătorilor rromi este preferabilă subvenționării șomajului pe termen lung;

37.   recunoaște că o parte din ocupațiile tradiționale ale populației rrome, precum meșteșugurile și artizanatul, pot contribui atât la perpetuarea specificului acestei comunități, cât și la îmbunătățirea situației materiale și a gradului de integrare socială a acesteia și consideră oportună susținerea unor activități profesionale specifice;

Lupta de supraviețuire la marginea societății

38.   observă că, printre culturile Uniunii Europene, cea a rromilor este marcată de o puternică tradiție familială; observă că imaginea familiilor de rromi în opinia publică pune accent pe rolurile tradiționale de gen, numărul mare de copii, împărțirea unei locuințe de către mai multe generații, tendința rudelor de a locui împreună, precum și cultivarea extinsă a relațiilor și că, de aceea, programele Uniunii Europene și cele din statele membre destinate familiilor de rromi trebuie să se bazeze pe avantajele acestei rețele naturale de sprijin;

39.   evidențiază importanța conservării și afirmării specificului cultural al rromilor pentru protejarea identității proprii a acestora și pentru diminuarea prejudecăților cu privire la această minoritate; consideră prin urmare necesar ca statele membre și Comisia să joace un rol mai activ în susținerea vieții spirituale a minorității rrome;

40.   își exprimă sprijinul față de avizul CESE care subliniază că femeile rrome ocupă un statut inferior în ierarhia familiei, se căsătoresc devreme și sunt victime frecvente ale violenței domestice, prostituției și traficului de persoane;

41.   consideră, prin urmare, că programele pentru rromi ale Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui să urmărească mai degrabă emanciparea individuală decât să se axeze pe ierarhiile tradiționale, precum și independența socio-economică a membrilor comunităților de etnie rromă, în special a femeilor;

42.   subliniază că tendința copiilor de etnie rromă de a părăsi școala la o vârstă fragedă le pune în pericol formarea individuală, integrarea socială și șansele pe piața muncii, iar, în cazul femeilor de etnie rromă, sănătatea fizică și mentală și abandonul școlar timpuriu afectează, de asemenea, starea de sănătate și nivelul de școlarizare al copiilor lor, facilitând excluderea socială a acestora; subliniază, prin urmare, importanța unor servicii care permit o mai mare sensibilizare în informarea femeilor de etnie rromă;

43.   îndeamnă statele membre să garanteze că prezentele și viitoarele cadre legislative conțin dispoziții referitoare la prevenirea și rezolvarea formelor multiple de discriminare la care sunt supuse femeile rrome, astfel încât să se amelioreze statutul socio-economic al acestora și să li se asigure accesul la servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și la o educație de înaltă calitate, acestea constituind condiții prealabile angajării;

44.   este de părere că procesul de integrare trebuie inițiat în primele etape de viață pentru a oferi, în mod concret, alternative la sărăcie și excludere socială; prin urmare, este necesar să se asigure un cadru instituțional pentru servicii sociale comunitare pentru copii și familie, care să vină în întâmpinarea nevoilor regionale și personale, garantând un acces egal la servicii de înaltă calitate; solicită, prin urmare, Comisiei, să ofere un sprijin special pentru programele destinate integrării timpurii a copiilor rromi în toate țările în care pot fi accesate resursele Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de asistență pentru preaderare sau Fondurile structurale și de coeziune;

45.   observă că copiii rromi sunt suprareprezentați în școli speciale, că mulți dintre ei sunt trimiși la astfel de școli fără justificare, cel mai adesea din cauza discriminării; subliniază faptul că obligarea copiilor care au fost clasificați ilegal drept persoane cu handicap mental de a frecventa școli speciale constituie un act de discriminare și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale acestor copii la un învățământ de calitate și dă naștere la dificultăți în studiile viitoare și în găsirea unui loc de muncă și conduce la o probabilitate mai mare de inactivitate pe piaţa muncii, creând în același timp o povară pentru bugete;

46.   susține propunerea din avizul CESE conform potrivit căreia, pentru dezvoltarea copiilor mici, sunt necesare forme complexe de ajutor care sunt destinate întregii familii și care, fiind îndreptate spre nevoile familiei, oferă o asistență practică individualizată, cum ar fi programul "Început sigur";

47.   subscrie la opinia exprimată în avizul CESE potrivit căreia, din cauza caracteristicilor sale demografice, accesul comunității rrome la beneficiile sociale este unul asimetric; subliniază faptul că beneficiile sociale sunt concepute pentru a contrabalansa poverile sau lipsurile care decurg din situația individuală, angajamentul de îngrijire a copiilor și alte angajamente sociale utile;

48.   susține recomandarea din avizul CESE potrivit căreia, pentru promovarea participării pe piața oficială a muncii, ar trebui să se ofere un sprijin suplimentar celor care își schimbă locul de muncă; subliniază că munca declarată trebuie să fie atractivă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori;

49.   subliniază că partea vieții active petrecută de rromi într-o stare de excludere le îngreunează accesul la serviciile de sănătate și este responsabilă pentru situația în care se regăsesc aceștia la o vârstă înaintată; subliniază de asemenea că faptul că au început să muncească la o vârstă fragedă, șomajul frecvent, lipsa de protecție caracteristică locurilor de muncă ocupate, munca invizibilă prestată în economia informală, care implică de cele mai multe ori efort fizic susținut, precum și lipsa unor asigurări de pensie aferente acestor perioade de muncă îi împiedică să obțină pensii corespunzătoare și îi privează de o bătrânețe trăită în demnitate;

50.   recomandă Comisiei să preia inițiativa identificării celor mai eficiente modalități pentru a sprijini integrarea socială, economică și culturală a celei mai numeroase minorități din spațiul Uniunii Europene și subliniază necesitatea cooperării între Comisie și guvernele statelor membre pentru a acționa concret în vederea soluționării complexelor probleme transnaționale ale rromilor;

Concluzii

51.   consideră că păstrarea limbii și culturii rromani constituie o valoare comunitară; nu susține, totuși, ideea potrivit căreia populaţia rromă ar trebui sa fie membră a unei "națiuni europene" fără stat, pentru că aceasta ar scuti statele membre de responsabilitate și ar pune sub semnul întrebării posibilitatea integrării;

52.   atrage atenția statelor membre asupra riscului ca adoptarea unor măsuri excesive față de comunitățile de rromi să aibă drept consecință agravarea situației deja dramatice a acestei minorități și să pericliteze șansele sale de integrare;

53.   invită Comisia și statele membre să conlucreze cu organizațiile neguvernamentale (ONG-urile), comunitățile și liderii rromilor în scopul elaborării unui plan reciproc acceptabil având drept obiectiv incluziunea socială a rromilor, care ar urma să fie implementat pe baza unor relații strânse de parteneriat;

54.   solicită statelor membre să elaboreze și să implementeze proiecte destinate combaterii stereotipurilor negative referitoare la rromi la toate nivelurile, proiecte care ar putea fi sprijinite prin intermediul Fondurilor structurale și de coeziune, dar și al unor programe specifice, precum Progress, și al inițiativelor precum Anul european al dialogului intercultural (2008) și, ulterior, Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluderii sociale (2010);

55.   observă că, deși îmbunătățirea situației sociale și economice a rromilor a reprezentat un criteriu important în cadrul procesului de extindere, progresele înregistrate în această privință sunt, în general, limitate; solicită statelor membre și Comisiei să revizuiască programele și inițiativele anterioare și actuale și să evalueze rezultatele obținute; consideră că Uniunea Europeană are datoria de a coordona mai bine și mai strâns instrumentele de incluziune socială și că, în acest mod, ar putea contribui la combaterea sărăciei, promovarea accesului rromilor la locuri de muncă mai bune, pe termen lung și mai stabile și ar deschide calea către eforturile de eficientizare a sistemelor de incluziune și de protecție socială, fiind în același timp o modalitate de analizare a experienței politice și de învățare reciprocă, precum și de creare a unui sistem care să permită o analiză coerentă a celor mai bune practici;

56.   invită Comisia să analizeze în mod special impactul obiectivelor și al instrumentelor din fiecare politică sectorială referitoare la populația rromă, să elaboreze, în paralel, o strategie politică armonizată și să realizeze un nivel ridicat de coordonare; invită Comisia să solicite statelor membre să acorde atenție schimbării situației rromilor în rapoartele privind indicatorii integrați și metoda deschisă de coordonare pentru includere socială; invită Comisia să monitorizeze amploarea discriminării, să evalueze situația rromilor în raport cu schimbările produse în învățământ, ocuparea forței de muncă, situația socială, starea de sănătate și situația locativă din statele membre și din țările candidate;

57.   invită Comisia să solicite statelor membre să adopte într-un timp cât mai scurt politici clare de ocupare pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru populația activă rromă, însoțite de măsuri de sprijin pentru facilitarea integrării etapizate pe piața muncii, măsuri destinate să contracareze efectele de dependență create de sistemul de securitate socială;

58.   solicită Comisiei să coopereze cu diverse organizații internaționale și să sprijine dezvoltarea unei rețele academice de experți rromi, care să furnizeze date științifice și să-și aducă sprijinul, prin cercetare, analiză, acumularea de dovezi și formularea de recomandări, pentru analizarea aspectelor legate de integrarea problemei rromilor, stabilirea unor calendare, descrierea problemelor rromilor cu o seriozitate adecvată pe baza rapoartelor de sinteză întocmite de aceste organizații și realizarea unei evaluări globale la nivelul UE cel puțin o dată la doi ani;

59.   își exprimă dezaprobarea față de statele membre care nu au ratificat până în prezent Convenția-cadru din 1995 a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale; invită aceste state să întreprindă de urgență acest demers; invită statele membre care au publicat, în temeiul Convenției-cadru, declarații restrictive care afectează recunoașterea rromilor drept minoritate națională să retragă respectivele declarații;

60.   recomandă statelor membre

   a) să creeze un grup de experți la nivelul Uniunii Europene, care să includă reprezentanți ai rromilor, pentru a coordona strategia pentru rromi a statelor membre și utilizarea fondurilor Uniunii Europene prevăzute pentru promovarea acesteia;
   b) să stabilească parteneriate între diverse organizații care reprezintă interesele rromilor și instituțiile publice competente ale statelor membre;
   c) să creeze instrumente, precum creditele de concesiune sau subvenții publice, și ca, la planificarea ajutoarelor pentru ferme, să înscrie obiectivul important de a acorda cetățenilor rromi posibilitatea de a obține condiții în care să își poată câștiga existența din agricultură; în acest fel, în completarea unui loc de muncă salarizat în agricultură, sau în locul căutării unui astfel de loc de muncă, aceștia ar adopta o atitudine deschisă față de ideea conceperii unor forme inovative de muncă în agricultură, inclusiv cooperativele sociale, justificând astfel procurarea resurselor necesare în acest scop;

61.   consideră că în anumite state membre, grupurile țintă (în așezări ale rromilor sau părți ale acestora) pot fi abordate eficient prin utilizarea definiției "dezavantajelor multiple", dar că, prin această categorie, nu pot fi abordate unități de nivel mai mic, precum familia și persoana;

62.   consideră, totuși, că ar trebui create condițiile legale pentru inițierea colectării voluntare și anonime de date și pentru crearea unei baze de date comparabile, respectând normele pentru protecția datelor și a drepturilor omului și fără a recurge la metode care încalcă demnitatea umană; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a aduce legislației modificările necesare;

63.   invită Comisia să faciliteze elaborarea, verificarea și confirmarea unui ansamblu de bune practici în programele pentru rromi, în ceea ce privește, printre altele, locuințele, educația și ocuparea forței de muncă, în urma analizelor întreprinse de un organism independent;

64.   consideră că crearea unei baze de date nu este o alternativă, ci o precondiție pentru un sistem de evaluare care să poată măsura impactul schimburilor de bune practici și al utilizării resurselor; consideră că, în acest scop, este nevoie de un sistem de indicatori care să acopere toate aspectele vieții și care să poată fi utilizat de toată lumea și care, pe lângă indicatorii de rentabilitate pentru programe, vizează și utilizarea de indicatori privind rezultatele și impactul social, inclusiv condiția de finanțare; recomandă, prin urmare, ca Comisia să instituie acest sistem de indicatori în regulamentul-cadru privind fondurile structurale și în regulamentele referitoare la celelalte tipuri de subvenții publice;

65.   recomandă Comisiei să adopte așteptări mai consistente și uniforme pentru toate programele de dezvoltare finanțate din resursele UE, de la care este posibil să se ceară un raport despre prevenirea sau schimbarea excluderii sociale a rromilor; consideră că statele membre și organismele UE ar trebui să examineze toate activitățile finanțate din Fondurile structurale și de coeziune din punctul de vedere al impactului pe care programul îl are asupra integrării sociale a rromilor; recomandă, în plus, ca, în faza de selecție, fiecare program să acorde prioritate evoluțiilor care urmăresc, de asemenea, îmbunătățirea situației rromilor săraci și șomeri care trăiesc în așezări deosebit de defavorizate;

66.   solicită Comisiei să elaboreze și să implementeze, în cooperare cu fiecare stat membru, o amplă campanie de informare permanentă adresată opiniei publice și populației de etnie rromă în legătură cu programele statelor membre de îmbunătățire a condițiilor de viață ale rromilor și implementarea acestora;

67.   solicită Comisiei să realizeze o monitorizare permanentă a măsurilor și activităților, precum și a efectelor acestora asupra îmbunătățirii poziției rromilor pe piața muncii;

68.   dorește ca resursele pentru care se iau decizii la nivel UE să fie folosite, printre altele, pentru programe specifice în care să fie implicați și experți din cadrul organizațiilor cu experiență în domeniu, pentru sprijin și consiliere, pentru a contrabalansa dezavantajele cu care se confruntă rromii în educație și în materie de calificări; consideră că statele membre, la alocarea fondurilor UE și a fondurilor proprii, ar trebui ca, atunci când iau decizii cu privire la finanțarea unor domenii diferite de dezvoltarea timpurie și învățământul public, să ia în considerare respectarea obligațiilor de eliminare a segregării de către organele guvernamentale locale, organizațiile etc., care au depus cerere pentru ajutor;

69.   solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să pună capăt practicii discriminatorii a evacuării ocupanților cartierelor insalubre ale rromilor și să dezvolte, în schimb, proiecte locative concrete, cu sprijinul competențelor tehnice și al mecanismelor de monitorizare ale Comisiei, Băncii Mondiale, ONG-urilor care se ocupă de rromi etc; consideră că soluționarea problemelor locative ale rromilor din mediul rural trebuie să constituie o prioritate și ar trebui să devină obiectul unei atenții deosebite și un domeniu de acțiune;

70.   invită Comisia să acorde o atenție specială nu numai organizațiilor societății civile, dar și capacității rromilor de a se organiza și de a oferi sprijin politicii de integrare, de a sprijini dezvoltarea comunităților, în special prin intermediul proiectelor care sporesc participarea rromilor la procesul de decizie și responsabilitatea lor pentru deciziile luate împreună cu ei;

71.   solicită Comisiei și statelor membre să examineze, în cooperare cu ONG-urile care se ocupă de rromi, politicile și programele existente pentru a desprinde experiența câștigată de pe urma proiectelor care, anterior, s-au soldat cu eșecuri;

72.   invită Comisia să sprijine ONG-urile care se ocupă de rromi, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național și local, pentru a monitoriza implementarea politicilor, a programelor destinate rromilor, precum și educația comunitară pentru democrație și drepturile omului;

73.   propune instituirea, de către Comisie și statele membre, a unui forum la nivelul UE, în cadrul căruia mișcările sociale, sindicatele și organizațiile neguvernamentale care reprezintă rromii și interesele acestora să se poată consulta reciproc în permanență pentru a elabora orientări și a face schimb de bune practici în scopul promovării unei abordări coordonate în UE;

74.   invită statele membre să adopte o atitudine mai proactivă atât în încurajarea transferului de locuri de muncă spre zonele în care se află comunitățile de rromi, precum și în ceea ce privește măsurile de încurajare a deplasării rromilor spre zonele cu ofertă de locuri de muncă;

75.   reamintește statelor membre și Comisiei că, deși protecției sociale îi revine un rol determinant în sprijinirea și consolidarea comunităților defavorizate, precum rromii, promovarea autoajutorării este, de asemenea, importantă; consideră că, pe termen lung, obiectivul ar trebui să îl constituie mai degrabă o cultură a independenței, decât una a dependenței;

76.   consideră că trebuie să se acorde prioritate într-o mai mare măsură asigurării de locuri de muncă locale și încurajării spiritului antreprenorial și a artizanatului local, precum și dezvoltării competențelor de bază necesare ocupării acestor locuri de muncă, astfel încât să se permită dezvoltarea bunăstării și a sentimentului propriei valorii;

o
o   o

77.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

(1) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129.
(2) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0035 .
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0361 .
(5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0467 .
(6) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(7) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(8)1 Texte adoptate, P6_TA(2008)0286
(9)1 JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(10) JO C 27, 3.2.2009, p. 88.


Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol
PDF 141k   DOC 94k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 privind posibilele soluţii la problemele legate de aprovizionarea cu petrol (2008/2212(INI) )
P6_TA(2009)0118 A6-0035/2009

Parlamentul European ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" (COM(2007)0001 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iunie 2008 intitulată "Răspunsul la provocarea reprezentată de prețurile petrolului" (COM(2008)0384 ),

–   având în vedere Directiva 73/238/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 privind măsuri pentru atenuarea efectelor provocate de dificultățile în aprovizionarea cu țiței și produse petroliere(1) ,

–   având în vedere Decizia 77/706/CEE a Consiliului din 7 noiembrie 1977 de stabilire a unui obiectiv comunitar de reducere a consumului de energie primară în cazul apariției de dificultăți în aprovizionarea cu țiței și produse petroliere(2) ,

–   având în vedere Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere(3) ,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 pentru o directivă a Consiliului privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere (COM(2008)0775 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind a doua revizuire a strategiei energetice: legată de planul de acțiune al UE referitor la securitatea aprovizionării cu energie și solidaritate (COM(2008)0781 ),

–   având în vedere Cartea verde din 12 noiembrie 2008 intitulată "Towards a secure, sustainable and competitive European energy network" (COM(2008)0782 ),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2007 privind impactul macroeconomic al creșterii prețului la energie(4) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 privind dependența de petrol(5) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la criza din sectorul pescuitului datorată creșterii prețului carburanților(6) ,

–   având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008 privind securitatea aprovizionării cu energie,

–   având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 19 și 20 iunie 2008 privind impactul prețurilor ridicate ale alimentelor și ale petrolului asupra domeniilor politice,

–   având în vedere raportul Agenției Energetice Internaționale privind perspectivele energetice mondiale ("World Energy Outlook") 2008,

–   având în vedere avizul exploratoriu al Comitetului Economic și Social European din 14 ianuarie 2009 privind confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol(7) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru afaceri economice și monetare și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0035/2009 ),

A.   întrucât, în vederea garantării securității aprovizionării cu energie în următoarele decenii, la nivel european va trebui să se acorde o atenție tot mai mare diversificării traseelor și modalităților de transport al energiei, economiei de energie și eficienței energetice;

B.   întrucât este din ce în ce mai urgent să se elaboreze o politică energetică comunitară coerentă și globală pentru a asigura securitatea aprovizionării într-un context în care Uniunea Europeană este tot mai dependentă de importuri;

C.   întrucât petrolul este o resursă neregenerabilă;

D.   D. întrucât producția de petrol a Uniunii Europene și a Norvegiei a contribuit încă la acoperirea cererii interne cu peste 30% în 2007;

E.   întrucât din cauza unor măsuri de politică ecologică sau în contextul gestionării resurselor, numeroase resurse petroliere, chiar și cele ușor de exploatat, nu sunt în prezent pe deplin accesibile în numeroase țări ale lumii, iar prețurile în general mai ridicate ale materiilor prime și ale materialelor au condus la dublarea costurilor de extragere a petrolului față de 2005;

F.   întrucât în conformitate cu calculele prezentate de "Energy Information Administration" din Statele Unite ale Americii, în anul 2030 cererea de petrol la nivel mondial va fi cu o treime mai mare decât în 2006, iar cererea la nivelul UE va crește anual în medie cu 0,25% între 2005 și 2030, îndeosebi din cauza creșterii cererii în sectorul transporturilor, astfel că ponderea petrolului din cererea de energie primară se va situa în anul 2030 la un nivel de 35% în Uniunea Europeană;

G.   întrucât dependența Uniunii Europene de importurile de petrol va atinge 95% până în 2030 și întrucât, în același timp, rezervele de petrol convenționale sunt tot mai concentrate în țările elipsei strategice, iar concurența sporită la nivelul cererii ar putea crea incertitudini în ceea ce privește aprovizionarea;

H.   întrucât, pe termen lung, se anticipează o creștere a prețului petrolului;

I.   întrucât creșterea inflației, cauzată de creșterea prețurilor la petrol și la produsele de bază a provocat erodarea puterii de cumpărare;

J.   întrucât fluctuațiile prețurilor în anul 2008 nu sunt doar rezultatul raportului dintre cerere și ofertă într-un moment dat și au un efect negativ asupra economiei;

K.   întrucât dezvoltarea unor noi instrumente de investiții pe piața petrolului și a altor produse de bază au accentuat volatilitatea prețurilor acestor produse, și întrucât este necesar să se asigure o transparență mai mare pe piețele de energie,

1.   ia act de faptul că problema securității aprovizionării cu energie a ajuns din nou în centrul atenției, în cadrul Comunicării Comisiei menţionate anterior referitoare la a doua revizuire a strategiei energetice; își exprimă totuși regretul cu privire la faptul că Comisia nu a tras concluziile cuvenite din criza economică, care a demonstrat că doar o schimbare fundamentală a politicii energetice a Uniunii Europene va permite obținerea unei soluții în ceea ce privește securitatea aprovizionării, solidaritatea dintre statele membre, ocuparea forței de muncă, precum și în ceea ce privește aspectele sociale, economice și de mediu; de asemenea, deploră lipsa unui angajament clar în vederea unor schimbări în politica și structura sectorului energetic;

2.   subliniază insistent că pe lângă măsurile pe termen scurt vizând securitatea aprovizionării, trebuie să se țină cont și de perspectivele pe termen lung;

3.   invită Comisia să realizeze, de asemenea, înainte de a prezenta propuneri legislative, o analiză mai aprofundată a impactului indirect al măsurilor propuse asupra securității aprovizionării și asupra costurilor;

Exploatarea resurselor existente

4.   constată că, potrivit diverselor estimări, și în viitor se va putea extrage suficient petrol pentru a acoperi cererea sporită, deși noile metode de extragere vor duce probabil la preţuri mai ridicate ale petrolului; constată că aceasta creştere va stimula, la rândul său, eficienţa energetică şi va promova combustibilii alternativi, precum a doua generaţie de biocombustibili şi hidrogen, precum şi utilizarea de automobile electrice; observă, de asemenea, că și condițiile de investiții trebuie îmbunătățite și subliniază, în acest context, faptul că cererea tot mai mare de petrol a împins oferta la limitele capacității sale;

5.   atrage atenția asupra incertitudinii privind momentul și măsura în care va apărea un decalaj între cererea tot mai mare și oferta tot mai scăzută; este preocupat de faptul că această incertitudine va spori pericolul volatilității prețului petrolului; consideră, prin urmare, că toate măsurile menite să reducă cererea de petrol trebuie puse în practică în mod hotărât;

6.   sprijină propunerea Comisiei privind măsurile pe termen scurt care pot fi luate dacă este necesar pentru a atenua inconvenientele cauzate de viitoarele creșteri ale prețului petrolului; solicită statelor membre să furnizeze sprijin financiar pentru investițiile în sursele alternative de energie, cum ar fi energia regenerabilă, și să acorde prioritate măsurilor de sensibilizare a consumatorilor care promovează achiziționarea de bunuri și servicii eficiente din punct de vedere energetic pentru a reduce la minimum cheltuielile pe termen lung și pentru a atenua consecințele unei viitoare scăderi a aprovizionării cu petrol;

7.   solicită intensificarea eforturilor care vizează exploatarea comercială a resurselor petroliere neconvenționale, şi care să contribuie astfel și la diversificare, cu condiţia dezvoltării şi utilizării unor proceduri de extracție care să protejeze mediul; subliniază că o abordare bazată pe ciclul de viață în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră generate de carburanții comercializați în UE, astfel cum a fost introdusă în propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, precum și introducerea unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de carburanții din transportul rutier, de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE (COM(2007)0018 ), va avea un efect real de stimulare a industriei petroliere în vederea reducerii impactului asupra climei prin îmbunătățirea proceselor de producție;

8.   este de părere că ar trebui redusă utilizarea petrolului și a altor surse de energie cu un nivel ridicat de emisii de dioxid de carbon, atât prin creșterea eficienței energetice, cât și printr-o trecere la soluții neutre din punct de vedere al emisiilor, cum ar fi energia nucleară și energia produsă din surse regenerabile;

9.   consideră că exploatarea rezervelor existente este influențată într-o măsură tot mai mare de factori politici, printre care instabilitatea politică, protecția juridică insuficientă, dar și măsurile de politică ecologică și gestionarea resurselor; solicită prin urmare Comisiei să intensifice dialogul, la toate nivelurile, cu țările producătoare și să caute soluții pragmatice la conflicte, în interesul ambelor părți;

10.   solicită Comisiei ca, în cadrul unui dialog cu companiile petroliere și țările producătoare, să caute modalitățile prin care pot fi asigurate investiții constante, în ciuda prețurilor și profiturilor fluctuante;

11.   se așteaptă ca societățile petroliere să reinvestească profiturile lor recente importante în activități de exploatare și dezvoltare de noi rezerve de petrol, precum și în promovarea unor tehnologii de economisire a energiei și a cercetării în domeniul înlocuitorilor pentru petrol (în special pentru aplicații în transporturi);

12.   solicită o relație mai dinamică între Uniunea Europeană și țările producătoare de petrol, în care ambele părți să fie dispuse la compromis și care să vizeze asigurarea unei oferte și a unor prețuri la petrol mai stabile și mai puțin fluctuante, lucru care ar fi în interesul tuturor actorilor implicați și a întregii economii mondiale;

13.   salută inițiativa Comisiei de a realiza un dialog politic global sub forma unei reuniuni la nivel înalt între țările consumatoare și țările producătoare de petrol pentru a stabili un echilibru între cerere și ofertă pe piața petrolului și pentru a împiedica țările producătoare de petrol să mențină prețuri artificial de mari la petrol;

Transparența pieței și formarea prețurilor

14.   este îngrijorat în privința volatilității crescânde și marcante a prețului petrolului în 2008, care are un impact negativ asupra întregii economii și a consumatorilor din Uniunea Europeană;

15.   consideră că fluctuațiile prețurilor petrolului reflectă sporirea cererii de petrol, scăderea progresivă a rezervelor de petrol, schimbarea tendințelor demografice și urbanistice, în special în economiile emergente în care creșterea venitului mediu conduce la o creștere a cererii, activități speculative pe piața produselor de bază și cicluri economice mondiale; subliniază, de asemenea, faptul că petrolul și alte produse de bază sunt utilizate tot mai mult în scopul diversificării portofoliului, ca urmare a deprecierii dolarului american;

16.   își exprimă îngrijorarea față de volatilitatea prețurilor la petrol și impactul acestui fapt asupra stabilității economice și financiare; recunoscând beneficiile unor piețe active ale petrolului și ale altor produse energetice, îndeamnă Comisia și statele membre să asigure cel mai ridicat nivel de transparență pe piețele energiei;

17.   recunoaște că și economiile țărilor exportatoare de petrol sunt afectate de această volatilitate, astfel că stabilizarea prețului petrolului este în interesul ambelor părți;

18.   salută comunicarea Comisiei din 13 iunie 2008 privind confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol și este de acord cu preocupările acesteia privind volatilitatea recentă a prețurilor la petrol și efectele negative ale acesteia asupra inflației, competitivității, schimburilor comerciale și creșterii economice;

19.   consideră că principalul motiv pentru creșterea prețului petrolului în ultimii opt ani îl reprezintă creșterea puternică a cererii, ceea ce a condus la congestionări la exploatarea, transportul și rafinarea petrolului și la profituri excepționale realizate de câteva mari oligopoluri petroliere; recunoaște că creșterea semnificativă a prețurilor materiilor prime și tranzacțiile speculative de pe piețele financiare au avut un efect de amplificare a evoluției prețului la petrol;

20.   subliniază că este necesar să se acorde prioritate monitorizării concurenței în domeniul prelucrării și vânzării de petrol și produse petroliere și să se asigure o mai mare transparență a datelor privind stocurile comerciale de petrol;

21.   consideră că, în vederea stabilizării prețului petrolului, transparența pieței trebuie neapărat îmbunătățită; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului propuneri în acest sens; subliniază că transparența trebuie să fie îmbunătățită de urgență și în țările producătoare și că, în special, volumele de producție și nivelul rezervelor trebuie de asemenea să fie publicate într-un mod mai transparent; invită Comisia și statele membre să pledeze, în cadrul dialogului cu țările producătoare, pentru o mai mare transparență;

22.   salută, în acest context, propunerea realizării unui studiu privind utilitatea și costurile publicării săptămânale, a nivelului stocurilor; solicită Comisiei să introducă rezultatele acestui studiu în viitoarele propuneri legislative pentru stocurile minime de petrol; subliniază, în același timp, că trebuie să se ajungă la transparență la nivel mondial;

23.   subliniază că specificațiile tehnice diferite aplicabile produselor petroliere în principalele țări importatoare conduc la o fragmentare a pieței, ceea ce poate influența semnificativ prețurile în cazul unei întreruperi a aprovizionării; invită Comisia să prezinte propuneri pentru eliminarea unor asemenea limitări ale accesului la piață;

24.   consideră că acumularea unor rezerve strategice are rolul de a preveni apariția unor congestionări fizice cauzate de întreruperile în aprovizionare; respinge, prin urmare, toate încercările de a preveni volatilitatea prețului petrolului prin utilizarea acestor rezerve, inclusiv în interesul unei politici bugetare durabile;

25.   subliniază că este important să se contribuie în mod activ pentru a asigura accesul micilor întreprinderi la energii alternative noi pentru a reduce dependența acestora de fluctuațiile prețurilor petrolului; recunoaște importanța întreprinderilor mici şi mijlocii în producția de biocombustibili și alte forme de energii regenerabile; este preocupat de obstacolele tehnice și cele care țin de reglementare, încă existente în producția și comercializarea acestor produse, și solicită Comisiei să ia măsuri în vederea facilitării accesului pe piață al acestor combustibili;

26.   subliniază faptul că un sistem eficient de comercializare de cotelor de emisii și adoptarea unei game largi de alte măsuri de economisire a energiei ar trebui să reprezinte instrumente importante pentru stimularea dezvoltării unei piețe largi de vârf pentru tehnologiile și produsele eficiente din punct de vedere energetic; subliniază, de asemenea, importanța aplicării principiului "poluatorul plătește"; reamintește faptul că, cu cât este mai mare numărul de țări care pun în aplicare politici similare, cu atât mai mult se limitează impactul respectivelor politici asupra competitivității sectoriale;

Investiții în producția și prelucrarea petrolului

27.   ia act de faptul că, conform AIE, până în anul 2020 sunt necesare investiții anuale în valoare de 350 de miliarde USD în industria petrolieră pentru garantarea securității în aprovizionare; invită Comisia și statele membre să prevadă în cadrul politicilor lor stimulente pentru investiții, în special în cadrul Uniunii Europene; subliniază în acest context rolul securității investițiilor pe termen lung; refuză însă să înlocuiască investițiile și capitalele private cu fonduri publici;

28.   este îngrijorat cu privire la efectele crizei actuale a creditelor asupra posibilităților de investiție în industria petrolieră și invită Comisia și statele membre să își coordoneze strâns eforturile pentru depășirea crizei;

29.   salută contribuția pe care o va avea utilizarea sporită a biocombustibililor în sectorul transporturilor la creșterea securității aprovizionării; constată că aceasta va conduce la o consolidare și restructurare în industria de prelucrare a petrolului; observă, în plus, necesitatea adoptării unor măsuri structurale și în sectorul transporturilor, pentru a minimiza cererea de petrol;

30.   invită statele membre și operatorii să asigure că, în ciuda acestor dezvoltări, în Uniunea Europeană rămân disponibile suficiente rezerve pentru a putea remedia problemele, de exemplu în urma unor catastrofe naturale;

31.   invită statele membre, Comisia și companiile petroliere să garanteze o formare corespunzătoare pentru specialiștii necesari pentru cercetarea în domeniul rezervelor petroliere și pentru producția de petrol;

Căile de transport

32.   salută succesele realizate în cadrul programului Inogate, în special în ceea ce privește măsurile de câștigare a încrederii; invită Comisia să elaboreze o strategie privind modul în care asemenea proiecte pot fi sprijinite și coordonate mai bine prin măsuri adiacente;

33.   subliniază importanța centrală a relațiilor bune între țările de tranzit învecinate, precum și între acestea și țările lor vecine și însărcinează statele membre și Comisia să își intensifice eforturile în această direcție;

34.   ia act de faptul că conductele petroliere sunt excluse din rețelele energetice transeuropene și invită statele membre și Comisia să ia în considerare includerea infrastructurilor petroliere în reţelele trans-europene de energie (RTE-E), având în vedere progresele actuale, în special scăderea producției interne și creșterea simultană a dependenței de importuri, precum și necesitatea unor noi capacități de transport;

35.   invită Comisia și statele membre să colaboreze în vederea unei stabilizări, în special în țările producătoare amenințate de instabilitate politică, în cadrul politicii externe, comerciale și de securitate comune, deoarece stabilitatea constituie baza investițiilor și a prosperității;

36.   subliniază că noile proiecte de infrastructură petrolieră, cum sunt conductele Odesa-Gdansk și Constanța-Trieste, ar trebui să rămână proiecte de maximă prioritate, de interes european;

37.   este îngrijorat de amplificarea pirateriei care reprezintă o amenințare pentru transportul maritim internațional și deci și pentru transportul petrolier și salută acțiunea comună a Consiliului(8) . n acest sens;

38.   este îngrijorat, de asemenea, de amenințările reprezentate de terorism la adresa căilor de transport și a infrastructurilor strategice și invită Comisia și statele membre să intensifice dialogul cu actorii centrali;

Transporturi și clădiri

39.   subliniază potențialul de economisire a energiei în sectorul clădirilor care ar putea duce la o scădere a cererii de resurse energetice fosile cum este petrolul și gazul și salută eforturile actuale ale Comisiei și ale statelor membre de a exploata și mai eficient acest potențial;

40.   salută eforturile Uniunii Europene de diversificare a resurselor energetice în sectorul transporturilor; favorizează abordările bazate pe piață la introducerea de noi tehnologii; recunoaște că prețul reprezintă cel mai bun indicator de competitivitate a noilor tehnologii; își exprimă însă regretul față de lipsa de ambiție în ceea ce privește exploatarea potențialului oferit de vehiculele eficiente din punct de vedere energetic, mai bine concepute și mai ușoare;

41.   își exprimă îndoielile cu privire la capacitatea pe termen mediu și lung a biocombustibililor de primă generație de a substitui petrolul; solicită eforturi sporite în domeniul cercetării combustibililor sintetici;

42.   este convins că creșterea consumului de petrol în sectorul transporturilor poate fi redusă pe termen mediu și lung numai dacă Uniunea Europeană și statele membre iau măsuri suplimentare care să conducă la reorientarea transportului și a mobilității către moduri mai durabile, care consumă mai puțin petrol sau care nu consumă deloc, ca de exemplu transportul pe căi feroviare sau navigabile, precum și lanțurile de mobilitate intermodală din zonele urbane (mers pe jos și deplasare cu bicicleta, transport public și mobilitate colectivă); este, de asemenea, convins de faptul că pot fi realizate economii considerabile de energie prin utilizarea mai eficientă a sistemelor moderne de gestionare a traficului, menite să reducă întârzierile și deviațiile în traficul rutier și aerian, precum și în transportul pe căi navigabile, și prin intensificarea eforturilor de promovare a logisticii ecologice;

Relațiile cu țările în care consumul de petrol crește

43.   este de părere că trebuie să se țină seama mai mult de temele legate de politica energetică în cadrul relațiilor externe ale Uniunii cu țările în care se constată o creștere semnificativă a consumului de petrol și Uniunea Europeană trebuie să acționeze în direcția eliminării subvențiilor de stat pentru produsele petroliere;

44.   invită Comisia să integreze în politica sa comună externă, comercială și de vecinătate măsuri care pot contribui la promovarea la nivel mondial a unei decuplări a creșterii economice de consumul de petrol;

45.   subliniază, în special, faptul că nu s-a acordat încă destulă atenție și nu s-a discutat suficient în cadrul Uniunii Europene pe marginea consecințelor geopolitice ale modificărilor cadrului global asupra siguranței energetice internaționale și pe marginea urmărilor pentru viitoarea politică economică internațională; este încredințat că menținerea soluțiilor naționale trebuie înlocuită cu noi forme de cooperare între Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia și China la nivel politic și economic, care trebuie de asemenea instituționalizate pe termen mediu;

o
o   o

46.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 228, 16.08.73, p. 1.
(2) JO L 292, 16.11.77, p. 9.
(3) JO L 217, 8.8.2006, p. 8.
(4) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 548.
(5) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 580.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0308 .
(7) JO C 182, 4.8.2009, S. 60.
(8) Acţiunea comună a Consiliului 2008/851/PESC din 10 noiembrie 2008 privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (JO L 301, 12.11.2008, p. 33)


Ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe
PDF 108k   DOC 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la ecologizarea transportului şi internalizarea costurilor externe (2008/2240(INI) )
P6_TA(2009)0119 A6-0055/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată "Ecologizarea transporturilor" (COM(2008)0433 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată "Strategie pentru punere în aplicare a internalizării costurilor externe" (COM(2008)0435 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată "Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent" (COM(2008)0432 ),

–   având în vedere rezoluţia sa din 12 iulie 2007 privind "Pentru o Europă în mişcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru"(1) ,

–   având în vedere rezoluţia sa din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ţinând seama de politicile europene în domeniul energiei şi al mediului(2) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0055/2009 ),

A.   întrucât obiectivele Uniunii Europene vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%, creşterea gradului de utilizare a surselor de energie regenerabile cu 20% şi reducerea consumului de energie cu 20%, toate acestea până în 2020;

B.   întrucât, în ceea ce priveşte ecologizarea transportului, Comisia a formulat o serie de sugestii în scopul combaterii schimbărilor climatice, o comunicare privind internalizarea costurilor externe, pentru toate modurile de transport, o comunicare privind reducerea zgomotului feroviar, precum şi o propunere legislativă specifică referitoare la revizuirea taxelor aplicabile vehiculelor grele de marfă;

C.   întrucât la articolul 11 al treilea şi al patrulea paragraf din Directiva "Eurovigneta"(3) , astfel cum a fost modificată în 2006, se prevede, încă din 2006, că: "După examinarea tuturor opţiunilor, inclusiv costurile legate de protecţia mediului, zgomot, congestiile de trafic şi sănătate, Comisia prezintă, până la 10 iunie 2008, un model general aplicabil, transparent şi inteligibil pentru evaluarea tuturor costurilor externe pentru a servi ca bază pentru viitoare calcule ale tarifelor de utilizare a infrastructurilor. Acest model este însoţit de o analiză de impact a internalizării costurilor externe pentru toate modurile de transport şi o strategie pentru punerea treptată în aplicare a modelului pentru toate modurile de transport; Raportul şi modelul sunt însoţite, dacă este cazul, de propuneri pentru Parlamentul European şi Consiliu privind revizuirea viitoare a prezentei directive";

D.   întrucât internalizarea trebuie integrată într-o politică mai cuprinzătoare de promovare a co-modalității și într-un sistem de transport sustenabil, această politică trebuind să cuprindă, de asemenea, promovarea cercetării, finanțarea infrastructurii, deschiderea piețelor și standardizarea; întrucât, cu toate acestea, aceste semnale de prețuri nu vor fi suficiente prin ele însele pentru a schimba comportamentul utilizatorilor, dacă acestora din urmă nu li se oferă şi alternativele de care au nevoie (automobile mai puțin poluante, forme de transport alternative etc.);

E.   întrucât, deşi Comisia a prezentat într-un mod convingător prejudiciile aduse de zgomotul feroviar sănătăţii populaţiei, în iniţiativa sa privind reducerea zgomotului feroviar accentul se pune numai pe necesitatea post-echipării vagoanelor de marfă cu frâne silenţioase,

Ecologizarea transporturilor

1.   salută Comunicarea Comisiei intitulată "Ecologizarea transporturilor", considerând-o un prim pas parţial important spre o analiză cuprinzătoare în vederea organizării transportului în condiţii mai ecologice pentru toate modurile de transport, precum şi o recunoaştere a importanţei şi a necesităţii de a eficientiza transporturile, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice;

2.   subliniază beneficiul major al mobilităţii pentru calitatea vieţii cetăţenilor, pentru dezvoltare şi ocuparea forţei de muncă în Uniunea Europeană, pentru coeziunea socio-economică şi teritorială, pentru comerţul cu ţările terţe, precum şi pentru întreprinderile şi angajaţii care lucrează direct sau indirect în sectorul transporturilor şi în logistică;

3.   recunoaşte că, pe lângă efectele pozitive şi caracterul indispensabil pentru dezvoltarea economică şi coeziunea economică şi socială a Uniunii Europene, mobilitatea are, de asemenea, efecte negative asupra naturii şi fiinţelor umane şi sprijină prin urmare continuarea organizării politicii europene în domeniul transporturilor într-un mod care să respecte mediul înconjurător, în vederea eliminării sau cel puţin a reducerii efectelor negative ale transportului, în conformitate cu obiectivele Uniunii pentru 2020 de combatere a încălzirii globale, ţinând cont, în acelaşi timp, de interesele legitime ale cetăţenilor şi ale întreprinderilor în ceea ce priveşte mobilitatea;

4.   salută faptul că, în comunicarea sa, Comisia a realizat un "inventar" al măsurilor întreprinse până în prezent de Uniunea Europeană în favoarea unei politici durabile în domeniul transporturilor;

5.   regretă că Comisia nu a prezentat un plan integrat pentru ecologizarea transportului, care să vizeze toate sectoarele de transport; constată că Comisia a adoptat deja iniţiative preliminare care ar trebui, în ultimă instanţă, să conducă la o strategie cuprinzătoare de internalizare a costurilor externe pentru toate modurile de transport şi că, până în prezent, aceasta:

   a adoptat o abordare fragmentată, prezentată într-un manual, pentru estimarea costurilor externe ale transportului, precum şi pentru internalizarea costurilor în sectoare specifice (a se vedea "Manualul pentru estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor"),
   a înaintat o propunere de modificare a Directivei 1999/62/CE ("Eurovigneta") menită să permită statelor membre să aplice taxe pentru costurile externe generate de vehiculele grele de marfă, în conformitate cu articolul 11 din directiva respectivă;
   a propus taxarea costurilor externe generate de zgomotul trenurilor prin impunerea unor taxe de utilizare a infrastructurii diferențiate în funcție de nivelul de zgomot;

6.   prin urmare, solicită Comisiei să elaboreze măsurile şi instrumentele necesare, care să vizeze toate modurile de transport, pentru ecologizarea transportului, cu respectarea convenţiilor internaţionale în vigoare şi a acţiunilor deja întreprinse în diverse sectoare de transport; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze, în sensul propunerilor făcute, studii fundamentate ştiinţific privind impactul individual al măsurilor luate şi efectele acestora asupra concurenţei din domeniul transporturilor pentru fiecare mod de transport, precum şi impactul asupra costurilor mobilităţii şi asupra competitivităţii, precum şi să prezinte un plan integrat pentru ecologizarea transportului, însoţit de propuneri legislative concrete;

Internalizarea costurilor externe

7.   ia act de faptul că, în comunicarea sa privind strategia pentru punerea în aplicare a internalizării costurilor externe, Comisia nu a îndeplinit obligaţia impusă de Parlament şi Consiliu în temeiul articolului 11 din Directiva "Eurovigneta", astfel cum a fost modificată, întrucât Comisia – după cum ea însăşi admite – nu a elaborat şi nu a prezentat niciun model general aplicabil, transparent şi inteligibil pentru evaluarea costurilor externe, deoarece nu a analizat impactul fiecărui mod de transport şi, la modul concret, nu a prezentat decât o strategie pentru vehiculele grele de marfă, ca o primă etapă în cadrul unei implementări progresive a modelului pentru toate modurile de transport;

8.   constată că, în comunicarea sa, Comisia face pe larg referire la Manualul publicat în ianuarie 2008 privind calcularea costurilor externe, manual care cuprinde cele mai recente cunoștințe științifice privind calcularea costurilor externe în sectorul transporturilor;

9.   constată că, în comunicarea sa, Comisia a prezentat justificări plauzibile din punct de vedere ştiinţific pentru introducerea unui tarif pentru diferitele costuri externe cu privire la diversele moduri de transport, adoptând o aşa-zisă "propunere pragmatică bazată pe costul mediu"; în general susţine baza de plecare a Comisiei pentru calcularea costului social marginal, în conformitate cu Cartea albă privind transportul din 2001;

10.   constată că, în comunicarea sa și în propunerea de directivă de modificare a Directivei 1999/62/CE (Directiva Eurovigneta) Comisia ia în calcul în mod explicit principiul "poluatorul plătește", enunțat în articolul 175 alineatul (5) din tratat; cu toate acestea, solicită Comisiei ca, în cadrul viitoarelor măsuri adoptate în vederea internalizării costurilor externe, să țină cont de toate formele de internalizare a costurilor externe deja existente, cum ar fi taxele asupra combustibililor și taxele de drum;

11.   invită Comisia ca, atunci când mai prezintă propuneri de ecologizare a sectorului transportului, să includă evaluările referitoare la efectele concurenței dintre diferitele moduri de transport și efectele conexe sociale și de mediu, astfel cum s-a procedat în cazul propunerii de modificare a Directivei Eurovigneta, precum și să includă costurile mobilității și ale competitivității;

12.   regretă faptul că Comisia nu a propus măsuri de atenuare a efectelor provocate de distanţele mai mari apărute odată cu extinderea UE şi nu a făcut nici o previziune cu privire la consecinţele aplicării acestora, în special în statele membre în care există bariere geografice şi cele care nu au încă alternative multimodale; solicită, prin urmare, Comisiei să remedieze aceste deficienţe ca parte a viitoarei revizuiri a Reţelelor transeuropene de transport (TEN-T);

13.   încurajează Comisia, în acest scop, să prezinte o propunere suplimentară privind coridoarele de mobilitate multimodale ("coridoare verzi") ca parte a revizuirii TEN-T, compensând sarcinile impuse de prezenta propunere prin înlăturarea obstacolelor care afectează accesibilitatea şi mobilitatea;

14.   solicită Comisiei ca, în primul rând, să prezinte în cel mai scurt timp propuneri concrete privind toate modurile de transport şi, în al doilea rând, să-şi îndeplinească sarcinile care decurg din articolul 11 din Directiva "Eurovigneta" astfel cum a fost modificată, prin prezentarea unui plan cuprinzător în vederea calculării şi contabilizării costurilor externe şi a estimării consecinţelor acestor costuri, pe baza unui model inteligibil;

Reducerea zgomotului în transportul feroviar

15.   recunoaşte că, în Comunicarea sa intitulată "Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent", Comisia a reacţionat la urgenţa reducerii poluării fonice la care este supusă populaţia care locuieşte în proximitatea reţelelor feroviare, în special a poluării fonice cauzate de vagoanele de marfă;

16.   subliniază că post-echiparea vagoanelor la costuri rezonabile presupune înlăturarea obstacolelor tehnice existente, precum și eliminarea sarcinilor administrative din certificatele relevante cât mai curând posibil şi înainte de adoptarea oricărei măsuri legislative obligatorii;

17.   solicită Comisiei să prezinte o propunere de directivă privind aplicarea unor tarife de acces pe căile feroviare, diferenţiate în funcţie de nivelul de zgomot, pentru locomotive şi vagoane, în vederea creării cât mai rapide de stimulente pentru reechiparea parcului feroviar cu vehicule silenţioase prin înlocuirea saboţilor de frână; consideră că, în cazurile în care este necesar, ar trebui să se ţină seama şi de măsurile pe termen scurt şi nici o măsură legislativă nu ar trebui să aibă consecinţe negative asupra sectorului feroviar în cadrul concurenţei intermodale;

18.   aşteaptă din partea Comisiei să prezinte în propunerea sa o modalitate practică de a garanta, prin alocarea fondurilor, că o asemenea retehnologizare nu se va limita la vagoanele întreprinderilor de transport feroviar, ci se va extinde şi la vagoanele care aparţin altor societăţi, dar care sunt operate de întreprinderile feroviare;

o
o   o

19.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 556.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0087 .
(3) Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 17 iunie 1999, de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).


Contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona
PDF 207k   DOC 167k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona
P6_TA(2009)0120 B6-0109/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Raport de execuţie pentru programul comunitar de la Lisabona 2008 - 2010"(COM(2008)0881 ) și Recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034 ) ,

–   având în vedere cele 27 de programe naționale de reformă, pregătite în conformitate cu Strategia de la Lisabona, prezentate de statele membre,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2007 intitulată "Interesul european: Reuşita în era globalizării - Contribuţia Comisiei la reuniunea din octombrie a şefilor de stat şi de guvern"(COM(2007)0581 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2007 privind o piaţă unică pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0724 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind dimensiunea externă a strategiei de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă - Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare(COM(2008)0874 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale"(COM(2008)0865 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe"(COM(2008)0868 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Politica de coeziune: investiții în economia reală"(COM(2008)0876 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată "Un plan european de redresare economică"(COM(2008)0800 ),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(COM(2008)0867 ),

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 23 şi 24 martie 2000, 23 şi 24 martie 2001, 22 şi 23 martie 2005, 27 şi 28 octombrie 2005, 23 şi 24 martie 2006, 8 şi 9 martie 2007 și 13 şi 14 martie 2008,

–   având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind interesul european: reuşita în era globalizării"(1) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010)(2) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanţul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(3) ,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

Criza financiară şi consecințele economice sau sociale

1.   ia act de criza financiară mondială care, fiind rezultatul dezechilibrelor macroeconomice de la nivel mondial și a crizei mondiale a creditelor, a adus importante prejudicii sistemelor financiare din întreaga lume, inclusiv Uniunii Europene; constată, de asemenea, faptul că criza financiară mondială a determinat distrugerea masivă a capitalizării bursiere a piețelor de capital din întreaga lume, că efectele negative asupra "economiilor reale" sunt de proporții mari, în special în ceea ce privește ocuparea a forței de muncă și situația sociale; subliniază că piețele financiare au o importanță crucială pentru "economia reală" și că una din priorități, în afara protejării locurilor de muncă, pentru creștere și ocuparea forței de muncă o reprezintă circulația capitalului, acordarea de credite și finanțări pentru investiții, ceea ce impune reinstaurarea încrederii, prin angajamente clare și garanții guvernamentale, precum și o mai bună aplicare a supravegherii, care să acopere toate piețele financiare de la nivel mondial, și reglementări care să sprijine furnizarea responsabilă de credite pentru piețe;

2.   recomandă ca măsurile pe termen scurt aplicate pentru a contracara consecințele directe imediate ale crizei și a minimiza efectele negative asupra economiei reale, precum și pachetele de refacere să fie urmate de un plan de acțiune coordonat pe termen scurt şi lung care să readucă economiile din UE pe calea unei creșteri stabile și să le protejeze împotriva unor astfel de crize pe viitor;

3.   amintește că Parlamentul, în rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce priveşte Strategia de la Lisabona(4) , a subliniat deja "importanța primordială a protejării stabilității piețelor financiare" și a observat "că recenta criză de pe piața creditelor ipotecare de tip "subprime" indică necesitatea elaborării de către UE a unor măsuri de supraveghere pentru îmbunătățirea transparenței și a stabilității piețelor financiare și pentru mai buna protecție a clienților" și a solicitat "evaluarea sistemelor și instrumentelor de supraveghere prudențială în vigoare în Europa" și a insistat "asupra consultării în mod regulat a Parlamentului, care să permită elaborarea unor recomandări clare referitoare la modalitățile de îmbunătățire a stabilității sistemului financiar și a capacității sale de a asigura, pe termen lung, servicii financiare sigure pentru întreprinderile europene";

4.   subliniază că piețele financiare sunt și vor rămâne motorul economiilor sociale de piață, că ele au menirea de a furniza finanțarea pentru economia reală și de a asigura eficiență în alocare resurselor, de asemenea, acestea au menirea de a furniza economiilor mijloace pentru a prospera, ceea ce a făcut posibil pentru cetățeni să își îmbunătățească constant standardele de viață în ultimele decenii; subliniază faptul că o totală fiabilitate, eficiență și transparență a piețelor financiare constituie premisele unei economii europene sănătoase și inovatoare, în plină dezvoltare și creatoare de locuri de muncă;

5.   subliniază că actuala criză financiară a creat o situație în care necesitatea inovării ca motor al economiei nu mai poate fi ignorată; consideră că acesta este momentul creării economiei dinamice bazate pe cunoaștere pe care Europa a stabilit în urmă cu opt ani să o construiască; consideră că acum este momentul creării celei mai eficiente economii din punct de vedere energetic care are potențialul de a transforma lumea și de a asigura prosperitatea și competitivitatea Europei la nivel internațional pentru mai multe decenii de acum înainte; consideră că este timpul să se stimuleze sectoarele inovatoare, care au capacitatea de a genera o nouă creștere în Europa;

6.   recunoaște rezultatele pozitive ale măsurilor de salvare adoptate pentru a evita prejudicierea suplimentară a sistemului fiscal; solicită, cu toate acestea, instituirea unei noi arhitecturi financiare prin stabilirea unor reglementări transparente și eficace, care să fie în interesul consumatorilor, al întreprinderilor și al angajaților; solicită prezentarea altor propuneri legislative și încheierea unor acorduri internaționale care să abordeze problema asumării unor riscuri excesive, a îndatorării și a speculațiilor pe termen scurt ca principale surse ale crizei; reamintește Comisiei că are obligația de a răspunde solicitărilor Parlamentului cu privire la reglementarea fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat și așteaptă propuneri legislative în scurt timp;

7.   subliniază necesitatea urgentă de a asigura că sectorul financiar, care a beneficiat de ajutoare publice, va acorda societăților, în special întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) și gospodăriilor credite suficiente; insistă că planurile de salvare trebuie să conțină condiții obligatorii cu privire la distribuirea dividendelor și la practicile de creditare;

8.   avertizează cu privire la cercul vicios al investițiilor reduse și scăderea consumului care duc la reducerea locurilor de muncă, planuri de afaceri diminuate și inovare scăzută, situație care ar putea determina în UE o recesiune accentuată și de lungă durată; subliniază că un răspuns european coordonat este esențial în acest context pentru a evita ca această criză să conducă la o agregare de planuri naționale divergente în ceea ce privește stabilizarea financiară sau redresarea economică, antrenând conflicte potențiale și costuri, subminând piața internă, stabilitatea economică, Uniunea Economică și Monetară, precum și rolul Uniunii Europene ca actor mondial;

9.   se așteaptă ca măsurile comune să facă față efectelor crizei financiare asupra economiei reale; solicită stabilirea unor valori de referință în ceea ce privește ratele viitoare de ocupare a forței de muncă și a creșterii, ceea ce ar trebui să ajute la determinarea mărimii și componentelor planului european de redresare economică; solicită, în acest context, dezvoltarea - în cadrul pactului de stabilitate și de creștere și al normelor sale privind flexibilitatea - a unei strategii europene coerente privind investițiile viitoare (cum ar fi în capitalul uman calificat și cu competențe, pentru a permite progrese tehnice și dezvoltare, inovare, eficiență energetică, infrastructuri durabile, tehnologii ale comunicării, interconectări și servicii, inclusiv serviciile de sănătate, precum și oportunități de afaceri, nu în ultimul rând pentru IMM-uri pentru a investi în produse și piețe noi), protejarea locurilor de muncă și a veniturilor, precum și o mai bună coordonare a politicilor economice și sociale;

10.   este de opinie că energia din surse regenerabile, eficiența energetică și mediul pot fi obiectivele strategice ale măsurilor de stimulare, ceea ce va crea locuri de muncă ecologice de înaltă calitate și vor oferi industriei europene un avantaj față de alte regiuni ale lumii care nu au luat încă asemenea inițiative;

11.   este de opinie că doar o politică ce combină combaterea creșterii șomajului și a sărăciei pe termen scurt, cu pregătirea terenului pentru tranziția spre o economie durabilă pe termen lung poate oferi o soluție de durată, care să se inspire din strategia privind durabilitatea convenită la Gothenburg și declarată parte a Strategiei de la Lisabona;

12.   subliniază că principala prioritate a Uniunii Europene trebuie să o reprezinte protejarea cetățenilor săi de efectele crizei financiare, întrucât aceștia sunt cel mai puternic afectați, fie în calitate de lucrători, fie de membri ai gospodăriilor, fie de antreprenori; este de părere că mulți lucrători și familiile acestora sunt sau vor fi foarte afectați de criză și trebuie întreprinse acțiuni pentru a împiedica pierderea locurilor de muncă, precum și pentru ca oamenii să revină rapid pe piața muncii, în loc să se confrunte cu șomajul pe termen lung; așteaptă ca în cadrul Consiliului European de primăvară din 2009 să se ajungă la un acord privind orientări clare și măsuri concrete pentru protejarea ocupării forței de muncă și crearea de oportunități privind locurile de muncă;

13.   consideră că, dintre efectele crizei economice, creșterea sărăciei în Uniunea Europeană este motivul cel mai important de îngrijorare; consideră că este esențial să se stopeze actuala creștere a șomajului din Uniunea Europeană; subliniază că o strategie bazată pe ocuparea integrală a forței de muncă, locuri de muncă de înaltă calitate și incluziune sociale, care să încurajeze spiritul antreprenorial, activitățile de stimulare a rolului IMM-urilor și investițiile, reprezintă cea mai eficientă modalitate de a reduce și preveni sărăcia; reamintește că o strategie de combatere a excluderii de pe piața muncii ar trebui să se bazeze pe condiții de viață și ajutoare sociale adecvate, pe piețe ale muncii care să favorizeze integrarea, precum și pe accesul la servicii și educație de bună calitate; consideră, așadar, că ocuparea forței de muncă trebuie sprijinită prin măsuri pentru antreprenori, IMM-uri și investiții, alături de inițiativele privind reinserția persoanelor pe piața muncii; consideră că o prioritate deosebită în această privință ar trebui să o constituie recalificarea șomerilor și un sistem educațional care să vizeze formarea unei forțe de muncă competente și specializate; consideră că principiul solidarității se află la baza procesului de construcție european, că statele membre trebuie să dispună de finanțare comunitară pentru adoptarea de măsuri care au drept scop prevenirea pierderii excesive a locurilor de muncă, recalificarea lucrătorilor și calificarea persoanelor fără calificare; consideră că reglementarea pieței muncii trebuie să fie dezvoltată pentru a atinge un nivel mai ridicat de flexibilitate și siguranță în interiorul pieței muncii, precum și pentru obținerea unui nou loc de muncă; consideră că instrumentele financiare comunitare existente, precum Fondul european de ajustare la globalizare, trebuie regândite pentru a fi alocate în mod eficient și în timp util în cazul marilor sectoare ale economiei care sacrifică un număr de locuri de muncă; salută propunerea Comisiei de a simplifica criteriile de eligibilitate pentru Fondul social european și de a-și reorienta acțiunile asupra persoanelor celor mai vulnerabile;

14.   subliniază că IMM-urile, element-cheie al economiei europene, sunt deosebit de grav afectate de actuala recesiune economică; subliniază că reducerea creditelor a afectat puternic sectorul IMM-urilor, întrucât acestea reprezintă segmentul economiei care se bazează cel mai mult pe capitalul de lucru pe termen scurt, furnizat de obicei prin credite; subliniază că lipsa capitalului asociată cu scăderea generalizată a cererii determină IMM-urile să se retragă de pe toate fronturile; subliniază că greutățile cu care se confruntă în prezent IMM-urile, cei mai importanți contribuabili la PIB și cei mai mari angajatori din UE, atrag după sine consecințe deosebit de grave pentru UE în ansamblu și în special pentru regiunile cele mai vulnerabile și mai afectate; subliniază în plus, importanța implementării rapide a Small Business Act, în general, și mai ales a prevederilor pentru acordarea de credite IMM-urilor prin intermediul Băncii Europene de Investiţii;

15.   subliniază că garantarea accesului suficient, accesibil și rezonabil la finanțare reprezintă o condiție prealabilă decisivă pentru investiții și creștere economică; consideră că, în actualul climat economic, Actul european pentru întreprinderile mici și obiectivele acestuia sunt mai importante ca niciodată, întrucât IMM-urile oferă un potențial încă neexploatat pentru creșterea economică, creare și menținere a locurilor de muncă și oferă oportunități pentru conducerea politică, precum și posibilitatea de a spori încrederea în sectorul european al întreprinderilor;

16.   subliniază că, pentru o creștere durabilă, Europa are nevoie de o forță de muncă sănătoasă, dinamică și calificată; și că, din păcate, acest aspect este subminat, de exemplu, de creșterea negativă a populației în majoritatea statelor membre; consideră că o infrastructură eficientă de îngrijire a copiilor, așa cum s-a convenit la Consiliul European din primăvară din 15 şi 16 martie 2002, reprezintă un factor important pentru concilierea vieții profesionale și a celei familiale; consideră că dezvoltarea sistemului de îngrijire a copiilor, bazat pe familii, va facilita atât pentru femei, cât și pentru bărbați, participarea la viața profesională și la creșterea familiilor; subliniază că creșterea numărului de femei angajate nu conduce numai la creșterea economiei în ansamblu, ci contribuie, în egală măsură, la atenuarea provocărilor demografice cu care se confruntă astăzi Europa; consideră că trebuie stimulată solidaritatea între generații pentru a obține mai mult potențial din forța de muncă existentă;

17.   insistă, cu toate acestea, că statele membre trebuie să reformuleze, într-un mod specific direcționat, politicile privind imigrarea astfel încât să atragă imigranți cu înaltă calificare, care să răspundă cererii de pe piața muncii europene, inspirându-se din experiența Statelor Unite în domeniu și asigurând colaborarea cu țările de origine pentru evitarea fenomenului de exod al creierelor; consideră că politica de educație trebuie să vizeze într-o mai mare măsură atragerea cercetătorilor și studenților străini, care să rămână pe teritoriul Uniunii Europene pe perioade mai lungi de timp (cum ar fi programul Erasmus Mundus 2007 - 2013); consideră că una din cerințele fundamentale pentru crearea uneia dintre cele mai importante economii bazate pe cunoaștere la nivel mondial o reprezintă garantarea și protecția de către statele membre a drepturilor de bază ale migranților legali, oferindu-le accesul la valorile comune europene și la respectul pentru diversitatea culturală;

Nevoile cetățenilor și soluții necesare

18.   ia act de faptul că, din cauza crizei actuale, există o serie de priorități-cheie ale Strategiei de la Lisabona a căror punere în aplicare ar trebui continuată de către instituțiile europene în mare urgență: promovarea competitivității regionale și locale și respectarea normelor de concurență, precum și promovarea politicilor de protecție a consumatorilor pentru ca piețele să devină mai eficiente și echitabile și valorificarea pe deplin a pieței interne, în special pentru comerțul cu amănuntul și alte servicii; punerea în aplicare prioritară a Small Business Act, în special a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale(5) , precum şi adoptarea și punerea în aplicare rapidă a propunerii Comisiei din 25 iunie 2008 în vederea adoptării unui regulament al Consiliului privind statutul societăţii private europene (COM(2008)0396 ); continuarea implementării rapide a Spațiului European de Cercetare și a propunerilor privind "cea de a cincea libertate" pentru îmbunătățirea liberei circulații a cunoștințelor și inovării, prin promovarea transferului de cunoștințe în cadrul sectoarelor educației, a cercetării și dezvoltării și a producției industriale; adoptarea brevetului comunitar rentabil și crearea sistemului Curții Europene a Brevetelor, ceea ce ar îmbunătăți în mod semnificativ competitivitatea mediului de afaceri european, facilitând accesul întreprinderilor la finanțare și stimulând inovarea;

19.   este de opinie că Uniunea Europeană ar trebui să urmărească realizarea unui țel fundamental comun: crearea posibilităților de ocupare a forței de muncă, prevenind astfel șomajul în masă; consideră că acest obiectiv ar trebui să determine amploarea și elementele componente ale Planului european de redresare economică; consideră că solidaritatea este indispensabilă pentru a garanta că Planul european de redresare economică și măsurile asociate acestuia vor avea consecințele cel mai favorabile asupra piețelor muncii din Europa; subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a sprijini grupurile cele mai vulnerabile ale societății;

20.   susține cu fermitate o politică privind piața muncii care să încurajeze accesul tuturor la aceasta și să promoveze învățarea de-a lungul vieţii; invită statele membre și partenerii sociali să încheie acorduri inovatoare pentru ca oamenii să-și păstreze locurile de muncă; sprijină, printre altele, reducerea contribuțiilor sociale în cazul veniturilor scăzute, pentru a mări șansele de angajare a lucrătorilor necalificați, și introducerea unor soluții inovatoare (de exemplu, tichete de servicii pentru întreținerea gospodăriilor și a copiilor, subvenții temporare pentru încadrarea în muncă a grupurilor vulnerabile) care au fost deja inițiate cu succes în unele state membre; se așteaptă să aibă loc schimburi de bune practici în acest domeniu;

21.   subliniază că este indispensabil să se consolideze eficiența normelor de protecție a consumatorilor pentru a răspunde așteptărilor mari ale cetățenilor Uniunii, în special cu privire la produsele financiare; încurajează statele membre să elaboreze politici de sprijinire a celor care au fost cel mai puternic afectați de criza financiară;

22.   subliniază importanța asigurării circulației libere și a mobilității pe piața muncii cât mai repede posibil și insistă asupra garantării egalității de remunerare pentru muncă egală și a respectării integrale a negocierilor colective și a rolului sindicatelor, inclusiv a dreptului acestora la acțiuni colective; subliniază că eliminarea barierelor în calea mobilității pe piața europeană a muncii permite o mai mare protecție pentru forța de muncă europeană; constată că Uniunea Europeană trebuie să facă un efort să explice cetățenilor avantajele unui demers care combină în mod eficient extinderea, integrarea, solidaritatea și mobilitate forței de muncă;

23.   constată că unele state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează faptul că și celelalte state membre ar putea beneficia din analiza experienței acestora; invită statele membre să protejeze precondițiile referitoare la participarea socială și economică a tuturor și, mai ales, să ofere reglementări privind aspectele de tipul salariului minim sau alte aranjamente legale obligatorii sau acorduri colective, în conformitate cu tradițiile naționale care permit lucrătorilor cu normă întreagă să aibă un venit din care să trăiască decent;

24.   consideră că criza financiară oferă ocazia realizării unor reforme necesare, cu accent pe baze economice solide, de la investiții corespunzătoare în educație și formare, la finanțe publice de calitate și un mediu care să favorizeze inovarea și crearea de locuri de muncă; consideră că o creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă durabile în Uniunea Europeană depind din ce în ce mai mult de excelență și inovare, ca principali factori ai competitivității europene;

25.   invită Uniunea Europeană și statele membre să adopte măsuri rapide pentru promovarea creșterii economice, ocuparea forței de muncă și consolidarea cererii și încrederii consumatorilor; consideră că o inițiativă de creștere inteligentă, care pune accentul pe obiectivele Strategiei de la Lisabona, cum ar fi investițiile în "triunghiul cunoașterii" (format din educație, cercetare, inovare), tehnologiile ecologice, eficiența energetică, infrastructurile durabile și tehnologiile de comunicare, este esențială în acest context; subliniază efectele de sinergie ale unei astfel de inițiative în ceea ce privește competitivitatea viitoare, piața muncii și protecția mediului și a resurselor;

26.   subliniază că statele membre ar trebui să continue reforma piețelor muncii pentru a crea mai multe locuri de muncă și a sistemelor de învățământ pentru a îmbunătăți nivelurile de competență; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să-și continue eforturile de încurajare a creșterii productivității prin mai multe investiții în educație; subliniază, de asemenea, că pentru a răspunde provocărilor din sectorul inovării și pentru diseminarea acesteia, precum și pentru a garanta ocuparea și flexibilitatea forței de muncă, sunt necesare îmbunătățirea sistemului de învățământ și de formare profesională, precum și învățarea de-a lungul vieţii; subliniază, cu toate acestea, că investițiile actuale în capitalul uman în Europa sunt încă în mod evident neadecvate pentru o economie bazată în mod fundamental pe cunoaștere;

27.   insistă ca actuala criză să nu fie folosită drept pretext pentru a amâna reorientarea imperioasă a cheltuielilor spre investițiile ecologice, ci ar trebui mai degrabă să fie folosită drept stimulent suplimentar pentru a grăbi reorientarea ecologică atât de necesară a industriei; este convins că este cazul să se acționeze la nivel economic pentru abordarea problemei schimbărilor climatice și că orice întârziere în adoptarea măsurilor necesare va antrena în ultimă instanță costuri și mai ridicate;

28.   invită statele membre să își revizuiască bugetele și să investească în proiectele de creștere inteligentă, utilizând pe deplin Pactul de stabilitate și de creștere;

29.   subliniază că economiile statelor membre au un grad ridicat de interdependență; subliniază, prin urmare, necesitatea unei coordonări mai eficiente și a unei guvernări mai bune, care este și mai urgentă în perioadele de criză; subliniază că necesitatea unei cooperări mai strânse este cea mai stringentă în zona euro; face trimitere, în acest context, la recomandările sale din Rezoluția privind UEM@10; așteaptă de la Comisie orientări clare în vederea unei abordări integrate îmbunătățite, între toate statele membre;

30.   consideră că abandonarea luptei împotriva schimbărilor climatice și suspendarea investițiilor pentru mediu ar fi o greșeală devastatoare, cu impact imediat și intergenerațional;

Anvergura acțiunii Europei

31.   subliniază necesitatea consolidării dimensiunii sociale a planurilor europene și naționale de redresare economică; solicită Comisiei să monitorizeze și să facă propuneri privind impactul social al crizei financiare, în special în ceea ce privește excluderea socială, sărăcia și pensiile până la Consiliul European de primăvară din 2009;

32.   invită Comisia și statele membre să se asigure că principalul sistem de finanțare a Fondului social european vizează în principal reconversia profesională și creșterea șanselor de a găsi un loc de muncă, precum și acțiuni de incluziune socială, pentru a depăși efectele sociale negative ale crizei; reamintește că ar trebui avute în vedere în primul rând persoanele cele mai excluse de pe piața muncii;

33.   subliniază faptul că Uniunea Europeană are nevoie de o nouă ordine ecologică pentru Europa, care să abordeze criza economică, de mediu și socială; crearea de locuri de muncă în sectorul de producție și industrial trebuie coroborată cu investiții masive în servicii sociale, în special în educație și sănătate, prin crearea unor condiții mai bune pentru formarea elevilor și studenților noștri, prin creșterea masivă a numărului profesorilor și îmbunătățirea condițiilor fizice pentru învățare, toate reprezentând investiții care vor aduce mari beneficii în viitor;

34.   subliniază că investițiile prevăzute de noua ordine ecologică ar trebui să fie orientate spre creșterea eficienței și folosirea altor resurse decât petrolul ("materiale critice") care, pe termen scurt și mediu, pot deveni insuficiente și împiedica dezvoltarea anumitor sectoare, de exemplu industria informațională, a comunicațiilor și de divertisment; constată că, potrivit unor studii recente, aceste materiale pot stimula creșterea eficienței, ceea ce ar reduce pierderile, costurile și dependența de resurse;

35.   subliniază că, în ceea ce privește energia, Europa depinde în momentul de față de combustibilii fosili, aceștia reprezentând principala sa sursă de energie; consideră că, deși trebuie redusă dependența de combustibilii fosili, este absolut necesar să se realizeze securitatea energetică a Europei; consideră că aceasta înseamnă diversificarea surselor sale de combustibili fosili și, în același timp, menținerea prețurilor la energie în limite acceptabile; consideră că sectoarele energetice din statele membre trebuie deschise și trebuie realizată o concurență reală; consideră că eficiența energetică trebuie să fie îmbunătățită prin cercetare, dezvoltare și integrarea celor mai bune practici; consideră că, datorită fiind prețurilor ridicate la gaz și la petrol pe termen lung, Europa trebuie să fie capabilă să-și reducă nivelul de expunere în domeniu; consideră, de cea mai mare importanţă ca Uniunea Europeană să ia în considerare evoluția către o piață energetică internă, o repartizare mai eficientă a energiei între statele membre și să combată dependența de energie de surse din ţări terţe; consideră că partea de energie regenerabilă a Uniunii Europene trebuie mărită pentru a se reduce dependența de combustibilii fosili; consideră că trebuie diversificate în acest domeniu cercetarea și dezvoltarea, că trebuie favorizate soluțiile locale pentru a folosi la maxim sursele disponibile de energie recuperabilă;

36.   constată că Uniunea Europeană se află în continuare în urma economiei SUA în ceea ce privește viteza inovațiilor; subliniază că inovarea poate să asigure o recuperare rapidă a economiilor europene prin avantajul comparativ pe care îl are pe piața mondială; atrage atenția că în perioade de declin economic, se obișnuiește reducerea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, aceasta reprezentând însă o abordare greșită, pentru că trebuie procedat exact invers; consideră că creșterea investițiilor în cercetare, dezvoltare și educație crește productivitatea și, astfel, conduce la creștere economică; solicită investiții în cercetare și știință în scopul atingerii alocării unui procent de 3% din PIB subliniază că în bugetul UE trebuie prevăzută o mai mare pondere a cheltuielilor pentru cercetare; consideră că statele membre, prin intermediul măsurilor fiscale și al garanțiilor de împrumuturi, ar trebui să crească, sau cel puțin să își îndeplinească obiectivele de investiții în cercetare și dezvoltare și să sprijine investițiile din sectorul privat în domeniul cercetării și dezvoltării prin măsuri fiscale, garanții ale împrumuturilor și grupuri regionale și centre de excelență, precum și toate orice alte instrumente posibile care pot contribui la acest obiectiv; consideră că educația adulților și învățarea de-a lungul vieţii trebuie să constituie priorități la toate nivelurile de politică, întrucât datorită acestora crește productivitatea și, în același timp, sunt dobândite competențele necesare pentru accesul pe piața muncii și păstrarea șanselor de angajare pe o piață a locurilor de muncă extrem de competitivă;

37.   subliniază că, de la începutul secolului al 21-lea, instrumentele tehnologie și de telecomunicații au eliberat forțele globalizării la o scară care în trecut era de neimaginat, au uniformizat mijloacele de comunicare și piețele muncii și au contribuit la o perioadă de inovare fără precedent, ceea ce a condus la creșterea productivității economiilor și a creat legături între cetățenii întregii lumi; consideră, așadar, că prin maximizarea puterii și impactului tehnologiei asupra economiei, deschiderea în continuarea a pieței interne în domeniile telecomunicațiilor, energiei și cercetării, și mai ales a sectorului industrial, Uniunea Europeană se poate întări în urma actualei crize economice, își poate consolida calitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate, promova dezvoltarea și utilizarea energiei ecologice, îmbunătăți sistemele educaționale din statele membre și încuraja Uniunea Europeană să devină liderul mondial în tehnologie și în aplicarea inovațiilor tehnologice; subliniază că economia bazată pe cunoaștere are nevoie de dezvoltarea serviciilor de calitate și de o strategie de comunicații în bandă largă capabilă să accelereze îmbunătățirea și extinderea rețelelor; consideră că propunerea Comisiei, înaintată în cadrul Planului european de redresare economică, care are drept scop de realizarea, până în 2010, a rețelei de comunicații în bandă largă cu acoperire completă, reprezintă un pas înainte necesar, care va permite Uniunii Europene să își mențină competitivitatea;

38.   solicită acordarea unei mai mari atenții Cărții albe a Comisiei din 21 noiembrie 2001 privind tineretul (COM(2001)0681 ), și Pactului european pentru tineret al Consiliului European, adoptat la 22 şi 23 martie 2005, ca instrumente care pot contribui la obiectivele strategiei de la Lisabona; consideră că Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea includerii impactului asupra tineretului și a rezultatelor structurilor de dialog cu organizațiile de tineret atunci când pregătește propunerile de inițiative legislative, iar statele membre ar trebui să se concentreze pe tineret atunci când implementează programele naționale de reformă de la Lisabona și să țină cont de tineret în domeniile politicilor relevante; consideră că o mai mare mobilitate a studenților și o mai bună calitate a diferitelor sisteme educaționale trebuie să constituie priorități în contextul redefinirii obiectivelor majore ale procesului Bologna după 2010, și că trebui întreprinse acțiuni în mai multe domenii de politici; subliniază că diferitele aspecte privind mobilitatea depășesc sfera de aplicabilitate a învățământului superior și intră în sfera politicilor sociale, a financiare și a celor de imigrare și acordare de vize, menite să creeze un Spațiu european al învățământului superior;

39.   consideră că "europenizarea" structurii de control financiar, existența unor reguli eficiente în domeniul concurenței, reglementarea adecvată și transparența ameliorată a piețelor financiare sunt esențiale pe termen mediu pentru a evita repetarea crizei actuale; este de părere că un cadru de supraveghere integrat, cuprinzător (care să includă toate sectoarele financiare) și coerent, începând cu abordarea echilibrată a reglementării repartizării transfrontaliere a riscului financiar, bazată pe o legislație armonizată, ar reduce costurile de punere în conformitate în cazul activităților multisectoriale; invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a arhitecturii actuale de supraveghere în conformitate cu aceste principii; solicită statelor membre, fără a aduce atingere măsurilor stabilite la prezentul paragraf, să revină pe termen mediu la o finanțare publică echilibrată și, prin urmare, solicită statelor membre să precizeze cum vor reuși să realizeze acest obiectiv;

40.   sprijină decizia membrilor europeni ai G20, adoptată la sfârșitul lunii februarie 2009 la Berlin, de a adopta "măsuri definitive împotriva paradisurilor fiscale și a jurisdicțiilor care refuză să coopereze", ajungând cât de curând posibil la un acord cu privire la un set de sancțiuni, ceea ce trebuie sprijinit în cadrul summit-ului de la Londra; recomandă ca UE să adopte la nivelul său un cadru juridic adecvat care să cuprindă stimulentele adecvate destinate actorilor economici, pentru a evita colaborarea economică cu aceste jurisdicții; subliniază că abordările convergente la nivel global sunt esențiale pentru abordarea acestei chestiuni;

41.   invită statele membre și Uniunea Europeană să modifice bugetul UE pentru a permite folosirea resurselor financiare neutilizate în vederea sprijinirii obiectivelor politice ale UE;

42.   este preocupat de creșterea disparităților regionale în ceea ce privește efectele crizei financiare, care se reflectă, printre altele, în diferențele din ce în ce mai mari cu privire la solvabilitatea statelor membre, conducând la costuri mai mari ale împrumuturilor în cazul statelor membre cu rating mai scăzut; solicită dezvoltarea unor noi instrumente financiare inovatoare pentru atenuarea acestor efecte și atragerea de noi capitaluri;

43.   subliniază consecințele economice și sociale extrem de negative ale crizei în numeroase din noile state membre, încetinind în mod considerabil convergența acestora cu UE-15; în plus, se așteaptă la efecte colaterale, care vor afecta moneda euro și economiile statelor din zona euro; prin urmare, solicită adoptarea unor măsuri ferme în cadrul solidarității europene, pentru a proteja zona euro și pentru a consolida coerența internă a Uniunii Europene, în special în vederea acordării unui sprijin mai mare pentru economiile țărilor din Europa Centrală și de Est, în special prin adaptarea Fondurilor structurale și a Fondului pentru globalizare pentru aceste țări, precum și prin sprijinul special acordat de BEI pentru noi instrumente financiare inovatoare; subliniază importanța unității europene în contextul crizei economice, când declinul economic afectează și valorile europene comune; prin urmare, solicită Comisiei măsuri mai atente și mai prudente, destinate noilor state membre;

44.   observă că instrumentele financiare ale Uniunii Europene ar trebui folosite pentru a susține cheltuielile publice; subliniază că, pentru a contribui la redresarea economică a Uniunii Europene , trebuie accelerate ritmul și viteza de implementare a acestor instrumente financiare; consideră că politica de coeziune a UE reprezintă un excelent instrument de solidaritate teritorială, în special prin elementele sale transfrontaliere; este extrem de mulțumit de recenta aliniere a politicii de coeziune la standardele impuse de Strategia de la Lisabona; consideră că, prin măsuri de orientare directă a fondurilor regionale mai mult către spiritul antreprenorial, cercetare, inovare, ocuparea forței de muncă și competențe noi, o cantitate însemnată de fonduri ar putea fi disponibile la nivel local pentru consolida potențialul de afaceri și a sprijini persoanele cele mai vulnerabile;

45.   subliniază că programele referitoare la reţeaua transeuropeană de transport (TEN-T) și la reţelele transeuropene de transport de energie (TEN-E) ar trebui, de asemenea, să contribuie pe deplin atât la realizarea planului european de redresare economică, cât și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că eforturile depuse de coordonatori, precum și înființarea Agenției executive a reţelei transeuropene de transport, împreună cu legislația de punerea în aplicare pentru creșterea eficienței comodalității, au condus la realizarea unui număr substanţial de proiecte TEN-T pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cu scopul de a stimula o creștere durabilă și o mobilitate mai ridicată;

46.   ia act de rolul esenţial al BEI în cadrul planului european de redresare economică; salută decizia statelor membre de majorare a capitalului BEI pentru a acorda IMM-urilor mai multe împrumuturi; insistă ca IMM-urile să aibă acces la împrumuturile acordate de toate statele membre, în mod transparent și echitabil; solicită consolidarea în continuare a rolului BEI în ceea ce privește noi instrumente financiare inovatoare;

47.   consideră, în ceea ce privește guvernanța economică, că actuala criză economică necesită o intervenție guvernamentală fermă, coordonată și în timp util din partea tuturor statelor membre, precum și măsuri de reglementare pentru consolidarea piețelor financiare și restabilirea încrederii; consideră că, pentru a asigura protecția drepturilor consumatorilor, trebuie elaborate noi măsuri legislative care să respecte principiul transparenței și normele referitoare la responsabilitate și trebuie aplicat un sistem eficient de monitorizare; consideră că noile reglementări ar trebui să includă condițiile de combatere a îndatorării excesive și de creștere a rezervelor băncilor; de asemenea, subliniază în acest sens problemele existente legate de normele de evaluare și de evaluare a riscului; consideră că controalele trebuie să țină pasul cu inovațiile financiare și, din acest punct de vedere, Uniunea Europeană ar trebui să consolideze know-how-ul organismelor de reglementare; consideră că mai multă reglementare nu înseamnă neapărat o mai bună reglementare; consideră că statele membre trebuie să își coordoneze acțiunile în domeniul reglementării; consideră că trebuie garantate normele de stabilizare și reglementat controlul financiar în zona euro;

48.   reamintește că agențiile de evaluare financiară sunt parțial responsabile de criza financiară; salută apelul adresat de Consiliu referitor la accelerarea procesului privind propunerea Comisiei din 12 noiembrie 2008 de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor (COM(2008)0704 ) în ceea ce priveşte norme mai stricte aplicabile agențiilor de evaluare financiară;

49.   invită Comisia să înainteze o propunere legislativă pentru scutirea așa-numitelor micro-entități din sfera de aplicare a celei de a Patra directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale(6) ;

50.   consideră că este foarte urgentă sporirea reglementării sectorului financiar la nivel mondial, care trebuie să depășească cadrul sectorului bancar clasic și să adopte măsuri directe pentru a stabili norme obligatorii privind controlul prudențial, transparența, bunele practici și să aplice sancțiuni tuturor statelor și teritoriilor care nu cooperează; solicită Comisiei să prezinte propuneri adecvate în acest sens și îndeamnă Consiliul să pregătească terenul politic în cadrul negocierilor internaționale pentru acceptarea rapidă a unei astfel de abordări; constată că stabilitatea financiară la nivel mondial este un bun public și că răspunderea pentru protejarea acesteia revine conducătorilor politici;

51.   îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord, până în martie 2009, privind revizuirea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(7) , care să prevadă reducerea TVA-ului pentru serviciile care folosesc intensiv forța de muncă și alte măsuri corespunzătoare menite să stimuleze cererea internă; din acest punct de vedere, face apel către statele membre să fie solidare, oferind posibilitatea de a dispune de opțiuni diferențiate în ceea ce privește reducerea TVA-ului în funcție de sectorul de activitate, menționată în directiva privind TVA-ul, opțiuni pe care statele membre pot să le aplice sau nu, în funcție de prioritățile fiecăruia; consideră că cererea internă precum şi economia ar trebui stimulată prin stimulente fiscale punctuale;

52.   salută călduros solicitarea Comisiei de a crea un Grup la nivel înalt pentru reducerea birocrației și solicită ca propunerile asupra cărora grupul a ajuns la un acord să fie puse în aplicare cât mai curând posibil; subliniază că Strategia de la Lisabona ar trebui să conducă la reducerea sarcinii de reglementare privind întreprinderile, contribuind, în același timp la productivitate și, prin urmare, la o creștere economică mai mare dincolo de frontiere; consideră că Europa trebuie să analizeze alternative la reglementare, să se consulte cu părțile implicate asupra noilor reglementări și să se concentreze pe raportul cost-beneficii al reglementării;

Strategia de la Lisabona - evaluare, următoarele etape și perspective

53.   salută progresele realizate în ultimii ani în cadrul Strategiei de la Lisabona, dar constată că un număr mare de inițiative legislative sunt încă în curs și ar trebui adoptate cu prioritate; subliniază dezechilibrul care caracterizează calitatea și numărul inițiativelor în temeiul diferitelor orientări europene; solicită o abordare mai echilibrată în interesul unui program de reformă mixt al politicilor UE bazat cu adevărat pe solidaritatea statelor membre; sprijină consolidarea dimensiunii externe a agendei de reformă europeană, care să prevadă standarde înalte, un cadru de reglementare adecvat și metode de lucru caracterizate prin cooperare, pentru a colabora cu actorii economici internaționali și pentru a face față provocărilor globale; în acest context, salută activitatea realizată de diferitele direcții generale ale Comisiei pentru dezvoltarea unor noi indicatori calitativi; îndeamnă Consiliul să solicite Comisiei ca aceștia să fie utilizați în viitoarele evaluări ale PNR și incluse în monitorizarea Comisiei, redând astfel o imagine mai cuprinzătoare și mai adecvată a realizărilor Strategiei Lisabona- Gothenburg;

54.   subliniază că o acțiune mai concretă în cadrul Strategiei de la Lisabona necesită exercitarea de către Consiliu a unei presiuni la nivel de omologi ("peer pressure") în cadrul supravegherii multilaterale;

55.   subliniază că metoda deschisă de coordonare pe care se bazează de nouă ani Strategia de la Lisabona a demonstrat limitele acesteia față de noile provocări, interne și externe, cu care se confruntă Uniunea Europeană; prin urmare, insistă ca perioada post-Strategia de la Lisabona să se bazeze pe o politică mai afirmată, mai globală, adică pe actualizarea politicilor comune existente (comerciale, piața internă și uniunea economică și monetară etc.) și pe noile politici externe comune (energie, climă, dezvoltare, migrație etc.);

56.   regretă că la un an înainte de încheierea calendarului fixat pentru Strategia de la Lisabona, nu au fost îndeplinite obiective clar definite și că progresele în domenii de program sunt insuficiente; consideră că statele membre nu au îndeplinit măsurile necesare pentru a implementa obiectivele Strategiei de la Lisabona; consideră că Strategia de la Lisabona trebuie văzută ca o orientare importantă pentru elaborarea viitoarelor politici, care au ca scop crearea unei Uniuni solide, competitive și care favorizează creșterea economică; consideră, prin urmare, că statele membre ar trebui să îi acorde o atenție mai mare și nu ar trebui să o considere doar ca pe un ansamblu de obiective îndepărtate, ci ca pe un plan de acțiune pentru viitoarea dezvoltare a Uniunii Europene;

57.   propune ca următoarea analiză privind "Agenda Lisabona-plus" (care trebuie să înceapă în 2010) să se bazeze pe arhitectura generală a Strategii de la Lisabona (competitivitate și industrii europene ecologice, locuri de muncă mai numeroase și mai bune, incluziune socială, durabilitate), dar subliniază necesitatea de a prezenta o abordare mai omogenă și mai complementară, care să permită sporirea decisivă a guvernanței Strategiei de la Lisabona în Uniunea Europeană; solicită Comisiei să realizeze o evaluare completă referitoare la cei nouă ani care au trecut de la lansarea Strategiei de la Lisabona, precum și la realizarea și la angajamentele luate de statele membre cu privire la obiectivele Strategiei de la Lisabona, care să fie prezentată înainte de sfârșitul anului 2009;

58.   solicită Comisiei să analizeze utilitatea Strategiei post-Lisabona care cuprinde obiective și scopuri noi și să evalueze, în special, în ce măsură statele membre sunt pregătite să implementeze un astfel de program și care este viabilitatea acestuia; subliniază necesitatea de a reorienta Orientările de politică integrată pentru creştere şi locuri de muncă în contextul crizei economice și îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind măsuri pe termen scurt destinate menținerii ratei de ocupare a forței de muncă din 2008, investițiilor pentru combaterea schimbărilor climatice și asigurarea unor venituri suficiente, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile; se așteaptă ca, în timp util, în perspectiva Consiliului European de primăvară de la Lisabona din 2010, Comisa să lanseze inițiative și să prezinte propuneri legate de aceste obiective;

59.   subliniază că "aplicarea criteriilor de la Lisabona" cheltuielilor publice în toate statele membre și în bugetul UE trebuie să devină o realitate, întrucât aceasta ar integra însăși Strategia de la Lisabona și ar spori în mod semnificativ eficiența în realizarea obiectivelor de creștere economică și de creare de locuri de muncă;

60.   observă că instrumentele de care are nevoie Uniunea Europeană pentru promovarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona sunt, în esență, optimizarea tuturor politicilor aferente, a tuturor instrumentelor și fondurilor financiare, precum și a bugetului UE, pentru a induce astfel o accelerare și o aprofundare a eforturilor de creștere economică și de creare de locuri de muncă; consideră că, pe termen scurt, sunt necesare stimulente fiscale pentru redresarea rapidă în urma crizei, cu condiția ca acestea să reorienteze cheltuielile și comportamentul public în conformitate cu obiectivele stabilite în cadrul Strategiei de la Lisabona-Gothenborg și al pachetului privind clima și energia; în acest context, avertizează cu privire la reducerile fiscale nediferențiate; consideră că stimulente fiscale mai mari trebuie orientate către obiectivele sociale și cele de mediu; consideră că printre mijloacele posibile ar putea figura reduceri ale nivelurilor de TVA pentru serviciile care folosesc intensiv forța de muncă și pentru serviciile prestate la nivel local; consideră de asemenea că se poate oferi finanțare pentru inițiativele verzi, cum ar fi sectorul energetic și cel al automobilelor și construcțiilor, acestea din urmă fiind afectate de către prăbușirea cererii; consideră că, prin intermediul scutirilor de taxe, de exemplu, consumatorii pot primi sprijin pentru a cumpăra mașini mai ecologice și locuințe care respectă mediul;

61.   regretă faptul că Strategia de la Lisabona are încă o vizibilitate scăzută în politicile naționale din multe state membre; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesați este esențială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; consideră, mai ales, că o implicare mai accentuată a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, a autorităților regionale și locale, precum și a societății civile, va îmbunătăți rezultatele Strategiei de la Lisabona și va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; consideră că mobilizarea tuturor părților interesate poate fi asigurată prin implementarea adecvată a unui principiu de guvernanță pe mai multe niveluri;

62.   își exprimă încă odată regretul că Parlamentul, Consiliul și Comisia, în consultare cu Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, nu au ajuns încă la un acord privind un plan și un cod de practică clare, care ar garanta o cooperare adecvată și o implicare deplină a principalelor instituții UE în utilizarea corespunzătoare a analizei rezultatelor Strategiei de la Lisabona; invită, în acest sens, Consiliul și Comisia să formuleze propuneri privind cooperarea strânsă dintre principalele instituții UE interesate în perspectiva iminentei revizuiri a orientărilor politice integrate, precum și a perioadei de reflecţie și de stabilire a viitoarei Agenda Lisabona II;

o
o   o

63.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor candidate, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 422.
(2) Texte adoptate, , P6_TA(2008)0058 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0543 .
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0057 .
(5) JO L 200, 8.8.2000, p. 35.
(6) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(7) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.


Lupta împotriva schimbărilor climatice
PDF 115k   DOC 80k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice
P6_TA(2009)0121 B6-0134/2009

Parlamentul European ,

–   având în vedere articolul 175 din Tratatul CE,

–   având în vedere Pachetul climă și energie, adoptat de Parlament la 17 decembrie 2008, în special poziția sa cu privire la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră(1) și propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020(2) ,

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 19-20 iunie 2008 și din 11-12 decembrie 2008,

–   având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 privind "2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice"(3) ,

–   având în vedere cea de-a 14-a conferință a părților semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) (COP 14) și cea de a patra conferință a părților semnatare, care a prilejuit reuniunea părților semnatare ale Protocolului de la Kyoto (COP/MOP 4), desfășurată în perioada 1-12 decembrie 2008 la Poznań (Polonia),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată "Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice" (COM(2009)0039 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008, intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800 ),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2007, intitulată "Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (planul SET) - Către un viitor cu emisii reduse de carbon" (COM(2007)0723 ),

–   având în vedere articolul 103 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât negocierile referitoare la un acord internațional cuprinzător cu privire la schimbările climatice în conformitate cu obiectivul limitării creșterii temperaturii globale la sub 2°C se vor încheia la Copenhaga în decembrie 2009;

B.   întrucât, potrivit unor studii recente, există posibilitatea de a reduce cu 40% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030, iar energia solară, cea eoliană și alte energii durabile din surse regenerabile ar putea oferi, la costuri care nu reprezintă nici măcar un procent din PIB-ul mondial, o treime din totalul nevoilor energetice mondiale; întrucât eficiența energetică ar putea reduce cu mai mult de un sfert emisiile de gaze cu efect de seră, iar despădurirea ar putea fi aproape stopată;

C.   întrucât un număr din ce în ce mai mare de oameni de știință recunosc că evitarea unor schimbări climatice periculoase va necesita o stabilizare a nivelului de gaze cu efect de seră în atmosferă la 350 ppmv echivalent CO2 , un nivel considerabil mai scăzut decât recomandările anterioare;

D.   întrucât Uniunea Europeană va ajunge la un acord cu privire la poziția sa de negociere la Consiliul European din primăvara anului 2009;

E.   întrucât UE s-a străduit să joace un rol principal în combaterea încălzirii globale și sprijină pe deplin procesul de negociere UNFCCC;

F.   întrucât UE a adoptat pachetul privind clima și energia, menţionat anterior, care constă din măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să ajungă la o reducere de 30%, în cazul în care se va încheia un acord internațional suficient de ambițios la Copenhaga;

G.   întrucât emisiile cresc rapid în țările în curs de dezvoltare, care nu le pot reduce fără un sprijin tehnic și financiar considerabil;

H.   întrucât despăduririle și degradarea pădurilor sunt responsabile de aproximativ 20% din emisiile de dioxid de carbon (CO2) la nivel mondial și reprezintă o amenințare majoră și în contextul schimbărilor climatice, deoarece pun în pericol importanta funcție de absorbant de carbon a pădurilor; întrucât despăduririle au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale din țările în curs de dezvoltare;

I.   întrucât sistemul UE de comercializare a emisiilor (EU ETS) ar putea funcționa drept un model pentru dezvoltarea de sisteme de comercializare a emisiilor în alte țări și regiuni dezvoltate;

J.   întrucât jumătate din eforturile globale de atenuare ar putea fi înlocuite prin măsuri care nu presupun costuri ridicate și care sunt în beneficiul tuturor, adică prin îmbunătățirea eficienței energetice;

K.   întrucât licitarea în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor are potențialul de a genera venituri considerabile în viitor, care ar putea fi utilizate pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare în țările în curs de dezvoltare;

L.   întrucât facilitarea finanțării proiectelor de înaltă calitate în țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), depinde de un flux cuprinzător, transparent și continuu de informații cu privire la disponibilitatea și modalitățile de solicitare a finanțării; întrucât acest lucru trebuie să constituie responsabilitatea comunității internaționale, UE asumându-și un rol conducător și oferind un bun exemplu;

M.   întrucât, conform estimărilor recente, noile investiții necesare pentru reducerea emisiilor se ridică la nivel mondial la 175 000 milioane EUR până în 2020, dintre care mai mult de jumătate ar trebui investite în țările în curs de dezvoltare;

N.   întrucât Comisia a estimat că înjumătățirea despăduririlor până în 2020 va costa anual 15-25 000 milioane EUR și că oprirea despăduririlor va necesita sume și mai mari;

O.   întrucât mai multe studii realizate de organizații internaționale estimează că, în țările în curs de dezvoltare, costurile adaptării la schimbările climatice ar fi de ordinul zecilor de miliarde de euro anual,

1.   subliniază faptul că UE trebuie să-și mențină un rol principal în politicile internaționale privind clima; evidențiază importanța faptului ca UE să aibă o singură voce pentru a-și păstra credibilitatea în acest rol;

2.   solicită UE să urmărească în mod activ încheierea unui acord la Copenhaga care să ia în considerare cele mai recente rapoarte științifice privind schimbările climatice, prin care părţile să își asume un angajament privind nivelurile de stabilizare și obiective privind temperatura care să facă foarte probabilă evitarea schimbărilor climatice periculoase și care să permită revizuiri periodice pentru a asigura că obiectivele sunt conforme cu cele mai recente evoluții științifice; salută propunerile Comisiei în acest domeniu;

3.   reamintește faptul că, pentru a limita creșterea medie a temperaturii la nivel mondial la nu mai mult de 2°C peste nivelurile pre-industriale, este necesar nu numai ca țările dezvoltate să-și reducă emisiile în mod semnificativ, ci și ca țările în curs de dezvoltare să contribuie la atingerea acestui obiectiv;

4.   subliniază faptul că reducerea emisiilor în țările în curs de dezvoltare sub nivelul de status-quo va contribui la limitarea creșterii temperaturii medii la nivel mondial la cu mult sub 2ºC, ceea ce presupune un sprijin larg din partea țărilor industrializate;

5.   subliniază că, pentru a permite acțiunile necesare de atenuare în țările în curs de dezvoltare, sunt necesare resurse financiare mult mai mari;

6.   subliniază responsabilitatea țărilor industrializate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare, de a le oferi stimulente pentru a-și asuma angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile cauzate de despăduriri și degradarea pădurilor, precum și pentru a-și accelera consolidarea capacității în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional privind schimbările climatice; subliniază faptul că aceste fonduri trebuie să fie în cea mai mare parte noi și suplimentare celor acordate în cadrul asistenței publice pentru dezvoltare (APD);

7.   reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2009 menționată anterior și, în special, aspectele consacrate dimensiunii internaționale și problemelor de finanțare și bugetare, inclusiv importanța stabilirii, pentru UE și celelalte țări industrializate ca grup, a unui obiectiv de reducere pe termen lung de cel puțin 80% până în 2050 în comparație cu 1990;

8.   reamintește, în plus, recomandarea sa ca anumite principii adoptate în cadrul pachetului privind clima şi energia să fie utilizate ca model pentru acordul internațional privind schimbările climatice, în special foaia de parcurs lineară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor industrializate, diferențierea pe baza emisiilor verificate și un sistem consolidat de respectare a unui factor anual de reducere;

9.   subliniază că, în contextul actualei crize financiare și economice, obiectivul UE de combatere a schimbărilor climatice poate fi conjugat cu noile oportunități economice majore pentru elaborarea de noi tehnologii, crearea de locuri de muncă și consolidarea securitatății energetice; subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui astfel de "Nou acord ecologic", impulsionând creșterea economică, promovând tehnologiile ecologice și garantând aceste noi locuri de muncă în UE și în țările în curs de dezvoltare;

10.   solicită Consiliului European să depună eforturi în vederea încheierii unui acord internațional cu țările industrializate care să prevadă reduceri colective ale emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40% recomandat de Grupul internațional de experți pentru schimbările climatice în cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare (IPCC 4AR), iar aceste reduceri să se realizeze pe propriul teritoriu;

11.   își exprimă preocuparea față de lipsa unor indicații precise cu privire la nivelul responsabilității financiare a UE în comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009; invită Consiliul European ca, la momentul adoptării unui mandat de negociere pentru conferința de la Copenhaga, să își asume angajamente concrete cu privire la finanțare, care să se încadreze în eforturile globale necesare pentru a limita creșterea medie a temperaturii la un nivel mult sub 2oC;

12.   consideră că astfel de angajamente cu privire la finanțare ar trebui să includă, așa cum prevede Consiliul European din decembrie 2008, un angajament al statelor membre de a utiliza o parte semnificativă a veniturilor obținute din licitații, generate de EU ETS, pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare care vor fi ratificat acordul internațional privind schimbările climatice, dar subliniază că, având în vedere faptul că nici măcar 50% din emisiile generate de UE nu intră sub incidența sistemului de comercializare, este necesar ca și alte sectoare ale economiei statelor membre să fie incluse în eforturile de finanțare a acestor măsuri importante;

13.   insistă asupra faptului că astfel de angajamente trebuie să prevadă o finanțare previzibilă a mecanismelor instituite în contextul UNFCCC, care se adaugă APD și sunt independente de procedurile bugetare anuale ale statelor membre;

14.   salută cele două alternative privind finanțarea inovatoare prezentate în Comunicarea Comisiei mai sus menţionate din 28 ianuarie 2009, în măsura în care acestea sunt concepute în așa fel încât să garanteze niveluri de finanțare suficient de previzibile; în plus, este de acord cu sugestia potrivit căreia acestea trebuie combinate cu finanțări provenind din licitații în domeniul transportului aerian și maritim în cadrul sistemelor de limitare și comercializare;

15.   salută ideea Comisiei potrivit căreia finanțarea ar trebui acordată parțial sub forma unor împrumuturi, deoarece anumite activități pot crea o situație reciproc avantajoasă și în țările în curs de dezvoltare;

16.   subliniază faptul că obiectivele obligatorii ar permite investitorilor să evalueze mai bine riscurile și oportunitățile asociate cu schimbările climatice și ar implica investitorii în proiecte care ar îndeplini atât obiectivele de atenuare, cât și pe cele de adaptare; subliniază, în plus, necesitatea de a clarifica rolul capitalului privat în investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor;

17.   cu toate acestea, consideră că este de maximă importanță să se adopte un plan de acțiune mai vast cu privire la finanțarea în viitor a politicii climatice, care ar putea acoperi toate domeniile relevante și sursele de finanțare; consideră că un bun punct de plecare în acest sens îl constituie comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, dar subliniază faptul că aceasta trebuie consolidată prin măsuri clar definite; invită Consiliul European să mandateze Comisia să elaboreze de urgență un astfel de plan de acțiune în vederea negocierilor de la Copenhaga;

18.   consideră că o mare parte a contribuțiilor colective la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare trebuie consacrate unor proiecte care urmăresc să pună capăt despăduririlor și degradării pădurilor, dar și proiectelor de reîmpădurire și împădurire din aceste țări;

19.   salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN), prevăzut de Protocolul de la Kyoto, ca o posibilă modalitate de a permite țărilor în curs de dezvoltare să participe în cadrul pieței carbonului; subliniază faptul că utilizarea compensațiilor în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor de către ţările industrializate nu poate dispensa țările în curs de dezvoltare de responsabilitatea de a-și atenua emisiile cu efect de gaz de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice; insistă, prin urmare, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă criterii calitative riguroase specifice proiectelor pentru a evita ca ţările industrializate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și, de asemenea, să garanteze că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să permită, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

20.   consideră că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 milioane EUR/an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații obţinute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

21.   subliniază că fluxurile financiare importante destinate eforturilor de atenuare și necesităților de adaptare din țările în curs de dezvoltare nu reprezintă decât o parte a soluției; insistă asupra faptului că fondurile trebuie utilizate în spiritul dezvoltării durabile, evitându-se birocrația, în special pentru IMM-uri, și corupția; subliniază că finanțarea trebuie să fie previzibilă, coordonată și transparentă, să permită edificarea de capacități în țările în curs de dezvoltare, atât la nivel central, cât și local, acordând prioritate persoanelor care se confruntă cu probleme cauzate de schimbările climatice, și nu doar guvernelor; subliniază în acest context importanța unei informări continue și ușor de consultat cu privire la finanțările disponibile; invită Consiliul și viitoarea Președinție suedeză să promoveze în mod activ aceste principii pe parcursul negocierilor din cadrul Celei de-a 15-a conferințe a părților la UNFCCC COP 15, care va avea loc la Copenhaga în decembrie 2009;

22.   invită Comisia să nu se mai opună includerii silviculturii în cadrul sistemelor de comercializare a cotelor de emisii, după cum a procedat anterior; consideră că vor fi necesare atât finanțările bazate pe regulile pieței, cât și cele care nu se bazează pe acestea pentru finanțarea viitoarelor mecanisme de "reducere a emisiilor cauzate de defrișări și de degradare" (Reducing Emissions from Deforestation and Degradation - REDD) în cadrul unui acord post-2012; în acest context, invită Comisia și Consiliul să-și asume rolul de lideri în crearea de piețe pilot ale carbonului pentru REDD; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să precizeze modalitățile în care fondurile destinate silviculturii bazate pe regulile pieței și cele care nu sunt bazate pe regulile pieței se vor completa reciproc;

23.   consideră că, în contextul asumării de către UE a rolului de lider în acordarea de sprijin financiar și tehnic pentru țările în curs de dezvoltare, șansele de reușită la negocierile de la Copenhaga se vor îmbunătăți în mod considerabil; consideră că este necesar ca UE să îşi susţină rolul de lider în domeniul finanţării, prin prezentarea unor cifre concrete într-un stadiu timpuriu al negocierilor, atât în scopul de a mobiliza un sprijin îndeajuns de puternic din partea opiniei publice interne și de a încuraja țările în curs de dezvoltare să adopte obiective ambițioase și obligatorii în materie de reduceri ale emisiilor, cât și pentru a încuraja alte țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică să contribuie într-un mod similar;

24.   recunoaște faptul că, în ansamblu, UE este pe cale să îndeplinească obiectivele de la Kyoto, dar atrage atenția asupra faptului că anumite state membre nu-și ating nici pe departe obiectivul care le revine în temeiul Protocolului de la Kyoto, fapt care ar putea submina credibilitatea Uniunii Europene în procesul de la Copenhaga; insistă, prin urmare, ca statele membre care nu s-au angajat încă în direcția bună spre îndeplinirea obiectivelor de la Kyoto să-și intensifice eforturile în acest sens;

25.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretariatului UNFCCC, cu rugămintea ca acesta să o transmită la rândul său tuturor părților contractante care nu sunt state membre ale UE.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0610 .
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0611 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0042 .


Orientările pentru politicile privind ocuparea forţei de muncă
PDF 122k   DOC 74k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Orientărilor privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre 2008-2010
P6_TA(2009)0122 B6-0133/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia sa din 20 mai 2008 referitoare la Orientările pentru politicile de ocuparea forței de muncă ale statelor membre 2008-2010(1) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800 ),

–   având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(2) ,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 28 ianuarie 2009 pentru o decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2008)0869 ),

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008, prin care a fost stabilit cadrul de acțiune al UE pentru a evita recesiunea și a sprijini activitatea economică și ocuparea forței de muncă,

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(3) ;

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât există o puternică interdependență între creșterea economică, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

B.   întrucât actuala criză economică prezintă provocări fără precedent legate de creșterea șomajului și excluziunea socială, și întrucât, conform previziunilor pentru anul 2009, situația economică a Uniunii Europene se va înrăutăți și mai mult, generând o creștere economică redusă sau chiar negativă și o rată ridicată a șomajului pe teritoriul Uniunii;

C.   întrucât Strategia europeană de ocupare a forței de muncă și Orientările privind ocuparea forței de muncă sunt principalele instrumente din cadrul Strategiei de la Lisabona menite răspundă provocărilor de pe piața muncii;

D.   întrucât Uniunea și statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește răspunsul la provocările, oportunitățile și incertitudinile cetățenilor legate de globalizare;

E.   întrucât criza economică și financiară necesită un răspuns hotărât și coordonat din partea Uniunii pentru a împiedica pierderile de locuri de muncă, a asigura cetățenilor un venit adecvat și a evita recesiunea, precum și pentru a transforma în oportunități provocările actuale de natură economică și cele privind ocuparea forței de muncă;

F.   întrucât, așadar, trebuie urgent intensificate eforturile la toate nivelurile de guvernanță, cu implicarea partenerilor sociali și a altor actori relevanți, pentru a investi în oameni și în modernizarea piețelor europene ale muncii, în special prin aplicarea unor abordări bazate pe flexecuritate, în consultare cu partenerii sociali în conformitate cu practica şi cutuma de la nivel naţional;

Considerații generale: redresarea economică și orientări privind politica de ocupare a forței de muncă

1.   consideră că, având în vedere recesiunea gravă la nivel mondial și previziunile privind creșterea șomajului în UE cu cel puțin 3,5 milioane de persoane până la sfârșitul lui 2009, obiectivele esențiale ale Uniunii Europene și a statelor membre privind politica de ocupare a forței de muncă trebuie să fie următoarele: păstrarea a cât mai multe locuri de muncă viabile, dată fiind scăderea cererii pe termen scurt; sprijinirea creării de locuri de muncă; și sprijinirea atât a puterii de cumpărare a șomerilor, cât și reinserția rapidă a acestora pe piața muncii; solicită Comisiei să semnaleze clar statelor membre că Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui aplicate în acest spirit, și să abordeze ca prioritate problema ocupării forței de muncă, înaintând propuneri cu ocazia Consiliului Euroopean de primăvară din 2009 privind Inițiativa europeană de ocupare a forței de muncă, cu ajutorul acțiunii coordonate a statelor membre pentru asigurarea ocupării forței de muncă și crearea de noi locuri de muncă;

2.   salută Comunicarea Comisiei intitulată "Un plan european de redresare economică" și accentul pe care îl pune pe legătura dintre stimulentele fiscale, pe termen scurt, și Strategia de la Lisabona și Orientările de politică integrată, pe termen lung; subliniază, cu privire la acest aspect, importanța de a asigura că toate măsurile de redresare a economiei, luate de statele membre pe termen scurt, contribuie la realizarea obiectivelor stabilite de comun acord;

3.   constată că una dintre dilemele majore în cadrul crizei actuale constă în faptul că instrumentele de politici economice europene nu sunt suficient de dezvoltate pentru a face față cu succes provocărilor viitoare; solicită, prin urmare, revizuirea și actualizarea instrumentelor de politici existente, în special a Orientărilor de politică integrată, a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) și a Strategiei de dezvoltare durabilă, pentru a le integra în cadrul comun al unui nou pact pentru o creștere inteligentă ("New Deal for Smart Growth") în Uniunea Europeană;

4.   subliniază necesitatea de a reorienta Orientările de politică integrată în contextul crizei economice și îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind măsurile pe termen scurt destinate menținerii ratei de ocupare a forței de muncă din 2008, investițiile pentru combaterea schimbărilor climatice, și solicită statelor membre și partenerilor sociali să garanteze, în conformitate cu practicile interne, venituri suficiente, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile; se așteaptă ca, în timp util, în perspectiva Consiliului European de primăvară, Comisa să lanseze inițiative și să prezinte propuneri legate de aceste obiective;

5.   reamintește că investițiile coordonate ale statelor membre pentru realizarea celor cinci obiective esențiale de la Lisabona - cercetare, educație, politici active pe piața muncii, îngrijirea copiilor și stimularea investițiilor private - trebuie să reprezinte un element esențial al politicii de ocupare a forţei de muncă de ocupare a forței de muncă, iar infrastructura pentru îngrijirea copiilor trebuie considerată drept una dintre condițiile prealabile pentru îmbunătățirea participării, în special a femeilor, pe piața muncii; încurajează statele membre să integreze aceste principii comune în consultările purtate cu partenerii sociali privind programele naționale de reformă;

Orientările privind ocuparea forței de muncă 2008-2010: nevoia imperioasă a unei implementări riguroas e

6.  Consideră că, în punerea în aplicare a orientărilor, statele membre trebuie:

   să țină seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane, și
   să vizeze combaterea discriminării pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

7.   Consideră că statele membre trebuie să asigure o interacțiune consolidată între orientările și metoda deschisă de coordonare cu privire la procesul de protecție socială și incluziune socială;

8.   Consideră că statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și în conformitate cu tradiția națională, trebuie să examineze și să prezinte un raport în planurile naționale de reformă cu privire la modalitatea de îmbunătățire a respectării și aplicării principiilor și normelor legislației sociale europene, acordurilor dintre partenerii sociali și principiilor fundamentale referitoare la tratamentul egal și la nediscriminare;

9.   reiterează importanța utilizării conceptului de flexecuritate din cadrul orientării 21, pentru a crea o punte de legătură între locurile de muncă și subliniază că acest lucru necesită o protecție ridicată din partea sistemelor de asigurări sociale, precum și politici active cu privire la piața muncii;

10.   salută, în acest sens, declarația Comisiei conform căreia sunt esențiale consolidarea sistemelor de activare, în special pentru lucrătorii slab calificate, sporirea subvențiilor și asigurarea de cursuri de formare profesională pentru categoriile vulnerabile de cetățeni și pentru persoanele care sunt expuse în cea mai mare măsură riscului șomajului pe termen lung, asigurarea unor cursuri de recalificare, precum și a unor noi competențe necesare în sectoarele mai puțin afectate, asigurarea unei protecții sociale adecvate, care să garanteze siguranța veniturilor, precum și angajarea fermă pe calea dialogului social și implicarea partenerilor sociali;

11.   subliniază importanța acțiunilor orientate către grupurile vulnerabile în perioadele în care se înregistrează un nivel ridicat al șomajului și, în special, a acțiunilor destinate șomerilor de lungă durată, persoanelor cu handicap și grupurilor de imigranți;

12.   consideră că, dată fiind gravitatea crizei economice, Comisia trebuie să fie pregătită să adopte măsuri excepționale, care includ extinderea accesului la Fondul European pentru Adaptare la Globalizare (FEG), care trebuie să vină în sprijinul lucrătorilor într-un număr mai mare situații, inclusiv al lucrătorilor temporari care și-au pierdut locurile de muncă, și deschiderea temporară a Fondului Social European (FSE) în scopul sprijinirii măsurilor care vizează păstrarea locurilor de muncă prin intermediul programelor de formare;

13.   consideră că criza economică necesită consolidarea măsurilor de restructurare întreprinse de UE, în special consolidarea drepturilor de informare și consultare;

14.   consideră că următoarea reformă a fondurilor structurale ale UE ar trebui să urmărească mai îndeaproape obiectivul creării de locuri de muncă durabile, de înaltă calitate;

15.   subliniază, în plus, importanța pe care joacă educația nu numai pentru a spori șansele lucrătorilor de a se angaja, ci și mobilitatea acestora, fapt important pentru funcționarea pieței interne; subliniază, prin urmare, importanța validării aptitudinilor formale și non-formale;

16.   subliniază importanța orientării 23 și a investițiilor importante în formarea continuă pentru reducerea ratei șomajului, precum și atingerea obiectivului de a crea locuri de muncă mai bune în Europa; subliniază, în acest context, necesitatea unui acces și oportunități egale pentru toți cetățenii în cadrul programelor de învățare continuă, o atenție deosebită fiind acordată grupurilor vulnerabile; subliniază că FSE și FEG ar trebui să fie utilizate pentru a finanța aceste acțiuni fără întârziere;

17.   regretă faptul că, în toate țările, persoanele cu nivelul cel mai scăzut de educație de bază, persoanele în vârstă, cele care locuiesc în zonele rurale și persoanele cu disabilităţi au cele mai mici șanse de a participa la procesul de educație, formare profesională și învățare continuă;

18.   subliniază faptul că îmbunătățirea modului de desfășurare a activităților de educație a adulților joacă un rol esențial pentru creșterea gradului de participare, iar printre măsurile menite să promoveze desfășurarea eficientă a învățării continue se numără disponibilitatea locațiilor de studiu și existența structurilor de îngrijire a copiilor la nivel local, serviciile de învățământ la distanță pentru persoanele din zone îndepărtate, informațiile și serviciile de orientare, programele personalizate și regimurile de predare flexibile;

19.   reamintește faptul că rata șomajului la nivel european în rândul tinerilor este în continuare prea ridicată; reamintește, de asemenea, că experiența dobândită în urma crizelor economice anterioare demonstrează că tinerii adulți care renunță la studii și intră în rândul șomerilor au o capacitate limitată de a se integra pe piața muncii; subliniază, prin urmare, importanța ca toate statele membre care îndeplinesc obiectivele stabilite de orientarea 18 să ofere fiecărui tânăr care a părăsit școala, în termen de patru luni, un loc de muncă, cursuri de ucenici, formare suplimentară, sau o altă măsură de facilitare a integrării profesionale;

20.   solicită adoptarea unor acțiuni decisive pentru a combate slaba participare a femeilor pe piața muncii; reamintește că rata ocupării forței de muncă de către femei este în general mai scăzută și că, de obicei, numărul femeilor care lucrează în regim de timp parțial este mai mare decât cel al bărbaților; subliniază, prin urmare, importanța unei politici în care bărbații și femeile își asumă responsabilități egale; în acest scop, invită statele membre să își îndeplinească de urgență obligațiile stabilite în conformitate cu obiectivele de la Barcelona;

21.   ia act cu îngrijorare de faptul că contractele de muncă cu timp parțial, ale căror titulari sunt în marea majoritate lucrători femei, se dovedesc a fi afectate în mod deosebit de criza economică;

22.   consideră că, într-o perioadă în care se înregistrează un nivel ridicat al șomajului, există un risc evident pentru coeziunea socială și, prin urmare, subliniază importanța punerii în aplicare a orientării 17 în ceea ce privește coeziunea socială și teritorială, pentru a preveni deficiențele din acest domeniu; solicită, prin urmare, statelor membre să promoveze integrarea socială pentru toate persoanele, cu scopul de a lupta împotriva sărăciei și a excluderii sociale, prin asigurarea unui venit decent și a unor servicii sociale de calitate, precum și asigurarea accesului la piața muncii prin oportunități de recrutare și formare profesională inițială sau continuă;

23.   subliniază importanța investițiilor în sectorul social, în special în perioada de criză economică; consideră că acesta reprezintă un sector care oferă o gamă largă de servicii comunitare importante, asigurând, în același timp, locuri de muncă unui procent ridicat al populației; subliniază, prin urmare, că sectorul social trebuie să fie menținut pentru a împiedica scăderea calității serviciilor comunitare și creșterea ratei șomajului;

24.   constată cu regret că este posibil, în această perioadă de criză economică, să existe anumite presiuni asupra salariilor în unele companii, ca alternativă voluntară la concedierile selective; subliniază, cu toate acestea, importanța ca această criză să nu conducă, în general, la scăderea salariilor; consideră că este important ca:

   - fiecare stat membru, în conformitate cu tradițiile și practicile naționale, să instituie o politică de eliminare a concurenței de pe piață bazate pe salariile minime pe economie;
   - acordurile colective să aibă o largă acoperire;
   - ierarhia acordurilor colective să fie respectată;
   - condițiile de salarizare și de muncă, astfel cum sunt stabilite prin acordurile colective și/sau de dreptul muncii, să fie respectate și aplicate în practică;

Necesitatea unor acțiuni coordonate ca răspuns la criza economică

25.   subliniază importanța unor investiții proactive și coordonate în toate statele membre, inclusiv în infrastructura de producție, educație și sectorul schimbărilor climatice, cu scopul de a atingere obiectivul de ridicare a nivelului ocupării forței de muncă, contribuind astfel la crearea de locuri de muncă de calitate și la garantarea coeziunii sociale; subliniază, în acest context, importanța sprijinului UE pentru dezvoltarea unei industrii moderne și durabile;

26.   subliniază nu numai importanța de a crea noi locuri de muncă, ci și de a menține și îmbunătăți calitatea locurilor de muncă existente;

27.   solicită statelor membre să promoveze în continuare proprietatea și să sporească implicarea tuturor actorilor vizați, inclusiv a partenerilor sociali și a altor părți interesate, acolo unde este cazul, în vederea aplicării eficace a Orientărilor privind ocuparea forței de muncă;

o
o   o

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0207 .
(2) JO L 198, 26.7.2008, p. 47.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0467 .


Plan european de relansare economică
PDF 224k   DOC 205k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică (2008/2334(INI) )
P6_TA(2009)0123 A6-0063/2009

Parlamentul European ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 martie 2009 către Consiliul European de primăvară privind stimularea redresării economice europene (COM(2009)0114 );

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 octombrie 2008 intitulată "De la criza financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel european" (COM(2008)0706 ),

–   având în vedere recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034 ),,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 intitulată "Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice(1) ",

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Raport de execuție pentru programul comunitar de la Lisabona 2008 – 2010" (COM(2008)0881 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Politica de coeziune: investiții în economia reală" (COM(2008)0876 ),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulat "Single Market Review: one year on" (SEC(2008)3064 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă: Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare (COM(2008)0874 ),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind un regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (COM(2008)0867 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă (2008-2010) cuprinzând o recomandare a Comisiei privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității (în temeiul articolului 99 din Tratatul CE) și o propunere de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (în temeiul articolului 128 din Tratatul CE) (COM(2007)0803 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 mai 2008 privind UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune Economică și Monetară (COM(2008)0238 ), (Comunicarea privind UEM@10),

–   având în vedere planurile de acțiune ale statelor membre și programele naționale de reformă actualizate pentru perioada 2008-2010,

–   având în vedere constituirea Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară a UE, prezidat de dl Jacques de Larosière, şi raportul pe care acesta l-a adresat Comisiei la 25 februarie 2009 în vederea Consiliului European din primăvara anului 2009,

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008, privind aspectele economice și financiare,

–   având în vedere reuniunea șefilor de stat și de guvern din țările membre ale Eurogrupului, care a avut loc la 12 octombrie 2008, vizând adoptarea unui plan coordonat de salvare pentru combaterea crizei economice,

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 13 și 14 martie 2008, privind lansarea noului ciclu al Strategiei reînnoite de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă (2008-2010),

–   având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 7 octombrie 2008 privind reacția imediată la tulburările de pe piața financiară,

–   având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 4 noiembrie 2008 privind inițiativele internaționale ca reacție la criza financiară și pregătirile pentru reuniunea internațională la nivel înalt referitoare la criză,

–   având în vedere contribuția Consiliului Ecofin din 2 decembrie 2008 la lucrările Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008,

–   având în vedere memorandumul de înțelegere din 1 iunie 2008 privind cooperarea dintre autoritățile de supraveghere financiară, băncile centrale și ministerele de finanțe din Uniunea Europeană pe problema stabilității financiare transfrontaliere,

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2008 privind reuniunea Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008(2) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010)(3) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(4) (Rezoluția privind UEM@10),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative ("hedge funds") și fondurile de capital privat ("private equity")(5) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere(6) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0063/2009 ),

A.   întrucât economia mondială și piețele internaționale au înregistrat o creștere istorică, fără precedent, în ultimii 25 de ani, cu o capacitate de producție care a asigurat prosperitatea pentru majoritatea populației, capacitate care trebuie reajustată în condiții de recesiune, urmată de scăderea cererii;

B.   întrucât criza financiară şi economică se agravează tot mai mult, aducând Uniunea Europeană şi ţările sale vecine, în absenţa unei acţiuni publice mult mai puternice şi mai efective decât cele de până în prezent, tot mai aproape de o profundă criză socială şi politică prin care este pusă la încercare solidaritatea europeană;

C.   întrucât principalele provocări în procesul de contracarare a recesiunii economiei mondiale și europene sunt în prezent lipsa de încredere pe piețele financiare și de capital, precum și creșterea șomajului;

D.   întrucât amploarea fără precedent a crizei financiare actuale și caracterul pronunțat al recesiunii economice care a urmat impune o revizuire bine gândită a cadrului de reglementare și administrare a piețelor financiare, atât la nivel UE cât și la nivel internațional, pentru a preveni viitoare probleme în economia mondială și apariția unor probleme asemănătoare pe piețele financiare, precum și pentru a face ca economia UE să se poată adapta mai bine la schimbări;

E.   întrucât eșecul celor mai importante instituții financiare subminează piețele de credit, încetinește fluxul de capital, investițiile și comerțul și diminuează prețurile și valorile, afectând astfel stabilitatea și activele de capital necesare pentru ca instituțiile financiare să acorde credite și pentru ca societățile financiare să-și asigure finanțarea;

F.   întrucât criza financiară actuală se dovedește a fi fost provocată de politicile monetare permisive, de expansiunea creditelor pentru locuințe, impusă politic, și de dezechilibrele macroeconomice din trecut, în special cele dintre Statele Unite și economiile emergente, cum ar fi China; subliniază necesitatea de a consolida în continuare competitivitatea UE și de a dezvolta investițiile în infrastructură și cercetare, precum și în crearea de întreprinderi și piețe noi;

G.   întrucât prioritățile factorilor de decizie din UE în procesul de asigurare a redresării economice ar trebui să fie restabilirea funcționării piețelor financiare și de capital, precum și protejarea locurilor de muncă, astfel încât să se poată contribui la redresarea creșterii economiei UE, a investițiilor și a locurilor de muncă noi;

H.   întrucât actuala recesiune ar trebui utilizată ca o şansă de promovare a investiţiilor ecologice şi de creare de locuri de muncă ecologice, în concordanţă cu realizarea obiectivelor pe termen lung ale strategiei de la Lisabona-Göteborg şi ale pachetului de măsuri legislative privind schimbările climatice şi energia;

I.   întrucât pentru a asigura redresarea economică e nevoie de acțiuni coordonate în cadrul legislației UE privind concurența și ajutoarele de stat, precum și de stabilitatea pieței financiare și cea a muncii, fără a distorsiona concurența între întreprinderi și fără a crea un dezechilibru între statele membre, astfel încât să se asigure stabilitatea și concurența economiei UE;

J.   întrucât consecințele crizei financiare asupra economiei reale creează circumstanțe economice excepționale care necesită luarea din timp a unor măsuri și decizii direcționate, temporare și proporționale în vederea găsirii unor soluții la situația globală economică și a locurilor de muncă fără precedent și întrucât intervenția publică, deși inevitabilă, dezechilibrează rolurile corespunzătoare ale sectoarelor private și publice în perioade mai normale;

K.   întrucât deficiențele cadrului actual de reglementare financiară au fost deja abordate de către Parlament cu ocazia exprimării poziției sale față de propunerile legislative și în rezoluțiile sale;

L.   întrucât cele mai recente date furnizate de Comunitate cu privire la previziunile pentru 2009 indică o deteriorare rapidă a condițiilor economice din întreaga Uniune Europeană și întrucât Uniunea Europeană și statele membre dețin acum responsabilitatea esențială de a garanta stabilitate macroeconomică, creștere durabilă și locuri de muncă;

M.   întrucât criza financiară a pus în evidență contradicția dintre nevoia de a exersa competența de reglementare a politicii economice la nivelul UE , pe de o parte, și faptul că planurile de dinamizare economică țin de competența autorităților statelor membre, pe de altă parte;

N.   întrucât acțiunile pe termen scurt inițiate de statele membre individuale necesită o coordonare atentă din partea UE, pentru a garanta obținerea unui efect multiplicator, pe de o parte, și evitarea efectelor colaterale, a piețelor distorsionate și a suprapunerii inutile a eforturilor, pe de altă parte;

O.   întrucât acțiunile pe termen scurt trebuie să reflecte și să susțină obiectivele pe termen lung de a face din Uniunea Europeană cea mai competitivă economie a cunoașterii, de a nu compromite încrederea viitoare și de a garanta stabilitatea macroeconomică;

P.   întrucât capacitățile diferite ale statelor membre de a se angaja în programe de redresare ar trebui să fie recunoscute; întrucât ar trebui să se dezvolte o abordare complementară și cuprinzătoare a Uniunii Europene, care să pună accentul pe măsuri de sprijin multiple care să vizeze domenii diverse, precum economia, mediul, ocuparea forței de muncă și politicile sociale;

Q.   întrucât aderarea la zona euro s-a dovedit a fi un mijloc de consolidare a stabilității economice a statelor membre în cauză; întrucât, pe lângă o intervenție guvernamentală responsabilă pentru a lupta împotriva recesiunii economice, cetățenii așteaptă, în această perioadă de recesiune economică, o reacție hotărâtă prin punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene, precum și cele ale coeziunii sociale și regionale, respectând în același timp regulile și principiile care garantează o monedă puternică și stabilă;

R.   întrucât restabilirea încrederii este extrem de importantă pentru a permite funcționarea normală a piețelor financiare și pentru a atenua, astfel, efectele negative ale crizei financiare asupra economiei reale;

S.   întrucât statele membre care au aderat recent la Uniunea Europeană și care nu fac parte din zona euro sunt grav afectate de speculațiile care vizează monedele lor naționale, scurgerile de capital și blocajul piețelor internaționale de credite,

Considerații generale

1.   salută inițiativa Comisiei de a lansa un plan european de redresare economică (plan de redresare) drept răspuns la recesiunea economică gravă care se resimte în continuare; observă că dimensiunea comunitară a propunerii respective reprezintă doar 15% din bugetul destinat planului de redresare, care trebuie încă aplicat în regim de urgență;

2.   subliniază faptul că prima prioritate a planului de redresare trebui să fie stimularea economiei și a competitivității Uniunii Europene, pentru a proteja oportunitățile și securitatea cetățenilor și pentru a preveni creșterea șomajului; consideră că planul de redresare trebuie să inverseze tendința de declin a activității economice, făcând posibilă întoarcerea la o funcționare normală a piețelor financiare, facilitând investițiile și dezvoltând oportunitățile de creștere și locuri de muncă, consolidând în același timp economia și piața muncii din UE și îmbunătățind condițiile generale pentru creștere și creare de locuri de muncă;

3.   aşteaptă de la Comisie orientări clare şi puternice în scopul unei mai bune abordări coordonate între toate statele membre pentru gestionarea acestei puternice crize economice în vederea protecţiei unui număr cât mai mare de locuri de muncă;

4.   insistă asupra faptului că ajutorul financiar trebuie să fie oportun, specific și temporar; atrage atenția asupra unor eventuale efecte de excludere și asupra riscului de disoluție a politicii de concurență a Uniunii Europene; îndeamnă la restabilirea, cât mai curând posibil, a piețelor competitive și echitabile, astfel cum sunt definite în tratate; observă cu îngrijorare creşterea rapidă a datoriei publice şi a deficitelor bugetare; solicită, în plus, reîntoarcerea la finanţe de stat solide cât mai rapid, conform Pactului de stabilitate și creștere revizuit, pentru a nu plasa o povară prea mare asupra generațiilor viitoare;

5.   subliniază că excepțiile și abaterile temporare de la politica comunitară din domeniul concurenței trebuie eliminate și trebuie reinstaurată normalitatea, în intervale de timp clar definite;

6.   subliniază faptul că planul de redresare trebuie să contribuie la elaborarea unui acord internațional echitabil care să succeadă Protocolului de la Kyoto în anul 2012 și că un astfel de acord trebuie, printre altele, să ofere țărilor sărace posibilitatea de a ieși din sărăcie fără a agrava încălzirea globală, prin sprijinul acordat pentru investiții masive în adaptarea la schimbările climatice și în energii regenerabile şi eficienţa energetică;

7.   observă cu îngrijorare creșterea rapidă a datoriei publice și a deficiturilor bugetare; este preocupat de faptul că datoria publică poate deveni o povară prea mare pentru generațiile viitoare;

8.   acceptând drept obiective comune importante nevoia de adaptare la un mediu competitiv la nivel global și nevoia de relansare a creșterii economiei europene, invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile pentru a investi în competențe, formare profesională și crearea de locuri de muncă durabile, garantarea ocupării forței de muncă și prevenirea șomajului în masă, asigurând politici fiscale constructive, care ar trebui să ajute la determinarea dimensiunii și componentelor planului de redresare; aşteaptă ajungerea la un acord în cadrul Consiliului European de primăvară din 2009 cu privire la o serie de orientări clare şi măsuri concrete în vederea protecţiei ocupării forţei de muncă şi a creării de locuri de muncă;

9.   recomandă, ca o condiție esențială a eficienței, ca modul de coordonare a planurilor naționale de redresare să permită adaptarea fiecărui program la nevoile specifice ale statului în cauză, ținând seama de interesul comun, de strategiile comune definite în termeni de luptă împotriva schimbărilor climatice și de asigurarea unui efect multiplicator cât de puternic posibil, în special în materie de ocupare a forței de muncă;

10.   recomandă adoptarea de noi inițiative orizontale la nivelul Uniunii Europene, având în vedere că diferitele capacități și marje de manevră bugetară pe plan național pot genera rezultate foarte asimetrice pe teritoriul Uniunii Europene; reamintește, cu toate acestea, responsabilitatea fiecărui stat membru de a exercita disciplina fiscală, investiții și reforme structurale;

11.   atrage atenția în mod insistent asupra riscului ca soluțiile puse în aplicare să devină suma tuturor măsurilor naționale, ceea ce poate genera potențiale conflicte și costuri, subminând piața internă, uniunea economică și monetară și slăbind poziția Uniunii Europene în calitate de actor global;

12.   sprijină angajamentul Comisiei față de Pactul de stabilitate și creștere revizuit și observă dorința sa de a utiliza flexibilitatea ca mod de a conduce politicile anticiclice împotriva recesiunii, prevăzută în pact pentru a permite statelor membre să răspundă în mod adecvat crizei economice, în special să evalueze dacă deciziile de investiții pe termen scurt sunt compatibile cu obiectivele bugetare pe termen mediu și favorizează creșterea economică durabilă și îndeplinirea obiectivelor pe termen lung de la Lisabona;

13.   subliniază faptul că este esențial ca statele membre să continue să aplice Pactul de stabilitate și creștere revizuit pentru a face față circumstanțelor excepționale din prezent, pe de o parte, și pentru a garanta un angajament ferm de a reveni la disciplina bugetară normală imediat ce economia se redresează, consolidând în același timp caracterul anti-ciclic al pactului revizuit, pe de altă parte;

Piețele financiare: de la controlul crizei la piețe stabile în viitor
Restabilirea încrederii în sectorul financiar

14.   salută măsurile pe termen scurt adoptate pentru a restabili încrederea în sistemul financiar; reamintește faptul că aceste măsuri de urgență nu sunt suficiente pentru a aborda unele din problemele fundamentale aflate la originea crizei, mai precis dezechilibre globale, asumarea unor riscuri extreme, recurgerea la efectul de pârghie și recompensarea strategiilor pe termen scurt; reamintește necesitatea de a revizui schemele de remunerare ca surse posibile de instabilitate financiară;

15.   solicită acțiuni coordonate între statele membre, care să permită garanții bancare naționale generale și explicite, care acoperă pasivele, dar care exclud capitalul propriu, pentru a diminua nesiguranța de pe piețele de credit și pentru a facilita funcționarea piețelor respective;

16.   invită statele membre, în special cele care fac parte din zona euro, să examineze posibilitatea unui împrumut european important garantat în comun de statele membre;

17.   reafirmă faptul că garantarea economiilor persoanelor fizice și ale întreprinderilor, inclusiv ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) , precum și acordarea de credite acestora sunt motivele principale ale intervenției publice actuale excepționale în sistemul financiar; reamintește guvernelor statelor membre de responsabilitatea lor și de răspunderea în fața parlamentelor naționale în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice pentru planurile de redresare și recomandă cu fermitate ca un plan de supraveghere adecvată și, dacă este cazul, de sancțiuni adecvate să fie introdus și coordonat la nivel UE pentru a asigura îndeplinirea acestor obiective;

18.   subliniază importanța asigurării faptului că reducerea ratei dobânzii la nivel central ajunge și la împrumutați;

19.   reamintește că este necesar ca autoritățile de reglementare și autoritățile corespunzătoare ale statelor membre să monitorizeze atent activitățile desfășurate în ultimele luni în sectorul bancar și de către bancheri și să stabilească dacă acţiuni condamnabile sau chiar infracționale ar fi putut să contribuie la declanșarea crizei bancare actuale și să se asigure că intervenția publică și deciziile politicii monetare, cu privire la ratele dobânzii, au putut să pună capăt crizei creditului;

20.   consideră că ar trebui aplicată o monitorizare strictă a pachetelor de măsuri de salvare destinate instituțiilor financiare pentru a asigura condiții de concurență echitabile, iar această monitorizare ar trebui să includă: nivelul de solvabilitate, beneficiile estimate, lichiditățile disponibile pe piața interbancară, evoluția resurselor umane și încrederea clienților, fie aceștia persoane fizice sau antreprenori;

21.   consideră că planurile de redresare a sectorului bancar ar trebui să fie însoțite de anumite condiții aplicabile stimulentelor monetare, acordării de credite, sistemului de acordare a împrumuturilor, restructurării sectorului și protejării acquis-ului social;

22.   consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea microcreditului, recunoscut ca un instrument eficace cu un efect de multiplicare puternic, în special impunându-l băncilor comerciale care au beneficiat de sprijin public;

23.   insistă că trebuie avută în atenție revenirea la niveluri normale de creditare din partea băncilor, atunci când se analizează orice nou mediu de reglementare și în special cu scopul de a revitaliza procesul de securitizare, element esențial pentru reluarea finanțării ipotecilor, creditelor pentru cumpărarea de autoturisme și pentru alimentarea cardurilor de credit;

24.   invită Comisia să realizeze o analiză clară a impactului pachetului de măsuri de salvare asupra competitivității sectorului financiar și funcționării pieței interbancare; invită Comisia să creeze echipe interdisciplinare, care să includă în componența lor experți din Direcția Generală Concurență, Afaceri Economice și Financiare și Piață Internă și Servicii din cadrul Comisiei, cele trei comitete de supraveghere de nivel 3 și Sistemul European al Băncilor Centrale, pentru a pune în comun cunoștințele și know-how-ul și pentru a garanta un proces decizional imparțial, echilibrat, rapid și de calitate în toate statele membre;

Structuri de reglementare și de supraveghere mai eficiente

25.   consideră că, deși Banca Centrală Europeană (BCE) nu are mandat oficial de supraveghere, este nevoie să-și consolideze rolul în ceea ce privește monitorizarea stabilității financiare în zona euro, în special în materie de monitorizare a sectorului bancar la nivelul UE; recomandă, astfel, ca BCE să fie implicată, în conformitate cu articolul 105 alienatul (6) din tratat, în supravegherea macro-prudențială la nivel UE a instituțiilor financiare care au o importanță sistemică;

26.   regretă absența unor instrumente și politici clare ale UE prin care să se poată aborda, într-un mod detaliat și în timp util, impactul asimetric al crizei financiare asupra statelor membre în interiorul și în afara zonei euro;

27.   solicită din nou Comisiei să analizeze efectele comportamentului băncilor care și-au transferat activele din statele membre care au aderat recent, după adoptarea planurilor de salvare de către celelalte state membre și să examineze cu atenție acțiunile speculative (vânzările "short") care vizează monedele statelor membre care au aderat recent la Uniunea Europeană; invită Comisia să comunice rezultatele acestor analize grupului De Larosière și comisiei competente din Parlament;

28.   încurajează Comisia și statele membre să rezolve de urgență problema garanțiilor bancare, pentru a se asigura că mecanismele similare împiedică falimentul băncilor pe teritoriul Uniunii Europene și pentru a permite relansarea împrumuturilor interbancare, condiție esențială pentru a pune capăt crizei bancare și pentru a permite acordarea de noi credite pentru economia reală, pentru a crește investițiile și consumul și pentru a ieși, astfel, din criza economică;

29.   îndeamnă cu fermitate grupul de Larosière să își însușească recomandările prezentate în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului în ceea ce privește supravegherea pieței financiare; solicită Comisiei să sprijine propunerile sale în favoarea creării unei structuri stabile și eficiente de reglementare și supraveghere, care ar putea preveni sau limita consecințele negative ale unor crize viitoare; invită Consiliul să ia în considerare poziția pe care o poate exprima Parlamentul în legătură cu aceste concluzii, înainte de a-și exprima sprijinul pentru acestea;

30.   ia în considerare recomandările grupului Larosière şi subliniază că multe dintre acestea au fost propuse de către Parlament în ultimii ani; salută intenţia Comisiei de a-şi folosi puterea de iniţiativă şi de a adopta măsuri pentru a face faţă celor mai urgente probleme ridicate de criza financiară şi solicită Comisiei să înceapă procesul cât mai repede posibil; invită Consiliul European de primăvară din 2009 să dea un puternic impuls politic şi să stabilească o foaie de parcurs pentru toate iniţiativele legislative, pentru a garanta împreună cu Parlamentul că acestea vor fi adoptate în timp util;

31.   reafirmă faptul că, pentru a acționa în continuare în vederea prevenirii crizelor, trebuie în primul rând să se asigure un grad mai mare de transparență și o mai bună gestiune a riscurilor, precum și o monitorizare coordonată, și că reforma cadrului de reglementare trebuie să fie exhaustivă, aplicându-se tuturor actorilor și tranzacțiilor de pe piețele financiare; subliniază faptul că natura globală a piețelor financiare necesită o coordonare internațională a reformelor; subliniază faptul că inițiativele de reglementare trebuie să vizeze crearea de transparență, sustenabilitate, stabilitate și responsabilitate crescută a actorilor de pe piață financiară; reamintește Comisiei de obligația acesteia de a răspunde solicitărilor Parlamentului cu privire la fondurile speculative și fondurile de capital privat;

32.   consideră că agențiile de evaluare a creditelor trebuie să ofere informații complete și să dezvăluie aspectele neclare, precum și conflictele de interese; insistă asupra necesităţii de a revizui şi îmbunătăţi politicile contabile pentru a evita efectele pro-ciclice;

33.   propune să se analizeze atent modul în care noile măsuri luate în vederea unui regulament solid al sectorului financiar, în special supravegherea macro-prudențială a cadrului de reglementare, pot face sau nu dificile sau imposibile relansarea economică și inovarea în domeniul produselor financiare sau dacă pot diminua atractivitatea piețelor financiare ale UE, având drept consecință deturnarea fluxurilor financiare și a întreprinderilor spre piețe terțe; reamintește faptul că Uniunea Europeană are tot interesul să rămână prima piață financiară din lume;

Economia reală: criza ca oportunitate de a obține o creștere economică durabilă
Garantarea ocupării forței de muncă și stimularea cererii

34.   invită Comisia și statele membre să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a susține întreprinderile europene, în special IMM-urile, pentru a promova crearea de locuri de muncă și pentru a consolida încrederea investitorilor europeni, a angajatorilor, a lucrătorilor și a consumatorilor;

35.   recomandă în mod insistent ca în cadrul Uniunii Europene să se asigure de urgență accesul la credite cu o valoare suficientă, cu un cost abordabil și în condiții rezonabile de siguranță pentru IMM-uri, cetățeni și pentru sectoarele a căror viabilitate în viitor este periclitată datorită crizei, în special datorită lipsei de credit; invită Comisia să asigure schimbul celor mai bune practici în acest domeniu;

36.   subliniază faptul că, în climatul actual în care IMM-urile se confruntă cu probleme grave de flux de numerar și cu acces limitat la credit, autoritățile publice și clienții privați ar trebui să respecte o perioadă maximă de 30 de zile pentru plățile către IMM-uri; îndeamnă Comisia să țină cont de acest aspect la revizuirea directivei privind întârzierea efectuării plăților(7) ;

37.   solicită aplicarea integrală și implementarea accelerată, atât la nivel UE, cât și la nivel național, a recomandărilor Parlamentului referitoare la Comunicarea Comisiei privind "Gândiți mai întâi la scară mică" - Un "Small Business Act " pentru Europa (COM(2008)0394 );

38.   solicită lansarea efectivă a unei inițiative europene cuprinzătoare în materie de ocupare a forței de muncă, pe de o parte prin garantarea faptului că o întreprindere poate fi creată în mod gratuit oriunde în Uniunea Europeană în termen de trei zile și că formalitățile de angajare a primilor salariați pot fi îndeplinite prin intermediul unui punct de acces unic și, pe de altă parte, prin consolidarea sistemelor de activare, în special pentru persoanele slab calificate, prin consiliere personalizată, calificare/recalificare și perfecționare intensivă a lucrătorilor, ucenicii, subvenționarea locurilor de muncă și finanțări nerambursabile pentru inițierea de activități independente și afaceri; în plus, sprijină alocarea de către Comisie a plăților din Fondul social european pentru a promova dezvoltarea competențelor și adaptarea acestora la cerințele pieței muncii;

39.   recomandă cu fermitate ca inițiativa UE pentru locuri de muncă să includă o intervenție rapidă în momentul în care se sunt suprimate efectiv locurile de muncă, nu în ultimul rând pentru a reduce riscul ca persoanele să fie excluse de pe piața muncii; consideră că astfel de intervenții vor necesita investiții importante în formare, inclusiv creșterea numărului de furnizori de servicii de formare, concentrându-se în același timp asupra unei mai bune coordonări a programelor de formare profesională și de reintegrare pe piața muncii, și nu ar trebui să se bazeze doar pe măsuri pe termen scurt, ci ar trebui să ofere posibilitatea obținerii unor calificări înalte pentru a spori nivelul general de calificare în cadrul Uniunii Europene și pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale economiei actuale;

40.   salută propunerile Comisiei și invită statele membre să adapteze noile dispoziții ale regulamentelor Fondului social european, Fondul european de ajustare la globalizare și Fondul european de dezvoltare regională, inclusiv simplificarea procedurilor și extinderea costurilor eligibile pentru a contribui și mai eficient la atingerea obiectivelor legate de ocuparea forței de muncă și de incluziunea socială, continuând să susțină ocuparea forței de muncă în sectoarele cheie ale economiei și asigurând faptul că, atunci când se acordă o astfel de asistență, consolidarea coeziunii sociale și teritoriale rămâne o prioritate, pentru a evita dezvoltarea asimetrică în cadrul Uniunii Europene; dorește o accelerare a mijloacelor destinate sprijinirii ocupării forței de muncă și o reorientare a programelor europene de sprijin acordat grupurilor celor mai vulnerabile, inclusiv programe care vizează garantarea unor condiții decente de viață și accesul la servicii de interes general de înaltă calitate;

41.   invită statele membre să investească în economia socială, care poate contribui la creștere deoarece are un potențial important de a crea locuri de muncă de calitate și de a consolida coeziunea socială și teritorială;

42.   subliniază importanța punerii în practică a principiilor comune de flexisecuritate, garantând în același timp o protecție socială adecvată fiecărui cetățean, în special un sistem de securitate socială care să asigure o protecție corespunzătoare în ceea ce privește tradițiile naționale;

43.   invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să continue să supravegheze în mod regulat evoluția situației de pe piața europeană a muncii și impactul crizei asupra acestei piețe și să ia măsurile adecvate pentru a pune economiile europene pe drumul spre o creștere durabilă;

44.   subliniază necesitatea de a garanta un nivel de trai corespunzător pentru toți cetățenii Uniunii și solicită adoptarea de urgență a unor măsuri adecvate; solicită ca politicile sociale să fie adaptate pentru a face față recesiunii, prin sprijinirea politicilor active referitoare la piața muncii și în domeniul incluziunii sociale și prin acordarea unei atenții deosebite celor mai vulnerabili membri ai societății;

45.   invită Comisia să evalueze de urgență riscurile de recesiune care afectează sectoarele industriale din întreaga Europă pentru a interveni la nivelul UE, dacă este necesar; subliniază, cu toate acestea, că, pe lângă criza financiară, anumite probleme ale industriilor UE pot avea și alte cauze; consideră, astfel, că măsurile de acordare a ajutoarelor de stat ar trebui orientate cu grijă, astfel încât să nu se depășească compensarea efectelor crizei financiare, și că ar trebui însoțite de cele mai stricte condiții de restructurare, investiții în inovare și sustenabilitate;

46.   atrage atenția asupra unei relaxări nejustificate a regulilor Uniunii Europene în materie de concurență, având în vedere faptul că acest lucru ar putea slăbi piața internă; este preocupată de faptul că răspunsurile la nivel național față de recesiunea economică pot duce la protecționism și la distorsiunea concurenței care, pe termen lung, ar submina grav prosperitatea economică a cetățenilor Uniunii;

47.   solicită o evaluare a măsurilor cuprinse în planurile naționale de redresare, în ceea ce privește impactul imediat al acestora asupra puterii de cumpărare;

48.   invită Consiliul să aprobe propunerea de a da tuturor statelor membre posibilitatea de a aplica un nivel redus de TVA pentru bunurile şi serviciile eficiente din punct de vedere energetic, serviciile care necesită utilizarea intensivă a forței de muncă și care sunt furnizate la nivel local, ținând cont de efectele potențiale asupra locurilor de muncă și asupra dinamizării cererii;

49.   subliniază contribuţia programului pentru reţelele transeuropene de transport (RET-T) la îndeplinirea Strategiei de la Lisabona, a obiectivelor Uniunii Europene referitoare la schimbările climatice şi la o mai mare coeziune socială, economică şi teritorială, contribuind, de asemenea, în timp util la susţinerea cererii globale în Uniunea Europeană; subliniază importanţa celor 30 de proiecte prioritare RET-T - în special a coridoarelor transfrontaliere - pentru relansarea economică şi pentru a permite creşterea cererii de mijloace de transport combinate mai performante şi mai ecologice; invită Comisia şi statele membre să elaboreze noi metode de finanţare a infrastructurilor din domeniul transporturilor şi să majoreze substanţial bugetul aferent proiectelor RET-T în viitoarele perspective financiare şi în planul de redresare;

50.   solicită statelor membre să ia în considerare posibilitatea de a reduce impozitele pe venituri din salarii în situații de venituri mici, pentru a crește puterea de cumpărare și pentru a stimula cererea pentru produse cu amănuntul;

O coeziune sporită și reducerea discrepanțelor economice

51.   subliniază importanța obiectivelor privind coeziunea teritorială din cadrul măsurilor de stimulare propuse, având în vedere impactul asimetric evident al crizei pe teritoriul Europei;

52.   invită Comisia să abordeze în mod adecvat, în special din perspectiva crizei actuale, impactul politicilor orizontale asupra performanțelor regionale diferite din cadrul zonei euro, astfel cum s-a subliniat în Comunicarea sa privind UEM@10;

53.   solicită dezvoltarea unor mecanisme adecvate pentru a garanta faptul că o convergență accelerată a regiunilor mai puțin dinamice are la bază obiective strategice, precum un respect sporit față de mediu în activitatea economică și o participare adecvată la Strategiei de la Lisabona, în special prin sprijinirea inovației, a IMM-urilor și a inițiativelor la nivel microeconomic;

54.   salută toate propunerile Comisiei care simplifică și accelerează accesul la instrumentele de coeziune disponibile și care accelerează punerea în aplicare a proiectelor, în special prin alocarea anticipată a fondurilor, prin creșterea temporară a ratelor de finanțare comunitară, prin ameliorarea asistenței tehnice și prin accelerarea procedurilor de efectuare a plăților;

Reforme structurale și investiții inteligente și durabile

55.   solicită rafinarea instrumentelor și politicilor de redresare atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul statelor membre, capabile să stimuleze cererea și încrederea pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu un set comun de priorități din cadrul Strategiei de la Lisabona, precum: efectuarea de investiții în domeniul educației, infrastructurii, cercetării și dezvoltării, al formării competențelor și învățării continue, al eficienței energetice și tehnologiilor ecologice, al rețelelor în bandă largă, al transportului urban, al industriilor și serviciilor creative, al serviciilor de sănătate și al serviciilor având ca beneficiari copiii și persoanele în vârstă;

56.   salută propunerea Comisiei de alocare anticipată, în 2009, a sumei de 500 de milioane de euro, care fusese programată pentru 2010, în scopul investiţiilor în infrastructura din domeniul transporturilor; cu toate acestea, subliniază faptul că este necesar ca Comisia şi statele membre să includă proiectele prioritare de transport urban şi de RET-T în rândul celor care pot fi selecţionate pentru fondul suplimentar de 5 miliarde de euro care va fi mobilizat în conformitate cu planul de redresare; consideră că în special acele proiecte RTE-T care se află într-un stadiu avansat de punere în aplicare trebuie să beneficieze de o mai mare disponibilitate a creditelor;

57.   insistă asupra faptului că în situația actuală, foarte dificilă, accesul la fondurile UE este necesar pentru statele membre care au aderat mai recent la UE și care nu sunt membre ale zonei euro; aceste fonduri ar reprezenta stimulentul bugetar pentru țările care nu dispun de marja de manevră a statelor membre din zona euro, sau care înregistrează deficite bugetare și de cont curent mari;

58.   subliniază consecinţele economice şi sociale extrem de negative ale crizei în multe dintre noile state membre, care constituie un risc substanţial de creştere economică şi stabilitate reduse şi de creştere a sărăciei; în plus, se aşteaptă ca efecte colaterale să afecteze euro şi economiile din zona euro; solicită, prin urmare, o abordare coordonată la nivelul Comunităţii având în vedere solidaritatea comunitară şi asumarea unei responsabilităţi colective în această privinţă; invită Comisia să revizuiască şi să consolideze toate instrumentele destinate stabilizării statelor membre afectate, inclusiv stabilizării ratelor de schimb, astfel încât să se poate pună în aplicare prevederi de siguranţă şi pachete de răspuns rapide şi eficiente;

59.   solicită Comisiei să ia în considerare măsuri posibile de îmbunătățire a securității energetice prin dezvoltarea accelerată a unei rețele interne de transport de gaz în Uniunea Europeană, ceea ce ar putea asigura siguranța aprovizionării;

60.   își exprimă convingerea că o politică puternică de investiții publice, ce vizează crearea unei "economii cu nivel scăzut de emisii de carbon" este extrem de importantă pentru a face față recesiunii economice;

61.   în acest sens, invită statele membre să aplice reforme ale regimului fiscal pentru a asigura funcționarea durabilă a anumitor sectoare, cum ar fi agricultura, transportul și energia, care au un impact major asupra mediului;

62.   sprijină ferm lansarea unui set de politici urbane care combină eficiența energetică în sectorul transportului și în cel imobiliar cu crearea de locuri de muncă;

63.   subliniază necesitatea de realizare a unor investiții importante în urma unui efort coordonat și fără precedent în domeniile energiei, mediului și infrastructurii pentru a susține dezvoltarea durabilă, pentru a contribui la crearea de locuri de muncă de calitate și pentru a asigura coeziunea socială; consideră, prin urmare, că eforturile pe care populația este chemată să le depună vor fi cu atât mai bine acceptate cu cât acestea vor fi percepute ca fiind echitabile, pe de o parte, și cu cât vor garanta mai mult inserția profesională și integrarea socială, pe de altă parte;

64.   solicită elaborarea de inițiative ale Uniunii Europene în domeniul educației și formării profesionale, precum și asigurarea accesului la capital de risc, la facilități de credit și de microcredit, pentru a stimula creșterea economică și convergența în Uniunea Europeană;

65.   subliniază necesitatea de reduce povara birocratică asupra proiectelor de investiții cofinanțate de societăți private; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru accelerarea și facilitarea investițiilor;

66.   subliniază faptul că, în abordarea problemelor acute generate de criza economică, nu trebuie să pierdem din vedere strategia pe termen lung și atingerea unor obiective care trebuiau atinse cu mult timp înainte, în special:

   accelerarea eliminării barierelor care mai există în calea libertății de prestare a serviciilor, în conformitate cu prevederile Directivei privind serviciile(8) , a cărei punere în aplicare a fost întârziată, având în vedere potenţialul considerabil de creare de noi locuri de muncă în sectorul serviciilor;
   accelerarea punerii în aplicare a Directivei privind serviciile poștale(9) ;
   finalizarea pieței interne pentru energie;
   accelerarea urgentă a investițiilor în cercetare și dezvoltare, întrucât obiectivul – relativ modest – de la Lisabona, de 3 % din PIB nu a fost îndeplinit până în prezent, în principal deoarece sectorul privat nu a contribuit cu cota-parte de 2 %, iar decalajul faţă de alte regiuni în ceea ce priveşte investiţiile în cercetare şi dezvoltare se adânceşte, în ciuda obiectivului declarat de a deveni cea mai dinamică economie a cunoaşterii din lume; investiţiile substanţiale în cercetare şi dezvoltare, precum şi în inovare, trebuie să fie o condiţie prealabilă pentru orice sprijin acordat industriei;
   finalizarea urgentă a unui regim al brevetelor la nivelul UE;
   înlăturarea obstacolelor care mai există în calea libertății de circulație a lucrătorilor;
   finalizarea reţelelor prioritare TEN-T;

Instrumente economice europene: o acțiune comună a Uniunii Europene
Coordonarea economică

67.   solicită o coerență sporită între prezentul plan de redresare la nivelul statelor membre, obiectivele și prioritățile Strategiei de la Lisabona, orientările integrate și programele naționale de reformă, precum și utilizarea facilităților de flexibilitate oferite de Pactul de stabilitate și creștere revizuit;

68.   observă că una dintre problemele principale în contextul crizei actuale o reprezintă faptul că instrumentele de politică economică europeană nu sunt suficient de dezvoltate pentru a răspunde cu succes provocărilor viitoare; solicită, prin urmare, revizuirea şi actualizarea instrumentelor politice esenţiale până la Consiliul European de primăvară din 2010, în special ale orientărilor integrate;

69.   solicită îndrumare din partea Comisiei cu privire la programele naționale de reformă, în spiritul previziunilor sale de creștere economică;

70.   solicită elaborarea unor criterii și a unor standarde detaliate adecvate pentru monitorizarea atentă și reevaluarea regulată a eficienței planurilor de redresare de către Comisie, în special în ceea ce privește realitatea investițiilor anunțate, ținând seama de faptul că amploarea deplină a crizei și remediile necesare nu pot fi încă apreciate cu exactitate;

71.   solicită tuturor actorilor relevanți - Parlamentul, Consiliul, Comisia și partenerii sociali la nivelul Uniunii Europene și la nivel național - să depună eforturi comune pe baza următoarelor sugestii la Consiliul European de primăvară din martie 2009:

   - dezvoltarea unei consolidări reciproce a politicilor macroeconomice axate pe stabilitate și creștere economică, prin transformarea politicii de stabilitate și a investițiilor într-un subiect de interes comun, care să implice acțiuni de sprijin reciproce;
   - instituirea unui cadru obligatoriu pentru statele membre în care acestea se pot consulta reciproc sau pot consulta Comisia înainte să adopte decizii majore de politică economică, bazat pe o înțelegere comună a problemelor, priorităților și măsurilor de remediere necesare și corespunzătoare;
   - adoptarea unor planuri naționale de redresare ambițioase și adaptate, a unor programe actualizate de stabilitate și convergență și o revizuire a bugetelor naționale pentru a răspunde la ultimele previziuni economice, precum și un angajament de punere în aplicare urgentă a acestora;
   - formularea unei strategii coerente a Uniunii Europene care să includă măsuri pe termen scurt și pe termen lung, bazată pe priorități și obiective comune;
   - consolidarea guvernanței economice în zona euro în conformitate cu recomandările prezentate în Rezoluția Parlamentului din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10;

72.   solicită examinarea de urgenţă de către Parlament, Consiliu, Comisie şi Banca Europeană de Investiţii a avantajelor pe care le-ar aduce eventuala înfiinţare a unui fond european suveran pentru datoria publică, ale cărui cheltuieli cu finanţarea serviciului datoriei ar fi inferioare echivalentului serviciului datoriilor publice naţionale reunite, care ar avea un caracter temporar şi ar fi transferat, după o anumită perioadă, către datoriile naţionale şi care ar fi rezervat pentru proiectele de infrastructură de transport cofinanţate prin intermediul parteneriatelor de tip public-privat;

Banca Europeană de Investiții

73.   consideră că implicarea Băncii Europene de Investiții (BEI) este crucială și că o parte însemnată a împrumuturilor menționate în planul de redresare sunt de competența acesteia; salută acordul statelor membre privind o creștere a capitalului BEI; reamintește faptul că unele intervenții ale BEI necesită, de asemenea, sprijin de la bugetul UE, dar că acest aspect nu este încă prevăzut în planul de redresare; consideră că acest obiectiv ar putea fi realizat fie prin fuziunea între finanțări și împrumuturi, fie prin intermediul instrumentelor de capitaluri proprii și de finanțare cu partajarea riscului, precum mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (Risk Sharing Finance Facility – RSFF) și instrumentul de garantare a împrumuturilor în cazul proiectelor privind rețeaua transeuropeană de transport (Loan Guarantee Instrument for trans-European transport network projects - LGTT); în cel de-al doilea caz, BEI ar putea contribui cu propriile sale rezerve, ceea ce ar spori și mai mult efectul multiplicator; subliniază rolul BEI în refinanțarea IMM-urilor, a băncilor comerciale, inclusiv a structurilor existente de parteneriate public-private; reamintește, în acest sens, faptul că este nevoie să se dezvolte criterii de finanțare care să respecte normele de mediu;

Bugetul UE

74.   reamintește faptul că planul de redresare economică și măsurile ulterioare propuse de către Comisie la 28 ianuarie 2009 conțin o contribuție comunitară evaluată la 30 000 000 000 de euro, pentru a fi distribuită între următoarele sectoare: 5 000 000 000 de euro pentru interconexiuni energetice transeuropene și de internet de mare viteză, prin intermediul unei revizuiri a cadrului financiar multianual 2007-2013 și măsuri privind "bilanțul de sănătate" al PAC; plăți în avans, efectuate din fondurile structurale și din Fondul de coeziune; câteva inițiative în domeniul cercetării și inovării, cum ar fi inițiativa europeană în favoarea automobilelor ecologice, fabricile viitorului sau eficiența energetică a clădirilor; o creștere a pre-finanțării proiectelor celor mai avansate în domeniul rețelelor transeuropene de transport, precum și a inițiativelor în favoarea IMM-urilor sau a Programului comunitar pentru inovare și pentru finanțări acordate prin împrumuturi existente sau noi și fonduri furnizate de BEI;

75.   subliniază faptul că actuala criză nu ar trebui folosită drept pretext pentru a amâna reorientarea extrem de necesară a cheltuielilor către investiţiile "ecologice", ci, în schimb, ar trebui să fie folosită drept stimulent suplimentar pentru o astfel de reorientare şi reiterează, în acest context, importanţa revizuirii bugetare planificate pentru 2009, care nu ar trebui să se limiteze la o viziune teoretică a caracteristicilor bugetului după 2013, ci ar trebui să includă propuneri îndrăzneţe referitoare la o modificare a programării cu ocazia revizuirii la jumătatea perioadei a programelor multianuale pentru a răspunde crizei actuale, promovând dezvoltarea durabilă şi ţinând seama de provocările aduse de schimbările climatice;

76.   subliniază faptul că anumite elemente propuse în planul de redresare rămân prea vagi în formularea lor; solicită Comisiei să ofere fără întârziere celor două componente ale autorității bugetare toate precizările indispensabile luării unei decizii; subliniază în mod egal faptul că mai multe elemente incluse în planul de redresare necesită modificarea programelor multianuale existente; reamintește, în acest scop, faptul că aceste modificări trebuie să fie efectuate cu respectarea deplină a atribuțiilor Parlamentului;

77.   subliniază faptul că, din acest motiv, punerea în aplicare concretă a planului de redresare, astfel cum a fost propus de Comisie riscă să dureze destul de mult și solicită de urgență ansamblului instituțiilor implicate să adopte cât de repede posibil deciziile necesare, ținând seama de situația economică actuală foarte dificilă în care se află Uniunea Europeană;

78.   subliniază faptul că cea mai mare parte a măsurilor comunitare propuse de Comisie se bazează pe un exercițiu de redistribuire bugetară a alocărilor deja programate și nu pe mobilizarea unor resurse bugetare noi; solicită Comisiei să aibă în vedere toate consecințele previziunilor economice foarte pesimiste pe care le-a publicat în ianuarie 2009 și să își reevalueze propunerile bugetare în lumina acestor noi previziuni;

79.   salută planul de redresare economică și inițiativele aferente și reamintește că orice cheltuieli noi neprevăzute în bugetul 2009 trebuie să fie finanțate cu alți bani pentru a nu compromite cadrul financiar multianual 2007-2013 (CFM) negociat între cele două componente ale autorității bugetare; reamintește, în acest context, posibilitățile oferite prin dispozițiile Acordului interinstituțional (AII) din 17 mai 2006, în special punctele 21-23;

80.   subliniază faptul că Planul de redresare economică propune acțiuni coordonate pe mai multe planuri pentru consolidarea economiilor Europei; reafirmă faptul că Parlamentul este pregătit să lanseze negocieri cu Consiliul pentru revizuirea cu 5 000 000 000 EUR a CFM 2007-2013 propusă de Comisie și pentru orice alte modificări ale instrumentelor care ar putea avea un impact bugetar; consideră că negocierile ar trebui să se concentreze asupra extinderii domeniului de aplicare a proiectelor finanțate prin intermediul prezentei revizuiri bugetare, în conformitate cu prioritățile statelor membre;

81.   recunoaște rolul predominant al BEI și al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și contribuția acestora la finanțarea investițiilor și la sporirea accesului la finanțare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri; accentuează faptul că prin contribuțiile bugetului UE la operațiunile BEI se poate crea un efect multiplicator substanțial în domeniul investițiilor și dorește să analizeze modul în care bugetul UE ar putea să aducă o contribuție și mai însemnată în acest sens și că, în orice caz, acestea ar trebui însoțite de un memorandum de înțelegere între Parlamentul European, Consiliu, Comisie și BEI privind prioritățile de investiții, garantând faptul că acestea sunt consacrate unor proiecte cu adevărat sustenabile; este îngrijorat de tendința tot mai accentuată în cadrul Consiliului și al Comisiei de a acorda BEI și BERD numeroase sarcini suplimentare, fără ca, în prealabil, să fi furnizat toate garanțiile necesare pe plan economic și financiar în ceea ce privește capacitatea BEI și BERD de a le îndeplini cu succes; observă că Comisia propune creșterea instrumentelor financiare instituite de BEI în cadrul CFM 2007-2013; solicită Comisiei să furnizeze un prim bilanț al activităților deja desfășurate în acest context și să propună soluții pentru dificultățile bugetare și de reglementare întâlnite în punerea în aplicare a unor acțiuni precum JASMINE, JASPER și JEREMIE;

82.   solicită Comisiei să își clarifice intențiile în ceea ce privește acțiunile viitoare, în special referitor la o posibilă contribuție a bugetului UE la consolidarea acestor instrumente; invită Comisia să indice cele două componente ale autorității bugetare în ce măsură noile instrumente disponibile pentru BEI în vederea unor investiții viitoare vor necesita o intervenție a bugetului UE; constată, pe de altă parte, că sporirea sarcinilor încredințate BEI și BERD creează preocupări importante în ceea ce privește controlul democratic al proiectelor finanțate, atunci când sunt în joc fonduri provenind de la bugetul Uniunii;

83.   regretă că propunerea Comisiei de a investi în proiectele de infrastructură pentru interconexiuni energetice transeuropene și de bandă largă rămâne în zadar din cauza lipsei unui acord în cadrul Consiliului, în ciuda voinței Consiliului European, astfel cum a fost exprimată în decembrie 2008; consideră că bugetul UE ar trebui să fie folosit pentru a permite traversarea crizei economice prin intermediul instrumentelor adecvate, furnizate prin AII și invită Consiliul să inițieze cât mai curând posibil discuții cu Parlamentul; consideră că se pot folosi doar acele margini care au fost confirmate, și nu pe baza nevoilor estimate în anii bugetari viitori; reamintește că exercițiul de redistribuire bugetară ar putea fi un obstacol pentru politicile existente; consideră că revizuirea la jumătatea perioadei este o ultimă șansă târzie de a reacționa în fața crizei economice; subliniază faptul că planul de redresare va avea, dacă este adoptat, un impact semnificativ asupra bugetului 2009; reamintește Comisiei că propunerea sa prezintă un caracter indicativ și depinde de aprobarea autorității legislative; solicită detalii suplimentare cu privire la stadiul de avansare al fiecărui proiect cu scopul de a garanta o punere în aplicare rapidă, precum și o evaluare a efectelor lor pe termen scurt asupra locurilor de muncă și asupra creșterii întregii economii UE și solicită date concrete referitoare la punerea în aplicare, în special în ceea ce privește programarea financiară; subliniază faptul că cheltuielile UE în domeniul proiectelor energetice, care trebuie limitate în contextul actualului cadru financiar al UE, ar trebui să se concentreze asupra unor proiecte care pot fi demarate rapid și care pot contribui la atingerea obiectivelor din cadrul politicilor Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice fixate pentru 2020, în special în ceea ce privește proiectele care vizează reducerea consumului de energie și eficiența energetică, precum și investițiile în rețelele de energie regenerabilă;

84.   reamintește declarația comună convenită la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008 privind "Punerea în aplicare a politicii de coeziune" evidențiind beneficiile pentru economie ale accelerării implementării fondurilor structurale și de coeziune și privind "creditele de plată" susținând finanțarea noilor inițiative, în special privind criza economică; constată că valoarea avansurilor suplimentare prevăzute pentru 2009 în baza propunerii Comisiei privind gestiunea financiară a FSE, FEDR și Fondul de coeziune este de 6 300 000 000 miliarde EUR și că alte propuneri de modificare a gestiunii financiare a fondurilor poate majora rapiditatea plăților intermediare;

85.   solicită Comisiei să țină la curent autoritatea bugetară și să clarifice dacă anticiparea plăților în cadrul gestiunii financiare a fondurilor va fi în conformitate cu programul de plăți prevăzut pentru 2009 de către autoritatea bugetară, și anume dacă nivelul de plăți convenit de Parlament și Consiliu va fi suficient pentru a finanța inițiativele actuale sau viitoare;

86.   reamintește că orice modificare a nivelului plăților ce va fi propusă de Comisie trebuie să fie inclusă într-un buget rectificativ ce urmează să fie adoptat de cele două componente ale autorității bugetare;

87.   subliniază contribuția programului pentru rețelele transeuropene de transport (TEN-T) la îndeplinirea Strategiei de la Lisabona, a obiectivelor Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice și la o mai mare coeziune socială, economică și teritorială, oferind, de asemenea, un sprijin oportun pentru susținerea cererii globale în Uniunea Europeană; salută, astfel, propunerea Comisiei de alocare anticipată, în 2009, a sumei de 500 000 000 de euro, care fusese programată pentru 2010, în scopul investițiilor în infrastructura de transport;

88.   solicită Comisiei ca atunci când prezintă lista proiectelor specifice care necesită finanțare de la bugetul UE, și conform solicitării Consiliului European din decembrie 2008, să aibă în vedere necesitatea de creștere a competitivității economiei UE pe termen lung, accelerând proiectele de infrastructură deja decise și planificate;

89.   recomandă o abordare flexibilă a structurii cheltuielilor din bugetul european şi a alocării creditelor neangajate sau a creditelor care nu sunt prevăzute în buget pe o bază anuală în beneficiul unor priorităţi definite într-un cadru de coeziune; solicită, încă o dată, consolidarea de urgenţă a bugetului european, însoţită de reevaluarea pachetului financiar bugetar şi a structurii cheltuielilor;

Uniunea Europeană și guvernanța mondială

90.   încurajează cu fermitate Uniunea Europeană să joace un rol principal în cadrul forurilor internaționale, în special în cadrul Forumului pentru Stabilitate Financiară (FSF) și a Fondului Monetar Internațional (FMI), precum și în cadrul viitoarelor reuniuni ale G20; consideră că este important, în special, să se consolideze supravegherea multilaterală a zonelor monetare și a piețelor financiare; reamintește faptul că, într-o perioadă de circulație liberă a capitalului la nivel mondial, convergența reprezintă esența unor condiții de concurență echitabile și a unui cadru de reglementare și supraveghere general;

91.   reamintește importanța viitoarei întâlniri la nivel înalt a G20 care se va desfășura la Londra pe 2 aprilie 2009, când se anticipează că declarațiile se vor transforma în decizii; reaminteşte importanţa agreării unui plan clar de acţiuni pentru ca procesul să fie orientat spre rezultate; subliniază faptul că nu trebuie să se convină numai asupra aspectelor financiare, ci că șefii statelor membre sau de guvernele trebuie să reflecteze și asupra modalităților de corectare a dezechilibrelor globale și să cadă de acord cu privire la coordonarea diverselor planuri de redresare adoptate recent, având în vedere problema şomajului; invită Consiliul și Comisia să țină seama de opiniile Parlamentului înainte de a stabili o poziție de negociere pentru întâlnirea la nivel înalt;

92.   sprijină în mod ferm decizia membrilor europeni din reuniunea G20 de a lua măsuri clare împotriva paradisurilor fiscale şi a jurisdicţiilor necooperante prin agrearea cât mai curând posibil a unui pachet de sancţiuni care va fi supus aprobării în cadrul întâlniri la nivel înalt a G20 care se va desfăşura la Londra; recomandă adoptarea de către UE la nivel european a unui cadru legislativ adecvat pentru restricţionarea afacerilor cu acele jurisdicţii; subliniază faptul că abordările globale convergente sunt esenţiale pentru rezolvarea acestei probleme;

93.   recomandă cu fermitate să se evalueze în mod adecvat impactul tranzacțiilor internaționale asupra economiei reale din întreaga Uniune Europeană, în special în ceea ce privește comerțul, schimbările climatice și sectorul financiar; sprijină un dialog internațional mai intens cu principalele blocuri monetare, pentru a evita consecințele manipulărilor și volatilității monetare asupra economiei reale;

94.   invită Consiliul și Comisia să-și intensifice consultările și să consolideze relațiile de cooperare cu partenerii comerciali ai Uniunii Europene și, în special, cu administrația americană nou-desemnată;

95.   consideră că actuala criză nu scutește Uniunea Europeană de responsabilitățile sale în ceea ce privește promovarea dezvoltării mondiale și combaterea sărăciei pe glob; atrage atenția asupra importanței evitării riscului reîntoarcerii la politicile protecționiste; subliniază că efortul mondial de redresare ar putea să beneficieze de un sprijin puternic dacă Runda de la Doha de negocieri comerciale se va încheia la timp;

o
o   o

96.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Băncii Europene de Investiții, Comitetului Economic și Social European, precum și președintelui Eurogrupului.

(1) JO C 16, 22.1.2009, p. 1.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0506 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0058 .
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0543 .
(5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0425 .
(6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0476 .
(7) Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, 8.8.2000, p. 35).
(8) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).
(9) Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 52, 27.2.2008, p. 3).


Politica de coeziune: investiţii în economia reală
PDF 100k   DOC 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (2009/2009(INI) )
P6_TA(2009)0124 A6-0075/2009

Parlamentul European ,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată "Politica de coeziune: investiții în economia reală" (COM(2008)0876 ),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2008 intitulat "Regiunile în 2020 - evaluarea viitoarelor provocări pentru regiunile UE" (SEC(2008)2868 ),

–   având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 11 şi 12 decembrie 2008,

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune, în ceea ce privește anumite dispoziții privind gestiunea financiară (COM(2008)0803 ),

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul Social European în vederea adăugării de noi tipuri de costuri eligibile pentru o contribuție din partea FSE (COM(2008)0813 ),

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională referitor la eligibilitatea investițiilor în eficiența energetică și în energiile regenerabile în locuințe (COM(2008)0838 ),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0075/2009 ),

A.   întrucât economia europeană suferă de pe urma consecințelor crizei financiare mondiale și a celei mai extinse și grave recesiuni din ultimii 60 de ani;

B.   întrucât politica de coeziune a UE are o contribuție importantă la Planul european de redresare economică și este cea mai importantă sursă de investiții a Comunității în economia reală, oferind asistență specifică pentru nevoile prioritare și domeniile cu potențial de dezvoltare atât din sectorul public, cât și din cel privat;

C.   întrucât cele peste 65% din fondurile totale alocate politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 care au fost'destinate" investițiilor în cele patru domenii prioritare ale Strategiei de la Lisabona revizuite pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, și anume oameni, afaceri, infrastructură și energie, cercetare și inovare, reprezintă un instrument important și întrucât aceste investiții sunt esențiale pentru a răspunde în mod eficace la criza financiară actuală;

D.   întrucât recesiunea actuală ar trebui folosită ca o oportunitate de a promova investiţiile ecologice şi a crea locuri de muncă care să respecte mediul înconjurător;

E.   întrucât atenuarea cu succes a recesiunii economice depinde de voința statelor membre și a regiunilor de a-și realiza rapid obiectivele din programele lor,

1.   salută în mod deosebit adoptarea Planului european de redresare economică care prezintă acțiunea coordonată a statelor membre și a Comisiei în vederea gestionării crizei economice; consideră că planul se bazează pe principiul solidarității și dreptății sociale, că nu ar trebui să contravină Strategiei de la Lisabona și că măsurile propuse în cadrul său vor contribui la realizarea unor reforme structurale mai profunde și pe termen lung;

2.   consideră că politica de coeziune a UE, fiind o politică menită să asigure creșterea economică și dezvoltarea socială și să stimuleze cu adevărat economia pe termen scurt, mediu și lung, poate avea o contribuție importantă la depășirea crizei financiare actuale și la redresarea statelor membre și ale regiunilor UE, inclusiv a celor cu dezavantaje permanente;

3.   subliniază faptul că fondurile structurale sunt instrumente puternice, menite să susțină restructurarea economică și socială a regiunilor și, prin urmare, să pună în aplicare măsurile de stimulare a economiei, concepute în cele patru domenii prioritare ale planului; încurajează utilizarea acestor fonduri, și nu inventarea în grabă a unor noi instrumente economice; observă că aceste măsuri completează măsurile luate la nivel național; consideră că, datorită presiunii semnificative asupra bugetelor naționale, finanțările și măsurile de intervenție din cadrul politicii de coeziune a UE ar trebui să fie accelerate pentru a oferi economiei un stimulent la momentul oportun și pentru a acorda sprijin în special persoanelor afectate de criză;

4.   salută propunerile legislative ale Comisiei, care au aceeași orientare cu cea a Planului european de redresare economică și îl completează și care vizează modificarea a trei dintre regulamentele existente privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 (Regulamentele (CE) nr. 1083/2006, nr. 1080/2006 și nr. 1081/2006); sprijină în totalitate modificările propuse în scopul de a ameliora fluxul de numerar și situația lichidităților în statele membre, de a facilita utilizarea instrumentelor de inginerie financiară, de a extinde posibilitățile de sprijinire a investițiilor în eficiența energetică și în energiile regenerabile din sectorul locuințelor, de a spori flexibilitatea fondurilor structurale pentru a le adapta la nevoile create de situația economică extraordinară, avându-se în vedere o perspectivă pe termen lung;

5.   solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape măsurile de natură economică luate de statele membre, pentru a garanta faptul că acestea nu reprezintă un obstacol în calea concurenței pe piața liberă și nu încalcă standardele sociale care au constituit, încă de la fondarea UE, un pilon esențial al integrării europene, precum și respectarea cerințelor din legislația comunitară referitoare la mediu și la protecția climei;

6.   îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze faptul că măsurile adoptate pentru ca aplicarea fondurilor structurale și a fondului de coeziune să fie accelerată, simplificată și mai flexibilă nu diminuează responsabilitatea lor de a monitoriza punerea în aplicare a acestor fonduri;

7.   salută instituirea, de către Comisie, a unui grup de experți ("grupul de acțiune privind simplificarea") care acționează în vederea unei posibile simplificări suplimentare a procedurilor de punere în aplicare a fondurilor structurale; așteaptă cu nerăbdare noile propuneri de simplificare din partea Comisiei, prevăzute pentru începutul anului 2009;

8.   invită statele membre și regiunile să garanteze că principiul parteneriatului prevăzut la articolul 11 din Regulamentul general privind fondurile structurale (Regulamentul (CE) nr. 1083/2006) este aplicat integral și că cerința referitoare la implicarea completă a partenerilor este respectată;

9.   subliniază rolul important pe care îl au organizațiile cetățenești, ONG-urile și economia socială în promovarea coeziunii și a incluziunii sociale, în special în perioade de criză economică; invită Comisia să garanteze faptul că orice simplificare a fondurilor structurale va reduce obligațiile administrative impuse acestor organizații;

10.   este preocupat în mod special de impactul asimetric al crizei pe teritoriul european și de impactul mai puternic asupra statelor membre care au deja un nivel de trai mai scăzut decât media UE și îndeamnă Comisia și statele membre să acorde atenția cuvenită obiectivului privind coeziunea teritorială atunci când planifică și pun în aplicare măsuri concrete de combatere a crizei economice; solicită, în special, Comisiei să asigure un echilibru geografic adecvat atunci când prezintă lista de proiecte specifice solicitate de către Consiliul European pentru a consolida investițiile în infrastructură și în eficiența energetică;

11.   consideră că măsuri precum flexibilitatea și accelerarea plăților sau utilizarea plăților și a ratelor forfetare vor stimula și vor accelera punerea în aplicare a politicilor, în special în domeniul infrastructurii, al energiei, al mediului și al proiectelor finanțate din FSE; consideră că statelor membre ar trebuie să li se ofere orientări clare în acest sens de către Comisie; regretă, cu toate acestea, că nu s-au luat în considerare alte măsuri importante, spre exemplu propuneri de majorare efectivă și imediată a lichidităților de pe teren, intervenindu-se într-o mai mare măsură asupra plăților intermediare în anii următori;

12.   salută propunerea Comisiei de majorare a plăților în avans pentru a facilita punerea în aplicare a proiectelor prin acordarea de resurse financiare într-o etapă timpurie a realizării proiectului, reducând astfel nevoia de împrumuturi bancare; îndeamnă totuși băncile și instituțiile financiare să facă uz pe deplin de facilitățile care li s-au acordat pentru a menține și sprijini creditele acordate economiei și pentru a transmite beneficiarilor de credite reducerile aplicate ratelor dobânzilor de referință;

13.   subliniază în mod deosebit rolul pozitiv pe care îl poate avea politica de coeziune în consolidarea solidarității și restabilirea încrederii prin introducerea unor măsuri de investiții publice pentru a stimula cererea internă;

14.   invită statele membre și autoritățile regionale și locale să-și asigure contribuția prevăzută în normele de cofinanțare, astfel încât fondurile alocate din fondurile structurale să poată fi integral valorificate;

15.   evidențiază importanța măsurilor de susținere a întreprinderilor și a persoanelor, dar mai ales a măsurilor de ocupare a forței de muncă, pentru o relansare economică de succes; solicită adoptarea unor acțiuni decisive pentru a susține cererea la nivel economic, precum și a unor măsuri de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), a întreprinderilor din economia socială și a autorităților regionale și locale în vederea menținerii coeziunii și a protejării investițiilor-cheie și a proiectelor de infrastructură; invită statele membre să utilizeze pe scară largă fondurile structurale pentru a asigura crearea de locuri de muncă, pentru a promova IMM-urile, spiritul întreprinzător și formarea profesională;

16.   salută propunerea ca investițiile în eficiența energetică și utilizarea energiilor regenerabile în sectorul locuințelor să fie eligibile pentru finanțare din FEDER în întreaga UE; îndeamnă statele membre și regiunile să utilizeze pe scară largă această nouă posibilitate și să își adapteze în acest sens programele operaționale, pentru a-și consolida calea de dezvoltare durabilă și a investi în infrastructuri și inovații care să protejeze clima; subliniază, în general, importanța investițiilor în infrastructura energetică, ce a devenit evidentă, de exemplu, în cursul recentei crize a gazului;

17.   încurajează statele membre să examineze sinergiile dintre finanțarea din cadrul politicii de coeziune și alte surse de finanțare comunitare (TEN-T, TEN-E, cel de al șaptelea Program-cadru de cercetare și dezvoltare tehnologică, Programul-cadru pentru competitivitate și inovare), precum și finanțarea acordată de Banca Europeană de Investiții și de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare; îndeamnă statele membre să simplifice și să faciliteze accesul la finanțările oferite prin instrumentele financiare JESSICA, JASMINE și JEREMIE pentru a stimula utilizarea mai frecventă a acestora de către IMM-uri și beneficiarii interesați;

18.   încurajează Comisia să elaboreze măsuri pentru a ameliora fluxul de numerar către autoritățile responsabile și să intensifice asistența tehnică acordată statelor membre, precum și schimbul de bune practici dintre regiuni pentru a îmbunătăți calitatea proiectelor și eficiența punerii în aplicare a acestora; subliniază importanța JASPERS pentru pregătirea proiectelor; invită Comisia să sprijine statele membre în revizuirea, dacă este necesară, a programelor lor operaționale; subliniază însă nevoia diseminării imediate de informații către autoritățile locale și regionale cu privire la aceste modificări;

19.   consideră că aprobarea de către Comisie a sistemelor naționale de gestiune și control stabilite este crucială pentru accelerarea punerii în aplicare a programelor și invită statele membre să finalizeze procesul de informare a Comisiei cât mai curând posibil;

20.   subliniază rolul educației și al formării pentru a asigura redresarea pe termen lung a economiei și solicită actualizarea măsurilor disponibile în cadrul FSE, atât în ceea ce privește asigurarea unei disponibilități sporite a resurselor, cât și în ceea ce privește atingerea unui nivel de flexibilitate mai ridicat;

21.   invită Comisia să elaboreze criterii și standarde detaliate adecvate pentru monitorizarea atentă și reevaluarea permanentă a eficienței planurilor de redresare la nivel național și regional, în special cu privire la respectarea cerințelor referitoare la transparență; solicită ca în 2010 să se evalueze eficacitatea reformelor ca urmare a adoptării regulamentelor revizuite privind fondurile structurale, pentru a spori eficiența măsurilor respective, precum și pentru a analiza cauzele problemelor și ale întârzierilor în punerea lor în aplicare; îndeamnă Comisia să ia în considerare aceste observații în elaborarea propunerilor sale pentru următoarea generație de programe din cadrul fondurilor structurale;

22.   încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

Ultima actualizare: 2 decembrie 2009Notă juridică