Decizia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 privind încheierea unui acord interinstituțional între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind modalitățile practice de exercitare a răspunderii democratice și a controlului asupra îndeplinirii sarcinilor atribuite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere (2013/2198(ACI))

P7_TA(2013)0404 A7-0302/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea Președintelui său din 12 septembrie 2013,

–  având în vedere proiectul de acord interinstituțional între Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind modalitățile practice de exercitare a răspunderii democratice și a controlului asupra exercitării competențelor atribuite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (6), articolul 284 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 295,

–  având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 privind adoptarea regulamentului Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(1) și raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale privind propunerea de regulament în cauză(2),

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European și a Președintelui Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2013 cu ocazia votului din Parlamentul European privind adoptarea propunerii de regulament a Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(3),

–  având în vedere articolul 127 alineatul (1) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0302/2013),

1.  aprobă încheierea acordului anexat și, ținând seama de conținutul acordului, hotărăște să-l anexeze la Regulamentul său de procedură;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna acordul, împreună cu Președintele Băncii Centrale Europene, și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, inclusiv anexa, Consiliului, Comisiei și Băncii Centrale Europene, precum și parlamentelor naționale.

ANEXĂ

Acord interinstituţional între Parlamentul European şi Banca Centrală Europeană privind modalităţile practice de exercitare a controlului democratic şi de monitorizare a exercitării atribuțiilor conferite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu acordul interinstituţional, astfel cum a fost publicat în JO L 320 din 30 noiembrie 2013, p. 1.)

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0372. (2) A7-0392/2012 (raportoare Marianne Thyssen și raportor pentru aviz Andrew Duff). (3) A se vedea anexa la rezoluția legislativă a Parlamentului din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament în cauză (Texte adoptate, P7_TA(2013)0372).

Decizia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 privind privind numărul și componența numerică ale delegațiilor interparlamentare, ale delegațiilor la comisiile parlamentare mixte, precum și ale delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la Adunările Parlamentare multilaterale (2013/2853(RSO))

P7_TA(2013)0405 B7-0431/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere Deciziile sale din 6 mai 2009(1), 14 septembrie 2009(2), 15 iunie 2010(3) și 14 decembrie 2011(4) privind numărul și componența numerică ale delegațiilor interparlamentare, ale delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și ale delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la Adunările Parlamentare multilaterale,

–  având în vedere articolul 198 din Regulamentul său de procedură,

1.  hotărăște ca, în urma aderării Croației la Uniunea Europeană, delegația la Comisia parlamentară mixtă UE–Croația să-și înceteze existența;

2.  hotărăște să modifice după cum urmează componența numerică a următoarelor delegații interparlamentare:

Delegația pentru relațiile cu Albania, Bosnia-Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Kosovo: 30 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Peninsula Arabă: 19 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Statele Unite: 57 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Canada: 21 de membri,

Delegația pentru relațiile cu țările din America Centrală: 16 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Japonia: 26 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Republica Populară Chineză: 42 de membri,

Delegația pentru relațiile cu India: 29 de membri,

Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud-Est și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN): 25 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Australia și Noua Zeelandă: 19 de membri,

Delegația pentru relațiile cu Africa de Sud: 21 de membri;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 136. (2) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 36. (3) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 159. (4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 132.

1.Decizia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011, secțiunea II – Consiliul European și Consiliul (COM(2012)0436 – C7-0226/2012 – 2012/2169(DEC))

P7_TA(2013)0406 A7-0310/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011(1),

–  având în vedere Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 (COM(2012)0436 - C7‑0226/2012)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere Declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2011 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 17 aprilie 2013(5) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2011, precum și rezoluția care o însoțește,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (10) și articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(6), în special articolele 50, 86, 145, 146 și 147,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(7), în special articolele 164, 165 și 166,

–  având în vedere Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(8),

–  având în vedere articolul 77 și anexa VI la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A7-0310/2013),

1.  refuză să acorde Secretarului General al Consiliului descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Consiliului European și al Consiliului aferent exercițiului financiar 2011;

2.  își prezintă observațiile în cadrul rezoluției de mai jos;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluția Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi, Ombudsmanului European și Autorității Europene pentru Protecția Datelor și de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2.Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011, secțiunea II – Consiliul European și Consiliul (COM(2012)0436 – C7‑0226/2012 – 2012/2169(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011(9),

–  având în vedere Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 (COM(2012)0436 - C7‑0226/2012)(10),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor(11),

–  având în vedere Declarația de asigurare(12) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2011 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 17 aprilie 2013(13) de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2011, precum și rezoluția care o însoțește,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (10) și articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(14), în special articolele 50, 86, 145, 146 și 147,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(15), în special articolele 164, 165 și 166,

–  având în vedere Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(16),

–  având în vedere articolul 77 și anexa VI la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A7-0310/2013),

A.  întrucât, într-o societate democratică, contribuabilii și opinia publică au dreptul să fie informați cu privire la utilizarea fondurilor publice(17);

B.  întrucât cetățenii au dreptul să știe cum le sunt cheltuite impozitele și cum este utilizată puterea încredințată organelor politice;

C.  întrucât Consiliul, în calitatea sa de instituție a Uniunii, ar trebui să fie supus răspunderii democratice față de cetățenii Uniunii, deoarece este beneficiar al bugetului general al Uniunii Europene;

D.  întrucât, dintre instituțiile Uniunii, Parlamentul este singurul organ ales prin vot direct și are responsabilitatea de a acorda descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene,

1.  subliniază rolul acordat Parlamentului European prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului;

2.  atrage atenția asupra faptului că, în temeiul articolului 335 din TFUE, „Uniunea este reprezentată de fiecare instituție, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcționarea lor” și că, în consecință, ținând seama de articolul 55 din Regulamentul financiar, instituțiile sunt responsabile individual pentru execuția bugetelor lor;

3.  constată că, în temeiul articolului 77 din Regulamentul de procedură, dispozițiile „care reglementează procedura privind acordarea descărcării de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară se aplică în același mod procedurii privind descărcarea de gestiune [...] a persoanelor răspunzătoare de execuția bugetelor altor instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Consiliul (în calitatea sa de executiv), Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor”;

Avizul Curții de Conturi privind Consiliul European și Consiliul prezentat în cadrul Declarației sale de asigurare pentru exercițiul financiar 2011

4.  observă că, în Raportul anual referitor la exercițiul financiar 2011, în ceea ce privește Consiliul European și Consiliul, Curtea de Conturi a inclus observații referitoare la proceduri de achiziții publice privind servicii de curățenie și achiziționarea de îmbrăcăminte și de încălțăminte de serviciu în cazul cărora au fost identificate deficiențe în aplicarea criteriilor de selecție și de atribuire;

5.  ia act de explicațiile Consiliului cu privire la deficiențele legate de achiziții și de asigurarea oferită de această instituție potrivit căreia respectă pe deplin spiritul și principiile Regulamentului financiar;

6.  subscrie la recomandările formulate de Curtea de Conturi, potrivit cărora ordonatorii de credite ar trebui să aducă îmbunătățiri în ceea ce privește concepția, coordonarea și derularea procedurilor de achiziții prin acțiuni corespunzătoare de control și orientări mai bune; recomandă aplicarea cu o mai mare strictețe a normelor în materie de achiziții publice, pe care toate instituțiile Uniunii sunt obligate să le respecte;

7.  constată că Consiliul nu a oferit niciun nou răspuns la recomandarea care i-a fost adresată de Curtea de Conturi cu privire la desfășurarea unor acțiuni corespunzătoare de control și formularea unor orientări mai bune cu privire la procedurile de achiziții publice;

Chestiuni nesoluționate

8.  deplânge dificultățile întâmpinate în procedurile de descărcare de gestiune pentru exercițiile financiare 2007, 2008, 2009 și 2010, cauzate de lipsa de cooperare din partea Consiliului; subliniază că Parlamentul a refuzat să acorde descărcarea de gestiune Secretarului General al Consiliului pentru execuția bugetului aferent exercițiilor 2009 și 2010, din motivele enumerate în rezoluțiile sale din 10 mai 2011(18), 25 octombrie 2011(19), 10 mai 2012(20) și 23 octombrie 2012(21);

9.  își exprimă speranța că viitoarele rapoarte anuale de activitate primite de Parlament de la Consiliu vor include o prezentare cuprinzătoare a tuturor resurselor umane, defalcată în funcție de categorie, grad, sex, cetățenie și participarea la cursuri de formare profesională, precum și deciziile bugetare interne ale Consiliului;

10.  subliniază că bugetul Consiliului European ar trebui să fie separat de cel al Consiliului pentru a contribui la transparența gestiunii lor financiare și pentru a asigura o mai bună responsabilizare a ambelor instituții;

11.  își reiterează opinia potrivit căreia Consiliul trebuie să prezinte explicații scrise detaliate privind cuantumul total al creditelor utilizate pentru achiziționarea clădirii Résidence Palace, liniile bugetare de la care provin creditele respective, tranșele plătite până acum, tranșele care mai trebuie plătite și scopul în care va fi utilizată clădirea;

12.  regretă faptul că Consiliul continuă să refuze să răspundă la întrebările Parlamentului;

13.  reamintește că Parlamentul așteaptă încă un răspuns din partea Consiliului la întrebările și solicitările cu privire la documente pe care i le-a adresat în Rezoluția sa din 10 mai 2012; solicită Secretarului General al Consiliului să ofere Comisiei pentru control bugetar din cadrul Parlamentului răspunsuri scrise detaliate la întrebările respective:

14.  subliniază că cheltuielile Consiliului trebuie supuse controlului ca și în cazul celorlalte instituții; consideră că elementele principale ale unui astfel de control sunt cuprinse în Rezoluția sa din 23 octombrie 2012;

15.  salută, cu toate acestea, faptul că Președinția în exercițiu a Consiliului a acceptat invitația Parlamentului la dezbaterile din plen din 16 aprilie 2013 cu privire la rapoartele de descărcare de gestiune pentru 2011; aprobă faptul că Președinția și-a manifestat disponibilitatea de a stabili o cooperare avantajoasă între Parlament și Consiliu;

16.  ia act de propunerea Președinției irlandeze de a înființa un grup de lucru interinstituțional pentru a se negocia posibile soluții care să permită aprobarea descărcării de gestiune a Consiliului; speră ca Președinția lituaniană a Consiliului să prezinte o propunere concretă;

Dreptul Parlamentului de a acorda descărcarea de gestiune

17.  reliefează prerogativele Parlamentului de a acorda descărcarea de gestiune în temeiul articolelor 317, 318 și 319 din TFUE în conformitate cu interpretarea și practica actuală, și anume de a acorda descărcarea de gestiune pentru fiecare linie bugetară în parte cu scopul de a menține transparența și răspunderea democratică față de contribuabilii Uniunii;

18.  reamintește declarația Comisiei, exprimată în răspunsul său din 25 noiembrie 2011 la scrisoarea adresată de președintele Comisiei pentru control bugetar, potrivit căreia este de dorit ca Parlamentul să continue să acorde celorlalte instituții – inclusiv Consiliului – descărcarea de gestiune, să o amâne sau să o refuze, la fel ca până acum;

19.  consideră că, în orice caz, trebuie să se realizeze o evaluare a gestionării Consiliului ca instituție a Uniunii în cursul exercițiului financiar vizat, asigurându-se astfel respectarea prerogativelor Parlamentului, în special de a asigura răspunderea democratică în fața cetățenilor Uniunii;

20.  consideră, prin urmare, că s-ar putea înregistra unele progrese, dacă Parlamentul și Consiliul ar putea întocmi împreună o listă de documente care să fie schimbate în scopul îndeplinirii rolurilor care le revin în cadrul procedurii de descărcare de gestiune;

21.  consideră că o cooperare satisfăcătoare între cele două instituții, materializată sub forma unui dialog deschis și oficial, le poate transmite un semnal pozitiv cetățenilor Uniunii în această perioadă dificilă.

(1) JO L 68, 15.3.2011. (2) JO C 348, 14.11.2012, p. 1. (3) JO C 344, 12.11.2012, p. 1. (4) JO C 348, 14.11.2012, p. 130. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0126. (6) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (7) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (8) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (9) JO L 68, 15.3.2011. (10) JO C 348, 14.11.2012, p. 1. (11) JO C 344, 12.11.2012, p. 1. (12) JO C 348, 14.11.2012, p. 130. (13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0126. (14) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (15) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (16) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (17) Hotărârea Curții de Justiție din 20 mai 2003 în cauzele conexate C-465/00, C-138/01 și C-139/01 Österreichischer Rundfunk și alții (Rec., 2003, p. I-4989, punctul 85). (18) JO L 250, 27.9.2011, p. 25. (19) JO L 313, 26.11.2011, p. 13. (20) JO L 286, 17.10.2012, p. 23. (21) JO L 350, 20.12.2012, p. 71.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice (COM(2011)0456 – C7-0212/2011 – 2011/0197(COD))

P7_TA(2013)0407 A7-0213/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0456),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0212/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 mai 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru transport și turism (A7-0213/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 octombrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/53/UE.)

(1) JO C 43, 15.2.2012, p.30.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului privind cooperarea administrativă prin intermediul sistemului de informare al pieței interne (COM(2011)0883 – C7-0512/2011 – 2011/0435(COD))

P7_TA(2013)0408 A7-0038/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0883),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 46, articolul 53 alineatul (1), articolul 62 și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0512/2011),

—  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 46, articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 26 iunie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere articolul 55 și articolul 37 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0038/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 octombrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/55/UE.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație a Comisiei

În momentul pregătirii actelor delegate menționate la articolul 57c alineatul (2), Comisia va garanta transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu și va desfășura consultări adecvate și transparente cu destul timp înainte, în special cu experți din partea autorităților și organismelor competente, a asociațiilor profesionale și a instituțiilor de învățământ din toate statele membre și, după caz, cu experți din partea partenerilor sociali.

(1) JO C 191, 29.6.2012, p. 103.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor (05835/2013 – C7-0112/2013 – 2012/0334(NLE))

P7_TA(2013)0409 A7-0290/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05835/2013),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind facilitarea eliberării vizelor (16913/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a), și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0112/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0290/2013),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Armenia.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (05859/2013 – C7-0113/2013 – 2012/0332(NLE))

P7_TA(2013)0410 A7-0289/2013

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05859/2013),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (05860/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0113/2013),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0289/2013),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Armenia.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la negocierile UE - China pentru un acord bilateral de investiții (2013/2674(RSP))

P7_TA(2013)0411 B7-0436/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 153, 191, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Protocolul de aderare a Republicii Populare Chineze la Organizația Mondială a Comerțului din 23 noiembrie 2001,

–  având în vedere rezoluția sa din 23 mai 2012 intitulată „UE și China: există un dezechilibru în relațiile comerciale?”(1) și raportul Direcției Generale Politici externe a Parlamentului, din iulie 2011, privind relațiile comerciale și economice cu China,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 privind relațiile dintre UE și China(2),

–  având în vedere principiile și practicile general acceptate (PPGA) denumite „principiile Santiago” adoptate în octombrie 2008 de către grupul de lucru al Fondul Monetar Internațional privind fondurile suverane de investiții;

–  având în vedere declarația comună prezentată cu ocazia celui de-al 13-lea Summit UE-China, care a avut loc la Bruxelles, la 20 septembrie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere economică și afaceri internaționale. Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612) și Rezoluția Parlamentului din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la barierele din calea comerțului și a investițiilor(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale(5),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(6), la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(7) și la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „UE–China: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631) și documentul de politică anexat intitulat „Concurență și parteneriat - un document de politică privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China” (COM(2006)0632),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional(9),

–  având în vedere decizia sa recentă de a introduce cerințe de publicare pentru industriile extractive și de exploatare referitoare la plățile lor către guverne(10),

–  având în vedere decizia comună a UE și a Chinei, luată în cadrul celui de-al 14-lea summit UE-China care a avut loc la Beijing, în februarie 2012, de a începe negocieri referitoare la un acord bilateral de investiții,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât comerțul dintre UE și China a crescut rapid și continuu în ultimele trei decenii, ajungând la o valoare de vârf a comerțului total de 433,8 miliarde EUR în 2012, și întrucât din 1997 în comerțul bilateral se constată un dezechilibru în favoarea Chinei; întrucât acest deficit comercial s-a ridicat la 146 miliarde EUR în 2012 comparativ cu 49 de miliarde EUR în 2000;

B.  întrucât investițiile străine realizate de UE în China în 2011 s-au ridicat la 102 miliarde EUR, iar investițiile străine realizate de China în UE în același an au totalizat 15 miliarde EUR; întrucât stocul de investiții străine ale Chinei în UE se ridica la doar 3,5 miliarde EUR în 2006;

C.  întrucât Tratatul de la Lisabona a adus investițiile străine directe (ISD) în sfera de competență exclusivă a Uniunii;

D.  întrucât 26 de state membre ale UE au acorduri bilaterale de investiții în vigoare cu China; întrucât UE nu a elaborat încă o politică industrială sustenabilă pe termen lung care să susțină interesele sale ofensive și defensive, în cadrul unei noii sale politici de investiții externe;

E.  întrucât, chiar dacă costurile forței de muncă au crescut cu 10 % pe an în anii trecuți, China se află încă printre primele trei piețe din lume în privința investițiilor;

F.  întrucât obiectivele de dezvoltare enunțate de China în cel de-al 12-lea Plan cincinal și Strategia Europa 2020 cuprind un număr mare de interese și probleme comune; întrucât un nivel mai ridicat de integrare și de schimburi tehnologice între economia UE și cea chineză poate conduce la sinergii și beneficii reciproce;

G.  întrucât întreprinderile private și întreprinderile de stat ar trebui să beneficieze de condiții de concurență egale;

H.  întrucât acest acord este primul negociat de UE în temeiul competențelor generale conferite de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; întrucât negocierea acestui acord de investiții, inclusiv negocierile privind accesul pe piață, poate suscita mult interes, dar și posibile preocupări din partea populației, motiv pentru care ar trebui realizată cu cel mai înalt nivel de transparență posibil pentru a facilita supravegherea parlamentară necesară, îndeplinind, astfel, una dintre condițiile preliminare pentru un acord, necesar, al Parlamentului European asupra rezultatului negocierii;

I.  întrucât investitorii trebuie să respecte atât legile țării gazdă, cât și dispozițiile oricărui acord încheiat între UE și China, odată intrat în vigoare, pentru a beneficia la maximum de cea mai bună protecție posibilă a investițiilor lor;

J.  întrucât implementarea deficitară sau neimplementarea de către China a anumitor drepturi sociale și de muncă fundamentale, precum și a standardelor de mediu, care sunt totuși recunoscute la nivel internațional, se numără printre cauzele actualului dezechilibru al fluxurilor comerciale între UE și China, care ar putea fi accentuat și mai mult pe viitor odată cu aprofundarea relațiilor de investiții, dacă nu se înregistrează un progres în implementarea drepturilor și a standardelor respective; întrucât acest acord de investiții ar trebui, prin urmare, să nu aibă drept consecință o scădere suplimentară a standardelor sociale și de mediu în China, ci să contribuie la îmbunătățirea lor, ca o condiție necesară, conducând astfel la un comerț și la relații de investiții mai echilibrate și reciproc avantajoase;

K.  întrucât un acord de investiții ar trebui să includă, de asemenea, obligații pentru investitori, inclusiv în ceea ce privește respectarea dreptului la asociere sindicală și a altor drepturi ale muncii, transparența și protecția mediului, astfel cum sunt definite în legislația celor două părți și să fie încheiat în conformitate cu normele Organizației Internaționale a Muncii (OMC) și cu alte acorduri internaționale relevante și convenții esențiale semnate și ratificate de acestea; întrucât acordurile de investiții nu ar trebui să acopere investițiile în zone special create care permit eludarea drepturilor muncii și a standardelor de muncă și a altor cerințe legale;

L.  întrucât bunurile pentru export în UE produse în lagăre de muncă silnică, ca, de exemplu, sistemul de Reeducare prin muncă (RPM), cunoscut în general cu numele de Laogai, nu ar trebui să beneficieze de investiții în cadrul acordului bilateral de investiții;

M.  întrucât Comisia și Consiliul s-au angajat că politica de investiții a UE va ține seama de principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii, inclusiv de drepturile omului, și s-au angajat să facă pași concreți în acest sens începând cu 2013;

N.  întrucât, din moment ce un acord de investiții încheiat cu China ar îmbunătăți semnificativ relațiile economice UE-China, acesta ar trebui să aducă o contribuție și în ceea ce privește îmbunătățirea dialogului politic UE-China, în special pe teme precum drepturile omului – în cadrul unui dialog eficient și orientat spre rezultate privind drepturile omului – și statul de drept, în vederea menținerii relațiilor politice și economice pe un drum paralel, în concordanță cu spiritul parteneriatului strategic;

O.  întrucât investitorii și investițiile ar trebui să urmărească, prin intermediul politicilor și practicilor de management, să fie în conformitate cu obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă și ale nivelurilor locale de guvernare în care se situează investițiile;

1.  salută consolidarea relațiilor economice dintre UE și China; invită UE și China să construiască o relație de parteneriat bine echilibrată, bazată pe un dialog regulat la nivel înalt, pe avantaje reciproce, mai degrabă decât să se angajeze într-o relație concurență cu tentă conflictuală;

2.  subliniază că China, după ce a aderat la OMC în 2001, ar trebui să pună un accent mai mare pe liberalizarea comerțului și pe deschiderea pieței pentru a asigura condiții de concurență echitabile și ar trebui să grăbească ritmul eliminării impedimentelor artificiale cu care se confruntă societățile în accesarea pieței chineze;

3.  ia act de faptul că întreprinderile europene regretă existența a numeroase bariere tarifare și netarifare pe piața chineză, cum ar fi anumite forme de discriminare împotriva operatorilor străini, precum și complexitatea structurii tarifare și obstacolele tehnice în calea comerțului;

4.  salută includerea accesului pe piață în mandatul de negociere; consideră că o garanție din partea Chinei de a include accesul pe piață în negocieri ar trebui să constituie o precondiție pentru lansarea negocierilor;

5.  subliniază necesitatea de a include în mod explicit atât ISD, cât și investițiile de portofoliu în procesul de negociere;

6.  constată că întreprinderile chineze percep Uniunea în general ca pe un mediu de investiții stabil, însă regretă persistența a ceea ce ele consideră a fi subvenționarea exporturilor pentru produsele agricole europene și existența anumitor bariere comerciale pe piața europeană, cum ar fi obstacolele tehnice în calea comerțului și obstacolele ridicate pentru a bloca investițiile țărilor terțe în anumite state membre, solicitând eliminarea barierelor nejustificate rămase și facilitarea investițiilor în statele membre; reamintește totuși că în China a fost creat recent un mecanism de evaluare a securității pentru controlul investițiilor străine, și că utilizarea acestui tip de mecanisme de ambele părți poate avea motive legitime; subliniază că UE și China pot avea preocupări legitime legate de securitate, care să justifice total sau parțial excluderea unor sectoare de la investițiile străine, temporar sau pe termen lung;

7.  subliniază faptul că principala formă în care se permite societăților străine să se stabilească în China este prin intermediul întreprinderilor mixte, asociate adesea cu transferuri de tehnologii strategice care promovează dezvoltarea competitivității Chinei în detrimentul industriei europene; își exprimă convingerea că o mai mare deschidere din partea Chinei în direcția altor dispoziții legale care să le permită investitorilor străini să se stabilească, combinată cu o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), a proprietății industriale, a mărcilor și a indicației geografice a produselor, este crucială și ar aduce beneficii ambelor părți, la fel și stimularea unui grad mai mare de integrare a economiilor europeană și chineză, pe baza unei concepții mai strategice a cooperării economice, orientate, printre altele, către tehnologii favorabile mediului și inovare;

8.  este convins că o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și punerea în aplicare a normelor asociate în China ar promova în mare măsură obiectivul de investiție al investitorilor din UE și al altor investitori străini, împărtășind noi capabilități tehnologice și actualizând tehnologiile existente din țara respectivă, în special în ceea ce privește tehnologiile favorabile mediului;

9.  salută eforturile depuse de autoritățile chineze de la intrarea Chinei în OMC, în vederea îmbunătățirii respectării DPI; totuși, critică în continuare faptul că în China acestea nu sunt protejate în mod corespunzător și că întreprinderile europene, în special a IMM-urile, nu au la dispoziție mijloace specifice în vederea combaterii eficace a infracțiunilor legate de DPI;

10.  este preocupat de lipsa de fiabilitate a sistemului judiciar chinez, care nu reușește să impună respectarea obligațiilor contractuale, precum și de lipsa de transparență și de uniformitate în aplicarea regimului normativ care reglementează investițiile;

11.  solicită Comisiei să negocieze un acord ambițios și echilibrat de investiții UE-China, care să urmărească crearea unui mediu mai bun pentru investitorii UE în China și reciproc, inclusiv îmbunătățirea accesului la piață, pentru a mări nivelul fluxurilor de capital reciproce și a garanta transparența în ceea ce privește administrarea societăților, atât cele deținute de stat, cât și cele private, care investesc în economia partenerului comercial; recomandă ca document de referință orientările Organizației pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE) privind guvernanța corporatistă; insistă, de asemenea, asupra unei mai bune aplicări a legii pentru a asigura o concurență loială între actorii publici și cei privați, pentru a stăvili corupția și a crește securitatea juridică și predictibilitatea mediului de afaceri din China;

12.  subliniază importanța stabilirii, prin intermediul acestui acord, a precondițiilor pentru o concurență loială între UE și China; în acest scop, recomandă Comisiei să negocieze dispoziții solide și obligatorii privind transparența și concurența loială astfel încât condițiile de concurență echitabile să se aplice și întreprinderilor deținute de stat și practicilor de investiții ale fondurilor suverane de gestionare a activelor;

13.  solicită ca acordul aflat în curs de negociere să vizeze atât accesul pe piață, cât și protecția investitorilor;

14.  subliniază că niciun aspect al unui acord de investiții nu ar trebui să reducă spațiul de manevră politică al părților și capacitatea acestora de a legifera pentru a urmări obiective de politică publică legitime și justificate, încercând, totodată să nu zădărnicească beneficiile derivate din angajamentele părților; subliniază că garantarea statului de drept pentru toți investitorii și cetățenii din UE și China trebuie să rămână o prioritate;

15.  solicită Comisiei să asigure o transparență deplină în ceea ce privește fondurile suverane de investiții;

16.  subliniază că ar trebui stabilit un calendar clar al negocierilor și că ar trebui prevăzute perioade de tranziție rezonabile și raționale;

17.  consideră că acordul cu China în domeniul investițiilor ar trebui să se bazeze pe bunele practici desprinse din experiențele statelor membre, să determine o mai mare coerență și să includă următoarele norme:

18.  reafirmă că, în vederea încheierii cu succes a negocierilor, calitatea trebuie să prevaleze întotdeauna asupra vitezei;

19.  constată că acordul de protecție a investițiilor ar trebui să includă definiția clară a investiției și a investitorului care trebuie protejați și că formele pur speculative de investiții nu ar trebui protejate;

20.  solicită o compatibilitate a acestui acord cu obligațiile multilaterale în temeiul Acordului general privind comercializarea serviciilor (GATS), astfel încât să îndeplinească criteriile unui acord de integrare economică;

21.  salută faptul că creșterea preconizată a siguranței juridice va ajuta IMM-urile să investească în străinătate și subliniază, în această privință, că trebuie să se țină seama de poziția IMM-urilor în timpul negocierilor (inclusiv prin implicarea noului Centru pentru IMM-uri din China, a serviciului de asistență pentru IMM-uri în materie de DPI și a Camerei de Comerț a UE în China), astfel încât acordul care urmează a fi încheiat să stimuleze internaționalizarea IMM-urilor care doresc să acceseze piața celeilalte părți;

22.  subliniază că o precondiție pentru încheierea acordului ar trebui să fie includerea unui angajament ferm al părților pentru o dezvoltare sustenabilă și favorabilă incluziunii în dimensiunile economice, sociale și de mediu și în contextul investițiilor în vederea construirii unui comerț mai echilibrat și a unei relații de investiții între UE și China care să nu se bazeze în principal pe costurile reduse ale forței de muncă și pe standardele de mediu scăzute din China;

23.  subliniază faptul că acordurile de investiții încheiate de UE nu trebuie să fie în contradicție cu valorile fundamentale pe care UE dorește să le promoveze prin politicile sale externe și nu trebuie să submineze capacitatea de intervenție publică, în special atunci când urmărește obiective de politică publică, cum ar fi criteriile sociale și de mediu, drepturile omului, combaterea contrafacerii, securitatea, drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor, sănătatea și siguranța publică, politica industrială și diversitatea culturală; solicită includerea în acord a clauzelor specifice și obligatorii respective;

24.  solicită ca, în conformitate cu alte angajamente comerciale contractate de Uniune, protecția serviciilor publice să rămână un principiu fundamental în cadrul acestui acord;

25.  subliniază că dezvoltarea pe viitor a acordului de investiții între UE și China trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă și pe respectarea pe deplin a obligațiilor OMC; regretă nivelurile enorme ale subvenționării publice a anumitor sectoare cu potențial de creștere, inclusiv cel al panourilor solare, și solicită Comisiei să asigure eliminarea completă a efectelor negative ale dumpingului și ale subvenționării, pentru a urgenta negocierile;

26.  recomandă ambelor părți, în ceea ce privește accesul la piață, să își ia angajamente în privința unor perioade de introducere progresivă și a unor măsuri tranzitorii adecvate pentru anumite sectoare pentru a netezi calea spre liberalizarea deplină sau parțială a acestora; recunoaște, de asemenea, că ambele părți s-ar putea să nu își poată lua angajamente în anumite sectoare; solicită, în acest context, ca sectoarele serviciilor culturale și audiovizuale să fie excluse în continuare din negocierile privind accesul pe piață, conform dispozițiilor relevante ale tratatelor europene; subliniază necesitatea de a aborda politicile industriale intervenționiste, protecția inadecvată a DPI, ambiguitățile în conținutul și aplicarea normelor și alte bariere tehnice și netarifare în calea comerțului;

27.  consideră că, din cauza accesului dificil pe piața chineză, determinat de preponderența întreprinderilor de stat, pentru a fi echilibrat, acordul trebuie să constituie o ocazie privilegiată de a stabili condiții de concurență echitabilă între întreprinderile de stat și întreprinderile private;

28.  subliniază necesitatea ca acordul să asigure capacitatea UE de a exclude accesul investitorilor chinezi la anumite sectoare strategice;

29.  subliniază că acordul nu ar trebui să împiedice părțile și, în ceea ce privește UE, nici statele sale membre, să elaboreze și să implementeze politici-cheie de promovare și protecție a diversității culturale;

30.  subliniază că acordul trebuie să promoveze investițiile sustenabile, favorabile incluziunii și care respectă mediul (îndeosebi în domeniul industriilor extractive) și care încurajează condițiile de muncă decente în întreprinderile vizate de investiție;

31.  solicită introducerea unei clauze care să prevadă ca investitorii să furnizeze unui eventual reprezentant al statului gazdă orice informație pe care acesta o poate solicita cu privire la investiția în cauză, pentru luarea unor decizii legate de investiție sau exclusiv în scopuri statistice, și în același timp ca partea respectivă să protejeze toate informațiile comerciale confidențiale de orice dezvăluire care ar prejudicia poziția concurențială a investitorului sau a investiției;

32.  insistă asupra necesității de a include în viitorul acord dispoziții privind transparența și guvernanța întreprinderilor de stat și a fondurilor de investiții suverane, bazate pe principiile Santiago care, adoptate sub egida FMI, stabilesc principii legate de guvernanța și de structura instituțională a fondurilor suverane, precum și de transparența strategiei lor de investiții;

33.  își reînnoiește apelul privind includerea unei clauze vizând responsabilitatea socială a întreprinderilor, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU referitoare la întreprinderi și drepturile omului; afirmă că investitorii ar trebui să aplice Declarația tripartită adoptată de OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială și orientările OCDE pentru întreprinderi multinaționale, precum și standardele internaționale specifice sau sectoriale ale practicii responsabile, atunci când acestea există; solicită includerea unor clauze sociale și de mediu obligatorii ca parte a unui capitol de sine stătător privind dezvoltarea sustenabilă, care face obiectul unui mecanism de soluționare a litigiilor; solicită ambelor părți să pună în aplicare o strategie de investiții sustenabilă și favorabilă incluziunii care să includă o clauză privind responsabilitatea socială a întreprinderilor cu orientări concrete pentru investitori, precum și o metodologie eficientă de evaluare pentru autoritățile publice care supraveghează investițiile rezultate în ceea ce privește impactul lor social și asupra mediului;

34.  subliniază că acordul trebuie să îi oblige pe investitorii chinezi în UE să respecte standardele sociale europene și normele privind dialogul social;

35.  subliniază necesitatea ca acordul de investiții bilateral UE-China să aibă efecte asupra creșterii durabile și creării de locuri de muncă și să promoveze sinergiile și efectele pozitive de contaminare cu alte acorduri regionale comerciale și de investiții la care UE sau China este parte;

36.  solicită Comisiei să completeze evaluarea sa de impact evaluând și impactul acordului de investiții UE-China asupra drepturilor omului, întrucât s-a angajat să o realizeze în temeiul cadrului strategic și al planului de acțiune privind drepturile omului și democrația;

37.  consideră că acordul trebuie să cuprindă o dispoziție care să specifice că toți investitorii au obligația să respecte întru totul legislația părții gazdă la nivel local, regional, național și, dacă se aplică, la nivel supranațional, și că investitorii care nu respectă normele de drept fac obiectul unor acțiuni civile ca parte responsabilă într-un proces judiciar derulat în jurisdicția relevantă pentru orice act sau decizie ilegală luată în legătură cu investiția, inclusiv cazurile în care aceste acte sau decizii au condus la daune semnificative asupra mediului, vătămări personale sau decese;

38.  insistă să se includă în acord o clauză obligatorie care să interzică relaxarea legislației sociale și de mediu pentru a atrage investițiile și care să garanteze că niciuna dintre părți nu poate să nu aplice efectiv legislația relevantă, prin acțiuni sau inacțiuni susținute ori recurente, pentru a încuraja stabilirea, achiziționarea, extinderea sau menținerea investițiilor pe teritoriul său;

39.  insistă asupra faptului că acordul de investiții bilateral UE-China trebuie să respecte acquis-ul Uniunii, inclusiv legislația socială și de mediu în vigoare și că nicio parte nu se poate sustrage de la punerea în aplicare efectivă a legislației sale în aceste domenii, astfel încât toate dispozițiile acestui acord să încurajeze stabilirea, achiziționarea, extinderea sau menținerea ilegală a unei investiții pe teritoriul respectiv al ambelor părți și să promoveze cele mai bune practici antreprenoriale și fair play-ul în afaceri;

40.  insistă asupra faptului că acordul trebuie să impună obligația pentru investitorii străini de a se conforma cu standardele UE de protecție a datelor;

41.  își exprimă profunda îngrijorare față de prea marea libertate de apreciere a arbitrilor internaționali, care dau o interpretare largă clauzelor privind protecția investitorilor, conducând astfel la excluderea unor reglementări publice legitime; solicită ca arbitrii desemnați de părți în contextul unui litigiu să fie independenți și imparțiali, și ca arbitrajul realizat să respecte un cod de conduită bazat fie pe normele Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional (CNUDCI), fie pe cele ale Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiți (ICSID) sau pe orice alte convenții și standarde internaționale recunoscute și acceptate de către părți;

42.  consideră drept prioritate-cheie includerea în acord a unor mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor între state și dintre investitori și state, pentru a preveni, pe de o parte, ca solicitările abuzive să conducă la arbitraje nejustificate și pentru a asigura, de cealaltă parte, că toți investitorii au acces la un proces corect, urmat de executarea fără întârziere a tuturor sentințelor arbitrale;

43.  consideră că acordul ar trebui să prevadă proceduri de soluționare a litigiilor între state, precum și mecanisme de soluționare a litigiilor investitorilor de stat, care se înscriu într-un cadru juridic corespunzător și se supun unor criterii stricte de transparență;

44.  solicită UE și China să stabilească în comun un mecanism de avertizare timpurie pentru a-și oferi o șansă să soluționeze în mod proactiv orice conflict aflat în stadiu incipient privind comerțul sau investițiile cât mai curând posibil, utilizând toate măsurile corespunzătoare, inclusiv instrumentele necoercitive și diplomația comercială;

45.  consideră, de asemenea, că acordul ar trebui să includă dispoziții pentru soluționarea litigiilor în afara instanței pentru a promova o soluționare a conflictelor rapidă, accesibilă și amiabilă între părțile care decid liber să recurgă la ea;

46.  propune ca mecanismele de soluționare a litigiilor, precum medierea, să fie stabilite chiar în cadrul acordului stabilind clar, de exemplu, durata, costul și modul de aplicare a soluțiilor acceptate de către părți;

47.  își exprimă convingerea că, odată încheiat și ratificat în întregime, un acord de investiții UE-China ar trebui să înlocuiască toate acordurile de investiții bilaterale existente dintre statele individuale membre ale UE și China, în conformitate cu dreptul Uniunii;

48.  recomandă ca negocierile să nu fie deschise decât cu condiția încheierii în prealabil a unui acord formal de către Consiliul de stat chinez, pentru ca accesul pe piață să fie inclus în acordul de investiții;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 33. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0097. (3) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 87. (4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 1. (5) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 34. (6) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (7) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (8) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94. (9) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 101. (10) Texte adoptate din 12.6.2013, P7_TA(2013)0261 şi 0262.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Taiwan (2013/2675(RSP))

P7_TA(2013)0412 B7-0435/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020(1),

–  având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care se stabilește că „În relațiile sale cu restul comunității internaționale, […] Uniunea contribuie la [...] respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional” și, respectiv, că „Uniunea asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC) din 2009(2).

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind Politica Externă și de Securitate Comună(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la comerțul cu servicii(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind comerțul cu materii prime și produse de bază(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 referitoare la strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 referitoare la Europa globală - aspecte externe ale competitivității(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 referitoare la relațiile dintre UE, China și Taiwan și securitatea în Orientul Îndepărtat(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială - componentă-cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa globală: concurența în lume. o contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă” (COM(2006)0567),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Raport privind obstacolele din calea comerțului și a investițiilor – ediția 2013”, publicat la 28 februarie 2013 (COM(2013)0103),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la relațiile comerciale dintre UE - Taiwan (O‑000093/2013 – B7‑0509/2013),

–  având în vedere articolele 115 alineatul (5) și 110 alineatul (2) din regulamentul său de procedură,

A.  întrucât sistemul comercial multilateral reglementat, instituit prin Organizația Mondială a Comerțului (OMC), reprezintă cadrul cel mai potrivit pentru a realiza un comerț liber și echitabil la nivel mondial; întrucât este însă esențial să se înțeleagă că acordurile bilaterale fac, de asemenea, parte din aceeași set comun de instrumente privind afacerile internaționale;

B.  întrucât UE este pe deplin în favoarea ajungerii la un rezultat echilibrat și echitabil al Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD), aceasta fiind abordarea pe care o preferă și întrucât desfășurarea în paralel de acorduri comerciale bilaterale cu alte țări industrializate este, de asemenea, o opțiune valabilă;

C.  întrucât, volumul total al schimburilor comerciale bilaterale dintre UE și Taiwan a crescut de mai mult de douăsprezece ori în ultimele două decenii, depășind 40 de miliarde de euro în 2011;

D.  întrucât Taiwanul este, ca mărime, cel de-al 7-lea partener comercial al UE în Asia și cel de-al 23-lea partener comercial al UE pe plan mondial;

E.  întrucât, în 2010, UE a reprezentat 31,5 % din întregul flux de investiții străine directe (ISD) și 21 % din stocurile de ISD din Taiwan, fiind cel mai mare investitor străin din țară;

F.  întrucât, în prezent, relațiile comerciale dintre UE și Taiwan funcționează, în ansamblu, mult sub potențial;

G.  întrucât comerțul liber și echitabil constituie un mijloc puternic, capabil să genereze o creștere economică mai susținută și să creeze mai multă prosperitate, valorificând avantajele comparative ale fiecărei economii și sinergiile ce pot fi create printr-o integrare economică mai aprofundată și prin noi contribuții la economiile bazate pe cunoaștere;

H.  întrucât taxele vamale dintre cei doi parteneri comerciali se află deja la un nivel în general redus; întrucât UE și Taiwan poartă regulat un dialog structurat în cadrul căruia abordează aspectele legate de comerț și investiții care suscită un interes și preocupări comune; întrucât, în acest cadru, au fost create patru grupuri tehnice de lucru pentru a aborda aspectele legate de DPI, BTC, SPS și de sectorul farmaceutic;

I.  întrucât, în pofida tarifelor relativ scăzute, volumul schimburilor comerciale bilaterale dintre UE și Taiwan este mai mic decât volumul schimburilor comerciale ale UE cu alți parteneri comerciali;

J.  întrucât TIC reprezintă un sector industrial cu o mare valoare adăugată și o sursă de creștere economică atât în UE, cât și în Taiwan, în special în ceea ce privește dezvoltarea ulterioară de produse și servicii inteligente;

K.  întrucât UE și Taiwan pot aprofunda mai mult relațiile lor economice într-un mod care să fie cu adevărat avantajos pentru ambele părți, având, de asemenea, în vedere și soluționarea provocărilor societale comune;

L.  întrucât Taiwanul are calitatea de membru titular al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 2002 și este, de asemenea, membru titular al Organizației de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) și al Băncii Asiatice de Dezvoltare;

M.  întrucât aderarea Taiwanului la Acordul OMC privind achizițiile publice (APG) în iulie 2009 a fost un pas important și pozitiv, care îi va permite acestuia nu numai să beneficieze de deschiderea reciprocă a piețelor APG, ci și să-și mărească eficiența pe piața internă;

N.  întrucât Taiwanul și Republica Populară Chineză (RPC) au adoptat o abordare constructivă care a contribuit la încheierea a 19 acorduri semnate între Fundația pentru schimburi economice în regiunea strâmtorii, pentru Taiwan, și Asociația pentru relațiile din Strâmtoarea Taiwan, pentru RPC; întrucât aceste acorduri cuprind Acordul-cadru de cooperare economică între cele două părți ale strâmtorii (ECFA), Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI), semnat la 29 iunie 2010, precum și Acordul de investiții și Acordul de cooperare vamală, semnat la 9 august 2012;

O.  întrucât alte alternative constructive au determinat Taiwanul să încheie 31 de acorduri bilaterale de investiții (ABI) cu țări terțe, printre care Japonia, la 22 septembrie 2011, și un Acord de cooperare economică cu Noua Zeelandă, la 10 iulie 2013, să reia discuțiile asupra Acordului-cadru privind comerțul și investițiile (TIFA) cu Statele Unite, la 10 martie 2013, și să negocieze în prezent un acord de investiții cu Republica Coreea, precum și un acord de liber schimb cu Singapore (ASTEP;

P.  întrucât Reprezentanța economică și culturală a Taipeiului în Statele Unite și Institutul American din Taiwan au convenit asupra unei Declarații comune referitoare la principiile privind investițiile internaționale și serviciile TIC; întrucât, în mod similar, Taiwanul a încheiat acorduri cuprinzătoare vizând impozitele pe venituri cu 25 de țări, printre care și nouă state membre ale UE,

Q.  întrucât legăturile economice mai strânse cu Taiwanul nu contrazic, în niciun fel, politica UE vizând „O Chină unică”, în condițiile în care China și Taiwanul au aderat la Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC), în 1991, și la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în 2002;

1.  consideră că sistemul comercial multilateral, reprezentat de OMC, rămâne, de departe, cadrul cel mai eficient pentru realizarea unui comerț liber și echitabil la nivel mondial; consideră că UE și Taiwanul trebuie să contribuie la progresul negocierilor comerciale multilaterale;

2.  consideră că, în timp ce depune eforturi în direcția îmbunătățirii relațiilor sale economice cu China, Uniunea ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a proceda în același fel în relațiile cu Taiwanul, pentru a continua să sprijine în mod consecvent sistemul democratic, pluralismul social, precum și rezultatele pozitive în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și statul de drept în Taiwan;

3.  consideră, prin urmare, că UE ar trebui să răspundă pozitiv dorinței Taiwanului de a lansa în paralel negocieri pentru acorduri bilaterale privind protecția investițiilor și accesul la piață, pentru a consolida într-o mai mare măsură securitatea juridică a investițiilor și a mări volumul și calitatea fluxurilor investiționale;

4.  consideră că decizia de a iniția aceste negocieri cu Taiwanul ar trebui să se bazeze pe motive de ordin economic și nu ar trebui să fie corelată cu evaluarea relațiilor dintre UE și Republica Populară Chineză;

5.  subliniază faptul că Parlamentul este în favoarea acordurilor privind protecția investițiilor și accesul la piață cu Taiwan, care ar conduce la aprofundarea relațiilor economice existente între UE și Taiwan;

6.  consideră că acordurile UE-Taiwan privind protecția investițiilor și accesul la piață au un potențial veritabil de a conduce la o situație reciproc avantajoasă pentru ambele economii;

7.  observă că un eventual acord ar trebui să ia în mod corespunzător în considerare IMM-urile și să îmbunătățească capacitatea acestora de a investi în străinătate;

8.  reamintește, de asemenea, că UE și Taiwan dispun deja de o relație economică bine integrată, de taxe vamale în general reduse în ambele țări și de un dialog bine structurat care are loc în mod regulat pentru a soluționa aspecte bilaterale legate de comerț și de investiții;

9.  subliniază că acordul ar trebui să cuprindă un angajament ferm al părților pentru a promova o dezvoltare sustenabilă și integratoare, pe dimensiunile economică, socială și de mediu în legătură cu investițiile;

10.  subliniază faptul că acordurile de investiții încheiate de UE trebuie să respecte capacitatea de intervenție publică, în special atunci când urmărește obiective de politică publică, cum ar fi drepturile sociale și standardele legate de mediu, drepturile omului, securitatea, drepturile lucrătorilor și consumatorilor, sănătatea și siguranța publică, precum și diversitatea culturală; solicită includerea în acord a unor clauze specifice referitoare la aceste obiective;

11.  recomandă ca, în ceea ce privește accesul la piață, ambele părți să poată exclude anumite sectoare de la angajamentele lor în materie de liberalizare, pentru protejarea intereselor naționale strategice;

12.  își reiterează solicitarea pentru o clauză privind răspunderea socială efectivă a întreprinderilor, precum și pentru clauze sociale și de mediu eficace;

13.  subliniază faptul că acordul trebuie să oblige investitorii străini din UE să respecte dialogul social și normele sociale europene;

14.  invită Comisia să înceapă negocierile pentru astfel de acorduri între UE și Taiwan;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului taiwanez și Camerei legislative Yuan.

(1) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 42. (2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 35. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0097. (5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (6) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 101. (7) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 47. (8) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 67. (9) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 5. (10) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 16. (11) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128. (12) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 471.

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 9 octombrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (COM(2012)0628 – C7-0367/2012 – 2012/0297(COD))(1)

P7_TA(2013)0413 A7-0277/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Directiva 2011/92/UE a armonizat principiile de evaluare a efectelor proiectelor asupra mediului prin introducerea de cerințe minime (în ceea ce privește tipul de proiecte evaluate, principalele obligații ale inițiatorilor, conținutul evaluării și participarea autorităților competente și a publicului) și contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecție a mediului și a sănătății umane. (1)  Directiva 2011/92/UE a armonizat principiile de evaluare a efectelor proiectelor asupra mediului prin introducerea de cerințe minime (în ceea ce privește tipul de proiecte evaluate, principalele obligații ale inițiatorilor, conținutul evaluării și participarea autorităților competente și a publicului) și contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecție a mediului și a sănătății umane. Ar trebui să se permită statelor membre să adopte norme mai stricte pentru a proteja mediul și sănătatea umană. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)   Este necesar ca Directiva 2011/92/UE să fie modificată pentru a consolida calitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, pentru a simplifica diversele etape ale procedurii și pentru a îmbunătăți coerența și sinergiile cu alte acte legislative și politici ale Uniunii, precum și cu strategiile și politicile elaborate de statele membre în domenii de competență națională. (3)   Este necesar ca Directiva 2011/92/UE să fie modificată pentru a consolida calitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, pentru a simplifica diversele etape ale procedurii, pentru a alinia procedura la principiile reglementării inteligente și pentru a îmbunătăți coerența și sinergiile cu alte acte legislative și politici ale Uniunii, precum și cu strategiile și politicile elaborate de statele membre în domenii de competență națională. Obiectivul final al modificării prezentei directive este o mai bună punere în aplicare la nivelul statelor membre. În numeroase cazuri, procedurile administrative au devenit prea complicate și îndelungate, ceea ce a generat întârzieri și riscuri suplimentare în ceea ce privește protecția mediului. În acest sens, simplificarea și armonizarea procedurilor ar trebui să fie unul dintre obiectivele prezentei directive. În vederea unei evaluări coordonate sau a unor proceduri comune atunci când sunt necesare mai multe evaluări ale impactului asupra mediului (EIM), de exemplu în cazul proiectelor transfrontaliere, dar și pentru definirea unor criterii mai specifice pentru evaluările obligatorii, trebuie să se analizeze dacă nu ar fi adecvat să se creeze un ghișeu unic. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Pentru a garanta aplicarea armonizată și protecția egală a mediului pe teritoriul întregii Uniuni, Comisia ar trebui, având în vedere rolul său de gardian al tratatelor, să asigure conformitatea calitativă, precum și cea procedurală, cu dispozițiile Directivei 2011/92/UE, inclusiv cu cele privind consultarea și participarea publicului. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 b (nou) (3b)  În cazul proiectelor care ar putea avea un impact transfrontalier asupra mediului, statele membre implicate ar trebui să instituie un organism de legătură comun, organizat în mod paritar, responsabil cu toate etapele procedurii. Autorizarea finală a proiectului necesită aprobarea tuturor statelor membre implicate. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 c (nou) (3c)  Directiva 2011/92/UE ar trebui să fie revizuită, de asemenea, de o manieră care să asigure îmbunătățirea protecției mediului, creșterea eficienței folosirii resurselor și sprijinirea unei creșteri durabile în Europa. În acest sens se impune o simplificare și armonizare a procedurilor prevăzute. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)   În ultimii zece ani, problemele de mediu, cum sunt utilizarea eficientă a resurselor, biodiversitatea, schimbările climatice și riscurile de dezastre, au devenit mai importante în elaborarea politicilor și trebuie, prin urmare, să constituie și elemente esențiale în procesul de evaluare și în cel decizional, în special în cazul proiectelor de infrastructură. (4)   În ultimii zece ani, problemele de mediu, cum sunt utilizarea eficientă și durabilă a resurselor, protejarea biodiversității, utilizarea terenurilor, schimbările climatice și riscurile de dezastre naturale sau antropice, au devenit mai importante în elaborarea politicilor. Prin urmare, ele ar trebui să constituie și elemente importante în procesul de evaluare și în cel decizional în cazul oricărui proiect public sau privat care ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului, în special în cazul proiectelor de infrastructură. Dat fiind că Comisia nu a instituit orientări cu privire la aplicarea Directivei 2011/92/UE în ceea ce privește conservarea patrimoniului istoric și cultural, Comisia ar trebui să propună o listă de criterii și de indicații, inclusiv în legătură cu impactul vizual , pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a directivei. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 4 a (nou) (4a)  A stipula că este necesar să se țină seama într-o mai mare măsură de criteriile de mediu în cazul tuturor proiectelor s-ar putea dovedi contraproductiv dacă ar folosi la sporirea complexității procedurilor implicate și la prelungirea timpului necesar pentru autorizarea și validarea fiecărei etape. Aceasta ar putea conduce la creșterea costurilor, putând chiar ajunge să reprezinte o amenințare pentru mediu dacă proiectele de infrastructură necesită o perioadă îndelungată de timp până la terminare. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 4 b (nou) (4b)  Este esențial ca problemele de mediu legate de proiectele de infrastructură să nu distragă atenția de la faptul că, în mod inevitabil, orice proiect va avea un impact asupra mediului. De asemenea, este necesar să se pună accentul pe asigurarea unui echilibru dintre valoarea unui proiect și impactul său asupra mediului. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  În comunicarea sa intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere energetic”, Comisia s-a angajat să includă considerente mai ample privind utilizarea eficientă a resurselor în contextul revizuirii Directivei 2011/92/UE. (5)  În comunicarea sa intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere energetic”, Comisia s-a angajat să includă considerente mai ample privind utilizarea eficientă și sustenabilă a resurselor în contextul revizuirii Directivei 2011/92/UE. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 11 (11)  Protecția și promovarea patrimoniului cultural și a peisajelor, care constituie parte integrantă a diversității culturale pe care Uniunea s-a angajat să o respecte și să o promoveze în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se pot baza, în mod util, pe definițiile și principiile elaborate în convențiile relevante ale Consiliului Europei, în special Convenția pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, Convenția europeană a peisajului și Convenția-cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate. (11)  Protecția și promovarea patrimoniului cultural și a peisajelor, care constituie parte integrantă a diversității culturale pe care Uniunea s-a angajat să o respecte și să o promoveze în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se pot baza, în mod util, pe definițiile și principiile elaborate în convențiile relevante ale Consiliului Europei, în special Convenția pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, Convenția europeană a peisajului, Convenția-cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate și Recomandarea internațională privind salvgardarea ansamblurilor istorice sau tradiționale și rolul lor în viața contemporană, adoptată în Nairobi, în 1976, de Unesco. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 11 a (nou) (11a)  Impactul vizual constituie un criteriu esențial în evaluarea impactului asupra mediului în ceea ce privește conservarea patrimoniului istoric și cultural, a peisajelor naturale și a zonelor urbane; acesta este un alt factor care ar trebui aplicat în cadrul evaluărilor. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  La aplicarea Directivei 2011/92/UE, este necesar să se asigure un mediu de afaceri competitiv, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru a genera o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în concordanță cu obiectivele stabilite în comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”. (12)  La aplicarea Directivei 2011/92/UE, este necesar să se asigure o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în concordanță cu obiectivele stabilite în comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 12 a (nou) (12a)  În vederea consolidării accesului publicului și a transparenței, în fiecare stat membru ar trebui pus la dispoziție un portal central care să furnizeze, în timp util, informații în format electronic privind mediul în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 12 b (nou) (12b)  Pentru a reduce sarcinile administrative, a facilita procesul decizional și a reduce costurile proiectelor, ar trebui luate măsurile necesare pentru standardizarea criteriilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană1, cu scopul de a putea sprijini utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT), a îmbunătăți competitivitatea și a preveni interpretarea standardelor în mod diferit. _______________ 1 JO L 316, 14.11.2012, p.12. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 12 c (nou) (12c)  Tot pentru a simplifica și facilita activitatea administrațiilor competente, ar trebui elaborate criterii de îndrumare care să ia în considerare caracteristicile diferitelor sectoare de activitate economică sau industrială. Aceasta ar trebui să se bazeze pe instrucțiunile în temeiul articolul 6 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 12 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică1. _______________ 1 JO L 206, 22.07.92, p.7. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 12 d (nou) (12d)  Pentru a asigura conservarea optimă a patrimoniului istoric și cultural, Comisia și/sau statele membre ar trebui să elaboreze criterii de îndrumare. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)  Experiența a demonstrat că, în cazurile de urgență civilă, respectarea dispozițiilor Directivei 2011/92/UE poate avea efecte negative și, prin urmare, este necesar să se stabilească dispoziții prin care statele membre să fie autorizate să nu aplice directiva respectivă în anumite cazuri. (13)  Experiența a demonstrat că, în ceea ce privește proiectele care au drept obiectiv unic reacția în caz de urgență civilă, respectarea dispozițiilor Directivei 2011/92/UE poate avea efecte negative asupra realizării acestui obiectiv și, prin urmare, este necesar să se stabilească dispoziții prin care statele membre să fie autorizate să nu aplice directiva respectivă în aceste cazuri excepționale. În acest sens, directiva ar trebui să ia în considerare dispozițiile Convenției de la Espoo a CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier care, în cazul proiectelor transfrontaliere, obligă statele participante să se informeze și să se consulte reciproc. În cadrul acestor proiecte transfrontaliere, Comisia ar trebui să joace un rol mai proactiv și de facilitare, atunci când acest lucru este potrivit și posibil. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 13 a (nou) (13a)  Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 2011/92/UE, care prevede că directiva nu se aplică proiectelor adoptate printr-un act specific al legislației naționale, prevede o derogare cu garanții procedurale limitate și ar putea să introducă posibilitatea de a eluda în mare măsură punerea în aplicare a directivei. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 13 b (nou) (13b). Experiența a demonstrat că este necesară introducerea unor norme clare pentru evitarea conflictului de interese care poate apărea între inițiatorul unui proiect supus evaluării impactului aspra mediului și autoritățile competente menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (f) din Directiva 2011/92/UE. În special, autoritățile competente nu ar trebui să fie și inițiatorul proiectului și nici nu ar trebui să se afle într-o poziție de dependență, legătură sau subordonare față de inițiator. Din aceleași motive, este oportun să se prevadă că o autoritate desemnată ca autoritate competentă în sensul Directivei 2011/92/UE nu poate îndeplini această atribuție în cazul proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului pe care le-a inițiat ea însăși. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 13 c (nou) (13c)  În cadrul evaluării impactului proiectelor asupra mediului se ține seama de principiul proporționalității. Cerințele care sunt impuse pentru evaluarea impactului asupra mediului al unui proiect ar trebui să fie proporționale cu anvergura sa și cu etapa în care se află. Amendamentul 21 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Atunci când stabilesc dacă este probabil să se producă efecte semnificative asupra mediului, autoritățile competente trebuie să identifice cele mai relevante criterii care trebuie avute în vedere și să utilizeze eventualele informații suplimentare disponibile ca urmare a altor evaluări prevăzute în legislația Uniunii pentru a aplica în mod eficient procedura de evaluare. În această privință, este oportun să se specifice conținutul deciziei de verificare prealabilă, în special în cazul în care nu este necesară o evaluare de mediu. (16)  Atunci când stabilesc dacă este probabil să se producă efecte semnificative asupra mediului, autoritățile competente ar trebui să definească în mod clar și strict cele mai relevante criterii care trebuie avute în vedere și să utilizeze eventualele informații suplimentare disponibile ca urmare a altor evaluări prevăzute în legislația Uniunii pentru a aplica în mod eficient și transparent procedura de evaluare. În această privință, este oportun să se specifice conținutul deciziei de verificare prealabilă, în special în cazul în care nu este necesară o evaluare de mediu. Amendamentul 22 Propunere de directivă Considerentul 16 a (nou) (16a)  Pentru a evita eforturile și cheltuielile inutile, proiectele care se înscriu în anexei II ar trebui să includă o declarație de intenție care să nu depășească niciodată 30 de pagini și caracteristicile și informațiile privind amplasarea proiectului care trebuie supus verificării prealabile, care ar trebui să constea în evaluarea inițială a viabilității sale. Această verificare prealabilă ar trebui să fie publică și să reflecte factorii stabiliți la articolul 3. Ar trebui să demonstreze efectele directe și indirecte semnificative ale proiectului. Amendamentul 23 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)  Autoritățile competente trebuie să aibă obligația de a stabili domeniul de aplicare și nivelul de detaliu al informațiilor privind mediul care trebuie comunicate sub forma unui raport de mediu (delimitarea domeniului de aplicare a evaluării). Pentru a îmbunătăți calitatea evaluării și pentru a simplifica procesul decizional, este important să se specifice, la nivelul Uniunii, categoriile de informații pe baza cărora autoritățile competente trebuie să facă stabilirea respectivă. (17)  Autoritățile competente ar trebui ca, atunci când consideră că este necesar sau dacă acest lucru este solicitat de inițiator, să redacteze un aviz prin care să stabilească domeniul de aplicare și nivelul de detaliu al informațiilor privind mediul care trebuie comunicate sub forma unui raport de mediu (delimitarea domeniului de aplicare a evaluării). Pentru a îmbunătăți calitatea evaluării, simplificarea procedurilor și eficientizarea procesului decizional, este important să se specifice, la nivelul Uniunii, categoriile de informații pe baza cărora autoritățile competente ar trebui să facă stabilirea respectivă. Amendamentul 24 Propunere de directivă Considerentul 18 (18)  Raportul de mediu al unui proiect, care trebuie furnizat de inițiatorul proiectului, trebuie să includă o evaluare a unor alternative rezonabile relevante pentru proiectul propus, inclusiv evoluția probabilă a stării existente a mediului în cazul în care proiectul nu este implementat (scenariu de bază), pentru a ameliora calitatea procesului de evaluare și pentru a permite integrarea considerentelor de mediu într-o etapă timpurie a elaborării proiectului. (18)  Raportul de mediu al unui proiect, care trebuie furnizat de inițiatorul proiectului, ar trebui să includă o evaluare a unor alternative rezonabile relevante pentru proiectul propus, inclusiv evoluția probabilă a stării existente a mediului în cazul în care proiectul nu este implementat (scenariu de bază), pentru a ameliora calitatea procesului de evaluare comparativă și pentru a permite integrarea considerentelor de mediu într-o etapă timpurie a elaborării proiectului, cu scopul de a face posibilă adoptarea opțiunii celei mai sustenabile și cu impactul cel mai redus asupra mediului. Amendamentul 25 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Trebuie luate măsuri pentru a se garanta că datele și informațiile incluse în rapoartele de mediu în conformitate cu anexa IV la Directiva 2011/92/UE sunt complete și de o calitate suficient de bună. Pentru a se evita duplicarea evaluărilor, statele membre trebuie să țină seama de faptul că evaluările de mediu pot fi efectuate la niveluri diferite sau folosind instrumente diferite. (19)  Ar trebui luate măsuri pentru a se garanta că datele și informațiile incluse în rapoartele de mediu în conformitate cu anexa IV la Directiva 2011/92/UE sunt complete și de o calitate suficient de bună. Amendamentul 102 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou) (19a)  Ar trebui să se garanteze că persoanele care verifică rapoartele de mediu au, datorită calificării și experienței lor, competența tehnică necesară pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de Directiva 2011/92/UE într-un mod obiectiv din punct de vedere științific și absolut independent față de inițiatorul proiectului și de autoritățile competente însele. Amendamentul 27 Propunere de directivă Considerentul 20 (20)  În scopul asigurării transparenței și responsabilității, autoritatea competentă trebuie să aibă obligația de a-și justifica decizia de a acorda unui proiect aprobarea de dezvoltare, indicând faptul că a luat în considerare rezultatele consultărilor efectuate și informațiile relevante colectate. (20)  Pentru a asigura transparența și responsabilitatea, autoritatea competentă ar trebui să aibă obligația de a-și justifica în mod detaliat și cuprinzător decizia de a acorda unui proiect aprobarea de dezvoltare, indicând faptul că a luat în considerare rezultatele consultărilor efectuate în rândul publicului vizat și toate informațiile relevante colectate. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, ar trebui să existe posibilitatea unei căi de atac pentru publicul vizat. Amendamentul 28 Propunere de directivă Considerentul 21 (21)  Este oportun să se stabilească cerințe minime comune pentru monitorizarea efectelor negative semnificative ale construcției și funcționării proiectelor, pentru a se asigura o abordare comună la nivelul tuturor statelor membre și pentru a se garanta că, după implementarea unor măsuri de atenuare și compensatorii, nu există impacturi care să le depășească pe cele prevăzute inițial. Această monitorizare nu trebuie să se suprapună sau să se adauge monitorizării obligatorii în temeiul altor acte legislative ale Uniunii. (21)  Este oportun să se stabilească cerințe minime comune pentru monitorizarea efectelor negative semnificative ale punerii în aplicare și gestionării proiectelor, pentru a se asigura o abordare comună la nivelul tuturor statelor membre și pentru a se garanta că, după implementarea unor măsuri de atenuare și compensatorii, nu există impacturi care să le depășească pe cele prevăzute inițial. Ar trebui ca această monitorizare să nu se suprapună și să nu se adauge monitorizării obligatorii în temeiul altor acte legislative ale Uniunii. În cazul în care rezultatele monitorizării indică prezența unor efecte negative neprevăzute, ar trebui să se prevadă o acțiune corectivă de remediere a problemei sub forma unor măsuri ulterioare de atenuare și/sau compensare. Amendamentul 29 Propunere de directivă Considerentul 22 (22)  Trebuie introduse termene pentru diversele etape ale evaluării de mediu a proiectelor pentru a stimula eficientizarea procesului decizional și pentru a spori certitudinea juridică, luând în considerare și natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus. Aceste termene nu trebuie în niciun caz să compromită standardele ridicate de protecție a mediului, în special cele care decurg din alte acte legislative ale Uniunii în domeniul mediului, și nici participarea efectivă a publicului și accesul la justiție. (22)  Ar trebui introduse termene rezonabile și previzibile pentru diversele etape ale evaluării de mediu a proiectelor pentru a stimula eficientizarea procesului decizional și pentru a spori securitatea juridică, luând în considerare și natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus. Aceste termene nu trebuie în niciun caz să compromită standardele ridicate de protecție a mediului, în special cele care decurg din alte acte legislative ale Uniunii în domeniul mediului, și nici participarea efectivă a publicului și accesul la justiție, iar eventualele prelungiri ar trebui acordate numai în cazuri excepționale. Amendamentul 30 Propunere de directivă Considerentul 22 a (nou) (22a)  Printre obiectivele Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (Convenția de la Aarhus), ratificată de UE și transpusă în legislația sa1, se numără garantarea dreptului populației de a participa la luarea de decizii în ceea ce privește aspecte legate de mediul înconjurător. Prin urmare, această participare, inclusiv participarea prin intermediul asociațiilor, al organizațiilor și al grupurilor și, în special, al organizațiilor nonguvernamentale care promovează protecția mediului, ar trebui încurajată în continuare. Mai mult, articolul 9 alineatele (2) și (4) din Convenția de la Aarhus prevede accesul la proceduri judiciare sau la alte proceduri pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care implică participarea publicului. De asemenea, ar trebui consolidate elementele prezentei directive în proiectele de transport transfrontalier, prin utilizarea structurilor existente de dezvoltare a coridoarelor de transport și a instrumentelor necesare pentru identificarea impactului potențial asupra mediului. ______________________ 1 Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, 17.5.2005, p. 1). Amendamentul 31 Propunere de directivă Considerentul 23 a (nou) (23a)  Pragurile de producție prevăzute pentru țiței și gaze naturale în anexa I la Directiva 2011/92/UE nu țin seama de specificitatea nivelurilor de producție zilnică de hidrocarburi neconvenționale, care adesea variază substanțial și sunt mai mici. Astfel, în ciuda impactului lor asupra mediului, proiectele referitoare la aceste hidrocarburi nu fac obiectul unei evaluări obligatorii a impactului asupra mediului. În conformitate cu principiul precauției, astfel cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului, este oportună introducerea hidrocarburilor neconvenționale (gazele de șist și uleiul de șist, gazele din formațiuni compacte, metanul din straturile de cărbune), definite pe baza caracteristicilor geologice, în anexa I la Directiva 2011/92/UE, indiferent de cantitatea extrasă, astfel încât proiectele referitoare la aceste hidrocarburi să fie supuse în mod sistematic evaluării impactului asupra mediului. Amendamentul 32 Propunere de directivă Considerentul 24 a (nou) (24a)  Statele membre și ceilalți promotori de proiecte ar trebui să se asigure că evaluările proiectelor transfrontaliere sunt efectuate în mod eficient, evitându-se întârzierile inutile. Amendamentul 33 Propunere de directivă Considerentul 26 (26)  Pentru a ajusta criteriile de selecție și informațiile care trebuie furnizate în raportul de mediu la ultimele evoluții din domeniul tehnologic și al practicilor relevante, trebuie să se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, cu privire la anexele II.A, III și IV la Directiva 2011/92/UE. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. (26)  În vedere ajustării criteriilor de selecție și a informațiilor care trebuie furnizate în raportul de mediu la ultimele evoluții din domeniul tehnologic și al practicilor relevante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește anexele II.A, III și IV la Directiva 2011/92/UE. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 34 Propunere de directivă Considerentul 27 (27)  Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. eliminat Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera aa (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera a – liniuța 2 (aa)  la alineatul (2) litera (a), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text: „– alte intervenții în mediul natural și asupra peisajului, inclusiv cele care implică căutarea și exploatarea resurselor minerale;” Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera ab (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera c (ab)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) «aprobare de dezvoltare» înseamnă decizia autorității sau a autorităților competente care împuternicesc inițiatorul proiectului să își înceapă proiectul;” Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 (b)  la alineatul (2) se adaugă următoarea definiție: (b)  la alineatul (2) se adaugă următoarele definiții: Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g (g)  ‹‹evaluarea impactului asupra mediului›› înseamnă procesul de pregătire a unui raport de mediu, de desfășurare a unor consultări (inclusiv cu publicul vizat și cu autoritățile de mediu), evaluarea de către autoritatea competentă, ținând seama de raportul de mediu și de rezultatele consultărilor în cadrul procedurii de aprobare a dezvoltării, precum și furnizarea de informații privind decizia luată în conformitate cu articolele 5 - 10. (g)  ‹‹evaluarea impactului asupra mediului›› înseamnă procesul de pregătire a unui raport de mediu de către inițiator, de desfășurare a consultărilor (inclusiv cu publicul vizat și cu autoritățile de mediu), evaluarea de către autoritatea competentă și/sau de autoritățile menționate la articolul 6 alineatul (1), ținând seama de raportul de mediu, inclusiv de datele privind poluarea generată de emisii, și de rezultatele consultărilor în cadrul procedurii de aprobare a dezvoltării, precum și furnizarea de informații privind decizia luată în conformitate cu articolele 5 - 10; Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g b (nouă) (gb)  «tronson transfrontalier» înseamnă un tronson care asigură continuitatea unui proiect de interes comun între cele mai apropiate noduri urbane de ambele părți ale frontierei dintre două state membre sau dintre un stat membru și o țară vecină; Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g c (nouă) (gc)  «standard» înseamnă o specificație tehnică, adoptată de un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu este obligatorie și poate fi unul dintre următoarele: (i)  «standard internațional» înseamnă un standard adoptat de un organism de standardizare internațional; (ii)  «standard european» înseamnă un standard adoptat de o organizație de standardizare europeană; (iii)  «standard armonizat» înseamnă un standard european adoptat pe baza unei solicitări din partea Comisiei pentru aplicarea legislației de armonizare a Uniunii; (iv)  «standard național» înseamnă un standard adoptat de un organism de standardizare național; Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g d (nouă) (gd)  «situri urbane istorice» sunt parte dintr-un ansamblu mai larg, care cuprinde mediul natural și construit, precum și experiența de zi cu zi a locuitorilor săi. Ȋn acest mediu mai larg, îmbogățit cu valori de origine îndepărtată sau recentă și supus în permanență unui proces dinamic de transformări succesive, noile spații urbane pot fi considerate dovezi de mediu în etapele lor de formare; Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g e (nouă) (ge)  «acțiune corectivă» înseamnă alte măsuri de atenuare și/sau compensare care pot fi realizate de inițiatorul proiectului pentru a remedia efecte adverse neprevăzute sau orice pierderi nete de biodiversitate identificate în cursul implementării proiectului, care pot apărea din cauza deficiențelor legate de atenuarea impactului asupra mediului, apărute în urma construirii sau exploatării unor proiecte pentru care s-a acordat deja aprobarea de dezvoltare; Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g f (nouă) (gf)  «evaluarea impactului vizual»: impactul vizual se definește ca o modificare a aspectului sau a formelor peisajului construit sau natural și al zonelor urbane, rezultată ca urmare a dezvoltării, care poate fi pozitivă (îmbunătățire) sau negativă (deteriorare); evaluarea impactului vizual se referă și la demolarea construcțiilor protejate sau a celor care joacă un rol strategic pentru imaginea tradițională a unui spațiu sau a unui peisaj. Acest concept cuprinde schimbările evidente ale topografiei geologice și orice alte obstacole, precum construcțiile sau zidurile, care afectează contemplarea naturii și armonia peisagistică Impactul vizual se evaluează în mare parte din punct de vedere calitativ, în funcție de aprecierea umană a peisajului și de interacțiunea umană cu acesta, precum și de valoarea pe care omul o dă unui spațiu (genius loci); Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g g (nouă) (gg)  «procedură comună» înseamnă că, în cadrul procedurii comune, autoritatea competentă realizează o singură evaluare a impactului asupra mediului care integrează evaluările efectuate de una sau mai multe autorități, fără a aduce atingere eventualelor dispoziții prevăzute de alte acte legislative relevante ale Uniunii; Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 2 – litera g h (nouă) (gh)  «simplificare» înseamnă reducerea formelor și a procedurilor administrative, crearea de proceduri comune sau de instrumente de coordonare, în vederea integrării evaluărilor realizate de mai multe autorități. Simplificare înseamnă și stabilirea de criterii comune, scurtarea termenelor pentru depunerea rapoartelor și consolidarea evaluărilor obiective și științifice. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera c Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 3 (c)   alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text: (c)  alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: (3)  Statele membre pot decide, de la caz la caz, dacă dreptul intern prevede astfel, să nu aplice prezenta directivă proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea națională sau reacția la urgențe civile, în cazul în care consideră că aplicarea acesteia ar avea efecte negative asupra obiectivelor respective. (3)  Statele membre pot decide, de la caz la caz, și, dacă dreptul intern prevede astfel, să nu aplice prezenta directivă proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea națională, în cazul în care consideră că aplicarea acesteia ar avea efecte negative asupra obiectivelor respective.” Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera c Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 4 (4)  Prezenta directivă nu se aplică proiectelor ale căror detalii sunt adoptate printr-un act legislativ special de drept intern, cu condiția ca obiectivele urmărite de prezenta directivă, inclusiv furnizarea de informații, să fie atinse prin procesul legislativ. O dată la doi ani, începând de la data specificată la articolul 2 alineatul (1) din Directiva XXX [OPOCE, vă rugăm să introduceți nr. prezentei directive], statele membre informează Comisia cu privire la orice aplicare a acestei dispoziții. eliminat Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 – litera c a (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 1 – alineatul 4 a (nou) (ca)  se adaugă următorul alineat: „(4a) Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente de o manieră prin care să se garanteze independența lor deplină în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor care le-au fost încredințate în temeiul prezentei directive. În special, autoritatea sau autoritățile competente sunt desemnate astfel încât să fie evitată orice relație de dependență, legătură sau subordonare între ele sau componentele lor și inițiator. O autoritate competentă nu își poate exercita atribuțiile care i-au fost încredințate în conformitate cu prezenta directivă în legătură cu un proiect al cărei inițiator este ea însăși.” Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1 a (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 2 – alineatul 1 1a.  la articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că, înaintea acordării autorizației, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare și al unei evaluări a efectelor lor, după consultarea cu publicul. Măsurile de monitorizare a efectelor adverse asupra mediului și măsurile de atenuare și compensare sunt luate, dacă este cazul, de autoritatea competentă, atunci când este acordată aprobarea de dezvoltare. Respectivele proiecte sunt definite la articolul 4.” Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 2 Directiva 2011/92/UE Articolul 2 – alineatul 3 (3)  Proiectele în cazul cărora obligația de a efectua evaluări ale efectelor asupra mediului decurge simultan din prezenta directivă și din alte acte legislative ale Uniunii trebuie să facă obiectul unor proceduri coordonate sau comune care îndeplinesc cerințele legislației relevante a Uniunii. (3)  Proiectele în cazul cărora obligația de a efectua evaluări ale efectelor asupra mediului decurge simultan din prezenta directivă și din alte acte legislative ale Uniunii fac obiectul unor proceduri coordonate sau comune care îndeplinesc cerințele legislației relevante a Uniunii, cu excepția cazului în care statele membre consideră că aplicarea procedurilor respective ar fi o măsură disproporționată. În cadrul procedurii coordonate, autoritatea competentă coordonează diversele evaluări individuale prevăzute de legislația în cauză a Uniunii și realizate de mai multe autorități, fără a aduce atingere eventualelor dispoziții contrare prevăzute de alte acte legislative relevante ale Uniunii. În cazul proiectelor care fac obiectul procedurii coordonate, autoritatea competentă coordonează diversele evaluări individuale prevăzute de legislația în cauză a Uniunii și realizate de diversele autorități, fără a aduce atingere altor acte legislative relevante ale Uniunii. În cadrul procedurii comune, autoritatea competentă realizează o singură evaluare a impactului asupra mediului care integrează evaluările efectuate de una sau mai multe autorități, fără a aduce atingere eventualelor dispoziții contrare prevăzute de alte acte legislative relevante ale Uniunii. În cazul proiectelor care fac obiectul procedurii comune, autoritatea competentă realizează o singură evaluare a impactului asupra mediului care integrează evaluările efectuate de una sau mai multe autorități, fără a aduce atingere altor acte legislative relevante ale Uniunii. Statele membre numesc o singură autoritate care este responsabilă cu facilitarea procedurii de aprobare a dezvoltării pentru fiecare proiect. Statele membre pot numi o singură autoritate care este responsabilă cu facilitarea procedurii de aprobare a dezvoltării pentru fiecare proiect. La cererea unui stat membru, Comisia oferă sprijinul necesar pentru definirea și punerea în aplicare a procedurilor coordonate sau comune menționate la prezentul articol. În cazul tuturor evaluărilor impactului asupra mediului, inițiatorul proiectului demonstrează în raportul de mediu că a luat în considerare toate actele legislative ale Uniunii care se aplică dezvoltării propuse pentru care sunt necesare evaluări individuale ale impactului asupra mediului. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 2 a (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 2 – alineatul 4 2a.  la articolul 2, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 7, în cazuri excepționale, statele membre pot excepta, dacă astfel prevede legislația națională, un anumit proiect care are ca unic scop răspunderea la urgențele civile, în totalitate sau în parte, de la dispozițiile prevăzute de prezenta directivă, dacă această aplicare ar avea un efect advers asupra acestor scopuri. În acest caz, statele membre pot informa și consulta publicul și: (a)  evaluează în ce măsură ar fi potrivită o altă formă de evaluare; (b)  pun la dispoziția publicului interesat informațiile obținute prin alte forme de evaluare menționate la litera (a), informațiile privind decizia de exceptare și motivele acordării acesteia; (c)  informează Comisia, înaintea acordării aprobării de dezvoltare, despre motivele care justifică acordarea exceptării și îi furnizează, dacă este cazul, informațiile puse la dispoziția propriilor resortisanți. Comisia transmite de îndată documentele primite celorlalte state membre. Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la aplicarea prezentului alineat.” Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 3 Directiva 2011/92/UE Articolul 3 Articolul 3 Articolul 3 Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu articolele 4 - 11, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori: Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu articolele 4 - 11, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori: (a)  populația, sănătatea umană și biodiversitatea, acordând o atenție specială speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului(*) și al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului(**); (a)  populația, sănătatea umană și biodiversitatea, inclusiv flora și fauna, acordând o atenție specială speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivelor 92/43/CEE, 2000/60/CE și 2009/147/CE; (b)  terenurile, solul, apa, aerul și schimbările climatice; (b)  terenurile, solul, apa, aerul și clima; (c)  bunurile materiale, patrimoniul cultural și peisajul; (c)  bunurile materiale, patrimoniul cultural și peisajul; (d)  interacțiunea dintre factorii menționați la literele (a), (b) și (c); (d)  interacțiunea dintre factorii menționați la literele (a), (b) și (c); (e)  expunerea, vulnerabilitatea și reziliența factorilor menționați la literele (a), (b) și (c), la riscurile de dezastre naturale și antropice. (e)  expunerea, vulnerabilitatea și reziliența factorilor menționați la literele (a), (b) și (c), la riscurile probabile de dezastre naturale și antropice. Amendamentele 55 şi 127/rev Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 4 Directiva 2011/92/UE Articolul 4 – alineatele 3, 4, 5 şi 6 4.  Articolul 4 se modifică după cum urmează: 4.  Articolul 4 se modifică după cum urmează: (a)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: (a)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(3) Pentru proiectele enumerate în anexa II, inițiatorul furnizează informații cu privire la caracteristicile proiectului, la impactul său potențial asupra mediului și la măsurile avute în vedere pentru evitarea și reducerea efectelor semnificative. Lista detaliată a informațiilor care trebuie furnizate este specificată în anexa II.A. „(3) Pentru proiectele enumerate în anexa II, dacă statul membru în cauză consideră că acest lucru este relevant, inițiatorul furnizează un rezumat al informațiilor cu privire la caracteristicile proiectului, la impactul său potențial asupra mediului și la măsurile avute în vedere pentru evitarea și reducerea efectelor semnificative. Lista detaliată a informațiilor care trebuie furnizate este specificată în anexa II.A. Cantitatea de informații care trebuie furnizate de inițiatorul proiectului este limitată la minimul necesar și se limitează la aspectele-cheie care permit autorității competente să ia decizia sa în temeiul alineatului (2). (4)  Atunci când se efectuează o analiză de la caz la caz sau se fixează praguri sau criterii în scopul aplicării alineatului (2), autoritatea competentă ia în considerare criteriile de selecție legate de caracteristicile și de amplasarea proiectului, precum și posibilul său impact asupra mediului. Lista detaliată a criteriilor de selecție care trebuie utilizate este specificată în anexa III.” (4)  Atunci când se efectuează o analiză de la caz la caz sau se fixează praguri sau criterii în scopul aplicării alineatului (2), autoritatea competentă ia în considerare criteriile de selecție relevante legate de caracteristicile și de amplasarea proiectului, precum și posibilul său impact asupra mediului. Lista detaliată a criteriilor de selecție este specificată în anexa III.” (b)  se adaugă următoarele alineate (5) și (6): (b)  se adaugă următoarele alineate: „(5) Autoritatea competentă își ia decizia în temeiul alineatului (2), pe baza informațiilor furnizate de inițiatorul proiectului și ținând seama, acolo unde este cazul, de rezultatele studiilor, ale verificărilor preliminare sau ale evaluărilor efectelor asupra mediului, care decurg din alte acte legislative ale Uniunii. Decizia în temeiul alineatului (2): „(5) Autoritatea competentă își ia decizia în temeiul alineatului (2), pe baza informațiilor furnizate de inițiatorul proiectului în temeiul alineatului (3) și ținând seama, acolo unde este cazul, de comentariile publicului și ale autorităților locale implicate, de rezultatele studiilor, ale verificărilor preliminare sau ale evaluărilor efectelor asupra mediului, care decurg din alte acte legislative ale Uniunii. Decizia în temeiul alineatului (2): (a)  precizează modul în care s-a ținut seama de criteriile din anexa III; (b)  include motivele pentru care s-a solicitat sau nu s-a solicitat o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolelor 5 - 10; (b)  include motivele pentru care s-a solicitat sau nu s-a solicitat o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolelor 5 - 10, în special în ceea ce privește criteriile relevante enumerate la anexa III; (c)  include o descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea și reducerea oricăror efecte semnificative asupra mediului, în cazul în care se decide că nu trebuie realizată nicio evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolelor 5 - 10; (c)  include o descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea și reducerea oricăror efecte semnificative asupra mediului, în cazul în care se decide că nu trebuie realizată nicio evaluare a impactului asupra mediului în temeiul articolelor 5 - 10; (d)  se pune la dispoziția publicului. (d)  se pune la dispoziția publicului. (6)  Autoritatea competentă își ia decizia în temeiul alineatului (2) în decurs de trei luni de la depunerea cererii de aprobare a dezvoltării, cu condiția ca inițiatorul proiectului să fi comunicat toate informațiile necesare. În funcție de natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus, autoritatea competentă poate prelungi termenul respectiv cu încă 3 luni; în acest caz, autoritatea competentă informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea și la data la care preconizează că va lua decizia. (6)  Autoritatea competentă își ia decizia în temeiul alineatului (2) într-o perioadă de timp stabilită de statul membru, care să nu depășească 90 de zile de la depunerea cererii de aprobare a dezvoltării, cu condiția ca inițiatorul proiectului să fi comunicat toate informațiile necesare în temeiul alineatului (3). În funcție de natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus, autoritatea competentă poate prelungi o dată, în mod excepțional, termenul respectiv cu o perioadă de timp suplimentară, stabilită de statul membru, care să nu depășească 60 de zile; în acest caz, autoritatea competentă informează în scris inițiatorul proiectului cu privire la motivele prelungirii și la data la care preconizează că va lua decizia, punând la dispoziția publicului informațiile menționate la articolul 6 alineatul (2). Dacă proiectul face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu articolele 5 - 10, decizia în temeiul articolului (2) din prezentul articol include informațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2).” Dacă proiectul face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu articolele 5 - 10, decizia în temeiul articolului (2) din prezentul articol include avizul prevăzut la articolul 5 alineatul (2), dacă s-a solicitat un asemenea aviz în conformitate cu articolul respectiv.” Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 5 Directiva 2011/92/UE Articolul 5 – alineatul 1 (1)  Dacă evaluarea impactului asupra mediului trebuie realizată în conformitate cu articolele 5-10, inițiatorul pregătește un raport de mediu. Raportul de mediu se bazează pe elementele stabilite în temeiul alineatului (2) din prezentul articol și include informații care pot fi solicitate în mod rezonabil în scopul luării unor decizii în cunoștință de cauză privind impacturile proiectului propus asupra mediului, ținând seama de actualele cunoștințe și metode de evaluare, de caracteristicile, capacitatea tehnică și amplasarea proiectului, de caracteristicile impactului potențial, de alternativele la proiectul propus și de măsura în care anumite aspecte (inclusiv evaluarea alternativelor) sunt evaluate într-un mod mai corespunzător la diferite niveluri, inclusiv la nivel de planificare, sau pe baza altor cerințe de evaluare. Lista detaliată a informațiilor care trebuie furnizate în raportul de mediu este specificată în anexa IV. (1)  Dacă evaluarea impactului asupra mediului trebuie realizată în conformitate cu articolele 5-10, inițiatorul depune un raport de mediu. Raportul de mediu se bazează pe avizul redactat în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, dacă este cazul, și include informații care pot fi solicitate în mod rezonabil în scopul luării unor decizii în cunoștință de cauză privind impacturile proiectului propus asupra mediului, ținând seama de actualele cunoștințe și metode de evaluare, de caracteristicile, capacitatea tehnică și amplasarea proiectului, precum și de caracteristicile impactului potențial. Raportul de mediu include, de asemenea, alternative rezonabile avute în vedere de inițiatorul proiectului, care sunt relevante pentru proiectul propus și caracteristicile sale specifice. Lista detaliată a informațiilor care trebuie furnizate în raportul de mediu este specificată în anexa IV. În raportul de mediu se include un rezumat netehnic al informațiilor furnizate. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 5 Directiva 2011/92/UE Articolul 5 – alineatul 2 (2)  Autoritatea competentă, după consultarea autorităților menționate la articolul 6 alineatul (1) și a inițiatorului, stabilește domeniul de aplicare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse de către inițiatorul proiectului în raportul de mediu, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Concret, autoritatea competentă stabilește: (2)  Dacă inițiatorul proiectului o cere, autoritatea competentă, după consultarea autorităților menționate la articolul 6 alineatul (1) şi a inițiatorului, publică un aviz în care stabilește domeniul de aplicare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse de către inițiatorul proiectului în raportul de mediu, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol incluzând, în special: (a)  deciziile și avizele care trebuie obținute; (b)  autoritățile și publicul care ar putea fi implicat; (b)  autoritățile și publicul care ar putea fi implicat; (c)  etapele individuale ale procedurii și durata acestora; (c)  etapele individuale ale procedurii și termenele pentru durata acestora; (d)  alternative rezonabile relevante la proiectul propus și particularitățile ale acestora; (d)  alternative rezonabile care pot fi avute în vedere de inițiatorul proiectului, care sunt relevante pentru proiectul propus, particularitățile acestuia și impactul său semnificativ asupra mediului; (e)  caracteristicile de mediu menționate la articolul 3 care pot fi afectate în mod semnificativ; (f)  informațiile relevante care trebuie furnizate cu privire la particularitățile unui anumit proiect sau tip de proiect; (f)  informațiile relevante care trebuie furnizate cu privire la particularitățile unui anumit proiect sau tip de proiect; (g)  informațiile și cunoștințele disponibile și obținute la alte niveluri ale procesului decizional sau prin intermediul altor acte legislative ale Uniunii, precum și metodele de evaluare care trebuie utilizate. (g)  informațiile și cunoștințele disponibile și obținute la alte niveluri ale procesului decizional sau prin intermediul altor acte legislative ale Uniunii, precum și metodele de evaluare care trebuie utilizate. Autoritatea competentă poate, de asemenea, să solicite asistență din partea unor experți acreditați și competenți din punct de vedere tehnic, menționați la alineatul (3) din prezentul articol. Ulterior, inițiatorului i se pot adresa cereri de informații suplimentare numai dacă acestea sunt justificate de circumstanțe noi și sunt explicate în mod corespunzător de autoritatea competentă. Autoritatea competentă poate, de asemenea, să solicite asistență din partea unor experți independenți calificați și competenți din punct de vedere tehnic, menționați la alineatul (3) din prezentul articol. Ulterior, inițiatorului i se pot adresa cereri de informații suplimentare numai dacă acestea sunt justificate de circumstanțe noi și sunt explicate în mod corespunzător de autoritatea competentă. Amendamentul 106 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 5 Directiva 2011/92/UE Articolul 5 – alineatul 3 (3)   Pentru a se garanta integralitatea și nivelul suficient al calității rapoartelor de mediu menționate la articolul 5 alineatul (1): (3)   Pentru a se garanta integralitatea și nivelul suficient al calității rapoartelor de mediu menționate la articolul 5 alineatul (1): (a)   inițiatorul proiectului se asigură că raportul de mediu este pregătit de experți acreditați și competenți din punct de vedere tehnic sau (a)   inițiatorul proiectului se asigură că raportul de mediu este pregătit de experți competenți; și (b)   autoritatea competentă se asigură că raportul de mediu este verificat de experți acreditați și competenți din punct de vedere tehnic și/sau de comitete de experți naționali. (b)   autoritatea competentă se asigură că raportul de mediu este verificat de experți competenți și/sau de comitete de experți naționali, ale căror nume sunt făcute publice. În cazul în care autoritatea competentă a fost asistată de experți acreditați și competenți din punct de vedere tehnic la pregătirea stabilirii elementelor menționate la articolul 5 alineatul (2), acești experți nu pot fi utilizați și de inițiatorul proiectului pentru pregătirea raportului de mediu. În cazul în care autoritatea competentă a fost asistată de experți competenți la pregătirea stabilirii elementelor menționate la articolul 5 alineatul (2), acești experți nu pot fi utilizați și de inițiatorul proiectului pentru pregătirea raportului de mediu. Măsurile detaliate privind utilizarea și selecționarea experților acreditați și competenți din punct de vedere tehnic (de exemplu, calificările necesare, atribuirea misiunilor de evaluare, autorizarea și descalificarea) sunt stabilite de statele membre. Măsurile detaliate privind utilizarea și selecționarea experților competenți (de exemplu, experiența și calificările necesare, atribuirea misiunilor de evaluare, autorizarea și descalificarea) sunt stabilite de statele membre. Autorității care revizuiește evaluarea impactului asupra mediului i se solicită să nu aibă niciun interes în dosar și nicio legătură cu acesta pentru a evita orice conflict de interese. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 5 a (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 5 a (nou) 5a.  Se introduce următorul articol: „Articolul 5a În cazul proiectelor transfrontaliere, statele membre și țările vecine implicate iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile competente respective cooperează pentru a realiza în comun o evaluare transfrontalieră integrată și coerentă a impactului asupra mediului, din faza incipientă a planificării, în conformitate cu legislația aplicabilă privind cofinanțarea de către Uniune. În cazul proiectelor de transport din cadrul rețelei trans-europene de transport, se identifică impactul potențial asupra rețelei Natura 2000, folosind sistemul TENTec și programul informatic Natura 2000 ale Comisiei, precum și posibilele alternative.” Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 6 – litera -a (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 1 (-a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că autoritățile care ar putea fi interesate de un proiect, prin natura responsabilităților lor specifice în materie de mediu sau prin competența teritorială, au posibilitatea să emită un aviz cu privire la informațiile furnizate de inițiatorul proiectului și la cererea de aprobare de dezvoltare. În acest sens, statele membre desemnează autoritățile care trebuie consultate, în general sau de la caz la caz. Informațiile colectate în conformitate cu articolul 5 sunt transmise autorităților respective. Statele membre stabilesc normele de aplicare privind consultarea.”; Amendamentul 107 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 6 – litera -a a (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 2 (-aa)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Publicul este informat printr-un portal central care este accesibil publicului în format electronic în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu*, prin anunțuri publice și prin alte mijloace adecvate, precum mijloacele electronice, într-o etapă timpurie a procedurii de luare a deciziilor privind mediul menționată la articolul 2 alineatul (2) și de îndată ce informațiile pot fi furnizate în limite rezonabile:” Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 6 – litera -a b (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 3 (-ab)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziția publicului interesat, în termene rezonabile, cel puțin printr-un portal central care este accesibil publicului în mod electronic: (a)  orice informații colectate în conformitate cu articolul 5; (b)  în conformitate cu legislația internă, principalele rapoarte și îndrumări emise pentru autoritatea sau autoritățile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol; (c)  în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu, alte informații decât cele menționate la alineatul (2) al prezentului articol care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 8 al prezentei Directive și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol.”; Amendamentul 108 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 6 – litera -a c (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 5 (-ac)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Detaliile privind modalitățile de informare și consultare a publicului interesat se stabilesc de către statele membre. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că informațiile relevante sunt furnizate prin intermediul unui portal central, accesibil publicului în format electronic, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/4/CE.” Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 6 – litera b Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 7 (7)  Termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) nu trebuie să fie mai scurte de 30 de zile sau mai lungi de 60 de zile. În cazuri excepționale, dacă natura, complexitatea, amplasarea sau anvergura proiectului propus o cer, autoritatea competentă poate extinde termenul respectiv cu încă 30 de zile; în acest caz, autoritatea competentă informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea. (7)  Termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) nu trebuie să fie mai scurte de 30 de zile sau mai lungi de 60 de zile. În cazuri excepționale, dacă natura, complexitatea, amplasarea sau anvergura proiectului propus o cer, autoritatea competentă poate extinde termenul respectiv cu încă cel mult 30 de zile; în acest caz, autoritatea competentă informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea. Amendamentul 66 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b a (nouă) Directiva 2011/92/UE Articolul 6 – alineatul 7 a (nou) (ba)  se adaugă următorul alineat: „(7a) Pentru a asigura participarea efectivă a publicului implicat la procedurile decizionale, statele membre garantează că publicul are acces rapid și ușor în orice moment la autoritatea sau autoritățile responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă și la informațiile de contact ale acestora, indiferent de orice proiect specific în derulare care face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, și că se acordă atenția cuvenită comentariilor și opiniilor exprimate de public.”; Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7 a (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 7 – alineatul 5 a (nou) 7a.  La articolul 7, se adaugă alineatul următor: „(5a) În cazul proiectelor transfrontaliere de interes comun în domeniul transporturilor, incluse într-unul dintre coridoarele prevăzute în anexa I la Regulamentul ...+ de instituire a mecanismului Conectarea Europei, statele membre sunt implicate în coordonarea lucrărilor de consultări publice. Coordonatorul se asigură că planificarea noilor infrastructuri include o consultare publică extinsă a tuturor părților interesate și a societății civile. În orice caz, coordonatorul poate propune modalități de dezvoltare a planului privind coridorul și de punere în aplicare a acestuia într-un mod echilibrat.” ________________ + Numărul, data și titlul Regulamentului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (2011/0302(COD)). Amendamentele 109, 93 şi 130 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 8 Directiva 2011/92/UE Articolul 8 (1)  Rezultatele consultărilor și informațiile colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7 se iau în considerare în cadrul procedurii de aprobare a dezvoltării. În acest scop, decizia de acordare a aprobării de dezvoltare trebuie să conțină următoarele informații: (1)  Rezultatele consultărilor și informațiile adunate în temeiul articolelor 5, 6 și 7 sunt luate în considerare în mod corespunzător și sunt evaluate în mod amănunțit în cadrul procedurii de autorizare. La adoptarea unei decizii privind acordarea sau refuzul acordului cu privire la dezvoltare, autoritatea competentă sau autoritățile competente informează publicul în acest sens în conformitate cu procedurile aplicabile și pun la dispoziția publicului următoarele informații: (a)  evaluarea de mediu a autorității competente menționate la articolul 3 și condițiile de mediu anexate deciziei, inclusiv o descriere a principalelor măsuri de evitare, de reducere și, dacă este posibil, de compensare a efectelor negative semnificative; (a)  rezultatele evaluării de mediu a autorității competente menționate la articolul 3, inclusiv un rezumat al observațiilor și avizelor primite în temeiul articolelor 6 și 7, și condițiile de mediu anexate deciziei, inclusiv o descriere a principalelor măsuri de evitare, de reducere și, dacă este posibil, de compensare a efectelor negative semnificative; (b)  principalele motive pentru alegerea proiectului astfel cum este adoptat, în lumina celorlalte alternative avute în vedere, inclusiv evoluția probabilă a stării existente a mediului în cazul în care proiectul nu este implementat (scenariu de bază); (b)   o descriere scurtă a principalelor alternative studiate de inițiatorul proiectului și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele asupra mediului; (c)  un rezumat al observațiilor primite în temeiul articolelor 6 și 7; (d)  o declarație care să rezume modul în care considerentele de mediu au fost integrate în aprobarea de dezvoltare și modul în care au fost încorporate sau luate în considerare în alt mod rezultatele consultărilor și informațiile colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7. (d)  o declarație care să rezume modul în care considerentele de mediu au fost integrate în aprobarea de dezvoltare și modul în care au fost încorporate sau luate în considerare în alt mod raportul de mediu, rezultatele consultărilor și informațiile colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7. Pentru proiectele care pot avea efecte negative semnificative la nivel transfrontalier, autoritatea competentă furnizează informații în cazul în care nu a ținut seama de observațiile primite de la statul membru afectat în timpul consultărilor desfășurate în temeiul articolului 7. Pentru proiectele care pot avea efecte negative semnificative la nivel transfrontalier, autoritatea competentă furnizează informații în cazul în care nu a ținut seama de observațiile primite de la statul membru afectat în timpul consultărilor desfășurate în temeiul articolului 7. (2)  Dacă, în urma consultărilor și informațiilor colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7, se concluzionează că un proiect va avea efecte negative semnificative asupra mediului, autoritatea competentă, cât mai curând posibil și în strânsă cooperare cu autoritățile menționate la articolul 6 alineatul (1) și cu inițiatorul proiectului, examinează oportunitatea revizuirii raportului de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) și a modificării proiectului în scopul evitării sau al reducerii efectelor negative, precum și necesitatea unor măsuri suplimentare de atenuare sau compensatorii. (2)  Autoritatea competentă, cât mai curând posibil și după consultarea autorităților menționate la articolul 6 alineatul (1) și a inițiatorului proiectului, examinează oportunitatea refuzării aprobării de dezvoltare sau a revizuirii raportului de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) și a modificării proiectului în scopul evitării sau al reducerii efectelor negative, precum și necesitatea, în temeiul legislației aplicabile, a unor măsuri suplimentare de atenuare sau compensatorii. Dacă autoritatea competentă decide să acorde aprobarea de dezvoltare, aceasta se asigură că aprobarea de dezvoltare include măsuri de monitorizare a efectelor negative semnificative asupra mediului, pentru a evalua implementarea și eficacitatea preconizată a măsurilor de atenuare și compensatorii, precum și pentru a identifica eventualele efecte negative neprevăzute. Dacă autoritatea competentă decide să acorde aprobarea de dezvoltare, aceasta se asigură, pe baza legislației aplicabile, că aprobarea de dezvoltare include măsuri de monitorizare a efectelor negative semnificative asupra mediului. Tipul de parametri care trebuie monitorizați și durata monitorizării trebuie să fie proporționale cu natura, amplasarea și anvergura proiectului propus, precum și cu gravitatea efectelor asupra mediului. Dacă este cazul, pot fi utilizate măsuri de monitorizare existente care decurg din alte acte legislative ale Uniunii. (3)  După transmiterea către autoritatea competentă a tuturor informațiilor necesare colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7, inclusiv, dacă este cazul, a evaluărilor specifice solicitate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, și după finalizarea consultărilor menționate la articolele 6 și 7, autoritatea competentă își finalizează în termen de trei luni raportul privind impactul proiectului asupra mediului. (3)  După transmiterea către autoritatea competentă a tuturor informațiilor necesare colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7, inclusiv, dacă este cazul, a evaluărilor specifice solicitate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, și după finalizarea consultărilor menționate la articolele 6 și 7, autoritatea competentă își finalizează raportul privind impactul proiectului asupra mediului într-un termen stabilit de statul membru, dar care să nu depășească 90 de zile. În funcție de natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus, autoritatea competentă poate prelungi termenul respectiv cu încă 3 luni; în acest caz, autoritatea competentă informează inițiatorul proiectului cu privire la motivele prelungirii și la data la care preconizează că își va lua decizia. În funcție de natura, complexitatea, amplasarea și anvergura proiectului propus, autoritatea competentă poate prelungi în mod excepțional termenul respectiv cu o perioadă de timp suplimentară, stabilită de statul membru, dar care să nu depășească 90 de zile; în acest caz, autoritatea competentă informează în scris inițiatorul proiectului cu privire la motivele prelungirii și la data la care preconizează că își va lua decizia. (4)  Înainte de luarea unei decizii privind acordarea sau neacordarea aprobării de dezvoltare, autoritatea competentă verifică dacă informațiile din raportul de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) sunt actualizate, în special în ceea ce privește măsurile avute în vedere pentru prevenirea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea eventualelor efecte negative semnificative. (4a)  Decizia de acordare a aprobării de dezvoltare poate fi luată și prin adoptarea unui act legislativ național specific, cu condiția ca autoritatea competentă să fi realizat evaluarea impactului asupra mediului în toate componentele sale, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. __________ * JO L 312, 22.11.2008, p. 3 Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 9 – litera a Directiva 2011/92/UE Articolul 9 – alineatul 1 (1)  La adoptarea unei decizii de acordare sau de refuzare a aprobării de dezvoltare, autoritatea sau autoritățile competente informează în acest sens publicul și autoritățile menționate la articolul 6 alineatul (1), în conformitate cu procedurile adecvate, și pune la dispoziția publicului următoarele informații: (1)  La adoptarea unei decizii de acordare sau de refuzare a aprobării de dezvoltare sau a unei alte decizii emise în vederea respectării cerințelor prezentei directive, autoritatea sau autoritățile competente informează în acest sens publicul și autoritățile menționate la articolul 6 alineatul (1), cât de curând posibil și în conformitate cu procedurile naționale, cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare. Autoritatea sau autoritățile competente pun decizia la dispoziția publicului și a autorităților menționate la articolul 6 alineatul (1), în conformitate cu Directiva 2003/4/CE. (a)  conținutul deciziei și orice condiții anexate acesteia; (b)  după examinarea raportului de mediu, precum și a preocupărilor și a opiniilor exprimate de publicul implicat, principalele motive și considerații pe care se bazează decizia, inclusiv informații privind procesul de participare a publicului; (c)  o descriere a principalelor măsuri de evitare, de reducere și, dacă este posibil, de compensare a efectelor negative semnificative.” (d)  dacă este cazul, o descriere a măsurilor de monitorizare menționate la articolul 8 alineatul (2). Amendamentul 120 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 9 a (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 9 a (nou) 9a.  După articolul 9 se adaugă următorul articol: „Articolul 9a Statele membre se asigură că autoritatea sau autoritățile competente, atunci când își îndeplinesc obligațiile care decurg din prezenta directivă, nu se află într-un conflict de interese conform oricărei legislații căreia i se supun.” Amendamentul 72 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 9 b (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 10 – alineatul 1 9b.  La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere obligației autorităților competente de a respecta limitele impuse de actele cu putere de lege și de actele administrative de drept intern și de practicile legale acceptate cu privire la secretul industrial și comercial, inclusiv la proprietatea intelectuală și la protecția interesului public, dacă sunt în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE.” Amendamentul 73 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 9 c (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 10 a (nou) 9c.  se introduce următorul articol: „Articolul 10a Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive." Amendamentul 75 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 9 d (nou) Directiva 2011/92/UE Articolul 11 – alineatul 4 – paragraful 2 9d.  la articolul 11, alineatul (4) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Orice astfel de procedură este adecvată și eficace, permite solicitări pentru hotărâri reparatorii și este corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost care să nu fie prohibitiv.” Amendamentul 76 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 11 Directiva 2011/92/UE Articolul 12 b – alineatul 5 a (nou) (5a)  În cazul în care, ca urmare a caracteristicilor specifice ale anumitor sectoare ale activității economice, acest lucru este considerat oportun în interesul unei evaluări corecte a impactului asupra mediului, Comisia, împreună cu statele membre și sectorul în cauză, elaborează îndrumări și criterii specifice sectorului, care trebuie respectate astfel încât să simplifice și să faciliteze standardizarea evaluării impactului asupra mediului. Amendamentul 77 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1 (1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [DATA]. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textul actelor respective, precum și un document care explică relația dintre aceste acte și prezenta directivă. (1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la …+. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textul actelor respective, precum și un document care explică relația dintre aceste acte și prezenta directivă. + 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Amendamentul 110 Propunere de directivă Articolul 3 Proiectele în cazul cărora cererea de aprobare de dezvoltare a fost depusă înainte de data menționată la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf și în cazul cărora evaluarea impactului asupra mediului nu a fost finalizată înainte de data respectivă trebuie să respecte obligațiile menționate la articolele 3-11 din Directiva 2011/92/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Proiectele în cazul cărora cererea de aprobare de dezvoltare a fost depusă înainte de data menționată la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf și în cazul cărora evaluarea impactului asupra mediului nu a fost finalizată înainte de data respectivă trebuie să respecte obligațiile menționate la articolele 3-11 din Directiva 2011/92/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, în măsura în care inițiatorul proiectului solicită efectuarea evaluării impactului asupra mediului pentru proiectul său în conformitate cu noile dispoziții. Amendamentele 79, 112 şi 126 Propunere de directivă Anexă – punctul -1 (nou) Directiva 2011/92/UE Anexa I -1. Anexa I se modifică după cum urmează: (a)  titlul se înlocuiește cu următorul text: „PROIECTE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (1) (PROIECTE CARE FAC OBIECTUL UNEI EVALUĂRI OBLIGATORII A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI)”; (b)  se introduce următorul punct: „4a. Exploatații miniere de suprafață și industrii extractive similare în aer liber.”; (c)  la punctul 7, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) Construirea de linii pentru traficul feroviar de lungă distanță de aeroporturi [...];”; (d)  se introduc următoarele puncte: „14a. Explorarea, limitată la etapa ce implică utilizarea fracturării hidraulice, și extracția țițeiului și/sau a gazelor naturale capturate în straturi de șist care conțin gaz sau în alte formațiuni de roci sedimentare cu o permeabilitate și porozitate egale sau mai mici, indiferent de cantitatea extrasă.”; 14b.  Explorarea, limitată la etapa ce implică utilizarea fracturării hidraulice, și extracția gazelor naturale din zăcămintele de cărbune, indiferent de cantitatea extrasă.”; (e)  punctul 19 se înlocuiește cu următorul text: „19. Cariere și exploatații miniere de suprafață, în cazul în care suprafața șantierului depășește 25 de hectare, instalații de extracție a aurului care utilizează procese care implică bazine cu cianură sau, pentru turbării, 150 de hectare.”; (f)  se adaugă următorul punct: „24a. Parcuri tematice și terenuri de golf planificate pentru zonele cu deficit de apă sau care sunt expuse unui risc ridicat de deșertificare sau de secetă.” Amendamentul 80 Propunere de directivă Anexă – punctul -1 a (nou) Directiva 2011/92/UE Anexa II -1a. anexa II se modifică după cum urmează: (a)  titlul se înlocuiește cu următorul text: „PROIECTE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (2) (PROIECTE CARE FAC OBIECTUL EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI LA DECIZIA STATELOR MEMBRE)”; (b)  la punctul (1) se introduce următoarea literă: „(fa) activități de pescuit de specii sălbatice de pește;”; (c)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) Cercetarea și explorarea mineralelor și extracția mineralelor prin dragare marină sau fluvială;”; (d)  litera (d) de la punctul 10 se elimină; (e)  la punctul (13) se introduce următoarea literă: „(aa) Orice demolare a proiectelor menționate în anexa I sau în prezenta anexă, care pot avea un impact negativ semnificativ asupra mediului;”. Amendamentul 81 Propunere de directivă Anexă – punctul 1 Directiva 2011/92/UE Anexa II.A ANEXA II.A – INFORMAȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (3) ANEXA II.A – INFORMAȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (3) (REZUMATUL INFORMAȚIILOR FURNIZATE DE INIȚIATOR CU PRIVIRE LA PROIECTELE ENUMERATE ÎN ANEXA II) 1.  O descriere a proiectului, care să cuprindă, în special: 1.  O descriere a proiectului, care să cuprindă: (a)  o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a părții sale subterane, în cursul fazelor de construcție și funcționare; (a)  o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a părții sale din subsol și subterane, în cursul fazelor de construcție, funcționare și demolare; (b)  o descriere a amplasării proiectului, acordându-se o atenție specială sensibilității ecologice a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate. (b)  o descriere a amplasării proiectului, acordându-se o atenție specială sensibilității ecologice a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate. 2.  O descriere a aspectelor de mediu susceptibile de a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus. 2.  O descriere a aspectelor de mediu susceptibile de a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus. 3.  O descriere a efectelor semnificative probabile asupra mediului ale proiectul propus și care rezultă din: 3.  O descriere a efectelor semnificative probabile asupra mediului ale proiectul propus, inclusiv a riscurilor pentru sănătatea populației implicate și a efectelor asupra peisajului și a patrimoniului cultural, care rezultă din: (a)  reziduurile și emisiile preconizate, precum și eliminarea deșeurilor; (a)  reziduurile și emisiile preconizate, precum și eliminarea deșeurilor, dacă este cazul; (b)  utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității, inclusiv schimbările hidromorfologice. (b)  utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității (inclusiv schimbările hidromorfologice). 4.  O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului. 4.  O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor negative semnificative asupra mediului, în special în cazul în care sunt considerate ireversibile. Amendamentul 124 Propunere de directivă Anexă – punctul 2 Directiva 2011/92/UE Anexa III – punctul 2 – litera c – subpunctul ii (ii)  zone costiere; (ii)  zone costiere și mediul marin; Amendamentele 83 şi 129/REV Propunere de directivă Anexă – punctul 2 Directiva 2011/92/UE Anexa IV ANEXA IV – INFORMAȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (1) ANEXA IV– INFORMAȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (1) (INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE DE INIȚIATORUL PROIECTULUI ÎN RAPORTUL DE MEDIU) 1.  Descrierea proiectului, care să cuprindă, în special: 1.  Descrierea proiectului, care să cuprindă, în special: (-a)  o descriere a locului unde este amplasat proiectului; (a)  o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a părții sale subterane, precum și cerințele privind utilizarea apei și a terenurilor în cursul fazelor de construcție și funcționare; (a)  o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a părții sale subterane, precum și cerințele privind utilizarea apei și a terenurilor în cursul fazelor de construcție, funcționare și, dacă este cazul, demolare; (aa)  o descriere a costurilor pentru energie, a costurilor pentru reciclarea deșeurilor provenite din demolări și a consumului de resurse naturale suplimentare atunci când este realizat un proiect de demolare; (b)  o descriere a principalelor caracteristici ale proceselor de producție, de exemplu natura și cantitatea materialelor, resursele energetice și naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea); (b)  o descriere a principalelor caracteristici ale proceselor de producție, de exemplu natura și cantitatea materialelor, resursele energetice și naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea); (c)  o estimare, în funcție de tip și cantitate, a reziduurilor și emisiilor preconizate (poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații etc.), rezultate din funcționarea proiectului propus. (c)  o estimare, în funcție de tip și cantitate, a reziduurilor și emisiilor preconizate (poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații etc.), rezultate din funcționarea proiectului propus. 2.  O descriere a aspectelor tehnice, de amplasare și a altor aspecte (de exemplu, în termeni de concepere, capacitate tehnică, dimensiune și anvergură a proiectului) ale alternativelor avute în vedere, inclusiv identificarea celei care are cel mai redus impact asupra mediului, precum și indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii făcute, ținând seama de efectele asupra mediului. 2.  O descriere a aspectelor tehnice, de amplasare și a altor aspecte (de exemplu, în termeni de concepere, capacitate tehnică, dimensiune și anvergură a proiectului) ale alternativelor rezonabile avute în vedere de către inițiatorul proiectului, care sunt relevante pentru proiectul propus și caracteristicile sale specifice, precum și indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii făcute. 3.  O descriere a aspectelor relevante ale stării existente a mediului și evoluția sa probabilă în cazul în care proiectul nu este implementat (scenariu de bază). Această descriere ar trebui să se refere la orice probleme de mediu existente, relevante pentru proiect, printre care în special cele legate de eventuale zone de importanță ecologică deosebită și de utilizarea resurselor naturale. 3.  O descriere a aspectelor relevante ale stării curente a mediului (scenariu de bază) și evoluția sa probabilă în cazul în care proiectul nu este implementat, unde schimbările naturale sau sociale comparativ cu scenariul de bază se pot prevedea în mod rezonabil. Această descriere ar trebui să se refere la orice probleme de mediu existente, relevante pentru proiect, printre care în special cele legate de eventuale zone de importanță ecologică deosebită și de utilizarea resurselor naturale. 4.  O descriere a aspectelor de mediu susceptibile de a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus, inclusiv, în special, populația, sănătatea umană, fauna, flora, biodiversitatea , terenurile (ocuparea terenurilor), solul (materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea), apa (cantitatea și calitatea), aerul, factorii climatici, schimbările climatice (emisii de gaze cu efect de seră, provenind inclusiv din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură, potențialul de atenuare, impacturile relevante pentru adaptare, dacă proiectul ține seama de riscurile asociate schimbărilor climatice), bunurile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv cel arhitectural și cel arheologic, peisajul; această descriere ar trebui să includă atât interrelația dintre factorii de mai sus, cât și nivelul de expunere, vulnerabilitate și reziliență al factorilor de mai sus la riscurile de dezastre naturale și antropice. 4.  O descriere a factorilor de mediu susceptibili de a fi afectați în mod semnificativ de proiectul propus, inclusiv, în special, populația, sănătatea umană, fauna, flora, biodiversitatea prin fauna şi flora sa, terenurile (ocuparea terenurilor), solul (materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea), apa (cantitatea și calitatea), aerul, factorii climatici, clima (emisii de gaze cu efect de seră, provenind inclusiv din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură, potențialul de atenuare, impacturile relevante pentru adaptare, dacă proiectul ține seama de riscurile asociate schimbărilor climatice), bunurile materiale , patrimoniul cultural, inclusiv cel arhitectural și cel arheologic, peisajul; această descriere ar trebui să includă atât interrelația dintre factorii de mai sus, cât și nivelul de expunere, vulnerabilitate și reziliență al factorilor de mai sus la riscurile de dezastre naturale și antropice. 5.  O descriere a efectelor semnificative pe care proiectul propus le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din: 5.  O descriere a efectelor semnificative pe care proiectul propus le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din: (a)  existența proiectului; (a)  existența proiectului; (b)  utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei, a biodiversității și a serviciilor ecosistemice pe care aceasta le furnizează, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea acestor resurse și condițiile climatice în schimbare; (b)  utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei, a biodiversității, inclusiv a faunei și a florei; (c)  emisia de poluanți, zgomot, vibrații, lumină, căldură și radiații, crearea de efecte nocive și eliminarea deșeurilor; (c)  emisia de poluanți, zgomot, vibrații, lumină, căldură și radiații, crearea de efecte nocive și eliminarea deșeurilor; (d)  riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre); (d)  riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre) care pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind caracteristice naturii sale; (e)  cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte și activități; (e)  cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte și activități existente și/sau aprobate, în măsura în care sunt situate în zona geografică susceptibilă de a fi afectată și nu au fost construite încă sau nu sunt încă funcționale și fără obligația de a lua în considerare alte informații cu excepția celor existente sau a informațiilor puse la dispoziția publicului; (f)  emisiile de gaze cu efect de seră, provenind inclusiv din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură; (f)  emisiile de gaze cu efect de seră, provenind inclusiv din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură; (g)  tehnologiile și substanțele folosite; (g)  tehnologiile și substanțele folosite; (h)  schimbări hidromorfologice. (h)  schimbări hidromorfologice. Descrierea efectelor negative semnificative probabile ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontaliere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea ar trebui să țină seama de obiectivele în materie de protecție a mediului, stabilite la nivelul UE sau al statelor membre, care sunt relevante pentru proiect. Descrierea efectelor negative semnificative probabile ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontaliere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea ar trebui să țină seama de obiectivele în materie de protecție a mediului, stabilite la nivelul UE sau al statelor membre, care sunt relevante pentru proiect. 6.  Descrierea metodelor previzionale utilizate pentru evaluarea efectelor asupra mediului menționate la punctul 5, precum și o prezentare a principalelor incertitudini implicate și a influenței acestora asupra estimării efectelor și asupra alegerii alternativei preferate. 6.  Descrierea metodelor previzionale utilizate pentru evaluarea efectelor asupra mediului menționate la punctul 5, precum și o prezentare a principalelor incertitudini implicate și a influenței acestora asupra estimării efectelor și asupra alegerii alternativei preferate. 7.  O descriere a măsurilor avute în vedere pentru prevenirea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului menționate la punctul 5 și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse, inclusiv pregătirea unei analize postproiect a efectelor negative asupra mediului. Această descriere tr ebuie să explice în ce măsură sunt reduse sau compensate efectele negative semnificative și trebuie să se refere atât la etapa de construcție, cât și la cea de funcționare. 7.  O descriere a măsurilor avute în vedere, în mod prioritar, pentru prevenirea, reducerea și, în ultimă instanță, pentru compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului menționate la punctul 5 și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse, inclusiv pregătirea unei analize postproiect a efectelor negative asupra mediului. Această descriere ar trebui să explice în ce măsură sunt prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative și ar trebui să se refere atât la etapa de construcție, cât și la cea de funcționare. 8.  O evaluare a riscurilor de dezastre naturale și antropice, precum și a riscurilor de accidente la care proiectul ar putea fi vulnerabil și, dacă este cazul, o descriere a măsurilor avute în vedere pentru prevenirea acestor riscuri, precum și măsuri privind gradul de pregătire și de reacție în situații de urgență (de exemplu, măsuri prevăzute de Directiva 96/82/CE, astfel cum a fost modificată). 8.  O evaluare a riscurilor de dezastre naturale și antropice probabile, precum și a riscurilor de accidente la care proiectul ar putea fi vulnerabil și, dacă este cazul, o descriere a măsurilor avute în vedere pentru prevenirea acestor riscuri, precum și măsuri privind gradul de pregătire și de reacție în situații de urgență (de exemplu, măsuri prevăzute de Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase sau de cerințele introduse de alte acte legislative sau convenții internaționale ale Uniunii). 9.  Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate în baza rubricilor menționate anterior. 9.  Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate în baza rubricilor menționate anterior. 10.  O mențiune a eventualelor dificultăți (deficiențe tehnice sau lipsa cunoștințelor practice) întâlnite de către inițiatorul proiectului în compilarea informațiilor necesare și a surselor utilizate pentru descrierile și evaluările realizate, precum și o prezentare a principalelor incertitudini implicate și a influenței lor asupra estimării efectelor și asupra alegerii alternativei preferate. 10.  O mențiune a eventualelor dificultăți (deficiențe tehnice sau lipsa cunoștințelor practice) întâlnite de către inițiatorul proiectului în compilarea informațiilor necesare și a surselor utilizate pentru descrierile și evaluările realizate, precum și o prezentare a principalelor incertitudini implicate și a influenței lor asupra estimării efectelor și asupra alegerii alternativei preferate.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0277/2013).

Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 referitoare la măsurile UE și ale statelor membre pentru a face față fluxului de refugiați ca urmare a conflictului din Siria (2013/2837(RSP))

P7_TA(2013)0414 B7-0442/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cele din 16 februarie 2012(1), 13 septembrie 2012(2), 23 mai 2013(3) și 12 septembrie 2013(4), precum și cele referitoare la valurile de refugiați cauzate de conflictul armat,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie, 22 aprilie, 27 mai, 24 iunie, 9 iulie, 22 iulie 2013, având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Siria,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, din 21 august 2013 referitoare la cele mai recente rapoarte privind utilizarea armelor chimice la Damasc, din 23 august 2013 referitoare la marea urgență cu care se impune o soluționare politică a conflictului sirian (reflectând poziția convenită de UE cu privire la Siria din 7 septembrie 2013), din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de a pune armele chimice ale Siriei sub control internațional și cea din 14 septembrie 2013, în urma acordului americano-rus privind armele chimice din Siria, precum și declarațiile făcute de VP/ÎR în timpul dezbaterii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, la 11 septembrie 2013,

–  având în vedere declarațiile comisarului pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, referitoare la refugiații sirieni și la intervenția UE, îndeosebi declarația sa din 3 septembrie 2013 referitoare la ultimele cifre cu privire la refugiații din cauza crizei siriene, precum și rapoartele asupra situației și fișele informative referitoare la Siria elaborate de ECHO (Ajutor Umanitar și Protecție Civilă),

–  având în vedere observațiile făcute de Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, António Guterres, la reuniunea informală a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din Vilnius, la 18 iulie 2013(5),

–  având în vedere notele de informare ale Consiliul de Securitate referitoare la Siria, emise de Secretarul General adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite, Valerie Amos, îndeosebi cea din 18 aprilie 2013,

–  având în vedere declarația comună a reuniunii ministeriale a țărilor limitrofe Siriei, organizată de către Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați la 4 septembrie 2013,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului pentru Drepturile Omului privind Siria,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional la aceasta privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,

–  având în vedere articolele 78, 79 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, până la 20 septembrie 2013, Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a înregistrat un număr total de 1 929 227 de refugiați sirieni în țările învecinate și în Africa de Nord; întrucât numărul total al refugiaților, inclusiv al celor neînregistrați, este estimat la 2 102 582; întrucât, potrivit acelorași surse, 76% dintre refugiații sirieni sunt femei și copii; întrucât 410 000 de copii refugiați sirieni sunt de vârstă școlară primară (între 5 și 11 ani); întrucât, potrivit Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), la 9 septembrie 2013 numărul de persoane strămutate intern (PSI) era de 4,25 milioane;

B.  întrucât, conform ICNUR, la 20 septembrie 2013, numărul refugiaților (inclusiv al celor aflați în așteptarea înregistrării) prezenți în țările de primire era repartizat în modul următor: Turcia – 492 687; Liban – 748 608; Iordania – 531 768; Irak – 190 857; Egipt – 124 373; Maroc, Algeria și Libia – 14 289 (înregistrați); întrucât mii de sirieni fug din țară în fiecare zi, refugiindu-se în țările învecinate, iar conform estimărilor Planului de răspuns regional pentru Siria al ONU, numărul refugiaților sirieni ar putea ajunge la 3,5 milioane până la sfârșitul anului 2013;

C.  întrucât numărul cererilor de azil în UE primite de la sirieni a continuat să crească în 2013, cu un total de 52 037 cereri făcute de la începutul conflictului, în 2011, în UE și țările vecine cele mai apropiate (Elveția și Norvegia);

D.  întrucât, în UE-28, Germania (14 842) și Suedia (14 083) au primit 59% din cererile depuse, întrucât alte țări au înregistrat creșteri semnificative ale numărului de cereri, numai un singur stat membru a primit mai mult de 2 000 de cereri (Regatul Unit, cu 2 634);

E.  întrucât nu există date foarte precise și credibile cu privire la numărul total de sirieni care vin în Europa, și nici informații privind numărul persoanelor care solicită azil în țările europene și numărul total de persoane prezente; întrucât, în conformitate cu ICNUR, în pofida acestor decalaje și a faptului că statisticile și datele privind practicile de adjudecare în ceea ce privește cererile de azil din statele membre ale UE sunt deficitare, există indicii că persistă diferențe mari în ceea ce privește protecția sirienilor în UE;

F.  întrucât criza refugiaților sirieni reprezintă un prim test pentru Sistemul european comun de azil recent revizuit (SECA);

G.  întrucât legislația UE oferă deja o serie de instrumente, cum ar fi Codul vizelor(6) și Codul frontierelor Schengen(7), făcând posibilă acordarea de vize umanitare;

H.  întrucât statele membre ar trebui încurajate să folosească fondurile ce vor fi disponibile în cadrul Fondului pentru azil și migrație și fondurile disponibile în cadrul acțiunii pregătitoare „Sprijinirea reinstalării refugiaților în situații de urgență”, care cuprinde, printre altele, următoarele măsuri: sprijinirea persoanelor deja recunoscute ca refugiați de către ICNUR; sprijinirea acțiunilor de urgență în cazul grupurilor de refugiați, identificate ca prioritare, care sunt sub atac armat și care se confruntă cu conjuncturi de vulnerabilitate extremă ce le pun în pericol viața; oferirea, acolo unde este necesar, de sprijin financiar suplimentar în timpul situațiilor de urgență pentru ICNUR și pentru organizațiile sale de legătură din statele membre și de la nivelul UE,

I.  întrucât noua dramă care s-a petrecut la 3 octombrie 2013, în apropiere de Lampedusa, a provocat moartea a 130 de migranți și dispariția altor câteva sute; întrucât zeci de mii de migranți au murit în încercarea de a ajunge în UE, ceea ce ne reamintește, încă o dată, necesitatea de a face totul pentru a salva viețile aflate în pericol și nevoia ca statele membre să-și respecte obligațiile internaționale în materie de salvare pe mare;

1.  este profund preocupat de criza umanitară continuă din Siria și de presiunile serioase pe care aceasta le exercită asupra țărilor vecine; își exprimă îngrijorarea că exodul de refugiați continuă să crească, neexistând semne că s-ar putea încheia curând;

2.  salută eforturile și solidaritatea autorităților din aceste țări, precum și generozitatea popoarelor lor în acordarea de asistență pentru refugiații din Siria;

3.  salută politica ușilor deschise practicată de țările vecine Siriei și le îndeamnă să păstreze granițele deschise pentru toți refugiații care fug din Siria;

4.  își exprimă îngrijorarea că un număr tot mai mare de sirieni își riscă viața, îmbarcându-se pe ambarcațiuni periculoase în Marea Mediterană spre UE;

5.  salută faptul că UE și statele sale membre s-au angajat să ofere peste 1 miliard EUR pentru asistența umanitară și neumanitară pentru sirienii din interiorul și din afara Siriei; constată că UE este cel mai important donator de ajutor umanitar pentru criza siriană; invită UE să monitorizeze distribuirea acestei finanțări;

6.  solicită UE să continue finanțarea generoasă a eforturilor umanitare și neumanitare, ca răspuns la nevoile poporului Sirian și ale refugiații din sirieni în țările vecine;

7.  încurajează statele membre să soluționeze nevoile acute prin reinstalare, în plus față de cotele naționale existente și prin admiterea umanitară de refugiați; încurajează statele membre să utilizeze fondurile încă disponibile pentru acțiuni pregătitoare / proiecte pilot privind relocarea;

8.  solicită comunității internaționale, UE și statelor membre să continue acordarea de sprijin ca răspuns la această criză umanitară excepțională și să se angajeze să ofere asistență eficientă pentru țările vecine Siriei;

9.  solicită UE să convoace o conferință umanitară privind criza refugiaților sirieni, acordând prioritate acțiunilor îndreptate în țările gazdă din regiune (în special Liban, Iordania, Turcia și Irak), pentru a le sprijini în eforturile de găzduire a numărului din ce în ce mai mare de refugiați și de menținere a politicii ușilor deschise; subliniază că o astfel de conferință ar trebui să reunească toate instituțiile UE și organizațiile societății civile și să se concentreze pe eforturile umanitare și pe consolidarea rolului și implicării UE în eforturile diplomatice de încheiere a conflictului din Siria;

10.  subliniază importanța explorării concrete, în acest moment, a posibilităților și oportunităților statelor membre de a face mai mult pentru a consolida protecția oferită poporului sirian; atrage atenția asupra nevoii de solidaritate și de consolidare proactivă a protecției oferite în UE, prin cooperare consolidată, informații partajate, consolidarea capacităților și dialogul la nivel de politici;

11.  salută consensul general existent între statele membre asupra nereturnării cetățenilor sirieni în Siria; subliniază, totuși, că e necesară o abordare mai coerentă, precum și o mai mare solidaritate cu statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite în primirea refugiaților din Siria; solicită statelor membre să se asigure că toate prevederile diferitelor instrumente ale SECA sunt aplicate corect;

12.  invită statele membre să exploreze toate legile și procedurile UE existente pentru asigurarea intrării în siguranță în UE, pentru a primi temporar sirienii care se refugiază din țara lor; remarcă faptul că intrarea legală în UE este preferabilă intrării ilegale care e mai periculoasă, și ar putea implica riscuri de trafic de ființe umane; constată că unele state membre au acordat sirienilor fie rezidență permanentă (Suedia), fie admitere temporară (Germania);

13.  reamintește statelor membre că sirienii ce fug din fața conflictului și care solicită protecție internațională ar trebui îndrumați către autoritățile naționale competente în materie de azil și ar trebui să li se ofere acces la proceduri de azil echitabile și eficiente;

14.  solicită UE să ia măsuri adecvate, responsabile în ceea ce privește posibilul flux de refugiați în statele sale membre; invită Comisia și statele membre să continue monitorizarea situației actuale și să elaboreze planificarea de urgență, luând în considerare inclusiv posibilitatea de a aplica Directiva privind protecția temporară(8), dacă și când este cazul;

15.  reamintește statelor membre obligația de a salva migranții pe mare și le solicită acelora care nu și-au respectat obligațiile internaționale să înceteze de a mai returna ambarcațiile cu migranți la bord;

16.  invită statele membre să respecte principiul nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional și legislația UE existente; lansează un apel adresat statelor membre de a înceta imediat orice practici de detenție abuzivă și prelungită care încalcă dreptul internațional şi european și reamintește că măsurile de reținere a migranților trebuie să fie întotdeauna însoțite de o decizie administrativă, motivate corect și limitate la o durată determinată;

17.  invită comisiile sale competente să continue monitorizarea situației din Siria și din țările învecinate, precum și a măsurilor luate de statele membre în acest sens;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Înaltului Comisar ONU pentru Refugiați, Secretarului General al Ligii Arabe, Parlamentului și Guvernului Republicii Arabe Siriene, precum și parlamentelor și guvernelor din țările vecine Siriei și tuturor părțile implicate în conflictul din Siria.

(1) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 37. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0351. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0223. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0378. (5) http://www.unhcr.org/51b7149c9.html (6) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1). (7) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1). (8) Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).