Index 
Texte adoptate
Miercuri, 10 martie 2010 - StrasbourgEdiţie definitivă
Conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale în ceea ce privește microentitățile ***I
  Rezoluţie
  Text consolidat
 UE 2020- Măsuri adoptate în urma Consiliului European informal din 11 februarie 2010
 Aplicarea recomandărilor din raportul Goldstone referitoare la Israel şi Palestina
 Situaţia societăţii civile şi a minorităţilor naţionale din Belarus
 Impozitarea tranzacţiilor financiare
 Spațiul unic de plăți în euro
 Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)
 Regulament privind aplicarea unui sistem de preferinţe tarifare generalizate
 Raportul anual 2008 privind PESC
 Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate şi a politicii de securitate şi apărare comune
 Tratatul de neproliferare

Conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale în ceea ce privește microentitățile ***I
PDF 115k   DOC 59k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare, în ceea ce priveşte microentităţile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (COM(2009)0083 – C6-0074/2009 – 2009/0035(COD) )
P7_TA(2010)0052 A7-0011/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European ,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2009)0083 ),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 44 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0074/2009 ),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665 ),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) şi articolul 50 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizul din 15 iulie 2009 al Comitetului Economic și Social European(1) ,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A7-0011/2010 ),

1.   adoptă în primă lectură poziţia prezentată mai jos;

2.   solicită o revizuire generală în 2010 a celei de A patra şi a celei de A şaptea directive privind dreptul societăţilor comerciale;

3.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2010 în vederea adoptării Directivei 2010/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare, în ceea ce priveşte microentităţile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale

P7_TC1-COD(2009)0035


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 50 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3) ,

întrucât:

(1)   Consiliul european din 8 și 9 martie 2007 a subliniat în concluziile sale că reducerea sarcinii administrative este importantă pentru impulsionarea economiei europene și că este necesar un efort comun susținut pentru reducerea sarcinii administrative în UE.

(2)   Contabilitatea a fost identificată ca unul dintre domeniile-cheie în care se impune reducerea sarcinilor administrative ce revin întreprinderilor din cadrul Uniunii.

(3)   În Comunicarea sa privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului, Comisia a identificat un număr de posibile modificări ale celei de-a patra directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale(4) , inclusiv posibilitatea statelor membre de a scuti microentitățile de obligația de întocmire a conturilor anuale în conformitate cu directiva respectivă.

(4)   Recomandarea Comisiei 2003/361/CE(5) definește întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderile. Consultările cu statele membre au indicat însă că pragurile pentru microîntreprinderi din recomandarea respectivă ar putea fi prea mari pentru nevoile contabile. Prin urmare, ar trebui introdus un subgrup de microîntreprinderi, așa-numitele microentități, pentru a acoperi întreprinderile cu praguri ale totalului bilanțului și ale cifrei de afaceri mai mici decât cele stabilite pentru microîntreprinderi.

(5)   În majoritatea cazurilor, microentitățile își desfășoară activitatea la nivel local și regional, au activitate transfrontalieră scăzută sau inexistentă și resurse limitate pentru a respecta obligațiile legale împovărătoare. În plus, microentitățile sunt importante pentru crearea de noi locuri de muncă, încurajarea cercetării și dezvoltării și dezvoltarea de noi activități economice.

(6)   Microentităţile sunt însă supuse aceloraşi obligaţii de raportare ca şi întreprinderile mai mari. Aceste obligaţii le impun o sarcină care nu se potriveşte cu mărimea lor şi, prin urmare disproporţionată pentru întreprinderile mai mici raportat la întreprinderile mai mari. Este necesar aşadar ca microentităţile să poată fi scutite de obligaţia de a întocmi situaţii financiare anuale, chiar dacă aceste situaţii furnizau informaţii în scopuri statistice. Totuşi, microentităţile trebuie să respecte în continuare obligaţia de a ţine registre care să indice tranzacţiile comerciale şi situaţia financiară ale întreprinderii, ceea ce reprezintă o normă minimă la care statele au posibilitatea de a adăuga obligaţii suplimentare.

(7)   În avizul său din 10 iulie 2008, Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind sarcina administrativă a cerut introducerea rapidă a posibilității ca statele membre să scutească microîntreprinderile de obligația de a întocmi conturi anuale în conformitate cu Directiva 78/660/CEE.

(8)   În rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la cerințele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici și mijlocii și în special ale microîntreprinderilor(6) , Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă care să permită statelor membre să scoată microentitățile de sub incidența Directivei 78/660/CEE.

(9)    Pentru că pragurile definite în prezenta directivă sunt aplicabile unor întreprinderi care variază foarte mult de la un stat la altul şi pentru că activitatea microîntreprinderilor nu are niciun impact asupra comerţului transfrontalier şi asupra funcţionării pieţei interne, în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive la nivel naţional, statele membre ar trebui să ia în considerare impactul diferit al acestor praguri.

(10)    Deşi este imperativ să se asigure transparenţa şi în cazul microentităţilor, pentru a li se garanta deschiderea şi accesul la pieţele financiare, statele membre ar trebui să ia în considerare, în cadrul punerii în aplicare a Directivei 78/660/CEE, condiţiile şi nevoile specifice de pe propria piaţă.

(11)   Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv acela de a reduce sarcina administrativă a microentităților, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(12)   Prin urmare, Directiva 78/660/CEE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 78/660/CEE

În Directiva 78/660/CEE, se introduce următorul articol:"

Articolul 1a

(1)  Concomitent cu menţinerea obligaţiei de a ţine registre care să indice tranzacţiile comerciale şi situaţia financiară ale întreprinderii , statele membre pot excepta de la obligaţiile prevăzute în prezenta directivă societăţile care la data întocmirii bilanţului nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii:

   (a) totalul bilanțului: 500 000 EUR;
   (b) cifra de afaceri netă: 1 000 000 EUR;
   (c) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar: 10.

(2)   În cazul în care, la data întocmirii bilanțului, o întreprindere depășește în două exerciții financiare consecutive limitele a două din cele trei criterii enunțate la alineatul (1), respectiva întreprindere nu mai poate beneficia de scutirea menționată la alineatul respectiv.

În cazul în care, la data întocmirii bilanțului, o întreprindere a încetat să mai depășească limitele a două din cele trei criterii enunțate la alineatul (1), aceasta poate beneficia de scutirea menționată la același alineat, cu condiția ca limitele să nu fi fost depășite în două exerciții financiare consecutive.

(3)   În cazul statelor membre care nu au trecut la moneda euro, valoarea în moneda națională echivalentă valorilor menționate la alineatul (1) se obține prin aplicarea ratei de schimb publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabilește respectivele valori.

(4)   Totalul bilanțului menționat la alineatul (1) litera (a) cuprinde fie activele menționate la articolul 9 la literele A – E de la ₫Activ», fie activele menționate la articolul 10 literele A - E.

"

Articolul 2

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive dacă şi când decid să utilizeze opţiunea prevăzută la articolul 1a din Directiva 78/660/CEE, ţinând cont în special de situaţia predominantă la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul de întreprinderi în cazul cărora se aplică pragurile definite la articolul respectiv . Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 317, 23.12.2009, p. 67.
(2) JO C 317, 23.12.2009, p. 67.
(3) Poziţia Parlamentului European din 10 martie 2010.
(4) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(5) JO L 124, 20.5.2003, p. 36.
(6) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 58.


UE 2020- Măsuri adoptate în urma Consiliului European informal din 11 februarie 2010
DOC 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020
P7_TA(2010)0053 B7-0151 , 0153 şi 0160/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere Consiliul European informal din 11 februarie 2010,

–   având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind Strategia UE 2020 şi rezultatul acesteia (SEC (2010)0116),

–   având în vedere evaluarea Strategiei de la Lisabona realizată de Comisie (SEC(2010) 0114),

–   având în vedere documentul Consiliului European, intitulat „Şapte măsuri în vederea elaborării strategiei europene pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă”,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să servească creşterii economice şi creării de locuri de muncă; întrucât reducerea PIB-ului cu 4 %, scăderea producţiei industriale şi numărul total de şomeri de peste 23 de milioane de oameni reprezintă un dezastru umanitar şi economic;

B.   întrucât Strategia de la Lisabona a avut performanţe scăzute din cauza unei structuri deficiente de guvernanţă, neasumării răspunderii, a unui obiectiv extrem de complex, cu componente prea numeroase şi prea ambiţioase, căruia i-a lipsit claritatea, concentrarea şi transparenţa; întrucât salută, prin urmare, propunerea de strategie UE 2020 a Comisiei, precum şi obiectivele şi cadrul care o însoţesc;

Observaţii generale

1.   consideră că Strategia UE 2020 trebuie să ofere un răspuns eficient la criza economică şi financiară şi să dea un nou impuls şi coerenţă europeană procesului de redresare a UE prin mobilizarea şi coordonarea instrumentelor naţionale şi europene;

2.   salută decizia Consiliului European de a stabili obiective mai puţine, dar mai clare, mai realiste şi mai cuantificabile, dat fiind că prea multe dintre obiectivele europene nu au fost îndeplinite în cadrul Strategiei anterioare de la Lisabona;

O economie socială de piaţă

3.   consideră că o ocupare completă, de înaltă calitate şi durabilă a forţei de muncă, atât din rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor, reprezintă un obiectiv important de urmărit în UE, care poate fi realizat numai dacă instituţiile UE şi statele membre implementează reformele necesare;

4.   constată că şomajul este un aspect esenţial în dezbaterile actuale în contextul crizei; consideră că, pentru a trata pe deplin problema ratei ridicate şi în creştere a şomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambiţioasă şi trebuie să depună eforturi pentru promovarea unei vieţi mai lungi şi mai sănătoase, pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, oferirea posibilităţii lucrătorilor de a îmbina activitatea profesională cu responsabilităţile de îngrijire, reducerea numărului de cazuri de abandon şcolar prematur, încurajarea programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, combaterea discriminării şi promovarea integrării dimensiunii de gen, a egalităţii de gen, a drepturilor lucrătorilor şi a unor condiţii corespunzătoare de muncă; îndeamnă statele membre să rezolve problema şomajului prin crearea mai multor oportunităţi de formare şi de stagii pentru tineri, protejându-i, în acelaşi timp, de practici abuzive de angajare;

5.   subliniază că, pentru a combate nivelul ridicat şi în creştere al şomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambiţioasă, precum şi o strategie puternică şi o politică de integrare în domeniul egalităţii de gen;

6.   consideră că UE trebuie să creeze pieţe integratoare şi competitive ale muncii restructurând sistemele de asigurări sociale şi oferind angajatorilor o mai mare flexibilitate, combinată cu alocaţii adecvate de şomaj pe termen scurt şi sprijin pentru re-angajabilitate;

7.   invită UE să faciliteze libera circulaţie a tuturor cetăţenilor, inclusiv a lucrătorilor, a specialiştilor, a oamenilor de afaceri, a cercetătorilor, a studenţilor şi a pensionarilor;

8.   îndeamnă UE să analizeze posibilitatea de a crea sisteme europene menite să faciliteze migraţia cunoştinţelor, să împiedice „exodul de creiere” din Europa, să promoveze excelenţa şi să conducă la dezvoltarea unei reţele de universităţi de vârf la nivel internaţional; consideră că instituirea celei de-a cincea libertăţi – „a cunoştinţelor” – ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv;

9.   îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că nu s-a făcut nicio menţiune referitoare la sectorul agricol în propunerile iniţiale pentru Strategia UE 2020, în pofida potenţialului agriculturii de a contribui activ în confruntarea cu viitoarele provocări; îşi exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici şi de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura şi sectorul forestier pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică şi atingerea obiectivelor climatice, contribuind, în acelaşi timp, la securitatea alimentară la nivelul UE şi la nivel mondial, la creştere şi la crearea de locuri de muncă;

O guvernanţă europeană solidă pentru o Strategie UE 2020 de succes

10.   consideră că Strategia UE 2020 ar trebui să ofere o abordare ambiţioasă, mai coerentă şi mai axată pe obiective a crizei economice, asigurând o mai bună coerenţă între strategiile care se suprapun, cum ar fi Strategia pentru dezvoltare durabilă şi Pactul de stabilitate şi creştere (PSC), pentru a contribui la construirea unei Europe juste, durabile şi prospere;

11.   consideră că Strategia de la Lisabona a eşuat din cauza unei lipse de angajament şi a neasumării răspunderii din partea statelor membre în ceea ce priveşte implementarea planurilor de acţiune convenite şi absenţa unor stimulente eficiente şi a unor instrumente cu caracter obligatoriu la nivelul UE;

12.   îndeamnă Consiliul European să renunţe la „metoda deschisă de coordonare”, bazată pe „schimbul de bune practici” şi „presiune inter pares” în domeniul politicii economice; încurajează Comisia să utilizeze toate dispoziţiile aplicabile din Tratatul de la Lisabona, cum ar fi articolele 121, 122, 136, 172, 173 şi 194, pentru a coordona reformele economice şi planurile de acţiune ale statelor membre;

13.   subliniază faptul că Comisia ar trebui să facă un inventar clar al obstacolelor şi să propună măsuri concrete pentru depăşirea principalelor impedimente în vederea finalizării pieţei interne;

14.   solicită Comisiei să prezinte, cu respectarea principiului subsidiarităţii, noi măsuri, ca de exemplu regulamente şi directive, şi posibile sancţiuni pentru statele membre care nu aplică Strategia UE 2020 şi stimulente pentru cele care o aplică;

15.   reaminteşte că atât Comisia, cât şi Consiliul European au evidenţiat rolul crucial al Parlamentului în contextul Strategiei EU 2020 şi, prin urmare, ar trebui să-i respecte prerogativele, prezentând Parlamentului recomandările politice anuale înainte de adoptarea unei decizii în Consiliul European; îndeamnă Consiliul şi Comisia să recunoască rolul-cheie al Parlamentului în implementarea strategiei pentru 2020; consideră că ar trebui elaborat un acord interinstituţional care să definească şi să oficializeze o cale democratică şi eficientă de urmat, acord care ar trebui să includă un angajament din partea Consiliului de a nu adopta schimbări ale strategiei în următorii ani fără consultarea oficială prealabilă a Parlamentului;

16.   subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu parlamentele naţionale şi societatea civilă; consideră că, prin implicarea mai multor actori, presiunea asupra administraţiilor naţionale de a obţine rezultate va creşte;

17.   consideră că statele membre ar trebui să întocmească, în strânsă cooperare cu Comisia Europeană, proiecte de planuri naţionale de acţiune care să stabilească valori maxime şi minime aplicabile anumitor aspecte macroeconomice ale economiilor lor;

18.   ia act de faptul că execuţia bugetului UE de către Comisie şi statele membre a fost criticată de Curtea de Conturi Europeană; este de părere că, deoarece statele membre gestionează direct 80 % din bugetul UE, Comisia ar trebui să facă mai multe presiuni asupra lor pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru cheltuirea corectă a fondurilor europene şi să ia în calcul sancţiuni financiare dacă statele membre refuză să coopereze;

19.   consideră că statele membre ar trebui să indice modul în care au utilizat fondurile UE pentru a atinge diversele obiective UE 2020 şi că finanţarea din partea UE ar trebui să fie condiţionată de obţinerea de rezultate şi de compatibilitatea cu obiectivele Strategiei UE 2020;

Protejarea puterii monedei euro prin consolidarea supravegherii financiare

20.   subliniază că, pentru intensificarea creşterii, crearea de locuri de muncă şi asigurarea stabilităţii viitoare a monedei euro, consolidarea bugetară şi politicile economice trebuie să fie strâns coordonate; consideră că statele membre trebui să respecte criteriile Pactului european de stabilitate şi creştere (PSC), găsind totuşi echilibrul dintre reducerea deficitelor naţionale, investiţii şi nevoile sociale;

21.   consideră că nerespectarea de către mai multe state membre din zona euro a PSC evidenţiază necesitatea unei coordonări economice mai strânse între ţările din cadrul UEM; consideră că problemele cu care se confruntă zona euro trebuie soluţionate la nivel european şi că absenţa unor mecanisme prin care să se asigure stabilitatea euro este regretabilă;

22.   remarcă faptul că atacurile speculative asupra unor ţări care se confruntă cu dificultăţi economice le agravează problemele economice şi determină creşterea costurilor de creditare pentru ţările în cauză;

23.   subliniază necesitatea de a avea o autoritate de supraveghere la nivel european pentru a asigura eficienţa supravegherii micro şi macroprudenţiale, împiedicând astfel producerea altor crize; subliniază necesitatea de a asigura un sistem bancar european eficient, capabil să finanţeze economia reală şi să garanteze că Europa va rămâne unul dintre centrele financiare principale şi una dintre economiile cele mai performante din lume; subliniază faptul că supravegherea nu poate să rămână o chestiune pur naţională, deoarece pieţele sunt internaţionale, iar instituţiile financiare operează şi peste graniţe;

Eliberarea potenţialului pieţei interne europene

24.   remarcă faptul că piaţa unică contribuie semnificativ la prosperitatea europeană şi salută faptul că Mario Monti a primit sarcina de a propune idei noi şi echilibrate în vederea revitalizării pieţei comune europene; consideră că, deoarece piaţa internă constituie un domeniu-cheie al Strategiei UE 2020, Consiliul şi Comisia ar trebui să facă propuneri pentru finalizarea pieţei interne;

25.   remarcă faptul că unele guverne practică protecţionismul economic, ameninţând să submineze eforturile depuse timp de 50 de ani pentru integrare economică şi solidaritate;

26.   reaminteşte statelor membre că pot utiliza metoda cooperării consolidate în domeniile în care negocierile au ajuns într-un punct mort;

27.   consideră că finalizarea pieţei energetice interne este esenţială pentru asigurarea creşterii economice, integrarea energiilor regenerabile şi securitatea aprovizionării; este de părere că sursele de energie durabile şi cu emisii reduse de carbon ar trebui să constituie o cotă semnificativă în configuraţia energetică europeană;

28.   consideră că industria europeană ar trebui să valorifice rolul său de pionier în materie de economie durabilă şi tehnologii pentru mobilitate ecologică exploatându-şi potenţialul de export; îşi exprimă convingerea că acest lucru ar reduce dependenţa de resurse şi ar facilita îndeplinirea obiectivelor necesare 20-20-20 privind schimbările climatice; subliniază totuşi că economia UE trebuie să dispună de suficiente materii prime de înaltă tehnologie pentru realizarea acestui obiectiv;

Promovarea IMM-urilor şi a locurilor de muncă

29.   consideră că Comisia ar fi trebuit să acorde mai multă importanţă promovării şi sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), deoarece acest sector creează majoritatea locurilor de muncă, iar progresele sale inovative şi tehnologice joacă un rol crucial în revigorarea economiei noastre; consideră că sunt necesare mai multe propuneri de reducere a birocraţiei şi de promovare a ideilor inovatoare;

30.   subliniază că legislaţia privind întreprinderile mici (Small Business Act) constituie un prim pas în acest sens, dar ar trebui consolidată de o manieră mai ambiţioasă; consideră că ar trebui să se acorde prioritate unei legislaţii favorabile IMM-urilor, stimulării antreprenoriatului şi îmbunătăţirii accesului la finanţare;

31.   subliniază că, pentru a-şi asigura succesul, Strategia UE 2020 nu ar trebui să se axeze doar pe promovarea IMM-urilor şi a creării de locuri de muncă în sectorul comercial şi al serviciilor, ci şi în sectorul agricol şi în industrie, acestea fiind vitale pentru viitoarea noastră economie;

32.   consideră că îmbătrânirea populaţiei europene impune crearea unor politici de învăţare pe tot parcursul vieţii şi a unei vârste de pensionare mai flexibile (acolo unde angajaţii optează pentru acest lucru), astfel încât să se menţină un număr suficient de mare de persoane active pe piaţa muncii şi să se consolideze incluziunea socială a acestora; consideră că potenţialul de angajare a persoanelor vârstnice şi a lucrătorilor cu dizabilităţi este adesea neglijat şi aşteaptă propuneri menite să sporească acest potenţial; îndeamnă, în plus, Comisia să propună o strategie de combatere a şomajului în rândul tinerilor;

Un buget care reflectă o creştere inteligentă, integratoare şi durabilă ca prioritate a secolului XXI

33.   consideră că actualul buget nu reflectă suficient nevoile financiare asociate confruntării cu provocările secolului XXI; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere ambiţioasă pentru ca Strategia EU 2020 să aibă succes;

34.   îndeamnă Comisia să menţină, în cadrul noii strategii, obiectivul de consacrare a 3 % din PIB-ul european pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum a fost stabilit în Strategia de la Lisabona, atât din bugetul UE, cât şi din bugetele naţionale; solicită Comisiei să prezinte o propunere de eficientizare a cercetării europene prin simplificarea şi rentabilizarea structurilor existente, reducerea birocraţiei şi crearea unui climat de investiţii mai favorabil cercetării şi inovării, atât în sectorul public, cât şi în cel privat; consideră că, pentru a realiza o bună funcţionare a triunghiului cunoaşterii, este esenţial să se îmbunătăţească educaţia şi să se structureze şi să se eficientizeze sistemele de inovare, sprijinind în acelaşi timp tehnologiile generice esenţiale; invită statele membre să utilizeze mai eficient sinergia potenţială dintre fondurile aferente politicii de coeziune şi fondurile pentru cercetare şi dezvoltare;

35.   consideră că Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ar trebui să joace un rol mai important în sprijinirea investiţiilor în infrastructură, tehnologii ecologice, inovare şi IMM-uri;

36.   subliniază faptul că inovarea începe cu o educaţie mai bună şi îndeamnă Comisia să încurajeze noi parteneriate între întreprinderi, ştiinţă şi cercetare universitară;

37.   solicită o abordare mai vastă a viitoarei politici a UE în materie de inovare; consideră că tehnologiile generice esenţiale ar trebui să fie finanţate în mod corespunzător pentru a face din Europa un lider mondial în aceste domenii;

38.   consideră că sectorul transporturilor este un actor important pentru a realiza creşterea economică durabilă prevăzută în strategia pentru 2020 şi că acest sector contribuie într-o măsură remarcabilă la creşterea economică necesară pentru implementarea Strategiei UE 2020; consideră că o combinaţie a diferitelor măsuri, cum ar fi configuraţia energetică, măsurile de formare a preţurilor şi o abordare realistă a internalizării costurilor externe, este importantă în acest context şi că aceste măsuri ar trebui dublate de obiective mai clare şi mai realiste care ar trebui revizuite periodic;

39.   reaminteşte faptul că coeziunea economică, socială şi teritorială este fundamentală pentru proiectul european, dar este pusă în pericol în prezent de efectele crizei economice; consideră că o strategie pentru 2020 reprezintă o oportunitate istorică de a păstra şi consolida coeziunea europeană, în principal printr-o politică transparentă, simplificată şi inteligentă de coeziune, ferită de orice încercare de re-naţionalizare, printr-un plan financiar durabil pe termen lung pentru reţelele transeuropene, energie şi acces liber şi echitabil la TIC şi Internet în bandă largă pentru a oferi oamenilor, în special tinerilor, posibilitatea de a utiliza cu facilitate şi, în acelaşi timp, adoptând o abordare autocritică, tehnologiile moderne de comunicaţie;

40.   consideră că politica industrială este foarte importantă pentru facilitarea tranziţiei către o economie durabilă; consideră că UE ar trebui să promoveze inovarea în vederea dezvoltării unor modele de producţie mai ecologice, iar, acolo unde este necesar, să permită compensarea temporară a transformării industriei europene într-o industrie ecologică în contextul pieţelor mondiale;

41.   consideră că UE ar trebui să demareze proiecte economice majore, cum ar fi o adevărată reţea energetică europeană, finalizarea proiectului Galileo şi aplicarea extinsă a tehnologiei ecologice, inclusiv renovarea sistematică a parcului de clădiri al UE, e-sănătate şi eforturile de îmbunătăţire şi actualizare a infrastructurii TIC;

42.   subliniază că această rezoluţie reprezintă doar un prim pas şi că va prezenta o rezoluţie mai detaliată referitoare la blocaje, probleme şi proiecte emblematice, în timp util pentru summitul din iunie;

o
o   o

43.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European şi Comisiei.


Aplicarea recomandărilor din raportul Goldstone referitoare la Israel şi Palestina
DOC 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la aplicarea recomandărilor Goldstone privind Israel/Palestina
P7_TA(2010)0054 B7-0136 , 0138 , 0145 şi 0146/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere valorile care stau la baza Uniunii Europene – respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–   având în vedere Convențiile de la Geneva,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, adoptate la 8 decembrie 2009,

–   având în vedere Raportul Misiunii ONU de informare privind conflictul din Fâșia Gaza,

–   având în vedere Rezoluția 64/10 a Adunării Generale a ONU,

–   având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 5 februarie 2010 adresat Adunării Generale a ONU,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 26 februarie 2010,

–   având în vedere faptul că organizația Hamas a fost inclusă pe lista UE a organizațiilor teroriste,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât conflictul armat din Fâșia Gaza care a izbucnit la 27 decembrie 2008 și s-a încheiat la 18 ianuarie 2009 a făcut peste 1400 de victime în rândul palestinienilor și 13 victime în rândul israelienilor și a cauzat distrugeri semnificative ale infrastructurii civile;

B.   întrucât, în Rezoluția sa 64/10 din 5 noiembrie 2009, Adunarea Generală a ONU a solicitat tuturor părților să asigure realizarea unor investigații independente, credibile și conforme cu standardele internaționale;

C.   întrucât, la 3 decembrie 2009, Secretarul General al ONU a atras atenția tuturor părților asupra dispozițiilor pertinente din Rezoluția 64/10 a Adunării Generale a ONU și a solicitat să-i fie prezentate, în termen de trei luni, informații privind măsurile pe care le-au luat sau urmează să le ia;

D.   întrucât, în declarația sa din 4 februarie 2010, Secretarul General al ONU a solicitat părților să realizeze o investigație internă credibilă privind desfășurarea conflictului din Fâșia Gaza;

E.   întrucât, în Rezoluția sa din 26 februarie 2010, Adunarea Generală a ONU și-a reiterat solicitarea adresată atât Israelului, cât și Palestinei de a realiza investigații credibile și a cerut să-i fie prezentate noi rapoarte peste cinci luni;

F.   întrucât acțiunile UE pe scena internațională trebuie să fie ghidate de respectarea strictă a principiilor și obiectivelor Cartei ONU și a legislației internaționale; reamintind că, în conformitate cu dreptul internațional, statele au obligația de a respecta, de a proteja și de a asigura aplicarea legislației umanitare internaționale;

G.   întrucât guvernul israelian a precizat că investighează 150 de incidente separate care au avut loc în cursul operațiunilor din Gaza;

H.   întrucât autoritățile palestiniene au constituit o comisie independentă de anchetă la 25 ianuarie 2010;

I.   întrucât criza umanitară din Fâșia Gaza s-a agravat și mai mult ca urmare a blocadei, care contravine legislației umanitare internaționale,

1.   subliniază din nou importanța instaurării unei păci juste și durabile în Orientul Mijlociu, în special între israelieni și palestinieni; subliniază că respectarea legislației umanitare internaționale și a legislației internaționale privind drepturile omului de către toate părțile și în toate circumstanțele și instaurarea unui climat de încredere între israelieni și palestinieni constituie elemente esențiale ale unui proces de pace care să conducă la o conviețuire pașnică între două state, în condiții de securitate;

2.   invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statele membre ale UE să depună eforturi în vederea definirii unei poziții comune ferme a UE referitoare la măsurile ce se impun ca urmare a Raportului Misiunii de informare conduse de judecătorul Goldstone privind conflictul din Gaza și sudul Israelului, solicitând în mod public punerea în aplicare a recomandărilor din acest raport și tragerea la răspundere a tuturor persoanelor vinovate de încălcări ale legislației internaționale, inclusiv de presupuse crime de război;

3.   îndeamnă ambele părți să desfășoare, în termen de cinci luni, investigații care să respecte standardele internaționale în materie de independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficacitate, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 5 noiembrie 2009 și 26 februarie 2010; subliniază că respectarea legislației internaționale privind drepturile omului și a legislației umanitare internaționale de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a se ajunge la o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu;

4.   își reiterează solicitarea adresată Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre de a monitoriza în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor formulate în cuprinsul raportului Goldstone, prin consultarea misiunilor externe ale UE și a ONG-urilor de la fața locului; solicită ca recomandările și observațiile aferente să fie integrate în dialogul UE cu ambele părți, precum și în cadrul forumurilor multilaterale;

5.   invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să evalueze concluziile investigațiilor desfășurate de toate părțile și să prezinte Parlamentului European evaluările în cauză;

6.   salută eforturile depuse de Adunarea Generală a ONU pentru a asigura asumarea răspunderii pentru toate încălcările legislației umanitare internaționale și ale legislației internaționale privind drepturile omului care au avut loc în timpul conflictului din Gaza și o încurajează să continue aceste eforturi;

7.   subliniază că respectarea statului de drept este o valoare fundamentală atât în Uniunea Europeană, cât și în relațiile cu țări și părți terțe; subliniază că responsabilitatea și credibilitatea Uniunii Europene și a statelor sale membre le impune obligația de a monitoriza integral investigațiile;

8.   îndeamnă Uniunea Europeană și statele membre ca, în relațiile lor cu toate părțile care sunt menționate în Raportul Goldstone, să țină seama de rezultatele investigațiilor determinate de raport și ale măsurilor luate pentru a da curs recomandărilor din raport;

9.   subliniază importanța cooperării dintre autorități și organizațiile neguvernamentale în cursul investigațiilor determinate de Raportul Goldstone și la aplicarea recomandărilor cuprinse în raportul în cauză de către toate părțile; își exprimă îngrijorarea cu privire la presiunea la care sunt supuse ONG-urile implicate în elaborarea Raportului Goldstone și în investigațiile ulterioare și solicită autorităților tuturor părților să nu ia măsuri care ar putea restricționa activitățile acestor organizații;

10.   recunoaște situația critică cu care se confruntă populația din Gaza din cauza blocadei și salută solicitarea făcută de Consiliu la 8 decembrie 2009 ca punctele de trecere să fie deschise imediat, necondiționat și pe termen lung;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Cvartetului, reprezentantului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Adunării Parlamentare Euro-Mediteraneene, guvernului și parlamentului israelian, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.


Situaţia societăţii civile şi a minorităţilor naţionale din Belarus
DOC 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus
P7_TA(2010)0055 B7-0134 , 0152 , 0157 , 0161 şi 0163/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Belarus, în special cea din 17 decembrie 2009(1) ,

–   având în vedere concluziile privind Belarus la care a ajuns Consiliul Afaceri Generale și Relații Externe în cadrul reuniunii sale din 17 noiembrie 2009, prin care se extinde suspendarea sancțiunilor constând într-o interdicție de viză aplicată anumitor funcționari din Belarus, printre care președintele Aleksandr Lukașenko, și se prelungesc măsurile restrictive până în octombrie 2010,

–   având în vedere concluziile celei de-a 2996-a reuniuni a Consiliului Afaceri Externe din 22 februarie 2010 și declarația Înaltei Reprezentante, Lady Ashton, referitoare la situația Uniunii Polonezilor din Belarus, din 16 februarie 2010,

–   având în vedere Declarația Consiliului European din 19 martie 2009 privind Parteneriatul estic și Declarația comună a Reuniunii la nivel înalt de la Praga din 7 mai 2009 privind Parteneriatul estic,

–   având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale din 1 februarie 1995,

–   având în vedere principiile și standardele internaționale referitoare la drepturile minorităților naționale, în special cele cuprinse în convențiile internaționale privind drepturile omului, cum ar fi Actul final de la Helsinki din 1 august 1975 (secțiunea 1.VII), Documentul Reuniunii de la Copenhaga privind dimensiunea umană din 29 iunie 1990 și Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990,

–   având în vedere dezbaterea sa privind Belarus din 24 februarie 2010 și misiunea Delegației ad-hoc a Parlamentului European în Belarus din 25-27 februarie 2010 și concluziile acesteia,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 15 februarie 2010, 40 de militanți, în special membri ai Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), au fost arestați în Belarus, inclusiv Angelika Borys (președintă a UPB), Igor Bancer (purtător de cuvânt al UPB), Mieczyslaw Jaskiewicz (vicepreședinte), Andrzej Poczobut (președinte al Consiliului de supraveghere al UPB) și Anatol Lebedzka, liderul formațiunii de opoziție Partidul Civic Unit din Belarus, pentru a împiedica participarea acestora la procesul privind Casa Polonă din Ivyanets; întrucât, până la 20 februarie, toți militanții au fost eliberați;

B.   întrucât UPB, condusă de Angelika Borys, care a fost aleasă în mod democratic de două ori, prima dată în 2005 și apoi în 2009, nu este recunoscută de autoritățile guvernamentale și s-a confruntat în mod regulat cu acte de hărțuire și persecuții încă din 2005 și întrucât membrii acesteia au fost acuzați în repetate rânduri de activități ilegale și sunt cercetați penal;

C.   întrucât autoritățile din Belarus au utilizat forțele de poliție împotriva membrilor UPB la Hrodna în 2005 și la Ivyanets în 2010;

D.   întrucât autoritățile din Belarus au împiedicat participarea la proces a reprezentanților UPB, care au fost chemați să apară în fața instanței în calitate de martori pentru dna Teresa Sobol, președintă a sucursalei locale a UPB din Ivyanets;

E.   întrucât actele de discriminare împotriva Uniunii Polonezilor, cea mai mare organizație neguvernamentală din Belarus, condusă de Angelika Borys, sunt simptomatice pentru tratamentul general al societății civile și al opoziției democratice din Belarus;

F.   întrucât Polonica, o companie cu sediul la Hrodna, condusă de Angelika Borys, singura sursă de finanțare pentru UPB, a fost amendată cu 71 de milioane de ruble pentru presupusa încălcare a legislației fiscale, fiind acum în pericol de faliment;

G.   întrucât autoritățile din Belarus îl consideră pe Stanislaw Siemaszko drept liderul legitim al Uniunii Polonezilor și își declară sprijinul pentru organizație în cazul în care aceasta se află sub conducerea sa, considerată totodată nelegitimă de comunitatea poloneză;

H.   întrucât reprezentanții instituțiilor europene, inclusiv dl Jerzy Buzek, Președintele Parlamentului European, baroneasa Ashton, Vicepreședintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Cecilia Malmström, Comisarul pentru afaceri interne, precum și Parlamentul Poloniei și Ministerul de Externe al Franței și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acțiunile recente ale autorităților din Belarus împotriva UPB și au condamnat utilizarea forțelor de poliție împotriva membrilor acesteia;

I.   întrucât aceste acțiuni ale autorităților din Belarus contravin standardelor internaționale pentru protecția minorităților naționale stabilite, inter alia, în Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale din 1 februarie 1995 și întrucât Belarus și-a intensificat acțiunile sale împotriva afilierii la această organizație;

J.   întrucât Declarația comună a Reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic, semnată și de Belarus, menționează la punctul 1 următoarele: „Participanții la Reuniunea la nivel înalt de la Praga sunt de acord cu privire la faptul că Parteneriatul estic se va întemeia pe angajamentele față de principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”;

K.   întrucât, în concluziile sale din 17 noiembrie 2009, Consiliul European recunoaște apariția unor noi posibilități de dialog și de cooperare mai strânsă între Uniunea Europeană și Belarus, cu scopul promovării unui real progres către democrație și respectarea drepturilor omului, și își reafirmă, în acest context, disponibilitatea de a aprofunda relațiile Uniunii Europene cu Belarusul, cu condiția să se înregistreze mai multe progrese în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept, și de a oferi ajutor Belarusului în vederea realizării acestor obiective,

1.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentele încălcări ale drepturilor omului din Republica Belarus, îndreptate împotriva membrilor societății civile, în special a membrilor Uniunii Polonezilor, și își declară solidaritatea cu cetățenii care nu se pot bucura pe deplin de drepturile lor civile;

2.   condamnă acțiunile legale și ale forțelor de poliție împotriva Uniunii Polonezilor și orice încercare a autorităților din Belarus de a impune comunității poloneze o nouă conducere; solicită ca autoritățile din Belarus să restabilească legalitatea Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), condusă de Angelika Borys, și să se asigure că proprietățile acesteia îi sunt restituite la momentul oportun;

3.   reiterează interesul său pentru un dialog deschis și structurat cu Belarus, cu condiția ca democratizarea sistemului politic din Belarus să conducă la rezultate concrete și să reflecte aspectele legate de respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

4.   îndeamnă Belarus să își respecte angajamentele din cadrul OSCE și pe cele internaționale în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor minorităților sale; solicită, în același timp, autorităților să îmbunătățească condițiile de funcționare a societății civile, în special cu privire la libertatea de exprimare și de asociere, situația mass-mediei independente, inclusiv accesul la internet și înregistrarea ONG-urilor, în vederea pregătirii și asigurării unui proces electoral liber și echitabil pentru alegerile locale din 25 aprilie 2010;

5.   reiterează apelul său din rezoluțiile recente, în special cele din 15 ianuarie și din 17 decembrie 2009, de a garanta libertatea de exprimare și de asociere și de a asigura libertatea de a înregistra partidele politice (cum ar fi Creștin Democrația Belarusă) și libertatea religioasă, precum și de a crea condiții favorabile pentru activitatea organizațiilor societății civile, a ONG-urilor (cum ar fi „Viasna”) și a mass-mediei independente din Belarus;

6.   îndeamnă autoritățile din Belarus să elibereze militanții politici, cum ar fi Andrei Bandarenko, și deținuții politici, precum Ivan Mikhailau și Aristyom Dubski, să retragă măsurile restrictive împotriva militanților societății civile, cum ar fi Tatiana Shaputsko, o participantă la Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului estic, și să nu adopte măsuri care au ca scop controlarea conținutului site-urilor de internet belaruse;

7.   subliniază faptul că dialogul UE cu Belarus poate fi reciproc avantajos și consideră că Belarusul poate fi sprijinit în vederea obținerii unor beneficii maxime de pe urma Parteneriatului estic, în special în ceea ce privește utilizarea cât mai eficientă a fondurilor alocate în cadrul acestui program pentru proiectele legate de infrastructură, energie și aspecte sociale și prin aplicarea altor instrumente și politici ale UE, cu condiția ca autoritățile din Belarus să își asume angajamentul de a efectua schimbări reale în domeniul libertăților, al democrației, al statului de drept și al respectării drepturilor omului, în special al drepturilor minorităților naționale;

8.   reamintește că Uniunea Europeană a dat deja dovadă de o deschidere semnificativă față de Belarus, exprimată de altfel și prin includerea Republicii Belarus în Parteneriatul estic; reamintește că reușita acestui angajament depinde de măsurile luate pentru democratizarea și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, de către guvernul din Belarus;

9.   subliniază că, dacă autoritățile din Belarus aderă la criteriile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale ale omului și la democrație, Belarus va beneficia de avantajele care decurg din:

   încheierea și ratificarea Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Belarus (APC);
   utilizarea efectivă a instrumentelor financiare ale UE, cum ar fi instrumentele Băncii Europene de Investiții (BEI) și Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP);
   extinderea finanțării din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) la proiecte din Belarus în care sunt implicate entități ale statului;
   reinstaurarea sistemului de preferințe generalizate (SPG+) în Belarus;
   obținerea unei noi tranșe din împrumutul pentru stabilizare acordat de Fondul Monetar Internațional (FMI);
   reluarea negocierilor privind aderarea Belarusului la OMC;
   sprijinirea extinderii programului OCDE la Belarus;

10.   acordă o importanță deosebită procesului de liberalizare a vieții politice și civice în Belarus și subliniază că încălcarea în continuare a drepturilor omului și a statului de drept în Belarus poate duce la revizuirea poziției UE față de Belarus, inclusiv la reluarea aplicării de sancțiuni;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și Parlamentului și Guvernului Republicii Belarus.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2009)0117 .


Impozitarea tranzacţiilor financiare
DOC 52k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia
P7_TA(2010)0056 B7-0133/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009(1) ,

–   având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G20 de la Pittsburgh, din 24 și 25 septembrie 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009(2) ,

–   având în vedere comunicatul publicat în urma reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale G20 de la St Andrews, din 7 noiembrie 2009,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 și în special punctul 15,

–   având în vedere declarația Președintelui Barrosso din 15 decembrie 2009 în fața Parlamentului European,

–   având în vedere scrisoarea din 18 ianuarie 2010 a ministrului suedez de finanțe către Președinția Consiliului privind introducerea unei taxe pentru stabilitate în statele membre,

–   având în vedere Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital(3) ,

–   având în vedere propunerea de directivă a Comisiei de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări (COM(2007)0747 ),

–   având în vedere întrebarea din 24 februarie 2010 adresată Comisiei privind impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia (O-0025/2010 – B7-0019/2010 ),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Parlamentul European a salutat efortul de investigare inițiat la nivelul G20, în urma Summitului de la Pittsburgh din septembrie 2009, în vederea stabilirii unui cadru internațional pentru impozitarea tranzacțiilor financiare;

B.   întrucât Parlamentul European a solicitat să se realizeze progrese rapide pentru a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la relansarea economică și la dezvoltare, deoarece costurile substanțiale și consecințele crizei financiare sunt suportate de către economia reală, contribuabili, consumatori, serviciile publice și societate în ansamblul ei;

C.   întrucât Consiliul European a subliniat importanța reînnoirii contractului economic și social dintre instituțiile financiare și societatea pe care o deservesc și a asigurării faptului că publicului îi revin beneficii în perioadele favorabile și că i se oferă protecție în caz de risc; întrucât Consiliul European a încurajat, în acest context, FMI să aibă în vedere în analiza sa întreaga gamă de opțiuni disponibile, inclusiv impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial; întrucât, în acest context, Consiliul European a invitat Consiliul și Comisia, de asemenea, să identifice principiile-cheie pe care ar trebui să le respecte noile mecanisme mondiale;

D.   întrucât mai multe state membre au solicitat impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare;

E.   întrucât noile inițiative în domeniul reglementării, cum ar fi măsurile împotriva paradisurilor fiscale, eliminarea posibilității de a omite informații prin plasarea acestora în afara bilanțului, impunerea unor condiții pentru efectuarea de tranzacții bursiere și pentru utilizarea depozitelor de date referitoare la tranzacții în scopul înregistrării instrumentelor derivate au schimbat în mod clar contextul acțiunilor politice în acest domeniu;

F.   întrucât Comisia, în urma întrebărilor adresate în cadrul reuniunii dintre Comisia pentru afaceri economice și monetare și comisarul responsabil pentru impozitare din 6 octombrie 2009 și așa cum a confirmat președintele Barroso în declarația sa în fața Parlamentului din 15 decembrie 2009, analizează în prezent diferite idei privind o „finanțare inovatoare” în contextul provocărilor mondiale, inclusiv impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, pentru a putea prezenta propuneri la momentul oportun;

G.   întrucât FMI realizează în prezent sondaje de opinie publică cu privire la impozitarea sectorului financiar, ca urmare a solicitării exprimate de statele membre ale G20 în cadrul Summitului de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009;

H.   întrucât impunerea de taxe și prelevări asupra tranzacțiilor financiare are loc sub diferite forme în statele membre; întrucât aceste taxe și impuneri naționale vizează de obicei numai tranzacțiile cu anumite tipuri de active; întrucât Belgia și Franța au adoptat acte legislative privind impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor în valută la nivel național, dar o vor pune în aplicare numai dacă ea va deveni aplicabilă la nivelul UE;

I.   întrucât, spre deosebire de alte forme de impozitare, taxele indirecte aplicabile majorării capitalului, precum taxa pe majorarea capitalului, taxa de timbru aplicată valorilor mobiliare și taxa aplicabilă operațiunilor de restructurare dau naștere la discriminări, la dubla impozitare și la disparități care creează obstacole în calea liberei circulații a capitalului;

J.   întrucât în cursul deceniului trecut a avut loc o creștere rapidă și enormă a volumului de tranzacții financiare, în comparație cu volumul tranzacțiilor de bunuri și servicii, care poate fi explicată, printre altele, prin extinderea rapidă a pieței instrumentelor derivate;

K.   întrucât liderii G20 au o responsabilitate colectivă în ceea ce privește atenuarea impactului social al crizei, atât în statele membre ale G20 din care provin, cât și în țările în curs de dezvoltare, care au fost afectate profund de efectele indirecte ale crizei; întrucât impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare ar contribui la acoperirea costurilor generate de criză,

1.   consideră că Uniunea Europeană ar trebui să convină asupra unei poziții comune în cadrul internațional al reuniunilor G20 referitor la opțiunile privind modul în care ar trebui să se asigure o contribuție echitabilă și substanțială a sectorului financiar la acoperirea tuturor pierderilor pe care acesta le-a creat pentru economia reală sau care sunt asociate cu intervențiile guvernelor pentru a stabiliza sistemul bancar; consideră că UE, asigurând coerența cu activitatea G20 și completând-o, ar trebui să își dezvolte propria strategie cu privire la gama opțiunilor posibile de a acționa;

2.   consideră că, în vederea instituirii unei poziții coerente a UE, bazată pe o analiză obiectivă, Comisia ar trebui să elaboreze, cu suficient timp înaintea următorului Summit G20, o evaluare a impactului introducerii unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial, analizând atât avantajele, cât și dezavantajele acesteia;

3.   îndeamnă Comisia să analizeze atent în cadrul evaluării sale următoarele aspecte:

   (a) experiențele trecute privind impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, mai ales în ceea ce privește comportamentele evazioniste și migrația capitalului sau furnizarea de servicii în locații alternative, în special impactul unor asemenea taxe asupra investitorilor individuali și asupra IMM-urilor;
   (b) beneficiile și dezavantajele introducerii de taxe aplicabile tranzacțiilor financiare exclusiv în Uniunea Europeană, în comparație cu introducerea acestora la nivel mondial și cu situația actuală;
   (c) potențialul de a genera venituri substanțiale, în comparație cu alte surse de venituri fiscale, costurile de colectare și distribuția veniturilor între state;
   (d) faptul că, atunci când se evaluează veniturile potențiale provenind din taxele aplicabile tranzacțiilor financiare la nivel mondial sau european, ar trebui să se țină seama de diferitele modalități de organizare a acestor prelevări, cuantificând creșterea costurilor tranzacțiilor pe toate piețele potențial afectate (tranzacțiile bursiere organizate, tranzacțiile extrabursiere), precum și a costurilor tranzacțiilor dintre întreprinderi (B2B) și ale tranzacțiilor dintre întreprinderi și consumatori (B2C);
   (e) faptul că evaluarea ar trebui să țină seama și de potențialul diferitelor opțiuni de a afecta atât nivelul prețurilor și stabilitatea pe termen scurt și pe termen lung, cât și tranzacțiile financiare și lichiditățile;
   (f) modul în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare trebuie să fie concepută pentru a atenua efectele secundare negative asociate cu taxele indirecte aplicabile majorării capitalului;
   (g) măsura în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare ar contribui la stabilizarea piețelor financiare prin efectul acesteia asupra utilizării excesive a relațiilor comerciale pe termen scurt, asupra speculațiilor și asupra transparenței;
   (h) posibilitatea ca o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare să prevină o viitoare criză financiară prin combaterea anumitor tipuri specifice de tranzacții „indezirabile”, care ar trebui definite de Comisie;

4.   subliniază că orice soluție trebuie să răspundă imperativului de a evita reducerea competitivității UE sau perturbarea investițiilor, inovării și creșterii durabile, care ar aduce beneficii economiei reale și societății;

5.   subliniază că este important să se ia în considerare necesitatea acumulării de capital viabil de către sectorul bancar, asigurând capacitatea sistemului bancar de a finanța investițiile în economia reală și prevenirea asumării de riscuri excesive;

6.   invită Comisia și Consiliul să evalueze potențialul diferitelor opțiuni referitoare la taxa aplicabilă tranzacțiilor financiare de a contribui la bugetul UE;

7.   invită Comisia și Consiliul să evalueze în ce măsură opțiunile analizate ar putea fi folosite, de asemenea, drept mecanisme financiare inovatoare pentru a sprijini efortul țărilor în curs de dezvoltare de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, precum și pentru a finanța cooperarea pentru dezvoltare;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0330 .
(2) Texte adoptate, P7_TA(2009)0028 .
(3) JO L 46, 21.2.2008, p. 11.


Spațiul unic de plăți în euro
DOC 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)
P7_TA(2010)0057 B7-0132/2010

Parlamentul European,

–   având în vedere declarația comună a Comisiei și a Băncii Centrale Europene din 4 mai 2006 privind spațiului unic de plăți în euro,

–   având în vedere studiul ocazional al Băncii Centrale Europene nr. 71 din august 2007 privind impactul economic al spațiului unic de plăți în euro,

–   având în vedere Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne(1) (directiva privind serviciile de plată),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro(2) ,

–   având în vedere Declarația comună a Comisiei Europene și a Băncii Centrale Europene din 24 martie 2009 de clarificare a anumitor principii care stau la baza viitorului model de debitare directă SEPA (DDS),

–   având în vedere ce de-al doilea sondaj al Comisiei din 22 iulie 2009 privind gradul de pregătire al administrațiilor publice și trecerea la SEPA,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2009: Finalizarea SEPA: foaie de parcurs pentru 2009-2012 (COM(2009)0471 ),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001(3) ,

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 30 octombrie 2009: Aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE plăților interbancare multilaterale în cadrul sistemului de debitare directă SEPA (SEC(2009)1472 ),

–   având în vedere cel de-al doilea Raport anual al Comisiei din 9 noiembrie 2009 privind progresele realizate pe calea transferului către SEPA în 2009,

–   având în vedere concluziile Consiliului din 2 decembrie 2009 privind SEPA,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât spațiul unic de plăți în euro (SEPA) are menirea de a crea o piață integrată de servicii de plată, în condiții de concurență efectivă și în care să nu existe distincții între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

B.   întrucât SEPA nu ar trebui să fie numai o inițiativă de autoreglementare a Consiliului de plăți europene (CPE), ci și o inițiativă majoră în domeniul politicilor publice de consolidare a Uniunii Economice și Monetare și a viitoarei strategii UE 2020; întrucât SEPA este sprijinită de către Directiva privind serviciile de plată, care oferă cadrul legislativ armonizat necesar; și întrucât Parlamentul este preocupat în mod deosebit de succesul SEPA;

C.   întrucât procesul de luare a deciziilor privind SEPA este în prezent la discreția Consiliului de plăți europene (CPE), în cadrul căruia deciziile privind produsele SEPA sunt luate de bănci, fiind ignorate solicitările utilizatorilor finali;

D.   întrucât SEPA a debutat oficial la 28 ianuarie 2008 cu lansarea instrumentului de plată SEPA pentru transferul de credite (TCS), iar cadrul SEPA pentru plățile prin card a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 și schema de debitare directă SEPA (DDS) a debutat la 2 noiembrie 2009;

E.   întrucât consumatorii și-au exprimat dorința ca opțiunile produselor SEPA să corespundă nevoilor existente ale utilizatorilor finali, în special în ceea ce privește verificarea mandatelor de debitare directă, și întrucât este de dorit să se realizeze progrese în sensul soluționării acestei chestiuni;

F.   întrucât pentru migrarea către instrumentele SEPA nu a fost stabilit niciun termen-limită obligatoriu din punct de vedere juridic și întrucât marea majoritate a respondenților din cadrul unei consultări publice organizate de Comisie au sprijin ideea de a se stabili un astfel de termen-limită pentru a stimula migrarea către SEPA;

G.   întrucât comisarul desemnat pentru piața internă și servicii a declarat, în cuprinsul răspunsului său scris la întrebările Parlamentului, că intenționează să propună spre adoptare Comisiei o inițiativă legislativă în vederea stabilirii unuia sau mai multor termene limită pentru migrarea către produsele SEPA în cazul debitărilor directe și al transferurilor de credite, precum și o inițiativă de îmbunătățire a guvernanței;

H.   întrucât migrarea către instrumentele SEPA trenează: în august 2009, numai 4,5 % din totalul tranzacțiilor s-au efectuat prin intermediul formatului SEPA de transfer de credite și întrucât termenul-limită prevăzut inițial, mai precis migrarea unei mase critice a TCS, DDS și a plăților prin intermediul cardului înainte de sfârșitul lui 2010, nu mai este realist;

I.   întrucât migrarea către instrumentele SEPA de către administrațiile publice rămâne în urma așteptărilor în majoritatea statelor membre, deși aceste organisme ar trebui să aibă un rol de catalizator în crearea unei mase critice necesare pentru accelerarea migrării către SEPA;

J.   întrucât este important ca toate părțile interesate vizate - legiuitorii, sectorul bancar și utilizatorii serviciilor de plată - să fie implicate în realizarea SEPA;

K.   întrucât utilizarea instrumentelor SEPA doar pentru tranzacțiile de plată transfrontaliere nu ar asigura succesul proiectului SEPA, deoarece fragmentarea ar fi prezentă în continuare iar beneficiile anticipate pentru sectorul bancar și pentru beneficiari nu s-ar putea realiza;

L.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 924/2009 creează certitudine juridică în ceea ce privește aplicarea comisioanelor interschimb multilaterale (CIM) într-o perioadă de tranziție până la 31 octombrie 2012, perioadă în care sectorul ar trebui să elaboreze și să convină asupra unui model de funcționare comun, pe termen lung pentru aplicarea debitării directe SEPA, care ar trebui să respecte legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

M.   întrucât, în martie 2009, Comisia și Banca Centrală Europeană au indicat că nu aveau la dispoziție motive clare și convingătoare pentru existența, după 31 octombrie 2012, a CIM per tranzacție și întrucât Comisia a organizat o consultare publică cu privire la aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE plăților interbancare multilaterale în cadrul debitării directe SEPA;

N.   întrucât ar trebui găsită o modalitate finală pentru aplicarea unui CIM în ceea ce privește o soluție la nivelul UE pentru plățile prin card bazată pe cadrul SEPA pentru carduri;

O.   întrucât ar trebui asigurată, în toate statele membre, validitatea juridică continuă a actualelor mandate de debitare directă, deoarece obligația de a semna mandate noi în momentul trecerii de la schemele naționale de debitare directă la schema de debitare directă SEPA ar reprezenta o dificultate; întrucât, cu toate acestea, menținerea acestor mandate nu contribuie la o aplicare timpurie a schemei de debitare directă SEPA, cu excepția cazului în care se găsește o soluție la migrarea mandatelor existente,

1.   subliniază sprijinul său continuu pentru crearea sistemului SEPA, care impune o concurență efectivă și care nu mai face distincția între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

2.   regretă faptul că, din momentul adoptării Rezoluției Parlamentului din 12 martie 2009 referitoare la implementarea SEPA, aproape nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește chestiunile menționate în aceasta și solicită implicarea tuturor părților interesate în vederea promovării SEPA și pentru a aduce contribuții la realizarea acesteia;

3.   salută foaia de parcurs privind SEPA adoptată de Comisie în septembrie 2009 și sprijină pe deplin acțiunile stabilite în cuprinsul acesteia în șase domenii prioritare (mai precis, stimularea migrării, sensibilizarea cu privire la SEPA și promovarea produselor SEPA, elaborarea unui mediu juridic solid pentru SEPA și consolidarea respectării SEPA, promovarea inovării, asigurarea nivelului necesar de standardizare, interoperabilitate și securitate, precizarea și îmbunătățirea guvernanței SEPA);

4.   solicită Comisiei să stabilească o dată-limită clară, adecvată și obligatorie pentru migrarea către instrumentele SEPA, care să nu fie mai târziu de 31 decembrie 2012, dată începând cu care toate plățile în euro trebuie să fie efectuate folosindu-se standardele SEPA;

5.   solicită Consiliului de plăți europene să ia în considerare solicitările utilizatorilor finali și să își modifice cadrul normativ în consecință;

6.   sprijină pe deplin intenția Comisiei de a stimula procesul de migrare a administrațiilor publice prin elaborarea de planuri de migrare naționale integrate și sincronizate; în acest sens, salută eforturile depuse de Comisie în vederea realizării unor sondaje și publicării rezultatelor acestora privind gradul de pregătire al administrațiilor publice ale statelor membre și procesul de migrație a acestora către SEPA și invită statele membre să participe la aceste sondaje;

7.   invită Comisia să precizeze definitiv, la cel târziu 30 septembrie 2010, pe baza rezultatelor consultărilor respective cu includerea tuturor părților interesate, chestiunea unui model economic armonizat pe termen lung pentru debitările directe SEPA, care să poată fi aplicat pe tot teritoriul UE și să fie rentabil și convenabil pentru utilizatorii finali; insistă asupra faptului că elaborarea acestui model este necesar să se realizeze în cadrul unei strânse cooperări între sectorul plăților și Comisie, precum și cu respectarea legislației UE în domeniul concurenței și a cadrului normativ comunitar;

8.   invită toate părțile interesate să sprijine crearea unei scheme europene de plăți prin card, care să fie o schemă nouă complementară, o combinație a schemelor existente sau o extindere a unei scheme existente; în acest sens, invită din nou Comisia să clarifice mai detaliat chestiunea CIM în cazul plăților prin card și invită sectorul să găsească soluții adecvate în strânsă cooperare cu Comisia, respectând legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

9.   invită statele membre să garanteze, în cadrul schemei de debitare directă SEPA, validitatea juridică continuă a mandatelor de debitare directă existente; subliniază că tranziția de la schema de debitare directă existentă către schema de debitare directă SEPA nu ar trebui să prezinte dificultăți pentru consumatori;

10.   insistă asupra informării clare a consumatorilor cu privire la diferențele dintre schema veche și cea nouă;

11.   invită Comisia să monitorizeze migrarea către instrumentele SEPA și să se asigure că aceasta nu are ca rezultat un sistem de plăți mai costisitor pentru cetățenii UE;

12.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0139 .
(3) JO L 266, 9.10.2009, p. 11.


Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)
DOC 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la transparența și situația actuală a negocierilor privind ACTA
P7_TA(2010)0058 B7-0154 , 0158 , 0173 , 0179 şi 0180/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere articolele 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie pentru următoarea legislatură(1) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare), considerată drept poziția Parlamentului în primă lectură(2) (COM(2008)0229 – C6-0184/2008 – 2008/0090(COD) ),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional(3) ,

–   având în vedere Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 22 februarie 2010 referitor la negocierea actuală de către Uniunea Europeană a unui Acord comercial împotriva contrafacerii (ACTA),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 8,

–   având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009,

–   având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”),

–   având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în 2008, Uniunea Europeană și alte țări membre ale OCDE au inițiat negocieri privind un nou acord multilateral menit să consolideze respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și să combată contrafacerea și pirateria (Acordul comercial împotriva contrafacerii - ACTA) și au convenit de comun acord asupra unei clauze de confidențialitate;

B.   întrucât, în raportul său din 11 martie 2009, Parlamentul a invitat Comisia să „pună imediat la dispoziția publicului toate documentele referitoare la negocierile internaționale în curs de desfășurare privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)”;

C.   întrucât, la 27 ianuarie 2010, Comisia a dat asigurări cu privire la angajamentul său de a consolida asocierea cu Parlamentul conform Rezoluției Parlamentului din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie, în care se solicită „furnizarea de informații imediate și complete Parlamentului, în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale (…), în special în chestiunile legate de comerț și alte negocieri care implică procedura de aprobare, astfel încât să se asigure punerea în aplicare deplină a articolului 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”;

D.   întrucât reprezentanții Consiliului au participat la rundele de negocieri privind ACTA împreună cu reprezentanți ai Comisiei;

E.   întrucât, în calitate de gardian al tratatelor, Comisia este obligată să respecte acquis-ul comunitar atunci când negociază acorduri internaționale care afectează legislația UE;

F.   întrucât, conform documentelor parvenite pe cale neoficială, negocierile privind ACTA se referă, printre altele, la legislația UE în curs de adoptare privind respectarea DPI (2005/0127(COD) - Măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (IPRED-II), la așa-numitul „Pachet telecom”, precum și la legislația UE în vigoare privind comerțul electronic și protecția datelor;

G.   întrucât eforturile întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI nu ar trebui eludate prin negocieri comerciale care depășesc sfera proceselor decizionale normale ale UE;

H.   întrucât este de o importanță crucială să se garanteze că măsurile menite să asigure respectarea DPI sunt elaborate astfel încât să nu se creeze obstacole în calea inovării sau a concurenței, să nu se submineze limitările DPI și protecția datelor cu caracter personal, să nu se restrângă libera circulație a informațiilor și să nu impună sarcini nejustificate asupra comerțului legitim;

I.   întrucât orice acord la care ajunge Uniunea Europeană cu privire la ACTA trebuie să respecte obligațiile juridice ale UE referitoare la legislația privind viața privată și protecția datelor, în special cele prevăzute în Directiva 95/46/CE, în Directiva 2002/58/CE și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE);

J.   întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de la 1 decembrie 2009;

K.   întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va trebui să aprobe textul Tratatului ACTA înaintea intrării sale în vigoare în Uniunea Europeană;

L.   întrucât Comisia s-a angajat să furnizeze Parlamentului European informații imediate și complete în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale,

1.   subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.   își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat că nu s-a stabilit niciun temei juridic înainte de începerea negocierilor privind ACTA și că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

3.   invită Comisia și Consiliul să acorde publicului și Parlamentului acces la textele și sintezele negocierilor privind ACTA, în conformitate cu tratatul și cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

4.   invită Comisia și Consiliul să își ia în mod proactiv angajamentul, împreună cu partenerii la negocierile privind ACTA, de a exclude orice alte negocieri cu caracter confidențial din oficiu și să informeze la timp și pe deplin Parlamentul în legătură cu inițiativele adoptate în această direcție; se așteaptă din partea Comisiei să înainteze propuneri înainte de următoarea rundă de negocieri din Noua Zeelandă din aprilie 2010, să solicite ca problema transparenței să fie inclusă pe ordinea de zi a acelei reuniuni și să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatul acestei runde imediat după încheierea ei;

5.   subliniază că, cu excepția cazului în care este informat imediat și pe deplin cu privire la toate etapele negocierilor, Parlamentul își rezervă dreptul de a lua măsurile care se cuvin, inclusiv de a înainta o acțiune în fața Curții de Justiție pentru a-și proteja prerogativele;

6.   regretă decizia voită a părților implicate de a nu negocia prin intermediul unor organizații internaționale solide, precum OMPI și OMC, care dispun de cadre consolidate privind informarea și consultarea publicului;

7.   invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor, asupra eforturilor întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI și asupra comerțului electronic, înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări;

8.   salută declarațiile Comisiei conform cărora orice acord ACTA se va limita la aplicarea DPI existente, fără a prejudicia elaborarea normelor de drept material în domeniul proprietății intelectuale în Uniunea Europeană;

9.   invită Comisia să continue negocierile privind ACTA şi să le limiteze la sistemul european existent de respectare a DPI împotriva contrafacerii; consideră că la viitoarele negocieri privind ACTA ar trebui să participe mai multe țări în curs de dezvoltare și emergente, pentru a se ajunge la un posibil nivel multilateral de negociere;

10.   îndeamnă Comisia să se asigure că aplicarea dispozițiilor ACTA, în special a dispozițiilor sale privind procedurile de asigurare a respectării drepturilor de autor în mediul digital, este în deplină conformitate cu acquis-ul comunitar; solicită să nu se întreprindă percheziții personale la granițele UE și cere clarificarea completă a tuturor clauzelor care ar permite efectuarea de percheziții fără mandat și confiscarea dispozitivelor de stocare a informațiilor, cum ar fi laptopurile, telefoanele mobile și playerele MP3 de către autoritățile vamale și de frontieră;

11.   consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape”, în conformitate deplină cu decizia Parlamentului de la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva (de modificare) 2009/140/CE care cere introducerea unui alineat (3a) nou la articolul 1 din Directiva 2002/21/CE în ceea ce privește problema politicii „ripostei în trei etape”; consideră că orice acord trebuie să stipuleze că blocarea accesului unei persoane la internet este condiționată de examinarea prealabilă de către o instanță;

12.   subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE în temeiul articolului 16 din TFUE;

13.   atrage atenția asupra faptului că dispozițiile ACTA, în special măsurile care vizează consolidarea competențelor în materie de inspecții transfrontaliere și de confiscare de bunuri, nu ar trebui să prejudicieze accesul global la medicamente legale, abordabile și sigure, inclusiv la produse inovative și generice, sub pretextul combaterii contrafacerii;

14.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor care participă la negocierile privind ACTA.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0009 .
(2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0114 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0634 .


Regulament privind aplicarea unui sistem de preferinţe tarifare generalizate
DOC 44k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la regulamentul de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (SPG)
P7_TA(2010)0059 B7-0181 şi 0182/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) și, în special, „clauza de abilitare” din 1979,

–   având în vedere Rezoluția sa legislativă din 5 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 (2007/0289(CNS) ),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008,

–   având în vedere capitolul 1 titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–   având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât „clauza de abilitare” reprezintă temeiul juridic al OMC pentru sistemul de preferințe generalizate (SPG);

B.   întrucât, din 1971, Comunitatea acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul sistemului său de preferințe tarifare generalizate;

C.   întrucât Parlamentul European a fost consultat cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de aplicare a unui SPG de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 (COM(2007)0857 );

D.   întrucât Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009;

E.   întrucât, în conformitate cu capitolul 1 titlul V din TUE, acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să aibă la bază principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale și trebuie să promoveze dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

F.   întrucât Parlamentul European și Consiliul, în temeiul articolului 207 din TFUE și hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară (PLO), adoptă măsurile care definesc cadrul de aplicare a politicii comerciale comune,

1.   recunoaște importanța SPG, care permite țărilor dezvoltate să ofere un tratament preferențial nereciproc produselor provenite din țările în curs de dezvoltare;

2.   relevă că instituirea, în 1971, de către Comunitatea Europeană a SPG a fost considerată un instrument menit să remedieze discrepanțele existente pe plan comercial între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și se aștepta ca acest sistem să contribuie la dezvoltarea durabilă a celor din urmă; consideră că SPG a fost conceput ca un instrument comercial al CE și al UE destinat să asiste țările în curs de dezvoltare prin generarea de venituri ca rezultat al comerțului internațional, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă și la buna guvernanță a acestor țări;

3.   ia act de faptul că regulamentul actual privind SPG expiră la 31 decembrie 2011; prin urmare, ținând seama de timpul necesar pentru adoptarea unui nou regulament în conformitate cu PLO, invită Comisia să propună Parlamentului European și Consiliului un regulament revizuit privind SPG până la 1 iunie 2010;

4.   consideră că preferințele acordate în temeiul SPG ar trebui să vizeze în primul rând țările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie de acestea, astfel încât noua listă a țărilor beneficiare să reflecte situația economică reală a țărilor în curs de dezvoltare;

5.   subliniază că toate țările beneficiare ale sistemului SPG+ ar trebui, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), nu numai să ratifice, ci și să pună efectiv în aplicare toate cele 27 de convenții ale OIM și ale ONU enumerate în anexa III la regulamentul privind SPG;

6.   subliniază că este nevoie de mai multă transparență și responsabilitate democratică cu privire la modul în care sunt inițiate și se desfășoară procesele de anchetă; solicită, așadar, să fie pe deplin informat de către Comisie, care să îi asigure o implicare adecvată în totalitatea diferitelor etapele ale procedurilor SPG și SPG+, inclusiv în ceea ce privește propunerea Consiliului referitoare la listele țărilor beneficiare;

7.   invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația din Sri Lanka și solicită guvernului srilankez să reacționeze rapid în vederea normalizării situației din țară înainte de aplicarea efectivă a suspendării SPG+;

8.   solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în Columbia și să prezinte Parlamentului un raport;

9.   invită Comisia să urmeze o politică coerentă privind SPG+, în special în situația unei posibile suspendări a sistemului în cazul unor încălcări ale drepturilor omului, și să implice pe deplin Parlamentul în acest proces;

10.   îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului - înainte de expirarea perioadei de aplicare a prezentului regulament și în timp util pentru examinarea regulamentului următor - un raport privind situația ratificării și a aplicării celor 27 de convenții de către fiecare țară care beneficiază de regimul special de încurajare; invită Comisia să definească în regulamentul său privind SPG revizuit organele de supraveghere care urmează să recomande dacă o anumită țară ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru aplicarea efectivă a unei convenții; afirmă că, în raportul respectiv, Comisia trebuie să evalueze, de asemenea, eficacitatea regimului special de încurajare cu privire la îndeplinirea scopului acestuia și recomandă, atunci când este cazul, revizuirea anexei III;

11.   solicită Comisiei să prevadă, în regulamentul său revizuit privind SPG, o evaluare periodică a respectării de către fiecare țară beneficiară a angajamentelor sale în temeiul SPG+ și să asigure, astfel, că nu se aplică niciunul dintre motivele menționate la articolul 15 alineatele (1) și (2) și la articolul 16 alineatele (1) și (2) pentru retragerea temporară a regimului preferențial; solicită ca acest raport anual să fie trimis Parlamentului European și Consiliului;

12.   invită Comisia ca, înainte de a revizui sistemul, să realizeze o evaluare de impact cu privire la efectele SPG în perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2009 și să evalueze modul în care obiectivele sale inițiale au fost îndeplinite în ceea ce privește indicatorii socio-economici specifici relevanți pentru fiecare țară și, în special, reducerea sărăciei; subliniază că evaluarea trebuie să fie transmisă ulterior Parlamentului European și Consiliului; noua propunere referitoare la un regulament revizuit privind SPG trebuie să țină seama în mod adecvat de rezultatele evaluării de impact;

13.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Raportul anual 2008 privind PESC
DOC 180k
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC) în 2008, prezentat Parlamentului European în temeiul Părții a II-a secțiunea G subpunctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 (2009/2057(INI) )
P7_TA(2010)0060 A7-0023/2010

Parlamentul European ,

–   având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC), prezentat Parlamentului European în temeiul Părții a II-a secțiunea G subpunctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006(1) ,

–   având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, în mod deosebit titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană astfel modificat și intitulat „Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună”,

–   având în vedere Strategia Europeană de Securitate (SES), adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003 și Raportul privind implementarea SES, adoptat la 11 decembrie 2008,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006, menționat mai sus, dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară,

–   având în vedere rezoluțiile sale din 5 iunie 2008(2) referitore la rapoartele anuale ale PESC pentru 2006 și 2007, respectiv din 19 februarie 2009(3) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2009 referitoare la aspectele instituționale ale instituirii serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE)(4) ,

–   având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0023/2010 ),

A.   întrucât rolul Uniunii Europene ca actor global a devenit mai important în ultimele decenii și întrucât este nevoie de o abordare nouă și de mijloace financiare suplimentare pentru ca UE să acționeze în mod colectiv și să facă față provocărilor la nivel global într-un mod democratic, coerent, consecvent și eficient;

B.   întrucât Uniunea Europeană, în relațiile sale cu lumea, trebuie să dezvolte în continuare obiectivele sale de politică externă, să-și mențină și să-și promoveze valorile și interesele, să contribuie la protejarea cetățenilor săi și să susțină aceste valori în toată lumea cu scopul de a contribui la pace, securitate, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritate și respect reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eradicarea sărăciei și protecția drepturilor omului, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, întrucât promovarea drepturilor omului, în special universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se situeze în centrul acțiunii externe a UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale este în prezent obligatorie în ceea ce privește activitățile externe ale UE;

C.   întrucât Tratatul de la Lisabona conferă o nouă dimensiune acțiunii externe a Uniunii luată ca întreg, inclusiv PESC, care, alături de factori precum personalitatea juridică a UE și inovațiile instituționale relevante, în special crearea poziției de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Vicepreședinte/Înalt reprezentant”) și înființarea Serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE), pot avea un rol decisiv în coerența, consistența și eficiența acțiunilor externe ale Uniunii și pot crește în mod semnificativ influența sa pe scena internațională;

D.   întrucât este necesar să se continue eforturile de îmbunătățire a rapidității răspunsului UE la crizele politice și conflictele regionale; întrucât actualele mecanisme decizionale și de finanțare pot descuraja reacțiile rapide și complete; întrucât trebuie identificate soluții care să permită o limitare mai strictă a regulii unanimității și chiar contrabalansarea acesteia;

E.   întrucât este esențial să se identifice în mod corect și să se acționeze în concordanță cu interesele europene comune în vederea realizării obiectivelor acțiunilor externe ale Uniunii și în mod deosebit a obiectivelor Politicii sale externe și de securitate comună (PESC); întrucât este esențial să se asigure că toate politicile hotărâte și toate măsurile adoptate sunt, de asemenea, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu principiile stabilite de Carta ONU;

F.   întrucât promovarea păcii, a drepturilor omului și a statului de drept la nivel mondial constituie obiective fundamentale ale politicilor externe ale Uniunii Europene;

G.   întrucât Tratatul de la Lisabona mandatează pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să asiste Consiliul și Comisia în asigurarea coerenței la nivelul diferitelor zone de acțiune externă și între acestea și celelalte politici ale Uniunii;

H.   întrucât, începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană exercită toate drepturile și își sumă toate obligațiile Comunității Europene, continuând totodată să exercite drepturile și să își asume obligațiile UE;

I.   întrucât noile provocări la adresa securității necesită un accent mai mare pe consolidarea, combinarea și echilibrarea diferitelor instrumente civile și militare în spectrul prevenirii conflictelor, al soluționării conflictelor, al gestionării crizelor și al activităților de construcție a păcii;

J.   întrucât, la mai mult de 10 ani după lansarea politicii europene de securitate și apărare (PESA), perioadă în cursul căreia au fost trimise 23 de misiuni în zonele de criză, este nevoie să se amelioreze capacitățile militare și civile și să se consolideze structurile, astfel încât acestea să reflecte în mod corespunzător rolul pe care îl joacă politica de securitate și apărare comună (PSAC) în sprijinul PESC și în furnizarea de securitate internațională,

Principiile acțiunii externe europene

1.   invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă și serviciile din subordinea ei să elaboreze – în scopul coagulării unei gândiri strategice colective a Uniunii – o strategie coerentă de politică externă a UE, bazată pe obiectivele și principiile stabilite la articolul 21 din TUE; consideră că această strategie ar trebui să identifice interesele privind securitatea comună ale UE și astfel, să servească drept cadru de referință pentru crearea de politici, precum și pentru formularea, finanțarea, aplicarea și monitorizarea acțiunii externe a UE; o invită pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să asocieze pe deplin organismelor competente ale Parlamentul European la aceste eforturi; apreciază că securitatea umană și responsabilitatea de a proteja, sub forma în care aceste concepte au fost definite în Raportul de la Madrid, elaborat în 2007 de Grupul de studiu privind securitatea umană și, respectiv, în Documentul final al Summitului Mondial din 2005, ar trebui să devină două dintre principiile sale directoare;

Raportul anual 2008 al Consiliului privind PESC

2.   salută ambiția Consiliului de a aborda chestiunile referitoare la PESC într-un mod mai strategic, mai concentrat pe teme și mai integrat atunci când va întocmi raportul anual pentru 2008; apreciază, de asemenea, introducerea de către Consiliu a unei structuri mai transparente, cu capitole principale pentru activitățile trecute și, mai ales, pentru perspectivele viitoare în domeniul PESC; remarcă, totodată, un plus calitativ al raportului în ceea ce privește elaborarea contextului regional al acțiunilor externe;

3.   subliniază încă o dată că raportul nu ar trebui să se limiteze doar la o simplă descriere a activităților PESC, ci ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili un dialog cu Parlamentul European centrat pe elaborarea unei abordări mai strategice a PESC; recomandă ca raportul anual PESC să se transforme într-un raport anual care să discute implementarea strategiei de politică externă a UE, evaluând eficiența sa și subliniind direcțiile viitoare; recomandă, de asemenea, să se facă mai multe trimiteri la nevoile bugetare și impactul financiar al acțiunilor externe în aceste rapoarte;

4.   este convins de valoarea adăugată a unei abordări mai ample și mai cuprinzătoare în cadrul rapoartelor anuale PESC și, în special, al capitolelor privind grupurile și partenerii regionali și interconexiunile dintre misiunile PESC/PESA și celelalte instrumente de promovare a rolului UE ca actor global; consideră că o asemenea perspectivă ar permite, printre altele, o imagine de ansamblu mai clară cu privire la contribuția totală din bugetul UE pentru o anumită regiune;

5.   își reafirmă poziția sa conform căreia, în vederea consolidării legitimității democratice a PESC, organismele competente ale Parlamentului ar trebui consultate în privința lansării misiunilor PCSA, iar deciziile respective ar trebui să țină cont și să conțină referințe la pozițiile adoptate de Parlament, atunci când este cazul; consideră că o astfel de consultare ar trebui să includă informații despre motivele care stau la baza opțiunii pentru tipul de acțiune ales, precum și o explicație referitoare la modul în care misiunea are legătură cu acțiunile UE și internaționale în domeniu, ce implicații financiare presupune și modul în care interacționează cu alte instrumente UE;

Implicații ale Tratatului de la Lisabona

6.   salută intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care asigură Uniunii Europene instrumentele necesare consolidării rolului și creșterii vizibilității sale pe scena internațională; subliniază, în acest sens, rolul fundamental care revine fiecărui stat membru, Consiliului și noii Vicepreședinte/Înaltă Reprezentantă de a transpune dispozițiile scrise ale tratatului în acțiuni concrete și măsuri substanțiale consolidând relațiile UE cu partenerii săi strategici și consolidând rolul de lider în forumurile multilaterale; subliniază importanța dispoziției tratatului conform căreia competența Uniunii în materie de PESC acoperă în prezent toate domeniile politicii externe și toate aspectele legate de securitatea Uniunii, inclusiv elaborarea progresivă a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună;

7.   ia act de faptul că Președintele Consiliului European „asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună”; atrage atenția totuși că acest lucru trebuie realizat fără a aduce atingere competențelor Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante și cu recunoașterea deplină a rolului esențial al Comisiei Europene, nu numai în ceea ce privește stabilirea și menținerea acquis-ului comunitar în domeniul relațiilor externe, ci și în ceea ce privește reprezentarea externă a Uniunii, cu excepția PESC;

8.   salută rolul care urmează să fie jucat de Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă în prezidarea Consiliului Afaceri Externe și faptul că reprezentantul său urmează să prezideze Comitetul Politic și de Securitate (CPS); se așteaptă ca aceste funcții noi să consolideze contactele interinstituționale și să promoveze un dialog mai stabil între instituții; o invită pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să se bazeze pe experiența dobândită în urma aparițiilor periodice ale Înaltului Reprezentant și ale actualilor comisari pentru relații externe aflați la final de mandat în fața Parlamentului reunit în plen și a Comisiei sale pentru relații externe, precum și pe practica reuniunilor informale, pentru a intensifica și dezvolta consultările periodice, sistematice și substanțiale cu Parlamentul și organismele sale competente;

9.   consideră că unirea pilonilor interguvernamental și comunitar și a funcțiilor respective într-un singur post de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, care este supus votului colectiv de aprobare al Parlamentului European, poate crește legitimitatea democratică a acțiunilor PESC, cu condiția instituirii unui dialog strategic continuu de la egal la egal între Parlament, Consiliu și Comisie la toate nivelurile;

10.   subliniază că statele membre ar trebui să acționeze într-un spirit de solidaritate politică reciprocă pentru a atinge un grad tot mai ridicat de convergență a acțiunilor în domeniul PESC;

11.   reafirmă că trebuie alocate fonduri suficiente în bugetul UE, pentru a permite UE să joace un rol activ pe plan mondial; regretă că bugetul respectiv continuă să fie insuficient finanțat și își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele subfinanțării pentru capacitatea Uniunii de a desfășura o politică externă credibilă și proactivă; subliniază necesitatea de a echipa Uniunea cu mijloacele financiare necesare în vederea unui răspuns consistent și adecvat în fața unor provocări globale neprevăzute și, în acest sens, așteaptă să fie consultat și cooptat pe deplin în ceea ce privește procedurile de acordare a accesului rapid la alocările din bugetul Uniunii destinate finanțării de urgență a inițiativelor PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte în același timp o strategie eficientă de comunicare pentru a informa mai bine cetățenii UE cu privire la scopurile și calitățile PESC și, în această privință, repetă insistent importanța legitimității și controlului democratic al politicii externe și de securitate a Uniunii Europene;

12.   își reiterează îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență și de informare în ceea ce privește finanțarea costurilor comune ale operațiunilor UE care au implicații militare sau de apărare, deoarece mecanismul de la Atena nu oferă, în mod evident, o imagine de ansamblu asupra tuturor implicațiilor financiare ale misiunilor efectuate în ceea ce privește PESC; salută, prin urmare, crearea fondului de lansare în temeiul articolului 41 alineatul (3) din TUE și solicită să fie consultat cu privire la gestionarea acestuia, în conformitate cu prerogativele generale ale PE în cadrul PESC și PESA, astfel cum sunt definite la articolul 36 din TUE; subliniază că o participare sporită a Parlamentului în definirea, monitorizarea și urmărirea PESC rezultă atât din interconectarea între PESC și PESA, astfel cum se subliniază la articolul 42 din TUE, cât și din consolidarea controlului parlamentar la nivel național și european, astfel cum este consacrat în Protocolul nr. 1 la acesta;

13.   invită Consiliul, Comisia și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să profite de ocazia oferită de înființarea SEAE și să elaboreze o politică externă mai coerentă, mai consecventă și mai eficientă; așteaptă, în această privință, ca structura SEAE, inclusiv la nivelul resurselor umane, să reflecte în mod corespunzător valorile și obiectivele fundamentale ale politicii externe a Uniunii, cum ar fi respectarea și promovarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale care a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, precum și prioritățile acesteia, cum ar fi gestionarea crizelor și instaurarea păcii; reafirmă faptul că instituirea și funcționarea SEAE trebuie să mențină drepturile de control democratic și bugetar ale Parlamentului European;

14.   constată că Tratatul de la Lisabona are implicații profunde pentru PESC prin reorganizarea responsabilităților administrative și invită, așadar, Consiliul și Comisia să se asigure că economiile de scară realizate în ceea ce privește structurile de sprijin conduc la o reducere a costurilor administrative;

15.   subliniază necesitatea de a stabili o mai mare claritate în cazul criteriilor de numire și evaluare ale reprezentanților speciali ai UE (RSUE), ținând cont, de asemenea, de necesitatea unei reprezentări suficiente a ambelor sexe; reamintește că Parlamentul nu dispune în prezent de niciun mijloc de a contesta mandatul individual al RSUE, deoarece creditele destinate exercitării unui astfel de mandat sunt incluse în linia bugetară 19 03 06 care acoperă toate mandatele RSUE; solicită, prin urmare, sporirea examinării și controlului parlamentar asupra numirilor și mandatelor RSUE; consideră că posturile relevante RSUE ar trebui eliminate treptat, iar funcțiile lor ar trebui asumate de șefii delegațiilor UE din fiecare țară, iar RSUE cu responsabilități regionale trebuie să coordoneze și să ofere consultanță politică șefilor delegațiilor UE sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante în țările respective, pentru a asigura o acțiune externă europeană coerentă și consecventă; subliniază că dublul mandat constituie, în acest sens, primul pas, dar nu singurul, care trebuie făcut pe calea creării economiilor de scară și a eficientizării PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să facă demersuri în vederea însărcinării reprezentanților speciali ai UE cu coordonarea și oferirea de consiliere politică și în cazul misiunilor PSAC, în limita domeniului lor de competență;

16.   solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să consulte comisiile relevante ale Parlamentului în procesul de numire a posturilor de conducere din SEAE, inclusiv în numirea reprezentanților speciali ai UE; își exprimă voința fermă de a invita anumiți reprezentanți speciali ai UE și șefi de delegație să se prezinte în fața comisiei cu ocazia numirii în funcție;

17.   remarcă faptul că Tratatul de la Lisabona include proceduri financiare noi pentru PESC, întărește dialogul dintre Consiliu și Parlament în domeniul PESC, introducând două dezbateri anuale cu Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant și detaliind rolul și responsabilitățile Parlamentului în ceea ce privește PSAC; solicită, așadar, revizuirea și extinderea acordurilor interinstituționale existente, cu implicarea Comisiei pentru afaceri externe, astfel încât să se asigure o implementare armonioasă și eficientă a procedurilor bugetare, de consultare și de control în cazul PESC și PSAC, precum și un acces mai bun la informațiile sensibile; atrage în mod deosebit atenția în acest sens asupra Acordului interinstituțional din 17 mai 2006, menționat mai sus, și asupra Acordului interinstituțional din 20 noiembrie 2002 între Parlamentul European și Consiliu referitor la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul securității și al politicii de apărare(5) ; își exprimă voința fermă de a-și exercita prerogativele bugetare și controlul democratic asupra PESC în legătură cu toate inovațiile instituționale, inclusiv mecanismele de finanțare a SEAE;

18.   ia act de faptul că Tratatul de la Lisabona extinde procedura de aviz conform la toate acordurile referitoare la domenii în care se aplică procedura legislativă ordinară și întărește dreptul Parlamentului de a fi informat în mod corespunzător de către Comisie în legătură cu stadiul negocierii de acorduri internaționale, în conformitate cu articolul 218 din TFUE; consideră, prin urmare, că ar trebui să se ia în considerare negocierea unui nou acord interinstituțional cu Parlamentul, astfel încât Parlamentul să dispună de o definiție concretă a participării sale la fiecare stadiu al negocierilor având drept obiectiv încheierea unui acord internațional;

19.   îndeamnă Consiliul miniștrilor afacerilor externe să decidă întotdeauna prin vot cu majoritate calificată în cazul în care noul tratat prevede astfel;

20.   consideră că articolul 42 alineatele (2) și (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, alături de articolul 10 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, fac caduce funcțiile reziduale ale Uniunii Europei Occidentale; solicită, așadar, statelor membre UE implicate să acționeze în conformitate cu Articolul XII din Tratatul de la Bruxelles și să notifice cu un an înainte intenția lor de a denunța acel tratat; reamintește că Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre ale UE au dreptul de monitorizare parlamentară a activităților PESC și PCSA;

Chestiuni de natură tematică din cadrul PESC

21.   continuă să fie preocupat de repetatele crize ale gazului de tipul crizei ruso-ucrainiene din ianuarie 2009, care a pus în lumină dependența energetică din ce în ce mai mare a UE de sursele de furnizare și de canalele de tranzit, a căror stabilitate este amenințată; subliniază, de asemenea, necesitatea de a preveni dependența energetică a UE de țările terțe, care slăbește independența politicii externe a UE; reamintește necesitatea urgentă de a aborda provocările energetice prin punerea în aplicare a unei politici externe energetice comune la nivelul Uniunii; solicită în acest sens Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să urmeze cu hotărâre recomandările Parlamentului în privința elaborării unei politici coerente și coordonate, în special prin promovarea coeziunii UE în dialogurile constructive cu furnizorii de energie, în special cu Rusia și cu țările de tranzit, prin sprijinirea priorităților energetice ale UE și prin apărarea intereselor comune ale statelor membre, utilizând o diplomație eficientă în domeniul energiei și mecanisme de reacție mai eficiente în situații de criză și, în cele din urmă, promovând diversificarea surselor de energie, utilizarea durabilă a energiei și dezvoltarea unor surse de energie regenerabile; subliniază că doar printr-o abordare comună la nivelul UE s-ar putea evita orice viitoare întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale a statelor membre și ar putea crește, în ansamblu, securitatea energetică a UE;

22.   salută semnarea acordului privind proiectul Nabucco; invită Comisia și Consiliul să depună eforturi în vederea implementării cu succes a acestui acord; subliniază importanța asigurării securității energetice a UE prin promovarea unui coridor sudic în ceea ce privește alimentarea cu țiței a Europei inclusiv prin Conducta Petrolieră Pan-Europeană Constanța – Trieste;

23.   crede că un număr semnificativ de amenințări și conflicte potențiale reprezintă consecința competiției din ce în ce mai mari asupra accesului și controlului resurselor naturale și de energie, și că, în consecință, UE ar trebui să formuleze în continuare politici de atenuare, de adaptare și de conservare a energiei în scopul abordării riscurilor de securitate provocate de degradarea mediului și schimbările climatice; consideră în această privință că UE trebuie să-și consolideze poziția de lider în guvernarea globală în chestiunile climatice, să poarte un dialog cu alți actori fundamentali, precum puterile în curs de afirmare (China, Brazilia, Rusia, India), precum și cu Statele Unite și țările în curs de dezvoltare, ținând seama de faptul că schimbările climatice au devenit un element-cheie în relațiile internaționale;

24.   își exprimă sprijinul pentru continuarea eforturilor Uniunii de a contribui activ și eficient la soluționarea problemelor mondiale, nu în ultimul rând prin consolidarea sistemului Organizației Națiunilor Unite și acordarea unei importanțe speciale consolidării Consiliului pentru Drepturile Omului și abolirii pedepsei cu moartea;

25.   remarcă importanța prevenirii și gestionării conflictelor, inclusiv a reabilitării și reconstrucției în perioadele post-criză; subliniază că este necesar ca UE să continue să dezvolte strategii preventive, să îmbunătățească mecanismele de alertă timpurie și să intensifice cooperarea cu organizațiile regionale, în conformitate cu Carta ONU;

26.   subliniază că dimensiunea externă prezintă o importanță determinantă pentru realizarea cu succes a unui spațiu european de libertate, securitate și justiție; reafirmă importanța unei gestionări metodice a migrației; în acest sens, salută adoptarea Programului de la Stockholm de către Consiliul European din decembrie 2009; consideră, de aceea, că este esențial să se asigure cooperarea atât cu țările de origine, cât și cu cele de tranzit, și să se încurajeze o atitudine de veritabilă cooperare prin aplicarea unei politici de condiționalitate pozitivă; subliniază necesitatea de a preveni imigrația ilegală prin promovarea dezvoltării locale în țările de origine, precum și necesitatea de a combate grupurile care sunt implicate în traficul de persoane; subliniază faptul că este necesar ca politica externă europeană să ia pe deplin în considerare dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție;

27.   subliniază necesitatea de a consolida capacitățile astfel încât să furnizeze o monitorizare mai bună a misiunilor civile și militare ale Uniunii și să permită învățarea unor lecții din modalitatea în care acestea se desfășoară, pentru a îmbunătăți planificarea și gestionarea misiunilor viitoare; subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări mai strategice a misiunilor PSAC; sugerează ca reuniunile comune de consultare să urmărească, de asemenea, evaluarea succeselor și lacunelor misiunilor încheiate pentru a contribui la dezvoltarea unei abordări de perspectivă pentru necesitățile care cuprind toate aspectele (finanțarea, punerea în aplicare, organizarea administrativă);

28.   îl invită pe Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, precum și Consiliul și statele membre, să asigure un echilibru dintre capacitățile civile și militare de planificare din cadrul Secretariatului Consiliului și să asigure un număr adecvat de angajați din domeniul justiției, al administrației civile, vamal și al medierii pentru a garanta că misiunile PSAC dispun de competențe corespunzătoare și suficiente;

29.   solicită, în acest sens, să se aloce resurse umane corespunzătoare componentei civile și îndeamnă statele membre să valorifice importanta posibilitate oferită de SEAE de utilizare în comun a resurselor disponibile în prezent pentru a dezvolta o capacitate coerentă, concretă și eficientă de planificare a gestiunii crizelor;

30.   invită statele membre să își dubleze eforturile pentru a găsi și utiliza un număr suficient de personal potrivit, calificat și echilibrat din punct de vedere al reprezentării sexelor, care să participe la acțiunile civile și militare ale PCSA din întreaga lume într-un cadru coerent și bine coordonat, inclusiv în zonele specifice cu riscuri mari, succesul misiunilor PCSA depinzând în mare măsură de abilitățile și cunoștințele unui personal bine pregătit; solicită, în acest sens, formarea comună a personalului misiunilor PSAC; sprijină pe deplin eforturile depuse în ceea ce privește elaborarea de orientări și schimbul celor mai bune practici în scopul îmbunătățirii cursurilor de formare comune pentru personal; își exprimă convingerea că o mai mare coerență și coeziune în ceea ce privește personalul de pe teren va îmbunătăți coordonarea misiunilor și va facilita, de asemenea, detașarea cetățenilor UE, ceea ce este de preferat, dintr-o perspectivă pur bugetară, față de recrutarea de agenți contractuali internaționali;

31.   invită Consiliul European și Comisia Europeană să asigure o angajare mai intensă a UE în negocierile multilaterale vizând reducerea importanței arsenalelor nucleare;

32.   reiterează necesitatea dezarmării și a unor garanții internaționale mai solide în materie de neproliferare; salută, în acest sens, Declarația comună din 4 decembrie 2009, prin care Președintele Statelor Unite ale Americii și Președintele Federației Ruse s-au angajat să coopereze în continuare după expirarea Tratatului de reducere a armelor strategice (START) și speră că semnarea și intrarea în vigoare a unui nou pact privind armele strategice vor avea loc cât mai rapid posibil; invită totodată UE și statele membre să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a asigura încheierea cu succes în mai 2010 a revizuirii Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare;

33.   subliniază că este foarte important ca obiectivele referitoare la egalitatea de gen, drepturile omului și buna guvernanță să fie pe deplin integrate în planificarea și desfășurarea tuturor misiunilor și operațiunilor PSAC, inclusiv a misiunilor de documentare, deoarece conștientizarea și înțelegerea componentei de gen contribuie la eficacitatea operațională și la conștientizarea diferitelor situații; salută în acest context numirea unui consilier pe probleme de gen la aproape toate misiunile PCSA; regretă că nu există nicio femeie printre cei 11 RSUE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să includă egalitatea de gen și abilitarea femeilor în mod sistematic în dialogul politic și în dezbaterile legate de politici, purtate de UE cu țările partenere;

34.   își exprimă aprecierea pentru rolul important jucat de apărătorii drepturilor omului la nivel mondial; salută călduros faptul că, la reuniunea sa din 8 decembrie 2009, Consiliul Afaceri Externe și-a anunțat angajamentul de a acorda sprijin apărătorilor drepturilor omului organizând reuniuni publice cu aceștia și asigurând vizibilitatea activităților lor;

35.   invită Consiliul să includă aspectele referitoare la drepturile omului și la buna guvernanță în mandatele RSUE și să numească consilieri specializați în aceste domenii în cadrul personalului RSUE;

Principalele priorități în zonele geografice

36.   recomandă ca UE să-și intensifice dialogul politic cu țările și regiunile terțe, în special cu partenerii săi strategici importanți, pentru a-și coordona cu aceștia pozițiile în cadrul organizațiilor internaționale, a susține și a promova democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului; reamintește, în acest sens, rolul important pe care îl are diplomația parlamentară, ca instrument suplimentar, în ceea ce privește relațiile Uniunii cu țările și regiunile terțe; consideră, prin urmare, că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă ar trebui ca, împreună cu serviciile pe care le are la dispoziție, printre care și RSUE, să colaboreze cu Parlamentul în elaborarea unor strategii comune privind țările și regiunile partenere și să fie disponibilă pentru prezentări orale și în scris adresate Parlamentului și referitoare la aspecte și vizite specifice;

37.   invită Consiliul, statele membre și pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să identifice în mod activ mijloace pașnice de soluționare a conflictelor internaționale și să consolideze mecanismele UE de prevenire a conflictelor;

Organizații internaționale

38.   subliniază rolul Organizației Națiunilor Unite în calitate de principal garant al păcii și securității internaționale și în calitate de cadru de maximă amplitudine pentru cooperarea multilaterală; consideră că o consolidare a guvernanței globale, a instituțiilor internaționale și a respectării dreptului internațional este de o importanță covârșitoare pentru un multilateralism eficient și că aceasta ar trebui, prin urmare, să reprezinte o prioritate strategică absolută pentru Uniune; consideră că instituțiile și statele membre ale UE ar trebui să-și continue eforturile de consolidare a cooperării și coordonării cu partenerii strategici cu influență la nivel mondial, în special în cadrul Națiunilor Unite; subliniază, în această privință, necesitatea unei abordări urgente a chestiunilor globale care prezintă motive comune de îngrijorare pentru Europa și stabilitatea mondială, precum terorismul, criminalitatea organizată, schimbările climatice, realizarea ODM-urilor și eradicarea sărăciei, gestionarea crizelor, prevenirea și soluționarea conflictelor, neproliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) și dezarmarea, gestionarea fluxurilor de migrație și promovarea drepturilor omului și a libertăților civile;

39.   consideră că este esențial ca delegațiile respective ale UE la sediile ONU din New York și Geneva să fie dotate în mod corespunzător cu mijloace și personal, astfel încât să poată pune în practică în mod credibil și eficient noile acorduri instituționale prevăzute de Tratatul de la Lisabona; prin urmare, ia act cu îngrijorare de o abordare în spiritul neutralității bugetare, ce vine în contradicție cu nevoia urgentă de a institui rapid și eficient prezența UE pe lângă ONU, pe durata fazei inițiale a punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona;

40.   consideră că OSCE constituie un cadru important pentru restabilirea încrederii și intensificarea cooperării dintre țările din Europa, Asia Centrală și America de Nord într-o serie de domenii, printre care se numără neproliferarea, dezarmarea, cooperarea economică și protecția și promovarea drepturilor omului și a statului de drept; sprijină, în consecință, consolidarea OSCE și în sensul deschiderii unei discuții privind ideea acordării personalității juridice;

41.   fără a aduce prejudicii obligațiilor internaționale ale UE în conformitate cu Carta ONU, consideră că UE și NATO ar trebui să dezvolte un parteneriat mai strâns și mai eficient, având în vedere evoluția progresivă a politicilor externe, de securitate și apărare ale UE, respectând în același timp autonomia decizională a celor două instituții; în acest sens, recomandă o revizuire a așa-numitelor acorduri „Berlin plus” și dezvoltarea unui dialog mai strategic privind interesele strategice comune și planurile de urgență; solicită insistent facilitarea cooperării practice pe teren la nivel militar sau civil, în special în cazul în care ambele organizații operează pe același teatru de misiuni; regretă în acest sens conflictul continuu dintre Turcia și Cipru, care subminează din ce în ce mai mult eficiența și credibilitatea atât ale UE, cât și ale NATO;

Relații transatlantice

42.   își reafirmă angajamentul față de parteneriatul transatlantic, ca element important și unul dintre principalii piloni ai acțiunii externe a UE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că UE acționează ca un partener coerent, activ, egal și totuși autonom al SUA în procesul de consolidare a securității și stabilității mondiale, prin promovarea păcii, a respectării drepturilor omului și a atingerii ODM-urilor, precum și prin adoptarea unei abordări comune a unor provocări la scară globală, cum ar fi proliferarea nucleară, terorismul, schimbările climatice și securitatea energetică; consideră că Tratatul de la Lisabona constituie o ocazie de bun augur pentru îmbunătățirea și reînnoirea cadrului relațiilor UE-SUA; o încurajează pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să depună eforturi în vederea consolidării mecanismelor instituționale UE-SUA, în conformitate cu rezoluțiile Parlamentului; subliniază că activitatea Consiliului economic transatlantic trebuie consolidată în scopul creării unei autentice piețe integrate transatlantice și că această piață ar trebui să ofere baza pentru un parteneriat transatlantic consolidat; sprijină cu fermitate Dialogul transatlantic al legislatorilor în efortul său complex de a crea o relație eficientă de la legislator la legislator între PE și Congresul SUA;

43.   solicită ambilor parteneri, UE și SUA, să încurajeze China, India, Rusia, Brazilia, precum și alte puteri emergente să poarte în comun răspunderea pentru ordinea mondială și pentru prevenirea și soluționarea pașnică a conflictelor, în conformitate cu dreptul internațional; insistă asupra faptului că, în timp ce UE și SUA ar trebui să furnizeze sprijin deplin dezvoltării economice și sociale a acestor țări pe baza unei cooperări echitabile, aceste țări ar trebui, de asemenea, să-și accepte responsabilitățile la nivel mondial, în special pentru combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă;

Balcanii de Vest

44.   subliniază că țările din Balcanii de Vest fac parte din procesul de extindere; consideră că stabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest, bazată pe statul de drept, ar trebui să rămână o prioritate absolută a acțiunii externe a UE și acordă, prin urmare, o importanță deosebită eforturilor ce vizează apropierea țărilor din acea regiune de UE, cu scopul comun al integrării europene, printre altele prin promovarea reformelor și consolidarea cooperării regionale și a reconcilierii interetnice pentru a întruni criteriile de la Copenhaga și a se pregăti pentru aderare; recomandă convocarea unei conferințe internaționale cu privire la viitorul Balcanilor de Vest, reunind țările din regiune și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a identifica și aborda provocările actuale cu care se confruntă regiunea;

45.   ia act cu satisfacție de situația din ce în ce mai pașnică și stabilă din Kosovo și de eforturile de clădire a unei societăți multietnice, fapt demonstrat de alegerile locale calme și disciplinate, organizate în 15 noiembrie 2009; este conștient că nu toate statele membre au recunoscut independența Kosovo; salută faptul că misiunea EULEX de sprijinire a statului de drept în Kosovo, care este cea mai importantă misiune civilă în cadrul PSAC a UE de până acum, lucrează la capacitatea operațională deplină bazată, pe abordarea neutră a ONU din punct de vedere al statutului; subliniază importanța misiunii în promovarea reconcilierii interetnice, a statului de drept, a ordinii publice și a securității pe întreg teritoriul Kosovo, prin asistența acordată instituțiilor, autorităților juridice și agențiilor de aplicare a legii din Kosovo, în progresele pe care acestea le fac în vederea sustenabilității și responsabilității; salută, în acest sens, decizia de deschidere a unui nou birou EU în nord; cu toate acestea, ia act de necesitatea de a mări numărul procurorilor care lucrează în cadrul EULEX și solicită statelor membre să pună la dispoziție personal suplimentar;

46.   încurajează Consiliul să își continue eforturile, cu sprijinul comunității internaționale, în vederea continuării dialogului cu liderii politici ai Bosniei și Herțegovinei (BiH), astfel încât să ajute această țară și populația sa să-și continue drumul spre integrarea europeană; ia act de eforturile diplomatice comune depuse de Președinția UE, Comisia Europeană și administrația SUA și recomandă continuarea negocierilor, ținând seama de acordurile anterioare încheiate de către politicienii din BiH; reamintește necesitatea de a-i implica mai intens pe parlamentari și societatea civilă în susținerea unei țări viabile;

Parteneriatul Estic, cooperarea de la Marea Neagră

47.   continuă să sprijine dezvoltarea parteneriatului estic cu vecinii europeni ai Uniunii, prin integrarea economică a acestora pe piața internă și prin intensificarea cooperării politice, economice și culturale; subliniază importanța furnizării unor proiecte credibile în acest parteneriat și a unor stimulente concrete pe termen mediu și lung pentru reformă, care ar consolida angajamentul societăților din țările partenere față de procesul de modernizare și integrare în UE; subliniază, în special, necesitatea îndepărtării treptate a tuturor obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor (inclusiv, eventual, eliminarea vizelor) și a consolidării cooperării în ceea ce privește toate aspectele referitoare la securitate și în special securitatea energetică; reiterează ideea potrivit căreia parteneriatului trebuie să îi fie puse la dispoziție resurse financiare adecvate; subliniază că este necesar să se asigure complementaritatea parteneriatului cu inițiativele regionale, în special cu Sinergia Mării Negre;

48.   reafirmă importanța pentru UE a unei cooperări regionale mai importante în vecinătatea de est, spirit în care UE va sprijini punerea în aplicare a unor proiecte orientate către rezultate, atât în cadrul Parteneriatului estic, cât și în Sinergia Mării Negre, în complementaritate deplină;

49.   invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare proiecte în cadrul Sinergiei Mării Negre; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte noi idei pentru o cooperare eficientă în zona Mării Negre;

50.   salută poziția proeuropeană a noului guvern al Republicii Moldova și își exprimă speranța că reformele interne vor fi accelerate în această țară, astfel încât să se realizeze integrarea economică, asocierea politică și armonizarea instituțională dintre Republica Moldova și UE; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice soluții multilaterale pentru a debloca situația din Transnistria;

51.   ia act de desfășurarea și rezultatul alegerilor prezidențiale din Ucraina; invită toate părțile să contribuie la stabilitatea politică, economică și socială necesară în Ucraina prin consolidarea eforturilor de reformă; încurajează țara să ajungă la o interoperabilitate mai mare cu Uniunea Europeană, consolidându-și astfel perspectiva europeană;

Rusia

52.   solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că abordarea de către UE a relațiilor cu Rusia, inclusiv în negocierile cu privire la un nou Acord de parteneriat și cooperare, este coerentă și motivată de un angajament față de valorile democrației, ale respectării drepturilor omului, ale statului de drept, inclusiv ale dreptului internațional; subliniază, în același timp, necesitatea unui parteneriat reînnoit cu Rusia, bazat pe respect reciproc și reciprocitate, în probleme de combatere a terorismului, securitate și furnizare a energiei, schimbări climatice, dezarmare, prevenire a conflictelor și neproliferare nucleară, precum și în ceea ce privește Iranul, Afganistanul și Orientul Mijlociu, având ca obiectiv consolidarea securității și a stabilității pe plan mondial; consideră că o cooperare în aceste privințe ar trebui să formeze baza pentru un nou acord UE-Rusia și prin urmare, așteaptă cu interes accelerarea progresului în negocierile curente cu privire la un nou acord cuprinzător care se așteaptă a intensifica considerabil relațiile UE-Rusia; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să coordoneze măsurile, faciliteze consultarea și să îmbunătățească comunicarea dintre statele membre cu privire la aspectele bilaterale care constituie preocupări comune cu Federația Rusă; subliniază că este necesar ca statele membre să își coordoneze relațiile cu Federația Rusă pe baza intereselor generale ale Uniunii și într-un mod care să reflecte și să promoveze în mod adecvat și coerent aceste interese;

Caucazul de Sud

53.   solicită Consiliului să insiste asupra implementării totale a acordului de încetare a focului între Federația Rusă și Georgia și îndeamnă UE să respecte principiul integrității teritoriale a Georgiei și pe cel al respectului față de minorități; salută reînnoirea mandatului misiunii de monitorizare a UE și îndeamnă Consiliul să garanteze că monitorilor UE li se asigură accesul deplin la toate zonele afectate de conflict, inclusiv regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, utilizând, în acest scop, instrumentele financiare ale UE pentru a asista populațiile din întreaga zonă de conflict; solicită UE ca, în ceea ce privește misiunea de anchetă internațională independentă referitoare la conflictul din Georgia, să țină cont de experiența trecută pentru a dezvolta mecanisme eficiente de prevenire a conflictelor, inclusiv prin promovarea contactelor umane;

54.   solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante intensificarea eforturilor UE în vederea prevenirii eficiente a conflictelor și a soluționării pașnice, în cadrul dreptului internațional, a conflictelor din Nagorno-Karabah și Transnistria și, în primul rând, a aceluia dintre Rusia și Georgia și regiunile separatiste ale acesteia, Osetia de Sud și Abhazia, dând un nou impuls negocierilor de la Geneva; subliniază posibilitatea periculoasă a unei răspândiri a conflictelor înghețate în regiune; în acest context, recomandă instituirea unei Conferințe pe teme de securitate și cooperare în Caucazul de Sud, care să reunească țările în cauză și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a dezvolta un Pact de stabilitate pentru Caucazul de Sud; salută recenta apropiere dintre guvernele Turciei și Armeniei și îndeamnă parlamentele respective să ratifice acordurile;

Orientul Mijlociu

55.   subliniază necesitatea ca negocierile privind procesul de pace să fie purtate pe o perioadă de timp limitată și într-un climat de încredere reciprocă; consideră că acestea trebuie să aibă drept obiectiv crearea unui stat palestinian independent, democratic și viabil în interiorul granițelor din 1967, care să coexiste alături de statul israelian într-un climat de pace și securitate, în cadrul unor frontiere recunoscute pe plan internațional și respectând toate rezoluțiile relevante ale Națiunilor Unite;

56.   invită UE, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2009, să își asume un rol politic mai activ în cadrul eforturilor ce au loc în prezent pe plan internațional și care vizează relansarea procesului de pace, rol ce ar corespunde angajamentului financiar al UE în sprijinirea unei redresări a economiei palestiniene și care să abordeze grava criză umanitară din Gaza; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să ia în considerare toate mijloacele de promovare a unei păci de lungă durată în regiune;

57.   salută decizia Consiliului de a extinde mandatul Misiunii de poliție a UE în teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS) până în decembrie 2010; consideră că este necesară o asistență mai consistentă în vederea instituirii statului de drept și a ameliorării capacității forțelor de ordine și solicită intensificarea eforturilor în această privință; ia act de decizia Consiliului de a extinde mandatul misiunii UE de asistență la frontieră în Rafah (EUBAM Rafah), precum și de hotărârea și disponibilitatea Consiliului de a reactiva această misiune; consideră că această hotărâre ar trebui să aibă drept consecință inițiative concrete de reinstituire a libertății de circulație în teritoriile palestiniene și de reactivare a Acordului privind accesul și circulația, negociat în 2005;

Uniunea pentru Mediterana

58.   consideră că este importantă intensificarea dialogului politic la toate nivelurile de către membrii Uniunii pentru Mediterana, pentru a depăși tensiunile ce au întârziat instituirea secretariatului cu sediul la Barcelona și promovarea unor proiecte concrete de interes social, economic și ecologic comun; își exprimă speranța că Uniunea pentru Mediterana ar putea să contribuie pozitiv la soluționarea conflictelor din Orientul Mijlociu, la apropierea dintre Turcia și Cipru, precum și la dezvoltarea democratică a statelor arabe;

59.   consideră că Uniunea pentru Mediterana ar putea contribui la reducerea tensiunilor din Orientul Mijlociu prin promovarea unor proiecte de cooperare concrete pentru întreaga regiune; totodată subliniază importanța extremă a măsurilor de consolidare a încrederii între palestinieni și israelieni, pentru o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu, care să permită funcționarea adecvată a acestei noi instituții;

60.   subliniază faptul că, din punctul de vedere al Uniunii Europene, copreședinția trebuie să fie compatibilă cu reprezentarea externă a UE, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; reamintește faptul că Tratatul de la Lisabona oferă UE o oportunitate de garantare a consecvenței, coerenței și continuității reprezentării sale în cadrul noilor instituții ale Uniunii pentru Mediterana;

Asia

61.   ia act de faptul că, după alegeri, Afganistanul intră într-o perioadă decisivă și critică, constituirea noului guvern în Kabul oferind ocazia elaborării unui nou program și a unui nou contract cu populația acestei țări;

62.   salută Planul de acțiune al Consiliului pentru consolidarea acțiunii UE în Afganistan și Pakistan, adoptat cu ocazia Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe, precum și declarația prin care își reafirmă disponibilitatea de a acorda asistență în confruntarea provocărilor din regiune, în cooperare cu țările interesate și partenerii internaționali, dar subliniază faptul că planul va rămâne doar în stadiul de plan în lipsa unui angajament clar din partea statelor membre ale UE de a contribui la punerea în aplicare a acestuia; solicită Consiliului, Comisiei și Președinției să întreprindă fără întârziere un efort concertat de punere în aplicare a planului; îndeamnă Consiliul să facă progrese rapide în ceea ce privește desfășurarea de personal în cadrul EUPOL, pentru a constitui forțe de ordine durabile și eficiente, capabile să confere un plus de securitate;

63.   recunoaște faptul că Pakistanul continuă să se confrunte cu provocări extrem de serioase și susține sprijinul ferm al UE pentru un guvern puternic, laic și civil al Pakistanului; subliniază rolul-cheie al Pakistanului în regiune și reafirmă faptul că un Pakistan stabil, democratic și prosper este esențial și în abordarea unor aspecte globale, cum ar fi combaterea terorismului, neproliferarea nucleară, combaterea traficului de narcotice și drepturile omului și încurajează ferm această țară să adopte o strategie cuprinzătoare de luptă împotriva terorismului și de abordare a principalelor cauze ale acestuia;

64.   susține angajamentul UE de a sprijini democrația într-un Irak unit, federal; subliniază faptul că sprijină angajamentul ferm și continuu al UE față de instituirea statului de drept în Irak și salută extinderea cu un an a mandatului EUJUST LEX și a activităților-pilot ale acesteia pe teritoriul irakian; așteaptă, în acest context, continuarea activităților planificate, în conformitate cu promisiunile Consiliului; solicită o interacțiune sporită, în special cu privire la aspectele economice, cu autoritățile guvernului regional kurd; invită Comisia să grăbească deschiderea propriilor sedii în Bagdad;

65.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evoluțiile politice din Iran și la frauda electorală masivă raportată în cursul alegerilor prezidențiale din iunie 2009, care a dat naștere celei mai mari mișcări de protest din istoria de 30 de ani a Republicii Islamice, în cadrul căreia continuă demonstrațiile și reprimarea violentă a acestora de către forțele de securitate; este foarte preocupat nu doar de arestările, tortura și asasinarea opozanților politici, dar și de impasul continuu în negocierile cu privire la programul nuclear al Iranului și invită guvernul iranian să intre în negocieri serioase referitoare la problema nucleară; regretă că vizita din ianuarie 2010 a delegației pentru relațiile cu Iran a Parlamentului European a fost anulată de autoritățile iraniene și își exprimă solidaritatea cu acei iranieni care, riscându-și viața, continuă să solicite în mod public respectarea drepturilor omului și mai multe libertăți democratice în Iran; condamnă eforturile Iranului de a bloca libertatea de informare prin obstrucționarea transmisiunilor străine și a Internetului; invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere sancțiuni împotriva acelor membri ai administrației și ai serviciilor de securitate care sunt responsabili pentru încălcările larg răspândite ale drepturilor omului și să conceapă măsuri pentru a sprijini manifestanții la „Mișcarea verde”, aflați într-o situație dificilă, care suferă persecuții și/sau exilul;

66.   ia act de faptul că relațiile economice UE - China au cunoscut un progres constant și că au crescut în număr și în amploare contactele interpersonale; rămâne însă serios îngrijorat de lipsa de disponibilitate din partea autorităților chineze în ceea ce privește contracararea numeroaselor încălcări ale drepturilor omului și garantarea unor drepturi și libertăți fundamentale pentru populație;

67.   dorește dezvoltarea unei relații strategice între UE și China și își declară intenția de a analiza modalități posibile de consolidare a relațiilor în ceea ce privește problemele de interes reciproc care depășesc sectoarele economic și comercial;

68.   salută eforturile întreprinse atât de Taipei, cât și de Beijing pentru a îmbunătăți relațiile de ambele părți ale strâmtorii Taiwan, fapt care contribuie la o consolidare a stabilității și securității în Asia de Est, și încurajează ambele părți să intensifice în continuare dialogul, cooperarea practică și procesul de construire a încrederii; salută declarația Consiliului din 8 mai 2009, care reafirmă sprijinul său pentru participarea Taiwanului la OMS; sprijină cu fermitate participarea Taiwanului drept observator în cadrul organizațiilor și activităților internaționale relevante, precum OACI și CCONUSC, având în vedere faptul că participarea Taiwanului este importantă pentru interesele UE și cele mondiale;

69.   își reafirmă sprijinul puternic pentru consolidarea relației strategice dintre UE și India și pentru explorarea unor modalități suplimentare de consolidare a acestei relații în domenii de interes reciproc din sectorul economic, politic, de securitate și comercial;

70.   recunoaște rolul din ce în ce mai mare al ASEAN ca motor al stabilității și prosperității regionale; consideră că există un mare potențial de colaborare între Uniune și ASEAN, ambele fiind implicate în integrarea regională; ia act de faptul că este necesară o intensificare a relațiilor economice și comerciale dintre Uniune și ASEAN pentru a contribui la consolidarea relațiilor generale dintre cele două regiuni și pentru a încuraja realizarea unor noi progrese în domeniul cooperării politice și al securității, al promovării democrației și drepturilor omului, în domeniul energiei și al mediului, în domeniul socio-cultural, precum și în domeniul cooperării și dezvoltării;

Africa

71.   ia act cu satisfacție de faptul că operațiunea EUNAVFOR Atalanta contribuie în continuare cu succes la securitatea maritimă din largul coastelor Somaliei, protejând navele afretate care livrează în cadrul Programului alimentar mondial ajutoare alimentare către Somalia, navele care livrează încărcături deosebit de importante pentru operațiunea Uniunii Africane de sprijinire a păcii în Somalia și alte nave vulnerabile; salută decizia Consiliului de a prelungi mandatul operațiunii până la 12 decembrie 2010; își exprimă sprijinul pentru lansarea unei operațiuni de gestionare a crizei pentru a contribui la formarea forțelor naționale de securitate ale guvernului federal somalez de tranziție; subliniază necesitatea de a integra forțele de securitate antrenate în structurile de stat și de comandă pentru ca, în momentul reîntoarcerii, să nu se întoarcă împotriva guvernului pe care trebuie să-l protejeze;

America Latină

72.   reamintește propunerile făcute în rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global și o strategie comună pentru relațiile dintre UE și America Latină(6) , reiterate ulterior în rezoluțiile din 27 aprilie 2006(7) și 24 aprilie 2008(8) , adoptate în perspectiva summiturilor UE - America Latină de la Viena și Lima, în vederea adoptării unei Carte Euro-Latino-americane pentru pace și securitate, care, bazându-se pe Carta ONU, să permită acțiuni și inițiative comune politice, strategice și în domeniul securității; solicită Consiliului și Comisiei să ia măsuri în vederea îndeplinirii acestui obiectiv ambițios și să sprijine această propunere cu ocazia următorului summit UE - America Latină, care va avea loc la Madrid în mai 2010;

73.   consideră că negocierile privind Acordul de asociere cu țările din America Centrală precum și progresul în vederea reînnoirii negocierilor cu privire la Acordul de asociere cu Mercosur constituie subiecte prioritare; observă că au fost încheiate negocierile cu privire la Acordul multilateral cu țările din Comunitatea Țărilor Andine; se va strădui să finalizeze cu atenția cuvenită procedura de ratificare parlamentară a acestor acorduri pentru a asigura impactul pozitiv al acestora asupra tuturor aspectelor de interes reciproc;

o
o   o

74.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării parlamentare a NATO, Președintelui în exercițiu al OSCE, Președintelui Adunării parlamentare a OSCE, Președintelui Adunării Parlamentare a UEO, Președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0254 .
(3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0074 .
(4) Texte adoptate, P7_TA(2009)0057 .
(5) JO C 298, 30.11.2002, p. 1.
(6) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569.
(7) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2008)0177 .


Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate şi a politicii de securitate şi apărare comune
DOC 179k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare (2009/2198(INI) )
P7_TA(2010)0061 A7-0026/2010

Parlamentul European,

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocoalele 10 și 11,

–   având în vedere strategia europeană de securitate (SES), intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere raportul privind implementarea SES, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, adoptat de Consiliul European la 12 decembrie 2008,

–   având în vedere rapoartele Președinției Consiliului Uniunii Europene privind politica europeană de securitate și apărare (PESA) din 9 decembrie 2008 și 16 iunie 2009,

–   având în vedere concluziile PESA și „Declarația privind cei zece ani ai PESA: provocări și oportunități”, adoptate de Consiliu la 17 noiembrie 2009,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare pe această temă, în special cea din 14 aprilie 2005 privind strategia europeană de securitate(1) , cea din 16 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate în cadrul PESA(2) , cea din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și PESA(3) și cea din 19 februarie 2009 privind strategia europeană de securitate și PESA(4) ,

–   reamintește rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind rolul NATO în arhitectura de securitate a UE(5) ;

–   având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la o soluție politică a problemei pirateriei din largul coastelor Somaliei(6) ;

–   având în vedere schimbul de scrisori dintre Uniunea Europeană și guvernele Keniei și Republicii Seychelles privind transferarea în aceste țări a persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate de EUNAVFOR în teatrul de operațiuni;

–   având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2009 privind aspectele instituționale legate de serviciul european pentru acțiune externă(7) ,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0026/2010 ),

Strategia europeană de securitate: o abordare cuprinzătoare

1.   amintește că strategia europeană de securitate (SES) și raportul privind implementarea acesteia subliniază principalele amenințări și provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în ceea ce privește:

   proliferarea armelor de distrugere în masă,
   terorismul și criminalitatea organizată,
   conflictele regionale,
   eșecul statal,
   pirateria maritimă,
   armele de calibru mic și armamentul ușor, munițiile cu dispersie și minele terestre,
   securitatea energetică,
   impactul schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale,
   securitatea informatică,
   sărăcia;

2.   subliniază că, prin politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea acționează în sensul soluționării provocărilor și amenințărilor identificate în cadrul SES, contribuind, astfel, la îmbunătățirea securității cetățenilor europeni;

3.   subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și apărare puternică și eficientă, pentru a menține pacea, a preveni conflictele și a proteja securitatea internațională, pentru a proteja securitatea cetățenilor săi și a celor cărora le sunt destinate misiunile PSAC, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și a-și afirma valorile fundamentale, aducându-și contribuția la un multilateralism eficient în sprijinul dreptului internațional și al promovării respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, în conformitate cu obiectivele enunțate la articolul 21 alineatul (2) litera (e) din TUE, cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, cu principiile enunțate în Actul final de la Helsinki și cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele referitoare la frontierele externe;

4.   subliniază că responsabilitatea menținerii păcii și securității în lume îi incumbă, în primul rând, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și reiterează necesitatea reformării Organizației Națiunilor Unite, pentru ca aceasta să dobândească o mai mare capacitate de exercitare a funcțiunilor sale și de soluționare efectivă a provocărilor și amenințărilor globale;

5.   recunoaște necesitatea ca Uniunea să urmărească realizarea acestor obiective prin îmbunătățirea propriei sale capacități instituționale de a răspunde la aceste provocări și prin cooperare multilaterală cu și în cadrul organizațiilor internaționale, în special al Organizației Națiunilor Unite, și regionale, în special al OSCE și al Uniunii Africane, cu respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite;

6.   își reafirmă susținerea pentru eforturile depuse de Uniune în scopul soluționării acestor amenințări și provocări prin elaborarea unei abordări cuprinzătoare și proactive, care să potențeze sinergic diferitele mijloace de acțiune – atât civile, cât și militare – de care dispun Uniunea și statele membre ale acesteia: prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, asistența financiară și cooperarea pentru dezvoltare, politicile sociale și ambientale, instrumentele proprii diplomației și politicii comerciale, precum și extinderea; subliniază că o astfel de coordonare a mijloacelor civile și militare conferă o reală plus-valoare activității de gestionare a crizelor desfășurate de Uniune;

7.   invită statele membre, în acest context, să-și coordoneze mai eficient strategiile și mijloacele naționale cu cele ale Uniunii, pentru asigurarea coerenței, a eficacității, a unui impact și a unei vizibilități crescute pe teren;

8.   susține, în legătură cu măsurile de combatere a terorismului, continuarea abordării bazate pe strategia UE de luptă împotriva terorismului și pe strategia UE de combatere a radicalizării și a recrutării, în special în ceea ce privește utilizarea internetului în scopuri teroriste și de radicalizare; propune stimularea dezbaterilor pe tema protecției și a promovării drepturilor omului, acordându-se o atenție deosebită victimelor;

9.   recunoaște că securitatea energetică este primordială pentru funcționarea statelor membre ale UE și, în consecință, încurajează statele membre să colaboreze îndeaproape în ceea ce privește această componentă a politicii de securitate;

10.   salută eforturile statelor membre de contracarare a amenințărilor informatice; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte o analiză a provocărilor de natură informatică și măsuri care să permită un răspuns eficient și coordonat la astfel de provocări pe baza celor mai bune practici, având ca rezultat o viitoare strategie europeană în materie de securitate informatică;

11.   își reiterează recomandarea ca SES să fie supusă unei revizuiri de rutină la fiecare cinci ani, la începutul fiecărei noi legislaturi parlamentare, cu consultarea cuvenită, în prealabil, a Parlamentului European;

12.   subliniază că o Carte albă, care să permită o largă dezbatere publică, ar crește vizibilitatea PSAC și ar întări cooperarea în materie de securitate și apărare printr-o definire mai precisă a intereselor și obiectivelor de securitate și apărare ale Uniunii în raport cu mijloacele și resursele disponibile și, în consecință, ar determina creșterea eficienței și a caracterului concret al implementării SES, precum și a planificării și desfășurării operațiunilor Uniunii de gestionare a crizelor;

Tratatul de la Lisabona și structurile politicii de securitate și apărare comune

13.   invită Consiliul să inițieze în 2010 o amplă dezbatere cu Parlamentul European și parlamentele naționale pe tema aplicării noilor dispoziții ale tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC, inclusiv:

   (a) clauza de asistență reciprocă în caz de agresiune armată pe teritoriul unui stat membru,
   (b) clauza de solidaritate în caz de atac terorist sau catastrofă naturală sau provocată de om;
   (c) crearea postului de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate, combinată cu înființarea unui serviciu european pentru acțiune externă (SEAE), care incorporează, în mod cuprinzător, structurile de prevenire a conflictelor, structurile civile/militare de gestionare a crizelor și de consolidare a păcii,
   (d) extinderea sferei PSAC,
   (e) cooperarea structurată permanentă pentru acele state membre care îndeplinesc criterii mai stricte în termeni de capabilitate militară și care și-au asumat angajamente ce incumbă mai multe obligații în ceea ce privește pregătirea misiunilor celor mai dificile, precum și proceduri de cooperare consolidată,
   (f) crearea unui fond de lansare pentru activitățile de pregătire a operațiunilor;

14.   invită statele Uniunii Europene care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) ca, după introducerea unei clauze de asistență reciprocă, astfel cum a fost formulată la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să anuleze Tratatul modificat de la Bruxelles din 1954, inclusiv Adunarea Parlamentară a UEO;

15.   invită Consiliul ca, după introducerea unei clauze de solidaritate în noul tratat, să redeschidă dezbaterea asupra înființării unei forțe europene de protecție civilă, printre altele pe baza raportului Barnier din mai 2006, care să pună în comun mijloacele statelor membre pentru a oferi o soluție colectivă eficientă în caz de catastrofă naturală sau provocată de om; consideră că componenta militară a PSAC ar trebui să permită și o reacție în caz de riscuri civile;

16.   subliniază, în lumina progreselor permise de Tratatul de la Lisabona în domeniul PSAC, legitimitatea și utilitatea creării unui Consiliu de apărare în cadrul Consiliului Afaceri externe, care să fie format din miniștrii apărării și prezidat de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, și care să aibă un rol specific în accelerarea cooperării și armonizarea și integrarea capabilităților militare;

17.   consideră că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă trebuie să acționeze imediat în direcția creșterii coerenței diferitelor politici externe ale Uniunii și că această coerență trebuie să se reflecte pe teren prin intermediul reprezentanților speciali/șefilor de delegație aflați în subordinea acesteia, investiți cu autoritatea necesară în raport cu părțile interesate și comunitatea internațională;

18.   susține înființarea unei direcții de gestionare a crizelor și planificare civilă și militară (Crisis Management and Planning Directorate - CMPD), care să aibă drept sarcină gestionarea crizelor și, la nivel strategic, planificarea operațiunilor civile și militare ale Uniunii și participarea la dezvoltarea PSAC, în special în ceea ce privește capacitățile civile și militare; regretă, cu toate acestea, întârzierile considerabile în crearea acestei noi structuri; solicită o coordonare strânsă în cadrul SEAE între, pe de o parte, CMPD și celelalte structuri PSAC, iar pe de altă parte platforma de criză și celelalte servicii competente ale Comisiei, care ar trebui să fie incluse în SEAE, în scopul consolidării unei capacități de planificare strategică coordonată, în vederea elaborării unei abordări europene cuprinzătoare;

19.   solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, Consiliului și statelor membre să surmonteze dezechilibrul dintre capacitățile de planificare civilă și militară și să asigure în cadrul misiunilor PSAC o expertiză adecvată și suficientă în materie de justiție, administrație civilă, vămi și mediere;

20.   pledează din nou în favoarea creării unui centru permanent de operațiuni al Uniunii, plasat sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante, care să aibă ca misiune planificarea operațională și desfășurarea de operațiuni militare; solicită încadrarea acestui centru de operațiuni în SEAE; subliniază că actualul sistem, cu șapte state majore, determină o scădere a eficienței și a reactivității, precum și costuri considerabile, și că este necesar un interlocutor permanent în domeniul militar pentru coordonarea civilă și militară pe teren; consideră că centrul de operațiuni permanent ar putea fi, prin urmare, clasificat ca o formă de capacitate militară de planificare și desfășurare și ar putea fi situat în același loc ca și Capabilitatea civilă de planificare și conducere (Civilian Planning and Conduct Capability - CPCC), pentru a face posibile sinergiile indispensabile unei coordonări civile și militare eficiente; reiterează faptul că centrul de operațiuni UE ar facilita cooperarea cu NATO, fără a compromite autonomia decizională a ambelor organizații;

21.   insistă asupra nevoii de a crea o cooperare structurată permanentă, pe baza unor criterii cât mai integratoare, ceea ce ar trebui să permită un angajament mai puternic al statelor membre în cadrul PSAC;

22.   subliniază că progresele din sfera PESC și dezvoltarea acesteia trebuie să respecte pe deplin și să nu submineze neutralitatea și nealinierea unora dintre statele membre ale UE;

23.   insistă asupra importanței acestor reforme pentru a satisface nivelul obiectivelor fixate pentru PSAC, care a fost reconfirmat în decembrie 2008 și aprobat de către Consiliul European, precum și pentru a crește eficiența și valoarea adăugată a PSAC într-un context în care acest instrument este din ce în ce mai solicitat;

Operațiuni militare și misiuni civile

24.   salută realizările PESA/PSAC cu ocazia celei de-a zecea aniversări a acesteia și amintește că Uniunea lansează operațiuni civile și militare în cadrul PSAC cu scopul de a contracara amenințările asupra securității internaționale și europene; ia act de faptul că majoritatea acestor misiuni s-au desfășurat în domeniul gestionării civile a crizelor; felicită pe cei aproximativ 70 000 de membri ai personalului care au participat la cele 23 de misiuni și operațiuni PESA (în curs sau încheiate); îl felicită pe dl Javier Solana, până în prezent Secretar General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării PESA; invită, din nou, statele membre să definească criteriile pentru desfășurarea misiunilor din cadrul PESA și să țină seama de aspectele care fac obiectul „clauzelor restrictive” naționale;

Somalia – Cornul Africii

25.   salută contribuția încununată cu succes a operațiunii navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR Somalia - operațiunea Atalanta) la lupta împotriva pirateriei în golful Aden și în largul coastei somaleze pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare tuturor persoanelor în nevoie din acea țară; subliniază că Atalanta s-a impus ca actor central în lupta contra pirateriei, printre altele prin intermediul Centrului de securitate maritimă - Cornul Africii, salută decizia Consiliului de a prelungi operațiunea cu încă un an, până în decembrie 2010 și ia act de extinderea mandatului acesteia, care răspunde unui interes direct al Uniunii în materie de securitate (securitatea cetățenilor, securitatea furnizărilor, protecția navelor vulnerabile), precum și unei urgențe umanitare și operaționale [(însoțirea navelor trimise în cadrul Programului alimentar mondial, care transportă produse alimentare destinate populației somaleze și a navelor care transportă asistența logistică pentru misiunea de observare militară a Uniunii Africane în Somalia (AMISOM)]; apreciază, în același timp, contribuția sa la consolidarea cooperării navale în Europa și dezvoltarea în continuare a dimensiunii maritime a PSAC; salută, de asemenea, participarea țărilor terțe (Norvegia, Croația și Muntenegru) la această operațiune și buna cooperare cu celelalte forțe navale prezente în regiune, în special în cadrul procesului SHADE (Shared Awareness and Deconfliction); regretă, totodată, dificultățile persistente în ceea ce privește judecarea persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate în teatrul de operațiuni, care subminează credibilitatea eforturilor internaționale de combatere a pirateriei;

26.   subliniază necesitatea de a trata cauzele fenomenului pirateriei, care își are originea în instabilitatea și sărăcia predominante în Somalia, și consideră, de aceea, că Uniunea ar trebui să sprijine Guvernul federal de tranziție (GFT) prin măsuri menite să reinstaureze securitatea, stabilitatea politică, statul de drept și să favorizeze dezvoltarea sustenabilă, în parteneriat cu Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite și să dezvolte o strategie comună, în vederea inițierii unui proces regional de pace;

27.   cere ca UE să abordeze problema Somaliei ținând seama de faptul numai un exercițiu de edificare a statului pe scară largă și pe termen îndelungat, care să depășească, și ca nivel și ca întindere, constituirea forțelor de securitate ale GFT, va contribui în mod sustenabil la pacea și securitatea din această țară; în consecință, solicită Consiliului și Comisiei să propună pentru Somalia o strategie UE globală comună ambițioasă;

28.   subliniază în mod special necesitatea de a acționa urgent în sprijinul GFT, pentru a-l ajuta să-și extindă controlul asupra teritoriului somalez; salută, în acest scop, faptul că Consiliul a fost de acord, la 25 ianuarie 2010, cu constituirea unei misiuni militare PSAC (misiunea de pregătire a UE, EUTM Somalia), pentru a contribui la pregătirea forțelor de securitate somaleze în Uganda, în strânsă coordonare cu partenerii UE, incluzând GFT, Uganda, Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite și Statele Unite; invită Înalta Reprezentantă să informeze și să se consulte cu Parlamentul European în acest sens;

29.   subliniază, de asemenea, importanța consolidării capacităților de supraveghere maritimă în regiune, în special prin formarea și coordonarea în rețea a pazei de coastă a țărilor din regiune, și consideră că Uniunea trebuie să participe la aceste eforturi, susținând Codul de conduită de la Djibouti și planul de aplicare a acestuia dezvoltat de organizația Maritimă Internațională, asupra cărora s-a ajuns la un acord între statele din regiune (centrul de schimb de informații din Yemen și centrul de antrenament al personalului de navigare din Djibouti);

30.   referitor la situația din Yemen, reamintește rezoluția sa din 10 februarie 2010 și invită Comisia și Consiliul, împreună cu partenerii internaționali, inclusiv vecinii Yemenului, să sprijine guvernul prin intermediul unei abordări cuprinzătoare care să includă reforma sectorului de securitate, lupta împotriva terorismului, precum și dialogul politic, asistența umanitară și economică și educația.

Afganistanul și Pakistanul

31.   reamintește importanța stabilizării situației în materie de securitate și a celei politice în Afganistan și în Pakistan pentru contracararea amenințărilor la adresa securității europenilor (terorism, trafic de droguri, proliferarea armelor de distrugere în masă) și, în acest sens, salută planul de acțiune al Uniunii pentru Afganistan și Pakistan, adoptat la 27 octombrie 2009 de către Consiliu; reiterează necesitatea unei abordări cuprinzătoare a acestor chestiuni, asociind mai strâns securitatea cu dezvoltarea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, precum și cu aspectele legate de gen; invită, în consecință, Consiliul și Comisia să se îndrepte cu pași mai concreți în această direcție, inclusiv prin mărirea contribuției UE și printr-o mai bună integrare a acțiunilor sale, ale statelor membre și ale comunității internaționale;

32.   consideră că întărirea capacităților instituționale și administrative ale statului afgan, în special a sistemului judiciar și a organelor de instituire a ordinii de drept - în afară de poliție - trebuie să constituie o prioritate a punerii în practică a unei noi strategii europene;

33.   îndeamnă Consiliul și Comisia să crească în mod semnificativ resursele destinate misiunilor civile în Afganistan, pentru a face ca prioritatea civilă a UE să fie credibilă și mai vizibilă în ochii afganilor și ai partenerilor internaționali; subliniază necesitatea constituirii unei poliții civile eficace și de încredere pentru instaurarea statului de drept în Afganistan și felicită misiunea EUPOL Afganistan pentru activitatea depusă; solicită Consiliului să remedieze de urgență actuala insuficiență de personal din cadrul misiunii EUPOL și să asigure misiunii locuințe suplimentare și sprijin logistic adecvat pentru a facilita desfășurarea acesteia în provincii; face apel la NATO în vederea unei colaborări mai strânse cu această misiune și a coordonării acțiunilor sale în domeniul poliției cu cele ale EUPOL, sub egida Comitetului internațional de coordonare a poliției (IPCB);

34.   susține propunerea Consiliului de a examina posibilitatea unei misiuni de asistență în Pakistan pentru reforme în domeniul securității și construirea unei capacități de combatere a terorismului, care să ajute această țară să definească o strategie antiterorism, incluzând totodată și un dialog asupra statului de drept și a drepturilor omului;

Balcanii

35.   salută desfășurarea reușită a misiunii EULEX Kosovo pe întreg teritoriul acestuia și insistă asupra importanței tuturor misiunilor (poliție, justiție, vamă) pentru continuarea fără obstacole a operațiunilor pe tot teritoriul Kosovo, inclusiv în nord;

36.   salută, în această privință, semnarea acordului de cooperare polițienească dintre EULEX Kosovo și Serbia și amintește natura strict tehnică a acestui protocol, menit să favorizeze lupta împotriva criminalității organizate;

37.   condamnă toate acțiunile ostile împotriva EULEX Kosovo, a cărui misiune este să acționeze, împreună cu autoritățile din Kosovo, în vederea instituirii și consolidării statului de drept, și aceasta în favoarea tuturor comunităților din Kosovo;

38.   solicită Consiliului să ia în considerare o posibilă desfășurare a unei operațiuni militare a PCSA pentru a prelua rolul KFOR;

39.   în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, constată că, în pofida dificultăților politice încă prezente, situația securității rămâne relativ calmă și stabilă, și subliniază contribuția operațiunii militare a Uniunii (EUFOR Althea) în domeniu; susține decizia Consiliului de a reorienta activitățile Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (EUPOL) către combaterea criminalității organizate și a corupției și subliniază necesitatea unei abordări globale a sectorului statului de drept (poliție – justiție – închisori); încurajează Consiliul să ia rapid o decizie în favoarea evoluției operațiunii militare EUFOR Althea, concentrate asupra formării forțelor armate bosniace; regretă lipsa unei decizii politice concertate asupra dispozitivului internațional în Bosnia și Herțegovina, ceea ce a determinat retragerea unilaterală a unor state participante la această forță și a riscat o scădere a credibilității și coerenței acțiunii europene în Bosnia și Herțegovina; reamintește Consiliului să mențină posibilitatea aderării la UE, astfel cum s-a stabilit la Salonic în 2003;

Caucazul

40.   reamintește rolul hotărâtor pe care îl poate avea Uniunea în evitarea unei escaladări a conflictului între Georgia și Rusia, inter alia prin trimiterea rapidă a unei misiuni de observare care să monitorizeze punerea în aplicare a acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; regretă că Federația Rusă nu și-a îndeplinit până în prezent angajamentele asumate în legătură cu aceste acorduri, ; subliniază că rolul misiunii de observare a Uniunii în Georgia este și mai important după retragerea misiunilor OSCE și Organizației Națiunilor Unite;

41.   susține prelungirea cu un an a misiunii și solicită consolidarea capacității sale de observare, inclusiv a echipamentelor tehnice; consideră că este regretabil faptul că personalul misiunii a fost împiedicat de forțele ruse și cele locale să viziteze regiunile separatiste Oseția de Sud și Abhazia;

Orientul Mijlociu

42.   consideră că Uniunea trebuie să-și intensifice acțiunile în teritoriile palestiniene; salută munca depusă de misiunea de poliție EUPOL COPPS și invită Consiliul să ia în considerare consolidarea acestei misiuni și să propună o nouă modalitate de menținere și eficientizare a misiunii de asistență la postul de frontieră Rafah (EUBAM Rafah) și de atenuare a crizei umanitare dramatice din Fâșia Gaza;

43.   în privința misiunii EUJUST LEX în Irak, susține efectuarea progresivă a unor activități pe teritoriul irakian, în funcție de situația în materie de securitate de la fața locului;

Africa Subsahariană

44.   recunoaște necesitatea implicării Uniunii în reforma sectorului de securitate din unele țări africane precum Republica Democratică Congo și Guineea-Bissau și invită Consiliul să își bazeze acțiunile pe o abordare globală a reformei sectorului de securitate (RSS) și să evalueze în mod regulat eficiența și impactul acestor misiuni;

Haiti

45.   subliniază, în ceea ce privește situația din Haiti, importanța coordonării măsurilor europene de sprijin; salută, în acest context, contribuția colectivă a UE de cel puțin 300 de membri ai personalului de poliție pentru consolidarea temporară a capacității polițienești a misiunii de stabilizare a ONU în Haiti (MINUSTAH), precum și decizia Consiliului de a înființa o celulă la Bruxelles (EUCO Haiti) de coordonare a contribuțiilor în active militare și de securitate ale statelor membre, pentru a satisface necesitățile identificate de ONU, suplimentând, prin aceasta, Centrul de monitorizare și informare (MIC); regretă, cu toate acestea, lipsa de coordonare de pe teren, în Haiti, dintre statele membre și Uniunea Europeană; Invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să conducă eforturile europene în această zonă;

Învățămintele trase

46.   subliniază importanța proceselor prin care s-au tras învățăminte asupra operațiunilor UE și solicită Consiliului să ia în considerare un mecanism care să-i permită asocierea la aceste procese; dorește, în acest sens, să fie informat cu privire la primul raport anual referitor la eforturile de a identifica învățămintele trase din misiunile civile și a acționa în consecință; îndeamnă Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să inițieze un audit integral și transparent al misiunilor PESA/PSAC din trecut și din prezent, în vederea identificării punctelor lor tari și slabe;

47.   salută tranziția reușită a operațiunii UE în Ciad și în Republica Centrafricană (operațiunea EUFOR Ciad/RCA) către misiunea Organizației Națiunilor Unite în aceste două țări (MINURCAT) și dorește să fie informat cu privire la procesul actual prin care se trag învățăminte, în special în ceea ce privește modul în care pot fi evitate, în cadrul misiunilor viitoare, deficiențele și problemele actuale legate de cooperarea practică cu Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană;

Politica în materie de exerciții

48.   subliniază că planificarea și desfășurarea exercițiilor UE din cadrul PSAC, ca parte a unei politici mai ambițioase a UE în materie de exerciții, incluzând posibilitatea ca UE să desfășoare exerciții reale (LIVEX), ar contribui în mare măsură la o coordonare mai eficace a capacităților statelor membre, promovând un nivel mai ridicat de interoperabilitate și schimb de experiență;

Integrarea aspectelor privind genul și drepturile omului
49. reamintește importanța soluționării sistematice a aspectelor legate de drepturile omului și de gen în toate fazele operațiunilor PSAC, atât în cursul celor de planificare, cât și în cursul celor de implementare; solicită să se ia în considerare Rezoluțiile 1325 (2000) și 1889 (2009) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea atât în cadrul formării personalului, cât și în timpul operațiunilor, precum și asigurarea unui număr mai mare de femei în personalul trimis să participe la operațiuni; recomandă consolidarea formării personalului în domeniul drepturilor omului, precum și a cunoștințelor acestora cu privire la societatea civilă;
Neproliferarea și dezarmarea

50.   salută Rezoluția 1887 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU și sprijină pe deplin apelurile sale privind încetarea proliferării armelor nucleare și eforturile susținute în vederea dezarmării, sub un control internațional strict și eficient; invită statele membre să formuleze o poziție comună puternică pentru Conferința de revizuire din 2010 a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) și reamintește recomandarea sa adresată Consiliului la 24 aprilie 2009 privind neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare(8) , subliniind necesitatea de a continua consolidarea celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea civilă a energiei nucleare; solicită, de asemenea, ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT);

51.   subliniază importanța dezvoltării unui sistem internațional de furnizare sigură și garantată a combustibilului nuclear (și anume o bancă internațională de combustibil nuclear sub controlul AIEA) și mecanisme pentru o mai bună punere în aplicare a așa-numitei clauze privind ADM, care face parte din acordurile de cooperare ale UE cu țările terțe;

52.   salută declarațiile și obiectivele prezentate de noua administrație americană și angajamentul acesteia în vederea progresului dezarmării nucleare și solicită o cooperare strânsă UE-SUA pentru promovarea neproliferării armelor nucleare; invită cele două puteri nucleare europene să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament și să propună noi măsuri pentru îndeplinirea sa; salută, în același timp, angajamentul Federației Ruse și al Statelor Unite ale Americii de a continua negocierile pentru încheierea unui nou acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive (START I), care a expirat în decembrie 2009; așteaptă cu nerăbdare obținerea, cât mai curând posibil, a unor rezultate tangibile în acest sens;

53.   ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 privind retragerea armelor nucleare americane din Germania în contextul sprijinului acordat de aceasta politicii președintelui Obama pentru o lume fără arme nucleare, al oportunității unor etape intermediare pentru atingerea acestui obiectiv și al necesității introducerii unei noi dinamici în controlul asupra armelor și în dezarmare în cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010; încurajează alte state membre pe teritoriul cărora se află arme nucleare americane, să își asume un angajament similar clar; salută, în acest sens, scrisoarea din 26 februarie 2010 adresată Secretarului general al NATO de miniștrii de externe ai Germaniei, Țărilor de Jos, Belgiei, Luxemburgului și Norvegiei prin care solicitau o discuție cuprinzătoare privind modalitățile de a realiza progrese pe calea îndeplinirii obiectivului politic global al unei lumi fără arme nucleare;

54.   își reafirmă îngrijorarea cu privire la situația din Iran și Coreea de Nord, amintind angajamentul Uniunii de a utiliza toate instrumentele de care dispune pentru a preveni, descuraja, opri și, în măsura în care este posibil, elimina programele de proliferare care stârnesc îngrijorare la nivel mondial; reamintește, cu toate acestea, că dezarmarea angajată de unele state nu are legătură directă cu voința altor state de a opri sau a continua programele lor de proliferare, ceea ce trebuie să determine o politică fermă față de statele sau organizațiile gata să se angajeze sau deja angajate în procesul de proliferare a armelor de distrugere în masă; subliniază că este important ca toate statele membre să acționeze în consecință, în conformitate cu abordarea Uniunii cu privire la această chestiune;

55.   subliniază, în legătură cu dezarmarea convențională, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită realizării de progrese în cadrul discuțiilor referitoare la un tratat internațional de reglementare a comerțului cu arme;

56.   reafirmă sprijinul său deplin pentru dezarmarea la scară mai largă și o interzicere totală a armelor, cum ar fi armele chimice și biologice, minele antipersonal, munițiile cu dispersie și pe bază de uraniu sărăcit, care cauzează multă suferință în rândul civililor; solicită, prin urmare, eforturi multilaterale sporite pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Convenției privind armele chimice (CWC), a Convenției privind interzicerea armelor biologice și cu toxine (BTWC), a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM), a Convenției privind minele antipersonal (APMC) și evoluția ulterioară a regimului internațional împotriva proliferării armelor de distrugere în masă; salută, în acest sens, angajamentele asumate de toate statele membre ale UE prin adoptarea poziției comune a UE privind exporturile de arme, precum și dispoziția din articolul 28b alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona, prin care sunt încredințate Uniunii operațiunile comune în materie de dezarmare;

Dezvoltarea capacităților

57.   reamintește că, pentru a răspunde exigențelor operaționale crescânde și a profesionaliza gestionarea crizelor, Uniunea trebuie să-și dezvolte capabilitățile civile și militare; invită Consiliul, în această privință, să definească un nou obiectiv global, care ar putea fi civil-militar și care ar trebui orientat, înainte de toate, către edificarea eficientă a capacităților;

58.   subliniază necesitatea de a urmări realizarea de sinergii între capacitățile civile și militare și de a identifica domenii în care statele membre își pot pune în comun eforturile și capacitățile la nivel european într-un climat economic dificil, lucru care este crucial pentru depășirea efectelor combinate ale costurilor crescânde ale echipamentelor de apărare și limitele existente cu privire la cheltuielile pentru apărare, profitând de posibilitatea oferită de înființarea SEAE, care ar trebui să aibă o singură unitate de supraveghere a dezvoltării capacităților civile și militare;

59.   își reiterează sprijinul pentru obiectivele ambițioase de consolidare a capacităților civile și militare definite la Consiliul European din decembrie 2008; solicită Consiliului să progreseze în realizarea proiectelor propuse în acest cadru, chiar și în condițiile actualei crize economice; invită Consiliul să-l informeze cu regularitate asupra eforturilor depuse de statele membre pentru atingerea acestor obiective;

60.   subliniază că au fost identificate numeroase obstacole în calea desfășurării rapide a misiunilor civile; face apel la statele membre să-și mobilizeze ministerele de justiție și de interne pentru ca acestea să-și asume responsabilitățile în acest domeniu; susține, în această privință, eforturile Consiliului de a facilita detașarea și desfășurarea de personal civil calificat, format în mod corespunzător, cu păstrarea unui echilibru între numărul de bărbați și de femei (prin adoptarea strategiilor naționale și a standardelor comune, ameliorarea procesului de generare a forțelor și de formare înaintea desfășurării, revizuirea conceptului de echipă de intervenție civilă - CRT), precum și punerea rapidă la dispoziție a echipamentelor pentru noile misiuni civile (întocmirea de contracte-cadru și un proiect de depozitare permanentă a echipamentelor); salută, în această privință, decizia de a înființa cu titlu provizoriu un depozit de echipamente în cadrul Misiunii de poliție a Uniunii în Bosnia și Herțegovina;

61.   subliniază necesitatea ca misiunile civile să dispună de instrumente de comunicare integrate, securizate și compatibile cu sistemele de comunicare militare;

62.   invită Consiliul să confere SEAE o structură permanentă care să concentreze funcțiile de susținere comune misiunilor civile și operațiunilor militare (proceduri de recrutare și de acordare a contractelor), pentru ca acestea să se poată concentra pe misiunea lor principală;

63.   insistă asupra nevoii de coordonare strânsă între misiunile civile PSAC și celelalte instrumente ale Uniunii, în scopul raționalizării utilizării acestor resurse; invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să își coordoneze activitățile cu Comisia pentru a planifica, împreună cu SEAE, acțiunile desfășurate în domenii similare; solicită, în special în privința combaterii crimei organizate, un schimb continuu de informații între misiunile civile ale PSAC și actorii responsabili de cooperarea polițienească și judiciară intraeuropeană, inclusiv Europol;

64.   ia act de faptul că grupurile tactice de luptă, în ciuda investițiilor semnificative pe care le implică, nu au fost până acum utilizate, în parte din rațiuni politice, dar și din cauza faptului că desfășurarea acestora trebuie să îndeplinească niște condiții foarte stricte; susține utilizarea mai eficace și mai flexibilă a grupurilor tactice de luptă, pentru ca acestea să poată fi folosite și ca forțe de rezervă sau ca înlocuitor parțial în cazul în care procesul de generare a forțelor este sub așteptări, cu condiția să se ia în mod adecvat în considerare dorințele țărilor care au format împreună grupurile respective; solicită prelungirea acordului provizoriu referitor la cheltuielile aferente desfășurării strategice a grupurilor tactice de luptă, precum și extinderea cheltuielilor comune pentru utilizarea acestora; invită Consiliul să le desfășoare în cadrul exercițiilor militare de amploare reală; salută activitățile efectuate la inițiativa Președinției suedeze în ceea ce privește utilizarea flexibilă a grupurilor tactice de luptă și, avându-le în vedere, invită statele membre să aplice recomandările adoptate;

65.   salută progresele realizate în domeniul capabilităților militare și civile și solicită realizarea unor progrese rapide în ceea ce privește:

   planurile de desfășurare mai rapidă a misiunilor PESA și a forțelor Uniunii, și anume:
   crearea unei flote europene de transport aerian și planul de guvernanță adoptat de 14 state membre în cadrul Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 17 noiembrie 2009, extins prin participarea miniștrilor apărării, înființarea unui comandament european de transport aerian la Eindhoven și crearea unei unități multinaționale de aparate A400M, regretând întârzierile considerabile de livrare și invitând statele membre în cauză și EADS să facă din proiectul A400M un succes, astfel încât unitatea multinațională să poată fi constituită cât mai curând; subliniază importanța utilizării capacităților de transport militare în sprijinul operațiunilor de protecție civilă și gestionare a crizelor;
   modernizarea elicopterelor și antrenarea echipajelor, precum și proiectul unui viitor elicopter de transport de mare capacitate;
   proiectele vizând o mai bună informare a echipelor militare desfășurate de către Uniunea Europeană:
   noua generație de sateliți de observare (programul MUSIS);
   acordurile între unele state membre și Centrul satelitar al Uniunii Europene (EU Satellite Centre, EUSC), care urmăresc facilitarea accesului acestui centru la imaginile guvernamentale (Helios II, Cosmo-Skymed și SAR-Lupe);
   lucrările Agenției Europene de Apărare (AEA) în privința exprimării nevoilor militare din domeniul supravegherii spațiului;
   proiectul de Sistem mondial de supraveghere pentru mediu și securitate (GMES), regretând, totuși, că acesta nu ține suficient seama de nevoile specifice din domeniul securității și apărării, în special în ceea ce privește rezoluția imaginilor; sugerează că Centrul Satelitar al Uniunii Europene ar putea avea un rol de interfață în acest domeniu;
   proiectele vizând consolidarea dimensiunii maritime a Uniunii și punând mijloacele militare ale PSAC în serviciul acesteia:
   înființarea unui sistem de supraveghere maritimă după modelul celui baltic (SUBCAS), pentru a crește gradul de securitate al transporturilor maritime, a controla imigrația ilegală și traficul de ființe umane și a lupta contra poluării marine;
   foaia de parcurs pentru supravegherea maritimă integrată, prevăzută pentru 2010; consideră că lipsa de cooperare între diferiții actori europeni nu ar trebui în nici un caz să constituie un obstacol pentru realizarea acestor proiecte;

66.   salută rolul determinant al AEA în dezvoltarea acestor capacități critice de apărare, printre altele prin realizarea unor programe comune; invită statele membre să exploateze în mai mare măsură potențialul AEA, în conformitate cu noul tratat, să îi aloce un buget la înălțimea așteptărilor și să facă activitățile sale mai previzibile prin adoptarea unui cadru financiar și a unui program de lucru trienal; invită statele membre să finalizeze cât mai curând posibil înțelegerea administrativă între AEA și Organizația de cooperare comună în domeniul armamentului (OCCAR), precum și acordul de securitate între Uniune și OCCAR, astfel încât să organizeze în mod eficient cooperarea acestora în domeniul armamentului;

67.   susține crearea unei baze industriale și tehnologice europene de apărare competitive și a unei piețe europene de echipament de apărare deschise și transparente; invită, în acest sens, statele membre să-și continue eforturile în domeniul cercetării și dezvoltării, respectând angajamentul luat, de a aloca acestuia 2% din cheltuielile pentru apărare și de a transpune armonizat directivele din pachetul apărare;

68.   invită agențiile naționale pentru achiziționarea materialelor militare din Europa să ia măsuri concrete, cu sprijinul AEA, pentru a face mai multe achiziții europene, și anume prin aderarea la un Cod de conduită voluntar care să introducă principiul „preferinței pentru produse europene” în anumite domenii ale echipamentului de apărare în care este important să se păstreze autonomia strategică și suveranitatea operațională dintr-o perspectivă europeană, și să sprijine întâietatea industriei și tehnologiei europene;

69.   susține ferm crearea unor sinergii civil-militare în domeniul capacităților; speră că CMPD și AEA își vor putea stabili rapid roluri complementare: sub autoritatea Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei, CMPD din cadrul SEAE ar trebui să aibă un rol strategic în impulsionarea și coordonarea activităților, în special în ceea ce privește identificarea nevoilor comune, AEA urmând să-și asume rolul operațional în dezvoltarea tehnologiilor duale și a capacităților civile și militare; consideră că aceste sinergii ar putea fi dezvoltate, printre altele, pe baza aspectului securitar din Programul-cadru de cercetare și dezvoltare;

70.   salută progresele realizate în timpul Președinției suedeze în crearea unei vaste rețele de experți civil-militari care pot fi utilizați în contextul reformei sectorului de securitate, dar regretă întârzierile în aplicarea acestei măsuri, propusă în toamna anului 2008 și speră că această rețea va fi creată de urgență;

71.   susține inițiativele de formare, care au drept scop creșterea capacității personalului european de a lucra în comun, incluzând:

   dezvoltarea schimburilor de tineri ofițeri europeni, pe modelul programului Erasmus;
   eforturi vizând consolidarea capacităților de formare la nivelul Uniunii; insistă în special asupra necesității înființării, cât mai curând posibil, a Colegiului european de securitate și apărare în noua sa configurație, așa cum a decis Consiliul în decembrie 2008;
   ?eforturi de consolidare a capacităților de formare instituțională la nivelul Uniunii; subliniază în special necesitatea înființării Academiei serviciului extern european, în noua sa configurație, care, în strânsă colaborare cu organismele competente din statele membre și încorporând structurile de formare existente, precum Colegiul de Apărare, ar oferi funcționarilor Uniunii și celor ai statelor membre care urmează să aibă atribuții în domeniul relațiilor externe, precum și personalului din cadrul misiunilor PSAC, formare pe baza unei programe armonizate uniform, cuprinzătoare și comune pentru toți funcționarii, precum și o formare adecvată în materie de proceduri consulare și legislative, diplomație, medierea conflictelor și relații internaționale, inclusiv în materie de istorie și funcționare a Uniunii Europene;

72.   consideră, în vederea ameliorării formării personalului utilizat și a rentabilizării mijloacelor de formare, că ar trebui să existe o legătură mai sistematică între participarea la formări și desfășurarea în misiune; invită Consiliul să elaboreze un statut european comun pentru personalul desfășurat, care să reglementeze standardele de formare aplicate, regulile privind angajarea sau desfășurarea, precum și gradele de libertate operațională, drepturile și obligațiile, calitatea echipamentului și sisteme de asistență medicală și securitatea socială în cazul unui deces, al rănirii sau al incapacității de muncă;

73.   salută semnarea, la 26 februarie 2009, a tratatului de la Strasbourg, care conferă Corpurilor europene de armată (Eurocorps) personalitate juridică; pledează pentru utilizarea acestei forțe multinaționale, atunci când va fi cazul, de către Uniune;

Finanțarea PSAC

74.   reamintește că Tratatul de la Lisabona nu modifică în mod fundamental finanțarea misiunilor și a operațiunilor conduse în cadrul PSAC, în sensul că:

   misiunile civile sunt finanțate din bugetul Uniunii,
   cheltuielile comune ale operațiunile militare sunt finanțate prin mecanismul ATHENA;

75.   reamintește dispoziția din Tratatul de la Lisabona referitoare la fondul de lansare pus la dispoziția Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant în scopul finanțării activităților pregătitoare ale misiunilor PSAC care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt acoperite din bugetul Uniunii; subliniază plus-valoarea acestui fond, care ar trebui să permită consolidarea capacității Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant de a pregăti acțiunile PSAC în mod eficient și rapid; încurajează statele membre să demareze activitățile de punere în aplicare în viitorul apropiat;

76.   solicită statelor membre să extindă lista cheltuielilor comune finanțate prin mecanismul ATHENA, pentru a crește gradul de solidaritate între ele și a încuraja mai multe state să participe la operațiunile militare ale Uniunii;

77.   sugerează, în cadrul revizuirii regulamentului financiar, flexibilizarea normelor și procedurilor aplicabile gestionării crizelor, domeniu care trebuie să răspundă unor exigențe specifice, precum rapiditatea în desfășurare și rațiuni de securitate;

78.   reamintește caracterul determinant al instrumentelor financiare gestionate de Comisie în managementul crizelor, în special Instrumentul de stabilitate și Fondul european pentru dezvoltare (incluzând și Facilitatea pentru pace destinată Africii); subliniază importanța coordonării acestor diferite instrumente;

Parteneriate
UE - NATO

79.   reamintește necesitatea consolidării parteneriatului strategic și a asigurării unei cooperări constructive între UE și NATO; recomandă evitarea blocajelor neconstructive și solicită revizuirea sistemului actual vizând cooperarea operațională dintre UE și NATO (acordul Berlin plus), precum și dezvoltarea unui nou cadru instituțional care să faciliteze o cooperare mai largă atunci când cele două organizații sunt angajate în aceleași teatre de operațiuni;

80.   insistă ca Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să se angajeze într-un dialog riguros cu Secretarul General al NATO cu privire la actuala revizuire de către NATO a principiilor sale strategice, pentru a asigura faptul că NATO ține seama pe deplin de evoluția politicii de securitate și apărare comune a UE, inclusiv de potențiala cooperare structurată permanentă în domeniul apărării;

81.   regretă că acordurile tehnice între operațiunile NATO și cele ale UE în Afganistan și Kosovo nu au fost semnate până în prezent; invită Consiliul și statele membre să își exercite influența politică în cadrul organismelor corespunzătoare ale UE și ale NATO pentru a asigura punerea în aplicare a acestora;

82.   subliniază buna cooperare dintre cele două organizații în lupta contra pirateriei (operațiunea Atalanta și operațiunea NATO Ocean Shield);

83.   felicită Secretarul general al ONU pentru intenția de a asocia Uniunea, inclusiv Parlamentul European, la discuțiile privind revizuirea conceptului strategic al acestei organizații; speră că aceasta se va materializa în inițiative concrete în viitorul apropiat;

84.   salută cooperarea dintre UE și NATO în domeniul capacităților militare, exemplificată de activitățile legate de ameliorarea capacității operaționale a elicopterelor;

UE - ONU

85.   reamintește necesitatea unei cooperări strânse între Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite în gestionarea crizelor, în special pe teatrele de operațiuni unde cele două organizații sunt prezente și/sau se succedă; invită la consolidarea acestei cooperări în fazele incipiente ale crizelor, în special în sectorul planificării;

UE - Uniunea Africană

86.   subliniază necesitatea unei bune cooperări între Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în conformitate cu angajamentele luate în cadrul Parteneriatului „pace și securitate” inclus în strategia comună UE-Africa; consideră că Uniunea Europeană ar trebui, pe cât posibil, să susțină Uniunea Africană, în special în teatrele de operațiuni unde aceasta este singura organizație aflată pe teren, cum este cazul în Somalia și invită Uniunea Africană să încerce să dezvolte capacitatea africană de reacție la criză și să se asigure că ajutoarele primite de la partenerii internaționali se folosesc mai eficient; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție specială problemei legate de proliferarea necontrolată a armelor mici și a armamentului ușor, în special în Africa, și să pună, în acest context, accentul pe respectarea normelor existente în materie de arme în zonele de criză în toate statele membre;

UE - Statele Unite

87.   invită Consiliul să dezvolte relațiile dintre Uniune și Statele Unite în domeniul consolidării păcii și al gestionării crizelor, inclusiv în chestiunile militare și cele legate de dezastrele naturale; această cooperare este importantă în mod special în misiunile de luptă contra pirateriei în Somalia, în eforturile de consolidare a capacităților africane de menținere a păcii și în operațiunile din Kosovo și Afganistan salută în mod special participarea Statelor Unite, sub comandament european, la misiunea EULEX din Kosovo;

88.   consideră că noua versiune a scutului antirachetă preconizată de administrația americană ar trebui studiată în profunzime și verificată, iar în cazul realizării acestui sistem, acesta ar trebui să țină seama de o abordare comună a țărilor europene în privința apărării Europei împotriva amenințărilor balistice, în cadrul unui dialog la nivel continental și încurajând participarea industriei europene de apărare la realizarea scutului;

Participarea țărilor terțe la PESA

89.   reamintește că, până în momentul de față, 24 de țări din cinci continente au participat la 16 operațiuni civile și militare ale Uniunii; subliniază că participarea statelor terțe la operațiuni constituie o valoare adăugată importantă, politică și operațională, pentru operațiunile Uniunii; consideră că Uniunea trebuie să continue în această direcție și să examineze posibilitățile de a se asocia mai bine cu țările terțe, fără a-și afecta autonomia decizională;

Prerogativele parlamentare

90.   salută implicarea tot mai amplă a Consiliului la lucrările Parlamentului European în domeniul securității și apărării, în special în cadrul subcomisiei specializate; salută includerea unei secțiuni referitoare la relațiile cu Parlamentul în cele mai recente concluzii ale Consiliului privind PESA; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă, în cadrul trasat de Tratatul de la Lisabona, să continue pe această cale pentru a conferi PSAC o puternică legitimitate democratică;

91.   reamintește că Parlamentul European este singura instituție supranațională care poate, în mod legitim, să asigure o monitorizare democratică a politicii de securitate și apărare a Uniunii și că acest rol este și mai pregnant în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona; consideră, în acest context, că Adunarea UEO, care își datorează existența unui tratat, Tratatul de la Bruxelles modificat, ce nu a fost semnat de toate statele membre ale Uniunii Europene, nu dispune nici de sprijinul politic necesar și nu are nici competența legală de a asigura controlul parlamentar al PSAC;

92.   încurajează, în consecință, Parlamentul European și parlamentele naționale, având în vedere posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona, să utilizeze în totalitate protocolul nr. 1 la tratatul sus-menționat pentru a-și consolida cooperarea în domeniile PESC și PSAC, prin dezvoltarea unor relații de lucru mai strânse și mai structurate în ceea ce privește securitatea și apărarea între comisiile lor competente respective; subliniază că această cooperare consolidată între Parlamentul European și parlamentele naționale va lua locul prerogativelor pe care Adunarea UEO și le-a atribuit în mod nelegitim; subliniază, de asemenea, necesitatea de a-și modifica propriile structuri pentru a asigura un control mai eficient al PSAC; îndeamnă Consiliul și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice modalități de a implica Parlamentul și comisia sa competentă încă din primele etape ale elaborării conceptelor privind gestionarea crizelor civile și a planurilor operaționale;

93.   invită Consiliul să-l informeze din timp cu privire la misiunile și operațiunile în pregătire, precum și la desfășurarea acestora; sugerează Consiliului, din rațiuni de transparență, să-l informeze în mod regulat cu privire la utilizarea mecanismului ATHENA și a fondului de lansare, așa cum procedează deja în privința utilizării creditelor PESC pentru misiuni civile; consideră că, pentru a fi mai clar, în bugetul UE ar trebui evidențiate mai întâi toate cheltuielile nemilitare și că un pas suplimentar ar fi ca, după o modificare necesară a tratatului, în bugetul UE să fie evidențiate și cheltuielile militare;

94.   solicită revizuirea acordurilor interinstituționale din 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu cu privire la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniile PESA și PSAC, pentru ca deputații responsabili, mai ales președinții subcomisiilor pentru securitate și apărare și pentru drepturile omului să poată obține informațiile necesare exercitării prerogativelor lor de o manieră clară;

o
o   o

95.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării parlamentare a NATO, precum și Secretarilor Generali ai Organizației Națiunilor Unite și NATO.

(1) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 580.
(2) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 334.
(3) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 23.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2009)0075 .
(5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0076 .
(6) Texte adoptate, P7_TA(2009)0099 .
(7) Texte adoptate, P7_TA(2009)0057 .
(8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0333 .


Tratatul de neproliferare
DOC 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare
P7_TA(2010)0062 B7-0137 , 0141 , 0142 şi 0143/2010

Parlamentul European,

–   având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 24 aprilie 2009 cu privire la neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) (2008/2324(INI) )(1) ,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 26 februarie 2004(2) , din 10 martie 2005(3) , din 17 noiembrie 2005(4) și din 14 martie 2007(5) referitoare la neproliferarea nucleară și dezarmarea nucleară,

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la Iran(6) ,

–   având în vedere viitoarea Conferință a părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, din 2010,

–   având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la chestiunile legate de neproliferare și dezarmare, în special rezoluțiile 1540 (2004), 1673 (2006) și 1887 (2009),

–   având în vedere Declarația Summitului UE-SUA din 3 noiembrie 2009 (anexa 3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a PESA(7) ,

–   având în vedere Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (ADM), adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere recentul raport privind progresele înregistrate după șase luni în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE împotriva armelor de distrugere în masă (2009/II),

–   având în vedere Declarația Consiliului din 8 decembrie 2008 privind securitatea internațională mai strictă, în special punctele 6, 8 și 9, care evidențiază hotărârea UE de a combate proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme,

–   având în vedere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare, acordurile de garanții generalizate și protocoalele adiționale ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), care a expirat în 2009, și Tratatul de reducere a armelor strategice ofensive (SORT),

–   având în vedere raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate, aprobat de Consiliul European la 11 decembrie 2008,

–   având în vedere întrebările adresate la 21 decembrie 2009 Comisiei și Consiliului cu privire la Tratatul de neproliferare (O-0170/2009 – B7-0010/2010 , O-0169/2009 – B7-0009/2010 ),

–   având în vedere Declarația Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 referitoare la Iran,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și a securității internaționale și întrucât cele mai urgente priorități de securitate sunt de a împiedica teroriștii sau alte state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, de a reduce stocurile de armament nuclear la nivel mondial și de a urmări crearea unei lumi fără arme nucleare;

B.   întrucât s-a observat o lipsă majoră de progres în atingerea obiectivelor concrete (cum ar fi cele „13 măsuri”(8) ) în cadrul efortului de realizare a scopurilor Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, convenite la precedenta conferință de revizuire, în special în momentul de față, când se ivesc amenințări din cele mai diferite surse, inclusiv proliferarea crescândă; întrucât aceasta este corelată cu cererea crescândă de tehnologie nucleară și cu disponibilitatea sporită a acesteia, cu posibilitatea ca o asemenea tehnologie și materiale radioactive să cadă în mâinile organizațiilor criminale și teroriștilor;

C.   întrucât TNP, ca piatră unghiulară a regimului global de neproliferare, trebuie consolidat și este nevoie urgentă de asumarea unei poziții curajoase de lider și de luarea anumitor măsuri progresive consecutive în vederea reafirmării validității TNP și a consolidării acordurilor, tratatelor și agențiilor care constituie regimul actual în materie de proliferare și dezarmare, incluzând, în special, Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA);

D.   întrucât trebuie consolidați în continuare toți cei trei piloni ai TNP, respectiv neproliferarea, dezarmarea și cooperarea în privința utilizării energiei nucleare în domeniul civil;

E.   întrucât puterile nucleare semnatare ale TNP întârzie acțiunile de reducere sau eliminare a arsenalelor lor nucleare și de distanțare de doctrina militară de intimidare nucleară;

F.   sperând să se obțină progrese în toate aspectele care vizează dezarmarea, pentru consolidarea securității mondiale;

G.   întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a împiedica, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care provoacă îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003;

H.   întrucât este necesar ca UE să-și intensifice eforturile vizând combaterea fluxurilor de proliferare și a finanțării acesteia, să sancționeze actele de proliferare și să elaboreze măsuri vizând împiedicarea transferurilor imateriale de cunoștințe și know-how prin intermediul tuturor instrumentelor aflate la dispoziție, inclusiv tratate multilaterale și mecanisme de verificare, controale ale exporturilor coordonate la nivel național și internațional, programe de colaborare vizând reducerea amenințărilor și pârghii politice și economice;

I.   salutând Declarația de neproliferare și dezarmare (anexa 3) adoptată la Summitul UE-SUA din 3 noiembrie 2009, care a subliniat necesitatea de a menține și de a consolida măsurile multilaterale relevante, în special Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, și-a exprimat sprijinul pentru intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare și a solicitat începerea negocierilor asupra Tratatului de interzicere a producerii de materiale de fisiune în ianuarie 2010; remarcând, de asemenea, că declarația reiterează necesitatea ca Iranul și Republica Populară Democrată Coreene să își respecte obligațiile internaționale în domeniul nuclear;

J.   întrucât Iranul nu a respectat termenul prevăzut pentru sfârșitul anului pentru a da curs solicitărilor de a-și deschide instalațiile nucleare spre a fi vizitate de inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică; întrucât Iranul nu a luat niciun fel de măsuri până în prezent pentru a reda comunității internaționale încrederea în natura exclusiv pașnică a programului său nuclear;

K.   încurajat de propunerile de dezarmare solicitate de Henry Kissinger, George P. Shultz, William J. Perry și Sam Nunn în ianuarie 2007 și ianuarie 2008, de susținerile similare manifestate în Europa de foști oameni de stat din Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Belgia, de modelul de convenție privind armele nucleare și de protocolul Hiroshima-Nagasaki, promovate la nivel mondial de organizații ale societății civile și de lideri politici, precum și de campanii precum „Global Zero”;

L.   întrucât revizuirea conceptului strategic al NATO oferă un prilej pentru reevaluarea politicii nucleare a alianței în ansamblu, în vederea atingerii obiectivului unei lumi fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de arme nucleare tactice continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia);

M.   întrucât există necesitatea unei coordonări și colaborări strânse între Uniunea Europeană și partenerii săi, în special Statele Unite și Rusia, în vederea reactivării și întăririi regimului de neproliferare;

N.   salutând, în acest sens, inițiativa comună britanico-norvegiană menită să evalueze fezabilitatea unei eventuale eliminări a armelor nucleare și să stabilească măsuri procedurale clare și de verificare în acest sens, care reprezintă o contribuție concretă în direcția potrivită;

O.   întrucât guvernul francez și cel britanic au anunțat în 2008 reduceri ale numărului de focoase operaționale pe care le dețin, dar au decis în același timp să-și modernizeze arsenalele nucleare; întrucât toate statele membre au obligația de a contribui cu succes la politicile UE de neproliferare și dezarmare,

1.   invită toate părțile interesate să profite de prilejul pe care îl oferă viitoarea Conferință din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare pentru a face progrese către obiectivul de dezarmare nucleară completă pe baza unui tratat internațional care să vizeze eliminarea progresivă a armelor nucleare la nivel mondial și pentru a urmări obiectivul dezarmării nucleare complete la nivel mondial, care trebuie realizat pe bază concertată și multilaterală, pas cu pas;

2.   subliniază necesitatea de a se elabora, la Conferința de revizuire a TNP din 2010, strategii vizând obținerea unui acord asupra tratatului privind stoparea nediscriminatorie a producției de material de fisiune în scopuri militare, ceea ce înseamnă că tratatul astfel negociat ar obliga statele nedeținătoare de arme nucleare sau statele care nu sunt semnatare ale TNP să renunțe la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;

3.   subliniază că cei cinci membri ai Consiliului de Securitate al ONU, toți posesori de arme nucleare, ar trebui să renunțe progresiv la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;

4.   invită toate părțile să-și revizuiască doctrina militară în vederea renunțării la opțiunea primei lovituri nucleare;

5.   invită Consiliul și statele membre să aibă o participare coordonată, pozitivă și vizibilă la discuțiile din cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010, în special prin propunerea unui calendar ambițios de dezarmare nucleară la nivel mondial și a unor inițiative concrete pentru relansarea Conferinței ONU pentru dezarmare, precum și prin promovarea inițiativelor de dezarmare pe baza „Declarației privind principiile și obiectivele”, convenită la sfârșitul Conferinței de revizuire a TNP din 1995, și pe baza celor „13 măsuri practice” stabilite în unanimitate la Conferința de revizuire a TNP din 2000;

6.   își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Israelul, India și Pakistanul nu sunt încă state semnatare ale TNP, iar Coreea de Nord s-a retras din acest tratat în 2003; invită aceste țări să devină semnatare ale TNP;

7.   îndeamnă vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la toate reuniunile pregătitoare premergătoare Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și să țină seama pe deplin în privința conferinței respective de opiniile acestuia referitoare la aspectele legate de neproliferare și dezarmare;

8.   îndeamnă, în această privință, vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a sensibiliza publicul european cu privire la temele legate de neproliferare, în colaborare cu toate părțile și actorii nestatali care acționează în vederea unei lumi fără arme nucleare, având în vedere, în special, rețeaua Primarilor pentru pace;

9.   salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

10.   salută cu entuziasm discursul ținut de președintele american Barack Obama la Praga la 5 aprilie 2009, prin care acesta își exprima angajamentul de a continua dezarmarea nucleară și își prezenta viziunea asupra unei lumi fără arme nucleare, în contextul unui efort concertat de face progrese; invită Consiliul să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament;

11.   reiterează importanța sprijinului activ oferit de Consiliu, în cooperare cu partenerii săi, pentru elaborarea unor propuneri concrete de a supune controlului AIEA producția, utilizarea și reprocesarea tuturor combustibililor nucleari, inclusiv crearea unei bănci internaționale pentru combustibili nucleari; sprijină, în plus, alte inițiative de multilateralizare a ciclului combustibililor nucleari ce vizează utilizarea în scopuri pașnice a energiei nucleare, ținând seama că Parlamentul salută disponibilitatea Consiliului și Comisiei de a contribui cu până la 25 de milioane EUR la crearea unei bănci pentru combustibili nucleari sub controlul AIEA, și speră ca acțiunea comună pentru crearea băncii să fie aprobată fără întârziere;

12.   sprijină eforturile suplimentare de consolidare a mandatului AIEA, inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale AIEA și alte măsuri destinate să dezvolte încrederea reciprocă; dorește să se asigure că organizația dispune de resurse suficiente, care să-i permită să-și îndeplinească rolul vital în garantarea caracterului sigur al activităților nucleare; încurajează Consiliul și Comisia să își continue eforturile de a consolida capacitățile Agenției Internațională pentru Energie Atomică, inclusiv modernizarea laboratorului său analitic de garanții nucleare de la Seibersdorf, Austria;

13.   subliniază importanța intrării în vigoare cât mai repede posibil a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT); salută în acest sens intenția administrației americane de a obține ratificarea tratatului; solicită Consiliului să își ofere sprijinul fără rezerve pentru negocierea cât mai curând posibil a unui tratat de interzicere a producției de material de fisiune pentru arme nucleare sau alte dispozitive nucleare; așteaptă noua revizuire a strategiei nucleare americane, care ar trebui să angajeze SUA să nu dezvolte noi arme nucleare, inclusiv bombe nucleare anti-buncăr, să prevadă o reducere semnificativă a stocurilor nucleare și să ghideze SUA să pună mai mult accentul pe apărarea nenucleară;

14.   solicită intensificarea dialogului cu noua administrație americană și cu toate puterile nucleare în scopul stabilirii unei agende comune pentru reducerea progresivă a stocului de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile realizate de Statele Unite și Rusia vizând reducerea în mod semnificativ a armelor nucleare, astfel cum s-a convenit în cadrul acordurilor START 1 și SORT;

15.   salută, în acest context, decizia Federației Ruse și a SUA de a purta negocieri în vederea încheierii unui nou acord cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul de reducere a armelor strategice (START), expirat în decembrie 2009, precum și semnarea la Moscova, la 6 iulie 2009, de către președinții Barack Obama și Dmitri Medvedev, a unei înțelegeri comune în vederea încheierii unui acord în continuarea START-1; salută progresele recente înregistrate în cadrul negocierilor dintre SUA și Rusia și așteaptă cu nerăbdare un acord final în contextul următoarei runde de discuții care va demara la Geneva, la 9 martie 2010;

16.   ia act de faptul că SUA și-au abandonat planul inițial de instalare a unui scut antirachetă în Europa; sprijină o nouă abordare care să implice toate țările europene și Rusia;

17.   solicită crearea de zone denuclearizate ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă denuclearizată în Orientul Mijlociu ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; subliniază că eliminarea tuturor focoaselor nucleare tactice din Europa ar putea, între timp, crea un precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

18.   atrage atenția asupra anacronismului strategic al armelor nucleare tactice și asupra necesității ca Europa să contribuie la reducerea și eliminarea lor de pe continentul european în cadrul unui dialog mai extins cu Rusia; în acest context, ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 de a depune eforturi în vederea retragerii armelor nucleare din Germania, ca parte a procesului general de a crea o lume fără arme nucleare; salută scrisoarea trimisă la 26 februarie 2010 de miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg și Norvegia Secretarului General al NATO, prin care se solicita inițierea unei dezbateri aprofundate în cadrul alianței asupra modalităților de urmărire a obiectivului politic general de a crea o lume fără arme nucleare;

19.   sprijină abordarea duală în ceea ce privește programul nuclear al Iranului; îndeamnă din nou Iranul să își respecte pe deplin și fără întârziere obligațiile care decurg din rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și ale AIEA, în special să îndeplinească cerințele stabilite în Rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA din 27 noiembrie 2009; îndeamnă Consiliul să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate al ONU în cazul în care Iranul continuă să nu coopereze cu comunitatea internațională în ceea ce privește programul său nuclear; invită Consiliul să fie pregătit să ia măsurile „inteligente”, direcționate și concentrate pe neproliferare care se impun, inclusiv sancțiuni care să însoțească acest proces al CSONU;

20.   regretă recentele teste nucleare efectuate de Republica Populară Democrată Coreeană și respingerea de către aceasta a Rezoluției nr. 1887 (2009) din 24 septembrie 2009 a Consiliului de Securitate al ONU; sprijină, cu toate acestea, ideea SUA de dialog bilateral inițiat în cadrul discuțiilor purtate de Grupul celor șase pentru a denucleariza Peninsula Coreeană și observă rolul special pe care China îl joacă în această privință;

21.   sprijină convocarea Summitului privind securitatea nucleară în aprilie 2010, recunoscând că utilizarea și comercializarea neautorizată de materiale nucleare constituie o amenințare imediată gravă la adresa securității mondiale; așteaptă să primească propuneri concrete pentru sporirea securității materialelor nucleare vulnerabile, printre care s-ar putea număra măsuri eficiente de investigare a cazurilor în care astfel de materiale au fost deturnate ilegal și de urmărire în justiție a celor responsabili;

22.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, președintelui Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și directorului general al AIEA.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0333 .
(2) JO C 98 E, 23.4.2004, p. 152.
(3) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 253.
(4) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 453.
(5) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 146.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0016 .
(7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0255 .
(8) Organizația Națiunilor Unite: Conferința părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, TNP/CONF 2000/28 (partea I și partea II).

Ultima actualizare: 30 noiembrie 2010Notă juridică