Index 
Texte adoptate
Marţi, 11 martie 2014 - Strasbourg
Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (competențe delegate și de executare) ***I
 Statisticile pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice ***I
 Prelungirea Acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică CE-SUA ***
 Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice ***
 Fondul european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2013/008 ES/Comunidad Valenciana – textile, Spania
 Producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor (legea privind materialul de reproducere a plantelor) ***I
 Remunerațiile și pensiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene (ajustarea începând cu 1 iulie 2011) ***I
 Remunerațiile și pensiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene (ajustarea începând cu 1 iulie 2012) ***I
 Acordul de stabilizare şi de asociere CE-Serbia ***II
 Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe ***I
 Informațiile care însoțesc transferurile de fonduri ***I
 Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului ***I
 Garanția UE acordată BEI pentru pierderile rezultate din operațiunile de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii ***I
 Resursele genetice ***I
 Inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor ***I
 Documentele de înmatriculare pentru vehicule ***I
 Capacitatea de a circula pe drumurile publice a vehiculelor comerciale ***I
 Statisticile din transportul feroviar ***I
 Facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice ***I
 Anchetele structurale în agricultură şi ancheta privind metodele de producţie agricolă ***I
 Mărfurile rezultate din transformarea produselor agricole ***I
 Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții
 Revizuirea Sistemului european de supraveghere financiară
 Accesul public la documente în perioada 2011-2013
 Activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013
 Horticultura
 Eradicarea torturii în lume
 Arabia Saudită

Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (competențe delegate și de executare) ***I
PDF 484kWORD 100k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1365/2006 privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și de executare Comisiei pentru adoptarea anumitor măsuri (COM(2013)0484 – C7-0205/2013 – 2013/0226(COD))
P7_TA(2014)0180A7-0003/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0484),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0205/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0003/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1365/2006 privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și de executare Comisiei pentru adoptarea anumitor măsuri

P7_TC1-COD(2013)0226


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 338 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare„tratatul”), competențele conferite Comisiei trebuie să fie aliniate la articolele 290 și 291 din tratat.

(2)  Cu prilejul adoptării Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(2), Comisia s-a angajat să revizuiască(3), în lumina criteriilor prevăzute în tratat, actele legislative care nu au fost adaptate la procedura de reglementare cu control înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(4) conferă Comisiei competențe pentru punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile sale.

(4)  În contextul alinierii Regulamentului (CE) nr. 1365/2006 la noile norme prevăzute de TFUE, competențele de executare conferite în prezent Comisiei ar trebui să fie stabilite prin intermediul unor competențe de a adopta acte delegate și de punere în aplicare.

(5)  În vederea luării în considerare a evoluțiilor economice și tehnologice, și în ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1365/2006, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea pragului de acoperire statistică a transporturilor pe căile navigabile interioare, adaptarea definițiilor și adoptarea unor definiții noi. În plus, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte delegate în vederea adaptării sferei de aplicare a colectării datelor și a, precum și adaptarea conținutului anexelor. [AM 1]

(6)  Comisia trebuie ar trebui să se asigure că aceste acte delegate nu implică sarcini administrative suplimentare semnificative o sarcină administrativă suplimentară semnificativă pentru statele membre sau pentru unitățile respondente respondenți. [AM 2]

(7)  Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(8)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1365/2006, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta modalitățile de transmitere a datelor, inclusiv standardele în materie de schimburi de date, modalitățile de difuzare a rezultatelor de către Comisie (Eurostat) și, de asemenea, pentru a dezvolta și publica criterii și cerințe metodologice destinate asigurării calității datelor produse. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011. Pentru adoptarea acestor acte ar trebui utilizată procedura de examinare, având în vedere sfera lor de aplicare generală. [AM 3]

(9)  În conformitate cu principiul proporționalității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pentru realizarea obiectivului fundamental privind alinierea competențelor conferite Comisiei la articolele 290 și 291 din tratat Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este necesar și adecvat să se stabilească norme comune cu privire la această aliniere în domeniul statisticilor privind transporturile. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv obiectivului în cauză, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană. [AM 4]

(10)  În scopul asigurării certitudinii juridice, este necesar ca procedurile de adoptare a măsurilor care au fost inițiate, însă nu au fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament să nu fie afectate de prezentul regulament.

(11)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 se modifică după cum urmează:

-1a. La articolul 2 alineatul (4), litera (b) se elimină. [AM 5]

-1b. La articolul 2 alineatul (4), litera (c) se elimină. [AM 6]

1.  La articolul 2 se adaugă următorul alineat (5):"

„(5) Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate, în conformitate cu articolul 9, ținând cont de tendințele economice și tehnologice, privind adaptarea pragului de acoperire statistică a transportului pe căi navigabile interioare.” [AM 7]

"

2.  La articolul 3 se adaugă următorul paragraf:"

„Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate în conformitate cu articolul 9, ținând cont de tendințele economice și tehnologice, privind adaptarea definițiilor și adoptarea unor definiții noi.” [AM 8]

"

3.  La articolul 4 se adaugă următorul alineat (4):"

„(4) Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate în conformitate cu articolul 9, ținând cont de tendințele economice și tehnologice, privind adaptarea sferei de aplicare a colectării datelor și a conținutului anexelor.” [AM 9]

"

4.  La articolul 5, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Modalitățile de transmitere a datelor către Comisie (Eurostat), inclusiv standardele în materie de schimb de date, se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).”

"

5.  La articolul 6 se adaugă următorul paragraf:"

„Modalitățile de difuzare a rezultatelor se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).”

"

6.  La articolul 7, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2), criterii și cerințe metodologice destinate să asigure calitatea datelor produse.”

"

6a.  La articolul 7, se adaugă următoarele alineate:"

„(3a) În sensul prezentului regulament, criteriile de calitate care trebuie aplicate datelor care trebuie să fie transmise sunt cele prevăzutela articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(3b)  Comisia precizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalitățile, structura, periodicitatea și comparabilitatea elementelor pentru rapoartele privind calitatea. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).

________________

* Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).” [AM 10]

"

6b.  La articolul 8, teza introductivă a primului paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Până la 15 octombrie 2009(5) și ulterior o dată la trei ani, după consultarea Comitetului pentru programul statistic, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. În special, raportul:” [AM 11]

"

7.  Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 9

Exercitarea competențelor delegate delegării de competențe [AM 12]

(1)  Comisia este abilitată să adopte Competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. [AM 13]

(2)  Atunci când exercită competențele delegate prin articolul 2 alineatul (5), articolul 3 și articolul 4 alineatul (4), Comisia se asigură că actele delegate nu creează o sarcină administrativă suplimentară considerabilă pentru statele membre și pentru respondenți.

(3)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (5), articolul 3 și articolul 4 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând cu de cinci ani de la(6). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 14]

(4)  Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (5), articolul 3 și articolul 4 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau Consiliu.

O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (5), al articolului 3 sau al articolului 4 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

"

8.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 10

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de Comitetul Sistemului Statistic European instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene*. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie**.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(2a)  În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [AM 15]

______________

* Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).

** Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

"

(8a)   În anexa B, tabelul B1 se înlocuiește cu următorul text:"

„Tabel B1. Transportul de pasageri și bunuri în funcție de tipul și naționalitatea navei (date anuale)

Elemente

Detalii de codare

Nomenclator

Unitate

Tabel

2 caractere alfanumerice

„A1”

Țara raportoare

2 litere

NUTS0 (cod național)

An

4 cifre

„aaaa”

Țara/regiunea de încărcare

4 caractere alfanumerice

NUTS2 (*)

Țara/regiunea de descărcare

4 caractere alfanumerice

NUTS2 (*)

Tip transport

1 cifră

1= național

2= internațional (cu excepția tranzitului)

3= tranzit

Tip navă

1 cifră

1= barjă autopropulsată

2= barjă fără autopropulsare

3= barje-tanc petroliere auto-propulsate

4= barje-tanc petroliere neautopropulsate

5= alte nave pentru transport de mărfuri

6= nave maritime

7= nave de croazieră care transportă peste 100 de persoane

8= feriboturi care transportă pasageri pe distanțe de peste 300 de metri

Naționalitate navă

2 litere

NUTS0 (cod național) (**)

Tone transportate

tone

Tone-km

tone-km

Pasageri transportați

12 cifre

pasager

Pasageri-km

12 cifre

pasager

Locuri disponibile pentru pasageri

12 cifre

Loc pasager

(*) În cazul în care codul regional este necunoscut sau nu este disponibil, se utilizează următoarea codificare:

—  „NUTS0 + ZZ” dacă există codul NUTS pentru țara parteneră.

—  „codul ISO + ZZ” dacă nu există codul NUTS pentru țara parteneră.

—  „ZZZZ” dacă țara parteneră este complet necunoscută.

(**)Dacă nu există codul NUTS pentru țara de înregistrare a vasului, se raportează codul național ISO. Dacă naționalitatea vasului este necunoscută, codul de utilizat este „ZZ”.”

"

[AM 16]

9.  Anexa G se elimină.

Articolul 2

Prezentul regulament nu afectează procedurile de adoptare a măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 care au fost inițiate, însă nu au fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014.
(2)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie) (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(3)JO L 55, 28.2.2011, p. 19.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (JO L 264, 25.9.2006, p. 1).
(5) Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(6) Data intrării în vigoare a regulamentului de modificare.


Statisticile pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice ***I
PDF 428kWORD 202k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind furnizarea și calitatea statisticilor pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice (COM(2013)0342 – C7-0162/2013 – 2013/0181(COD))(1)
P7_TA(2014)0181A7-0143/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 1
(1)  Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice1 instituie un mecanism de alertă pentru a facilita detectarea rapidă și monitorizarea dezechilibrelor. În cadrul acestui mecanism, Comisia are obligația de a întocmi un raport anual privind mecanismul de alertă (RMA) care cuprinde o evaluare economică și financiară calitativă și care identifică statele membre despre care Comisia consideră că pot fi afectate de dezechilibre sau că se pot confrunta cu riscul de a afectate de astfel de dezechilibre.
(1)  Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului1 (PDM) instituie un mecanism de alertă pentru a facilita detectarea rapidă și monitorizarea dezechilibrelor. În cadrul acestui mecanism, Comisia are obligația de a întocmi un raport anual privind mecanismul de alertă (RMA) care cuprinde o evaluare economică și financiară calitativă și care identifică statele membre despre care Comisia consideră că pot fi afectate de dezechilibre sau că se pot confrunta cu riscul de a fi afectate de astfel de dezechilibre.
__________________
__________________
1 JO L 306, 23.11.11, p.25.
1 Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (JO L 306, 23.11.2011, p. 25).
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 3
(3)  Datele statistice fiabile constituie baza supravegherii eficace a dezechilibrelor macroeconomice. În vederea garantării unor statistici sigure și independente, statele membre ar trebui să asigure independența profesională a autorităților statistice naționale în conformitate cu Codul de practici privind statisticile europene prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene3.
(3)  Datele statistice fiabile, precise și utile sunt esențiale în vederea supravegherii eficace a dezechilibrelor macroeconomice. În vederea garantării unor statistici sigure și independente, independența Eurostat ar trebui consolidată în conformitate cu propunerile Parlamentului European de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliuluia , iar statele membre ar trebui să asigure independența profesională a autorităților statistice naționale în conformitate cu Codul de practici privind statisticile europene prevăzut în regulamentul respectiv.
__________________
3JO L 87, 31.3.2009, p. 164
1a Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Este necesar ca Comisia să abordeze în continuare necesitatea de informații statistice fiabile, care să permită politicilor UE să fie mai bine adaptate la realitățile economice, sociale și teritoriale de la nivel regional.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 4
(4)  Raportul anual privind mecanismul de alertă (RMA), bazat pe un tablou de bord care conține un set de indicatori ale căror valori sunt comparate cu pragurile lor indicative, constituie un dispozitiv de examinare inițială prin care Comisia identifică statele membre ale căror evoluții justifică efectuarea unor analize suplimentare mai detaliate cu scopul de a stabili dacă există sau riscă să apară dezechilibre. RMA ar trebui să includă date relevante pentru PDM. Cu toate acestea, factorii determinanți ai evoluțiilor analizate vor fi studiați în detaliu în cadrul examinărilor aprofundate, în vederea stabilirii naturii dezechilibrelor. Tabloul de bord și pragurile stabilite nu sunt interpretate mecanic, ci fac obiectul unei lecturi economice. Atunci când se efectuează analize aprofundate, Comisia examinează o gamă largă de variabile economice și informații suplimentare, ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice fiecărei țări. Din aceste motive, toate datele care pot fi utilizate pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice nu pot fi enumerate în prealabil în mod exhaustiv, ci ar trebui definite făcându-se trimitere la procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 cu privire la detectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și cu privire la prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive în cadrul Uniunii. În punerea în aplicare a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Consiliul și Comisia ar trebui să acorde prioritate statisticilor care sunt elaborate și transmise Comisiei (Eurostat) de către statele membre. Alte statistici, care nu sunt elaborate și transmise în acest mod, ar trebui să fie utilizate doar în cazul în care statisticile menționate anterior nu oferă informațiile necesare, și ținând seama de calitatea acestor alte statistici.
(4)  Raportul anual privind mecanismul de alertă (RMA), bazat pe un tablou de bord care conține un set de indicatori ale căror valori sunt comparate cu pragurile lor indicative, constituie un dispozitiv de examinare inițială prin care Comisia identifică statele membre ale căror evoluții justifică efectuarea unor analize suplimentare mai detaliate cu scopul de a stabili dacă există sau riscă să apară dezechilibre. RMA ar trebui să includă date relevante pentru PDM. Cu toate acestea, factorii determinanți ai evoluțiilor analizate vor fi studiați în detaliu în cadrul examinărilor aprofundate, în vederea stabilirii naturii dezechilibrelor. Tabloul de bord și pragurile stabilite nu ar trebui interpretate mecanic, ci ar trebui să facă obiectul unei lecturi economice. Atunci când se efectuează analize aprofundate, Comisia examinează o gamă largă de variabile economice și informații suplimentare, ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice fiecărei țări. Din aceste motive, toate datele care pot fi utilizate pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice nu pot fi enumerate în prealabil în mod exhaustiv, ci ar trebui definite făcându-se trimitere la procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 cu privire la detectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și cu privire la prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive în cadrul Uniunii. În punerea în aplicare a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, precum și în monitorizarea și evaluarea acesteia, Parlamentul European, Consiliu și Comisia ar trebui să acorde prioritate statisticilor care sunt elaborate și transmise Comisiei (Eurostat) de către statele membre. Alte statistici, care nu sunt elaborate și transmise în acest mod, ar trebui să fie utilizate doar în cazul în care statisticile menționate anterior nu oferă informațiile necesare, și ținând seama de calitatea acestor alte statistici.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Ar trebui să fie instituită o procedură fiabilă pentru elaborarea, monitorizarea și publicarea datelor relevante pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice (denumite în continuare „datele relevante pentru PDM”), precum și o îmbunătățire continuă a informațiilor statistice de bază în conformitate cu cadrele Comisiei de management al calității pentru statisticile europene4. Grupul directorilor în domeniul statisticilor macroeconomice (Directors of Macroeconomic Statistics - DMES), creat de Comisie, este un grup de experți calificat să furnizeze Comisiei (Eurostat) asistența necesară pentru aplicarea unei proceduri de monitorizare fiabile a calității datelor relevante pentru PDM.
(5)  Ar trebui să fie instituită o procedură fiabilă pentru colectarea, compilarea, monitorizarea și publicarea datelor relevante pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice (denumite în continuare „datele relevante pentru PDM”), precum și o îmbunătățire continuă a informațiilor statistice de bază în conformitate cu cadrele Comisiei de management al calității pentru statisticile europene4. Grupul directorilor în domeniul statisticilor macroeconomice (Directors of Macroeconomic Statistics – DMES) creat de Comisie, printre membrii căruia se numără și experți ai Comitetului Sistemului Statistic European și ai Sistemului European al Băncilor Centrale, este un grup de experți calificat să furnizeze Comisiei (Eurostat) asistența necesară pentru aplicarea unei proceduri fiabile de monitorizare a calității datelor relevante pentru PDM.
__________________
__________________
4 COM(2005)217 final și COM(2011)211 final.
4 COM(2005)0217 și COM(2011)0211.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Este esențial ca producția statistică necesară pentru îndeplinirea activităților Uniunii să se bazeze numai pe date fiabile. În producerea datelor relevante pentru PDM, care reprezintă un element esențial pentru detectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive în cadrul Uniunii, datele nefiabile pot avea un impact semnificativ asupra interesului Uniunii. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a spori eficacitatea producerii, furnizării și monitorizării calității datelor relevante pentru PDM în scopul utilizării pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice. Măsurile respective ar trebui să sporească credibilitatea informațiilor statistice de bază, precum și credibilitatea furnizării și monitorizării calității datelor relevante pentru PDM. Pentru a descuraja prezentarea, în mod intenționat sau dintr-o gravă neglijență, a unor date relevante pentru PDM eronate, ar trebui instituit un mecanism de sancțiuni financiare care va fi utilizat, de asemenea, pentru asigurarea diligenței cuvenite în producerea datelor relevante pentru PDM.
(6)  Este esențial ca producția statistică necesară pentru îndeplinirea activităților Uniunii să se bazeze pe date fiabile. Este oportun ca procedurile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 și în Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 să fie completate cu un cadru oficial corespunzător pentru compilarea, monitorizarea calității și difuzarea datelor relevante pentru PDM, în conformitate cu criteriile de calitate comune prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009. Adoptarea unor măsuri suplimentare ar trebui să sporească eficacitatea producerii, furnizării și monitorizării calității datelor relevante pentru PDM, astfel de măsuri fiind totodată necesare în scopul derulării procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Măsurile respective ar trebui să sporească credibilitatea informațiilor statistice de bază, precum și credibilitatea furnizării și monitorizării calității datelor relevante pentru PDM.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 6 a (nou)
(6a)  Pentru a descuraja prezentarea, în mod intenționat sau dintr-o gravă neglijență, a unor date relevante pentru PDM eronate, ar trebui instituit un mecanism corectiv care va fi utilizat, de asemenea, pentru asigurarea diligenței necesare în ceea ce privește producerea datelor relevante pentru PDM.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 7
(7)  În completarea normelor privind calcularea amenzilor aplicabile în cazul manipulării statisticilor, precum și a normelor privind procedurile care trebuie urmate de Comisie în vederea anchetării unor astfel de acțiuni, Comisiei ar trebui să i se delege, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”), competența de a adopta acte în care să se precizeze criterii detaliate de stabilire a cuantumului amenzii și de desfășurare a anchetelor Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(7)  În completarea normelor privind calcularea depozitelor purtătoare de dobândă și a amenzilor aplicabile în cazul manipulării statisticilor, precum și a normelor privind procedurile care trebuie urmate de Comisie în vederea derulării anchetelor cu privire la manipularea statisticilor, Comisiei ar trebui să i se delege, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”), competența de a adopta acte în care să se precizeze criterii detaliate de stabilire a cuantumului amenzii și de desfășurare a anchetelor Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 8
(8)   Ar trebui ca între Comisie și autoritățile statistice ale statelor membre să existe o strânsă cooperare și un dialog continuu pentru a asigura calitatea datelor relevante pentru PDM care sunt raportate de statele membre, precum și a informațiilor statistice de bază.
(8)  Continua cooperare și coordonare dintre Comisie (Eurostat) și autoritățile de statistică din statele membre reprezintă un element important pentru coordonarea eficientă a activităților statistice în cadrul Sistemului Statistic European (SSE). Această cooperare trebuie consolidată pentru a asigura calitatea datelor relevante pentru PDM care sunt raportate de statele membre, precum și a informațiilor statistice de bază; în procesul de elaborare, producere și difuzare a datelor relevante pentru PDM în cadrul structurii corespunzătoare de guvernanță și al programelor de lucru pentru datele statistice ale SSE și SEBC, ar trebui respectate separarea instituțională a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și independența băncilor centrale.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 9
(9)  Ar trebui să fie asigurată o cooperare strânsă între Sistemul Statistic European și Sistemul European al Băncilor Centrale în legătură cu datele relevante pentru PDM, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, cu scopul de a minimiza sarcina de raportare, a garanta coerența, a îmbunătăți statisticile de bază și a asigura comparabilitatea.
(9)  Întrucât SSE răspunde de producerea unei serii de date statistice care se află la baza datelor relevante pentru PDM, iar SEBC răspunde de producerea unei alte serii de date statistice care se află la baza datelor relevante pentru PDM, ar trebui să fie asigurată o cooperare strânsă între cele două sisteme în legătură cu datele relevante pentru PDM, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, cu scopul de a minimiza sarcina de raportare, a garanta coerența, a îmbunătăți statisticile de bază și a asigura comparabilitatea. Mecanismele operaționale practice pentru cooperarea dintre SSE și SEBC în vederea asigurării calității datelor relevante pentru PDM ar putea fi stabilite într-un memorandum de înțelegere. Având în vedere experiența sa de lungă durată în ceea ce privește datele statistice vizate de datele relevante pentru PDM, Comitetul pentru statistici monetare, financiare și referitoare la balanțe de plăți (CMFB), înființat prin Decizia 2006/856/CE a Consiliului1a, ar putea oferi recomandări cu privire la mecanismele operaționale practice pentru cooperare, care ar putea fi reflectate în memorandumul de înțelegere.
_____________
1a.  JO L 332, 30.11.2006, p. 21.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Dispozițiile prevăzute în prezentul regulament trebuie considerate în cadrul consolidării guvernanței economice europene, care impune o mai mare responsabilitate democratică atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Îmbunătățirea sistemului de monitorizare statistică a datelor relevante pentru PDM ar trebui să includă o implicare mai profundă și mai promptă a parlamentelor naționale și a Parlamentului European. Deși recunoaște faptul că omologii Parlamentului European în cadrul dialogului sunt instituțiile relevante ale Uniunii și reprezentanții lor, comisia competentă în fond a Parlamentului European poate trimite invitații și reprezentanților institutelor naționale de statistică (INS) în vederea participării lor, în mod voluntar, la audieri.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 9 b (nou)
(9b)  Consolidarea guvernanței economice prin îmbunătățirea sistemului de monitorizare statistică a datelor relevante pentru PDM ar trebui să includă implicarea mai profundă și mai promptă a parlamentelor naționale și a Parlamentului European.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Considerentul 12 a (nou)
(12a)  Cu toate acestea, suspendarea fondurilor în urma aplicării procedurii privind dezechilibrele macroeconomice nu ar trebui să constituie decât o măsură de ultimă instanță și ar trebui să țină seama de analize aprofundate ale indicatorilor privind șomajul, sărăcia și scăderea PIB-ului.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Procedurile de asigurare a calității stabilite în cadrul prezentului regulament se bazează pe cele mai bune practici aplicabile procedurilor existente de asigurare a calității și țin seama de ele. Acestea nu au ca rezultat dublarea eforturilor de asigurare a calității și nici serii de date paralele.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 2
(2)  Termenele limită pentru transmiterea datelor relevante pentru PDM sunt cele stabilite în conformitate cu actele de bază relevante sau sunt comunicate de Comisie în calendare specifice, luând în considerare necesitățile Uniunii.
(2)  Termenele-limită pentru transmiterea datelor relevante pentru PDM sunt cele stabilite în conformitate cu actele de bază relevante sau sunt comunicate de Comisie în calendare specifice, luând în considerare cadrul semestrului european și necesitățile Uniunii.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 3
(3)  Comisia indică statelor membre, în fiecare an, calendarul pentru Raportul anual privind mecanismul de alertă instituit prin articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Pe baza acestui calendar și a termenelor și calendarelor menționate la alineatul (2), Comisia decide și comunică statelor membre, de asemenea, o dată limită pentru transmiterea de către acestea a tuturor datelor celor mai actualizate care sunt relevante pentru PDM.
(3)  Comisia indică statelor membre, în fiecare an, calendarul pentru Raportul anual privind mecanismul de alertă instituit prin articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Pe baza acestui calendar și a termenelor și calendarelor menționate la alineatul (2), Comisia decide și comunică statelor membre, de asemenea, o dată-limită pentru extragerea de către Comisie (Eurostat) a datelor relevante pentru PDM în vederea calculării indicatorilor tabloului de bord al PDM pentru fiecare stat membru și în vederea creării unei baze de date de referință privind datele care sunt relevante pentru PDM.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 2 – alineatul 3 a (nou)
(3a)  În termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data-limită, Comisia (Eurostat) asigură accesul fiecărui stat membru, în vederea verificării, la baza de date de referință care conține datele relevante pentru PDM care au fost extrase. Statele membre verifică și confirmă sau modifică datele în termen de șapte zile lucrătoare după perioada de cinci zile menționată.
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 1
(1)  Atunci când transmit datele relevante pentru PDM menționate la articolul 1, statele membre trimit Comisiei (Eurostat), sub forma unui raport privind calitatea, informații care arată modul în care aceste date sunt calculate, inclusiv orice modificare survenită în privința surselor și metodelor.
(1)  Atunci când transmit datele relevante pentru PDM menționate la articolul 1, statele membre prezintă Comisiei (Eurostat), sub forma unui raport privind calitatea, informații care indică modul în care aceste date sunt calculate, inclusiv orice modificare survenită în privința surselor și metodelor.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Statele membre transmit raportul privind calitatea în termen de șapte zile, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (3a).
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3
(3)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii modalităților, structurii și periodicității rapoartelor privind calitatea. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).
(3)  Comisia adoptă acte delegate în vederea definirii modalităților, structurii și periodicității rapoartelor privind calitatea menționate la alineatul (1). Respectivele acte delegate se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 2
(2)  Statele membre elaborează inventarele și le transmit Comisiei (Eurostat) cel târziu la data de [...] [nouă luni după adoptarea prezentului regulament]. Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii structurii și a modalităților de actualizare a inventarelor respective până la data de […] [în termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament]. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).
(2)  Statele membre elaborează inventarele și le transmit Comisiei (Eurostat) cel târziu la data de [...] [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia adoptă acte delegate în vederea definirii structurii și a modalităților de actualizare a inventarelor respective până la data de […] [în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Respectivele acte delegate se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12.
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Capitolul VI – titlu
MISIUNI ÎN STATELE MEMBRE
MISIUNI DE DIALOG ÎN STATELE MEMBRE
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1
(1)  În cazul în care Comisia (Eurostat) identifică probleme, în special în contextul evaluării calității în temeiul articolului 5, aceasta poate decide să efectueze misiuni în statul membru în cauză.
(1)  În cazul în care Comisia (Eurostat) determină că este necesar să își aprofundeze evaluarea calității datelor statistice, în special în contextul evaluării calității în temeiul articolului 5, aceasta poate decide să efectueze misiuni de dialog în statul membru în cauză.
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2
(2)  Obiectivul unei astfel de misiuni este de a analiza în profunzime calitatea datelor relevante pentru PDM în cauză. Misiunile se concentrează asupra aspectelor metodologice, a surselor și metodelor descrise în inventare, a datelor și proceselor statistice de bază, cu scopul de a evalua gradul în care acestea respectă normele de contabilitate și normele statistice relevante.
(2)  Obiectivul misiunilor de dialog menționate la alineatul (1) este de a analiza în profunzime calitatea datelor relevante pentru PDM în cauză. Misiunile de dialog se concentrează asupra aspectelor metodologice, a surselor și metodelor descrise în inventare, a datelor și proceselor statistice de bază, cu scopul de a evalua gradul în care acestea respectă normele de contabilitate și normele statistice relevante.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2 a (nou)
(2a)  Atunci când organizează misiuni de dialog, Comisia (Eurostat) transmite constatările sale provizorii statelor membre în cauză, care pot formula observații.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 3
(3)  Comisia (Eurostat) raportează Comitetului pentru politică economică instituit prin Decizia 74/122/CEE a Consiliului7 privind rezultatele acestor misiuni, inclusiv eventualele observații formulate de statul membru respectiv pe marginea constatărilor respective. După transmiterea lor prealabilă către Comitetul pentru politică economică, aceste rapoarte, împreună cu eventualele observații formulate de statul membru respectiv, sunt făcute publice, fără a aduce atingere dispozițiilor privind confidențialitatea statistică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009.
(3)  Comisia (Eurostat) raportează Parlamentului European și Comitetului pentru politică economică, instituit prin Decizia 74/122/CEE7 a Consiliului, cu privire la rezultatele acestor misiuni de dialog, inclusiv eventualele observații formulate de statul membru respectiv pe marginea constatărilor respective. După transmiterea lor prealabilă către Parlamentul European și Comitetul pentru politică economică, aceste rapoarte, împreună cu eventualele observații formulate de statul membru respectiv, sunt făcute publice, fără a aduce atingere dispozițiilor privind confidențialitatea statistică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009.
____________
____________
7.JO L 63, 5.3.1974, p.21
7.JO L 63, 05.03.1974, p. 21.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 4
(4)  Statele membre asigură, la cererea Comisiei (Eurostat), asistență prin intermediul unor experți în aspecte statistice referitoare la procedura privind dezechilibrele macroeconomice, inclusiv pentru pregătirea și efectuarea misiunilor. În exercitarea îndatoririlor lor, acești experți asigură o expertiză independentă. Lista acestor experți se întocmește până la data de (data urmează a fi stabilită) pe baza propunerilor trimise Comisiei (Eurostat) de către autoritățile naționale răspunzătoare de datele relevante pentru PDM.
(4)  Statele membre asigură, la cererea Comisiei (Eurostat), asistență prin intermediul unor experți în aspecte statistice referitoare la procedura privind dezechilibrele macroeconomice, inclusiv pentru pregătirea și efectuarea misiunilor de dialog. În exercitarea îndatoririlor lor, acești experți asigură o expertiză independentă. Lista acestor experți se întocmește până la data de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] pe baza propunerilor trimise Comisiei (Eurostat) de către autoritățile naționale răspunzătoare de datele relevante pentru PDM.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 5
(5)  Comisia (Eurostat) stabilește normele și procedurile referitoare la selecția experților, ținând seama de o repartizare corespunzătoare a experților între statele membre și de o rotație adecvată a experților între statele membre, de condițiile lor de lucru și de detaliile financiare. Comisia (Eurostat) va contribui, alături de statele membre, la acoperirea integrală a costurilor suportate de statele membre pentru asistența oferită de experții lor naționali.
(5)  Comisia (Eurostat) stabilește normele și procedurile referitoare la selecția experților, ținând seama de o repartizare corespunzătoare a experților în toate statele membre și de o rotație adecvată și în timp util a acestora între statele membre, de condițiile lor de lucru și de detaliile financiare. Comisia (Eurostat) contribuie, alături de statele membre, la acoperirea integrală a costurilor suportate de statele membre pentru asistența oferită de experții lor naționali.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 6 a (nou)
(6a)  Prezentul articol nu se aplică în cazurile în care legislația sectorială prevede deja vizite ale Comisiei în statele membre.
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1
(1)  Comisia (Eurostat) pune la dispoziție datele relevante pentru MDP utilizate în sensul procedurii de dezechilibru macroeconomic inclusiv prin comunicate de presă și/sau alte canale pe care le consideră adecvate.
(1)  Comisia (Eurostat) pune la dispoziția publicului datele relevante pentru PDM utilizate în sensul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice inclusiv prin comunicate de presă și/sau alte canale pe care le consideră adecvate.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 2
(2)  În cazul în care un stat membru nu a transmis propriile date, Comisia (Eurostat) nu întârzie furnizarea de date relevante pentru PDM transmise de statele membre.
(2)  Comisia (Eurostat) stabilește data publicării comunicatului de presă și o comunică statelor membre în termen de zece zile lucrătoare de la data-limită menționată la articolul 2. În cazul în care un stat membru nu a transmis propriile date, Comisia (Eurostat) nu întârzie furnizarea de date relevante pentru PDM transmise de statele membre.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 3
(3)  Comisia (Eurostat) își poate exprima rezerva cu privire la calitatea datelor relevante pentru PDM transmise de un stat membru. În termen de cel mult trei zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru publicare, Comisia (Eurostat) comunică statului membru în cauză, precum și Președintelui Comitetului pentru politică economică, rezerva pe care intenționează să o exprime și să o facă publică. În cazul în care problema este rezolvată după publicarea datelor și a rezervei, retragerea rezervei exprimate față de aceste date se publică imediat.
(3)  Comisia (Eurostat) își poate exprima rezerva cu privire la calitatea datelor relevante pentru PDM transmise de un stat membru. Statului membru în cauză i se acordă posibilitatea de a-și apăra poziția. În termen de cel mult zece zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru publicare, Comisia (Eurostat) comunică statului membru în cauză, precum și Președintelui Comitetului pentru politică economică, rezerva pe care intenționează să o exprime și să o facă publică. În cazul în care problema este rezolvată după publicarea datelor și a rezervei, retragerea rezervei exprimate față de aceste date se publică imediat.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 4
(4)  Comisia (Eurostat) poate modifica datele transmise de statele membre și poate furniza datele modificate, precum și o justificare a modificării, atunci când este evident că datele raportate de statele membre nu respectă cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cel mult trei zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru publicare, Comisia (Eurostat) comunică statului membru în cauză, precum și Președintelui Comitetului pentru politică economică, datele modificate și justificarea modificării respective.
(4)  Comisia (Eurostat) poate modifica datele transmise de statele membre și poate publica datele modificate, precum și o justificare a modificării, atunci când este evident că datele raportate de statele membre nu respectă cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și nici standardele metodologice aplicabile și cerințele față de datele statistice referitoare la caracterul lor complet, fiabil, prompt și consecvent. În cel mult trei zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru publicare, Comisia (Eurostat) comunică statului membru în cauză, precum și Președintelui Comitetului pentru politică economică, datele modificate și justificarea modificării respective.
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 1
(1)  Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate decide impunerea unei amenzi pentru un stat membru care a declarat, în mod intenționat sau prin neglijență gravă, date relevante pentru PDM eronate.
(1)  Consiliul, hotărând la recomandările Comisiei, poate decide, pe baza unei proceduri din două etape, impunerea unui depozit purtător de dobândă și, ulterior, în cazul în care Comisia consideră că statul membru în cauză nu a respectat acțiunile corective prevăzute la alineatul (1a) și ca măsură de ultimă instanță, a unei amenzi pentru un stat membru care a declarat, în mod intenționat sau prin neglijență gravă, date relevante pentru PDM eronate, ceea ce, în consecință, a afectat capacitatea Comisiei de a efectua o evaluare corectă.
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)
(1a)  Statul membru transmite Comisiei, până la un termen-limită specificat, un raport cu privire la acțiunile corective necesare pentru abordarea și remedierea declarațiilor eronate sau a cazurilor de neglijență gravă menționate la alineatul (1), precum și pentru prevenirea apariției unor situații similare pe viitor. Raportul se publică.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 2
(2)  Amenda menționată la alineatul (1) este eficace, disuasivă și proporțională cu natura, gravitatea și durata declarației false. Cuantumul amenzii nu depășește 0,05% din valoarea PIB-ului respectivului stat membru.
(2)  Depozitul purtător de dobândă menționat la alineatul (1) este eficace, disuasiv și proporțional cu natura, gravitatea și durata declarației false. Cuantumul depozitului purtător de dobândă nu depășește 0,05 % din valoarea PIB-ului din anul precedent al respectivului stat membru.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 1
(3)  Comisia poate întreprinde toate anchetele necesare pentru a constata prezentarea unor date eronate menționată la alineatul (1). Comisia poate decide să demareze o anchetă în cazul în care constată că există indicii serioase privind existența unor fapte care pot să constituie o astfel de prezentare a unor date eronate. La anchetarea presupuselor declarații false, Comisia ia în considerare eventualele observații prezentate de statul membru în cauză. În vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin, Comisia poate solicita statului membru să prezinte informații, poate efectua inspecții la fața locului și poate avea acces la informații și documente statistice de bază legate de datele relevante pentru PDM. În cazul în care legislația statului membru în cauză impune aceasta, Comisia solicită autorizarea unei autorități judiciare înainte de demararea unei inspecții la fața locului.
(3)  Comisia poate iniția și întreprinde, în conformitate cu tratatele și cu legislația sectorială specifică, toate anchete necesare pentru a constata prezentarea unor date eronate menționată la alineatul (1). Comisia poate decide să demareze o anchetă în cazul în care constată că există indicii serioase privind existența unor fapte care pot să constituie o astfel de prezentare a unor date eronate. La anchetarea presupuselor declarații false, Comisia ia în considerare eventualele observații prezentate de statul membru în cauză. În vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin, Comisia poate solicita statului membru care face obiectul anchetei să prezinte informații, poate efectua inspecții la fața locului și poate avea acces la informații și documente statistice de bază legate de datele relevante pentru PDM. În cazul în care legislația statului membru care face obiectul anchetei impune acest lucru, se obține autorizarea unei autorități judiciare înainte de demararea unei inspecții la fața locului.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 2
După finalizarea anchetei sale și înainte de a prezenta Consiliului orice propunere, Comisia acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere asupra chestiunii care face obiectul anchetei. Comisia își fundamentează propunerea prezentată Consiliului exclusiv pe faptele cu privire la care statul membru în cauză a avut posibilitatea să își expună observațiile.
După finalizarea anchetei sale și înainte de a prezenta Consiliului orice recomandare, Comisia acordă statului membru care face obiectul anchetei posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere asupra chestiunii care face obiectul anchetei. Comisia își fundamentează recomandarea prezentată Consiliului exclusiv pe faptele cu privire la care statul membru în cauză a avut posibilitatea să își expună observațiile.
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 2 a (nou)
Comisia informează comisia competentă în fond a Parlamentului European cu privire la toate anchetele desfășurate și recomandările formulate în temeiul prezentului alineat. Comisia competentă în fond a Parlamentului European poate oferi unui stat membru care face obiectul unei recomandări a Comisiei posibilitatea de a participa la un schimb de opinii.
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 4 a (nou)
(4a)  Comisia poate, ca urmare a unei cereri motivate adresate Comisiei de către statul membru în cauză, să recomande Consiliului reducerea cuantumului depozitului purtător de dobândă sau anularea sa.
Depozitul purtător de dobândă poartă o dobândă a cărei rată reflectă riscul de credit al Comisiei și perioada de investiții vizată.
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 5
(5)  Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența deplină de a reexamina deciziile prin care Consiliul impune amenzi în temeiul alineatului (1). Aceasta poate anula, reduce sau majora amenda impusă.
(5)  Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența deplină de a reexamina deciziile prin care Consiliul impune depozite purtătoare de dobândă în temeiul alineatului (1). Aceasta poate anula, reduce sau majora depozitul purtător de dobândă impus.
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Capitolul IX – titlu
NATURA ȘI DISTRIBUȚIA BUGETARĂ A SANCȚIUNILOR
NATURA ȘI ALOCAREA BUGETARĂ A AMENZILOR
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2
(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 9 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de trei ani care începe o lună de la adoptarea prezentului regulament. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de 3 ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de doi ani care începe la o lună de la adoptarea prezentului regulament. După consultarea părților relevante, inclusiv a BCE, în conformitate cu articolul 127 din TFUE, Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 3
(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 9 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (3), articolul 6 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 5
(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (3), articolului 6 alineatul (2) și articolului 9 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 13
În ceea ce privește măsurile menționate la articolul 9, Consiliul hotărăște fără a ține seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.
În ceea ce privește măsurile menționate la articolul 9, Consiliul hotărăște fără a ține seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză. Se consideră că decizia menționată la articolul 9 alineatul (1) este adoptată de Consiliu în cazul în care acesta nu decide, cu majoritate calificată, să respingă recomandarea în termen de zece zile de la adoptarea acesteia de către Comisie.
Amendamentul 47
Propunere de regulament
Articolul 13 – paragraful 1 a (nou)
Majoritatea calificată a membrilor Consiliului menționați la articolul 9 alineatul (1) se definește în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a) din TFUE.
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 15
În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, institutele naționale de statistică din statele membre (INS) asigură coordonarea necesară la nivel național cu privire la datele relevante pentru PDM. Toate celelalte autorități naționale raportează în acest scop institutelor naționale de statistică. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestei dispoziții.
În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, institutele naționale de statistică din statele membre (INS) asigură coordonarea necesară la nivel național cu privire la datele relevante pentru PDM. Băncile centrale naționale, în calitatea lor de membri ai SEBC care generează date relevante pentru PDM, și, după caz, alte autorități naționale competente cooperează în acest scop cu institutele naționale de statistică. Autoritățile naționale care produc date sunt responsabile pentru datele în cauză. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestei dispoziții.
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 17
Comisia (Eurostat) raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la activitățile desfășurate de Comisie (Eurostat) în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament.
Comisia (Eurostat) raportează cel puțin anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la activitățile desfășurate de Comisie (Eurostat) în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament în contextul semestrului european, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
________________
1a Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (JO L 306, 23.11.2011, p. 12).
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 1
(1)  Până la 14 decembrie 2014 și, ulterior, o dată la fiecare cinci ani, Comisia analizează stadiul de aplicare a prezentului regulament și raportează constatările sale către Parlamentul European și Consiliu.
(1)  Până la 14 decembrie 2014 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aceasta. Dacă este cazul, aceste rapoarte sunt însoțite de propuneri legislative.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  eficacitatea prezentului regulament și a procesului de monitorizare aplicat.
(b)  eficacitatea și proporționalitatea prezentului regulament și ale procesului de monitorizare aplicat.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0143/2014).


Prelungirea Acordului de cooperare ştiinţifică şi tehnologică CE-SUA ***
PDF 192kWORD 34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind prelungirea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii (15854/2013 – C7-0462/2013 – 2013/0351(NLE))
P7_TA(2014)0182A7-0126/2014

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15854/2013),

–  având în vedere Decizia 98/591/CE a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 186 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0462/2013),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 81 alineatul (2), articolul 90 alineatul (7) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0126/2014),

1.  aprobă prelungirea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statelor Unite ale Americii.


Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice ***
PDF 194kWORD 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (06852/2013 – C7-0005/2014 – 2012/0279(NLE))
P7_TA(2014)0183A7-0061/2014

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06852/2013),

–  având în vedere Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică, anexat la proiectul de decizie a Consiliului menționat mai sus,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0005/2014),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0061/2014),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Fondul european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2013/008 ES/Comunidad Valenciana – textile, Spania
PDF 229kWORD 64k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2013/008, ES/Comunidad Valenciana – textile, Spania) (COM(2014)0045 – C7-0019/2014 – 2014/2013(BUD))
P7_TA(2014)0184A7-0158/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0045 – C7‑0019/2014),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0158/2014),

A.  întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

C.  întrucât Spania a prezentat o cerere de mobilizare a FEG (EGF/2013/008 ES/Comunidad Valenciana textile) pentru o contribuție financiară din FEG, în urma a 560 de concedieri ce au avut loc în perioada de referință 1 noiembrie 2012 - 1 august 2013 din 198 de întreprinderi încadrate în diviziunea 13 din NACE Rev. 2 („Fabricarea produselor textile”)(4) din regiunea NUTS II Comunidad Valenciana (ES52), 300 de lucrători fiind vizați de măsurile cofinanțate de FEG;

D.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 litera (b) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Spania are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului menționat;

2.  remarcă faptul că autoritățile spaniole au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 8 octombrie 2013 și că evaluarea a fost prezentată de către Comisia Europeană la 28 ianuarie 2014; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în patru luni;

3.  consideră că concedierile din întreprinderile de textile din Comunidad Valenciana sunt legate de modificările structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale din cauza globalizării, și anume de încheierea la sfârșitul lui 2004 a Acordului tranzitoriu privind textilele și îmbrăcămintea (ATI) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și o mai mare expunere la concurența mondială, îndeosebi din partea Chinei și a altor țări din Orientul Îndepărtat, ceea ce a dus la o creștere substanțială a importurilor de textile în Uniune și la reducerea cotei deținute de Uniune pe piața mondială a textilelor;

4.  constată că ocuparea forței de muncă în Comunidad Valenciana a fost grav afectată de globalizare, rata șomajului atingând 29,19 % în primul trimestru din 2013; salută faptul că această regiune apelează și cu această ocazie la FEG pentru a reduce nivelul ridicat al șomajului, abordând a doua oară concedierile din sectorul textilelor;

5.  felicită Comunidad Valenciana în legătură cu capacitatea sa de a solicita și de a utiliza FEG pentru a aborda problemele legate de piața muncii din regiunea Comunidad Valenciana, caracterizată printr-un procentaj ridicat de IMM-uri; în acest context, reamintește că această regiune a solicitat deja sprijin din partea FEG pentru sectoarele textilelor, ceramicii și al pietrei naturale, precum și pentru sectorul construcțiilor;

6.  subliniază capacitatea FEG de a contribui la remedierea situației fragile a ocupării forței de muncă din regiunile dependente de sectoare tradiționale, precum textilele sau construcțiile; subliniază că această capacitate depinde de promptitudinea și eficacitatea cu care autoritățile naționale și locale solicită asistență din partea FEG;

7.  remarcă faptul că, până acum, sectorul textilelor a făcut obiectul a 11 cereri adresate FEG(5), toate fiind determinate de globalizarea schimburilor comerciale, iar regiunea Comunidad Valenciana a depus deja șase cereri de contribuții din FEG: în septembrie 2009(6) (ceramică), martie 2010(7) (piatră naturală), martie 2010(8) (textile), iulie(9) și decembrie 2011(10) (construcții și, respectiv, încălțăminte) și 2013(11) (materiale de construcții);

8.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile spaniole au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 1 ianuarie 2014, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

9.  remarcă faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate care urmează a fi cofinanțat include măsuri de reintegrare pe piața muncii a 300 de lucrători concediați, cum ar fi stabilirea profilurilor, orientare profesională, consiliere, formare (abilități transversale, formare profesională, la locul de muncă și pentru antreprenoriat), sprijin pentru antreprenoriat, asistență pentru căutarea intensivă a unui loc de muncă, stimulente (stimulente pentru căutarea unui loc de muncă, sprijin pentru crearea unei întreprinderi, stimulente pentru plasarea personalului disponibilizat, contribuții la cheltuielile de deplasare și contribuții pentru îngrijitorii de persoane dependente);

10.  salută faptul că la elaborarea cererii adresate FEG au fost consultați partenerii sociali, inclusiv sindicatele (UGT-PV, CCOO-PV), care au fost de acord să contribuie cu 10% din cofinanțarea națională totală la costurile globale ale măsurilor aplicate, precum și faptul că în diversele stadii de accesare și utilizare a fondurilor din FEG vor fi aplicate o politică de egalitate între femei și bărbați, precum și principiul nediscriminării;

11.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

12.  salută faptul că pachetul coordonat include o formare profesională axată pe sectoare în care există sau pot să apară oportunități și că acesta cuprinde măsuri de pregătire la locul de muncă care vor răspunde necesităților identificate ale întreprinderilor locale;

13.  regretă că propunerea Comisiei nu prezintă structura educațională a forței de muncă concediate;

14.  constată că pachetul coordonat prevede stimulente financiare pentru căutarea unui loc de muncă (prevăzând o sumă forfetară de 300 EUR), alocații de mobilitate, stimulente pentru plasarea personalului disponibilizat (până la 350 EUR), precum și contribuții pentru îngrijitorii persoanelor dependente; salută faptul că valoarea totală a stimulentelor financiare este relativ limitată, majoritatea contribuției urmând să fie cheltuită pentru formare, consiliere, asistență pentru căutarea unui loc de muncă și sprijinirea acțiunilor antreprenoriale;

15.  constată că acest caz reprezintă un exemplu tipic al mediului socioeconomic dintr-o regiune a cărei economie locală se caracterizează printr-un procentaj ridicat de IMM-uri;

16.  constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate din FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate din fondurile structurale; subliniază că autoritățile spaniole confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

17.  solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare pentru a ameliora mecanismele procedurale în vederea accelerării mobilizării FEG; salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului European de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea eligibilității unei cereri de asistență din partea FEG împreună cu propunerea de mobilizare a FEG; subliniază că în noul Regulament privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020)(12) au fost integrate alte îmbunătățiri ale procedurii, ceea ce va spori eficiența, transparența și vizibilitatea FEG;

18.  subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul privind FEG, este necesar să se asigure că FEG sprijină reintegrarea lucrătorilor care au fost disponibilizați în locuri de muncă stabile; subliniază, de asemenea, că asistența din partea FEG poate cofinanța doar măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor, în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

19.  salută acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul în ceea ce privește noul Regulament privind FEG pentru perioada 2014-2020 de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența pentru procesarea cererilor în Comisie și la Parlamentul European și la Consiliu prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni eligibile și beneficiari prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru crearea unor afaceri proprii;

20.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2013/008 ES/Comunidad Valenciana – textile, Spania)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2014/167/UE.)

(1) JO L 406, 30.12.2006, p. 1.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5)EGF/2007/005 IT Sardegna (COM(2008)0609); EGF/2007/006 IT Piemonte (COM(2008)0609); EGF/2007/007 IT Lombardia (COM(2008)0609); EGF/2008/001 IT Toscana (COM(2008)0609); EGF/2008/003 LT Alytaus Textile (COM(2008)0547); EGF/2008/005 ES Cataluña (COM(2009)0371); EGF/2009/001 PT Norte-Centro (COM(2009)0371); EGF/2009/004 BE Oost en West Vlaanderen Textiel (COM(2009)0515); EGF/2009/005 BE Limburg Textiel (COM(2009)0515), EGF/2010/009 ES Comunidad Valenciana (COM(2010)0613) și EGF/2013/008 ES Comunidad Valenciana (cazul actual).
(6)EGF/2009/014 Comunidad Valenciana – Ceramică, COM(2010)0216;
(7)EGF/2010/005 ES Comunidad Valenciana – tăierea, fasonarea și finisarea pietrei. (COM (2010)0617).
(8)EGF/2010/009 ES Comunidad Valenciana (COM(2010)0613).
(9)EGF/2011/006 ES Comunidad Valenciana - construcții (COM(2012)0053).
(10)EGF/2011/020 ES Comunidad Valenciana – încălțăminte (COM(2012)0204).
(11)EGF/2013/004 ES Comunidad Valenciana – materiale de construcții (COM(2013)0635).
(12) Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014 – 2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 855).


Producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor (legea privind materialul de reproducere a plantelor) ***I
PDF 188kWORD 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producerea și punerea la dispoziție pe piață a materialului de reproducere a plantelor (legea privind materialul de reproducere a plantelor) (COM(2013)0262 – C7-0121/2013 – 2013/0137(COD))
P7_TA(2014)0185A7-0112/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0262),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0121/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Consiliul Federal al Austriei și respectiv Camera Inferioară a Parlamentului Țărilor de Jos în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0112/2014),

1.  respinge propunerea Comisiei;

2.  invită Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o nouă propunere;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Remunerațiile și pensiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene (ajustarea începând cu 1 iulie 2011) ***I
PDF 278kWORD 39k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de ajustare, începând cu 1 iulie 2011, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți (COM(2013)0895 – C7-0459/2013 – 2013/0438(COD))
P7_TA(2014)0186A7-0165/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0895),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în special articolul 10 din anexa XI la acesta și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în temeiul căruia Comisia și-a prezentat propunerea Parlamentului (C7-0459/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 4 martie 2014(1),

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 3 martie 2014(2),

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea din 7 martie 2014 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0165/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de ajustare, începând cu 1 iulie 2011, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți

P7_TC1-COD(2013)0438


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 422/2014.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Remunerațiile și pensiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene (ajustarea începând cu 1 iulie 2012) ***I
PDF 279kWORD 38k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de ajustare, începând cu 1 iulie 2012, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți (COM(2013)0896 – C7-0460/2013 – 2013/0439(COD))
P7_TA(2014)0187A7-0164/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0896),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în special articolul 10 din anexa XI la acesta și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în temeiul căruia Comisia și-a prezentat propunerea Parlamentului (C7-0460/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 4 martie 2014(1),

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 3 martie 2014(2),

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea din 7 martie 2014 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0164/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de ajustare, începând cu 1 iulie 2012, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți

P7_TC1-COD(2013)0439


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 423/2014.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Acordul de stabilizare şi de asociere CE-Serbia ***II
PDF 193kWORD 36k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (17930/1/2013 – C7-0028/2014 – 2011/0465(COD))
P7_TA(2014)0188A7-0116/2014

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (17930/1/2013 – C7‑0028/2014),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0938),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A7-0116/2014),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate, 25.10.2012, P7_TA(2012)0389.


Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe ***I
PDF 278kWORD 72k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE în ceea ce privește competențele Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (COM(2011)0008 – C7-0027/2011 – 2011/0006(COD))
P7_TA(2014)0189A7-0077/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0008),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 50, 53, 62 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0027/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 4 mai 2011(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 mai 2011(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 noiembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0077/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 în ceea ce privește competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe)

P7_TC1-COD(2011)0006


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/51/UE.)

(1) JO C 159, 18.5.2011, p. 10.
(2) JO C 218, 23.7.2011, p. 82.


Informațiile care însoțesc transferurile de fonduri ***I
PDF 561kWORD 247k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri (COM(2013)0044 – C7-0034/2013 – 2013/0024(COD))
P7_TA(2014)0190A7-0140/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0044),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0034/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 17 mai 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 noiembrie 2013(2),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne conform articolului 51 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0140/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri

P7_TC1-COD(2013)0024


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Fluxurile de bani ilegali murdari rezultat din transferurile de fonduri poate deteriora deteriorează structura, stabilitatea și reputația sectorului financiar și poate amenința amenință piața internă, precum și dezvoltarea internațională și subminează în mod direct sau indirect încrederea cetățenilor în statul de drept. Finanțarea terorismului și a crimei organizate rămâne o problemă semnificativă, care ar trebui abordată la nivelul Uniunii. Terorismul și criminalitatea organizată au un efect negativ asupra instituțiilor democratice și zdruncină înseși temeliile societății noastre. Un rol esențial în facilitarea fluxurilor ilegale de bani îl au structurile corporative secrete care își desfășoară activitatea în și prin jurisdicție secretă, denumite în mod frecvent și paradisuri fiscale. Soliditatea, integritatea și stabilitatea sistemului de transferuri de fonduri și încrederea în sistemul financiar în ansamblul său sunt grav compromise de demersurile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a ascunde originea veniturilor rezultate din activități infracționale, fie de a transfera fonduri pentru activități infracționale sau în scopuri teroriste. [AM 1]

(2)  Pentru a facilita activitățile lor infracționale, persoanele care spală bani și finanțează terorismul ar putea încerca să profite profită de libera circulație a capitalurilor care este o consecință inerentă a existenței unui spațiu financiar integrat dacă nu se adoptă anumite măsuri de coordonare la nivelul Uniunii și la nivel internațional. Cooperarea internațională în cadrul Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și implementarea la nivel global a recomandărilor sale vizează preîntâmpinarea arbitrajului de reglementare și denaturarea concurenței. Prin amploarea sa, acțiunea GAFI ar trebui să garanteze transpunerea uniformă, în întreaga Uniune, a Recomandării 16 privind transferurile electronice a GAFI, adoptată în februarie 2012, și, în special, să garanteze faptul nu se face nicio discriminare și că nu există nicio discrepanță între plățile din cadrul unui stat membru și plățile transfrontaliere dintre state membre. O acțiune necoordonată, întreprinsă doar de către statele membre, în domeniul transferurilor de fonduri transfrontaliere ar putea să aibă un impact semnificativ asupra bunei funcționări a sistemelor de plată la nivelul Uniunii și, prin urmare, ar putea aduce prejudicii pieței interne în domeniul serviciilor financiare. [AM 2]

(2a)  Implementarea și punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv a Recomandării nr. 16 a GAFI, nu ar trebui să aibă ca rezultat costuri nejustificate sau disproporționale pentru prestatorii de servicii de plată și cetățenii care utilizează aceste servicii, iar libera circulație a capitalului legal ar trebui garantată pe deplin în întreaga Uniune. [AM 3]

(3)  În Strategia revizuită a Uniunii privind finanțarea terorismului, adoptată la 17 iulie 2008, se evidenția faptul că trebuie continuate eforturile de prevenire a finanțării terorismului și a utilizării resurselor financiare proprii de către persoanele suspectate de acte de terorism. Este recunoscut faptul că GAFI se străduiește constant să își îmbunătățească recomandările și că depune eforturi pentru a favoriza o viziune comună privind modul în care ar trebui puse în aplicare aceste recomandări. În strategia revizuită a Uniunii se menționează faptul că punerea în aplicare a acestor recomandări de către toți membrii GAFI și de către membrii organismelor regionale similare GAFI este evaluată periodic și că, din acest punct de vedere, este important să existe o abordare comună a statelor membre cu privire la punerea în aplicare.

(4)  Pentru a împiedica finanțarea terorismului, au fost luate măsuri de înghețare a fondurilor și a resurselor economice ale anumitor persoane, grupuri și entități, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 2580/2001(6) și Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului(7). În același scop au fost luate măsuri de protejare a sistemului financiar împotriva transmiterii de fonduri și de resurse financiare în scopuri teroriste. Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Consiliului(8)(9) cuprinde o serie de măsuri în acest sens. Cu toate acestea, măsurile menționate nu sunt suficiente pentru a împiedica pe deplin teroriștii și alți infractori să aibă acces la sistemele de plată pentru a-și transfera fondurile.

(5)  Pentru a încuraja o abordare coerentă la nivel internațional în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru a face această luptă mai eficientă, întreprinderea de către Uniune de noi acțiuni ar trebui să țină seama de evoluțiile la acest nivel, respectiv de standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării, adoptate în 2012 de GAFI, în special de Recomandarea 16 și de nota explicativă revizuită pentru punerea sa în aplicare. [AM 4]

(5a)  Ar trebui acordată o atenție deosebită obligațiilor UE prevăzute la articolul 208 din TFUE cu scopul de a împiedica tendința crescută de deplasare a activităților de spălare de bani din țările dezvoltate, cu o legislație strictă, către țările în curs de dezvoltare, unde legislația poate fi mai puțin strictă. [AM 5]

(6)  Trasabilitatea completă a transferurilor de fonduri poate reprezenta un instrument extrem de important și de valoros în materie de prevenire, investigare și descoperire a activităților de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Prin urmare, pentru a asigura transmiterea informațiilor de-a lungul lanțului de plăți, este oportun să se prevadă un sistem care să impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a se asigura că transferurile de fonduri sunt însoțite de informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății, informații care ar trebui să fie corecte și actualizate. În acest sens, este esențial ca instituțiile financiare să transmită informații corespunzătoare, corecte și actualizate privind transferurile de fonduri realizate în numele clienților lor pentru a permite autorităților competente să prevină în mod mai eficace spălarea de bani și finanțarea terorismului. [AM 6]

(7)  Dispozițiile prezentului regulament se aplică fără a aduce atingere legislației naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(10). De exemplu, datele cu caracter personal colectate cu scopul asigurării conformității cu dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să fie prelucrate suplimentar în vreun fel care să fie incompatibil cu dispozițiile Directivei 95/46/CE. Ar trebui, în special, strict interzisă prelucrarea suplimentară a acestor date în scopuri comerciale. Combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului este considerată a fi un temei important de interes public de către toate statele membre. Prin urmare, în aplicarea prezentului regulament, transferul de date cu caracter personal către o țară terță care nu asigură un nivel adecvat de protecție în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE ar trebui să fie permis în conformitate cu articolul 26 litera (d) al directivei respective. Este important ca prestatorii de servicii de plată care își desfășoară activitatea în mai multe jurisdicții și care dețin filialele și sucursalele aflate în afara Uniunii să nu fie împiedicați în mod nerezonabil să facă schimb de informații cu privire la tranzacțiile suspecte în cadrul aceleiași organizații. Aceasta nu aduce atingere acordurilor internaționale dintre Uniune și țările terțe privind combaterea spălării banilor și nici garanțiilor adecvate pentru cetățeni prin care se asigură un nivel echivalent sau adecvat de protecție. [AM 7]

(8)  Persoanele a căror activitate se limitează la transformarea documentelor pe suport de hârtie în documente electronice și care acționează în temeiul unui contract încheiat cu un prestator de servicii de plată nu fac obiectul dispozițiilor prezentului regulament; același lucru este valabil și pentru orice persoană fizică sau juridică care doar furnizează prestatorilor de servicii de plată un sistem de mesagerie sau alte sisteme de sprijin pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare și decontare.

(9)  Este oportun să se excludă din domeniul de aplicare a prezentului regulament transferurile de fonduri care reprezintă un risc redus de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Aceste excluderi ar trebui să vizeze cărțile de credit sau de debit, telefoanele mobile sau alte dispozitive digitale sau informatice, retragerile de la bancomate, plata impozitelor, amenzilor sau a altor taxe și transferurile de fonduri în cazul cărora și plătitorul, și beneficiarul plății sunt prestatori de servicii de plată care acționează în nume propriu. În plus, pentru a ține seama de caracteristicile speciale ale sistemelor de plată naționale, statele membre pot să prevadă derogări pentru viramentele electronice de tip poștal, cu condiția să fie întotdeauna posibilă urmărirea transferului de fonduri până la plătitor, precum și transferurile de fonduri efectuate prin cecuri sau cambii. Cu toate acestea, nu trebuie să se aplice derogări în cazul în care o carte de debit sau de credit, un telefon mobil sau alt dispozitiv digital sau informatic preplătit sau cumpărat cu abonament este utilizat pentru a efectua un transfer între persoane fizice. Având în vedere evoluția dinamică a progresului tehnologic, ar trebui să se ia în considerare extinderea domeniului de aplicare al regulamentului la moneda electronică și la alte metode noi de plată. [AM 8]

(10)  Prestatorii de servicii de plată se asigură că informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății nu lipsesc și nu sunt incomplete. Pentru a nu afecta eficiența sistemelor de plată, ar trebui să se facă o distincție între cerințele de verificare pentru transferurile de fonduri efectuate dintr-un cont și cerințele pentru transferurile care nu sunt efectuate dintr-un cont. Pentru a se obține un echilibru între riscul de a încuraja tranzacțiile ilegale prin aplicarea unor cerințe de identificare prea stricte, pe de o parte, și posibila amenințare teroristă reprezentată de transferurile mici de fonduri, pe de altă parte, în cazul transferurilor de fonduri care nu sunt efectuate dintr-un cont, obligația de a verifica exactitatea informațiilor cu privire la plătitor ar trebui să se aplice numai transferurilor restricționată la numele plătitorului pentru transferurile de fonduri individuale cu o valoare de peste până la 1 000 EUR. Pentru transferurile de fonduri efectuate dintr-un cont, prestatorii de servicii de plată nu ar trebui să aibă obligația să verifice informațiile cu privire la plătitor care însoțesc fiecare transfer de fonduri în cazul în care au fost îndeplinite cerințele prevăzute de Directiva .../.../UE(11). [AM 9]

(11)  Având în vedere legislația UE în domeniul plăților – Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(12), Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(13) și Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului(14) – este suficient să se prevadă ca transferurile de fonduri în cadrul Uniunii să fie însoțite de informații simplificate privind plătitorul.

(12)  Pentru a permite autorităților din țările terțe competente în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului să descopere sursa fondurilor folosite în aceste scopuri, transferurile de fonduri efectuate din Uniune în afara acesteia ar trebui să fie însoțite de informații complete cu privire la plătitor și la beneficiarul plății. Autorităților respective ar trebui să li se permită accesul la informații complete cu privire la plătitor numai în scopul prevenirii, investigării și descoperirii cazurilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

(12a)  Autoritățile responsabile pentru combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului, precum și agențiile judiciare și cele de aplicare a legii din statele membre ar trebui să coopereze mai strâns între ele și cu autoritățile competente din țările terțe, inclusiv țările în curs de dezvoltare, pentru a consolida și mai mult transparența, schimbul de informații și bunele practici. Uniunea ar trebui să sprijine programele de dezvoltare a capacităților în țările în curs de dezvoltare pentru a facilita această cooperare. Ar trebui să fie îmbunătățite sistemele de colectare a probelor și de furnizare a datelor și a informațiilor necesare investigațiilor legate de comiterea unor infracțiuni, fără a încălca în niciun fel principiile subsidiarității și proporționalității sau drepturile fundamentale aplicabile în Uniune. [AM 10]

(12b)  Prestatorii de servicii de plată ai plătitorului, beneficiarul plății și prestatorii intermediari de servicii ar trebui să aplice măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva pierderii accidentale, a modificării, a dezvăluirii neautorizate sau a accesului neautorizat. [AM 11]

(13)  Pentru ca transferurile de fonduri efectuate de același plătitor către mai mulți beneficiari ai plății să poată fi realizate fără costuri prea mari, sub forma unor loturi de transferuri individuale din Uniune în afara acesteia, ar trebui să se prevadă ca fiecare dintre aceste transferuri individuale să fie însoțit numai de numărul de cont al plătitorului sau de codul său unic de identificare a tranzacției, cu condiția ca lotul să conțină informații complete cu privire la plătitor și la beneficiar.

(14)  Pentru a verifica dacă transferurile de fonduri sunt însoțite efectiv de informațiile cerute cu privire la plătitor și la beneficiarul plății și pentru a facilita identificarea tranzacțiilor suspecte, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să dispună de proceduri eficace care să le permită să își dea seama dacă lipsesc informații cu privire la plătitor și la beneficiar sau dacă informațiile sunt incomplete, în special în cazul în care sunt implicate servicii de plată numerice pentru îmbunătățirea trasabilității transferurilor de fonduri. Verificările eficace privind disponibilitatea informațiilor și caracterul complet al acestora, mai ales atunci când sunt implicați mai mulți prestatori de servicii de plată, pot face ca investigațiile să devină mai rapide și mai eficace, îmbunătățind astfel trasabilitatea transferurilor de fonduri. Autoritățile competente din statele membre ar trebui să garanteze astfel că prestatorii de servicii de plată includ informațiile necesare privind plata în mesajul legat de transferul electronic sau în mesajul aferent pe parcursul întregului lanț de plăți. [AM 12]

(15)  Din cauza riscului potențial ca transferurile anonime să finanțeze terorismul, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a solicita informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății. În conformitate cu abordarea bazată pe evaluarea riscurilor elaborată de GAFI, este necesar să se identifice atât domeniile care prezintă un risc mai ridicat, cât și cele care prezintă un risc mai scăzut pentru a putea fie gestionate mai bine riscurile asociate spălării de bani și finanțării terorismului. Prin urmare, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să instituie, pentru cazurile în care un transfer de fonduri nu este însoțit de informațiile cerute privind plătitorul și beneficiarul plății, proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor prin care și să evalueze și să cântărească riscurile astfel încât resursele să poată fi dirijate în mod explicit către zonele cu risc crescut de spălare a banilor. Astfel de proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor pentru cazurile în care un transfer de fonduri nu este însoțit de informațiile cerute privind plătitorul și beneficiarul plății vor permite mai bine prestatorilor de servicii de plată să hotărască dacă să execute, să respingă sau să suspende transferul respectiv și care ar fi măsurile adecvate care se pot lua în acest caz. În cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului își are sediul în afara teritoriului Uniunii, ar trebui să se aplice obligații sporite de diligență față de clienți, în conformitate cu Directiva .../.../UE(15), în ceea ce privește relațiile transfrontaliere ale instituției bancare corespondente cu respectivul prestator de servicii de plată. [AM 13]

(16)  Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să dea dovadă de o vigilență deosebită, analizând riscurile, atunci când constată că informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete și ar trebui să semnaleze tranzacțiile suspecte autorităților competente, în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute de Directiva .../...(16), precum și cu măsurile naționale de transpunere.

(17)  Dispozițiile privind transferurile de fonduri pentru care informațiile cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete se aplică fără a aduce atingere oricărei obligații care revine prestatorilor de servicii de plată și prestatorilor intermediari de servicii de plată de a suspenda și/sau a respinge transferurile de fonduri care încalcă dispoziții de drept civil, administrativ sau penal. Nevoia de informații privind identitatea plătitorului sau a beneficiarului în cazul persoanelor fizice și juridice, al fiduciilor, al fundațiilor, al societăților mutuale, al participațiilor și al altor construcții juridice similare existente sau viitoare reprezintă un factor-cheie în urmărirea infractorilor care, în caz contrar, și-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri corporative. [AM 14]

(18)  Până la înlăturarea limitărilor tehnice care pot împiedica un prestator intermediar de servicii de plată să îndeplinească obligația de a transmite toate informațiile primite cu privire la plătitor, prestatorii respectivi ar trebui să păstreze informațiile respective. Aceste limitări tehnice ar trebui să fie eliminate de îndată ce sistemele de plată sunt modernizate. În vederea depășirii limitărilor tehnice, s-ar putea încuraja utilizarea sistemului de transfer de credit SEPA în cadrul transferurilor interbancare dintre statele membre UE și țările terțe. [AM 15]

(19)  Dat fiind că, în cadrul cercetărilor penale, este posibil ca datele cerute sau persoanele implicate să nu poată fi identificate timp de mai multe luni sau chiar ani, după efectuarea transferului inițial de fonduri, și pentru a putea avea acces la elemente de probă esențiale în contextul anchetelor, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a păstra informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății în vederea prevenirii, investigării și descoperirii activităților de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Această perioadă ar trebui limitată la cinci ani, după care datele personale ar trebui șterse, dacă legislația națională nu prevede altfel. Păstrarea datelor pentru o perioadă suplimentară ar trebui autorizată dacă acest lucru se dovedește necesar pentru prevenirea, detectarea sau investigarea activităților de spălare a banilor și finanțare a terorismului și nu ar trebui să depășească zece ani. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să se asigure că datele păstrate în temeiul prezentului regulament sunt folosite numai în scopurile descrise în regulament. [AM 16]

(20)  Pentru a permite luarea de măsuri prompte pentru combaterea terorismului, prestatorii de servicii de plată ar trebui să răspundă rapid la cererile de informații cu privire la plătitor care le sunt adresate de către autoritățile competente în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului din statul membru în care își au sediul.

(21)  Numărul de zile necesare pentru a răspunde cererilor de informații cu privire la plătitor este stabilit în funcție de numărul de zile lucrătoare din statul membru al prestatorului de servicii de plată al plătitorului.

(22)  În vederea îmbunătățirii respectării dispozițiilor prezentului regulament și în urma Comunicării Comisiei din 9 decembrie 2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare“, ar trebui consolidate competențele autorităților competente de a adopta măsuri de supraveghere și de a aplica sancțiuni. Ar trebui prevăzute sancțiuni administrative și, dată fiind importanța combaterii spălării de bani și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la astfel de sancțiuni, precum și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (denumită în continuare „ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(17); Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) („AEAPO”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(18) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) („AEVMP”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(19).

(23)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a articolelor XXX ale prezentului capitolului V din prezentul regulament, Comisiei ar trebui să îi fie încredințate competențe de executare. Competențele de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(20). [AM 17]

(24)  Mai multe țări și teritorii care nu fac parte din teritoriul Uniunii au o uniune monetară cu un stat membru, fac parte din spațiul monetar al unui stat membru sau au semnat o convenție monetară cu Uniunea reprezentată de un stat membru și au prestatori de servicii de plată care participă direct sau indirect la sistemele de plată și decontare ale statului membru respectiv. Pentru a evita ca aplicarea prezentului regulament la transferurile de fonduri între statele membre implicate și aceste țări sau teritorii să aibă un efect negativ semnificativ asupra economiei acestor țări sau teritorii, este necesar să se prevadă posibilitatea ca aceste transferuri de fonduri să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul statelor membre respective.

(25)  Având în vedere modificările care ar trebui aduse Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri(21), respectivul regulament ar trebui abrogat din motive de claritate.

(26)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(27)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47), precum și principiul ne bis in idem.

(28)  Pentru a asigura o introducere fără probleme a noului cadru de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului, este necesar ca data punerii în aplicare a prezentului regulament să coincidă cu termenul pentru transpunerea Directivei .../.../UE(22).

(28a)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis avizul din 4 iulie 2013(23),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății care însoțesc transferurile de fonduri, în scopul prevenirii, descoperirii și investigării activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului atunci când se transferă fonduri.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „finanțarea terorismului” înseamnă finanțarea terorismului, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (4) din Directiva .../.../UE(24);

2.  „spălare de bani” înseamnă activitățile de spălare a banilor menționate la articolul 1 alineatul (2) sau (3) din Directiva .../.../UE*;

3.  „plătitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care fie efectuează un transfer de fonduri din contul său propriu, fie emite un ordin de transfer de fonduri un plătitor, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2007/64/CE; [AM 18]

4.  „beneficiarul plății” înseamnă o persoană fizică sau juridică care este destinatarul vizat al fondurilor transferate un beneficiar astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2007/64/CE; [AM 19]

5.  „prestator de servicii de plată” înseamnă o persoană fizică sau juridică care prestează, în capacitate profesională, serviciul de transfer al fondurilor un prestator de servicii de plată astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (9) din Directiva 2007/64/CE; [AM 20]

6.  „prestator intermediar de servicii de plată” înseamnă un prestator de servicii de plată care nu este nici cel al plătitorului, nici cel al beneficiarului plății, care primește și transmite un transfer de fonduri în numele prestatorului de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plății sau al altui prestator intermediar de servicii de plată;

7.  „transfer de fonduri” înseamnă orice tranzacție efectuată prin mijloace electronice în numele unui plătitor prin intermediul unui prestator de servicii de plată, pentru a se pune fonduri la dispoziția beneficiarului plății prin intermediul unui prestator de servicii de plată, în special „servicii de remitere de bani” și „debitare directă” în sensul Directivei 2007/64/CE, indiferent dacă plătitorul și beneficiarul plății sunt sau nu aceeași persoană; [AM 21]

8.  „transfer procesat în cadrul unui lot” înseamnă o serie de transferuri individuale de fonduri grupate în vederea transmiterii;

9.  „cod unic de identificare a tranzacției” înseamnă o combinație de litere sau de simboluri, stabilită de prestatorul de servicii de plată, în conformitate cu protocoalele sistemelor de plată și decontare sau ale sistemelor de mesagerie utilizate pentru transferul de fonduri, care permite urmărirea tranzacției până la plătitor și la beneficiarul plății;

10.  transfer de fonduri „între persoane” înseamnă un transfer de fonduri între două persoane fizice care, în calitate de consumatori, au alte interese decât cele comerciale, de afaceri sau profesionale. [AM 22]

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică transferurilor de fonduri, în orice monedă, care sunt transmise sau primite de către un prestator de servicii de plată cu sediul în Uniune.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică transferurilor de fonduri efectuate utilizând o carte de credit sau, de debit, o cartelă preplătită sau un cupon ori un telefon mobil, monedă electronică sau orice alt dispozitiv digital sau informatic, astfel cum este definit în Directiva 2014/.../UE [DSP] în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: [AM 23]

(a)  cardul sau dispozitivul este utilizat pentru a plăti bunuri și servicii unei companii în context comercial profesional sau de afaceri; [AM 24]

(b)  numărul cardului sau dispozitivului menționat anterior însoțește toate transferurile care decurg din tranzacție.

Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică atunci când o carte de credit sau, de debit, o cartelă preplătită sau un cupon ori un telefon mobil, monedă electronică sau orice alt dispozitiv digital sau informatic este folosit pentru a efectua un transfer de fonduri între persoane. [AM 25]

(3)  Prezentul regulament nu se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu au nicio altă activitate în afară de cea de a transforma documentele pe suport de hârtie în date în format electronic și care acționează în temeiul unui contract încheiat cu un prestator de servicii de plată, precum niciunei persoane fizice sau juridice care nu are vreo altă activitate în afară de cea de a furniza prestatorilor de servicii de plată sisteme de mesagerie sau alte sisteme de suport pentru transmiterea fondurilor sau sisteme de compensare și de regularizare. [AM 26]

Prezentul regulament nu se aplică acelor transferuri de fonduri:

(a)  în cazul cărora, în urma transferului de fonduri, plătitorul retrage numerar din contul său;

(b)  în cazul cărora fondurile sunt transferate autorităților publice ca plată a impozitelor, amenzilor sau a altor taxe în interiorul unui stat membru;

(c)  în cazul cărora atât plătitorul, cât și beneficiarul plății sunt prestatori de servicii de plată care acționează în nume propriu.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE PRESTATORILOR DE SERVICII DE PLATĂ

Secțiunea 1

Obligațiile prestatorului de servicii de plată al plătitorului

Articolul 4

Informațiile care însoțesc transferurile de fonduri

(1)  Prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că transferul de fonduri este însoțit de următoarele informații cu privire la plătitor:

(a)  numele plătitorului;

(b)  numărul de cont al plătitorului, în cazul în care un astfel de cont este utilizat pentru a prelucra transferul de fonduri, sau un cod unic de identificare a tranzacției, în cazul în care nu este utilizat un astfel de cont în acest scop;

(c)  adresa plătitorului sau numărul național de identitate ori numărul de identificare al clientului sau data și locul nașterii. [AM 27]

(2)  Prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că transferul de fonduri este însoțit de următoarele informații cu privire la beneficiarul plății:

(a)  numele beneficiarului plății; și

(b)  numărul de cont al beneficiarului plății, în cazul în care un astfel de cont este utilizat pentru a prelucra tranzacția, sau un cod unic de identificare a tranzacției, în cazul în care nu este utilizat un astfel de cont în acest scop.

(3)  Înainte de a transfera fondurile, prestatorul de servicii de plată al plătitorului aplică măsuri de diligență față de clienți în conformitate cu Directiva .../.../UE(25) și verifică exactitatea informațiilor și caracterul lor complet, menționate la alineatul (1) în baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute dintr-o sursă fiabilă și independentă. [AM 28]

(4)  Atunci când fondurile sunt transferate din contul plătitorului, se consideră că verificarea menționată la alineatul (3) a avut loc în următoarele cazuri:

(a)  atunci când identitatea unui plătitor a fost verificată în legătură cu deschiderea contului în conformitate cu articolul 11 din Directiva .../.../UE(26), iar informațiile obținute prin această verificare au fost păstrate în conformitate cu articolul 39 din directiva menționată;

sau

(b)  atunci când articolul 12 alineatul (5) din Directiva .../.../UE* se aplică plătitorului.

(5)  Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (3), în cazul transferurilor de fonduri care nu sunt efectuate dintr-un cont, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu verifică informațiile menționate la alineatul (1) dacă valoarea nu depășește are obligația de a verifica cel puțin numele plătitorului în cazul transferurilor de fonduri de până la 1 000 EUR și nu pare să fie legată de alte transferuri de fonduri care, împreună cu transferul în cauză, depășesc, precum și obligația de a verifica toate informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății menționat la alineatul (1) dacă tranzacția este efectuată în mai multe etape ce par a fi corelate și depășesc 1 000 EUR. [AM 29]

Articolul 5

Transferuri de fonduri în interiorul Uniunii

(1)  Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), în cazul în care prestatorul (prestatorii) de servicii de plată atât al (ai) plătitorului, cât și al (ai) beneficiarului plății au sediul în Uniune, în momentul transferului de fonduri se furnizează este obligatoriu să se furnizeze numai numele complet și numărul de cont al plătitorului și al beneficiarului plății sau codul unic de identificare a tranzacției, fără a se aduce atingere cerințelor privind informațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 260/2012. [AM 30]

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), prestatorul de servicii de plată al plătitorului, în cazul identificării unui risc sporit prevăzut la articolul 16 alineatele (2) sau (3) sau în anexa III la Directiva .../.../UE(27), solicită informații complete cu privire la plătitor și la beneficiarul plății sau, la cererea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății sau a prestatorului intermediar de servicii de plată, pune la dispoziție informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății în conformitate cu articolul 4, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii respective. [AM 31]

Articolul 6

Transferuri de fonduri în afara Uniunii

(1)  În cazul transferurilor procesate în cadrul unui lot de un singur plătitor în situația în care prestatorii de servicii de plată ai beneficiarilor plății au sediul în afara Uniunii, articolul 4 alineatele (1) și (2) nu se aplică transferurilor individuale grupate, cu condiția ca lotul de transferuri să cuprindă informațiile menționate la articolul respectiv și ca transferurile individuale să fie însoțite de numărul de cont al plătitorului sau de codul său unic de identificare a tranzacției.

(2)  Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), în cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății are sediul în afara Uniunii, transferurile de fonduri cu o valoare de 1 000 EUR sau mai mică sunt însoțite numai de: [AM 32]

(a)  numele plătitorului;

(b)  numele beneficiarului plății;

(c)  numărul de cont atât al plătitorului, cât și al beneficiarul plății sau codul unic de identificare a tranzacției.

Exactitatea acestor informații nu necesită verificare, cu excepția cazului în care există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

Secțiunea 2

Obligațiile prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății

Articolul 7

Identificarea informațiilor lipsă privind plătitorul și beneficiarul plății

(1)  Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății identifică dacă acele câmpuri care trebuie să conțină informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății din sistemul de mesagerie sau din sistemul de plată și decontare utilizat pentru efectuarea transferului de fonduri au fost completate folosind caractere sau elemente compatibile cu convențiile procedurile interne instituite pe baza evaluării riscurilor pentru combaterea abuzurilor în contextul convențiilor sistemului respectiv de mesagerie sau de plată. [AM 33]

(2)  Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății dispune de proceduri eficace pentru a descoperi dacă următoarele informații privind plătitorul și beneficiarul plății lipsesc:

(a)  în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în Uniune, informațiile solicitate în temeiul articolului 5;

(b)  în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2), precum și, după caz, informațiile solicitate în temeiul articolului 14; și

(c)  în cazul transferurilor procesate în cadrul unui lot de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului care are sediul în afara Uniunii, informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1) și (2) în ceea ce privește transferul procesat în cadrul unui lot.

(3)  Pentru transferurile de fonduri cu o valoare mai mare de 1 000 EUR, în cazul cărora prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății verifică identitatea beneficiarului plății dacă aceasta nu a fost deja verificată.

(4)  Pentru transferurile cu o valoare de 1 000 EUR sau mai mică, în cazul cărora prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, nu este nevoie ca prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății să verifice informațiile referitoare la beneficiarul plății, cu excepția cazului în care există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

Statele membre pot să reducă sau să renunțe la acest prag, în cazul în care evaluarea riscului de la nivel național recomandă intensificarea verificărilor asupra transferurilor de fonduri care nu sunt efectuate dintr-un cont. Statele membre care recurg la derogarea în cauză informează Comisia în acest sens. [AM 34]

(4a)  În cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului își are sediul într-o țară terță care prezintă un grad ridicat de risc, se aplică obligații sporite de diligență față de clienți, în conformitate cu Directiva .../.../UE(28), în ceea ce privește relațiile transfrontaliere ale instituției bancare corespondente cu respectivul prestator de servicii de plată. [AM 35]

Articolul 8

Transferuri de fonduri pentru care informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete

(1)  Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății instituie proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor, plecând de la riscurile identificate la articolul 16 alineatul (2) și în anexa III la Directiva .../.../UE(29), pentru a determina când să execute, să respingă sau să suspende un transfer de fonduri pentru care lipsesc informațiile complete solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății, precum și măsurile adecvate pe care trebuie să le adopte în acest caz. [AM 36]

În orice caz, prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului respectă orice act cu putere de lege sau act administrativ referitor la spălarea banilor și finanțarea terorismului aplicabil, în special Regulamentul (CE) nr. 2580/2001, Regulamentul (CE) nr. 881/2002 și Directiva .../.../UE*. [AM 37]

În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 lipsesc sau sunt incompletesau nu au fost completate folosind caracterele sau simbolurile compatibile cu sistemul de mesagerie sau de plată și decontare, acesta fie respinge transferul, fie îl suspendă și solicită informații complete privind plătitorul și beneficiarul plății înainte de executarea tranzacției de plată. [AM 38]

(2)  În cazul în care un prestator de servicii de plată omite în mod regulat să furnizeze informațiile complete solicitate privind plătitorul, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății ia măsuri care pot include, mai întâi, emiterea unor avertismente și stabilirea unor termene-limită, înainte fie de a respinge orice transfer nou de fonduri care provine de la acest prestator de servicii de plată, fie de a decide dacă să limiteze sau să încheie relația comercială cu respectivul prestator de servicii de plată. [AM 39]

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății raportează acest lucru autorităților responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului.

Articolul 9

Evaluare și raportare

În conformitate cu procedurile bazate pe evaluarea riscurilor ale prestatorilor de servicii de plată, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății ia în considerare informațiile lipsă sau incomplete privind plătitorul și beneficiarul plății ca factor unul dintre factori pentru a evalua dacă transferul de fonduri sau orice tranzacție conexă este suspectă și dacă aceasta trebuie raportată unității de informații financiare. Prestatorul de servicii de plată se concentrează, de asemenea, în cadrul procedurilor sale eficace bazate pe evaluarea riscurilor, pe și adoptă măsuri adecvate cu privire la alți factori de risc identificați la articolul 16 alineatul (3) și în anexa III la Directiva .../.../UE(30). [AM 40]

Secțiunea 3

Obligațiile prestatorilor intermediari de servicii de plată

Articolul 10

Păstrarea informațiilor privind plătitorul și beneficiarul plății care însoțesc transferul

Prestatorii intermediari de servicii de plată se asigură că toate informațiile primite privind plătitorul și beneficiarul plății care însoțesc un transfer de fonduri sunt păstrate cu acest transfer.

Articolul 11

Descoperirea informațiilor lipsă privind plătitorul și beneficiarul plății

(1)  Prestatorul intermediar de servicii de plată identifică dacă acele câmpuri care trebuie să conțină informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății din sistemul de mesagerie sau din sistemul de plată și decontare utilizat pentru efectuarea transferului de fonduri au fost completate folosind caractere sau elemente compatibile cu convențiile sistemului respectiv.

(2)  Prestatorul intermediar de servicii de plată dispune de proceduri eficace pentru a descoperi dacă următoarele informații privind plătitorul și beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete: [AM 41]

(a)  în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în Uniune, informațiile solicitate în temeiul articolului 5;

(b)  în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) sau, după caz, informațiile solicitate în temeiul articolului 14;

și

(c)  în cazul procesate în cadrul unui lot de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului care are sediul în afara Uniunii, informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1) și (2) în ceea ce privește transferul procesat în cadrul unui lot.

Articolul 12

Transferuri de fonduri pentru care informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete

(1)  Prestatorul intermediar de servicii de plată instituie proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor pentru a determina când să execute, să respingă sau să suspende un transfer de fonduri pentru care lipsesc dacă informațiile necesare primite privind plătitorul și beneficiarul plății, precum lipsesc sau sunt incomplete și întreprinde și măsurile adecvate pe care trebuie să le adopte în acest caz. [AM 42]

În cazul în care prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 lipsesc sau sunt incomplete sau nu au fost completate folosind caracterele sau simbolurile compatibile cu convențiile sistemului de mesagerie sau de plată și decontare, acesta fie respinge transferul, fie îl suspendă și solicită informații complete privind plătitorul și beneficiarul plății înainte de executarea tranzacției de plată. [AM 43]

(2)  În cazul în care un prestator de servicii de plată omite în mod regulat să furnizeze informațiile solicitate privind plătitorul, prestatorul intermediar de servicii de plată ia măsuri care pot include, mai întâi, emiterea unor avertismente și stabilirea unor termene-limită, înainte fie de a respinge orice transfer nou de fonduri care provine de la acest prestator de servicii de plată, fie de a decide dacă să limiteze sau să încheie relația comercială cu respectivul prestator de servicii de plată.

Prestatorul intermediar de servicii de plată raportează acest lucru autorităților responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului.

Articolul 13

Evaluare și raportare

Prestatorul intermediar de servicii de plată ia în considerare informațiile lipsă sau incomplete privind plătitorul și beneficiarul plății ca factor pentru a evalua dacă transferul de fonduri sau orice tranzacție conexă este suspectă și dacă aceasta trebuie raportată unității de informații financiare.

Articolul 14

Limitări tehnice

(1)  Prezentul articol se aplică în cazurile în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, iar prestatorul intermediar de servicii de plată are sediul în Uniune.

(2)  Cu excepția cazului în care prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul în temeiul prezentului regulament lipsesc sau sunt incomplete, acesta poate utiliza, pentru a efectua transferurile de fonduri către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului, un sistem de plată cu limitări tehnice care nu permite ca transferul de fonduri să fie însoțit de informațiile privind plătitorul.

(3)  Atunci când prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea unui transfer de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul în temeiul prezentului regulament lipsesc sau sunt incomplete, acesta utilizează un sistem de plată cu limitări tehnice numai în cazul în care poate informa prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății cu privire la acest lucru, fie în cadrul unui sistem de mesagerie, fie în cadrul unui sistem de plată care prevedere comunicarea acestui fapt ori printr-o altă procedură, cu condiția ca modul de comunicare să fie acceptat sau convenit între cei doi prestatori de servicii de plată.

(4)  Atunci când utilizează un sistem de plată cu limitări tehnice, prestatorul intermediar de servicii de plată pune la dispoziția prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății, la cererea acestuia din urmă și în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii, toate informațiile primite privind plătitorul, indiferent dacă aceste informații sunt complete sau nu.

CAPITOLUL III

COOPERARE ȘI PĂSTRAREA INFORMAȚIILOR

Articolul 15

Obligații de cooperare

(1)   Prestatorii de servicii de plată și prestatorii intermediari de servicii de plată răspund, în mod exhaustiv și fără întârziere, în conformitate cu cerințele procedurale prevăzute de legislația națională a statului membru în care sunt stabiliți, cererilor înaintate exclusiv de autoritățile responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului din statul membru respectiv care se referă la informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament. Se instituire garanții specifice pentru ca aceste schimburi de informații să respecte cerințele privind protecția datelor. Nicio altă autoritate externă sau parte nu are acces la datele stocate de prestatorii de servicii de plată. [AM 45]

1a.  Deoarece o mare parte a fluxurilor financiare ilicite sfârșește în paradisuri fiscale, UE ar trebui să crească presiunea asupra acestor țări pentru a le determina să coopereze la combaterea acestor fluxuri ilicite de capital și să își îmbunătățească gradul de transparență. [AM 46]

(1b)  Prestatorii de servicii de plată cu sediul în Uniune aplică prezentul regulament în ceea ce privește filialele și sucursalele lor din țări terțe care nu sunt considerate a fi echivalente.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22a privind recunoașterea cadrului juridic și de supraveghere al jurisdicțiilor din afara Uniunii ca fiind echivalent cu cerințele din prezentul regulament. [AM 47]

Articolul 15a

Protecția datelor

(1)  În ceea ce privește procedurile de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament, prestatorii de servicii de plată își îndeplinesc sarcinile în sensul prezentului regulament în conformitate cu legislația națională de transpunere a Directivei 95/46/CE.

(2)  Prestatorii de servicii de plată se asigură că datele păstrate în temeiul prezentului regulament sunt utilizate exclusiv în scopurile descrise în regulament și că nu sunt în niciun caz utilizate în scopuri comerciale.

(3)  Se conferă competențe autorităților de protecția a datelor, inclusiv competențe de acces indirect, pentru a investiga, fie din oficiu, fie pe baza unei reclamații, orice plângeri cu privire la probleme legate de prelucrarea datelor cu caracter personal. Acestea ar trebui să includă, în special, accesul la fișierul de date deținut de prestatorul de servicii de plată și de autoritățile naționale competente. [AM 48]

Articolul 15b

Transferul de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale

Transferul de date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională care nu asigură un nivel adecvat de protecție în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE se poate efectua numai dacă:

(a)  se instituie măsuri și garanții corespunzătoare de protecție a datelor; și

(b)  după evaluarea acestor măsuri și garanții, autoritatea de supraveghere autorizează în prealabil transferul. [AM 49]

Articolul 16

Păstrarea informațiilor

Informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății nu se păstrează pe o durată mai lungă decât este strict necesar. Prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății păstrează informațiile menționate la articolele 4, 5, 6 și 7 timp de maximum cinci ani. În cazurile menționate la articolul 14 alineatele (2) și (3), prestatorul intermediar de servicii de plată trebuie să păstreze toate informațiile primite timp de cinci ani. La expirarea acestei perioade, datele cu caracter personal trebuie șterse, cu excepția cazului în care se prevede altfel în legislația națională, care stabilește circumstanțele în care prestatorii de servicii de plată pot păstra datele sau sunt obligați să le păstreze în continuare. Statele membre pot permite sau solicita păstrarea pentru o perioadă mai îndelungată a informațiilor numai în situații excepționale, justificate pe deplin și motivate, și numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, descoperirea sau investigarea activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Perioada maximă de păstrare după efectuarea transferului de fonduri nu poate depăși zece ani, iar stocarea datelor cu caracter personal se face în conformitate cu legislația națională de transpunere a Directivei 95/46/CE. [AM 50]

Prestatorii de servicii de plată ai plătitorului, ai beneficiarului plății și prestatorii intermediari de servicii aplică măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării, a dezvăluirii neautorizate sau a accesului neautorizat. [AM 51]

Informațiile colectate cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, al beneficiarului plății și de către prestatorii intermediari de servicii se șterg după expirarea perioadei de păstrare. [AM 52]

Articolul 16a

Accesul la informații și confidențialitatea

(1)  Prestatorii de servicii de plată se asigură că informațiile colectate în sensul prezentului regulament sunt accesibile numai persoanelor desemnate sau că accesul la acestea este limitat strict la persoanele de care este nevoie pentru îndeplinirea sarcinii asumate.

(2)  Prestatorii de servicii de plată se asigură că se respectă confidențialitatea datelor prelucrate.

(3)  Persoanele care au acces la și se ocupă cu datele cu caracter personal ale plătitorului sau ale beneficiarului plății respectă confidențialitatea prelucrării datelor, precum și cerințele în materie de protecție a datelor.

(4)  Autoritățile competente se asigură că persoanele care colectează sau prelucrează în mod regulat date cu caracter personal beneficiază de instruire specifică în domeniul protecției datelor. [AM 53]

CAPITOLUL IV

Sancțiuni și monitorizare

Articolul 17

Sancțiuni

(1)  Statele membre adoptă norme privind măsurile și sancțiunile administrative care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste măsuri și sancțiuni sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când prestatorii de servicii de plată sunt supuși unor obligații, în cazul încălcării acestora se pot aplica sancțiuni membrilor organismului de conducere și oricăror alte persoane care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile de încălcare.

(3)  Până la ...(31), statele membre notifică Comisiei și comitetului mixt al ABE, AEAPO și AEVMP normele menționate la alineatul (1). Acestea notifică fără întârziere Comisiei și comitetului mixt al ABE, AEAPO și AEVMP orice modificare ulterioară adusă acestor norme.

(4)  Autoritățile competente sunt învestite cu toate atribuțiile de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. În exercitarea competențelor lor de sancționare, autoritățile competente cooperează strâns pentru a se asigura că sancțiunile sau măsurile produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când tratează cazuri transfrontaliere.

Articolul 18

Dispoziții specifice

(1)  Prezentul articol se aplică în cazul următoarelor încălcări:

(a)  neincluderea repetată de către un prestator de servicii de plată a informațiilor solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății, încălcându-se dispozițiile articolelor 4, 5 și 6 [AM 54];

(b)  nerespectarea gravă de către prestatorii de servicii de plată a obligației de a asigura păstrarea informațiilor în conformitate cu articolul 16;

(c)  nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a obligației de a institui politici și proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor, impuse în temeiul articolelor 8 și 12;

(ca)  nerespectarea gravă de către prestatorii intermediari de servicii de plată a obligațiilor prevăzute la articolele 11 și 12. [AM 55]

(2)  În cazurile menționate la alineatul (1), măsurile și sancțiunile administrative care pot fi aplicate includ cel puțin următoarele:

(a)  o declarație publică în care se indică persoana fizică sau juridică și natura încălcării;

(b)  un ordin prin care i se solicită persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c)  în cazul unui prestator de servicii de plată, retragerea autorizației prestatorului;

(d)  o interdicție temporară împotriva oricărui membru al organismului de conducere al prestatorului de servicii de plată sau a oricărei alte persoane fizice care este considerată răspunzătoare de a-și exercita funcțiile la prestatorul de servicii de plată;

(e)  în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală pe care aceasta a înregistrat-o în exercițiul financiar precedent; dacă persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri totală anuală pertinentă este cea care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă ultime în exercițiul financiar precedent;

(f)  în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative în valoare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă oficială nu este euro, valoarea echivalentă în moneda națională la ...(32);

(g)  sancțiuni pecuniare administrative de până la dublul valorii profiturilor acumulate sau al pierderilor evitate din cauza încălcării, atunci când acestea pot fi determinate.

Articolul 19

Publicarea sancțiunilor

Autoritățile competente publică sancțiunile și măsurile administrative aplicate în cazurile menționate la articolul 17 și articolul 18 alineatul (1) se publică în cel mai scurt timp, inclusiv informațiile privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile, cu excepția situației în care această publicare ar periclita serios stabilitatea piețelor financiare dacă acest lucru se dovedește necesar și proporțional în urma unei evaluări a fiecărui caz în parte. [AM 56]

În cazul în care publicarea informațiilor ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate, autoritățile competente publică sancțiunile recurgând la anonimat.

În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru impune sau aplică o sancțiune administrativă sau o altă măsură în conformitate cu articolele 17 și 18, aceasta notifică ABE cu privire la sancțiunea sau măsura în cauză și la circumstanțele în care a fost impusă sau aplicată. ABE introduce această notificare în baza de date centralizată a sancțiunilor administrative, stabilită în conformitate cu articolul 69 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(33), și îi aplică aceleași proceduri ca pentru toate celelalte sancțiuni publicate. [AM 57]

Articolul 20

Aplicarea sancțiunilor de către autoritățile competente

Atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul sancțiunilor pecuniare administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile;

(c)  puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, stabilită pe baza cifrei de afaceri totale a persoanei juridice responsabile sau pe baza venitului anual al persoanei fizice responsabile;

(d)  importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)  pierderile suferite de părți terțe în urma respectivei încălcări, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)  măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(g)  încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

Articolul 21

Raportarea încălcărilor

(1)  Statele membre instituie mecanisme eficace pentru a încuraja raportarea încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament către autoritățile competente. Se pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării sau a dezvăluirii ilegale. [AM 58]

(2)  Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b)  protecție adecvată pentru denunțători și persoanele care raportează încălcări potențiale sau efective; [AM 59]

(c)  protecția datelor cu caracter personal, atât în cazul persoanei care raportează încălcările, cât și în cazul persoanei fizice suspectate de a fi responsabilă de o încălcare, în conformitate cu principiile prevăzute în Directiva 95/46/CE.

(3)  În colaborare cu autoritățile competente, prestatorii de servicii de plată instituie proceduri interne adecvate pentru ca angajații proprii să raporteze la nivel intern încălcările prin intermediul unui canal specific securizat, independent și anonim. [AM 60]

Articolul 22

Monitorizare

(1)   Statele membre impun autorităților competente obligația de a monitoriza în mod eficace respectarea cerințelor prezentului regulament și de a lua măsurile necesare pentru a garanta acest lucru. AEB poate emite orientări, conform articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la procedurile de punere în aplicare a prezentului regulament, ținând cont de cele mai bune practici din statele membre. [AM 61]

(1a)  Comisia coordonează și monitorizează cu atenție punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește prestatorii de servicii de plată din afara Uniunii și consolidează cooperarea, dacă este cazul, cu autoritățile competente din țări terțe responsabile cu investigarea și sancționarea încălcărilor conform articolului 18. [AM 62]

(1b)  Până la 1 ianuarie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aplicarea capitolului IV, în special în ceea ce privește cazurile transfrontaliere, furnizorii de servicii de plată din țările terțe și aplicarea competențelor de investigare și sancționare ale autorităților naționale competente. În cazul în care există riscul unei încălcări legate de stocarea datelor, Comisia ia măsuri adecvate și eficiente, inclusiv de a înainta o propunere de modificare a prezentului regulament. [AM 63]

Articolul 22a

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 alineatul (1a) i se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu ...(34).

(3)  Delegarea competențelor menționată la articolul 15 alineatul (1a) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia de revocare produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentul European și Consiliul cu privire la acesta.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 alineatul (1a) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 64]

CAPITOLUL V

COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 23

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului(„comitetul”). Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, cu condiția ca normele de punere în aplicare adoptate conform procedurii prevăzute la respectivul articol să nu aducă atingere dispozițiilor de bază din prezentul regulament. [AM 65]

CAPITOLUL VI

DEROGĂRI

Articolul 24

Acorduri cu teritoriile sau țările care nu sunt menționate la articolul 355 din tratat [AM 66]

(1)  Fără a aduce atingere articolului 15 paragraful 1a, Comisia poate autoriza, în caz de echivalență atestată, orice stat membru să încheie acorduri cu o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 355 din tratat, care conțin derogări de la prezentul regulament, pentru a permite ca transferurile de fonduri dintre această țară sau teritoriu și statul membru respectiv să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul statului membru în cauză. [AM 67]

Astfel de acorduri pot fi autorizate numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)  țara sau teritoriul respectiv este legat de statul membru respectiv printr-o uniune monetară, face parte din zona monetară a acestui stat membru sau a semnat o convenție monetară cu Uniunea reprezentată de un stat membru;

(b)  prestatorii de servicii de plată din țara sau teritoriul respectiv participă, direct sau indirect, la sistemele de plată și de decontare ale statului membru respectiv;

și

(c)  țara sau teritoriul respectiv impune prestatorilor de servicii de plată aflați sub jurisdicția sa aplicarea acelorași norme ca cele instituite prin prezentul regulament.

(2)  Orice stat membru care dorește să încheie un acord de tipul celui menționat la alineatul (1) adresează o cerere în acest sens Comisiei, furnizându-i acesteia toate informațiile necesare.

După primirea de către Comisie a cererii unui stat membru, transferurile de fonduri dintre acest stat membru și țara sau teritoriul respectiv sunt considerate în mod provizoriu transferuri de fonduri în interiorul statului membru respectiv până la adoptarea unei decizii în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol.

În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia contactează statul membru respectiv în termen de două luni de la primirea cererii, precizând informațiile suplimentare necesare.

Atunci când dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a evalua cererea, Comisia notifică acest lucru statului membru solicitant în termen de o lună și transmite cererea celorlalte state membre.

(3)  În termen de trei luni de la notificarea menționată la alineatul (2) paragraful al patrulea, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2), dacă autorizează sau nu statul membru respectiv să încheie acordul menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

În orice caz, Comisia adoptă decizia menționată la primul paragraf în termen de 18 luni de la primirea cererii.

(3a)  Pentru deciziile autorizate deja în vigoare, referitoare la teritoriile dependente sau asociate, se asigură continuarea neîntreruptă, în special Decizia de punere în aplicare a Comisiei 2012/43/UE(35), Decizia Comisiei 2010/259/UE(36) și Decizia Comisiei 2008/982/EC(37). [AM 68]

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ...(38).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Tabelul de corespondență menționat la articolul 25

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 5

Articolul 4

Articolul 6

Articolul 5

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 10

Articolul 9

Articolul 11

Articolul 16

Articolul 12

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolele 17-22

Articolul 16

Articolul 23

Articolul 17

Articolul 24

Articolul 18

-

Articolul 19

-

Articolul 25

Articolul 20

Articolul 26

(1) JO C 166, 12.6.2013, p. 2.
(2) JO C 271, 19.9.2013, p. 31.
(3)JO C 166, 12.6.2013, p. 2.
(4)JO C 271, 19.9.2013, p. 31.
(5) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014.
(6)Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, 28.12.2001, p. 70).
(7)Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida (JO L 139, 29.5.2002, p. 9).
(8)Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Consiliului din ... privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO C , , p. ).
(9) JO: a se introduce nNumărul, data și referința JO a directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(10)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(11) Numărul directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(12)Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (JO L 266, 9.10.2009, p. 11).
(13)Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).
(14)Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne și de abrogare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).
(15) Numărul directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(16) Numărul directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(17) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(18) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(19) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(20)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(21) JO L 345, 8.12.2006, p. 1.
(22) Numărul directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(23) JO C 32, 4.2.2014, p. 9.
(24)Numărul directivei adoptate în baza COD 2013/0025.
(25)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(26)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(27)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(28)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(29)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(30)Numărul directivei adoptate pe baza documentului COD 2013/0025.
(31) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(32) Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(33) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(34) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(35) Decizia de punere în aplicare 2012/43/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 de autorizare a Regatului Danemarcei să încheie acorduri cu Groenlanda și cu Insulele Feroe pentru ca transferurile de fonduri între Danemarca și fiecare dintre aceste teritorii să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul Danemarcei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 24, 27.1.2012, p. 12).
(36) Decizia 2010/259/UE a Comisiei din 4 mai 2010 autorizând Republica Franceză să încheie un acord cu Principatul Monaco pentru ca transferurile de fonduri între Republica Franceză și Principatul Monaco să fie considerate drept transferuri de fonduri în interiorul Republicii Franceze, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 112, 5.5.10, p. 23).
(37) Decizia 2008/982/CE a Comisiei din 8 decembrie 2008 privind autorizarea Regatului Unit în vederea încheierii de acorduri cu domeniul Jersey, domeniul Guernsey și Insula Man pentru ca transferurile de fonduri între Regatul Unit și fiecare dintre aceste teritorii să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul Regatului Unit, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 352, 31.12.2008, p. 34).
(38) Data transpunerii directivei adoptate în baza COD 2013/0025.


Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului ***I
PDF 798kWORD 557k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (COM(2013)0045) – C7-0032/2013 – 2013/0025(COD))
P7_TA(2014)0191A7-0150/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0045),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0032/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 17 mai 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2013(2),

–   având în vedere angajamentele asumate în cadrul Summit-ului G8 din iunie 2013 în Irlanda de Nord,

–  având în vedere recomandările Comisiei Europene din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă,

–  având în vedere Raportul privind progresele înregistrate elaborat de Secretarul General al OCDE și adresat Grupului G20 la 5 septembrie 2013;

–  având în vedere avizul din 9 decembrie 2013 al Comisiei pentru afaceri economice și monetare referitor la Directiva de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne conform articolului 51 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0150/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului

P7_TC1-COD(2013)0025


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Fluxurile masive de bani murdari iliciți pot prejudicia stabilitatea și reputația sectorului financiar și pot amenința piața internă, iar și dezvoltarea internațională. Terorismul zdruncină înseși temeliile societății noastre. Facilitatorii principali ai fluxurilor de bani iliciți sunt o serie de structuri oculte de societăți care operează în și printr-o jurisdicție cu caracter confidențial, menționate adesea ca paradisuri fiscale. Pe lângă abordarea bazată o mai mare dezvoltare a abordării bazate pe dreptul penal, un efort în materie de prevenire la nivelul UE, este indispensabilă prevenirea la nivelul sistemului financiar poate produce , aceasta putând aduce și rezultate complementare. Cu toate acestea, o abordare preventivă ar trebui să fie precis orientată și proporționată, și nu ar trebui să conducă la crearea unui sistem de control generalizat al întregii populații. [AM 1]

(2)  Soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare și încrederea în sistemul financiar în ansamblu ar putea fi puse grav în pericol de eforturile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a disimula originea produselor infracțiunii, fie de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste. În cazul în care la nivelul Uniunii nu sunt adoptate anumite măsuri de coordonare, Cei care spală bani și finanțatorii terorismului ar putea încerca să profite, pentru a-și facilita activitățile infracționale, de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de a presta servicii financiare pe care le implică spațiul financiar integrat. În consecință, sunt necesare anumite măsuri de coordonare la nivelul Uniunii. În același timp, obiectivele de protecție a societății împotriva infractorilor și de protecție a stabilității și integrității sistemului financiar european ar trebui echilibrate în raport cu necesitatea de a crea un mediu de reglementare care să permită societăților să își dezvolte propriile afaceri fără cheltuieli disproporționate legate de conformitate. Prin urmare, orice cerință impusă entităților obligate să combată spălarea banilor și finanțarea terorismului trebuie să fie justificată și proporționată. [AM 2]

(3)  Propunerea actuală este a patra directivă care abordează amenințarea spălării de bani. Directiva 91/308/CEE a Consiliului (6) definea spălarea de bani în funcție de infracțiunile legate de droguri și impunea obligații exclusiv în sectorul financiar. Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) a extins domeniul de aplicare atât în ceea ce privește infracțiunile reglementate, cât și gama de profesii și activități reglementate. În iunie 2003, Grupul de Acțiune Financiară Internațională („GAFI”) a revizuit recomandările sale pentru a reglementa finanțarea terorismului și a furnizat cerințe mai detaliate în ceea ce privește identificarea și verificarea clientelei, situațiile în care un risc mărit de spălare a banilor poate justifica adoptarea de măsuri sporite și, de asemenea, situațiile în care un risc redus poate justifica controale mai puțin riguroase.

Acele modificări s-au reflectat în Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) și punerea în aplicare a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (9). La punerea în aplicare a recomandărilor GAFI, Uniunea ar trebui să respecte pe deplin legislația privind protecția datelor, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și Convenția europeană a drepturilor omului. [AM 3]

(4)  Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Măsurile adoptate numai la nivel național sau chiar la nivelul Uniunii , fără a ține seama de coordonarea și cooperarea internațională, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în respectivul domeniu ar trebui să fie compatibile cu celelalte acțiuni întreprinse în alte foruri forurile internaționale și cel puțin la fel de stricte ca acestea. Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în special de recomandările GAFI, care constituie principalul organism internațional activ și cu recomandările altor organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, Directivele 2005/60/CE și 2006/70/CE ar trebui să fie, atunci când este cazul, aliniate cu noile recomandări ale GAFI, adoptate și extinse în februarie 2012. Cu toate acestea, este esențial ca o astfel de aliniere la Recomandările GAFI să se desfășoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește legislația în materie de protecție a datelor și protecția drepturilor fundamentale consacrată în Cartă. [AM 4]

(4a)  Trebuie acordată o atenție deosebită obligațiilor UE prevăzute la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impun o coerență a politicilor de cooperare pentru dezvoltare, pentru a stopa tendința tot mai pregnantă de deplasare a activităților de spălare de bani din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare, cu o legislație mai puțin strictă în privința spălării banilor. [AM 5]

(4b)  Având în vedere faptul că fluxurile financiare ilicite, în special spălarea banilor, reprezintă între 6 și 8,7 % din PIB-ul ţărilor în curs de dezvoltare(10), o cifră de 10 ori mai mare decât asistența acordată de UE și statele sale membre lumii în curs de dezvoltare, măsurile luate pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului trebuie să fie coordonate și să țină cont de strategia și politicile de dezvoltare ale Uniunii și statelor membre care vizează combaterea scurgerilor de capital. [AM 6]

(5)  De asemenea, utilizarea abuzivă a sistemului financiar pentru canalizarea fondurilor de origine ilegală sau chiar a banilor curați în scopuri teroriste reprezintă un risc clar pentru integritatea, buna funcționare, reputația și stabilitatea sistemului financiar. În consecință, măsurile preventive prevăzute de prezenta directivă ar trebui să reglementeze nu numai manipularea banilor obținuți în urma infracțiunilor grave, ci și colectarea de bani sau de bunuri în scopuri teroriste. [AM 7]

(5a)  Indiferent de sancțiunile prevăzute de statele membre, obiectivul principal al tuturor măsurilor adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să fie combaterea tuturor practicilor care generează profituri ilegale substanțiale. Acesta ar trebui realizat luând toate măsurile posibile pentru a preveni utilizarea sistemului financiar pentru spălarea acelor profituri. [AM 8]

(6)  Utilizarea plăților semnificative în numerar este vulnerabilă la fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului. În scopul de a spori vigilența și de a atenua riscurile generate de plățile în numerar, persoanele fizice şi juridice care comercializează bunuri ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă să facă obiectul reglementărilor prezentei directive în măsura în care acestea efectuează sau primesc plăți în numerar în valoare de cel puțin 7 500 EUR. Statele membre ar trebui să poată decide să adopte dispoziții mai stricte, inclusiv un prag inferior. [AM 9]

(6a)  Produse de monedă electronică sunt tot mai mult utilizate ca substitut pentru conturi bancare. Emitenții unor astfel de produse ar trebui să aibă obligația strictă de a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea ca produsele în monedă electronică să fie scutite de la măsurile de precauție privind clientela, dacă sunt îndeplinite anumite condiții acumulative. Utilizarea banilor electronici emiși fără luarea unor măsuri de precauție privind clientela ar trebui permisă pentru achiziționarea de bunuri și servicii numai de la comercianții și furnizorii identificați și a căror identificare este verificată de emitentul banilor electronici. Nu ar trebui permisă utilizarea banilor electronici fără luarea unor măsuri de precauție privind clientela pentru transferurile de la persoană la persoană.. Suma depozitată electronic ar trebui să fie suficient de scăzută pentru a evita lacunele și pentru a se asigura că o persoană nu poate obține o sumă nelimitată de produse anonime în bani electronică. [AM 10]

(6b)  Agenții imobiliari din statele membre activează în multiple și diferite moduri în contextul tranzacțiilor imobiliare. Pentru a reduce riscul spălării de bani în sectorul imobiliar, agenţii imobiliari ar trebui incluși în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care prin activitatea lor profesională sunt implicați și în tranzacții financiare legate de bunuri imobile. [AM 11]

(7)  Membrii profesiilor juridice liberale, definiți de statele membre, ar trebui să se supună dispozițiilor prezentei directive atunci când participă la tranzacții financiare sau la tranzacții între societăți comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanță fiscală, întrucât aceasta prezintă riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe scutiri de la obligația de a raporta informații obținute fie înainte de o procedură judiciară, în timpul acesteia sau după aceasta, fie în cursul evaluării situației juridice a unui client. Astfel, consilierea juridică ar trebui să se supună în continuare obligației de păstrare a secretului profesional, cu excepția cazurilor în care consilierul juridic participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consultanța juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau avocatul știe că un client dorește consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(8)  Serviciile direct comparabile ar trebui tratate în același mod, atunci când sunt prestate de oricare dintre membrii profesiilor reglementate de prezenta directivă. Pentru a asigura respectarea drepturilor garantate de Cartă , în cazul auditorilor, al experților contabili externi și al consilierilor fiscali care, în unele state membre, pot apăra sau reprezenta un client în contextul unei proceduri judiciare sau pot evalua situația juridică a unui client, informațiile pe care le obțin în exercitarea acestor funcții nu ar trebui să se supună obligațiilor de raportare prevăzute în prezenta directivă.

(9)  Este important să se evidențieze în mod expres faptul că „infracțiunile fiscale” legate de impozitele directe și indirecte sunt incluse în definiția amplă a „activității infracționale” cuprinsă în prezenta directivă, în conformitate cu recomandările revizuite ale GAFI. Consiliul European din 23 mai 2013 a afirmat necesitatea rezolvării de o manieră globalizată a cazurilor de evaziune fiscală și de fraudă, precum și a combaterii spălării banilor, atât în interiorul pieței interne, cât și vizavi de țările și jurisdicțiile terțe necooperante. Ajungerea la un acord cu privire la definirea infracțiunilor fiscale constituie o etapă importantă în identificarea acestora, la fel ca și divulgarea publică a anumitor informații financiare de către marile companii care operează în Uniune, în funcție de țară. Mai mult, este, de asemenea, important să se asigure că entitățile obligate și practicienii în domeniul dreptului, astfel cum sunt definiți de statele membre, nu încearcă să dejoace intenția prezentei directive și nici să faciliteze sau să se implice în planificarea fiscală agresivă. [AM 12]

(9a)  Statele membre ar trebui să introducă reglementări generale împotriva evitării plății impozitelor (GAAR) privind chestiunile fiscale, în vederea reducerii planificării și a evitării agresive a plății impozitelor în conformitate cu recomandările Comisiei Europene privind planificarea fiscală agresivă din 12 decembrie 2012 și Raportul privind progresele înregistrate elaborat de secretarul general al OCDE și adresat Grupului G20 la 5 septembrie 2013. [AM 13]

(9b)  Atunci când efectuează sau facilitează tranzacții comerciale sau private, entitățile care au un rol specific în sistemul financiar, cum ar fi Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), băncile centrale ale statelor membre și sistemele centrale de decontare ar trebui, pe cât posibil, să respecte normele aplicabile altor entități obligate, adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 14]

(10)  Este necesar să se identifice orice persoană fizică care își exercită dreptul de proprietate sau control asupra unei persoane juridice. Deși identificarea unei participații procentuale specifice nu va conduce în mod automat la identificarea beneficiarului real, acesta este un factor probatoriu care trebuie luat în considerare constituie unul dintre factorii care conduc la identificarea beneficiarului real. Identificarea și verificarea beneficiarilor reali ar trebui extinsă, acolo unde este cazul, și la persoanele juridice care dețin alte persoane juridice și, în acest sens, ar trebui să se urmeze firul proprietarilor până la identificarea persoanei fizice care își exercită dreptul de proprietate sau de control asupra persoanei juridice, adică până la identificarea clientului. [AM 15]

(11)  Este important să se asigure și să se îmbunătățească trasabilitatea plăților. Deținerea unor informații corecte și actualizate privind beneficiarul real al oricărei entități juridice, cum ar fiduciile, fundațiile, holdingurile și toate celelalte construcții juridice similare existente sau viitoare, este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, și-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri de societate. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că societățile păstrează informații cu privire la beneficiarii lor reali și că acestea pun informațiile la dispoziția autorităților competente și a entităților obligate informații adecvate, corecte și actualizate, prin intermediul registrelor publice centrale, accesibile online și într-un format de date deschis și sigur, în conformitate cu normele Uniunii de protecție a datelor și cu dreptul la viață privată consacrat în Cartă . Ar trebui acordat acces la aceste registre autorităților competente, în special FIU și entităților obligate, dar și publicului, cu condiția identificării prealabile a persoanei care dorește să acceseze informațiile și, eventual, a plătirii unei taxe. În plus, fiduciarii ar trebui să declare entităților obligate statutul pe care îl au. [AM 16]

(11a)  Stabilirea de către statele membre a unor registre ce cuprind beneficiarii reali ar îmbunătăți în mod semnificativ combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului, corupției, infracțiunilor fiscale, a fraudelor și a altor infracțiuni financiare. Acest lucru ar putea fi realizat prin îmbunătățirea funcționării registrelor comerciale existente din statele membre. Pentru o utilizare eficace a informațiilor conținute în registre, este esențial ca acestea să fie interconectate , având în vedere natura transfrontalieră a tranzacțiilor de afaceri. Interconectarea registrelor comerciale în întreaga Uniune este deja impusă de Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(11), și ar trebui dezvoltată în continuare. [AM 17]

(11b)  Progresul tehnologic a furnizat instrumente care permit entităților obligate să verifice identitatea clienților lor atunci când au loc anumite operațiuni. Astfel de îmbunătățiri tehnologice oferă timp și soluții rentabile pentru întreprinderi și clienți și, prin urmare, trebuie să fie luate în considerare în evaluarea de risc. Autoritățile competente ale statelor membre și entitățile obligate ar trebui să fie proactive în combaterea modalităților noi și inovatoare de spălare de bani, respectând, în același timp, drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la viața privată și la protecția datelor. [AM 18]

(12)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, activităților entităților obligate, reglementate de prezenta directivă, care sunt efectuate pe internet.

(12a)  Reprezentanții Uniunii în organele de conducere ale BERD ar trebui să încurajeze BERD să implementeze dispozițiile prezentei directive și să publice pe site-ul lor o politică de combatere a spălării banilor, care să conțină proceduri detaliate de transpunere în practică a prezentei directive. [AM 19]

(13)  Utilizarea sectorului jocurilor de noroc pentru a spăla produsele activității infracționale constituie un motiv de preocupare. În scopul de a atenua riscurile legate de acest sector și de a asigura paritatea între furnizorii de servicii de jocuri de noroc, pentru toți furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui prevăzută obligația de a aplica precauția privind clientela în cazul tranzacțiilor individuale de cel puțin 2 000 EUR. În aplicarea precauției ar trebui avută o perspectivă asupra riscurilor, care să reflecte diferitele riscuri pentru diferite tipuri de servicii de jocuri de noroc și să evalueze dacă acestea prezintă un risc ridicat sau scăzut de spălare de bani. Caracteristicile proprii diferitelor tipuri de jocuri de noroc ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare, printr-o diferențiere, de exemplu, între cazinouri, jocuri de noroc online și alți furnizori de servicii de jocuri de noroc. Statele membre ar trebui să ia în considerare aplicarea respectivului prag în cazul câștigurilor și al mizelor. Furnizorii de servicii de jocuri de noroc cu sediu fizic (de exemplu, cazinourile și sălile de jocuri de noroc) ar trebui să se asigure că se poate face legătura între măsurile de precauție privind clientela, în cazul în care se aplică la punctul de intrare în sediu, și tranzacțiile efectuate de client în sediul respectiv. [AM 20]

(13a)  Spălarea banilor adoptă forme din ce în ce mai sofisticate, incluzând, de exemplu, circuitul ilegal, dar uneori și cel legal de pariuri, în special cele legate de evenimente sportive. Au apărut noi forme de criminalitate organizată lucrativă, precum aranjarea meciurilor, care au devenit un tip profitabil de activitate infracțională legată de spălarea banilor. [AM 21]

(14)  Riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului nu este același în toate cazurile. În consecință, ar trebui utilizată o abordare holistică bazată pe risc și pe standarde minime. Abordarea bazată pe risc nu este o opțiune în mod nejustificat de permisivă pentru statele membre și entitățile obligate. Aceasta implică utilizarea procesului de luare a deciziilor bazat pe dovezi pentru o mai bună vizare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă Uniunea și entitățile care funcționează în cadrul acesteia. [AM 22]

(15)  La baza abordării bazate pe risc se află necesitatea ca fiecare stat membru, precum și Uniunea, să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă. Importanța unei abordări supranaționale în ceea ce privește identificarea riscului a fost recunoscută la nivel internațional, iar autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) („ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12); autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) („AEAPO”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (13); precum și autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) („AEVMP”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (14) ar trebui să fie însărcinate cu emiterea unui aviz privind riscurile care afectează sectorul financiar și, în cooperare cu statele membre, ar trebuie să elaboreze standarde minime pentru evaluările de risc realizate de autoritățile naționale competente. Acest proces ar trebui să implice, pe cât posibil, actorii relevanți, prin consultări publice. [AM 23]

(16)  Rezultatele evaluărilor riscurilor efectuate la nivel de stat membru ar trebui, dacă este cazul, să fie puse în timp util la dispoziția entităților obligate pentru a le permite să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile proprii. [AM 24]

(17)  În scopul de a înțelege mai bine și de a atenua riscurile la nivelul Uniunii , ar trebui să se efectueze o analiză supranațională a riscurilor pentru a identifica efectiv riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care este expusă piața internă. Comisia Europeană ar trebui să impună statelor membre obligația de a aborda în mod eficient scenariile considerate drept riscuri majore. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să comunice rezultatele propriilor evaluări ale riscurilor celorlalte state membre, și Comisia, ABE, AEAPO și AEVMP (denumite în continuare ˮAutorităţileˮ) și Europol, dacă este cazul. [AM 25]

(18)  În aplicarea dispozițiilor prezentei directive, este necesar să se țină seama de caracteristicile și nevoile entităților obligate mici care se încadrează în domeniul său de aplicare și să se asigure un tratament adaptat nevoilor specifice ale entităților obligate mici și naturii afacerii.

(19)  Riscul în sine are un caracter variabil, iar variabilele, fie prin ele însele, fie în combinație cu altele, pot mări sau diminua riscul potențial prezentat, influențând astfel nivelul de măsuri preventive care este considerat adecvat, cum ar fi măsurile de precauție privind clientela. Astfel, există situații în care ar trebui să fie aplicată precauția sporită și altele în care poate fi adecvată precauția simplificată.

(20)  Ar trebui să se recunoască faptul că anumite situații prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Deși ar trebui stabilite identitatea și profilul comercial al tuturor clienților, există cazuri în care sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare și verificare a clientelei.

(21)  Acest lucru este valabil, în special, în cazul relațiilor de afaceri cu persoane fizice care dețin sau au deținut funcții publice importante, în special în cele provenind din țările în care corupția este larg răspândită, în cadrul Uniunii și la nivel internațional. Astfel de relații pot expune sectorul financiar în special la riscuri de reputație și riscuri juridice semnificative. Efortul internațional de combatere a corupției justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenție deosebită în astfel de cazuri și de a aplica măsuri sporite adecvate de precauție privind clientela, în ceea ce privește persoanele care dețin sau au deținut funcții importante în țară sau în străinătate și exponenții importanți din cadrul organizațiilor internaționale. [AM 26]

(21a)  Cu toate acestea, necesitatea unor măsuri mai puternice de precauție cu privire la persoanele care dețin sau au deținut funcții importante, la nivel național sau în străinătate, și la personalități din organizații internaționale nu ar trebui să conducă la o situație în care listele care conțin informații cu privire la aceste persoane sunt tranzacționate în scopuri comerciale. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a interzice astfel de activități. [AM 27]

(22)  Obținerea aprobării conducerii la nivel înalt pentru stabilirea unor relații de afaceri nu trebuie, în toate cazurile, să presupună obținerea aprobării din partea consiliului de administrație. O astfel de aprobare ar trebui să poată fi acordată de către o persoană care deține cunoștințe suficiente privind riscul de expunere a instituției la spălarea banilor și finanțarea terorismului și care ocupă o funcție suficient de înaltă pentru a putea lua decizii cu efect asupra unei astfel de expuneri.

(22a)  Este esențial ca Uniunea Europeană să creeze o abordare și o politică comună în privința jurisdicțiilor necooperante care prezintă deficiențe în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsuri și să aplice în mod direct în sistemele lor naționale toate listele de țări publicate de GAFI, pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului. Pe de altă parte, statele membre și Comisia ar trebui să identifice celelalte jurisdicții necooperante pe baza tuturor informațiilor disponibile. Comisia ar trebui să elaboreze o concepție comună asupra măsurilor de utilizat pentru a proteja integritatea pieței interne împotriva respectivelor jurisdicții necooperante. [AM 28]

(23)  Pentru a evita repetarea procedurilor de identificare a clientelei, care conduce la întârzierea și ineficiența activităților, este necesar, sub rezerva unor garanții adecvate, să se permită prezentarea clienților a căror identificare s-a realizat în altă parte entităților obligate. În cazul în care o entitate obligată apelează la un terț, responsabilitatea finală pentru procedura de precauție privind clientela îi revine entității obligate căreia i-a fost prezentat clientul. De asemenea, terțul sau persoana care face prezentarea rămâne responsabilă pentru respectarea cerințelor prezentei directive, inclusiv cerința de a raporta tranzacțiile suspecte și de păstra evidențele, în măsura în care relația sa cu clientul este reglementată de prezenta directivă.

(24)  În cazul unei relații de reprezentare sau al unei relații de externalizare pe bază contractuală între entități obligate și persoane fizice sau juridice externe care nu sunt reglementate de prezenta directivă, eventualele obligații privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ale agenților sau furnizorilor de servicii de externalizare respectivi, ca parte a entităților obligate, pot decurge numai din contract, și nu din prezenta directivă. Responsabilitatea respectării prezentei directive trebuie să revină în continuare entității obligate reglementate de prezenta directivă, în primul rând. În plus, statele membre ar trebui să se asigură că oricare dintre aceste părți terțe poate fi trasă la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 29]

(25)  Toate statele membre au înființat, sau ar trebui să înființeze, unități de informații financiare („FIU-uri”) independente din punct de vedere operațional și autonome, care răspund de colectarea și analizarea informațiilor primite în scopul stabilirii legăturilor între tranzacțiile financiare suspecte și activitățile infracționale subordonate în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. Tranzacțiile suspecte ar trebui raportate FIU-urilor, care ar trebui să servească drept centru național de primire, analiză și comunicare către autoritățile competente a rapoartelor privind tranzacțiile suspecte și a altor informații privind posibile cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Prin aceasta, statele membre nu ar trebui să fie obligate să își modifice sistemele existente de raportare, în cadrul cărora raportarea se efectuează prin intermediul unui procuror sau al altor autorități de aplicare a legii, în măsura în care informațiile sunt transmise cu promptitudine și nefiltrate către FIU-uri, astfel încât să le permită acestora să își desfășoare activitatea în mod corespunzător, inclusiv prin cooperarea internațională cu alte FIU-uri. Este important ca statele membre să aloce FIU-rilor resursele necesare pentru a le asigura capacitatea operațională deplină de a face față provocărilor actuale reprezentate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, respectând, în același timp, drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la viața privată și la protecția datelor. [AM 30]

(26)  Prin derogare de la interdicția generală de a executa tranzacții suspecte, entitățile obligate pot executa tranzacții suspecte înainte de a informa autoritățile competente, atunci când abținerea de la executarea tranzacțiilor respective este imposibilă sau poate zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operațiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie să aducă atingere obligațiilor internaționale acceptate de statele membre de a îngheța fără întârziere fondurile și alte active ale teroriștilor, ale organizațiilor teroriste sau ale persoanelor care finanțează terorismul, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(26a)  Având în vedere că, în imensa lor majoritate, fluxurile financiare ilicite ajung în paradisuri fiscale, Uniunea ar trebui să crească presiunile asupra acestor țări pentru a le determina să coopereze în vederea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 31]

(27)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare a profesiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul (3) literele (a), (b) și (d), în calitate de autoritate care este informată în primă instanță în locul FIU. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanție importantă pentru a menține protecția drepturilor fundamentale în ceea ce privește obligațiile de raportare aplicabile avocaților.

(28)  Atunci când un stat membru decide să recurgă la scutirile prevăzute la articolul 33 alineatul (2), acesta poate permite sau solicita organismului de autoreglementare care reprezintă persoanele menționate la articolul respectiv să nu transmită către FIU informațiile obținute de la persoanele în cauză în circumstanțele menționate la articolul respectiv.

(29)  Au existat Există cazuri de persoane, inclusiv angajați și reprezentanți, care raportează suspiciuni de spălare a banilor și care sunt supuși amenințărilor sau acțiunilor ostile. Deși prezenta directivă nu poate interveni în procedurile judiciare ale statelor membre, este vorba despre un aspect crucial pentru eficacitatea sistemului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Statele membre ar trebui să fie conștiente de această problemă și să depună toate eforturile pentru protejarea persoanelor, inclusiv a angajaților și a reprezentanților împotriva unor astfel de amenințări sau acțiuni ostile, precum și împotriva altor tratamente prejudiciabile și consecințe negative, pentru ca acestora să le fie mai ușor să dea informații cu privire la suspiciunile pe care le au, consolidând astfel combaterea spălării de bani. [AM 32]

(30)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15), astfel cum a fost transpusăîn dreptul național, se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive.

(30a)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliulului(16) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii în sensul prezentei directive. [AM 33]

(31)  Anumite aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive presupun colectarea, analizarea, păstrarea și schimbul de date. În vederea respectării obligațiilor stabilite în prezenta directivă, ar trebui să se permită prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv aplicarea măsurilor de precauție privind clientela, monitorizarea permanentă, investigarea și raportarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte, identificarea beneficiarului real al unei persoane juridice sau al unei construcții juridice, identificarea persoanei expuse politic, precum și schimbul de informații de către autoritățile competente și de către instituțiile financiare și entitățile obligate. Datele cu caracter personal colectate ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru respectarea cerințelor prezentei directive și nu ar trebui să facă obiectul unor prelucrării ulterioare incompatibile cu Directiva 95/46/EC. În mod special, ar trebui ca prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale să fie strict interzisă. [AM 34]

(32)  Toate statele membre recunosc faptul că lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului este un motiv important de interes public. Eradicarea acestor fenomene necesită o voință și o cooperare politică fermă la toate nivelurile. [AM 35]

(32a)  Este esențial ca investiția cofinanțată de bugetul Uniunii să îndeplinească cele mai înalte standarde pentru a împiedica infracțiunile financiare, inclusiv corupția și evaziunea fiscală. Ca urmare, BEIa adoptat, în 2008, o orientare internă intitulată „Politica de prevenire și descurajare a comportamentelor interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții”, având ca temei juridic articolul 325 din TFUE, articolul 18 din Statutul BEI și Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(17). După adoptarea politicii, BEI informează FIU din Luxemburg cu privire la cazurile suspectate sau presupuse de spălare a banilor care afectează proiectele, operațiunile și tranzacțiile sprijinite de BEI. [AM 36]

(33)  Prezenta directivă nu aduce atingere protecției datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, inclusiv dispozițiilor Deciziei-cadru 2008/977/JAI. [AM 37]

(34)  Dreptul de acces al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal care sunt prelucrate în scopul prezentei directive. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a informațiilor cuprinse într-un raport de tranzacție suspectă ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, s-ar putea justifica restrângerea respectivului drept în conformitate cu articolul 13 din Directiva 95/46/EC. Cu toate acestea, aceste limitări trebuie compensate prin atribuțiile reale conferite autorităților de protecție a datelor, inclusiv atribuții de acces indirect, prevăzute în Directiva 95/46/CE, care le permit să ancheteze, în mod ex officio, sau în urma unei reclamații, orice afirmații referitoare la probleme legate de prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceasta ar trebui să includă îndeosebi accesul la dosarul cu date de la entitatea obligată. [AM 38]

(35)  În domeniul de aplicare a prezentei directive nu intră persoanele care doar transformă documentele pe suport de hârtie în date în format electronic care acționează pe baza unui contract încheiat cu o instituție de credit sau o instituție financiară nu intră, și nici persoanele fizice sau juridice care furnizează instituțiilor de credit sau celor financiare doar sisteme de mesaje sau alte sisteme de suport pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare și decontare.

(36)  Spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt probleme internaționale, iar efortul de combatere a acestora ar trebui să fie unul global. În cazul în care instituțiile de credit sau cele financiare din cadrul Uniunii au sucursale sau filiale situate în țări terțe unde legislația în domeniu este deficitară, acestea, pentru a evita aplicarea unor standarde foarte diferite în cadrul unei instituții sau al unui grup de instituții, ar trebui să aplice standardele Uniunii sau, în cazul în care aplicarea unor astfel de standarde este imposibilă, să notifice acest lucru autorităților competente din statul membru de origine.

(37)  În cazul în care Oricând este posibil, entitățile obligate ar trebui să primească feedback în ceea ce privește utilitatea și urmărirea rapoartelor de tranzacții suspecte pe care acestea le prezintă. În acest scop și pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre trebuie să păstreze și să îmbunătățească statisticile relevante. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea și coerența datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să țină evidența situației la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să publice rezumate periodice, inclusiv o analiză a evaluărilor de risc naționale. Primul rezumat ar trebui realizat de Comisie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive. [AM 39]

(37a)  Statele membre trebuie să se asigure nu numai că entitățile obligate respectă normele și orientările relevante, ci și că dispun de sisteme care reduc în mod real riscurile de spălare a banilor în cadrul acestor entități. [AM 40]

(37b)  Cu scopul de a a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să păstreze și să îmbunătățească statisticile relevante. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea și coerența datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să țină evidența situației la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să publice rezumate periodice. [AM 41]

(38)  În ceea ce privește casele de schimb valutar, furnizorii de servicii pentru fiducii și societăți sau furnizorii de servicii de jocuri de noroc la nivel național, autoritățile competente ar trebui să se asigure că persoanele care conduc sau vor conduce efectiv activitatea entităților respective și beneficiarii reali ai entităților sunt persoane competente și potrivite. Criteriile pentru a determina dacă o persoană este sau nu competentă și potrivită ar trebuie, ca o condiție minimă, să reflecte necesitatea de a proteja entitățile respective împotriva utilizării lor abuzive de către directorii sau beneficiarii lor reali în scopuri infracționale.

(39)  Având în vedere caracterul transnațional al spălării banilor și al finanțării terorismului, coordonarea și cooperarea între FIU din Uniunea Europeană sunt extrem de importante. Până în prezent, o astfel de cooperare a fost abordată numai prin Decizia 2000/642/JAI a Consiliului (18). În scopul de a asigura o mai bună coordonare și o mai bună cooperare între FIU și, în special, de a asigura faptul că rapoartele privind tranzacțiile suspecte ajung la FIU din statul membru pentru care raportul are utilitatea cea mai mare, prezenta directivă ar trebui să includă norme mai detaliate, extinse și actualizate.

(40)  Pentru a face față caracterului transnațional al spălării banilor și al finanțării terorismului, este deosebit de important ca schimbul de informații între FIU din cadrul Uniunii să fie îmbunătățit. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de unor mijloace sigure pentru schimbul de informații, în special rețeaua informatică descentralizată FIU.net și tehnicile a tehnicilor oferite de această rețea aceste mijloace. [AM 42]

(41)  Importanța combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să conducă statele membre la prevederea în legislația națională a unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru nerespectarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. În prezent, statele membre dispun de o gamă diversificată de măsuri și sancțiuni administrative pentru încălcarea principalelor măsuri preventive. Această diversitate ar putea fi în detrimentul eforturilor depuse în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, iar răspunsul Uniunii este în pericol de a fi fragmentat. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să includă o serie de măsuri și sancțiuni administrative pe care statele membre să le aibă la dispoziție pentru încălcări sistematice ale cerințelor referitoare la măsurile de precauție privind clientela, păstrarea evidenței, raportarea tranzacțiilor suspecte și controalele interne ale entităților obligate. Gama acestora ar trebui să fie suficient de amplă pentru a permite statelor membre și autorităților competente să ia în considerare diferențele între entitățile obligate, în special între instituțiile financiare și alte entități obligate, în ceea ce privește dimensiunea, caracteristicile , nivelul de risc și domeniile de activitate ale acestora. În aplicarea prezentei directive, statele membre trebuie să se asigure că instituirea de măsuri și sancțiuni administrative în conformitate cu prezenta directivă și de sancțiuni penale în conformitate cu legislația națională nu încalcă principiul ne bis in idem. [AM 43]

(42)  Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o armonizare coerentă și o protecție adecvată a depunătorilor, a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice și de a înainta proiectele respective Comisiei să fie încredințată de Autorităţi, ca organisme cu înaltă specializare.

(42a)  Pentru a permite autorităților competente și entităților obligate să evalueze mai bine riscurile care reies din anumite tranzacții, Comisia ar trebui să elaboreze o listă a jurisdicțiilor din afara Uniunii care au pus în aplicare norme și reglementări similare cu cele prevăzute în prezenta directivă. [AM 44]

(43)  Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de Autorităţiîn conformitate cu articolul 42 din prezenta directivă prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(44)  Având în vedere modificările substanțiale care ar trebui aduse Directivelor 2005/60/CE și 2006/70/CE, acestea ar trebui să fuzioneze și să fie înlocuite din motive de claritate și coerență.

(45)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume protecția sistemului financiar prin mijloace de prevenire, investigare și detectare a spălării banilor și a finanțării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că măsurile individuale adoptate de statele membre pentru a-și proteja sistemele financiare ar putea fi incompatibile cu funcționarea pieței interne, cu principiile statului de drept și cu politica Uniunii, dar, ținând cont de amploarea și efectele acțiunii, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

(46)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă , în special respectarea vieții private și de familie, prezumția de nevinovăție, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, interzicerea discriminării, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare. [AM 45]

(47)  În conformitate cu articolul 21 din Cartă , care interzice discriminarea de orice fel bazată pe orice fel motiv, statele membre trebuie să ia toate măsurile pentru ca prezenta directivă să fie pusă în aplicare, în ceea ce privește evaluările de riscuri în contextul precauției privind clientela, fără niciun fel de discriminare.

(48)  Conform declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, notificările privind propriile măsuri de transpunere să fie însoțite de unul sau mai multe documente care să explice raportul dintre elementele unei anumite directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

(48a)  Atunci când aplică prezenta directivă sau legislația națională de implementare a prezentei directive, Directiva Consiliului 2000/43/CE(19) este obligatorie pentru statele membre și entitățile obligate. [AM 46]

(48b)   Decizia Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 4 iulie 2013(20),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea 1

Obiectul, Domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

(1)  Statele membre asigură că spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt interzise.

(2)  În sensul prezentei directive, următoarele comportamente sunt considerate spălare a banilor, atunci când sunt comise intenționat:

(a)  conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la astfel de activități, cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor ori al evitării ordinelor de sechestru sau confiscare sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităților respective pentru a se sustrage consecințelor legale ale acțiunilor respecivei persoane; [AM 47]

(b)  ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a sursei, a localizării, a utilizării, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestor bunuri, cunoscând că bunurile provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;

(c)  achiziția, deținerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că acestea provin dintr-o activitate infracțională sau dintr-un act de participare la o astfel de activitate;

(d)  participarea la oricare dintre acțiunile menționate la literele (a), (b) și (c), asocierea în vederea comiterii acestora, tentativa de comitere și asistența, instigarea, facilitarea și consilierea în vederea comiterii acțiunilor menționate.

(3)  Se consideră spălare a banilor inclusiv situația în care activitățile care au generat bunurile care urmează a fi spălate au fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.

(4)  În sensul prezentei directive, „finanțarea terorismului” înseamnă furnizarea sau colectarea de fonduri prin orice mijloace, în mod direct sau indirect, cu intenția folosirii acestora, sau cunoscând faptul că vor fi folosite, în totalitate sau în parte, pentru a comite oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 1-4 din Decizia­cadru 2002/475/JAI a Consiliului (21), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului (22).

(5)  Cunoașterea, intenția sau scopul, necesare ca elemente ale activităților menționate la alineatele (2) și (4), pot fi deduse din circumstanțe faptice obiective.

Articolul 2

(1)  Prezenta directivă se aplică următoarelor entități obligate:

(1)  instituții de credit;

(2)  instituții financiare;

(3)  următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităților lor profesionale:

(a)  auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali;

(b)  notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele și pe seama clientului, la orice tranzacție financiară sau imobiliară sau când acordă asistență pentru planificarea sau executarea tranzacțiilor pentru client referitoare la:

(i)  cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau entități comerciale;

(ii)  gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;

(iii)  deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;

(iv)  organizarea contribuțiilor necesare pentru crearea, funcționarea sau gestionarea societăților;

(v)  crearea, funcționarea sau gestionarea de fiducii, fundații, case de ajutor reciproc, societăți sau structuri similare; [AM 48]

(c)  furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți care nu fac obiectul literei (a) sau (b);

(d)  agenți imobiliari, inclusiv agenți de închirieri, în măsura în care sunt implicați în tranzacții financiare; [AM 49]

(e)  alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri sau servicii, numai în măsura în care plățile sunt efectuate sau încasate în numerar și au o valoare de cel puțin 7 500 EUR, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele; [AM 50]

(f)  furnizorii de servicii de jocuri de noroc.

Cu excepția cazinourilor, statele membre pot decide să scutească total sau parțial anumite servicii de jocuri de noroc, astfel cum sunt prevăzute la primul paragraf punctul (3) litera (f) de la dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive pe baza riscului scăzut reprezentat de natura operațiunilor efectuate, constatat în urma unei evaluări a riscurilor. Înainte de aplicarea unei astfel de scutiri, statul membru în cauză solicită aprobarea Comisiei. [AM 153]

(2)  Statele membre pot decide ca persoanele fizice sau juridice care desfășoară o activitate financiară în mod ocazional sau foarte limitat și în cazul cărora riscul producerii fenomenului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este foarte mic nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, cu condiția ca respectivele persoane fizice sau juridice să îndeplinească toate criteriile următoare:

(a)  activitatea financiară este limitată în general;

(b)  activitatea financiară este limitată la nivel de tranzacții;

(c)  activitatea financiară nu constituie activitatea principală;

(d)  activitatea financiară este auxiliară și direct legată de activitatea principală;

(e)  activitatea principală nu este o activitate menționată la alineatul (1), cu excepția activității menționate la punctul (3) litera (e) de la alineatul (1);

(f)  activitatea financiară este prestată numai pentru clienții activității principale și nu este oferită publicului în general.

Primul paragraf nu se aplică persoanelor fizice sau juridice implicate în activitatea de remitere de bani în sensul articolului 4 alineatul (13) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23).

(3)  În sensul alineatului (2) litera (a), statele membre impun ca cifra de afaceri totală a activității financiare să nu depășească un prag, care trebuie să fie suficient de scăzut. Pragul se stabilește la nivel național, în funcție de tipul de activitate financiară.

(4)  În sensul alineatului (2) litera (b), statele membre aplică un prag maxim pe client și pe tranzacție, indiferent dacă tranzacția este efectuată într-o singură operațiune sau în mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele. Pragul se stabilește la nivel național, în funcție de tipul de activitate financiară. Acesta este suficient de scăzut, pentru a se asigura faptul că tipurile de tranzacții în cauză constituie o metodă dificil de aplicat și ineficientă de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, și nu depășește 1 000 EUR.

(5)  În sensul alineatului (2) litera (c), statele membre impun ca cifra de afaceri a activității financiare să nu depășească 5 % din cifra de afaceri totală a persoanei fizice sau juridice în cauză.

(6)  Atunci când evaluează riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului în scopul prezentului articol, statele membre acordă o atenție specială oricărei activități financiare care, prin natura sa, riscă în mod deosebit să facă obiectul unei utilizări sau al unui abuz în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

(7)  Orice decizie luată în temeiul prezentului articol trebuie justificată. Statele membre prevăd posibilitatea retragerii unei astfel de decizii în cazul în care circumstanțele se modifică.

(8)  Statele membre stabilesc activități de monitorizare bazată pe risc sau adoptă orice alte măsuri adecvate pentru a se asigura că nu se face abuz de scutirea acordată prin deciziile luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „instituție de credit” înseamnă o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a Parlamentului European și a Consiliului (24), inclusiv sucursalele acestora, astfel cum sunt definite la articolului 4 alineatul (1) punctul (17) din regulamentul menționat, amplasate în Uniune, dacă sediul central este situat în interiorul Uniunii sau într-o ţară terţă;

2.  „instituție financiară” înseamnă:

(a)  o întreprindere alta decât o instituție de credit, a cărei activitate principală este urmărirea uneia sau mai multora dintre activităţile enumerate la punctele 2-12 și la punctele 14 și 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului(25), inclusiv activitățile specifice caselor de schimb valutar (bureaux de change);

(b)  o companie de asigurare autorizată în mod corespunzător în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), în măsura în care efectuează activități reglementate de directiva menționată;

(c)  o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (27);

(d)  o întreprindere de investiții colectivă care își comercializează părțile sociale sau acțiunile;

(e)  un intermediar de asigurări astfel cum este definit la articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28), cu excepția intermediarilor menționați la articolul 2 alineatul (7) din directiva menționată, atunci când acționează în legătură cu asigurările de viață și alte servicii de investiții conexe;

(f)  sucursale, instituțiilor financiare menționate la literele (a)-(e) care sunt situate în Uniune, dacă sediul central se află în interiorul Uniunii sau într-o ţară terţă;

3.  „bunuri” înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum și actele sau instrumentele juridice sub orice formă, inclusiv cele electronice sau digitale, care atestă dreptul de proprietate sau interese în astfel de active;

4.  „activitate infracțională” înseamnă orice fel de implicare infracțională în comiterea următoarelor infracțiuni grave:

(a)  actele definite la articolele 1-4 din Decizia-cadru 2002/475/JAI , astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI ;

(b)  oricare dintre infracțiunile definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988;

(c)  activitățile organizațiilor criminale astfel cum sunt definite la articolul 1 din Acțiunea comună 98/733/JAI a Consiliului (29);

(d)  frauda, cel puțin gravă, care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene(30);

(e)  corupția;

(f)  toate infracțiunile, inclusiv infracțiunile fiscale legate de impozitele directe și impozitele indirecte, care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate cu durata maximă de peste un an sau, în statele al căror sistem juridic prevede un prag minim pentru infracțiuni, toate infracțiunile care se pedepsesc cu privarea de libertate sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate cu durata minimă de peste șase luni.

4a.  „organism de autoreglementare” înseamnă un organism care are competența, recunoscută de dreptul național, de a stabili obligațiile și normele ce reglementează o anumită profesie sau un anumit domeniu de activitate economică, norme care trebuie respectate de către persoanele fizice sau juridice din această profesie sau domeniu; [AM 53]

5.  „beneficiar real” înseamnă orice persoană fizică care deține sau controlează în ultimă instanță clientul și/sau persoana fizică în numele căreia se realizează o tranzacție sau o activitate şi include cel puțin:

(a)  în cazul entităților comerciale:

(i)  persoana fizică care deține sau controlează în ultimă instanță o persoană juridică deținând direct sau indirect dreptul de proprietate sau controlul asupra unui procent suficient din acțiuni sau din drepturile de vot ale persoanei juridice respective, inclusiv prin deținerea de acțiuni la purtător, alta decât o societate cotată pe o piață reglementată care se supune cerințelor de declarare conforme cu dreptul Uniunii sau unor standarde internaționale echivalente.

Dovada dreptului de proprietate sau de control prin participarea financiară în cadrul unei societăți este reprezentată, la fiecare nivel al dreptului de proprietate, fie acesta direct sau indirect, de În orice caz, deținerea a 25 % din acțiuni plus o acțiune de către o persoană fizică constituie o dovadă de proprietate directă; deținerea a 25 % din acțiuni plus o acțiune ale unui client, deținute de o entitate juridică aflată sub controlul unei/unor persoane fizice, sau de mai multe entități juridice aflate sub controlul aceleiași persoane fizice, este o indicație a proprietății indirecte; noțiunea de control se determină, printre altele, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 22 alineatele (1) - (5) din Directiva 2013/34/EU a Parlamentului European și a Consiliului(31); cu toate acestea, ea se aplică fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a decide că și un procent mai mic poate constitui dovadă a proprietății sau a controlului;

(ii)  în cazul în care există îndoieli că persoana identificată la punctul (i) este într-adevăr beneficiarul real , sau dacă, după luarea tuturor măsurilor necesare, nu poate fi identificată nicio persoană în temeiul punctului (i), persoana fizică care exercită efectiv controlul asupra conducerii unei persoane juridice prin alte mijloace, printre carese pot număra și membrii conducerii superioare;

(iia)  în cazul în care nici o persoană fizică nu este identificată la punctul (i) sau (ii), persoana fizicăe deținând funcții superioare de management, caz în care entitățile obligate înregistrează acțiunilor întreprinse pentru a identifica proprietatea reală în temeiul la punctelor (i) și (ii), în scopul de a dovedi incapacitatea de a identifica persoanele respective;

(b)  în cazul persoanelor juridice, cum ar fi fundațiile, și al construcțiilor juridice, cum ar fi fiduciile sau casele de ajutor reciproc, care administrează și distribuie fonduri:

(i)  persoana fizică care exercită controlul asupra a cel puțin 25 % din proprietatea unei construcții juridice sau entități juridice; precum și

(ii)  în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificați, persoana fizică care este beneficiarul a cel puțin 25 % din proprietatea unei construcții juridice sau entități juridice; sau

(iii)  în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de construcția juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate, grupul de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcționează construcția juridică sau entitatea juridică. În cazul beneficiarilor de fiducii desemnați în funcție de caracteristici sau în funcție de categorie, entitățile obligate trebuie să obțină informații suficiente privind beneficiarul, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plății sau atunci când beneficiarul intenționează să își exercite drepturile dobândite;

(iiia)  în cazul fiduciilor, identitatea constituitorului, a fiduciarului ), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei (inclusiv printr-un lanț de control sau drept de proprietate); [AM 54]

6.  „furnizori de servicii pentru fiducii sau societăți” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terți:

(a)  constituirea de societăți sau alte persoane juridice;

(b)  exercitarea funcției de director sau secretar al unei societăți, a funcției de asociat al unei societăți în comandită sau a unei funcții similare legate de alte persoane juridice sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita astfel de funcții;

(c)  furnizarea unui sediu social, a unei adrese comerciale, poștale sau administrative și a oricăror altor servicii conexe pentru o societate, societate în comandită sau orice altă persoană juridică sau construcție juridică;

(d)  exercitarea funcției de fiduciar în cadrul unei fiducii exprese sau al unei alte construcții juridice similare sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcție;

(e)  exercitarea funcției de acționar pe seama unei persoane alta decât o societate cotată pe o piață reglementată care se supune cerințelor de declarare conforme cu dreptul Uniunii sau unor standarde internaționale echivalente, sau asistența acordată unei alte persoane pentru a exercita această funcție;

7.  (a) „persoane străine expuse politic” înseamnă persoane fizice cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante de către o țară terță;

(b)  „persoane interne expuse politic” înseamnă persoane fizice cărora li se încredințează, sau li s-au încredințat, funcții publice importante de către un stat statul membru respectiv; [AM 55]

(c)  „persoane cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante de către o organizație internațională” înseamnă directori, directori adjuncți și membri ai consiliului de administrație în cadrul unei organizații internaționale sau persoane care ocupă o funcție echivalentă în cadrul unei organizații internaționale;

(d)  „persoane fizice cărora li se încredințează sau li s-au încredințat funcții publice importante” după cum urmează:

(i)  șefi de stat, șefi de guvern, miniștri, miniștri delegați și secretari de stat;

(ii)  membri ai parlamentului sau ai unor organisme legislative similare; [AM 56]

(iii)  membri ai curților supreme, ai curților constituționale sau ai altor înalte instanțe judecătorești împotriva ale căror hotărâri nu se poate introduce o cale de atac decât în circumstanțe excepționale;

(iv)  membri ai curților de conturi sau ai consiliilor băncilor centrale;

(v)  ambasadori, însărcinați cu afaceri și ofițeri superiori în forțele armate;

(vi)  membri cu funcții superioare ai organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor publice. [AM 57]

Niciuna dintre categoriile menționate la punctele (i)-(vi) nu include persoane care ocupă funcții intermediare sau inferioare;

(e)  „membri ai familiei” înseamnă:

(i)  soțul/soția;

(ii)  orice partener considerat ca fiind echivalent al soțului/soției;

(iii)  copiii și soții/soțiile sau partenerii acestora; [AM 58]

(iv)  părinții; [AM 59]

(f)  „asociați apropiați” înseamnă: [AM 87]

(i)  orice persoană fizică cunoscută ca fiind beneficiarul real al unei entități juridice sau al unei construcții juridice împreună cu o persoană menționată la alineatul (7) literele (a)-(d) sau având orice altă relație de afaceri strânsă cu o astfel de persoană;

(ii)  orice persoană fizică care este singurul beneficiar beneficiarul real al unei entități juridice sau al unei construcții juridice cunoscute ca fiind înființate în beneficiul de facto al persoanei menționate la alineatul (7) literele (a)-(d) ; [AM 60]

8.  „personal de conducere” înseamnă un responsabil sau un angajat care deține cunoștințe suficiente privind riscul expunerii instituției la spălarea de bani și finanțarea terorismului și care ocupă o funcție suficient de înaltă pentru a putea lua decizii cu efect asupra unei astfel de expuneri. Nu este nevoie de implicarea unui membru al consiliului de administrație în toate cazurile;

9.  „relație de afaceri” înseamnă o relație de afaceri, profesională sau comercială legată de activitățile profesionale ale entităților obligate și despre care, la momentul stabilirii contactului, se consideră că va fi de durată;

10.  „servicii de jocuri de noroc” înseamnă orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker și pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanță, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea, și la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor;

10a.  „operațiune de pariuri”: înseamnă orice etapă a relației comerciale dintre, pe de o parte, furnizorii de servicii de jocuri de noroc și, pe de altă parte, clientul și beneficiarul înregistrării pariului și al mizei până la plata eventualului câștig; [AM 61]

11.  „grup” înseamnă grup în sensul prevăzut la articolul 2 alineatul (12) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32).

11a.  „la distanță”, înseamnă încheierea unui contract sau a unei tranzacții, unde contractantul sau intermediarul şi consumatorul nu sunt fizic prezenţi simultan, prin mijloace exclusive precum internetul, telemarketingul sau alte mijloace electronice de comunicare până la și incluzând momentul încheierii contractului sau tranzacţia este realizată; [AM 62]

Articolul 4

(1)  Statele membre se asigură, ținând seama de riscuri, că dispozițiile prezentei directive sunt extinse în întregime sau parțial la profesii și categorii de întreprinderi care, deși nu sunt entități obligate în sensul articolului 2 alineatul (1), desfășoară activități care sunt în mod deosebit susceptibile a fi folosite în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. [AM 63]

(2)  Atunci când un stat membru decide să extindă dispozițiile prezentei directive la profesii și categorii de întreprinderi altele decât cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), acesta informează Comisia în această privință.

Articolul 5

Statele membre pot adopta sau menține în vigoare dispoziții mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru a preveni fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului, cu condiția ca aceste dispoziții să respecte pe deplin dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește normele Uniunii de protecție a datelor și protecția drepturilor fundamentale consacrată în Cartă . Aceste dispoziții nu împiedică în mod nejustificat accesul consumatorilor la serviciile financiare și nu constituie un obstacol pentru funcționarea pieței interne. [AM 64]

Secțiunea 2

Evaluarea riscurilor

Articolul 6

(1)  Comisia Europeană conduce o evaluare privind riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă, acordând o atenție specială activităților transfrontaliere. În acest scop, Comisia Europeană consultă statele membre, Autorităţileemit un aviz comun privind riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, Grupul de lucru „articolul 29”, Europol și alte autorități competente.

Evaluarea riscurilor menționată la primul paragraf ia în calcul cel puțin următoarele:

(a)  amploarea globală a spălării de bani și sectoarele pieței interne cele mai expuse riscului;

(b)  riscurile legate de fiecare sector expus, în special sectoarele nefinanciare și sectorul jocurilor de noroc;

(c)  cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla profituri ilicite;

(d)  recomandări pentru autoritățile competente privind utilizarea eficace a resurselor;

(e)  rolul bancnotelor EUR în activitățile infracționale și în spălarea banilor.

Evaluarea riscurilor include și propuneri pentru standardele minime pentru evaluările riscurilor care urmează să fie realizate de către autoritățile naționale competente. Aceste standarde minime sunt elaborate în cooperare cu statele membre și implică industria și alte părți interesate relevante prin consultări publice și reuniuni private ale părților interesate, după caz.

Avizul comun este emis Evaluarea riscurilor se realizează de Comisie până la ...(33) și se actualizează bianual sau mai frecvent, dacă circumstanțele o impun.

(2)  Comisia pune avizul evaluarea riscurilor la dispoziția statelor membre și a entităților obligate pentru a le ajuta să identifice, să gestioneze și să atenueze riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și pentru a permite altor părți interesate, inclusiv legislatorilor naționali, Parlamentului European, Autorităţilor, Europol şi Comitetului Unităților FIU, să înțeleagă mai bine riscurile financiare. Rezumatul evaluării se pune la dispoziția publicului. Rezumatul nu cuprinde informații clasificate.

(2a)   Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la constatările rezultate în urma evaluărilor periodice ale riscurilor și la măsurile luate pe baza acestor constatări. [AM 65]

Articolul 6a

(1)  Fără a aduce atingere procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de TFUE, Comisia se asigură că dreptul național privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, adoptat de statele membre în conformitate cu prezenta directivă, este transpus în mod eficace și în conformitate cu cadrul european.

(2)  Pentru aplicarea alineatului (1), Comisia este asistată, dacă este cazul, de Autorităţi, de Europol, de Comitetul Unităților și de oricare alte autorități europene competente.

(3)  Evaluările dreptului național privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzute la alineatul (1) nu aduc atingere evaluărilor efectuate de Grupul de Acțiune Financiară sau de MONEYVAL. [AM 66]

Articolul 7

(1)  Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru identificarea, evaluarea, înțelegerea și atenuarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care se expune, precum și referitor la orice problemă legată de protecția datelor în acest context, și ține evaluarea la zi.

(2)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate pentru a coordona răspunsul național la riscurile menționate la alineatul (1). Identitatea autorității respective este comunicată Comisiei, Autorităţilor, Europol și celorlalte state membre.

(3)  Statele membre pot utiliza utilizează avizul menționat la articolul 6 alineatul (1) atunci când efectuează evaluările de risc menționate la alineatul (1).

(4)  Fiecare stat membru efectuează evaluarea menționată la alineatul (1) și:

(a)  utilizează evaluarea (evaluările) în scopul îmbunătățirii regimului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în special prin identificarea domeniilor în care entitățile obligate trebuie să aplice măsuri sporite și, după caz, prin specificarea măsurilor care trebuie luate;

(aa)  identifică eventualele sectoare sau domenii cu risc neglijabil, scăzut sau ridicat de spălare a banilor și finanțare a terorismului;

(b)  utilizează evaluarea (evaluările) pentru alocarea și ierarhizarea resurselor necesare pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(ba)  utilizează evaluarea (evaluările) pentru a asigura reglementări corespunzătoare pentru fiecare sector sau domeniu, în funcție de riscul de spălare a banilor;

(c)  pune în timp util informații corespunzătoare la dispoziția entităților obligate, astfel încât acestea să efectueze poată efectua propriile evaluări ale riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

(5)  Statele membre pun la dispoziția celorlalte state membre, Comisiei şi Autorităţilor, la cererea acestora, rezultatele propriilor evaluări de risc. Rezumatul evaluării se pune la dispoziția publicului. Rezumatul nu cuprinde informații clasificate. [AM 67]

Articolul 8

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate iau măsurile corespunzătoare pentru identificarea și evaluarea riscurilor referitoare la spălarea banilor și finanțarea terorismului, luând în considerare factorii de risc precum clienți, țări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție. Măsurile respective sunt proporționale cu natura și dimensiunea entităților obligate.

(2)  Evaluările menționate la alineatul (1) trebuie consemnate, ținute la zi și puse la dispoziția autorităților competente și a organismelor de autoreglementare, la cerere. [AM 68]

(3)  Statele membre se asigură că entitățile obligate dispun de politici, controale și proceduri pentru a atenua și a gestiona cu eficacitate riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului identificate la nivelul Uniunii, al statelor membre, dar și al entităților obligate. Politicile, controalele și procedurile trebuie să fie proporționale cu natura și dimensiunea entităților obligate respective și cu riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și ar trebui să respecte normele în materie de protecție a datelor. [AM 69]

(4)  Politicile și procedurile menționate la alineatul (3) cuprind cel puțin:

(a)  elaborarea de politici, proceduri și controale interne, printre altele practicile model de gestionare a riscului, în legătură cu precauția privind clientela, raportarea, păstrarea evidențelor, controlul intern, managementul conformității (inclusiv, atunci când dimensiunea și natura activității o permit, numirea în funcție a unui responsabil de conformitate la nivelul conducerii) și procesul de verificare a angajaților; Aceste măsuri nu permit entităților obligate să ceară consumatorilor să furnizeze mai multe date cu caracter personal decât este nevoie; [AM 70]

(b)  atunci când este cazul, având în vedere dimensiunea și natura activității, o funcție de audit independent în scopul testării politicilor, procedurilor și controalelor interne menționate la litera (a).

(5)  Statele membre impun entităților obligate să obțină aprobarea conducerii superioare pentru politicile și procedurile instituite, monitorizează și, după caz, sporesc măsurile adoptate.

Articolul 8a

(1)  Pentru a dezvolta o abordare comună și politici comune împotriva jurisdicțiilor necooperante cu deficiențe în domeniul combaterii spălării banilor, statele membre aprobă periodic și adoptă listele țărilor publicate de GAFI.

(2)  Comisia coordonează activitățile de pregătire la nivelul Uniunii cu privire la identificarea țărilor terțe cu deficiențe strategice grave în regimurile lor de spălare a banilor, care prezintă riscuri semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, ținând seama de criteriile prevăzute la punctul 3 din anexa III.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili o listă de țări, astfel cum se definește la alineatul (2).

(4)  Comisia monitorizează periodic evoluția situației în țările definite la alineatul (2) din prezentul articol pe baza criteriilor stabilite la punctul 3 din anexa III și, după caz, revizuiește lista menționată la alineatul (3) din prezentul articol. [AM 71]

CAPITOLUL II

PRECAUȚIA PRIVIND CLIENTELA

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 9

Statele membre interzic instituțiilor lor de credit și financiare deținerea de conturi anonime, sau de carnete de economii anonime, sau eliberarea de cartele de plăți electronice care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 10a. Statele membre solicită în toate cazurile ca titularii și beneficiarii conturilor anonime, sau ai carnetelor de economii anonime sau ai cartelelor de plăți anonime existente să fie supuși măsurilor de precauție privind clientela cât mai curând posibil și în orice caz înainte ca respectivele conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel. [AM 72]

Articolul 10

Statele membre se asigură că entitățile obligate aplică măsuri de precauție privind clientela în următoarele cazuri:

(a)  la stabilirea unei relații de afaceri;

(b)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în valoare de cel puțin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(c)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 7 500 EUR de către persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(d)  la efectuarea unor tranzacții ocazionale în valoare de cel puțin 2 000 EUR de către furnizorii de servicii de jocuri de noroc cazinouri, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

(da)  la stabilirea relației de afaceri de către furnizorii de servicii de jocuri de noroc online;

(db)  la efectuarea plății câștigurilor în valoare de 2 000 de EUR sau mai mult de către furnizorii de alte servicii de jocuri de noroc; [AM 73]

(e)  atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, independent de orice derogare, scutire sau prag;

(f)  atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau relevanța datelor de identificare a clientului obținute anterior.

(fa)  la înființarea unei societăți. [AM 74]

Articolul 10a

(1)  Statele membre pot, pe baza unui risc scăzut dovedit, să aplice scutiri entităților obligate de la măsurile de precauție privind clientela cu privire la moneda electronică, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului(34), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  instrumentul de plată nu este reîncărcabil;

(b)  suma maximă depozitată electronic nu depășește 250 de euro; Statele membre pot mări această limită până la 500 de euro pentru instrumentele de plată care pot fi utilizate numai în statul membru respectiv;

(c)  instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;

(d)  instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică;

(e)  răscumpărarea în numerar și retragerea de numerar sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt realizate identificarea și verificarea identității deținătorului, politici și proceduri adecvate și corespunzătoare cu privire la răscumpărarea în numerar și retragerea de numerar, precum și obligațiile de păstrare a istoricului.

(2)  Statele membre se asigură că măsurile de precauție privind clientela se aplică întotdeauna înainte de răscumpărarea valorii monetare a monedei electronice care depășește 250 de euro.

(3)  Prezentul articol nu împiedică statele membre de a permite entităților obligate să aplice măsuri simplificate de precauție privind clientela în ce privește moneda electronică în conformitate cu articolul 13 din prezenta directivă, în cazul în care condițiile stabilite la prezentul articol nu sunt îndeplinite. [AM 75]

Articolul 11

(1)  Măsurile de precauție privind clientela cuprind:

(a)  identificarea clientului și verificarea identității clientului pe baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute dintr-o sursă fiabilă și independentă;

(b)  pe lângă identificarea beneficiarului real și , astfel cum este enumerat în registru în temeiul articolului 29, adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului real pentru certitudinea instituției sau persoanei reglementate de prezenta directivă , inclusiv, în ceea ce privește persoanele juridice, fiduciile , fundațiile, casele de ajutor reciproc, holdingurile și toate celelalte construcțiile construcții juridice similare existente sau viitoare, adoptarea unor măsuri rezonabile tuturor măsurilor necesare pentru a înțelege structura de proprietate și de control a clientului;

(c)  evaluarea și, după caz, obținerea de informații privind scopul și natura dorită relației de afaceri;

(d)  realizarea unei monitorizări continue a relației de afaceri, inclusiv examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru a asigura că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile instituției sau ale persoanei referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt ținute la zi. [AM 76]

(1a)  La adoptarea măsurilor menționate la literele (a) și (b) de la alineatul (1), entitățile obligate trebuie, de asemenea, să verifice dacă orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului este autorizată în acest sens și sunt obligate să identifice și să verifice identitatea persoanei respective. [AM 77]

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate aplică fiecare dintre cerințele de precauție privind clientela prevăzute la alineatul (1), acestea putând stabili însă amploarea măsurilor în funcție de risc.

(3)  Statele membre solicită entităților obligate să ia în considerare, atunci când evaluează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, cel puțin variabilele prevăzute în anexa I.

(4)  Statele membre se asigură că entitățile obligate pot demonstra autorităților competente sau organismelor de autoreglementare că măsurile sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate.

(5)  În cazul asigurărilor de viață sau al altor tipuri de asigurări legate de investiții, statele membre se asigură că, în plus față de măsurile de precauție privind clientela impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, instituțiile financiare aplică următoarele măsuri de precauție privind clientela în cazul beneficiarilor asigurărilor de viață și ai altor polițe de asigurare legate de investiții, de îndată ce beneficiarii sunt identificați sau determinați:

(a)  în cazul beneficiarilor care sunt persoane fizice sau juridice sau construcții juridice identificate după nume, consemnarea numelui persoanei;

(b)  în cazul beneficiarilor determinați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obținerea unor informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât instituția financiară să fie sigură că, la momentul plății, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului.

În ambele cazuri menționate la primul paragraf literele (a) și (b), verificarea identității beneficiarilor are loc la momentul plății. În cazul cesiunii, totale sau parțiale, a unei asigurări de viață sau a unui alt tip de asigurare legată de investiții către un terț, instituțiile financiare care au cunoștință de cesiunea respectivă identifică beneficiarul real, la momentul cesiunii către persoana fizică sau juridică sau către construcția juridică care primește, pentru beneficiul propriu, valoarea poliței cedate.

Articolul 12

(1)  Statele membre solicită ca verificarea identității clientului și a beneficiarului real să aibă loc înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea tranzacției.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identității clientului și a beneficiarului real să se realizeze în timpul constituirii unei relații de afaceri sau pe durata desfășurării tranzacției pentru entitățile supuse obligațiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și, în orice caz, la plata unui eventual câștig, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfășurarea normală a activității și în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este redus. În astfel de situații, aceste proceduri trebuie realizate cât mai curând posibil după contactul inițial. [AM 78]

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot permite deschiderea unui cont bancar, cu condiția să fie aplicate garanții corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacțiilor de către client sau în numele clientului, numai după respectarea în totalitate a dispozițiilor alineatelor (1) și (2).

(4)  Statele membre prevăd ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte dispozițiile articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), instituția sau persoana în cauză să nu realizeze nicio tranzacție prin cont bancar, să nu stabilească nicio relație de afaceri și să nu realizeze nicio tranzacție și să aibă în vedere terminarea relației de afaceri și transmiterea unui raport de tranzacții suspecte privind clientul către FIU, în conformitate cu articolul 32.

Statele membre nu aplică paragraful precedent notarilor, persoanelor care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experților contabili externi și consilierilor fiscali, această derogare fiind strict valabilă pentru situația în care aceste persoane sunt în curs de evaluare a situației juridice a clientului lor sau în curs de îndeplinire a sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv consilierea privind inițierea sau evitarea procedurii.

(5)  Statele membre solicită ca entitățile obligate să aplice procedurile de precauție privind clientela nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, la momentele oportune, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă.

Secțiunea 2

PRECAUȚIA SIMPLIFICATĂ PRIVIND CLIENTELA

Articolul 13

(1)  În cazul în care un stat membru sau o entitate obligată identifică domenii cu risc redus, statul membru respectiv poate permite entităților obligate să aplice măsuri simplificate de precauție privind clientela.

(2)  Înainte de a aplica măsuri simplificate de precauție privind clientela, entitățile obligate se asigură că relația cu clientul sau tranzacția prezintă un grad de risc mai redus.

(3)  Statele membre se asigură că entitățile obligate efectuează o monitorizare suficientă a tranzacției tranzacțiilor sau a relației relațiilor de afaceri, pentru a permite detectarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte. [AM 79]

Articolul 14

La evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului legate de tipuri de clienți, țări sau zone geografice, precum și de anumite produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție, statele membre și entitățile obligate iau în considerare cel puțin factorii legați de client și produs, serviciu, tranzacție sau canal de distribuție, caracteristici eventualelor situații cu risc redus, prevăzuți în anexa II. [AM 80]

Articolul 15

Până la ...(35) autoritățile publică orientări adresate autorităților competente și entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luați în considerare și/sau măsurile care trebuie adoptate în situațiile în care sunt adecvate măsuri simplificate de precauție privind clientela. Trebuie să se țină cont, în special, de natura și dimensiunea activității și, dacă este necesar și proporțional, să se stabilească măsuri specifice.[AM 81]

Secțiunea 3

PRECAUȚIA SPORITĂ PRIVIND CLIENTELA

Articolul 16

(1)  În cazurile identificate în articolele 17-23 din prezenta directivă și în alte cazuri de riscuri mai mari, identificate de către statele membre sau entitățile obligate, statele membre solicită entităților obligate să aplice măsuri sporite de precauție privind clientela pentru a gestiona și a atenua riscurile în mod corespunzător.

(2)  Statele membre solicită entităților obligate să examineze, în măsura în care este posibil în mod rezonabil, contextul și scopul tuturor tranzacțiilor complexe cu valori neobișnuit de mari și al tuturor tipurilor neobișnuite de tranzacții care nu au un scop economic sau legal evident sau care constituie infracțiuni fiscale în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (f). În special, entitățile trebuie să mărească gradul și natura monitorizării relației de afaceri, în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități par neobișnuite sau suspecte. În cazul în care o entitate obligată identifică o astfel de tranzacție sau activitate neobișnuită sau suspectă, informează fără întârziere FIU ale tuturor statelor membre care ar putea fi implicate. [AM 82]

(3)  La evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, statele membre și entitățile obligate iau în considerare cel puțin factorii legați de client și produs, serviciu, tranzacție sau canal de distribuție, caracteristici eventualelor situații cu risc mărit prevăzuți în anexa III. [AM 83]

(4)  Până la ...(36), autoritățile publică orientări adresate autorităților competente și entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele (1) și (2), în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luați în considerare și/sau măsurile care trebuie adoptate în situațiile în care este necesară aplicarea de măsuri sporite de precauție privind clientela. [AM 84]

Articolul 17

În ceea ce privește relațiile bancare transfrontaliere cu instituții corespondente din țări terțe, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 11:

(a)  să culeagă informații suficiente despre o instituție corespondentă pentru a înțelege pe deplin natura activității instituției corespondente și pentru a stabili, din informațiile disponibile public, reputația instituției și calitatea supravegherii;

(b)  să evalueze controalele împotriva spălării banilor și finanțării terorismului aplicate de instituția corespondentă;

(c)  să obțină aprobarea conducerii superioare înainte de stabilirea unor noi relații cu bănci corespondente;

(d)  să stabilească în scris responsabilitățile fiecărei instituții;

(e)  în ceea ce privește conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituția de credit corespondentă a verificat identitatea clienților care au acces direct la conturile instituției corespondente, a aplicat precauția permanentă și este în măsură să furnizeze instituției corespondente, la cerere, date relevante privind precauția.

Articolul 18

În ceea ce privește tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoanele străine expuse politic, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 12:

(a)  să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcție de risc, pentru a stabili dacă un client sau un beneficiar real al unui client este o persoană străină expusă politic;

(b)  să obțină aprobarea conducerii superioare pentru stabilirea sau continuarea unor relații de afaceri cu astfel de clienți;

(c)  să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului și sursa fondurilor implicate în relația de afaceri sau în tranzacție;

(d)  să efectueze o monitorizare sporită permanentă a relației de afaceri.

Articolul 19

În ceea ce privește tranzacțiile sau relațiile de afaceri cu persoanele interne expuse politic sau cu persoane cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție publică importantă de către o organizație internațională, statele membre solicită instituțiilor lor de credit, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 11:

(a)  să dispună de proceduri corespunzătoare, în funcție de risc, pentru a stabili dacă clientul sau beneficiarul real al unui client este o persoană internă expusă politic;

(b)  să aplice măsurile prevăzute la articolul 18 literele (b), (c) și (d) în cazul în care relațiile de afaceri cu astfel de persoane prezintă un risc mărit.

Articolul 19a

Comisia, în colaborare cu statele membre și organizațiile internaționale, întocmește o listă a persoanelor interne expuse politic și a persoanelor care au reședința într-un stat membru și cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție de mare răspundere de către o organizație internațională. Lista este accesibilă autorităților competente și entităților obligate.

Comisia notifică persoanelor în cauză faptul că au fost incluse pe listă sau șterse din aceasta.

Cerințele de la prezentul articol nu scutesc entitățile obligate de la obligațiile acestora referitoare la măsurile de precauție privind clientela, iar entitățile obligate nu se bazează exclusiv pe acele informații ca fiind suficiente pentru îndeplinirea acestor obligații.

Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a preveni tranzacționarea informațiilor în scopuri comerciale cu privire la persoanele străine expuse politic, la persoanele interne expuse politic sau la persoane cărora li se încredințează sau li s-a încredințat o funcție importantă de către o organizație internațională. [AM 85]

Articolul 20

Entitățile obligate adoptă măsuri rezonabile, în conformitate cu abordarea bazată pe risc, pentru a stabili dacă beneficiarii unei polițe de asigurare de viață sau ai unei polițe de alt tip de asigurare legată de investiții și/sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile se adoptă cel mai târziu la momentul plății sau la momentul cesiunii, totale sau parțiale, a poliței. În cazul în care s-au identificat riscuri mărite, statele membre solicită entităților obligate, în plus față de adoptarea măsurilor normale de precauție privind clientela: [AM 86]

(a)  să informeze conducerea superioară înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliței de asigurare;

(b)  să efectueze o examinare sporită a întregii relații de afaceri cu asiguratul.

Articolul 21

Măsurile prevăzute la articolele 18, 19 și 20, dar nu cele menționate la articolul 19a, se aplică, de asemenea, membrilor familiei sau persoanelor cunoscute ca fiind în cazul cărora dovezile indică faptul că sunt asociați apropiați ai unor astfel de persoane străine sau interne expuse politic. [AM 87]

Articolul 22

În cazul în care o persoană prevăzută la articolele 18, 19 și 20 a încetat să fie o persoană străină expusă politic, o persoană internă expusă politic sau o persoană căreia i se încredințează sau i s-a încredințat o funcție importantă de către o organizație internațională, entitățile obligate trebuie să ia în considerare riscul pe care persoana respectivă continuă să îl prezinte și să aplice măsuri corespunzătoare, în funcție de risc, până în momentul în care se consideră că persoana nu mai prezintă niciun risc. Respectiva perioadă de timp nu trebuie să fie mai mică de 18 12 luni. [AM 88]

Articolul 23

(1)  Statele membre interzic instituțiilor de credit să stabilească sau să continue o relație de afaceri cu o bancă corespondentă fictivă și solicită instituțiilor de credit să adopte măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu se angajează sau nu continuă relațiile bancare corespondente cu o bancă despre care se știe că permite unei bănci fictive să utilizeze conturile sale.

(2)  În sensul alineatului (1), „bancă fictivă” înseamnă o instituție de credit sau o instituție implicată în activități echivalente constituită într-o țară în care nu are prezență fizică prin care să se exercite o conducere și o gestiune veritabilă și care nu este afiliată unui grup financiar reglementat.

Secțiunea 4

EXECUȚIA DE CĂTRE TERȚI

Articolul 24

Statele membre pot permite entităților obligate să recurgă la terți pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c). Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerințelor respective revine entității obligate care apelează la terț. În plus, statele membre se asigură că toate părțile terțe pot fi, de asemenea, trase la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. [AM 89]

Articolul 25

(1)  În sensul prezentei secțiuni, „terți” înseamnă:

(a)   entitățile obligate enumerate la articolul 2 sau sau

(b)   alte instituții și persoane situate într-un stat membru sau într-o țară terță care aplică cerințele de precauție privind clientela și cerințele de păstrare a evidențelor prevăzute sau echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă și a căror conformitate cu cerințele prezentei directive este supravegheată în conformitate cu secțiunea 2 din capitolul VI.

(2)  Statele membre iau Comisia ia în considerare informațiile disponibile privind nivelul de risc geografic atunci când decid dacă o țară terță îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) și se informează reciproc, informând, de asemenea, Comisia statele membre, entitățile obligate și Autoritățile, în măsura în care acest lucru este relevant în scopul prezentei directive și în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la cazurile în care consideră că o țară terță îndeplinește astfel de condiții.

(2a)  Comisia furnizează o listă de jurisdicții care aplică măsuri de combatere a spălării banilor echivalente cu dispozițiile prezentei directive și alte norme și reglementări conexe ale Uniunii.

(2b)  Lista menționată la alineatul (2a) se revizuiește și se actualizează în mod regulat în conformitate cu informațiile primite de la statele membre în temeiul alineatului (2). [AM 90]

Articolul 26

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate obțin de la terțul la care au recurs informațiile necesare privind cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate cărora li se adresează clientul adoptă măsurile adecvate pentru a garanta că toate copiile relevante ale datelor de identificare și verificare și orice alt document relevant privind identitatea clientului sau a beneficiarului real le sunt transmise de îndată, la cerere, de către terț.

Articolul 27

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea competentă din țara de origine (în cazul politicilor și controalelor la nivel de grup) și autoritatea competentă din țara gazdă (în cazul sucursalelor și filialelor) pot considera că o entitate obligată aplică măsurile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) și articolul 26 prin programul său de grup, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  o entitate obligată se bazează pe informațiile furnizate de către un terț care face parte din același grup;

(b)  grupul aplică măsurile de precauție privind clientela, normele privind păstrarea evidențelor și programele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în conformitate cu prezenta directivă sau cu norme echivalente;

(c)  punerea în aplicare efectivă a cerințelor menționate la litera (b) este supravegheată la nivel de grup de către o autoritate națională competentă în cooperare cu autoritățile competente din țara gazdă. [AM 91]

(1a)  Până la ...(37), autoritățile publică orientări referitoare la punerea în aplicare a regimului de supraveghere de către autoritățile competente din statele membre relevante, pentru entitățile care fac parte din grupuri, pentru a asigura supravegherea coerentă și eficientă la nivelul grupului. [AM 92]

Articolul 28

Prezenta secțiune nu se aplică în relațiile de externalizare sau de reprezentare în care, pe baza unei dispoziții contractuale, furnizorul serviciilor de externalizare sau agentul trebuie considerat parte a entității obligate.

CAPITOLUL III

INFORMAȚII PRIVIND BENEFICIARUL REAL

Articolul 29

(1)  Statele membre se asigură că societățile sau entitățile juridice întreprinderile și alte entități cu personalitate juridică, inclusiv fiduciile sau entitățile cu o structură sau funcție similară fiduciilor, fundațiilor, holdingurilor și tuturor celorlalte construcții juridice similare în ceea ce privește structura sau funcția, existente sau viitoare înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau reglementate de legislația lor, obțin, și dețin și transmit unui registru public central, unui registru comercial sau unui registru al societăților de pe teritoriul lor, informații adecvate, corecte, și actuale și actualizate cu privire la ele și la beneficiarul lor real la momentul înființării sau al oricărei modificări a acesteia.

(1a)  Registrul cuprinde informațiile minime necesare pentru identificarea clară a întreprinderii și a beneficiarului real și anume denumirea acesteia, numărul său, statutul și forma sa juridică, dovada înregistrării, adresa sediului social (și a sediului procesual principal, dacă este diferit de sediul social), competențele de reglementare fundamentale (cum ar fi cele cuprinse în memorandum și în actul constitutiv), o listă a administratorilor (inclusiv naționalitatea și data nașterii acestora), precum și informații privind acționarii/beneficiarii reali ai societății, cum ar fi numele, data nașterii, naționalitatea sau jurisdicția de înregistrare, datele de contact, numărul de acțiuni, categoriile de acțiuni (inclusiv natura drepturilor de vot asociate) și, dacă este cazul, proporția participației sau a controlului.

Cerințele stipulate la prezentul articol nu scutesc entitățile obligate de la obligațiile acestora referitoare la măsurile de precauție privind clientela, iar entitățile obligate nu se vor baza exclusiv pe acele informații ca fiind suficiente pentru îndeplinirea acestor obligații.

(1b)  În ceea ce privește fiduciile sau alte tipuri de entități juridice și construcțiile, existente sau viitoare, cu o structură și funcție similare, informațiile includ identitatea constituitorului, a fiduciarului (fiduciarilor), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei. Statele membre se asigură că fiduciarii dezvăluie statutul pe care îl au entităților obligate atunci când, în calitate de fiduciari, formează o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragul prevăzut la articolul 10 literele (b), (c) și (d). Informațiile deținute ar trebui să includă data nașterii și naționalitatea tuturor persoanelor. Statele membre urmează abordarea bazată pe riscuri atunci când publică contractul de fiducie și scrisoarea de intenții („letter of wishesˮ) și asigură, după caz și cu respectarea protecției informațiilor cu caracter personal, că informațiile sunt divulgate autorităților competente, în special FIU-urilor și entităților obligate.

(2)  Statele membre se asigură că Informațiile menționate la alineatul alineatele (1), (1a) și (1b) pot fi accesate sunt accesibile în timp util de către autoritățile competente și de către entitățile obligate autorităților competente, în special FIU-urilor și entităților obligate din toate statele membre. Statele membre pun la dispoziție registrele menționate la alineatul (1) după identificarea persoanei ce dorește să acceseze informațiile printr-o înregistrare de bază online. Informațiile sunt puse la dispoziție online tuturor persoanelor într-un format de date deschis și sigur, în conformitate cu normele de protecție a datelor, în special în ce privește protecția efectivă a drepturilor persoanei vizate de a accesa date cu caracter personal și de a corecta sau șterge datele incorecte. Taxele percepute pentru obținerea informațiilor nu depășesc costurile administrative ale acestora. Orice modificare a informațiilor afișate este indicată clar în registru, fără întârziere și în orice caz, în termen de 30 de zile.

Registrele societății menționate la alineatul (1) din prezentul articol este interconectat prin intermediul platformei europene, al portalului precum și al punctelor de acces opționale create de statele membre în conformitate cu Directiva 2012/17/UE. Statele membre, cu sprijin din partea Comisiei, asigură interoperabilitatea registrelor lor în cadrul sistemului de rețele de registre prin intermediul platformei europene.

(2a)  Comisia, în cooperare cu statele membre, caută în mod rapid, constructiv și efectiv o cooperare cu țări terțe pentru a încuraja înființarea de registre centrale echivalente care cuprind informații cu privire la beneficiarii reali și a asigura că informațiile menționate la alineatele (1) și (1a) din prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului din țările lor.

Se acordă prioritate țărilor terțe care găzduiesc un număr semnificativ de societăți sau entități juridice, inclusiv fiduciile, fundațiile, holdingurile și toate celelalte organisme similare în ceea ce privește structura sau funcția și care dețin acțiuni care indică proprietatea directă în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) în societăți sau entități juridice înființate în Uniune.

(2b)  Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor fizice sau juridice în cazul încălcării legislației naționale adoptate în conformitate cu prezentul articol și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sancțiuni. În sensul prezentului articol, statele membre stabilesc măsuri eficace de combatere a abuzurilor în vederea prevenirii utilizării necorespunzătoare în baza acțiunilor la purtător și a garanțiilor pentru acțiunile la purtător.

(2c)  Până la ...(38), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, un raport cu privire la aplicarea și modul de funcționare a cerințelor în conformitate cu prezentul articol, însoțit, după caz, de o propunere legislativă. [AM 93]

Articolul 30

(1)  Statele membre se asigură că fiduciarii oricărei fiducii exprese reglementate de legislația lor obțin și dețin informații adecvate, corecte și actuale privind beneficiarul real al fiduciei. Astfel de informații includ identitatea constituitorului, a fiduciarului (fiduciarilor), a protectorului (dacă este cazul), a beneficiarilor sau a categoriei de beneficiari, precum și a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei.

(2)  Statele membre se asigură că fiduciarii dezvăluie statutul pe care îl au entităților obligate atunci când, în calitate de fiduciari, formează o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragul prevăzut la articolul 10 literele (b), (c) și (d).

(3)  Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pot fi accesate în timp util de către autoritățile competente și de către entitățile obligate.

(4)  Statele membre se asigură că măsurile corespunzătoare celor de la alineatele (1), (2) și (3) se aplică altor tipuri de entități și construcții juridice cu o structură și o funcție similare fiduciilor. [AM 94]

CAPITOLUL IV

OBLIGAȚIILE DE RAPORTARE

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 31

(1)  Fiecare stat membru instituie o FIU în scopul de a preveni, de a detecta și de a investiga spălarea banilor și finanțarea terorismului.

(1a)  Persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul (3) literele (a), (b) și (d) informează FIU și/sau a organismul corespunzător de autoreglementare a profesiei în cauză, astfel cum se precizează la articolul 33 alineatul (1), dacă suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că serviciile lor sunt utilizate necorespunzător în sensul unei activități infracționale. [AM 95]

(2)  Statele membre comunică în scris Comisiei denumirea și adresa FIU-urilor respective.

(3)  FIU se constituie ca o unitate centrală națională, independentă și autonomă din punct de vedere operațional. Acesta este responsabilă cu primirea (și, analizarea în măsura posibilului, solicitarea) rapoartelor de tranzacții suspecte și a altor informații relevante pentru posibile spălări de bani, infracțiuni premergătoare conexe sau posibile finanțări ale terorismului. FIU este responsabilă cu comunicarea către toate autoritățile competente a rezultatelor analizei sale, dacă există motive de a suspecta competente a informațiilor divulgate care se referă la posibile spălări de bani, infracțiuni premergătoare conexe sau posibile finanțări ale terorismului sau care sunt solicitate de legislația sau reglementările naționale. Aceasta este în măsură să obțină informații suplimentare pertinente de la entități obligate în scopurile respective. Unitatea dispune de resurse financiare, tehnice și umane adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile. Statele membre asigură că FIU nu fac obiectul unor ingerințe nejustificate. [AM 96]

(4)  Statele membre se asigură că FIU are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informațiile financiare, administrative și de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile în mod corespunzător. În plus, FIU trebuie să dea curs solicitărilor de informații formulate de autoritățile de aplicare a legii din statul membru, cu excepția cazului în care există motive de fapt pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informații ar avea un impact negativ asupra anchetelor sau analizelor în curs de desfășurare, sau, în circumstanțe excepționale, în cazul în care divulgarea informațiilor ar fi în mod clar disproporționată față de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau irelevante în ceea ce privește scopurile pentru care aceasta a fost solicitată. În cazul în care FIU primește o astfel de cerere, decizia de a conduce o analiză sau de a comunica informațiile autorității de aplicare a legii care face cererea îi revine FIU. Statele membre solicită autorităților de aplicare a legii să transmită FIU un feedback privind utilizarea informațiilor furnizate. [AM 97]

(5)  Statele membre se asigură că FIU are competența de a lua măsuri urgente, fie direct, fie indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacție are legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, de a suspenda sau de a refuza derularea tranzacției cu scopul de a analiza tranzacția și de a confirma suspiciunea.

(6)  Funcția de analiză a FIU constă într-o analiză operațională care se axează pe cazuri individuale și obiective specifice și o analiză strategică de abordare a tendințelor și a metodelor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

Articolul 32

(1)  Statele membre solicită entităților obligate și, după caz, directorilor și angajaților acestora să coopereze pe deplin cu promptitudine:

(a)  informând FIU, din proprie inițiativă, în cazul în care instituția sau persoana reglementată de prezenta directivă are cunoștință, suspectează sau are motive serioase să suspecteze că fondurile sunt obținute din activități infracționale sau că au legătură cu finanțarea terorismului, și dând curs cu promptitudine solicitărilor de informații suplimentare formulate de FIU în astfel de cazuri;

(b)  furnizând FIU, la cererea acesteia, toate informațiile necesare, în conformitate cu procedurile stabilite prin legislația aplicabilă.

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) se transmit către FIU a statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția sau persoana care transmite informațiile și către FIU din statul membru unde este înființată entitatea obligată. Informațiile sunt transmise de către persoana sau persoanele desemnate în conformitate cu articolul 8 alineatul (4). [AM 98]

Articolul 33

(1)  Prin derogare de la articolul 32 alineatul (1), statele membre pot desemna, în cazul persoanelor menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) și (d) și (e) și al profesiilor și categoriilor de întreprinderi care sunt menționate la articolul 4, un organism adecvat de autoreglementare al profesiei în cauză ca autoritate care trebuie să primească informațiile menționate la articolul 32 alineatul (1).

În toate cazurile, statele membre furnizează mijloacele și modalitatea de păstrare a secretului profesional și a confidențialității și de respectare a vieții private. [AM 99]

Fără a aduce atingere alineatului (2), organismul de autoreglementare desemnat transmite, în cazurile menționate la primul paragraf, informațiile către FIU cu promptitudine și sub formă nefiltrată.

(2)  Statele membre nu aplică obligațiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) notarilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experților contabili externi și consilierilor fiscali, această derogare fiind strict valabilă în privința informațiilor pe care aceștia le primesc de la unul dintre clienții lor sau le obțin în legătură cu unul dintre clienții lor în cursul evaluării situației juridice a clientului lor sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv într-o procedură judiciară sau în legătură cu o procedură judiciară, inclusiv consultanța privind inițierea sau evitarea unei proceduri, indiferent dacă informațiile sunt primite sau obținute înaintea procedurii, în timpul acesteia sau după aceasta.

Articolul 34

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să se abțină de la efectuarea tranzacțiilor despre care cunosc sau bănuiesc că sunt legate de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului până când îndeplinesc acțiunile necesare în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a).

În conformitate cu dreptul național, se pot da instrucțiuni ca tranzacția să nu fie realizată.

(2)  În cazul în care se suspectează că o tranzacție servește la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului și în cazul în care abținerea de la realizarea sa este imposibilă sau susceptibilă a zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operațiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile obligate în cauză informează FIU imediat după realizarea tranzacției.

Articolul 35

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente prevăzute la articolul 45 informează cu promptitudine FIU în cazul în care, pe parcursul inspecțiilor efectuate de acestea la entitățile obligate sau în oricare alt mod, autoritățile descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

(2)  Statele membre se asigură că organismele de supraveghere autorizate prin acte cu putere de lege să supravegheze piețele bursiere, valutare și de produse financiare derivate informează FIU în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

Articolul 36

Divulgarea de informații cu bună credință, de către o entitate obligată sau de un angajat sau director al unei astfel de entități obligate în conformitate cu articolele 32 și 33 nu constituie încălcare a vreunei restricții privind divulgarea de informații impuse prin contract sau de un act cu putere de lege sau act administrativ și nu atrage niciun fel de răspundere pentru entitatea obligată, directorii sau angajații acesteia.

Articolul 37

Statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a proteja se asigură că persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții față de expunerea la amenințări sau acțiuni ostile angajații entității obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către FIU, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului sunt protejate în mod corespunzător față de expunerea la amenințări sau acțiuni ostile, tratamente și consecințe nefavorabile și în special la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă. Statele membre garantează acordarea de asistență juridică acestor persoane și pun la dispoziția persoanelor canale de comunicații sigure pentru ca acestea să poată raporta suspiciunile lor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Aceste canale asigură cunoașterea identității persoanelor care oferă informații exclusiv de către AES sau de către FIU. Statele membre asigură că există programe adecvate de protecție a martorilor. [AM 100]

Secțiunea 2

INTERZICEREA DIVULGĂRII

Articolul 38

(1)  Entitățile obligate, precum și directorii și angajații acestora nu divulgă clientului vizat și nici altor terți faptul că au fost transmise autorităților informații în conformitate cu articolele 32 și 33 sau că este în curs sau ar putea fi deschisă o anchetă privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

(2)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu include divulgarea către autoritățile competente din statul membru, inclusiv către organismele de autoreglementare, autoritățile de protecție a datelor sau divulgarea în scopul aplicării legii. [AM 101]

(3)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituții din statele membre sau din țări terțe care impun cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, cu condiția ca acestea să aparțină aceluiași grup.

(4)  Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) și (b) din statele membre sau din țări terțe care impun cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, care își desfășoară activitățile profesionale, ca angajați sau nu, în cadrul aceleiași persoane juridice sau al unei rețele.

În sensul primului paragraf, „rețea” înseamnă o structură mai largă căreia îi aparține persoana și care are proprietari, conducere și , standarde, metode sau control de conformitate în comun. [AM 102]

(5)  În ceea ce privește entitățile sau persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 și punctul 3 literele (a) și (b), în cazurile privind același client și aceeași tranzacție care implică două sau mai multe instituții sau persoane, interdicția prevăzută la alineatul (1) nu împiedică divulgarea între instituțiile sau persoanele relevante dacă acestea sunt situate într-un stat membru sau într-o țară terță care impune cerințe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă și dacă aparțin aceleiași categorii profesionale și se supun unor obligații echivalente în ceea ce privește secretul profesional și protecția datelor cu caracter personal.

(5a)  În sensul prezentului articol, cerințele țărilor terțe echivalente celor prevăzute de prezenta directivă, includ norme în materie de protecția datelor. [AM 103]

(6)  În cazul în care persoanele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a) și (b) încearcă să descurajeze un client de la a participa la activități ilegale, aceasta nu reprezintă o divulgare în sensul alineatului (1).

CAPITOLUL V

PROTECȚIA DATELOR, PĂSTRAREA EVIDENȚELOR ȘI DATELE STATISTICE [AM 104]

Articolul 39

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să păstreze următoarele documente și informații, în conformitate cu legislația națională, în scopul prevenirii, depistării și investigării posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului de către FIU sau de către alte autorități competente:

(a)  în cazul precauției privind clientela, o copie sau numerele de înregistrare ale documentelor solicitate, pe o perioadă de cel puțin cinci ani după ce relația de afaceri cu clientul a încetat, sau după data tranzacției ocazionale. La expirarea respectivei perioade de păstrare, datele cu caracter personal vor fi șterse dacă legislația națională nu prevede altceva; împrejurările în care entitățile obligate pot sau trebuie să păstreze în continuare datele sunt stabilite în legislația națională. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea cazurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și dacă . Perioada maximă prelungirea perioadei de păstrare după încetarea relației de afaceri nu trebuie să depășească zece a datelor este justificată de la caz la caz. Perioada de păstrare poate fi prelungită cu maximum cinci ani;

(b)  în cazul relațiilor de afaceri și al tranzacțiilor, documente justificative și evidențe, constând în documente originale sau copii admise în procedurile judiciare, în temeiul dreptului național aplicabil, pe o perioadă de cel puțin cinci ani de la încheierea tranzacțiilor sau de la încetarea relației de afaceri, oricare dintre aceste evenimente are loc primul. La expirarea respectivei perioade de păstrare, datele cu caracter personal vor fi șterse dacă legislația națională nu prevede altceva; împrejurările în care entitățile obligate pot sau trebuie să păstreze în continuare datele sunt stabilite în legislația națională. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea cazurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și dacă prelungirea perioadei de păstrare a datelor este justificată de la caz la caz. Perioada maximă de păstrare de la încheierea tranzacțiilor sau de la încetarea relației de afaceri, oricare dintre aceste evenimente are loc primul, nu trebuie să depășească zece poate fi prelungită cu cinci ani.

(2)   Orice date cu caracter personal nu pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost păstrate, și în nici un caz nu sunt folosite în scopuri comerciale. [AM 105]

Articolul 39a

(1)  Dispozițiile Directivei 95/46/CE se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată de statele membre în temeiul prezentei directive. Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către Autorități. Colectarea, prelucrarea și transferul de informații în scopul combaterii spălării banilor sunt considerate a reprezenta un interes public în conformitate cu aceste acte juridice.

(2)  Datele cu caracter personal sunt prelucrate în temeiul prezentei directive exclusiv în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului. Entitățile obligate informează noii clienți cu privire la posibila utilizare a datelor cu caracter personal în scopuri legate de prevenirea spălării banilor înainte de stabilirea unei relații de afaceri. Categoriile de date sensibile se prelucrează în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(3)  Prelucrarea în scopuri comerciale a datelor colectate în temeiul prezentei directive este interzisă.

(4)  Persoana afectată căreia i se refuză divulgarea de informații cu privire la prelucrarea datelor sale de către o entitate obligată sau de către o autoritate competentă are dreptul de a solicita, prin intermediul autorității competente de protecție a datelor, verificarea, accesarea, corectarea sau ștergerea datelor sale cu caracter personal, precum și dreptul de a iniția o procedură judiciară.

(5)  Accesarea de către persoana vizată a informațiilor conținute într-un raport de tranzacție suspectă este interzisă. Interdicția prevăzută la acest alineat nu include divulgarea către autoritățile de protecție a datelor.

(6)  Statele membre obligă entitățile obligate și autoritățile competente să recunoască și să respecte atribuțiile reale ale autorităților de protecție a datelor, prevăzute în Directiva 95/46/CE, în ce privește siguranța prelucrării și corectitudinea datelor cu caracter personal, din oficiu sau în urma unei reclamații a persoanei în cauză. [AM 106]

Articolul 40

(-1)  Statele membre dispun de mecanisme naționale centralizate, care le permit să identifice în timp util conturile bancare deținute sau controlate de persoane fizice sau juridice care sunt deschise la instituții financiare de pe teritoriul lor.

(-1a)  De asemenea, statele membre dispun de mecanisme care oferă autorităților competente mijloace de a identifica bunurile fără a înștiința proprietarul în prealabil.

(1)  Statele membre solicită ca entitățile lor obligate să dispună de sisteme care să le permită să răspundă în mod complet și rapid la cererile de informații venite din partea FIU-urilor sau a altor autorități, în conformitate cu legislația lor națională, prin care acestea doresc să afle dacă entitățile obligate respective au sau au avut în cursul celor cinci ani precedenți o relație de afaceri cu anumite persoane fizice sau juridice și care este natura relației respective, prin canale sigure și într-un mod care garantează confidențialitatea deplină a cererilor de informații. [AM 107]

Articolul 40a

Colectarea, prelucrarea și transferul de informații în scopul combaterii spălării banilor sunt considerate a constitui o chestiune de interes public în conformitate cu Directiva 95/46/CE. [AM 108]

Articolul 41

(1)  Statele membre se asigură că, în scopul elaborării evaluărilor de risc naționale în conformitate cu articolul 7, sunt în măsură să revizuiască eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin menținerea unor statistici complete în chestiuni relevante pentru eficacitatea sistemelor respective.

(2)  Statisticile menționate la alineatul (1) includ:

(a)  date de măsurare a dimensiunii și a importanței diferitelor sectoare care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, inclusiv numărul de entități și persoane, precum și importanța economică a fiecărui sector;

(b)  date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare și judiciare ale regimului național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte de tranzacții suspecte înaintate FIU, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor și, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și valoarea în euro a bunurilor care au fost înghețate, sechestrate sau confiscate.

(ba)  date care indică numărul și procentajul de rapoarte care au ca urmare o investigație suplimentară, cu un raport anual către instituțiile obligate, în care sunt detaliate utilitatea și urmările rapoartelor de tranzacții suspecte pe care le-au prezentat; [AM 109]

(bb)  date privind numărul de cereri transfrontaliere de informații care au fost adresate, primite, și respinse de FIU și la care FIU a răspuns parțial sau integral. [AM 110]

(3)  Statele membre asigură publicarea unei versiuni consolidate a rapoartelor lor statistice și transmit Comisiei statisticile menționate la alineatul (2).

CAPITOLUL VI

POLITICI, PROCEDURI ȘI SUPRAVEGHERE

Secțiunea 1

Proceduri interne, formare și feedback

Articolul 42

(1)  Statele membre solicită entităților obligate care fac parte dintr-un grup să pună în aplicare politici și proceduri la nivel de grup, inclusiv politici de protecție a datelor și politici și proceduri privind schimbul de informații în cadrul grupului, în scopul combaterii spălării de bani și a finanțării terorismului. Politicile și procedurile respective trebuie puse în aplicare efectiv la nivelul sucursalelor și al filialelor deținute în majoritate din statele membre și din țările terțe.

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când entitățile obligate au sucursale sau filialele deținute în majoritate situate în țări terțe în care cerințele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt mai puțin stricte decât cele ale statului membru, sucursalele și filialele deținute în majoritate situate în țara terță pun în aplicare cerințele statului membru, inclusiv pe cele privind protecția datelor, în măsura în care legile și reglementările țării terțe permit acest lucru.

(3)  Statele membre și Autoritățile se informează reciproc cu privire la cazurile în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor care se impun în temeiul alineatului (1), pentru găsirea unei soluții putându-se întreprinde o acțiune coordonată.

(4)  Statele membre solicită ca, în cazul în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor necesare în temeiul primului paragraf de la alineatul (1), entitățile obligate să adopte măsuri suplimentare pentru a face față în mod eficace riscului de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și să informeze autoritățile de supraveghere din țara de origine. Dacă măsurile suplimentare nu sunt suficiente, autoritățile competente din țara de origine iau în considerare măsuri suplimentare de supraveghere, inclusiv, după caz, posibilitatea de a solicita grupului financiar să își închidă operațiunile în țara gazdă.

(5)  Autoritățile elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se precizează tipul de măsuri suplimentare menționate la alineatul (4) și măsurile minime care trebuie adoptate de către entitățile obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 în cazul în care dreptul țării terțe nu permite aplicarea măsurilor impuse în temeiul alineatelor (1) și (2) din prezentul articol.

Autoritățile înaintează proiectele de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la ...(39). [AM 111]

(6)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (5), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(7)  Statele membre se asigură că schimbul de informații în cadrul grupului este permis, cu condiția ca acest lucru să nu prejudicieze investigarea sau analizarea, de către FIU sau de către alte autorități competente, în conformitate cu legislația națională, a posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

(8)  Statele membre pot solicita emitenților de monedă electronică, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2009/110/CE și furnizorilor de servicii de plată, astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (9) din Directiva 2007/64/CE , care sunt înregistrați pe teritoriul lor și al căror sediu central se află într-un alt stat membru sau în afara Uniunii să numească un punct de contact central pe teritoriul lor pentru a supraveghea respectarea normelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(9)  Autoritățile elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care se specifică criteriile de determinare a circumstanțelor în care este necesară desemnarea unui punct de contact central în conformitate cu alineatul (8) și funcțiile punctelor de contact centrale.

Autoritățile înaintează proiectele de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la ...(40).

(10)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (9), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 43

(1)  Statele membre solicită entităților obligate să adopte măsurile proporționale cu riscurile, natura și dimensiunea lor pentru ca angajații în cauză ai acestora să cunoască dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, inclusiv cerințele relevante privind protecția datelor.

Măsurile respective includ participarea angajaților în cauză la programe speciale de formare permanentă, menite să îi ajute să recunoască operațiunile care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului și să îi învețe cum să procedeze în astfel de cazuri.

În cazul în care o persoană fizică care se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 desfășoară activități profesionale ca angajat al unei persoane juridice, obligațiile prevăzute în prezenta secțiune se aplică persoanei juridice, și nu persoanei fizice.

(2)  Statele membre se asigură că entitățile obligate au acces la informații actualizate privind practicile celor care spală bani și finanțează terorismul și privind indiciile care conduc la recunoașterea tranzacțiilor suspecte.

(3)  Statele membre se asigură că, acolo unde este posibil, este furnizat în timp util un feedback entităților obligate privind eficacitatea și acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor privind suspiciunile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. [AM 112]

(3a)  Statele membre solicită entităților obligate să numească membrul (membrii) consiliului de conducere care este (sunt) responsabil(i) cu punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea prezentei directive. [AM 113]

Secțiunea 2

Supravegherea

Articolul 44

(1)  Statele membre prevăd obligația de autorizare sau înmatriculare a caselor de schimb valutar și a furnizorilor de servicii pentru fiducii și autorizarea furnizorilor de servicii de jocuri de noroc.

(2)  În privința entităților vizate la alineatul (1), statele membre solicită autorităților competente să asigure faptul că persoanele care conduc sau care vor conduce efectiv activitățile entităților respective sau beneficiarii reali ai acestora sunt persoane competente și potrivite.

(3)  În ceea ce privește entitățile obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b), (d) și (e) (e), statele membre se asigură că autoritățile competente și organismele de autoreglementare adoptă măsurile necesare pentru a preveni ca infractorii condamnați în domeniile respective sau complici ai acestora să dețină o participație semnificativă sau de control sau să fie beneficiarii reali ai unei astfel de participații sau să ocupe o funcție de conducere în cadrul respectivelor entități obligate. [AM 114]

Articolul 45

(1)  Statele membre solicită autorităților competente să supravegheze efectiv respectarea cerințelor prezentei directive și să adopte toate măsurile necesare în acest sens.

(2)  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențe adecvate, inclusiv competența de a obliga la prezentarea oricăror informații relevante pentru monitorizarea conformității și de a efectua verificări, și dispun de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Statele membre se asigură că personalul autorităților competente respectă standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, prezintă un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător.

(3)  În cazul instituțiilor de credit și financiare și al furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, autoritățile competente au puteri de supraveghere sporite, în special posibilitatea de a efectua inspecții la fața locului. Autoritățile competente responsabile cu supravegherea instituțiilor de credit și financiare monitorizează caracterul adecvat al consilierii juridice pe care o primesc în vederea reducerii arbitrajului legal și de reglementare în cazul planificării fiscale agresive și al evitării agresive a plății impozitelor. [AM 115]

(4)  Statele membre se asigură că obligă entitățile obligate care au sucursale sau filiale în alte state membre respectă dispozițiile adoptate de statul membru respectiv în aplicarea prezentei directive. [AM 116]

(5)  Statele membre se asigură că autoritățile competente ale statului membru în care este stabilită sucursala sau filiala cooperează cu autoritățile competente din statul membru în care entitatea obligată își are sediul central, pentru a asigura supravegherea efectivă a cerințelor prezentei directive.

(6)  Statele membre se asigură că autoritățile competente care aplică o abordare , în aplicarea unei abordări a supravegherii în funcție de risc, autoritățile competente: [AM 117]

(a)  înțeleg clar riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în țara lor;

(b)  au acces la fața locului și în afara amplasamentului la toate informațiile relevante privind riscurile specifice interne și internaționale legate de clienții, produsele și serviciile entităților obligate; și

(c)  stabilesc frecvența și intensitatea verificărilor la fața locului și în afara amplasamentului în funcție de profilul de risc al entității obligate și de riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în țară.

(7)  Evaluarea profilului de risc de spălare a banilor și de finanțare a terorismului al entităților obligate, în care sunt incluse și riscurile de nerespectare, se revizuiește atât în mod periodic, cât și atunci când există evenimente sau schimbări majore în conducerea și activitățile entităților obligate.

(8)  Statele membre se asigură că autoritățile competente iau în considerare marja de apreciere permisă entității obligate și revizuiesc în mod corespunzător evaluările riscurilor care stau la baza acestei puteri de apreciere, precum și adecvarea și punerea în aplicare a politicilor, controalelor interne și procedurilor acesteia.

(9)  În cazul entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 literele (a), (b) și (d), statele membre pot permite ca funcțiile prevăzute la alineatul (1) să fie exercitate de către organisme de autoreglementare, cu condiția ca acestea să respecte dispozițiile alineatului (2).

(10)  Autoritățile, până la ...(41) publică orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie aplicați atunci când se efectuează supravegherea în funcție de risc. Trebuie să se țină cont în special de natura și dimensiunea activității și, dacă este cazul și în funcție de aspectele menționate, să se stabilească măsuri specifice.

Secțiunea 3

COOPERARE

Subsecțiunea I

Cooperarea națională

Articolul 46

Statele membre se asigură că factorii de decizie, FIU, autoritățile de aplicare a legii, autoritățile de supraveghere, autoritățile de protecție a datelor și alte autorități competente implicate în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze și să se coordoneze la nivel național în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 118]

Subsecțiunea II

Cooperarea cu Autoritățile

Articolul 47

Fără a aduce atingere normelor în materie de protecția datelor, autoritățile competente furnizează Autorităților toate informațiile pertinente necesare pentru ca acestea să își îndeplinească sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive. [AM 119]

Subsecțiunea III

Cooperarea între Comisia Europeană şi FIU-uri

Articolul 48

Comisia poate acorda acordă asistența necesară pentru a facilita coordonarea, inclusiv schimbul de informații între FIU-urile statelor membre în cadrul Uniunii. De asemenea, aceasta poate convoca convoacă periodic întâlniri cu ale platformei de FIU-uri din UE, alcătuită din reprezentanți ai FIU-urilor din statelor membre și, după caz, convoacă întâlniri ale respectivei platforme cu AES, AEAPO și AEVMP. Platforma de FIU-uri din UE a fost înființată pentru a oferi orientări cu privire la problemele legate de punerea în aplicare, care au relevanță pentru FIU-uri și pentru entitățile raportoare, pentru a facilita activitățile FIU-urilor, în special cele în materie de cooperare internațională și de analiză comună, pentru cooperarea și a face schimb de opinii în chestiuni de cooperare informații privind tendințele și factorii de risc din cadrul pieței interne și pentru a asigura participarea FIU-urilor la gestionarea sistemului FIU.net. [AM 120]

Articolul 49

Statele membre se asigură că FIU-urile lor cooperează între ele, și cu FIU-urile ţărilor terţe , în cea mai mare măsură posibilă, indiferent dacă acestea sunt autorități administrative, autorități de punere în aplicare, autorități judiciare sau autorități hibride, fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de protecție a datelor. [AM 121]

Articolul 50

(1)  Statele membre se asigură că FIU-urile schimbă, din proprie inițiativă , atât cu FIU-urile din statele membre, cât și cu FIU-urile din ţările terțe, în mod automat sau la cerere, orice informații care le pot fi utile pentru prelucrarea sau analizarea informațiilor sau pentru efectuarea investigațiilor având ca obiect tranzacții financiare legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului și persoane fizice sau juridice implicate. În cerere trebuie indicate faptele relevante, contextul, motivele cererii și modul în care se vor utiliza informațiile solicitate. [AM 122]

(2)  Statele membre se asigură că FIU căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competențele de care dispune pe plan intern pentru primirea și analizarea informațiilor atunci când dă curs unei solicitări de informații înaintată de o altă FIU din Uniune în conformitate cu alineatul (1). FIU căreia i se adresează cererea răspunde în timp util și atât FIU solicitantă, cât și cea solicitată utilizează mijloace digitale sigure pentru schimbul de informații, ori de câte ori acest lucru este posibil. [AM 123]

În special, atunci când o FIU a unui stat membrucaută să obțină informații suplimentare de la o entitate obligată dintr-un alt stat membru pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea, cererea este adresată către FIU din statul membru pe teritoriul căruia este situată entitatea obligată. Respectiva FIU transferă solicitările și răspunsurile prompt și fără niciun filtru. [AM 124]

(3)  O FIU poate refuza să divulge acele informații care ar putea afecta o anchetă penală desfășurată în statul membru căruia i se adresează cererea sau, în împrejurări excepționale, care ar fi în mod evident disproporționate față de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ale statului membru în cauză sau irelevante pentru scopul în care au fost colectate. Orice refuz de divulgare a unor astfel de informații trebuie justificat în mod corespunzător FIU care solicită informațiile.

Articolul 51

Informațiile și documentele primite în temeiul articolelor 49 și 50 se utilizează pentru realizarea sarcinilor FIU astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când transmite informații și documente în temeiul articolelor 49 și 50, FIU emitentă poate impune restricții și condiții pentru utilizarea informațiilor respective. FIU destinatară se conformează respectivelor restricții și condiții. Acest lucru nu afectează utilizarea pentru anchete și urmăriri penale legate de sarcinile FIU de a preveni, a detecta și a investiga spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Articolul 52

Statele membre se asigură că FIU-urile întreprind toate măsurile necesare, inclusiv măsuri de securitate, pentru a se asigura că informațiile prezentate în temeiul articolelor 49 și 50 nu pot fi accesate de alte autorități, agenții sau departamente, cu excepția cazului în care există acordul prealabil al FIU care a furnizat informațiile.

Articolul 53

(1)  Statele membre își încurajează obligă FIU-urile să utilizeze canale protejate de comunicare între FIU-uri și rețeaua informatică descentralizată FIU.net ele. [AM 125]

(2)  Statele membre se asigură că, în scopul de a-și îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, FIU-urile lor cooperează între ele și, în cadrul mandatului acestuia, cu Europol, în vederea aplicării unor tehnologii moderne. Astfel de tehnologii permit FIU-urilor să își confrunte datele cu datele altor FIU-uri într-un mod anonim, prin asigurarea protecției complete a datelor cu caracter personal, cu scopul de a detecta în alte state membre persoane care le interesează și de a identifica veniturile și fondurile acestora. [AM 126]

Articolul 54

Statele membre se asigură că își încurajează FIU-urile lor cooperează să coopereze cu Europol în cazul analizelor cazurilor în desfășurare cu un caracter transfrontalier în care sunt implicate cel puțin două state membre. [AM 127]

Articolul 54a

Comisia ar trebui să mărească presiunea pe care o exercită asupra paradisurilor fiscale pentru a îmbunătăți cooperarea sa și schimbul de informații în vederea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. [AM 128]

Secțiunea 4

Sancțiuni

Articolul 55

(1)  Statele membre se asigură că entitățile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive. [AM 129]

(2)  Fără a aduce atingere dreptului lor de a impune sancțiuni penale, statele membre se asigură că autoritățile competente pot adopta măsuri administrative corespunzătoare și că ele pot impune sancțiuni administrative în cazul în care entitățile obligate încalcă dispozițiile naționale adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, și se asigură că acestea sunt aplicate. Măsurile și sancțiunile respective trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care obligațiile se aplică persoanelor juridice, sancțiunile pot fi aplicate membrilor organului de conducere sau oricăror alte persoane care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile de încălcare.

(4)  Statele membre se asigură că autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. În exercitarea competențelor lor de sancționare, autoritățile competente cooperează strâns pentru a se asigura că măsurile administrative și sancțiunile produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.

Articolul 56

(1)  Prezentul articol se aplică cel puțin în situațiile în care entitățile obligate dau dovadă de deficiențe sistematice în raport cu cerințele prevăzute la :

(a)  articolele 9-23 (precauția privind clientela);

(b)  articolele 32, 33 și 34 (raportarea tranzacțiilor suspecte);

(c)  articolul 39 (păstrarea evidențelor); și

(d)  articolele 42 și 43 (controalele interne).

(2)  Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), printre măsurile și sancțiunile administrative care pot fi aplicate se numără cel puțin următoarele:

(a)  declarația publică în care se indică persoana fizică sau juridică și natura încălcării, dacă este necesar și proporționat, în urma unei evaluări de la caz la caz; [AM 130]

(b)  ordinul prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea lui;

(c)  în cazul unei entități obligate care este supusă obligației de a deține o autorizație, retragerea autorizației respective;

(d)  interdicția temporară de a exercita funcții în instituții, aplicată oricărui membru al organului de conducere al entității obligate care este considerat răspunzător;

(e)  în cazul unei persoane juridice, amenzi administrative de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală realizată de persoana juridică respectivă în exercițiul financiar precedent;

(f)  în cazul unei persoane fizice, amenzi administrative de până 5 000 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, echivalentul în moneda națională la ... (42);

(g)  amenzi administrative în valoare de până la două ori profiturile acumulate sau pierderile evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi determinate.

În sensul literei (e) a primului paragraf, în cazul în care persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă anuală totală este cifra de afaceri anuală totală care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă finale în exercițiul financiar precedent filialei. [AM 131].

Articolul 57

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente publică fără întârziere orice sancțiune sau măsură aplicată în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate pentru punerea în aplicare prezentei directive, dacă este necesar și proporționat, în urma unei evaluări de la caz la caz, inclusiv informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile pentru aceasta, în afară de cazul în care publicarea ar amenința în mod serios stabilitatea piețelor financiare. În cazul în care publicarea ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate, autoritățile competente publică pot publica sancțiunile în mod anonim. [AM 132]

(2)  Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul amenzilor administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de răspundere a persoanei fizice sau juridice responsabile;

(c)  puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, indicată de cifra de afaceri totală a persoanei respective sau de venitul anual al persoanei respective;

(d)  importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(e)  pierderile produse terților prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(f)  măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(g)  încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

(3)  Pentru a asigura aplicarea lor consecventă și efectul disuasiv pe teritoriul Uniunii, până la ...(43), autorităţile publică orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cu privire la tipurile de măsuri și sancțiuni administrative și nivelul amenzilor administrative aplicabile entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2. [AM 133]

(4)  În cazul persoanelor juridice, statele membre se asigură că acestea pot fi trase la răspundere pentru încălcările menționate la articolul 56 alineatul (1) care sunt comise în beneficiul lor de către orice persoană, acționând individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice, care deține o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:

(a)  unei împuterniciri din partea persoanei juridice respective;

(b)  unei competențe de a lua decizii în numele persoanei juridice respective; sau

(c)  unei competențe de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice respective.

(5)  Pe lângă cazurile menționate la alineatul (4) al prezentului articol, statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul respectiv a făcut posibilă comiterea încălcărilor menționate la articolul 56 alineatul (1) de către o persoană aflată sub autoritatea sa, în beneficiul unei persoane juridice.

Articolul 58

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente instituie mecanisme eficace prin care încurajează să li se raporteze încălcările dispozițiilor naționale adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)  Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)  procedurile specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b)  protecția corespunzătoare a angajaților instituțiilor care denunță încălcări comise în cadrul instituției;

(ba)  protecția adecvată a persoanei incriminate; [AM 134]

(c)  protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum și ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE.

(3)  Statele membre solicită entităților obligate să instituie proceduri corespunzătoare privind raportarea de către angajați a încălcărilor, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent și anonim.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 59

Până la ...(44) Comisia întocmește un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive și îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.

Până la ...(45)* Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, un raport privind dispozițiile referitoare la infracțiunile și sancțiunile fiscale grave din statele membre, privind importanța transfrontalieră a infracțiunilor fiscale și eventuala necesitate a unei abordări coordonate la nivelul Uniunii, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. [AM 135]

Articolul 60

Directivele 2005/60/CE și 2006/70/CE se abrogă cu începere de la ...(46).

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa IV.

Articolul 61

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la... (47). Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor acte de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 62

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 63

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Urmează o listă neexhaustivă cu variabilele de risc pe care entitățile obligate le iau în considerare atunci când stabilesc în ce măsură să aplice măsurile de precauție privind clientela în conformitate cu articolul 11 alineatul (3):

(i)  scopul unui cont sau al unei relații;

(ii)  nivelul activelor depuse de un client sau dimensiunea tranzacțiilor efectuate;

(iii)  regularitatea sau durata relației de afaceri.

ANEXA II

Urmează o listă neexhaustivă cu factorii și tipurile de dovezi ale eventualelor situații cu risc redus menționate la articolul 14:

(1)  factorii de risc privind clienții:

(a)  societăți publice cotate la o bursă de valori și supuse cerințelor de declarare (fie prin norme bursiere, fie prin lege sau prin mijloace executorii), care impun cerințe pentru a asigura transparența adecvată a beneficiarului real;

(b)  administrații sau întreprinderi publice;

(c)  clienți cu reședința în zone geografice cu risc redus prevăzute la punctul (3).

(ca)  beneficiarii reali ai conturilor colective deținute de notari și de membrii altor profesii liberale juridice din statele membre sau din țări terțe, cu condiția ca aceștia să se supună cerințelor de combatere a spălării banilor sau finanțării terorismului, conforme cu standardele internaționale, și să fie supravegheați pentru respectarea cerințelor respective, și cu condiția ca informațiile privind identitatea beneficiarului efectiv să fie puse, la cerere, la dispoziția instituțiilor care acționează ca instituții depozitare pentru conturile colective; [AM 136]

(cb)  entități obligate, în cazul în care acestea fac obiectul unor cerințe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în temeiul prezentei directive și au pus în aplicare în mod eficient aceste cerințe; [AM 137]

(2)  factorii de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

(a)  polițe de asigurare de viață a căror primă este scăzută;

(b)  polițe de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare timpurie și polița nu poate fi folosită drept garanție;

(c)  sisteme de pensii sau programe similare care asigură salariaților beneficii de pensie, în cazul cărora contribuțiile se realizează prin deducere din salarii, iar normele sistemului nu permit ca drepturile beneficiarilor sistemului să fie transferate;

(d)  produse sau servicii financiare care furnizează servicii definite și limitate în mod corespunzător anumitor tipuri de clienți, astfel încât să sporească accesul în scopul incluziunii financiare;

(e)  produse în cazul cărora riscul de spălare a banilor/de finanțare a terorismului este gestionat de alți factori, cum ar fi limitele financiare sau transparența proprietății (de exemplu, anumite tipuri de monedă electronică, astfel cum sunt definite la alineatul (2) al articolului 2 din Directiva 2009/110/CE ).

(ea)  acorduri de economisire pe termen lung cu scopuri bine stabilite, care servesc, de exemplu, ca măsură de protecție pentru asigurarea veniturilor din pensie sau pentru achizițiile de bunuri imobiliare personale unde plățile încasate provin dintr-un cont de plăți care este identificat în conformitate cu articolele 11 și 12 din prezenta directivă; [AM 138]

(eb)  produse financiare cu valoare mică în cazul în care rambursarea se efectuează printr-un cont bancar în numele clientului; [AM 139]

(ec)  produse financiare care vizează activele financiare corporale sub formă de contracte de leasing sau de credite de consum de valoare redusă, cu condiția ca tranzacțiile să fie efectuate prin conturi bancare; [AM 140]

(ed)  relații de afaceri sau tranzacții la distanță în cazul cărora identitatea poate fi verificată electronic; [AM 141]

(ee)  astfel de produse, servicii și tranzacții identificate ca prezentând riscuri scăzute de către autoritățile competente din statul membru de origine a entităților raportoare; [AM 142]

(3)  factori de risc geografici:

(a)  alte state statele membre; [AM 143]

(b)  țări terțe identificate de surse credibile, cum ar fi declarațiile publice ale GAFI, evaluarea reciprocă sau rapoarte detaliate de evaluare sau rapoarte de monitorizare publicate, care dețin sisteme efective de combatere a spălării banilor/combatere a finanțării terorismului; [AM 144]

(c)  țări terțe identificate din surse credibile ca având un nivel scăzut al corupției sau al altor activități infracționale;

(d)  țările terțe care se supun cerințelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în conformitate cu recomandările GAFI, au pus în aplicare în mod eficient cerințele respective și sunt supravegheate sau monitorizate în mod eficient, în conformitate cu recomandările, pentru a se asigura conformitatea cu cerințele respective.

(da)  autorități identificate de Comisie care aplică măsuri de combatere a spălării de bani echivalente cu cele instituite prin prezenta directivă și prin alte reglementări conexe ale Uniunii; [AM 145]

ANEXA III

Urmează o listă neexhaustivă cu factorii și tipurile de dovezi ale eventualelor situații cu risc mărit menționate la articolul 16 alineatul (3):

(1)  factorii de risc privind clienții:

(a)  relația de afaceri se desfășoară în circumstanțe neobișnuite;

(b)  clienții rezidenți în țările prevăzute la punctul (3);

(c)  persoanele sau construcțiile juridice cu rol de structuri de administrare a activelor personale;

(d)  societățile care au acționari nominali sau acțiuni la purtător;

(e)  activități în care se rulează mult numerar;

(f)  situația în care structura acționariatului societății pare neobișnuit sau excesiv de complexă, având în vedere natura activității sale.

(2)  factorii de risc privind produsele, serviciile, tranzacțiile sau canalele de distribuție:

(a)  servicii bancare private;

(b)  produse sau tranzacții care ar putea favoriza sau care permit anonimatul; [AM 146]

(c)  relații de afaceri sau tranzacții la distanț㸠fără unele măsuri de protecție, de exemplu, semnătura electronică; [AM 147]

(d)  plăți primite de la terți necunoscuți sau neasociați;

(e)  produse noi și practici comerciale noi, inclusiv mecanisme noi de distribuție și utilizarea unor tehnologii noi sau în curs de dezvoltare atât pentru produsele noi, cât și pentru produsele preexistente. [AM 148]

(3)  factorii de risc geografic:

(a)  țări care, conform unor surse credibile, cum ar fi declarațiile publice ale GAFI, evaluarea reciprocă sau rapoarte detaliate de evaluare sau rapoarte de monitorizare publicate, nu dispun de sisteme eficace de combatere a spălării banilor/combatere a finanțării terorismului;

(b)  țări care, conform unor surse credibile, nu au un nivel ridicat al corupției sau al altor activități infracționale;

(c)  țări supuse unor sancțiuni, embargouri sau măsuri similare instituite, de exemplu, de Uniune sau de Organizația Națiunilor Unite ; [AM 149]

(d)  țări care acordă finanțare sau sprijin pentru activități teroriste sau pe teritoriul cărora operează organizații teroriste desemnate.

Anexa IIIa

Următoarele reprezintă tipuri de măsuri sporite de precauție pe care statele membre ar trebui să le aplice cel puțin în temeiul articolului 16:

—  obținerea de informații suplimentare privind clientul (de exemplu, ocupația, volumul activelor, informațiile disponibile ale bazelor de date publice, internet etc.) și actualizarea mai regulată a datelor clientului și ale beneficiarului real;

—  obținerea de informații suplimentare privind scopul și natura dorită a relației de afaceri;

—  obținerea de informații privind sursa de fonduri a clientului sau sursa activelor nete ale clientului;

—  obținerea de informații privind motivele tranzacțiilor dorite sau realizate;

—  obținerea aprobării conducerii superioare pentru a începe sau a continua relația de afaceri;

—  realizarea unei monitorizări sporite a relației de afaceri, prin creșterea numărului și a duratei controalelor aplicate și selectarea șabloanelor tranzacțiilor care necesită o examinare suplimentară;

—  solicitarea primei plăți de realizat printr-un cont deschis în numele clientului la o bancă supusă unor standarde similare referitoare la măsurile de precauție privind clientela.

ANEXĂ IV

Tabelul de corespondență menționat la articolul 60

Directiva 2005/60/EC

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

 

Articolele 6-8

Articolul 6

Articolul 9

Articolul 7

Articolul 10

Articolul 8

Articolul 11

Articolul 9

Articolul 12

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (d)

Articolul 10 alineatul (2)

-

Articolul 11

Articolele 13, 14 și 15

Articolul 12

-

Articolul 13

Articolele 16-23

Articolul 14

Articolul 24

Articolul 15

-

Articolul 16

Articolul 25

Articolul 17

-

Articolul 18

Articolul 26

 

Articolul 27

Articolul 19

Articolul 28

 

Articolul 29

 

Articolul 30

Articolul 20

-

Articolul 21

Articolul 31

Articolul 22

Articolul 32

Articolul 23

Articolul 33

Articolul 24

Articolul 34

Articolul 25

Articolul 35

Articolul 26

Articolul 36

Articolul 27

Articolul 37

Articolul 28

Articolul 38

Articolul 29

-

Articolul 30

Articolul 39

Articolul 31

Articolul 42

Articolul 32

Articolul 40

Articolul 33

Articolul 41

Articolul 34

Articolul 42

Articolul 35

Articolul 43

Articolul 36

Articolul 44

Articolul 37

Articolul 45

 

Articolul 46

Articolul 37a

Articolul 47

Articolul 38

Articolul 48

 

Articolele 49-54

Articolul 39

Articolele 55-58

Articolul 40

-

Articolul 41

-

Articolul 41a

-

Articolul 41b

-

Articolul 42

Articolul 59

Articolul 43

-

Articolul 44

Articolul 60

Articolul 45

Articolul 61

Articolul 46

Articolul 62

Articolul 47

Articolul 63

Directiva 2006/70/EC

Prezenta directivă

Articolul 1

-

Articolul 2 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 3 alineatul (7) literele (d), (e) și (f)

Articolul 2 alineatul (4)

-

Articolul 3

-

Articolul 4

Articolul 2 alineatele (2)-(8)

Articolul 5

-

Articolul 6

-

Articolul 7

-

(1) JO C 166, 12.6.2013, p. 2.
(2) JO C 271, 19.9.2013, p. 31.
(3)JO C 166, 12.6.2013, p. 2.
(4)JO C 271, 19.9.2013, p. 31.
(5) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014.
(6)Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 166, 28.6.1991, p. 77).
(7)Directiva 2001/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de modificare a Directivei 91/308/CEE a Consiliului pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 344, 28.12.2001, p. 76).
(8)Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
(9)Directivei 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția de persoană expusă politic, precum și criteriile tehnice pentru procedurile simplificate de precauție privind clientela și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau foarte limitat (JO L 214, 4.8.2006, p. 29).
(10)Surse: „Paradisurile fiscale și dezvoltarea. Statut, analize și măsuri”, NOU, Rapoarte oficiale norvegiene, 2009.
(11)Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților (JO L 156, 16.6.2012, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(13)Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei Comisiei 2009/79/CE (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(14)Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(15)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(16)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(17) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).
(18)Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații (JO L 271, 24.10.2000, p. 4).
(19)Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).
(20)JO C 32, 4.2.2014, p. 9.
(21)Decizia­cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).
(22)Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei­cadru 2002/475/JAI (JO L 330, 9.12.2008, p. 21).
(23)Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).
(24)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(25)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(26)Directiva 2009/183/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(27)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(28)Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (JO L 9, 15.1.2003, p. 3).
(29)Acțiunea comună 98/733/JAI a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la o organizație criminală în statele membre ale Uniunii Europene (JO L 351, 29.12.1998, p. 1).
(30)JO C 316, 27.11.1995, p. 49.
(31)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(32)Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
(33) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(34)Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
(35) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(36) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(37) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(38) Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(39) doi ani 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(40) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(41) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(42) Data intrării în vigoare a prezentei directive.
(43) 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(44) Patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(45)* Un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(46) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(47) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.


Garanția UE acordată BEI pentru pierderile rezultate din operațiunile de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii ***I
PDF 275kWORD 46k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei garanții UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiunile de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii. (COM(2013)0293 – C7-0145/2013 – 2013/0152(COD))
P7_TA(2014)0192A7-0392/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0293),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 209 și 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0145/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și declarația conexă anexată la procesul-verbal al reuniunii Coreper, notificată Parlamentului printr-o scrisoare la aceeași dată,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0392/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii

P7_TC1-COD(2013)0152


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 466/2014/UE.)


Resursele genetice ***I
PDF 280kWORD 79k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (COM(2012)0576 – C7-0322/2012 – 2012/0278(COD))
P7_TA(2014)0193A7-0263/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0576),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0322/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Franței, Senatul Italiei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru pescuit (A7-0263/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune

P7_TC1-COD(2012)0278


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 511/2014.)

(1) JO C 161, 6.6.2013, p. 73.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 12 septembrie 2013 (Texte adoptate, P7_TA(2013)0373).


Inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor ***I
PDF 279kWORD 78k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculelor şi remorcilor şi de abrogare a Directivei 2009/40/CE (COM(2012)0380 – C7-0186/2012 – 2012/0184(COD))
P7_TA(2014)0194A7-0210/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului şi Consiliului (COM(2012)0380),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) şi articolul 91 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat Parlamentului propunerea (C7-0186/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii de către Senatul francez, Parlamentul Ciprului, Camera Inferioară a Parlamentului din Țările de Jos, Camera Superioară a Parlamentului din Țările de Jos și Parlamentul suedez, în care se susţine că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarităţii,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 12 decembrie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, precum şi cel al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A7-0210/2013),

1.  adoptă poziţia în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredinţează Preşedintelui/Preşedintei sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE

P7_TC1-COD(2012)0184


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/45/UE.)

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 128.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 2 iulie 2013 (Texte adoptate P7_TA(2013)0297).


Documentele de înmatriculare pentru vehicule ***I
PDF 277kWORD 39k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/37/CE privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (COM(2012)0381 – C7-0187/2012 – 2012/0185(COD))
P7_TA(2014)0195A7-0199/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0381),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat Parlamentului propunerea (C7-0187/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul din Cipru și Camera Inferioară din Țările de Jos și de Camera Superioară din Țările de Jos, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0199/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/37/CE a Consiliului privind documentele de înmatriculare pentru vehicule

P7_TC1-COD(2012)0185


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/46/UE.)

(1) JO C 44, 15.2.2013, p. 128.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 2 iulie 2013 (Texte adoptate, P7_TA(2013)0295).


Capacitatea de a circula pe drumurile publice a vehiculelor comerciale ***I
PDF 278kWORD 84k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE (COM(2012)0382 – C7-0188/2012– 2012/0186(COD))
P7_TA(2014)0196A7-0207/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0382),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0188/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul din Cipru și Camera Inferioară din Țările de Jos și de Camera Superioară din Țările de Jos, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0207/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE

P7_TC1-COD(2012)0186


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/47/UE.)

(1) JO C 44, 15.2.2012, p. 128.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 2 iulie 2013 (Texte adoptate P7_TA(2013)0296).


Statisticile din transportul feroviar ***I
PDF 444kWORD 110k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003 privind statisticile din transportul feroviar, în ceea ce privește colectarea datelor privind mărfurile, călătorii și accidentele (COM(2013)0611 – C7-0249/2013 – 2013/0297(COD))
P7_TA(2014)0197A7-0002/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0611),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0249/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0002/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003 privind statisticile din transportul feroviar, în ceea ce privește colectarea datelor privind mărfurile, călătorii și accidentele

P7_TC1-COD(2013)0297


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 338 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliulu(2) stabilește un cadru comun pentru producerea, transmiterea, evaluarea și difuzarea de statistici comparabile privind transportul feroviar în Uniune.

(2)  Sunt necesare statistici referitoare la transportul feroviar de mărfuri și de călători pentru a permite Comisiei să supravegheze și să dezvolte politica comună în domeniul transporturilor, precum și elementele referitoare la transport ale politicilor privind regiunile și rețelele transeuropene.

(3)  Statisticile privind siguranța căilor ferate sunt necesare, de asemenea, pentru a permite Comisiei să pregătească și să monitorizeze acțiunile Uniunii în domeniul siguranței transportului. Agenția Europeană a Căilor Ferate colectează datele referitoare la accidente care sunt solicitate în temeiul anexei statistice la Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului(3), în ceea ce privește indicatorii comuni privind siguranța și metodele comune de calcul al costului accidentelor.

(3a)  Eurostat ar trebui să coopereze îndeaproape cu Agenția Europeană a Căilor Ferate la colectarea datelor privind accidentele feroviare, pentru a se asigura că datele obținute sunt coerente și pe deplin comparabile. Rolul Agenției Europene a Căilor Ferate în domeniul siguranței feroviare ar trebui consolidat în permanență. [AM 1]

(4)  Majoritatea statelor membre care transmit Comisiei (Eurostat) date privind călătorii, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 91/2003, au furnizat, în repetate rânduri, aceleași date atât pentru seturile de date provizorii, cât și pentru seturile de date finale.

(5)  În producerea statisticilor europene, ar trebui să existe un echilibru între necesitățile utilizatorilor și sarcina administrativă a respondenților.

(6)  În cadrul grupului său de lucru și al grupului operativ privind statisticile referitoare la transportul feroviar, Eurostat a efectuat o analiză tehnică a datelor existente privind transportul feroviar care au fost colectate în temeiul legislației Uniunii, precum și a politicii de difuzare, cu scopul de a simplifica pe cât posibil diversele activități necesare pentru producerea de statistici, menținând, în același timp, producția finală în conformitate cu necesitățile prezente și viitoare ale utilizatorilor.

(7)  În raportul său către Parlamentul European și Consiliu privind experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 91/2003, Comisia menționează faptul că acțiunile de dezvoltare pe termen lung vor presupune, probabil, suprimarea sau simplificarea datelor colectate deja în temeiul regulamentului și că intenția este de a reducere reduce perioada de transmitere a datelor anuale privind transportul feroviar de călători. Comisia ar trebui să prezinte în continuare, la intervale regulate, rapoarte privind modul în care este pus în aplicare prezentul regulament. [AM 2]

(8)  Regulamentul (CE) nr. 91/2003 conferă Comisiei competențe în privința punerii în aplicare a anumitor dispoziții din regulamentul respectiv. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”), competențele conferite Comisiei în temeiul acestui regulament trebuie să fie aliniate la articolele 290 și 291 din tratat.

(9)  Pentru a reflecta noile evoluții din statele membre și pentru a menține, în același timp, o procedură de colectare a datelor armonizată pe întreg teritoriul Uniunii, precum și calitatea ridicată a datelor transmise de statele membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui să fie delegată Comisiei, în vederea adaptării definițiilor, a pragurilor de raportare și a conținutului anexelor, precum și în vederea precizării informațiilor care urmează să fie furnizate.

(10)  Este deosebit de important ca, în cursul desfășurării lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și să ia în considerare poziția sectorului feroviar. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 3]

(11)  Comisia ar trebui să se asigure că aceste acte delegate nu implică o sarcină administrativă suplimentară semnificativă pentru statele membre și pentru respondenți.

(12)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 91/2003, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește specificarea informațiilor care trebuie să fie furnizate pentru rapoartele privind calitatea și comparabilitatea rezultatelor, precum și în ceea ce privește modalitățile de difuzare a rezultatelor de către Comisie (Eurostat). Competențele în cauză ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(4). Având în vedere domeniul general de aplicare a acestor acte, ar trebui utilizată procedura de examinare pentru adoptarea lor. [AM 4]

(13)  A fost consultat Comitetul Sistemului Statistic European.

(14)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 91/2003 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 91/2003 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), punctele 24-30 se elimină. [AM 5]

(b)  Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Se conferă Comisiei competența de a adopta, în conformitate cu articolul 10, acte delegate pentru a adapta definițiile tehnice menționate la alineatul (1) și a furniza definiții suplimentare atunci când este necesar pentru a ține seama de noile evoluții care necesită definirea unui anumit nivel de detalii tehnice cu scopul de a asigura armonizarea statisticilor.”

"

2.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), literele (b) și (d) și (h) se elimină. [AM 6]

(aa)  La alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"

„(ga) statistici privind infrastructura feroviară (Anexa Ga);” [AM7]

"

(ab)  Se adaugă următorul alineat:"

„(1a) Eurostat cooperează îndeaproape cu Agenția Europeană a Căilor Ferate (agenția) la colectarea datelor privind accidentele, inclusiv la calificarea acestor date, pentru a se asigura că datele privind accidentele feroviare colectate de agenție în temeiul anexei la Directiva 2009/149/CE a Comisiei* privind siguranța feroviară sunt pe deplin comparabile cu datele privind accidentele colectate de Eurostat în legătură cu alte moduri de transport.

______________

* Directiva 2009/149/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la indicatorii de siguranță comuni și la metodele comune de calcul al costului accidentelor (JO L 313, 28.11.2009, p. 65).” [AM 8]

"

(b)  Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În anexele A și C, statele membre trebuie să raporteze date pentru întreprinderile:

(a)  al căror volum total de transport de marfă este de cel puțin 200 de milioane de tone-km sau cel puțin 500 000 de tone;

(b)  al căror volum total de transport de călători este de cel puțin 100 de milioane de călători-km.

(c)  Raportarea în anexa A și în anexa C este opțională sub aceste praguri.”

"

(c)  Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În anexa L, statele membre furnizează datele totale pentru întreprinderile care se situează sub pragul menționat la alineatul (2), în cazul în care aceste date nu sunt raportate în anexele A și C, astfel cum este specificat în anexa L.”

"

(d)  Alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, dacă este necesar, în conformitate cu articolul 10, cu privire la adaptarea conținutului anexelor și a pragurilor de raportare menționate la alineatele (1) și (3), pentru a ține seama de evoluțiile economice și tehnice.” [AM 9]

"

(e)  Se adaugă următorul alineat:"

„6. La exercitarea competențelor în temeiul prezentului alineat, Comisia se asigură că actele delegate pe care le adoptă nu impun statelor membre și respondenților o sarcină administrativă suplimentară considerabilă.”

"

3.  La articolul 5 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) date administrative, inclusiv date colectate de autoritățile de reglementare, în special scrisoarea de trăsură, în cazul în care aceasta este disponibilă”.

"

4.  Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 7

Difuzarea

Statisticile bazate pe datele specificate în anexele A, C, E, F, G, Ga, H și L sunt difuzate de către Comisie (Eurostat) cel târziu la 12 luni după încheierea perioadei la care se referă rezultatele.

Comisia adoptă modalitățile de difuzare a rezultatelor în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). [AM 10]

"

4a.  La articolul 8 se introduce următorul alineat:"

„(1a) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru asigurarea calității datelor transmise.” [AM 11]

"

5.  La articolul 8, se adaugă următoarele alineate:"

„(3) În sensul prezentului regulament, datele care trebuie să fie transmise fac obiectul criteriilor privind calitatea menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(4)  Comisia precizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalitățile, structura, periodicitatea și comparabilitatea elementelor pentru rapoartele standard privind calitatea. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11.

_________________

* Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).”

"

6.  Articolul 9 se elimină înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 9

Raport

Până la ...(5) și o dată la trei ani după această dată, Comisia, după consultarea Comitetului pentru programele statistice, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. În special, raportul:

(a)  evaluează beneficiile aduse Uniunii, statelor membre, precum și furnizorilor și utilizatorilor informațiilor statistice de statisticile produse, în raport cu costurile acestora;

(b)  evaluează calitatea statisticilor produse, în special în ceea ce privește pierderea datelor rezultată din eliminarea raportării simplificate;

(c)  identifică domeniile care pot fi îmbunătățite, precum și orice modificări considerate necesare în lumina rezultatelor obținute.” [AM 12]

"

7.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 10

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 4 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de cinci ani, începând cu ...(6). Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 13]

(3)  Delegarea competențelor menționate la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 4 alineatul (5) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (5) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat o obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv este prelungit cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

"

8.  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 11

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de Comitetul Sistemului Statistic European instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

_____________

* Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

"

9.  Articolul 12 se elimină.

10.  Anexele B, D, H și I se elimină. [AM 15]

11.  Anexa C se înlocuiește în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

11a.  Anexa F se modifică după cum urmează:

(a)  În a doua coloană primul rând primul paragraf, se adaugă următoarea liniuță:"

„– tonă-km;”

"

(b)  În a doua coloană primul rând al doilea paragraf, se adaugă următoarea liniuță:"

„– călător-km.” [AM 16]

"

(c)  În a doua coloană primul rând, se adaugă următorul paragraf:"

„– ponderea modală a transportului feroviar de marfă în funcție de distanță, având în vedere raportul tonă-km, conform următoarei defalcări a distanței:

–  d ≤ 50 km

–  50 km < d ≤ 150 km

–  150 km < d ≤ 300 km

–  300 km < d ≤ 500 km

–  500 km < d ≤ 750 km

–  750 km < d ≤ 1 000 km

–  d > 1 000 km;” [AM 17]

"

(d)  A doua coloană, al treilea rând se înlocuiește cu următorul text:"

„– Pentru «tone» și «tonă-km»: în fiecare an;

–  Pentru «număr de călători» și «călător-km»: o dată la cinci ani.” [AM 18]

"

11b.  Se inserează următoarea anexă:"

„Anexa Ga

Date privind infrastructura feroviară

1.  Numărul de kilometri de infrastructură feroviară echipată cu ERTMS;

2.  Lungimea în kilometri a rețelei feroviare echipate fără întrerupere cu ERTMS (în statul membru);

3.  Numărul punctelor de infrastructură feroviară transfrontaliere utilizate pentru transportul de călători cu o frecvență mai mare decât o dată pe oră și decât o dată la două ore și mai mică decât o dată la două ore;

4.  Numărul punctelor feroviare transfrontaliere, abandonate pentru transportul de călători sau de mărfuri, sau numărul infrastructurilor feroviare dezafectate;

5.  Numărul stațiilor fără barieră, accesibile persoanelor cu mobilitate redusă (PRM) și persoanelor cu handicap.” [AM 23]

"

11c.  Anexa H se modifică după cum urmează:

(a)  În a doua coloană primul rând, se adaugă următoarea liniuță:"

„– număr de incidente (tabelul H2)”;

"

(b)  În a doua coloană, rândul al patrulea al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Tabelul H2: numărul de accidente și incidente în care este implicat transportul de mărfuri periculoase;”

"

(c)  În a doua coloană rândul al șaptelea primul paragraf, a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„– accidente implicând trecerile la nivel și cele care nu sunt cauzate de trenuri;”

"

(d)  În a doua coloană rândul al șaptelea al doilea paragraf, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„– numărul total al accidentelor și incidentelor care implică cel puțin un vehicul feroviar transportând mărfuri periculoase, astfel cum sunt definite de lista de mărfuri menționată în anexa K”;

"

(e)  În a doua coloană rândul al șaptelea al doilea paragraf, a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:"

„– numărul acestor accidente și incidente în care sunt eliberate mărfuri periculoase”. [AM 19]

"

12.  Anexa L se adaugă în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acesta va fi consolidat cu Regulamentul (CE) nr. 91/2003 în termen de trei luni de la publicare. [AM 21]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

„Anexa C

STATISTICI ANUALE PRIVIND TRANSPORTUL DE CĂLĂTORI — RAPORTARE DETALIATĂ

Listă de variabile și unități de măsură

Călători transportați în:

–  număr de pasageri

–  călători-km

Mișcări de trenuri de călători în:

–  trenuri-km

Locomotive echipate cu ERTMS în:

–   număr [AM 22]

Perioada de referință

Un an

Frecvența

În fiecare an

Lista tabelelor, cu defalcarea pentru fiecare tabel

Tabelul C3: călători transportați, pe tip de transport

Tabelul C4: transport internațional de călători, pe țară de îmbarcare și pe țară de debarcare

Tabelul C5: Mișcări de trenuri de călători

Termenul pentru transmiterea datelor

Opt luni de la sfârșitul perioadei de referință.

Prima perioadă de referință

2012

Note

1.  Tipul de transport este defalcat după cum urmează:

–  național

–  internațional

2.  Pentru tabelele C3 și C4, statele membre trebuie să raporteze date, inclusiv informații provenite din vânzarea de biletele în afara țării care raportează. Aceste informații pot fi obținute fie direct de la autoritățile naționale din alte țări, fie prin acorduri internaționale privind compensarea biletelor.”

„Anexa L

Tabelul L.1

NIVEL DE ACTIVITATE DE TRANSPORT ÎN TRANSPORTUL DE MĂRFURI

Listă de variabile și unități de măsură

Mărfuri transportate în:

- total tone

- total tone-km

Mișcări de trenuri de marfă în:

- total trenuri-km

Perioada de referință

Un an

Frecvența

În fiecare an

Termenul pentru transmiterea datelor

Opt luni de la sfârșitul perioadei de referință.

Prima perioadă de referință

201X

Note

Numai pentru întreprinderile care înregistrează un volum total de transport de marfă de mai puțin de 200 de milioane de tone-km și mai puțin de 500 000 de tone și care nu raportează date în temeiul anexei A (raportare detaliată)

Tabelul L.2

NIVEL DE ACTIVITATE DE TRANSPORT ÎN TRANSPORTUL DE CĂLĂTORI

Listă de variabile și unități de măsură

Călători transportați în:

- total călători

- total călători-km

Mișcări de trenuri de călători în:

- total trenuri-km

Perioada de referință

Un an

Frecvența

În fiecare an

Termenul pentru transmiterea datelor

Opt luni de la sfârșitul perioadei de referință.

Prima perioadă de referință

201X

Note

Numai pentru întreprinderile care înregistrează un volum total de transport de călători mai mic de 100 de milioane de călători-km și care nu raportează date în temeiul anexei C (raportare detaliată)”

(1) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014.
(2)Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind statisticile din transportul feroviar (JO L 14, 21.1.2003, p. 1).
(3) Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).
(4)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(5) Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(6) Data intrării în vigoare a regulamentului de modificare.


Facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice ***I
PDF 277kWORD 42k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (COM(2013)0449 – C7-0208/2013 – 2013/0213(COD))
P7_TA(2014)0198A7-0004/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0449),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0208/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 24 ianuarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0004/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice

P7_TC1-COD(2013)0213


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/55/UE.)

(1) JO C 79, 6.3.2014, p. 67.
(2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Anchetele structurale în agricultură şi ancheta privind metodele de producţie agricolă ***I
PDF 275kWORD 36k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1166/2008 privind anchetele structurale în agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă în ceea ce privește cadrul financiar pentru perioada 2014-2018 (COM(2013)0757 – C7-0390/2013 – 2013/0367(COD))
P7_TA(2014)0199A7-0111/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0757),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0390/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0111/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1166/2008 în ceea ce privește cadrul financiar pentru perioada 2014-2018

P7_TC1-COD(2013)0367


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 378/2014.)


Mărfurile rezultate din transformarea produselor agricole ***I
PDF 280kWORD 74k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (COM(2013)0106 – C7-0048/2013 – 2013/0063(COD))
P7_TA(2014)0200A7-0260/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0106),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0048/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2013(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0260/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului

P7_TC1-COD(2013)0063


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 510/2014.)

Anexă la rezoluția legislativă

Declarația Comisiei cu privire la actele delegate

În contextul prezentului regulament, Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat la punctul 15 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, de a furniza Parlamentului informații și documentație complete cu privire la reuniunile desfășurate de aceasta cu experți naționali în cadrul lucrărilor sale pentru prezentarea actelor delegate.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 90.


Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții
PDF 498kWORD 135k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții (BEI) (2013/2131(INI))
P7_TA(2014)0201A7-0137/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții (BEI),

–  având în vedere articolele 15, 126, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Protocolul nr. 5 privind statutul BEI,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2012 referitoare la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual(1),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru dezvoltare regională referitor la instrumentele de partajare a riscurilor în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate cu astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară și poziția sa în acest sens din 19 aprilie 2012(2) și, în special, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 privind Raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2011(3),

–  având în vedere raportul Președintelui Consiliului European din 26 iunie 2012 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012, în care se prevede, în special, majorarea capitalului BEI cu 10 miliarde EUR,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 27-28 iunie 2013, în care se cere elaborarea unui nou plan de investiții pentru a sprijini IMM-urile și pentru a impulsiona finanțarea economiei,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 22 mai 2013, prin care se stabilește obiectivul de a mobiliza toate politicile UE în sprijinul competitivității, creării de locuri de muncă și creșterii economice,

–  având în vedere comunicările Comisiei privind instrumentele financiare inovatoare: „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare” (COM(2011)0662) și „O etapă pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte ” (COM(2011)0660),

–  având în vedere majorarea capitalului Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în special a capitalului dedicat relațiilor dintre BEI și BERD,

–  având în vedere decizia de a extinde aria operațiunilor BERD la zona mediteraneeană,

–  având în vedere noul memorandum de înțelegere semnat la 29 noiembrie 2012 între BEI și BERD,

–  având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului(4) privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0137/2014),

A.  întrucât BEI a fost înființată prin Tratatul de la Roma și, conform articolului 309 din TFUE, are misiunea de a contribui, recurgând la piețele de capital și la resursele proprii, la dezvoltarea echilibrată și neîntreruptă a pieței interne în interesul Uniunii, scopul său fiind de a contribui la realizarea priorităților Uniunii prin selectarea proiectelor valoroase din punct de vedere economic pentru realizarea de investiții de către UE;

B.  întrucât, în circumstanțele sociale și economice actuale deosebit de dificile, marcate de restricții bugetare publice, toate resursele și politicile UE, inclusiv cele ale BEI, trebuie mobilizate în eforturile de a susține redresarea economică și de a identifica noi surse de creștere;

C.  întrucât BEI acționează, de asemenea, în calitate de organism de finanțare și completează alte surse de investiții prin substituirea sau corectarea lacunelor pieței;

D.  întrucât BEI contribuie la menținerea și consolidarea avantajului competitiv al UE la scară mondială;

E.  întrucât BEI va continua să reprezinte piatra de temelie și catalizatorul dezvoltării politicilor UE, asigurând prezența continuă a sectorului public și oferind capacități de investiții și asigurând totodată cea mai bună integrare și punere în aplicare a inițiativelor emblematice ale Strategiei UE 2020;

F.  întrucât BEI, ca instrument de bază în materie de stabilitate, va avea cu predilecție un rol contraciclic, acționând ca partener de încredere pentru proiecte solide pe teritoriul UE și în afara acesteia;

G.  întrucât BEI sprijină principalele motoare de realizare a obiectivelor de creștere și de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020, cum ar fi infrastructura care contribuie la creșterea economică, inovarea de vârf și competitivitatea;

H.  întrucât este esențial să se garanteze că BEI își menține ratingul de credit AAA pentru a-și păstra accesul la piețele de capital internaționale în cele mai bune condiții de finanțare, ceea ce ulterior are un impact pozitiv asupra ciclului de viață al proiectelor și asupra părților implicate;

I.  întrucât, în iunie 2012, Consiliul European a lansat Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă, ce cuprinde o gamă de politici care au scopul de a stimula creșterea inteligentă, durabilă, favorabilă incluziunii, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și generatoare de locuri de muncă;

J.  întrucât utilizarea unor instrumente financiare inovatoare este considerată dreptul unul dintre mijloacele de a extinde domeniul de aplicare al instrumentelor existente, cum ar fi subvențiile, și de a îmbunătăți eficacitatea generală a bugetului UE;

K.  întrucât este esențial să se revină la creditarea normală a economiei și să se faciliteze finanțarea investițiilor;

L.  întrucât instrumentele financiare internaționale oferă un nou spațiu pentru oportunități de colaborare pentru toți actorii instituționali și contribuie la realizarea unor economii de scară reale;

M.  întrucât operațiunile BEI din afara UE sunt realizate pentru a sprijini politicile Uniunii în materie de acțiune externă și ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele UE și să promoveze aceste obiective, în conformitate cu articolele 208 și 209 din TFUE;

N.  întrucât activitățile BEI sunt completate de instrumente specifice oferite de Fondul European de Investiții (FEI), care se concentrează atât pe finanțarea de risc în beneficiul IMM-urilor și al întreprinderilor nou înființate, cât și pe microfinanțare;

O.  întrucât majorarea capitalului a consolidat bilanțul contabil al BEI, ceea ce a permis stabilirea unor obiective ambițioase în materie de credite operaționale;

P.  întrucât au fost depuse eforturi specifice pentru realizarea mai multor intervenții comune (combinând garanțiile FEI cu creditele BEI pentru IMM-uri),

Cadrul de politică și principiile directoare pentru intervenția BEI

1.  salută Raportul anual pentru 2012 al BEI și realizarea planului operațional convenit de a finanța circa 400 de proiecte în peste 60 de țări, finanțări care au totalizat 52 de miliarde EUR;

2.  salută aprobarea dată de Consiliul guvernatorilor al BEI de a majora cu 10 miliarde EUR capitalul acestei bănci, ceea ce a contribuit la alocarea a 60 de miliarde EUR în plus (o majorare cu 49 % a obiectivelor de creditare) pentru creditarea de proiecte pe termen lung în UE în perioada 2013-2015;

3.  solicită BEI să păstreze obiectivele preconizate referitoare la activitatea sa suplimentară și să deblocheze 180 de miliarde EUR pentru realizarea de investiții suplimentare pe teritoriul UE în perioada susmenționată;

4.  reamintește faptul că, pentru proiectele din UE, există perspective deosebit de interesante pentru un număr de domenii tematice prioritare din Strategia Europa 2020, și anume: „pachetele” referitoare la inovare și competențe, inclusiv infrastructurile cu emisii scăzute de carbon, investiții în IMM-uri, coeziune și eficiența energetică și a resurselor (inclusiv trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon); ia act de faptul că aceste domenii de interes au fost identificate în mod corespunzător în Planul operațional pentru perioada 2013-2015 al Grupului BEI și salută alocarea unei sume suplimentare de 60 de miliarde EUR în capacitate de creditare pentru finanțarea implementării acestui plan;

5.  cu toate acestea, are convingerea fermă că, în cadrul acestor priorități extinse, ar trebui să se acorde o atenție mai mare investițiilor în creștere economică și în crearea de locuri de muncă pe termen lung și generării unui impact durabil și vizibil asupra economiei reale și, prin urmare, solicită realizarea unei evaluări cuprinzătoare, care să ofere cifre viabile cu privire la locurile de muncă pe termen lung create cu ajutorul împrumuturilor acordate de BEI și impactul acestor împrumuturi asupra economiei, în toate domeniile, în urma crizei financiare;

6.  salută înființarea Mecanismului pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (GEF), care va permite BEI să monitorizeze mai atent impactul asupra ocupării forței de muncă și creșterii al proiectelor finanțate;

7.  solicită BEI să continue să sprijine prioritățile pe termen lung ale UE în materie de coeziune economică și socială, creștere și ocuparea forței de muncă, durabilitatea mediului, acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice și utilizarea eficientă a resurselor, prin continuarea dezvoltării unor noi instrumente financiare și nefinanciare menite să abordeze atât ineficiențele pe termen scurt ale pieței, cât și lacunele structurale pe termen mai lung ale economiei UE;

8.  încurajează BEI să negocieze și să încheie memorandumuri de înțelegere (MoU) cu băncile regionale pentru dezvoltare care își desfășoară activitatea în regiunile sale de operare pentru a promova sinergiile, a partaja riscurile și costurile și a asigura o creditare suficientă pentru economia reală;

9.  consideră că Pactul pentru creștere și locuri de muncă reprezintă un răspuns important, dar nu suficient, la provocările cu care se confruntă UE, având în vedere că majorarea capitalului BEI și recurgerea mai sistematică la instrumente de partajare a riscurilor comune între Comisie și BEI, alături de sinergiile dintre activitățile specializate ale BEI și FEI, reprezintă elemente-cheie pentru succesul acestui pact;

10.  solicită BEI să își orienteze cu precădere finanțarea pe proiectele care contribuie în mod semnificativ la creșterea economică;

11.  reamintește că Comisia împreună cu BEI au prezentat un raport privind posibilitățile și prioritățile vizate care ar trebui identificate în cadrul punerii în aplicare a Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, în special în ceea ce privește infrastructura, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor, economia digitală, cercetarea, inovarea și IMM-urile; solicită, pe baza acestui raport, o dezbatere politică în cadrul Parlamentului în prezența președinților Consiliului European, Comisiei și Băncii Europene de Investiții;

12.  este preocupat în special de faptul că finanțarea în țările participante la program (Grecia, Irlanda, Portugalia și Cipru) a rămas scăzută pe parcursul anului 2012, ceea ce reprezintă în mare +/- 5 % din totalul investițiilor BEI; ia act de faptul că obiectivele de investiții ale BEI pentru 2013 în țările participante la program se ridică la 5 miliarde EUR, dintr-un total de 62 miliarde EUR, obiectiv la nivelul UE;

13.  este preocupat de faptul că BEI a menținut într-o anumită măsură o politică de reticență la riscuri în cadrul operațiunilor sale de creditare, limitând astfel aria potențialilor beneficiari ai creditelor care îndeplinesc cerințele de creditare ale BEI și, ulterior, afectând valoarea adăugată a împrumuturilor;

14.  cere BEI să își consolideze capacitatea internă de preluare a riscurilor, garantând că sistemele sale de gestionare a riscurilor sunt adaptate la mediul actual;

15.  recunoaște că este fundamental ca BEI să își mențină ratingul de credit AAA pentru a-și păstra soliditatea financiară și capacitatea de a injecta lichidități în economia reală; cu toate acestea, îndeamnă BEI ca, împreună cu FEI, să aibă în vedere creșterea angajamentelor în activități cu un grad mai ridicat de risc, pentru a se asigura de existența unei perspective mai rezonabile asupra relației costuri-beneficii;

16.  ia act de majorarea în 2013 la 6 miliarde EUR a obiectivelor BEI referitoare la activități speciale cu risc ridicat, de majorarea la 2,3 miliarde EUR a finanțării destinate inițiativelor de partajare a riscurilor și de îmbunătățire a condițiilor de creditare, precum și de recenta lansare a inițiativei de finanțare a creșterii (IFC), care facilitează accesul la finanțare pentru întreprinderile inovatoare cu capitalizare medie;

17.  cere BEI să își intensifice activitățile din cadrul mandatului privind capitalul de risc (RCM) și al mecanismului de finanțare de tip mezanin (MFG) acordate de BEI către FEI;

18.  salută majorarea de către FEI cu 1 miliarde EUR a mandatului privind resursele de capital de risc finanțat de BEI, cu accent deosebit pe finanțarea de tip mezanin cu risc ridicat ca parte a acțiunilor comune BEI-FEI pentru abordarea constrângerilor în materie de finanțare a noilor planuri de inovare și creștere ale întreprinderilor mijlocii din Europa;

19.  invită BEI să pună la dispoziție în mod mai proactiv cunoștințele sale tehnice în toate domeniile-cheie de activitate cu înalt potențial de creștere pe teritoriul tuturor statelor membre; reamintește faptul că consilierea tehnică și financiară este un mijloc eficient de a contribui la execuția proiectelor și de a accelera efectuarea plăților și investițiile reale; prin urmare, consideră că experiența BEI ar trebui extinsă și pusă la dispoziție în etapele inițiale ale proiectelor cofinanțate de UE și de BEI, precum și în cadrul evaluărilor ex ante ale proiectelor la scară mare, inclusiv prin intermediul instrumentului de asistență comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS);

20.  îndeamnă BEI ca, având în vedere ratele de absorbție extrem de mici care există actualmente în multe state membre, să depună eforturi mai intense pentru a sprijini capacitatea statelor membre de a absorbi resursele UE, inclusiv fondurile structurale, dezvoltând în continuare instrumente comune suplimentare de partajare a riscurilor și adaptându-le pe cele existente deja finanțate de la bugetul UE;

21.  cere statelor membre ca, atunci când este cazul, să conlucreze cu Comisia în ceea ce privește utilizarea unei părți a creditelor din fondurile structurale care le revin pentru a partaja riscurile de creditare ale BEI și pentru a oferi garanții la creditele pentru cunoștințe și competențe, eficiența energetică și a resurselor, infrastructură strategică și acces la finanțare pentru IMM-uri;

22.  apreciază faptul că fondurile structurale neutilizate pot fi în prezent folosite drept fond special de garanții pentru împrumuturile acordate de BEI, în special în Grecia;

23.  ia act de faptul că, în 2012, Banca a semnat împrumuturi pentru programele structurale în valoare de 2,2 miliarde EUR, care permit sprijinirea a numeroase sisteme destinate întreprinderilor mici și mijlocii, în conformitate cu prioritățile politicii de coeziune din diverse sectoare;

24.  cere BEI ca, în lumina diferitelor condiții economice și financiare care predomină în UE, să dezvolte, în strânsă cooperare cu statele membre, planuri de investiții orientate spre rezultate, care să fie ajustate în mod corespunzător la prioritățile de creștere naționale, regionale și locale, ținând seama de prioritățile orizontale prezentate în Analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie și în semestrul european de guvernanță economică;

25.  încurajează Banca să exploreze posibilitățile de a-și extinde implicarea prin participarea proactivă la acordurile de parteneriat încheiate între Comisie și statele membre;

26.  ia act de tendința descrescătoare a numărului de parteneriate publice-private (PPP) pe durata crizei și ulterior acesteia și reamintește totodată rolul deosebit de important pe care acestea le joacă în investiții, în special în ceea ce privește rețelele de transport și cercetarea și inovarea; ia act de faptul că, deși piața PPP din UE a crescut ca valoare, pe ea s-au înregistrat semnificativ mai puține tranzacții;

27.  consideră că garanțiile de stat sunt instrumente valoroase pentru remedierea imperfecțiunilor pieței care pot împiedica realizarea programelor și proiectelor PPP; având în vedere experiența BEI în acest domeniu, cere creșterea participării acesteia la garanțiile pentru împrumuturi furnizate pentru PPP prin intermediul garanțiilor de stat;

28.  în plus, consideră că capacitatea de consultanță a BEI, bazată pe expertiza acumulată în cadrul Centrului european de expertiză în domeniul parteneriatelor public-private (CEEP) ar putea fi folosită pentru a furniza asistență tehnică și specializată la nivel guvernamental și, după caz, și la nivel regional, pentru a contribui la realizarea unor evaluări adecvate referitoare la beneficiile implicării garanțiilor de stat într-un program PPP;

29.  reamintește lansarea, în 2012, de către BEI și Comisie, cu sprijinul statelor membre, a etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care are scopul de a încuraja finanțarea proiectelor-cheie de infrastructură prin atragerea investitorilor instituționali;

30.  salută raportul pentru primele șase luni ale etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, în care se menționează aprobarea a nouă proiecte în șase țări; solicită continuarea și creșterea utilizării acestor obligațiuni și o revizuire periodică a eficienței lor în vederea stimulării unor investiții viabile în instrumente de creanță care direcționează capital privat către proiectele necesare de transport, energie și infrastructură TIC, în special către cele care au o dimensiune transfrontalieră; consideră însă că BEI ar trebui să realizeze evaluări mai bune cu privire la proiectele în care dorește să investească, care să includă evaluări ale siguranței și ale profilurilor de risc ale acestora; reamintește faptul că bugetul UE prevede un sprijin de 230 de milioane EUR pentru activitatea BEI de îmbunătățire a condițiilor de creditare a investițiilor în infrastructura din sectorul transporturilor, al energiei și al comunicațiilor;

31.  cere ca Parlamentul să fie informat cu privire la proiectele selectate în mod corespunzător și în timp util;

32.  ia act cu îngrijorare de faptul că provocările-cheie rămân (de exemplu, transformarea dobânzii în angajamente, experiența limitată cu soluția obligațiunilor din partea autorităților de achiziții, ezitările investitorilor instituționali de a se angaja, preocupare cu privire la costurile sponsorilor); invită Banca să evalueze în mod corespunzător posibilitatea de a coinvesti în operațiuni timpurii cu obligațiuni pentru a reasigura investitorii și sponsorii; invită BEI să se asigure că inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte va fi compatibilă cu obiectivul climatic pe termen lung al UE, și anume că aceasta se concentrează pe infrastructurile cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

33.  este preocupat de performanțele scăzute ale proiectului Castor; cere Băncii să ofere detalii cu privire la soliditatea acțiunilor sale de diligență necesară și să ofere informații din care să rezulte dacă studiile geologice realizate indică sau nu posibilitatea unui risc seismic, care a fost procentul de risc și cum a fost acesta abordat;

34.  așteaptă raportul final de evaluare a etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care va fi prezentat în 2015;

35.  salută noua politică energetică a BEI, prin care se introduc noi criterii de creditare în domeniul energiei, care reflectă politicile UE în materie de energie și schimbări climatice, precum și actualele tendințe în materie de investiții; solicită ca investițiile realizate de BEI în domeniul energiei să fie făcute publice și să fie analizate anual, indicând sursele de energie care sunt sprijinite de BEI; dorește să sublinieze însă că politica investițională a BEI ar trebui în continuare să se concentreze mult mai mult pe proiecte sustenabile; amintește însă de necesitatea prezentării unui plan cuprinzător de eliminare progresivă a creditării pentru energia din surse neregenerabile;

36.  salută introducerea de către BEI a unui nou standard de performanță în materie de emisii, care va fi aplicat tuturor proiectelor din generația combustibililor fosili, pentru a exclude investițiile al căror nivel prevăzut de emisii de carbon depășesc un anumit prag; cere Consiliului BEI să continue evaluarea standardului de performanță în materie de emisii și să aibă în vedere angajamente mai restrictive în viitor;

37.  cere Băncii ca, având în vedere pachetul privind clima 2030, inclusiv prioritățile de decarbonizare, să își intensifice activitățile de investiții în tehnologii cu emisii scăzute de carbon și să dezvolte politici care să conducă la stabilirea de obiective mai ambițioase în materie de combatere a schimbărilor climatice; cere BEI să realizeze o evaluare și o analiză a tuturor activităților sale din domeniul combaterii schimbărilor climatice realizate în 2014 care au condus la o politică reînnoită de protecție împotriva schimbărilor climatice, de exemplu prin evaluarea proiectelor și printr-o abordare integrată care să combine în mod inteligent politicile sectoriale pentru sectoarele-cheie; cere BEI să anexeze această evaluare la următorul său raport anual;

38.  reamintește rolul important pe care BEI îl are în finanțarea investițiilor în infrastructurile energetice din sectorul public și privat și în sprijinirea proiectelor care contribuie la atingerea obiectivelor politicii UE în domeniul climei și al energiei; reamintește rezoluția sa din 2007 în care se face apel la încetarea finanțării publice în favoarea proiectelor care folosesc combustibilii fosili și la trecerea la eficiență energetică și la energie din surse regenerabile; consideră că BEI ar trebui ca, până la sfârșitul anului 2015, în cooperare cu Comisia și în conformitate cu obiectivele Uniunii și cu obiectivele internaționale în materie de schimbări climatice, precum și cu cele mai bune standarde internaționale, să își actualizeze strategia privind schimbările climatice în ceea ce privește propriile operațiuni de finanțare;

39.  solicită ca resursele și cunoștințele de specialitate ale BEI să fie sporite în vederea adaptării la schimbările climatice;

40.   solicită BEI să aplice cele mai bune standarde internaționale în materie de energie hidroelectrică, și anume principiile directoare ale Comisiei mondiale privind barajele și Protocolul de evaluare a durabilității energiei hidroelectrice (HSAP), care prevăd să se realizeze investiții numai în cazurile în care țările au instituit un cadru juridic care să stabilească mecanisme de planificare energetică (inclusiv zone interzise), ca efectele negative asupra ecosistemelor și a comunităților locale să fie evaluate, evitate, atenuate și monitorizate în mod corespunzător și ca proiectele să nu fie amplasate în zone protejate sau în apropierea acestora ori pe cursuri de râu aflate într-o bună stare ecologică;

41.  solicită BEI să includă cu atenție în proiectele sale viziunea și obiectivele strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural”;

Extinderea gamei de finanțare pentru sprijinirea IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie

42.  reamintește că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și principalul motor al creșterii economice și ocupării forței de muncă din Europa, ele angajând peste 80 % din forța de muncă din sectorul privat;

43.  salută atenția deosebită (în contextul creșterii activității de creditare în UE) acordată acțiunilor de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru IMM-uri și salută, prin urmare, obiectivul Grupului BEI pentru 2013 de a semna în UE contracte de împrumut către IMM-uri în valoare de peste 19 de miliarde EUR;

44.  în această privință, cere, de asemenea, Consiliului să aprobe rapid inițiativele comune ale Comisiei și BEI, să combine resursele bugetare ale UE destinate IMM-urilor, precum și să realizeze acțiuni mai ferme pentru implementarea cooperării cu BCE pentru a reduce constrângerile de finanțare care afectează IMM-urile; subliniază că principala problemă din mai multe state membre este că fragmentarea piețelor financiare dă naștere unei lipse de fonduri și unor costuri de finanțare mai mari, în special pentru IMM-uri; solicită ca eforturile BEI să fie redirecționate către defragmentare în vederea promovării finanțării pentru IMM-uri, antreprenoriat, exporturi și inovare, care sunt vitale pentru redresarea economică;

45.  salută creșterea numărului de credite bancare acordate IMM-urilor datorită revitalizării pieței securitizărilor pentru IMM-uri prin intermediul noii inițiative a Grupului BEI referitoare la titlurile garantate cu active; invită BEI să realizeze o analiză de piață pentru a ajusta mai bine această ofertă a BEI la nevoile părților interesate; salută dezvoltarea capacității de creditare a FEI prin majorarea capitalului și extinderea mandatului și invită BEI și Comisia să finalizeze procesul până la începutului anului următor;

46.  sprijină inițiativa Grupului BEI privind finanțările inovatoare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie prin lansarea de instrumente financiare în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME și de instrumente de partajare a riscurilor (IPR) pentru a încuraja băncile să ofere resurse financiare prin intermediul împrumuturilor și al garanțiilor și să asigure capitaluri de risc pe termen lung;

47.  sprijină inițiativa comună a Comisiei și a BEI de finanțare a IMM-urilor din cadrul noului CFM, prin care se combină fondurile disponibile din programele COSME și Orizont 2020, fiind dedicate resurse în valoare de până la 8,5 miliarde EUR fondurilor structurale și de investiții europene (FSIE), cu scopul de a genera împrumuturi suplimentare pentru IMM-uri;

48.  cere statelor membre să participe activ, contribuind la instrumentele comune cu ajutorul creditelor primite prin FSIE, pentru a sprijini creșterea numărului de credite acordate IMM-urilor de pe teritoriul lor, sporind astfel efectele de levier la nivel global;

49.  încurajează BEI să extindă Inițiativa pentru finanțarea comerțului; consideră că acest mecanism de garantare pentru IMM-uri este de o importanță-cheie și ar trebui extins la nivelul UE, acolo unde este considerat foarte necesar; invită BEI să își elaboreze propriul program de facilitare a comerțului; invită BEI să instituie în primul rând măsuri menite să asigure furnizarea garanțiilor necesare pentru ca societățile să își poată valorifica pe deplin potențialul de export;

50.  sprijină accentul pe care BEI îl pune pe dimensiunea regională și locală și invită statele membre să utilizeze la maximum instrumentele de inginerie financiară prin gestiune partajată, cum ar fi programul JEREMIE și prin sisteme regionale de fonduri mutuale care oferă IMM-urilor locale finanțare prin participarea la capital și la creanțe;

51.  salută evaluarea ex post a acțiunilor BEI de creditare prin intermediari acordată IMM-urilor în UE în perioada 2005-2011; ia act de faptul că, în acest domeniu, BEI a semnat, în perioada 2005-2012, contracte de împrumut în valoare de 64 de miliarde EUR cu circa 370 de instituții financiare din UE 27; ia act de faptul că, din această sumă, 53 de miliarde EUR au fost plătiți până la sfârșitul anului 2012 instituțiilor financiare respective care, la rândul lor, au împrumutat circa 48 de miliarde EUR IMM-urilor prin intermediul a circa 300000 de contracte de împrumut subsidiar;

52.  ia act de faptul că evaluarea arată că acțiunile de creditare prin intermediari BEI-IMM-uri (prin intermediul produsului L4SME) sunt în concordanță cu obiectivele UE; cu toate acestea, cere să se evalueze mai bine complementaritatea dintre produsul BEI și mixurile de politici de la nivel național, pentru a continua să se îmbunătățească pertinența operațiunilor; cere BEI să prezinte propuneri pentru sporirea eficienței produsului L4SME, pentru ca acesta să poată fi mobilizat în vedere remedierii unor lacune specifice mai curând decât să fie folosit pentru finanțarea unui spectru larg de IMM-uri, optimizând astfel contribuția BEI la creștere economică și la ocuparea forței de muncă;

53.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în perioada care a făcut obiectul analizei, împrumuturile BEI au avut un „oarecare” impact asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă, dar cu variații mari de la o țară la alta (numai o treime din IMM-uri au atribuit creșterea cifrei de afaceri finanțării de la BEI); este preocupat de faptul că există dovezi limitate care să indice că împrumuturile BEI au contribuit la păstrarea locurilor de muncă; ia act de faptul că impactul relativ asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă a fost mai mare în noile țări membre; recunoaște însă faptul că perioada care a făcut obiectul revizuirii a inclus criza economică și financiară și că nivelul relativ modest de creare de noi locuri de muncă a fost realizat în pofida unui climat marcat de niveluri de ocupare a forței de muncă aflate în scădere;

54.  este preocupat de faptul că, pentru majoritatea operațiunilor, finanțarea acordată de BEI se pare că a fost utilizată pentru a sprijini IMM-urile „campioane”, nu pentru „finanțarea carențelor”; constată însă că peste 80 % dintre IMM-urile vizate au fost întreprinderi cu mai puțin de 50 de angajați, fapt ce demonstrează că BEI se adresează segmentului mai restrâns al universului IMM-urilor;

55.  cere BEI să utilizeze la maximum criteriile de eligibilitate pentru a eficientiza stabilirea beneficiarilor finali;

56.  invită BEI să identifice și să selecteze proiecte cu o valoare adăugată mai mare și cu un nivel de risc mai ridicat, în special prin identificarea întreprinderilor nou înființate, a microîntreprinderilor, a cooperativelor, a grupurilor de întreprinderi, a IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie implicate în proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare din domenii tehnologice prioritare;

57.  subliniază nevoia de a crește nivelul de informare și de înțelegere cu privire la instrumentele financiare inovatoare în rândul potențialilor investitori și beneficiari; încurajează crearea unei politici de comunicare pentru a promova vizibilitatea diferitelor acțiuni întreprinse de UE cu ajutorul acestor noi instrumente financiare, prin intermediul BEI; subliniază, în plus, că ar trebui asigurat un acces extins și sistematic la informații privind proiectele și o implicare mai mare a beneficiarilor proiectelor și a societății civile locale, ceea ce s-ar putea îmbunătăți prin investiții finanțate de BEI;

58.  invită BEI să stabilească un plan de acțiunea în vederea simplificării accesului IMM-urilor la informații și la finanțări, acordând o atenție specială procedurilor birocratice aferente accesului la finanțare;

59.  reamintește faptul că împrumuturile prin intermediari reprezintă peste 20% din totalul anual al împrumuturilor acordate de BEI;

60.  reamintește cu îngrijorare că, în acest domeniu, rămân nesoluționate un număr considerabil de probleme, în special lipsa de transparență (mai ales în ceea ce privește informațiile despre beneficiarii finali), dificultățile în a evalua impactul economic și social al împrumuturilor (și, prin urmare, o abordare specifică deficitară), precum și dependența de intermediarii financiari pentru realizarea procesului de diligență, din cauza externalizării responsabilităților; îndeamnă Banca să ofere detalii cu privire la acțiunile preconizate pentru a accelera soluționarea acestor probleme și solicită stabilirea de către BEI, în comun cu Comisia Europeană, a unei liste stricte de criterii pentru selecția intermediarilor financiari și punerea acesteia la dispoziția publicului;

61.  îndeamnă BEI să realizeze o evaluare actualizată și cuprinzătoare a modului în care criza financiară a afectat beneficiarii finali ai fondurilor BEI și să prezinte o evaluare detaliată a efectelor și impactului crizei financiare asupra statutului actual al intermediarilor financiari folosiți de Bancă, atât de pe teritoriul, cât și din afara UE;

62.  cere BEI să asigure atingerea obiectivului său de a genera, numai în 2013, locuri de muncă pentru circa o jumătate de milion de persoane, prin credite acordate pentru proiecte de infrastructură, eficiența resurselor și din domeniul economiei cunoașterii;

63.  ia act de faptul că, din cauza mediului economic dificil și a unor piețe de creditare mai rigide, constrângerile în materie de finanțare care afectează întreprinderile și sectorul public continuă să influențeze negativ ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și să limiteze spațiul în care se pot face îmbunătățiri în materie de învățământ profesional;

64.  consideră că Programul BEI de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor (cu un volum de creditare de 6 miliarde EUR), cu componentele sale „Locuri de muncă pentru tineri” și „Investiții în competențe”, este de cea mai mare importanță pentru abordarea acestor probleme; salută raportul intermediar privind implementarea, care arată realizări importante în acest sector, cum ar fi credite în valoare de 4,9 miliarde EUR acordate prin intermediul sub-programului „Investiții în competențe”, la care se adaugă credite în valoare de 2,7 miliarde EUR acordate în cadrul componentei „Locuri de muncă pentru tineri”; recunoaște îndeplinirea timpurie a obiectivelor sale;

65.  sprijină obiectivul Băncii de a continua să îmbunătățească orientarea creditelor către IMM-uri, pentru a stabili o legătură clară între finanțarea acordată de BEI și crearea de noi locuri de muncă pentru tineri;

66.  invită Banca să își lărgească domeniul de acțiune și să folosească instrumente suplimentare pentru a furniza stimulente viabile pentru generarea de locuri de muncă pentru tineri, în special în statele membre cunoscute pentru ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor;

Contribuția BEI la politicile externe ale UE

67.  solicită BEI ca, în conformitate cu mandatul său revizuit pentru operațiuni în afara Uniunii Europene, să sprijine obiectivele de politică externă ale Uniunii Europene, după cum au fost trasate de Comisie și de Serviciul European de Acțiune Externă;

68.  salută garanția UE pentru creditarea externă, oferită BEI din bugetul UE și având o valoare similară celei actuale, stabilită la un plafon maxim de 30 miliarde EUR (împărțită într-un mandat general de 27 miliarde EUR și o sumă opțională de 3 miliarde EUR, sub rezerva revizuirii intermediare) pentru următoarea perioadă financiară prin utilizarea de restituiri provenite din operațiunile FEMIP (Facilitatea euromediteraneeană de investiții și parteneriat) neutilizate datând de dinainte de 2007;

69.  solicită Curții de Conturi Europene (CCE) să întocmească un raport special cu privire la performanțele activităților de creditare externă ale BEI și alinierea acestora la politicile UE înainte de evaluarea intermediară a mandatului extern al BEI, precum și să compare valoarea adăugată în raport cu resursele proprii utilizate de BEI; în plus, solicită CCE să își diferențieze analiza în funcție de garanțiile acordate de bugetul UE, facilitatea de investiții acordată de FED, diversele forme de creditare combinată utilizate în cadrul fondului fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, fondul de investiții pentru Caraibe și facilitatea de investiții pentru Pacific și utilizarea restituirilor pentru aceste investiții;

70.  salută dispozițiile privind o mai mare flexibilitate prevăzute în noul mandat al BEI privind împrumuturile externe; cere BEI să își sporească la maximum sprijinul acordat politicilor și obiectivelor UE;

71.  cere BEI să folosească în mod mai flexibil fondul de garantare și să se concentreze mai mult pe creditarea pe risc propriu, extinzându-și domeniul de acțiune în materie de proiecte eligibile pentru finanțare; insistă ca BEI să asigure un înalt nivel de vizibilitate pentru beneficiarii finali ai proiectelor finanțate din sprijinul european oferit de BEI;

72.  ia act de faptul că țările aflate în etapa de preaderare, precum și țările din vecinătatea estică și sudică se află printre prioritățile de vârf ale BEI; subliniază, în special, necesitatea de a menține sprijinul pentru tranzițiile democratice și economice care au loc în urma Primăverii arabe, cu accent specific pe componentele societății civile, crearea de locuri de muncă și redresarea economică în țările din vecinătatea sudică și din cadrul Parteneriatului estic; ia act cu satisfacție de atenția acordată IMM-urilor și accesului la finanțare al acestora;

73.  sprijină, în contextul politicilor externe ale UE, dezvoltarea progresivă de noi produse financiare împreună cu Comisia și cu statele membre, cum ar fi produse care combină subvenții din partea UE, împrumuturi și instrumente de partajare a riscului pentru a ajunge la noi categorii de întreprinderi; cere să se definească cele mai bune practici și criterii de eligibilitate clare pentru utilizarea respectivelor instrumente, însoțite de condiții structurate de raportare, monitorizare și control; solicită finalizarea politicii de alocare;

74.  prin urmare, așteaptă ca raportul de guvernanță privind implementarea platformei de cooperare cu instrumente financiare internaționale în vederea unor produse combinate să includă informații detaliate și consistente în această privință și să asigure un rol adecvat pentru BEI; cere Comisiei să prezinte un raport complet privind impactul și rezultatele implementării facilităților financiare în contextul platformei de cooperare în vederea unor produse combinate;

75.  salută sprijinul acordat de BEI unor proiecte din mai multe sectoare energetice, care vizează creșterea și ocuparea forței de muncă; reamintește că este necesar să se păstreze concordanța cu noile evoluții în materie de politici ale UE în domeniul energiei și schimbărilor climatice; încurajează BEI ca, în cadrul politicii sale energetice reînnoite, să continue să sprijine, atât în interiorul, cât și în exteriorul UE, proiecte destinate eficienței energetice și energiilor regenerabile durabile și astfel să deschidă drumul spre o economie cu emisii reduse de carbon;

Cooperarea BEI cu alte instituții financiare internaționale

76.  reamintește că o cooperare structurată între organismele UE (Comisie și BEI) și alte instituții financiare este singurul mijloc eficient de a preveni suprapunerea activităților;

77.  salută memorandumul de înțelegere actualizat dintre BEI și BERD, care reflectă dorința UE de a intensifica nivelul de coordonare și de cooperare dintre aceste două instituții financiare internaționale majore; încurajează BEI să negocieze și să încheie memorandumuri de înțelegere (MoU) cu băncile regionale pentru dezvoltare care își desfășoară activitatea în regiunile sale de operare pentru a promova sinergiile, a partaja riscurile și costurile și a asigura o creditare suficientă pentru economia reală;

78.  cere ambelor instituții să se angajeze în cea mai bună coordonare operațională posibilă în ceea ce privește complementaritatea și diviziunea muncii, pentru a căuta în mod sistematic cele mai bune oportunități și sinergii și pentru a găsi metodele optime de sprijinire și implementare a obiectivelor de politică ale UE, respectând, în același timp, avantajele și particularitățile comparative specifice;

79.  încurajează BEI și BERD să consolideze, în cea mai timpurie etapă cu putință (evaluarea ex ante sau identificarea fazelor de acțiune), experiența pe care o dețin, abordările strategice și de programare în diversele domenii de intervenție și, în special, cooperarea în materie de instrumente de partajare a riscurilor (riscuri financiare, operaționale sau de țară), pentru a consolida supravegherea riscurilor;

80.  salută noul plan de acțiune comun convenit în noiembrie 2012 între BEI, BERD și Grupul Băncii Mondiale, care are drept scop sprijinirea redresării economice și a creșterii în Europa Centrală și de Sud-Est, subliniind faptul că planul de acțiune prevede, pentru perioada 2001-2014, angajamente comune de peste 30 de miliarde EUR; cere BEI să angajeze un minimum de 20 de miliarde EUR, după cum s-a stabilit;

81.  își reamintește propunerea ca Uniunea Europeană să devină membră a BEI;

Cadrul de guvernanță, de conformitate și de control al BEI

82.  cere BEI și altor parteneri și părți interesate asociate să își îmbunătățească în continuare mecanismele de guvernanță, inclusiv prin intermediul dezvoltării unor sisteme de monitorizare, raportare și control complete și solide;

83.  salută consolidarea de către BEI a angajamentelor sale în materie de transparență prin semnarea Inițiativei internaționale privind transparența ajutoarelor (IATI);

84.  cere Băncii să asigure deplina independență și o funcționalitate viabilă a mecanismului său de gestionare a plângerilor;

85.   invită BEI să respecte dispozițiile Convenției de la Aarhus, prin înființarea unui registru public de documente, pentru a garanta dreptul de acces la documente, astfel cum este consacrat în tratatele UE; solicită Băncii să își respecte angajamentul și să facă public registrul începând din 2014;

86.  cere ca următorul raport anual să fie completat cu un set de indicatori de performanță transversali referitori la impactul operațiunilor de finanțare pentru principalele domenii de intervenție ale BEI, efectul de multiplicare preconizat, atunci când este cazul, precum și transferul avantajelor financiare în cadrul programelor finanțate;

87.  repetă și accentuează responsabilitatea Băncii în ceea ce privește creșterea gradului de transparență în selectarea intermediarilor financiari și a partenerilor pentru proiectele cofinanțate și în ceea ce privește beneficiarii finali;

88.  subliniază că BEI ar trebui să reducă birocrația în vederea alocării de fonduri într-un mod mai eficace și mai rapid;

89.  invită BEI să crească și mai mult gradul de transparență al activităților sale de creditare realizate prin intermediari financiari, raportând în fiecare an cu privire la împrumuturile acordate IMM-urilor, prezentând date agregate privind nivelul plăților efectuate către IMM-uri, numărul de IMM-uri vizate, valoarea medie a împrumuturilor și sectoarele sprijinite, inclusiv o evaluare a accesibilității împrumuturilor pentru IMM-uri și a eficacității acestora;

90.  invită BEI să nu coopereze cu intermediarii din domeniul financiar care au rezultate negative în ceea ce privește transparența, frauda, corupția și impactul social și de mediu; încurajează BEI să încheie parteneriate cu intermediari din domeniul financiar transparenți și responsabili, care au legături statornice cu economia locală a fiecărei țări în care își desfășoară activitatea; invită, în acest sens, BEI să asigure o mai mare transparență, în special în ceea ce privește operațiunile de creditare intermediate și să aplice măsuri sporite de precauție pentru prevenirea utilizării paradisurilor fiscale, a prețurilor de transfer, a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive; solicită crearea unei liste publice stricte a criteriilor de selecție a intermediarilor din domeniul financiar; invită BEI să își consolideze cooperarea cu instituțiile publice naționale de credit în vederea maximizării impactului pozitiv al programelor sale de finanțare pentru IMM-uri;

91.  invită BEI să se angajeze imediat într-un amplu proces de revizuire a politicii sale privind țările și teritoriile necooperante, ținând seama în mod corespunzător de evoluțiile recente în acest sens, atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional; prin urmare, BEI trebuie să se asigure că toate întreprinderile și instituțiile financiare implicate în proiectele sale fac publice numele beneficiarilor reali ai oricărei structuri juridice care are o legătură, directă sau indirectă, cu întreprinderea, inclusiv fonduri fiduciare, fundații și conturi bancare;

92.  prin urmare, solicită elaborarea, în comun cu Comisia, a unei liste publice a intermediarilor financiari excluși, bazată pe istoricul acestora în ceea ce privește transparența, fraudele, legăturile cu teritoriile offshore și impactul social și de mediu;

93.  consideră că este esențial ca BEI să își păstreze ratingul de credit AAA, care i-a permis în 2012 să împrumute 71 de miliarde EUR de pe piețele internaționale de capital cu dobânzi favorabile; încurajează BEI să își consolideze capacitatea pentru a acorda prioritate proiectelor cu o valoare adăugată mai mare și cu un grad de risc mai ridicat;

94.  reamintește și subliniază faptul că, la fel ca și în anii anteriori, supravegherea bancară prudențială a BEI este necesară și solicită ca un studiu juridic să permită găsirea unei soluții posibile;

95.  propune ca acest control de reglementare să fie:

   (i) efectuat de BCE în temeiul articolului 127 alineatul (6) din TFUE sau
   (ii) să fie efectuat în cadrul viitoarei uniuni bancare prevăzute în Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 sau
   (iii) în imposibilitatea primelor două opțiuni, să fie efectuat pe baza unui demers voluntar al BEI fie de către Autoritatea Bancară Europeană, cu sau fără participarea unuia sau mai multor organisme naționale de supraveghere, fie de către un auditor independent;

regretă faptul că Comisia nu a propus nicio acțiune în acest sens, în ciuda cererilor Parlamentului care datează încă din 2007;

96.  salută noile progrese interne ale BEI în ceea ce privește conformitatea generală cu cele mai bune practici bancare; cere BEI să se asigure că, în contextul operațiunilor sale din interiorul și din afara UE, partenerii săi respectă, de asemenea, practicile bancare compatibile cu dreptul Uniunii privind serviciile financiare și cu stabilitatea pieței financiare; cere BEI ca, în cadrul planului său anual de lucru, să includă auditul unui domeniu de activitate pentru a garanta că cele mai bune practici bancare fac parte din procedurile interne scrise ale Băncii;

97.  invită BEI să crească și mai mult transparența și accesibilitatea în ceea ce privește activitățile și evaluările sale, precum și rezultatele obținute, oferind un mai bun acces la informații, atât pe plan intern, pentru personalul BEI, prin participarea la reuniunile interne relevante din cadrul BEI, cât și pe plan extern, de exemplu pe site-ul său de internet;

98.  salută faptul că BEI a luat măsuri pentru combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului și că și-a consolidat resursele pentru funcția de asigurare a conformității prin numirea unui nou șef al Biroului de conformitate al Grupului; cere ca Parlamentul să fie ținut la curent periodic cu rezultatele prezentate în raportul șefului Biroului de conformitate al Grupului;

99.  invită BEI să urmărească raportările pe țări în vederea combaterii finanțării activităților ilegale; consideră că, pentru a fi eligibili pentru finanțare din partea BEI, toți beneficiarii, indiferent dacă sunt societăți sau intermediari financiari, care sunt înregistrați în diferite jurisdicții, trebuie obligați să publice, în rapoartele lor anuale auditate, informații la nivel de țară cu privire la vânzările, activele, angajații, profiturile și plățile de impozite ale acestora în fiecare țară în care își desfășoară activitatea; consideră, de asemenea, că beneficiarii trebuie să publice contractele încheiate cu guvernele țărilor-gazdă și, în special, să facă public regimul fiscal din fiecare țară în care își desfășoară activitatea;

100.  cere ca mediul de control să fie adaptat pentru a face față creșterii viitoare a volumului de cereri de finanțare apărute ca rezultat al majorării capitalului BEI și în cadrul altor parteneriate financiare, în special privind funcțiile de gestionare a riscurilor;

Măsurile luate de BEI ca urmare a rezoluțiilor Parlamentului

101.  solicită BEI ca, în fiecare raport anual, să prezinte situația și stadiul acțiunilor realizate ca urmare a recomandărilor anterioare ale Parlamentului, în special în ceea ce privește impactul activităților sale de creditare în diverse regiuni de operațiuni asupra creșterii și creării de locuri de muncă în regiunile respective și în UE și asupra integrării economice la nivelul UE și al țărilor candidate și vecine;

o
o   o

102.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0404.
(2) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 131.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0057.
(4) JO L 280, 27.10.2011, p. 1.


Revizuirea Sistemului european de supraveghere financiară
PDF 562kWORD 146k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 cu recomandări pentru Comisie referitoare la revizuirea Sistemului European de Supraveghere Financiară (ESFS) (2013/2166(INL))
P7_TA(2014)0202A7-0133/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe)(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic(5),

–  având în vedere Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe)(6),

–  având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește interacțiunea sa cu Regulamentul (UE) nr. …/… al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(7),

–  având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la adoptarea regulamentului (UE) nr. .../2013 al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(8),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității bancare europene(9) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(10),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale(11) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(12),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității pentru valori mobiliare și piețe(13) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(14),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 18 mai 2010 referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității bancare europene, ale Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe(15) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(16),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 25 mai 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic(17) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(18),

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 25 mai 2010 referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic(19) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă(20),

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității Bancare Europene aferent exercițiului financiar 2011;

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale aferent exercițiului financiar 2011;

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe aferent exercițiului financiar 2011,

–  având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 5 septembrie 2013 privind bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014 – toate secțiunile,

–  având în vedere principiile fundamentale pentru supravegherea cu succes a sectorului bancar enunțate de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară din 13-14 septembrie 2012(21),

–  având în vedere atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare, elaborate de Consiliul pentru stabilitate financiară, publicate în octombrie 2011,

–  având în vedere principiile de bună practică aferente colegiilor de supraveghere emise de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară în octombrie 2010(22),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene 22 ianuarie 2014 în cauza C-270/12 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord c. Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0133/2014),

A.  întrucât criza financiară a demonstrat că gestionarea deficientă a riscurilor și supravegherea ineficientă, inegală și fragmentată a piețelor financiare au contribuit la instabilitate financiară și la o protecție insuficientă a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare;

B.  întrucât Parlamentul European s-a declarat ferm în favoarea creării Autorităților Europene de Supraveghere (ESA), a conferit mai multe prerogative de coordonare și supraveghere directă pentru ESA-uri și consideră că ele sunt actori-cheie pentru crearea de piețe financiare mai stabile și mai sigure și că Uniunea are nevoie de o supraveghere la nivelul Uniunii mai solidă și mai bine coordonată;

C.  întrucât înființarea Sistemului european de supraveghere financiară (ESFS) a îmbunătățit calitatea și coerența supravegherii financiare pe piața internă; întrucât acesta este un proces evolutiv în cadrul căruia membrii Consiliului de Supraveghere ar trebui să se concentreze asupra valorilor și intereselor Uniunii;

D.  întrucât, de la crearea ESFS, în Uniune supravegherea micro-prudențială s-a dezvoltat mai repede decât supravegherea macro-prudențială;

E.  întrucât prerogativele de supraveghere microeconomică și macroeconomică se concentrează în mâinile Băncii Centrale Europene (BCE) care trebuie să adopte măsuri corespunzătoare pentru a evita conflictele de interese datorate sarcinilor BCE de politică monetară;

F.  întrucât ESA-urile ar trebui să împiedice fragmentarea piețelor financiare în Uniune;

G.  întrucât ESA-urile sunt însărcinate, printre altele, cu convergența și cu furnizarea de asistență pentru creșterea calității supravegherii de zi cu zi și întrucât trebuie elaborați indicatori de performanță care să se axeze pe rezultatele în materie de reglementare obținute în cadrul supravegherii de zi cu zi;

H.  întrucât ESA-urile și-au îndeplinit în mare parte mandatul de a contribui la procedurile legislative și de a propune standarde tehnice;

I.  întrucât, deși regulamentele de instituire a ESA-urilor sunt aproape identice, domeniul lor de aplicare a evoluat foarte diferit;

J.  întrucât, în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare (RTS) și standardele tehnice de punere în aplicare (ITS), Comisia are responsabilitatea de a adopta, cu sau fără amendamente, proiectele propuse de către o ESA, însă ar trebui să prezinte motive detaliate pentru abaterea de la proiectele respective;

K.  întrucât supravegherea directă a agențiilor de rating de credit de către Autoritatea pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) poate spori calitatea supravegherii în acest domeniu;

L.  întrucât RTS-urile sunt adoptate ca acte delegate, garantând implicarea ESA-urilor în domeniile în care au mai mare expertiză tehnică pentru întocmirea nivelurilor inferioare de legislație;

M.  întrucât alineatul (2) din Înțelegerea comună dintre Parlament, Consiliu și Comisie privind actele delegate prevede că cele trei instituții cooperează pe parcursul întregii proceduri de adoptare a actelor delegate pentru a asigura o bună exercitare a competențelor delegate și un control eficient al acestora de către Parlament și Consiliu;

N.  întrucât înființarea mecanismului de supraveghere unic (MSU) a fost un pas următor important în direcția unei supravegheri coerente a băncilor din zona euro și din alte state membre participante;

O.  întrucât înființarea MSU are implicații foarte importante pentru crearea instituțională a supravegherii micro și macroprudențiale în Uniune, având în vedere competențele atribuite BCE în aceste domenii;

P.  întrucât Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a oferit recomandări macroeconomice utile pentru procesul legislativ în domenii precum fondurile de piață monetară, cerințele de capital, directiva privind creditele ipotecare sau măsurile simetrice de garantare pe termen lung din directiva Solvabilitate II(23) care au fost luate în considerare doar parțial de Comisie și de colegiuitori;

Q.  întrucât CERS nu are un rol obligatoriu în procesul legislativ, chiar dacă sunt vizate chestiuni macroeconomice;

R.  întrucât Comitetul științific consultativ a jucat un rol important și constructiv în stabilirea agendei CERS, în special prin încurajarea CERS să se concentreze pe aspecte controversate și fundamentale;

S.  întrucât anumite propuneri ale CERS ar fi putut fi luate în considerare de către colegiuitori sau de Comisie dacă ar fi fost publicate într-o etapă mai timpurie a procesului legislativ;

T.  întrucât, pe durata crizei financiare, CERS a fost instituit pentru a preveni alte crize și a menține stabilitatea financiară;

U.  întrucât riscul sistemic pe care îl prezintă dobânzile foarte scăzute menținute pe perioade excesiv de îndelungate nu a fost niciodată menționat în vreo declarație emisă de CERS;

V.  întrucât politica monetară poate avea o influență semnificativă asupra bulelor creditelor și ale prețurilor activelor și, prin urmare, poate apărea un conflict de interese între politica monetară a BCE și activitatea CERS,

W.  întrucât, după primele propuneri ale Comisiei, CERS ar fi trebuit să dispună de un număr de două ori mai mare de membri ai personalului decât are în prezent, fluctuațiile de personal calificat fiind dăunătoare pentru activitatea sa;

X.  întrucât declarațiile CERS privind regulamentul EMIR nu au fost luate în considerare de către ESMA;

Y.  întrucât crearea CERS în afara BCE nu i-ar permite CERS, potrivit articolului 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să adreseze BCE avize, recomandări sau avertismente;

Z.  întrucât structura CERS și mărimea organismului său de decizie împiedică desfășurarea rapidă a procesului de luare a deciziilor;

AA.  întrucât, conform recomandării CERS 2011/3, băncile centrale ar trebui să aibă un rol de prim-plan în materie de supraveghere macroprudențială și, în consecință, reprezentanții băncilor centrale ar trebui să fie, neapărat, membri ai organismelor decizionale ale CERS;

AB.  întrucât componența CERS este puternic legată de băncile centrale care au un rol important, dar și perspective similare;

AC.  întrucât părți însemnate ale legislației sectoriale care conferă competențe specifice celor trei ESA nu au intrat încă în vigoare, făcând astfel imposibil pentru cele trei ESA să își îndeplinească sarcinile în mod egal;

AD.  întrucât legislația referitoare la piețele financiare, serviciile financiare și produsele financiare este extrem de fragmentată și multitudinea de texte juridice generează lacune, dublarea obligațiilor de raportare, divergențe instituționale și o suprapunere a normelor, ce pot avea consecințe nedorite și efecte negative asupra economiei reale;

AE.  întrucât Statele Unite ale Americii au creat un Birou federal pentru protecția financiară a consumatorilor, dotat cu un mandat robust,

AF.  întrucât transparența și independența sunt ingrediente importante ale bunei guvernanțe, fiind important să se mărească transparența și independența lucrărilor ESA-urilor;

AG.  întrucât, cu toate că ESA-urile acționează într-un mod transparent prin publicarea informațiilor pe site-ul lor de internet, este nevoie de mai multă transparență în legătură cu activitatea lor și cu progresele înregistrate în materie de consultanță și propuneri, precum și de mai multe informații în legătură cu aspecte precum echipele de intervenție și grupurile de lucru;

AH.  întrucât Comisia este implicată, formal și informal, în operațiunile ESA-urilor, această implicare ar trebui să aibă loc în mod transparent, iar rolul său ar trebui aliniat cu cel al Parlamentului și al Consiliului, astfel încât independența ESA-urilor să nu fie pusă sub semnul întrebării;

AI.  întrucât se pare că beneficiile aduse de contribuțiile grupurilor de interese la activitatea ESA au fost limitate;

AJ.  întrucât este deosebit de important să se mărească transparența în jurul grupurilor de interese pentru crearea de norme funcționale și bine gândite pentru piețele financiare și întrucât cooperarea cu participanții de pe piață ar funcționa mult mai bine dacă aceste grupuri ar fi mai transparente în ceea ce privește alcătuirea grupului și sarcinile detaliate atribuite acestuia;

AK.  întrucât ESA-urile ar trebui să sprijine Comisia punându-și la dispoziție expertiza în materie de servicii financiare, într-un mod transparent;

AL.  întrucât ESA-urile ar trebui să asiste Comisia și colegiuitorii prin evaluarea gradului în care legislația își atinge obiectivele de reglementare și întrucât, în interesul transparenței, evaluarea respectivă ar trebui făcută publică. ESA-urile ar trebui să prezinte avize oficiale privind legislația propusă a Uniunii și să evalueze puterea doveditoare a probelor și a analizelor cuprinse în evaluările de impact ale propunerii legislative;

AM.  întrucât în cauza C-270/12 hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene a indicat posibilitatea lărgirii domeniului de activitate al Sistemului european de supraveghere financiară în conformitate cu articolul 114 din TFUE în comparație cu interpretarea care a avut câștig de cauză în cauza C-9/56 Meroni(24) la momentul înființării ESFS și, de aceea, Comisia ar trebui să evalueze implicațiile sale potențiale în viitoarea revizuire a ESFS;

AN.  întrucât supravegherea BCE asupra conglomeratelor financiare care operează în sectorul bancar și al asigurărilor este limitată prin temeiul juridic ales pentru MSU;

AO.  întrucât crearea MSU modifică mecanismul de supraveghere al ESFS și creează într-o oarecare măsură asimetrie între diferitele autorități și domeniile lor de supraveghere;

AP.  întrucât, după intrarea în vigoare a MSU, este deosebit de important să se evite arbitrajul de reglementare, să se garanteze condiții de concurență echitabile și să se asigure buna funcționare a pieței interne, evitând distorsiunile, dar păstrând libertățile fundamentale;

AQ.  întrucât BCE și ESA folosesc standarde și intervale de raportare diferite, iar crearea MSU ar putea reprezenta un risc grav de dublare a cerințelor de raportare dacă autoritățile naționale nu cooperează suficient cu MSU și cu ESA;

AR.  întrucât dreptul de investigare în cazul unor posibile încălcări ale legislației Uniunii și posibilitatea medierii obligatorii din punct de vedere legal au fost rareori folosite și întrucât ESA-urile au posibilități foarte limitate de a demara investigații în legătură cu pretinse încălcări ale legii din partea autorităților naționale competente;

AS.  întrucât în cazul unor posibile încălcări ale legislației Uniunii deciziile aplicabile autorităților naționale de supraveghere sunt luate de reprezentanții naționali din cadrul Consiliilor de supraveghere ale ESA-urilor;

AT.  întrucât, sub impresia prerogativelor de mediere obligatorie ale ESA, numeroase soluții utile au fost găsite între autoritățile naționale de supraveghere;

AU.  întrucât s-a dovedit dificil pentru reprezentanții naționali să își separe rolul de șef al autorității naționale competente și rolul de organism decizional european, punând sub semnul întrebării capacitatea acestora de a adera în mod veritabil la cerințele de a acționa independent și obiectiv, în interesul unic al Uniunii în ansamblul său, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentele ESA;

AV.  întrucât presiunea inter pares nu a funcționat conform previziunilor în cursul conceperii inițiale a ESA și întrucât este necesar să se creeze condițiile favorabile pentru ca ESA să îi stimuleze dezvoltarea;

AW.  întrucât unele ESA se luptă în continuare pentru a colecta informațiile necesare activității proprii în formatul cerut și întrucât ABE a avut obligația de a efectua teste de rezistență, însă în unele cazuri nu a avut nici competența juridică de a culege datele necesare pentru teste, nici prerogativele legale de a verifica datele, care au părut să fie inexacte;

AX.  întrucât ESA-urile pot refuza să furnizeze anumite informații necesare anticipând un refuz din partea Consiliilor lor de supraveghere;

AY.  întrucât legislația recent adoptată a sporit prerogativele ESA de a investiga presupuse încălcări sau neaplicarea dreptului UE, care obligă autoritățile competente să furnizeze ESA-urilor competente toate informațiile considerate necesare, inclusiv modalitățile de aplicare a legislației în conformitate cu dreptul UE;

AZ.  întrucât în procesul creării MSU s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește înzestrarea ABE cu prerogative necesare pentru a colecta informații în mod direct, însă această capacitate trebuie acordată și celorlalte autorități;

BA.  întrucât orientările s-au dovedit un instrument util și necesar pentru a umple lacunele de reglementare în cazul în care ESA-urilor nu li s-au conferit prerogative în legislația sectorială;

BB.  întrucât ESA-urile dispun de mandatul pentru a monitoriza punerea în aplicare a dreptului european în statele membre, dar nu dispun de resurse pentru a evalua respectarea efectivă a acestuia;

BC.  întrucât MiFID I(25) este aplicată în toate statele membre, însă unele state membre refuză, în practică, să aplice și să asigure respectarea normelor privind protecția consumatorilor;

BD.  întrucât participarea reprezentanților ESA în cadrul colegiilor de supraveghetori a îmbunătățit funcționarea colegiilor, însă acestea au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește ameliorarea convergenței de supraveghere;

BE.  întrucât drepturile de vot în consiliile de supraveghere ale ESA nu sunt proporționale cu mărimea statelor membre respective, așa cum se întâmplă și în cazul BCE și al altor agenții europene;

BF.  întrucât modificarea sistemului de vot inițial al ABE care s-a dovedit că asigură un tratament echitabil al statelor membre și condiții de lucru propice pentru ESA-uri au fost o concesie făcută anumitor state membre, îngreunând și complicând procedurile decizionale în Consiliul de supraveghere;

BG.  întrucât nu ar trebui să existe nicio formă de discriminare pe criterii de vârstă sau de gen la numirea președinților ESA-urilor, o funcție care ar trebui să fie amplu mediatizată la nivelul Uniunii;

BH.  întrucât președintele, directorul executiv și membrii Consiliului de supraveghere și ai comitetelor directoare ar trebui să fie în măsură să acționeze in mod independent și numai în interesul Uniunii.

BI.  întrucât unor autorități naționale de supraveghere din statele membre le-a fost greu să își onoreze contribuțiile obligatorii către bugetele ESA;

BJ.  întrucât contribuțiile obligatorii ale statelor membre contravin independenței ESA-urilor;

BK.  întrucât ESA-urile au probleme în a angaja personal cu o anumită experiență și nu își pot îndeplini mandatul în mod corespunzător din cauza lipsei de resurse, personal și întrucât resursele disponibile nu sunt la înălțimea sarcinilor ce le revin;

BL.  întrucât actuala finanțare a ESA, cu un regim de finanțare mixtă, este inflexibilă, creează sarcini administrative și prezintă o amenințare la adresa independenței agențiilor;

BM.  întrucât mandatul de reglementare a de a întocmi acte de implementare și delegate a fost o prioritate pentru ESA-uri în etapa lor de constituire, având o pondere disproporționată în cadrul activităților lor față de alte responsabilități;

BN.  întrucât ESA-urile nu au fost în măsură să dedice suficiente resurse funcției de bază reprezentate de realizarea unor analize economice ale piețelor financiare [conform prevederilor articolului 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010], care constituie piatra de temelie pentru elaborarea unor norme de înaltă calitate;

BO.  întrucât mandatul comun de a elabora un raport privind tendințele consumatorilor presupune ca toate statele membre să culeagă informații despre aceste tendințe;

BP.  întrucât ABE încă nu dispune printre altele de un temei juridic în materie de servicii de plată și în ceea ce privește directiva privind creditul de consum(26);

BQ.  întrucât unele cerințe prevăzute de ESA-uri pentru toți participanții la piață au fost considerate de unii dintre aceștia costisitoare, necorespunzătoare și disproporționate în raport cu mărimea și modelul de afaceri al celor cărora se adresau, iar legislația sectorială nu a oferit întotdeauna suficientă flexibilitate pentru aplicarea dreptului Uniunii;

BR.  întrucât BCE are dreptul de a participa în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului, în timp ce ESA sunt absente, în general, de la procesul decizional formal;

BS.  întrucât în domeniul protecției consumatorilor eforturile, resursele angajate și rezultatele ESA-urilor au variat, situându-se la un nivel extrem de scăzut față de ABE;

BT.  întrucât o guvernanță corporativă precară și un sistem de divulgare deficient au contribuit masiv la declanșarea crizei actuale;

BU.  întrucât noile principii de la Basel în materie de supraveghere includ două principii noi privind guvernanța corporativă, transparența și divulgarea;

BV.  întrucât vânzarea incorectă, concurența neloială și comportamentele vizând profitul cu orice preț („rent seeking”) pot cauza daune consumatorilor;

BW.  întrucât Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) și ABE nu au oferit rapoarte consistente legate de tendințele consumatorilor;

BX.  întrucât publicarea raportului CERS privind stabilitatea financiară, promisă de către președintele BCE Mario Draghi, încă se lasă așteptată;

BY.  întrucât necesitatea de a lua decizii în legătură cu chestiunile de protecție a consumatorilor presupune un nivel echivalent de expertiză din partea membrilor ESA-urilor, cu toate că unii dintre ei nu au un mandat echivalent în statele membre de origine;

BZ.  întrucât actualele clauze de salvgardare conținute de articolul 38 alineatul (1) din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 limitează posibilitățile de mediere în conformitate cu articolele 18 și 19 ale acestora și, prin urmare, îndeosebi în cazuri de rezoluție a unui grup transfrontalier în conformitate cu [directiva privind redresarea și rezoluția bancară] pentru că statul membre care deține responsabilitatea fiscală pentru instituția în cauză are prerogative decizionale în ultimă instanță;

1.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, până la 1 iulie 2014, propuneri legislative pentru revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1092/2010, (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010, (UE) nr. 1095/2010 și (UE) nr. 1096/2010 în urma recomandărilor detaliate făcute în anexa la prezentul raport, pe baza experienței acumulate de la constituirea ESA-urilor și a unei analize aprofundate a temeiului juridic și a alternativelor disponibile la articolul 114 din TFUE, inclusiv jurisprudența recentă;

2.  confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite bugetare corespunzătoare (ținându-se seama de opțiunea ESA-urilor de a deduce comisioanele încasate din partea entităților aflate sub directa lor supraveghere);

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Parlamentul European consideră că actul sau actele legislative ce urmează a fi adoptate ar trebui să prevadă următoarele:

Sistemul european de supraveghere bancară ar trebui adaptat și mai mult la MSU după cum urmează:

–  să dea mai multă consistență mandatului tuturor ESA-urilor pentru medieri obligatorii și neobligatorii, mai ales în legătură cu BCE;

–  să se clarifice mandatul ESA-urilor de a efectua mediere obligatorie în domeniile care presupun pronunțarea unor judecăți în materie de supraveghere;

–  să dea posibilitatea ESA-urilor să declanșeze proceduri de mediere obligatorie și neobligatorie dacă acest lucru este prevăzut în legislația sectorială la inițiativa Comitetului director;

–  să întărească prerogativele tuturor ESA-urilor de a efectua teste de stres pentru a beneficia cel puțin de posibilități comparabile cu cele acordate ABE în cursul constituirii MSU;

–  să se asigure că ESA, CERS, autoritățile naționale de supraveghere și BCE, în cazul statelor membre participante la MSU, au acces la informații de supraveghere identice, care trebuie furnizate, dacă este posibil, la aceleași intervale și într-un format electronic comun ce urmează a fi stabilit de ESA-uri, formatul standard nu impune totuși nicio formă nouă de constrângere pentru furnizarea datelor în conformitate cu standardele internaționale, precum IFRS, și, în plus, se acordă o perioadă de tranziție suficientă pentru introducerea obligatorie a formatului standard;

–  să se asigure că CERS se poate dezvolta în continuare ca o rețea robustă, care să garanteze o monitorizare și o analiză permanente ale riscurilor sistemice în rândul factorilor de decizie, dezvoltând o cultură a dialogului între supravegherea microprudențială și supravegherea macroeconomică;

–  să prevadă mecanisme care să întărească independența CERS, asigurând, totodată, interacțiunea cu BCE;

–  să se asigure modificările operaționale necesare care vizează CERS, ca o consecință a ființării MSU, inclusiv posibilitatea ca CERS să abordeze avertizările și recomandările BCE și MSU;

–  să asigure un punct de colectare unic pentru toate datelor, responsabil cu selectarea, validarea și transmiterea datelor de supraveghere și statistice;

–  să dea o pondere mai mare comitetului științific al CERS;

–  să numească un președinte executiv al CERS;

–  să evalueze și să clarifice mandatul și atribuțiile CERS pentru a evita conflictele de interese între supravegherea microprudențială, instrumentele de supraveghere și supravegherea macroeconomică.

–  să consolideze rolul de coordonare al Comitetului director al CERS și să îi ajusteze componența.

–  să extindă lista cu posibili destinatari ai avertizărilor și recomandărilor emise de CERS pentru a include BCE (prin rolurile sale definite de MSU) și autoritățile naționale de supraveghere macroprudențială;

–  să includă recomandările CERS în Semestrul European prin intermediul recomandărilor specifice anumitor țări și al celor adresate Uniunii în ansamblul său;

În cazurile în care experiența a indicat necesitatea revizuirii, noile acte legislative îmbunătățesc funcționarea ESFS prin:

Președinți

–  sporirea prerogativelor președinților tuturor celor trei ESA de a lua decizii tehnice și operative sau de a solicita informații din partea altor autorități de supraveghere în conformitate cu mandatul ESA respective și de a facilita delegarea către președinte a altor competențe ale consiliului de supraveghere;

–  abilitarea președinților să întocmească revizuiri inter pares în temeiul articolului 30 din Regulamentele ESA;

–  acordarea dreptului de vot în Consiliul de supraveghere președinților și directorilor executivi;

–  asigurarea faptului că președinții ESA-urilor vor fi abilitați să numească președinții comitetelor interne și grupurilor de lucru în temeiul articolului 41 din regulamentele ESA;

–  asigurarea faptului că președinții ESA și CERS sunt invitați în mod oficial la reuniunile ECOFIN cel puțin de două ori pe an pentru a prezenta rapoarte cu privire la programul de lucru și activitățile acestora;

–  asigurarea unei reprezentări echilibrate a femeilor și bărbaților în cadrul procedurilor de selecție a președinților și a adjuncților acestora, asigurarea transparenței procedurilor și organizarea lor astfel încât Parlamentul să își poată exercita rolul ce îi revine;

–  să garanteze, în condițiile respectării principiului menționat în paragraful precedent, că președinții de ESA sunt selectați exclusiv pe baza meritelor, a competențelor, a cunoștințelor în materie de instituții și piețe financiare și a experienței relevante privind supravegherea și reglementarea financiară;

Guvernanța: organizarea, luarea deciziilor, independența și transparența

–  modificarea articolului 45 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și transformarea comitetelor directoare ale celor trei ESA în organisme independente, compuse din trei specialiști cu un mandat european, numiți de Parlamentul European, președintele ESA și directorii executivi, acordând membrilor Comitetului director dreptul de vot în Consiliul de supraveghere, pentru a se asigura mai multă independență față de interesele naționale. Președintele Comitetului director coincide cu președintele Consiliului de supraveghere și are vot preponderent în Comitetul director și în Consiliul de supraveghere;

–  modificarea articolului 40 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și modificarea componenței Consiliului de supraveghere, care ar trebui alcătuit din șeful autorităților naționale competente plus șase membri ai Comitetului director;

–  redistribuirea sarcinilor între Comitetul director și Consiliul de supraveghere astfel încât acesta din urmă să se concentreze pe furnizarea de orientări strategice pentru activitatea ESA, pe adoptarea standardelor tehnice, a orientărilor generale și a recomandărilor, iar deciziile privind intervențiile temporare și alte decizii să revină Comitetului director, Consiliul de supraveghere având dreptul, în anumite cazuri, de a obiecta față de propunerea Comitetului director;

–  oferirea unei linii bugetare independente pentru ESA-uri, la fel ca pentru Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, finanțată din contribuțiile din partea participanților la piață și de la bugetul Uniunii;

–  consolidarea independenței ESA-urilor față de Comisie, în special în ceea ce privește operațiunile de zi cu zi;

–  stabilirea unui proces decizional mai suplu în cadrul consiliilor de supraveghere ale celor trei ESA;

–  simplificarea mecanismelor de vor și reintroducerea acelorași reguli de votare pentru toate cele trei ESA pe baza mecanismelor de vor actuale în cadrul ESMA și EIOPA;

–  întărirea și apărarea independenței ESA-urilor față de Comisie prin stabilirea de proceduri oficiale și de obligații de dezvăluirea a comunicațiilor, avizelor legale și a recomandărilor informale verbale oferite de Comisie;

–  asigurarea faptului că, în chestiuni legate de protecția consumatorilor, membrii Consiliului de supraveghere care nu au un mandat în acest sens în statul membru de origine sunt însoțiți, la reuniunile relevante ale consiliului, de un reprezentant al autorității naționale responsabile;

–  elaborarea de proceduri decizionale rapide și eficiente în cadrul Comitetului mixt, pentru a permite luarea de decizii rapide și reducerea eventualelor obiecțiuni;

–  creșterea flexibilității ESA-urilor de a angaja specialiști pentru sarcini specifice, și pe perioade limitate;

–  creșterea transparenței în legătură cu implicarea grupurilor de interese și cu potențialele conflicte de interese și dezvoltarea unui regim mai strict în privința perioadelor de reflecție, în special printr-o mai mare deschidere către grupurile de clienți cu amănuntul, prin consultări eficiente și procese mai transparente;

–  revizuirea sistemului grupurilor de interese, inclusiv a structurii, a componenței și a resurselor acestora și reechilibrarea componenței grupurilor părților interesate pentru a garanta că se ține cont de părerea consumatorilor și a grupurilor de opinie din afara industriei;

–  înființarea unei unități de analiză economică pentru a furniza o analiză cost-beneficiu susținută de dovezi pentru ITS, RTS și orientările propuse, precum și pentru a aduce contribuții la avizele acordate Comisiei, Parlamentului European și Consiliului pentru pregătirea noii legislații, precum și pentru revizuirea legislației existente;

Cadru de reglementare unic și piața unică

–  revizuirea capacității de intervenție și lărgirea listei de legislație sectorială de la articolul 1 alineatul (1) din regulamentele ESA;

–  să se solicite Comisiei și, după caz, ESA-urilor, să răspundă în timp util la comentariile euro-deputaților privind proiectele de standarde tehnice de reglementare, mai ales în cazurile în care observațiile acestora nu sunt integrate în standardele tehnice de reglementare adoptate de către Comisie;

–  să solicite Comisiei atunci când nu susține proiectele de RTS sau ITS propuse de ESA-uri să facă publice motivele acestei decizii, justificând-o printr-o analiză temeinică costuri-beneficii;

–  stabilirea unei metode formale de comunicare cu DG COMP pentru a garanta că legislația în materie de servicii financiare sprijină o piață unică caracterizată de un mediu concurențial echitabil și sustenabil și evită dezechilibre anticoncurențiale care survin ca urmare a legislației, atât la nivelul accesului consumatorilor la serviciile cu amănuntul și al diferențelor acestora în cadrul Uniunii, cât și la nivelul contrapărților profesionale și al piețelor cu ridicata;

–  acordarea ESA a mandatului de a raporta Comisiei dacă legislația națională sau diferențele din legislația națională împiedică funcționarea pieței unice;

–  să acorde ESA-urilor mandatul și prerogativele să identifice diferențele de preț din statele membre și să analizeze anumite piețe în care comportamentele de tip „rent-seeking” ar putea fi evidente,

–  consolidarea mandatului ESA pentru contribuții la diseminarea de date financiare și a disciplinei de piață, prin impunerea obligativității de a publica pe site-urile proprii informații referitoare la instituțiile financiare individuale pe care le consideră necesare pentru garantarea transparenței piețelor financiare;

–  clarificarea faptului că orientările pentru ameliorarea standardelor comune pentru întreaga piață internă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 pot fi emise numai pe baza autorizării respective prin intermediul legislației sectoriale și clarificarea considerentelor aplicabile, fapt ce poate asigura legitimitatea democratică;

–  clarificarea faptului că orientările conform articolului 9 alineatul (1) din regulamentele ESA sunt identice cu orientările conforme articolului 16;

–  să asigure un mediu concurențial echitabil între toate instituțiile financiare și să impună ESA-urilor obligația de a respecta principiul proporționalității mai ales în raport cu participanții din rândul întreprinderilor mici și mijlocii atunci când își îndeplinesc sarcinile și își elaborează metodele, practicile și manualele de supraveghere;

–  obligația impusă ESA de a efectua evaluări ale impactului măsurilor propuse asupra întreprinderilor mici și al obstacolelor întimpinate la intrarea în sectorul financiar;

–  sporirea prerogativelor de investigație ale ESA în ceea ce privește posibile încălcări ale legislației Uniunii și ale standardelor tehnice de reglementare pe care le-au elaborat;

–  să acorde ESA-urilor un mandat clar în domeniul guvernanței corporative, al transparenței și al divulgării, în scopul de a crește comparabilitatea informațiilor în toată Uniunea, disciplina de piață, de a permite tuturor părților interesate să înțeleagă și să compare profilul de risc și practicile și de a promova încrederea publicului.

–  asigurarea faptului că Parlamentul European va avea la dispoziție cel puțin trei luni pentru a analiza posibilitatea unei respingeri a actelor delegate sau de punere în aplicare;

–  dispunerea implicării ESA și a CERS în pregătirea procesului legislativ în domeniul lor de competență;

–  garantarea posibilității Parlamentului European de a beneficia de expertiza ESA-urilor și a CERS, inclusiv în conceperea și eșalonarea standardelor tehnice propuse și de a pune întrebări;

Cooperare și convergență în materie de reglementare

–  consolidarea echilibrului în ceea ce privește supravegherea celor trei sectoare prin promovarea rolului ESMA și al EIOPA în cadrul SESF, pentru a evita ca reglementarea orientată către sectorul bancar să fie adaptată și aplicată altor sectoare în mod inadecvat, garantând un mediu concurențial echitabil;

–  revizuirea modelului de revizuire inter pares al ESA și dezvoltarea unui model de evaluare mai independentă, similar celui utilizat de FMI (FSAP);

–  introducerea unui mecanism adecvat, dacă se consideră necesar, pentru o evaluare a practicilor de supraveghere din statele membre aflate în dialog cu autoritățile competente, prin vizite la fața locului și, după caz, urmate de recomandări pentru îmbunătățiri;

–  consolidarea responsabilității ABE de a elabora și a actualiza manualul de supraveghere privind supravegherea instituțiilor financiare pentru Uniune în ansamblu, și atribuirea unor responsabilității similare ESMA și EIOPA în scopul creșterii coerenței supravegherii europene și al unei culturi comune în materie de supraveghere;

–  garantarea faptului că activitatea ESA în domeniul protecției consumatorilor nu este împiedicată de diferențe între temeiurile juridice ale ESA menționate în regulamentele lor de instituire și cele prevăzute în mandatele atribuite acestora în legislația sectorială;

–  clarificarea faptului că capacitatea ESA de a soluționa diferende este o competență separată de capacitatea acestora de a investiga potențiale încălcări ale dreptului Uniunii și poate fi utilizată pentru a promova coordonarea coerenței în materie de supraveghere și convergența practicilor de supraveghere fără a fi necesară o împuternicire suplimentară prevăzută în legislația sectorială;

–  extinderea mandatului colegiilor de supraveghere și îmbunătățirea rolului ESA în calitate de autoritate principală de supraveghere în cadrul colegiilor;

–  asigurarea, în cazurile în care MSU este coordonatorul desemnat pentru supravegherea suplimentară a conglomeratelor financiare, ca supravegherea întreprinderii sau a grupului de asigurări care face parte din conglomerat să garanteze o implicare cel puțin egală a autorităților de supraveghere responsabile pentru întreprinderea sau grupul de asigurări;

–  să ceară ESA-urilor să identifice suprapunerile și să facă recomandări pentru privind gruparea revizuirilor și reexaminărilor legislației în vederea sporirii coerenței și a unei abordări menite să mărească coerența intersectorială și inter-normativă, având în vedere, mai ales, normele de protecție a consumatorilor, pentru a spori coerența cadrului de reglementare unic;

–  consolidarea rolului ESA și al CERS pentru reprezentarea UE în organizațiile internaționale și acordarea aceluiași statut de membru acestora precum autorităților naționale de supraveghere;

–  garantarea faptului că ESA, în comun cu Comitetul mixt, vor elabora o politică și o strategie structurate, care să enumere prioritățile acestora și să definească rolurile lor corespunzătoare, precum și coordonarea acestora cu ANC-urile, și vor emite în fiecare an un raport comun orizontal cu privire la protecția consumatorilor;

Competențe sporite

–  sporirea prerogativelor de investigație ale ESA și majorarea resurselor acestora pentru a monitoriza direct transpunerea corespunzătoare a normelor rezultate din actele juridice și conformitatea cu alte decizii adoptate în temeiul cadrului juridic al Uniunii;

–  introducerea supravegherii directe, inclusiv prin teste de stres, de către ESA-uri a unor entități și activități paneuropene puternic integrate, dând ESMA și EIOPA prerogativele, mandatul și resursele pentru a efectua aceste activități și a monitoriza coerența planurilor de redresare și rezoluție;

–  acordarea ESA a prerogativelor, a mandatului și a resurselor pentru a dezvolta măsuri de identificare a noilor riscuri pentru consumatori în sectorul bancar;

–  consolidarea temeiului juridic pentru activitatea ESA privind protecția consumatorilor, prin includerea legislației conținând măsuri de protecție a consumatorilor în sfera de intervenție a ESA; lărgirea definiției instituțiilor financiare pentru a asigura aplicarea acelorași reglementări pentru activități de același tip și actualizarea referințelor la autoritățile competente în scopul regulamentelor ESA;

–  investirea ESA-urilor cu un mandat și cu prerogativele de a stabili standarde pentru procesarea reclamațiilor la nivel național și colectarea de date privind reclamațiile;

CERS

–  asigurarea faptului că CERS va fi reprezentat în cadrul reuniunilor Comitetului economic și financiar;

–  acordarea CERS de competențe de a emite orientări la nivelul UE pentru statele membre privind instrumentele macro-prudențiale precum levierul, indicativul LTV și raportul datorie-venituri;

–  crearea condițiilor pentru ca CERS să abordeze avertizările și recomandările adresate BCE, prin rolul său în politica monetară, precum și prin funcția sa de mecanism unic de supraveghere (MUS);

–  revizuirea și simplificarea articolului 15 din regulamentul CERS în vederea facilitării colectării datelor, prin instituirea unui proces decizional mai rapid și mai facil privind solicitările de date pentru CERS și prin asigurarea accesului CERS la date în timp real;

–  să revizuiască structura CERS pentru a permite un proces decizional mai rapid și o mai bună stabilire a răspunderii;

–  consolidarea contribuției CERS la forumurile internaționale în domeniul reglementării macroprudențiale;

–  mărirea resurselor analitice la dispoziția Secretariatului CERS și a resurselor Comitetului științific consultativ al CERS;

–  asigurarea faptului că CERS va fi consultat la elaborarea regimurilor de testare a rezistenței de către autoritățile competente, inclusiv BCE, sau de către ESA;

–  asigurarea faptului că reprezentanții CERS vor fi invitați în calitate de observatori la reuniuni și discuții relevante în cadrul BCE, inclusiv la reuniunile Comitetului de stabilitate financiară;

–  revizuirea articolului 18 din regulamentul CERS cu privire la publicarea de avertizări și de recomandări în vederea consolidării profilului public al CERS și asigurarea unor măsuri de urmărire a avertizărilor și a recomandărilor sale;

Înainte de adoptarea actelor legislative, ar trebui examinate temeinic următoarele aspecte, dat fiind că chiar și în cele mai negre perioade de criză financiară statele membre nu au fost dispuse să confere ESA-urilor prerogative de supraveghere substanțiale:

–  dacă modelul actual cu trei autorități de supraveghere separate este cea mai bună soluție pentru o supraveghere coerentă;

–  dacă Comisia Europeană și-a depășit rolul de observator în ceea ce privește Consiliul de supraveghere al ESA;

–  dacă, având în vedere independența ESA, dependența lor puternică de Comisia Europeană subminează dezvoltarea ESA, fiind necesară o îmbunătățire a transparenței în cadrul acestei relații;

–  ce consecințe va presupune înființarea MSU pentru supravegherea financiară în Uniunea Europeană în ansamblu;

–  dacă, în ceea ce privește supravegherea bancară, crearea MSU presupune o revizuire completă a sarcinilor și mandatului ABE;

–  dacă multitudinea legilor Uniunii privind reglementarea financiară și suprapunerea parțială a acestora creează lacune și definiții divergente și dacă acest lucru ar putea fi depășit printr-un Cod financiar european cuprinzător;

–  modul în care ar putea fi standardizată, optimizată și simplificată raportarea către ESA-uri și organismele naționale de supraveghere, în interesul operatorilor din piață;

–  modul în care prerogativele ESA pentru situații de urgență ar trebui menținute.

–  dacă posibilitatea ca ESA să suspende temporar aplicarea unei anumite norme ar putea fi utilă pentru a evita consecințe nedorite din cauza unor evoluții extraordinare ale pieței;

–  dacă fuzionarea responsabilităților ESA-urilor, de exemplu pentru protecția consumatorilor, în cadrul comisiilor permanente aflate în responsabilitatea Comitetului mixt ar putea spori eficiența și reduce la minimum dublarea sarcinilor;

–  dacă este necesară o Uniune a asigurărilor urmând modelul Uniunii bancare și ce roluri ar putea să își asume SESF în cadrul unei Uniuni a asigurărilor;

–  dacă ABE și EIOPA ar trebui să primească resurse suplimentare pentru a monitoriza și promova convergența supravegherii în modelele interne de cerințe de capital;

–  dacă mandatul, prerogativele și resursele Biroului federal pentru protecția financiară a consumatorilor, recent creat în SUA, pot servi ca model pentru SESF;

–  dacă alte noi comisioane provenite de la industria financiară ar putea fi o sursă suplimentară de venit pentru ESA-uri, de exemplu cu ocazia acceptării de comisioane din partea contrapartidelor centrale (CPC) din țări terțe;

–  dacă ESA-urile ar putea contribui mai eficient la creșterea nivelului de expertiză financiară prin intermediul unui Program financiar european de evaluare internațională (PISA), prin analogie cu programul PISA al OCDE;

–  dacă cele trei ESA și CERS ar trebui să emită un buletin informativ comun;

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 1.
(2) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(3) JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(4) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
(5) JO L 331, 15.12.2010, p. 162.
(6) JO L 331, 15.12.2010, p. 120.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0371.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0372.
(9) A7-0166/2010.
(10) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 214
(11) A7-0170/2010.
(12) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 209.
(13) A7-0169/2010.
(14) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 217.
(15) A7-0163/2010.
(16) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 212.
(17) A7-0168/2010.
(18) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 210.
(19) A7-0167/2010.
(20) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 216.
(21) http://www.bis.org/publ/bcbs230.pdf.
(22) http://www.bis.org/publ/bcbs177.pdf.
(23) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(24) Cauza 9/56 Meroni/Înalta Autoritate [1957/1958] Rec. 133.
(25) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).
(26) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).


Accesul public la documente în perioada 2011-2013
PDF 422kWORD 112k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente [conform articolului 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2011-2013 (2013/2155(INI))
P7_TA(2014)0203A7-0148/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 1, 10 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 11 din TUE și obligația instituțiilor de a menține un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și mai ales articolul 41 (dreptul la o bună administrare) și articolul 42 (dreptul de acces la documente),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și Comunității Europene a Energiei Atomice(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la accesul public la documente pentru anii 2009-2010(3),

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Tribunalului referitoare la accesul la documente și, în principal, hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele Access Info Europe (Cauza C-280/11 P), Donau Chemie (C-536/11), IFAW împotriva Comisiei (C-135/11)(4), My Travel (C-506/08 P), Turco (cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P) și hotărârile pronunțate de Tribunal în cauzele In ‘t Veld v Council (T-529/09), Germania împotriva Comisiei (T-59/09), EnBW împotriva Comisiei (T-344/08), Sviluppo Globale (T-6/10), Internationaler Hilfsfonds (T-300/10), European Dynamics (T-167/10), Jordana (T-161/04) și CDC (T-437/08),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 20 martie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2011)0137),

–  având în vedere Convenția din 2008 a Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale,

–  având în vedere rapoartele anuale din 2011 și 2012 ale Consiliului, Comisiei și Parlamentului European referitoare la accesul la documente, prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,

–  având în vedere Acordul-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare;

–  având în vedere rezoluțiile sale din 12 septembrie 2013, referitoare la raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2012(5) și, respectiv, din 17 decembrie 2009, referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6),

–  având în vedere raportul anual pe 2012 al Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0148/2014),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de patru ani; întrucât articolul 15 din TFUE stabilește un cadru instituțional în materie de transparență instituțională a Uniunii Europene și prevede dreptul fundamental de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene pentru cetățenii Uniunii și pentru orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul într-unul dintre statele membre; întrucât acest drept ar trebui exercitat în conformitate cu principiile generale și cu limitele stabilite prin regulamentele adoptate de Parlament și Consiliu;

B.  întrucât articolul 298 din TFUE prevede o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

C.  întrucât regula generală este să se ofere acces deplin la documentele legislative, iar excepțiile privind documentele nelegislative să fie reduse numeric;

D.  întrucât transparența este esențială pentru o Uniune Europeană democratică a cetățenilor, în care aceștia pot participa pe deplin la procesul democratic și pot exercita controlul public; întrucât o administrație transparentă acționează în serviciul intereselor cetățenilor, combaterii corupției și totodată legitimității sistemului politic și a legislației Uniunii;

E.  întrucât un acces larg al publicului la documente este un element esențial al unei democrații active;

F.  întrucât, într-o democrație sănătoasă, cetățenii nu ar trebui să se bazeze pe denunțători pentru a se asigura de transparența cu privire la competențele și activitățile guvernelor lor;

G.  întrucât cetățenii au dreptul să știe cum funcționează procesul decizional, cum acționează reprezentanții lor, să îi responsabilizeze și să știe cum sunt alocați și cheltuiți banii publici;

H.  întrucât legislația Uniunii Europene privind accesul la documente nu este încă aplicată în mod corespunzător de administrația Uniunii; întrucât, în prezent, această administrație aplică derogările prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 mai degrabă în mod sistematic, decât cu titlu de excepție;

I.  întrucât, conform jurisprudenței, dacă o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care accesul la acest document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului protejat de o excepție prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului(7));

J.  întrucât o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului(8));

K.  întrucât șase dintre cele zece anchete proeminente întreprinse de Ombudsmanul European în 2012 au avut drept obiect transparența;

L.  întrucât din statisticile referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 reiese o scădere a numărului de cereri inițiale primite de cele trei instituții;

M.  întrucât numărul de documente specificate solicitate a scăzut în Parlament (de la 1 666 în 2011 la 777 în 2012); întrucât Parlamentul a înregistrat o creștere a procentului cererilor de documente nespecificate, cum ar fi, de exemplu, „toate documentele legate de ...” (de la 35,5 % în 2011 la 53,5 % în 2012); întrucât numărul documentelor Consiliului solicitate a scăzut (de la 9 641 în 2011 la 6 166 în 2012)(9);

N.  întrucât din datele cantitative prezentate în rapoartele anuale din 2012 reiese că atât Comisia (de la 12% în 2011 la 17% în 2012), cât și Consiliul (de la 12% în 2011 la 21% în 2012) au refuzat din ce în ce mai mult accesul total, în timp ce cifrele înregistrate în Parlament cu privire la refuzul total al accesului au rămas stabile (5% atât în 2011, cât și în 2012);

O.  întrucât Comisia înregistrează o creștere importantă a cererilor de confirmare (de la 165 în 2011 la 229 în 2012), ceea ce are drept efect o ușoară creștere a numărului deciziilor revizuite în totalitate, o scădere a numărului deciziilor parțial revizuite și o creștere a numărului deciziilor confirmate, în timp ce cifrele înregistrate la Consiliu și Parlament rămân relativ stabile în ceea ce privește cererile de confirmare (Consiliul: de la 27, în 2011, la 23, în 2012; Parlamentul: de la 4, în 2011, la 6, în 2012);

P.  întrucât, în urma mai multor cereri, au fost depuse plângeri la Ombudsmanul European (Comisia: de la 10, în 2011, la 20, în 2012; Consiliul: de la 2, în 2011, la 4, în 2012; Parlamentul: 1, atât în 2011, cât și în 2012);

Q.  întrucât Ombudsmanul European a închis mai multe plângeri în 2011 și 2012 formulând observații critice sau sugerând noi acțiuni (Comisia: de la 10 din 18, în 2011, la 8 din 10, în 2012; Consiliul: nu este disponibilă nicio informație; Parlamentul: de la 0 din 0, în 2011, la 1 din 1, în 2012);

R.  întrucât mai multe cereri de acces la documente s-au soldat cu acțiuni intentate la Tribunal sau cu recursuri la Curtea de Justiție (Comisia: de la 15 cauze și 3 recursuri în 2011 la 14 cauze și 1 recurs în 2012; Consiliul: de la 1 cauză și 2 recursuri în 2011 la 1 recurs în 2012(10); Parlamentul: nicio acțiune și niciun recurs, nici în 2011, nici în 2012);

S.  întrucât Tribunalul s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență sau a oferit clarificări cu privire la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 într-o serie de cauze (Comisia: 5 din 6(11), în 2011 și 5 din 5, în 2012(12); Consiliul: 1 din 1 în 2011 (Access Info Europe, T-233/09) și 1 din 4 în 2012 (In ‘t Veld, T-529/09); Parlamentul: 1 din 2 în 2011(13) (Toland, T-471/08) și 1 din 1 în 2012 (Kathleen Egan și Margaret Hackett, T-190/10));

T.  întrucât Curtea de Justiție s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență în următoarele cauze - Comisia: 1 din 1 în 2011 [My Travel, C-506/08] și 1 din 3 în 2012 [IFAW, C-135/11 P](14); Consiliul și Parlamentul: nu s-a pronunțat nicio hotărâre în 2011 sau 2012;

U.  întrucât rapoartele anuale ale Comisiei, Consiliului și Parlamentului nu oferă statistici comparabile; întrucât cele trei instituții nu respectă aceleași standarde de integralitate la prezentarea statisticilor;

V.  întrucât motivul invocat cel mai frecvent pentru a justifica excepțiile îl constituie „protecția procesului decizional”, utilizat de Comisie și Consiliu în urma unor cereri inițiale (Comisia: de la 17%, în 2011, la 20%, în 2012; Consiliul: 41%, atât în 2011, cât și în 2012); întrucât „protecția relațiilor internaționale” a fost cel de-al doilea motiv invocat în numeroase cazuri de către Consiliu; întrucât, în cazul Parlamentului, „protecția vieții private și a integrității persoanelor” a constituit excepția cea mai frecventă;

W.  întrucât instituțiile nu au pus în aplicare articolul 15 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (3) al cincilea paragraf din TFUE în ceea ce privește obligația Parlamentului European și a Consiliului de a se întruni în public în cazul în care dezbat un proiect de act legislativ și de a asigura publicarea documentelor privind procedurile legislative în condițiile prevăzute de regulamentele menționate la articolul 15 alineatul (3) al doilea paragraf;

X.  întrucât la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se prevede o excepție de la transparență „în cazul în care divulgarea conținutului [unui document] ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”; întrucât această dispoziție este anterioară Tratatului de la Lisabona și trebuie aliniată la articolul 15 din TFUE;

Y.  întrucât hotărârea Curții de Justiție în cauza Access Info Europe(15) a confirmat că publicarea numelor statelor membre și a propunerilor lor nu cauzează prejudicii procesului decizional; întrucât Tribunalul a stabilit în hotărârea sa anterioară din această cauză că „exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor democratice presupune posibilitatea de a urmări în detaliu procesul decizional”;

Z.  întrucât acordurile internaționale influențează legislația Uniunii Europene; întrucât documentele legate de acestea ar trebui, în principiu, să fie publice, fără a se aduce atingere excepțiilor legitime; întrucât exceptarea pe motiv de protecție a relațiilor internaționale se aplică în conformitate cu punctul 19 din hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09);

AA.  întrucât trilogurile dintre Comisie, Parlament și Consiliu sunt decisive pentru formularea legislației Uniunii Europene; întrucât trilogurile nu sunt publice, iar documentele referitoare la trilogurile informale, inclusiv ordinile de zi și rapoartele de sinteză, nu sunt puse în mod automat nici la dispoziția publicului, nici la dispoziția Parlamentului, ceea ce contravine articolului 15 din TFUE;

AB.  întrucât documentele redactate sau deținute de către Președinția Consiliului în legătură cu activitățile desfășurate în cadrul exercitării acestui rol ar trebui să fie accesibile în conformitate cu normele Uniunii Europene în materie de transparență;

AC.  întrucât negocierile privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 au intrat în impas; întrucât noul instrument va trebui să ofere un grad mult mai ridicat de transparență comparativ cu situația actuală;

AD.  întrucât, la Parlament, cererile de ședințe cu ușile închise ar trebui analizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; întrucât aceste cereri sunt evaluate de Parlament de la caz la caz și nu se acordă automat;

AE.  întrucât clasificarea documentelor în funcție de două niveluri de confidențialitate care se încadrează în domeniul de aplicare al Acordului-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlament și Comisie sau drept „documente sensibile” în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să se efectueze pe baza unei analize minuțioase și specifice fiecărui caz în parte; întrucât clasificarea excesivă conduce la o confidențialitate inutilă și disproporționată a documentelor și la desfășurarea reuniunilor cu ușile închise fără motiv valabil;

AF.  întrucât transparența constituie în continuare regula generală, inclusiv în legătură cu un program de clemență în cadrul investigațiilor privind cartelurile; întrucât interzicerea automată a divulgării constituie o încălcare a regulii transparenței, astfel cum este prevăzută de tratate; întrucât secretul constituie excepția și trebuie justificat de la caz la caz de instanțele naționale în ceea ce privește acțiunile în despăgubire;

AG.  întrucât se recomandă să se elaboreze orientări ale Uniunii Europene care să le ofere judecătorilor un instrument util; întrucât este necesar ca astfel de orientări să facă distincția între documentele unei societăți și dosarele privind carteluri aflate în posesia Comisiei;

Dreptul de acces la documente

1.  reamintește că transparența constituie regula generală și că Tratatul de la Lisabona prevede dreptul fundamental de acces la documente;

2.  reamintește că accesul cât mai larg posibil al publicului la documente este necesar pentru a permite în mod eficace cetățenilor și societății civile să formuleze observații cu privire la toate aspectele activității UE;

3.  reamintește că transparența consolidează încrederea publicului în instituțiile europene, permițându-le cetățenilor să fie informați și să participe la procesul decizional al Uniunii și să contribuie astfel la creșterea nivelului de democrație din UE;

4.  reamintește că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție;

5.  reamintește necesitatea găsirii unui echilibru adecvat între transparență și protecția datelor, așa cum indică în mod clar jurisprudența din cauza Bavarian Lager, și subliniază că protecția datelor nu ar trebui „deturnată”, în special pentru a acoperi conflicte de interese sau influențe necuvenite în contextul administrației și luării de decizii în cadrul UE; relevă că hotărârea Curții de Justiție în cauza Bavarian Lager se bazează pe formularea actuală a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și nu împiedică modificarea acesteia, ceea ce este necesar și urgent, în special în urma proclamării fără echivoc a dreptului de acces la documente în cuprinsul tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

6.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice cu strictețe Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, ținând seama pe deplin de corpusul jurisprudențial aferent regulamentului menționat mai sus și armonizând normele lor interne existente după spiritul și litera regulamentului, în special în ceea ce privește termenele de răspuns la cererile de acces la documente, asigurând în același timp faptul că acest lucru nu are drept consecință termene mai lungi; solicită Consiliului să publice procese-verbale ale reuniunilor grupurilor de lucru ale Consiliului, care să includă, având în vedere cauza Access Info Europe, denumirile statelor membre și propunerile lor;

7.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor ca, la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, să evalueze cu strictețe posibilitățile de divulgare parțială a unui document, unui tabel, unui grafic, unui paragraf sau a unei fraze;

8.  solicită instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să continue să dezvolte o abordare mai proactivă privind transparența, punând la dispoziția publicului pe site-urile lor internet cât mai multe categorii de documente, inclusiv documente administrative interne și prin includerea acestora în registrele lor publice; consideră că această abordare contribuie la asigurarea unei transparențe eficace, precum și la prevenirea litigiilor inutile, care ar putea genera costuri și sarcini inutile atât pentru instituții, cât și pentru cetățeni;

9.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice pe deplin articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și să instituie registre de documente având structuri clare și accesibile, informații actualizate cu regularitate privind noile documente realizate și înregistrate, includerea trimiterilor la documente nepublice și, pentru a oferi asistență utilizatorilor publici, orientări cu privire la tipurile de documente păstrate într-un registru dat;

10.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să publice sistematic și fără întârziere în registrele lor de documente toate documentele care nu se aflau anterior la dispoziția publicului care au fost făcute publice prin intermediul cererilor de acces public;

11.  solicită administrațiilor să ofere, în urma unei cereri inițiale, indicații complete cu privire la toate documentele care pot face obiectul unei cereri de acces la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001;

12.  subliniază faptul că a recurge la Ombudsmanul European reprezintă o opțiune utilă în cazul în care administrația competentă confirmă refuzul cu privire la accesul la un document; reamintește, cu toate acestea, că nu există niciun mijloc prin care deciziile Ombudsmanului să fie executate;

13.  subliniază faptul că soluționarea litigiilor presupune procese extrem de îndelungate, riscul unor cheltuieli ridicate, dacă nu chiar al unor costuri prohibitive, și un rezultat incert, impunând o povară nerezonabilă cetățenilor care doresc să conteste o decizie prin care li se refuză accesul (parțial); evidențiază faptul că, practic, aceasta înseamnă că nu există nicio cale de atac eficace împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de acces la documente;

14.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte de urgență proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului, astfel încât să se reducă necesitatea recurgerii la proceduri de soluționare a litigiilor și să se creeze o veritabilă cultură a transparenței;

15.  subliniază că rapoartele anuale ale trei instituții și a organismelor și agențiilor ar trebui să prezinte cifrele într-un format comparabil, care ar trebui să cuprindă, de exemplu, numărul de documente cerute, numărul de cereri, numărul de documente la care s-a acordat accesul (parțial), numărul cererilor acordate înainte și după cererea de confirmare și cifrele privind accesul acordat de Curte, accesul parțial acordat de Curte și accesul refuzat;

16.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să se abțină de la a cere părții adverse să suporte cheltuielile de judecată și să se asigure că cetățenii nu sunt împiedicați să conteste deciziile din lipsă de mijloace;

17.  constată necesitatea ca statele membre să se adapteze la noul cadru privind transparența instituit prin Tratatul de la Lisabona, necesitate demonstrată de cauza Germania împotriva Comisiei (T-59/09), în care Germania s-a opus divulgării unor documente referitoare la o scrisoare de punere în întârziere care i-a fost adresată, invocând protecția interesului public în contextul „relațiilor internaționale”, în timp ce Tribunalul a hotărât că „relațiile internaționale” trebuie considerate drept un termen ce aparține dreptului Uniunii Europene și care, în consecință, nu este aplicabil comunicațiilor dintre Comisie și un stat membru;

18.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să își îmbunătățească termenele în care răspund cererilor de acces la documente și cererilor de confirmare;

19.  decide să examineze modul în care deliberările din cadrul Biroului său și al Conferinței președinților pot deveni mai transparente, cum ar fi prin menținerea de procese-verbale detaliate și prin punerea lor la dispoziția publicului;

Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001

20.  își exprimă dezamăgirea privind faptul că, începând din decembrie 2011, când a adoptat poziția sa în primă lectură cu privire la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, nu s-a înregistrat niciun progres, întrucât Consiliul și Comisia nu au părut pregătite să lanseze negocieri substanțiale; solicită, prin urmare, Consiliului să progreseze cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; solicită Consiliului și Parlamentului să ajungă la un acord asupra unui nou instrument care să ofere un grad mult mai ridicat de transparență, inclusiv punerea în aplicare efectivă a articolului 15 din TFUE;

21.  solicită tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în mod coerent cu dispozițiile Convenției de la Aarhus; susține pe deplin politica Agenției Europene pentru Medicamente de a publica la cerere rapoarte privind trialurile clinice legate de medicamentele de pe piața europeană, după finalizarea procesului decizional privind medicamentul în cauză; subliniază faptul că orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să respecte pe deplin Convenția de la Aarhus și ar trebui să definească orice derogare în conformitate cu aceasta;

22.  recomandă ca fiecare instituție sau organ al Uniunii Europene să numească în cadrul structurilor sale de conducere un responsabil cu transparența, ale cărui atribuții să cuprindă respectarea normelor și îmbunătățirea practicilor;

23.  solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor și solicită să se prevadă protecția denunțătorilor; solicită în special Comisiei să raporteze Parlamentului experiențele sale privind noile norme în materie de denunțare pentru personalul UE adoptate în 2012 și privind măsurile de punere în aplicare a acestora; solicită Comisiei să prezinte o propunere privind protecția denunțătorilor nu numai din punct de vedere moral, ci și din punct de vedere financiar, pentru a proteja și a susține în mod corespunzător denunțătorii în cadrul sistemului democratic;

Raportarea

24.  solicită tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să își armonizeze rapoartele anuale privind accesul la documente și să prezinte statistici similare, sub o formă compatibilă și prezentând gradul maxim posibil de integralitate și exhaustivitate (ca, de exemplu, tabelele din anexă care permit compararea directă);

25.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să adopte recomandările propuse de Parlament în rezoluțiile sale anterioare referitoare la accesul publicului la documente;

26.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să includă în cadrul rapoartelor lor anuale privind transparența un răspuns la recomandările Parlamentului;

Documente legislative

27.  solicită Comisiei să crească gradul de transparență al grupurilor de experți și al grupurilor din cadrul procedurii de comitologie, organizând în public reuniunile acestora și publicând procedura de recrutare a membrilor lor, precum și informații privind apartenența, procedurile, documentele examinate, voturile, deciziile și procesele-verbale ale reuniunilor, fiind indicat ca toate acestea să fie publicate online într-un format standard; subliniază că membrii grupurilor de experți și ai grupurilor din cadrul procedurii de comitologie trebuie să declare în prealabil dacă au interese personale cu privire la subiectele dezbătute; solicită Comisiei să îmbunătățească și să pună pe deplin în aplicare, pentru toate direcțiile generale, orientările interne privind procedura de recrutare (privind componența echilibrată, politica în materie de conflicte de interese, licitațiile publice) și normele de rambursare și să raporteze pe această temă nu numai în cadrul raportului anual privind accesul la documente, ci și în rapoartele de activitate anuale ale direcțiilor generale; solicită Comisiei în special elaborarea de rapoarte cu privire la Grupul consultativ al părților interesate ale Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

28.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să asigure un grad sporit de transparență al trilogurilor informale, organizând reuniunile în public, publicând documentația, inclusiv calendarele, ordinile de zi, procesele-verbale, documentele examinate, amendamentele, deciziile luate, informații privind delegațiile statelor membre și pozițiile și procesele-verbale ale acestora, într-un mediu online standardizat și ușor accesibil, în mod automat și fără a aduce atingere derogărilor enumerate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

29.  reamintește că articolul 9, referitor la documentele sensibile, din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 este un compromis care nu mai reflectă noile obligații constituționale și juridice aplicabile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

30.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să mențină actualizate cifrele publice privind numărul de documente clasificate pe care îl dețin, în funcție de clasificarea lor;

Clasificarea documentelor

31.  solicită Comisiei să propună un regulament care să stabilească norme și criterii clare de clasificare a documentelor de către instituțiile, organele și agențiile Uniunii Europene;

32.  solicită instituțiilor să analizeze și să justifice cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

33.  solicită instituțiilor Uniunii să înființeze o autoritate de supraveghere independentă a Uniunii Europene însărcinată cu clasificarea documentelor și cu examinarea cererilor de organizare de reuniuni cu ușile închise;

Informații financiare

34.  solicită instituțiilor să pună la dispoziția publicului și să asigure accesul cetățenilor la documente privind bugetul Uniunii Europene, executarea acestuia și beneficiarii fondurilor și granturilor UE și subliniază că aceste documente sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul unui site și al unei baze de date specifice care abordează transparența financiară în Uniune;

Negocierile internaționale

35.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu aplicarea de rutină a excepției prevăzute pentru protecția relațiilor internaționale cu scopul de a justifica clasificarea documentelor;

36.  reamintește că, în cazul în care o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care comunicarea acestui document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale;

37.  subliniază că, indiferent de aceste principii, obligația menționată mai sus nu este încă aplicată în practică, fapt demonstrat de hotărârea Tribunalului în Cauza T-529/09 (In ‘t Veld împotriva Consiliului) privind refuzul Consiliului de a oferi acces la un aviz al serviciului său juridic referitor la acordul TFTP dintre UE și SUA;

Avizele serviciilor juridice

38.  subliniază că, în principiu, avizele serviciilor juridice ale instituțiilor trebuie divulgate, după cum a subliniat Curtea în hotărârea pronunțată în cauza Turco, apreciind că „Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 vizează, astfel cum se arată în considerentul (4) și la articolul 1, conferirea către public a unui drept de acces la documentele instituțiilor care să fie cât mai larg posibil”(16);

39.  reamintește că, înainte de a stabili dacă se aplică sau nu excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță, referitoare la protecția consultanței juridice, instituția în cauză trebuie să se asigure că documentul a cărui divulgare este cerută privește într-adevăr consultanța juridică și, în caz afirmativ, să stabilească părțile acestuia care sunt efectiv avute în vedere și, prin urmare, susceptibile să intre în domeniul de aplicare al excepției respective (|Turco, punctul 38);

40.  solicită instituțiilor să se conformeze hotărârii pronunțate în cauza Turco privind avizele serviciilor juridice elaborate în cadrul procesului legislativ, în care se afirmă că „tocmai transparența în această privință, care permite ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea” și că, „[de] fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său”(17);

41.  subliniază că, astfel cum s-a stabilit în hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09)(18), o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni;

Clemența în cadrul investigațiilor privind cartelurile

42.  subliniază faptul că Curtea de Justiție a hotărât, în cauza C-536/11, punctul 43, că „fiecare cerere de acces la [dosarul privind un cartel] [trebuie] să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz [de către instanțele naționale], care să ia în considerare toate elementele cauzei”;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Consiliului Europei.

(1)JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO L 243, 27.9.2003, p. 1.
(3) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 72.
(4) A se vedea hotărârea pronunțată în cauza IFAW împotriva Comisiei (C-135/11 P), care, la punctul 75, afirmă că, „în lipsa consultării chiar de către Tribunal a scrisorii menționate, acesta nu era în măsură să aprecieze in concret dacă accesul la respectivul document putea fi refuzat în mod valabil în temeiul excepțiilor”.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0369.
(6) JO C 286 E, 22.10.2010, p.12.
(7) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 19.
(8) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 75.
(9) Comisia nu oferă detalii cu privire la documentele specifice care i-au fost solicitate. Numărul cererilor inițiale având drept obiect documente ale Comisiei este de 6 447 în 2011 și de 6 014 în 2012.
(10) Consiliul împotriva In 't Veld (intervenție a Parlamentului European în sprijinul lui In ‘t Veld).
(11) Cauzele Batchelor (T-362/08), IFAW II (T-250/08), Navigazione Libera del Golfo (T-109/05 și T-444/05), Jordana (T-161/04), CDC (T-437/08) și LPN (T-29/08).
(12) Germania împotriva Comisiei (T-59/09), EnBW împotriva Comisiei (T-344/08), Sviluppo Globale (T-6/10), Internationaler Hilfsfonds (T-300/10), European Dynamics (T-167/10).
(13) Cealaltă cauză este Dennekamp (T-82/08), în care Tribunalul a confirmat decizia Parlamentului din motive legate de protecția datelor cu caracter personal.
(14) A se consulta cauza IFAW având drept obiect documente ce provin dintr-un stat membru și obligația Tribunalului de a analiza documentele în cauză și alte două cauze referitoare la procedurile de control al fuziunilor, Agrofert (C-477/10 P) și Éditions Odile Jacob (C-404/10 P). Aceste trei hotărâri ale Curții nu sunt descrise în raportul anual al Comisiei.
(15) Consiliul Uniunii Europene împotriva Access Info Europe, Cauza C-280/11 P.
(16) Cauzele conexate Suedia și Turco împotriva Consiliului și a Comisiei (C-39/05 P și C-52/05 P), punctul 35.
(17) Cauzele conexate Suedia și Turco împotriva Consiliului și a Comisiei (C-39/05 P și C-52/05 P), punctul 59.
(18) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 75.


Activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013
PDF 324kWORD 121k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013 (2014/2008(INI))
P7_TA(2014)0204A7-0131/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere importanța dreptului de a adresa petiții și importanța informării imediate a organismelor parlamentare cu privire la preocupările specifice și punctele de vedere ale cetățenilor și rezidenților europeni, în conformitate cu articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 44 privind dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0131/2014),

A.  întrucât numărul petițiilor primite în 2013, „Anul European al Cetățenilor”, este mai mare de 2 885, ceea ce reprezintă o creștere de 45 % față de 2012 și constatând că, în actuala legislatură, s-au înregistrat până în prezent aproape 10 000 de petiții;

B.  întrucât, deși o astfel de cifră rămâne modestă în raport cu populația Uniunii Europene, aceasta denotă totuși o creștere semnificativă a gradului de conștientizare cu privire la dreptul de a adresa petiții și așteptările legitime cu privire la utilitatea procesului de petiționare, ca mijloc de a atrage atenția instituțiilor europene și statelor membre asupra preocupărilor cetățenilor, ale comunităților locale, ale ONG-urilor, ale asociațiilor de voluntariat și ale întreprinderilor private;

C.  întrucât cetățenii europeni sunt reprezentați direct de singura instituție aleasă de ei – Parlamentul European; întrucât dreptul la petiție le oferă șansa de a se adresa, într-un mod direct, reprezentanților săi;

D.  întrucât dreptul de a adresa petiții îmbunătățește capacitatea de reacție a Parlamentului European în fața cetățenilor și a rezidenților Uniunii, putând oferi în același timp populației un mecanism deschis, democratic și transparent de obținere, atunci când acest lucru este legitim și justificat, a unei soluții extrajudiciare la plângerile lor, în special în cazurile în care acestea privesc probleme legate de punerea în aplicare a legislației europene; întrucât petițiile oferă într-adevăr un feedback valoros legislatorilor și organismelor executive, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

E.  întrucât este important să se prevină alte pierderi ireparabile în ceea ce privește biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din rețeaua Natura 2000; întrucât statele membre s-au angajat să asigure protecția ariilor speciale de conservare, în conformitate cu „Directiva habitate” (92/43/CEE) și „Directiva păsări” (79/409/CEE); întrucât, deși Comisia poate controla integral respectarea legislației UE doar după ce autoritățile naționale adoptă o decizie definitivă, este important, în special în cazul mediului, să se verifice cât mai rapid dacă autoritățile locale, regionale și naționale aplică în mod corect toate cerințele de procedură relevante prevăzute de legislația Uniunii Europene, inclusiv dacă aplică principiul precauției;

F.  întrucât este necesar să se intensifice participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii Europene, în scopul consolidării legitimității și responsabilității acesteia; întrucât procesul de petiționare constituie, de asemenea, un mijloc de evaluare a tensiunilor existente în societățile europene, în special în perioade de criză economică și de tulburări sociale, cum ar fi cele rezultate din impactul generat de colapsul piețelor financiare mondiale și a sistemelor bancare asupra populației din Europa; amintind faptul că, în septembrie 2013, Comisia pentru petiții a organizat pe această temă o audiere publică la care au participat petiționari; întrucât multe petiții privind practicile financiare necorespunzătoare și abuzurile la adresa drepturilor consumatorilor din sectorul bancar, și, în special, consecințele dramatice ale evacuărilor din locuințe a unor familii întregi ca urmare a unor clauze ipotecare abuzive, au atras atenția comisiei;

G.  întrucât petițiile adresate Comisiei pentru petiții au reprezentat de multe ori contribuții utile pentru activitățile altor comisii din cadrul Parlamentului European, însărcinate cu formularea unei legislații menite să stabilească o bază mai sigură, mai solidă, mai corectă și mai prosperă din punct de vedere socioeconomic și ecologic pentru viitorul tuturor cetățenilor și al rezidenților europeni;

H.  întrucât fiecare petiție este evaluată și tratată pe fond, chiar și atunci când este adresată de un singur cetățean sau rezident al UE, iar fiecare petiționar are dreptul de a primi un răspuns în limba sa maternă;

I.  întrucât, în funcție de natura și de complexitatea unei petiții primite, timpul de procesare și de răspuns variază, dar că se depun toate eforturile pentru a răspunde în mod corespunzător preocupărilor exprimate de petiționari într-un termen rezonabil și în mod adecvat, nu doar în ceea ce privește procedura, ci și în ceea ce privește fondul;

J.  întrucât petiționarii ale căror petiții sunt discutate ulterior în cadrul reuniunilor periodice ale Comisiei pentru petiții au dreptul de a participa fără restricții, de a-și prezenta petiția împreună cu informații mai detaliate și, astfel, de a contribui în mod activ la lucrările comisiei, oferind informații suplimentare și direct de la sursă membrilor comisiei și Comisiei Europene, precum și reprezentanților statelor membre care pot fi prezenți; întrucât, în 2013, au participat și au fost implicați activ în deliberările comisiei 185 de petiționari;

K.  întrucât activitățile Comisiei pentru petiții se bazează în întregime pe informațiile și pe contribuțiile primite de la petiționari, precum și pe rezultatele propriilor anchete în fiecare caz, completate, acolo unde este necesar, de cunoștințe de specialitate din partea Comisiei Europene, a statelor membre sau a altor organisme; și că ordinile sale de zi sunt organizate în funcție de priorități și pe baza deciziilor luate în mod democratic de către membrii săi;

L.  întrucât criteriile stabilite pentru admisibilitatea petițiilor, în conformitate cu tratatul și cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European, indică faptul că o petiție trebuie să vizeze o chestiune care se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii și care privește în mod direct petiționarul și că, drept urmare, o parte dintre petiții sunt declarate inadmisibile, deoarece acestea nu corespund respectivelor criterii;

M.  întrucât dreptul de a adresa o petiție este un instrument-cheie pentru participarea și controlul democratic al cetățenilor și punerea sa în aplicare în mod corespunzător trebuie asigurată de la începutul până la sfârșitul procesului; întrucât acest drept trebuie să rămână garantat pe deplin, indiferent de interesele guvernamentale; întrucât acest principiu trebuie să fie confirmat în mod exemplar la nivelul UE în tratarea petițiilor în cadrul Parlamentului și de către Comisie;

N.  întrucât criteriile menționate mai sus au fost testate în fața instanțelor și hotărârile Curții de Justiție, de exemplu în cauza T-308/07, au confirmat criteriile legate de dreptul de a adresa petiții și faptul că declarațiile privind petițiile inadmisibile trebuie să fie bine fundamentate și presupun o justificare din partea comisiei în corespondența sa ulterioară cu petiționarul, de exemplu, în cauzele T-280/09 și T-160/10, în legătură cu petițiile care pot fi considerate prea imprecise sub aspectul conținutului;

O.  întrucât, în plus față de petițiile primite referitoare la impactul crizei asupra cetățenilor și rezidenților europeni, alte aspecte-cheie de interes pentru petiționari vizează legislația în materie de mediu (în special problemele legate de gestionarea deșeurilor și apei), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului, drepturile persoanelor cu handicap și drepturile în materie de sănătate), dreptul la proprietate personală și imobiliară, probleme referitoare la libera circulație a persoanelor, diferite forme de discriminare și, în special, referitoare la criterii etnice, culturale sau lingvistice, vize, imigrație și ocuparea forței de muncă, precum și aplicarea justiției, presupuse cazuri de corupție, întârzieri ale proceselor juridice și multe alte domenii;

P.  întrucât mulți petiționari utilizează în mare măsură rețelele sociale drept canal de comunicare, aceștia aparținând în special segmentelor mai tinere de populație, Comisia pentru petiții și-a dezvoltat propria rețea sub auspiciile Parlamentului European și este urmărită în mod regulat de un număr tot mai mare de persoane pe mijloacele de comunicare sociale, acestea fiind deosebit de active și de utile în preajma reuniunilor comisiei; întrucât rețeaua a adunat un număr important de abonați, în prezent 1 500, la buletinul comisiei, PETI Journal;

Q.  întrucât, în acest context, Comisia pentru petiții colaborează cu serviciile competente din cadrul Parlamentului European pentru a pune la punct un nou portal de internet multilingv, care să înlocuiască fostul sistem electronic mai limitat de depunere a petițiilor pe site-ul internet Europarl; întrucât noul portal este conceput pentru a crește eficiența administrativă concomitent cu creșterea gradului de transparență și interactivitate a procesului de petiționare în beneficiul petiționarilor și al deputaților în Parlamentul European, precum și al publicului larg;

R.  amintește, în acest context, poziția adoptată de acesta, pe baza raportului anual pentru 2012, care a hotărât să sporească eficiența, transparența și imparțialitatea procedurii de adresare a petițiilor, menținând în același timp drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât gestionarea petițiilor să facă față unui control jurisdicțional chiar și la nivel procedural;

S.  întrucât Comisia pentru petiții menține un interes activ față de modul în care se aplică Regulamentul privind inițiativa cetățenească europeană și este conștientă de multe dintre punctele slabe și de caracterul destul de greoi al cadrului juridic existent, care nu redă pe deplin spiritul dispoziției din tratat, în pofida eforturilor depuse de comisiile AFCO și PETI la elaborarea sa; întrucât, în conformitate cu clauza de revizuire, Parlamentul urmează să participe la dezbateri referitoare la revizuirea regulamentului la trei ani de la intrarea în vigoare;

T.  întrucât în curând urmează să fie puse în aplicare dispozițiile Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană în ceea ce privește organizarea la sediul Parlamentului European a unei ședințe publice pentru reușita inițiativei, cu implicarea comisiei principale cu competență normativă în domeniul care face obiectul inițiativei și a Comisiei pentru petiții, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului și cu normele de aplicare adoptate de Birou;

U.  ținând seama de rolul important al vizitelor de informare (în ceea ce privește petițiile supuse investigării), organizate cu regularitate de Comisia pentru petiții cu privire la aspectele cărora le-a acordat o prioritate specială, precum și de necesitatea ca rapoartele unor astfel de vizite să aibă un nivel foarte înalt de calitate, credibilitate și care să fie redactate în cooperare loială, care să conducă la un consens dezirabil în rândul participanților; reamintește vizitele efectuate în 2013 în Spania – de două ori, în Polonia, în Danemarca și în Grecia; întrucât mai multă flexibilitate în ceea ce privește modalitățile practice de organizare a acestor misiuni, îndeosebi legată de săptămânile eligibile, ar contribui la un succes și mai pronunțat al acestor vizite, îndeosebi în ceea ce privește disponibilitatea membrilor și reducerea riscului anulării;

V.  ținând cont de responsabilitățile comisiei în legătură cu Biroul Ombudsmanului European, care este însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și al organismelor UE, asupra cărora elaborează, de asemenea, un raport anual, pe baza raportului anual propriu al Ombudsmanului European; întrucât, în 2013, comisia a fost implicată în mod activ în organizarea alegerii unui nou Ombudsman European, în urma pensionării dlui Nikiforos Diamandouros, aflat în funcție la momentul respectiv;

W.  întrucât, deși noul Ombudsman European, Emily O’Reilly, a fost ales cu succes de către membrii Camerei pentru a ocupa această funcție începând cu 1 octombrie 2013, trebuie organizate noi alegeri la începutul următoarei legislaturi, astfel cum se prevede la articolul 204 din Regulamentul de procedură, și întrucât ar fi înțelept să se asigure publicarea în timp util a unor norme clare și transparente referitoare la acest proces, care să conțină clarificări suplimentare cu privire la responsabilitatea care îi revine Comisiei pentru petiții în acest proces și care să asigure transparența necesară pentru alegeri, în special prin intermediul unui instrument online special și îmbunătățit;

X.  întrucât Comisia pentru petiții este membră a rețelei europene a ombudsmanilor, care include anumite comisii pentru petiții din parlamentele naționale, acolo unde acestea există, și întrucât este important ca cooperarea dintre comisiile pentru petiții individuale să fie în continuare evidențiată și, dacă este posibil, să fie și mai mult consolidată și ca Parlamentul European să joace un rol central în acest demers, în interesul cetățenilor europeni;

Y.  întrucât, de-a lungul anilor, Comisia pentru petiții are intenția să fie un instrument util și transparent în serviciul cetățenilor și al rezidenților europeni, care exercită un control democratic în privința multor aspecte ale activității Uniunii Europene, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE de către autoritățile naționale; întrucât aceasta poate contribui în continuare, pe de o parte la o aplicare mai coerentă și mai coordonată a legislației UE și, pe de altă parte, la îmbunătățirea viitoarei legislații a UE, pe baza petițiilor primite, atrăgând atenția asupra învățămintelor care ar trebui desprinse din conținutul respectivelor petiții;

Z.  întrucât prezentul raport este ultimul raport PETI anual din cea de-a 7-a legislatură a Parlamentului European, motiv pentru care acesta descrie activitățile comisiei în 2013, cu o privire de ansamblu asupra întregului mandat parlamentar, și evaluează măsura în care Comisia PETI a răspuns așteptărilor cetățenilor, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

1.  recunoaște rolul important și fundamental al Comisiei pentru petiții în apărarea și în promovarea drepturilor cetățenilor și ale rezidenților UE, asigurându-se că prin procesul de petiționare și preocupările petiționarilor sunt mai bine recunoscute, iar plângerile lor legitime sunt soluționate ori de câte ori este posibil, într-un interval de timp rezonabil;

2.  este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și mai imparțial, luând în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât procesul de prelucrare a petițiilor să poată face față unui control jurisdicțional, inclusiv la nivel procedural;

3.  subliniază faptul că, alături de alte organe și instituții, și anume comisiile de anchetă și Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții are un rol independent și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean;subliniază faptul că aceste organisme, împreună cu inițiativa cetățenească europeană, sunt instrumente fundamentale pentru o UE democratică și crearea de modele europene și, că un acces adecvat și funcționarea lor fiabilă trebuie garantate;

4.  subliniază că, pe întreaga durată a actualului mandat parlamentar, Comisia pentru petiții și-a asumat angajamentul de a răspunde așteptărilor cetățenilor Uniunii Europene; evidențiază importanța implicării directe a cetățenilor în activitatea Parlamentului și a abordării specifice a preocupărilor, a propunerilor și a plângerilor acestora de către membrii comisiei; evidențiază volumul de muncă depusă pentru a soluționa eventuale încălcări ale drepturilor cetățenilor, prin cooperarea cu autoritățile naționale, regionale și locale pe chestiuni legate de aplicarea legislației europene, menținând totodată un rol vital în ceea ce privește reconectarea cu cetățenii europeni și consolidarea legitimității și a responsabilității democratice ale procesului decizional al UE;

5.  reamintește rolul semnificativ al comisiei în a acorda asistență în tratarea cazurilor ridicate de petiții; consideră că investigarea petițiilor de către comisie ar trebui să fie mai detaliată și să examineze conținutul cazurilor în raport cu legislația UE; subliniază importanța transparenței în aceste procese și a unui acces public adecvat la documentele relevante și informațiile de la caz la caz;

6.  subliniază importanța unei monitorizări proactive și a unei acțiuni corective de prevenire în timp util a Comisiei, atunci când există dovezi bine întemeiate că anumite proiecte planificate și publicate pot încălca legislația UE;

7.  observă varietatea de domenii tematice vizate de petițiile cetățenilor, cum ar fi drepturile fundamentale, piața internă, dreptul de mediu, sănătatea publică, interesul copilului, transporturile și construcțiile, legea spaniolă referitoare la zonele de coastă, noul regulament privind buna administrare, persoanele cu handicap, discriminarea pe motive de vârstă, accesul public la documente, școlile europene, Uniunea fiscală, industria siderurgică, drepturile animalelor și multe altele;

8.  consideră că petițiile care se înscriu în domeniile tematice amintite sunt dovada incontestabilă a incidenței situațiilor răspândite de transpunere nesatisfăcătoare a legislației UE sau de aplicare deficientă a legislației;

9.  consideră că este important să se dezvolte cooperarea reciprocă cu parlamentele și guvernele statelor membre și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină; evidențiază importanța colaborării dintre Comisie și statele membre și regretă neglijența anumitor state membre în ceea ce privește transpunerea pe deplin și aplicarea efectivă a legislației europene, în special în materie de mediu;

10.  reamintește faptul că Comisia pentru petiții ia în considerare petițiile admisibile, în raport cu principiile și conținutul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ca parte inerentă a activității sale, și își desfășoară anchetele pe fondul fiecărui caz în parte, deși Comisia Europeană s-a aflat deseori în imposibilitatea de a interveni la solicitarea comisiei din cauza articolului 51 din cartă; subliniază faptul că așteptările cetățenilor sunt mult mai mari decât permit dispozițiile strict juridice ale cartei;

11.  felicită comisia pentru acțiunile întreprinse în ceea ce privește petițiile primite, referitoare la aspecte legate de handicap, în privința cărora numărul petițiilor a crescut semnificativ în 2013; ia act de eforturile depuse pentru a asigura lansarea cu succes a cadrului UE în condițiile prevăzute la articolul 33 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD), la care Comisia pentru petiții a contribuit împreună cu Comisia Europeană, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale și cu Forumul european al persoanelor cu handicap, și ia act de dorința comisiei de a continua să sprijine această activitate; regretă faptul că, ulterior, implicarea Comisiei pentru petiții în cadrul UNCRPD a încetat, aceasta fiind înlocuită de comisii legislative responsabile, de asemenea, în acest domeniu, și consideră că această din urmă decizie s-a bazat pe o interpretare eronată a funcțiilor atribuite conform cadrului UNCRPD;

12.  ia act de gradul ridicat de atenție care a fost acordat unor petiții importante primite în legătură cu propunerea de construire a unui nou aeroport la Notre-Dame-des-Landes, lângă Nantes; recunoaște că s-au primit contribuții semnificative din partea petiționarilor care s-au opus propunerii din motive de protecție a mediului și că o petiție pertinentă a fost, de asemenea, depusă de persoane care erau în favoarea proiectului, acest lucru dând naștere unei dezbateri intense în cadrul comisiei, la care au participat, alături de principalii petiționari, autoritățile franceze și directorul general al DG Mediu; consideră că astfel de discuții serioase nu numai că îmbunătățesc receptarea publică și permit cetățenilor să se implice în mod activ și legitim, dar și favorizează în același timp clarificarea problemelor controversate din jurul unui proiect care ar putea contraveni dreptului UE, precum și identificarea măsurilor corective care permit respectarea corectă a legislației europene, astfel cum ar trebui să se aplice în asemenea circumstanțe;

13.  recunoaște că în 2013 mulți petiționari și-au exprimat îngrijorarea cu privire la nedreptățile vădite care se produc în Danemarca cu privire la procedurile administrative și judiciare legate de separarea părinților, de divorț și de custodia ulterioară a copiilor mici; în acest context, în cazul cuplurilor binaționale, observă o tendință de a aduce exemple clare de discriminare pe motive de naționalitate în favoarea soțului/soției din statul membru în care se desfășoară procedura și împotriva soțului/soției care nu este cetățean al statului respectiv, cu repercusiuni grave și de multe ori profund negative și dramatice asupra drepturilor copilului;constată, în acest context, încălcări grave ale drepturilor fundamentale, atât ale petiționarului, cât și ale copilului;constată că Comisia pentru petiții a efectuat o vizită de informare în Danemarca pentru a ancheta astfel de plângeri la fața locului, atunci când situația părea a fi deosebit de acută;constată că s-au înregistrat unele cazuri și în alte țări, inclusiv în Germania (în special cazurile privind activitățile Jugendamt), în Franța și în Regatul Unit;

14.  reamintește anchetele efectuate pe baza petițiilor primite cu privire la consecințele nepunerii în aplicare a Directivei-cadru privind deșeurile pe întreaga perioadă legislativă și raportul adoptat cu privire la acest subiect; reamintește recomandările privind lipsa unor decizii corespunzătoare referitoare la depozitele de deșeuri și la efectul acestora asupra populațiilor locale; subliniază că situația este pe departe de a fi rezolvată, având în vedere petițiile care au fost examinate ulterior, în special în ceea ce privește persistența unor incendii toxice cauzate de deșeuri industriale poluante în unele zone din Campania și lipsa de transparență în ceea ce privește planurile și gestionarea instituțională din Lazio din ultimele luni, după închiderea planificată a depozitului de deșeuri din Malagrotta, care, în prezent, este supusă unui număr ridicat de anchete judiciare; reamintește vizita activă de informare în Grecia, efectuată în toamna anului 2013 pe aceeași temă, care a relevat deficiențe în aplicarea directivelor relevante asociate cu deșeurile, lipsa de progres în gestionarea deșeurilor în ceea ce privește planurile și sistemele superioare în ierarhia deșeurilor, precum și impactul sever asupra stării de sănătate a populației din anumite zone din Grecia; constată că multe alte petiții privind deficiențele în gestionarea deșeurilor au fost prezentate recent cu privire la alte state membre și, în special, în regiunea Valencia din Spania și în Regatul Unit;

15.  ia act de raportul privind vizita de informare în Polonia, care a anchetat un proiect de exploatare minieră la zi din Silezia inferioară; de asemenea, salută discuțiile intense purtate cu această ocazie cu petiționarii și cu autoritățile naționale în ceea ce privește posibila explorare și exploatarea rezervelor de gaze de șist, în legătură cu care comisia a organizat deja un atelier de lucru în 2012;

16.  evidențiază activitatea foarte constructivă întreprinsă de întreaga comisie în legătură cu petițiile primite referitoare la legea spaniolă privind managementul zonelor costiere (Ley de Costas), atât în ceea ce privește rezultatele și concluziile vizitei de informare, cât și în ceea ce privește cooperarea cu petiționarii și autoritățile naționale responsabile; reamintește faptul că un grup special de lucru ad hoc a fost instituit de comisie pentru a analiza în detaliu această chestiune complexă și pentru a asigura legătura cu numărul foarte mare de petiționari interesați de această problematică; recunoaște că, deși noua legislație adoptată de Parlamentul spaniol a înregistrat anumite progrese în favoarea petiționarilor, solicită Comisiei să monitorizeze în continuare activ aspectul;

17.  salută faptul că, în timpul vizitei de informare în Galicia care a avut loc în februarie 2013, au avut loc discuții ample cu petiționarii și cu autoritățile regionale cu privire la problemele legate de lipsa unor instalații corespunzătoare de tratare a apelor reziduale în regiune; ratifică concluziile și recomandările prezentate în cadrul raportului vizitei de informare (al misiunii de anchetă), aprobat că către Comisia pentru petiții la 17 decembrie 2013, în ceea ce privește necesitatea continuării eforturilor de curățare și de regenerare a „rías”.

18.  evidențiază rolul obligației de raportare a comisiei; atrage atenția asupra unor rezoluții adoptate în 2013 sub formă de rapoarte, cum ar fi Raportul special al Ombudsmanului European privind remedierea de către Comisie, a deficiențelor din evaluarea impactului asupra mediului în cadrul proiectului de extindere a Aeroportului din Viena, pe lângă Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în ansamblu; subliniază importanța contribuției pe care a avut-o comisia datorită nivelului de expertiză atins prin soluționarea a numeroase cazuri concrete pe parcursul anilor, sub forma unor avize adresate comisiilor competente, și în special în ceea ce privește revizuirea Directivei EIM și avizul referitor la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene; apreciază că, datorită unor astfel de documente, Comisia pentru petiții poate supune dezbaterii în plen problemele importante pentru cetățenii europeni;

19.  reamintește că, în temeiul articolului 202 alineatul (2), Comisia pentru petiții are dreptul nu numai de a prezenta rapoarte nelegislative din proprie inițiativă în plen privind aspectele care fac subiectul mai multor petiții, dar și de a depune rezoluții scurte privind aspecte urgente pentru a fi votate în ședință plenară;

20.  consideră că organizarea de audieri publice reprezintă un instrument foarte important pentru examinarea problemelor ridicate de către petiționari; atrage atenția asupra audierii publice cu privire la impactul crizei asupra cetățenilor Europei și la consolidarea implicării democratice în guvernanța Uniunii, precum și asupra audierii publice care a avut ca temă cetățenia Uniunii („Making the most of EU citizenship”), care a analizat preocupările cetățenilor UE legate de cele două aspecte, pe baza petițiilor primite; consideră că informațiile furnizate în petiții arată impactul personal al planului de austeritate asupra drepturilor petiționarilor, precum și rolul semnificativ și angajamentul societății civile; recunoaște că, pentru a face față provocărilor financiare de mâine, Europa are nevoie de o guvernanță economică credibilă, vizibilă și responsabilă; evidențiază importanța combaterii obstacolelor rămase pentru ca cetățenii UE să se bucure de propriile drepturi întemeiate pe dreptul UE, precum și importanța promovării participării politice a cetățenilor UE în viața Uniunii Europene;

21.  consideră că este esențial ca, în cadrul activităților pe care le desfășoară pe anumite teme, să utilizeze alte forme de lucru, cum ar fi întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns oral abordate în cadrul ședințelor plenare; reamintește că acestea reprezintă o formă directă de control parlamentar asupra altor instituții și organisme ale UE; subliniază faptul că, în 2013, și-a exercitat de nouă ori dreptul de a depune o serie de întrebări, de exemplu cu privire la persoanele cu handicap, bunăstarea animalelor, gestionarea deșeurilor și inițiativa cetățenească europeană; regretă profund faptul că o parte dintre inițiativele propuse de comisie sunt păstrate în curs de pregătire timp de câteva luni înainte de a fi dezbătute în plenară, împiedicând astfel obținerea unui răspuns direct din partea Comisiei la preocupările recurente ale cetățenilor UE;

22.  ia act de fluxul constant de scrisori din partea cetățenilor care se adresează Parlamentului pentru căi de atac privind chestiuni care nu se înscriu în domeniul de competență al UE, conform articolului 227 din tratat, precum și al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale; face apel la găsirea unor soluții mai eficiente pentru gestionarea acestor plângeri din partea cetățenilor, ținând totodată seama de obligațiile Parlamentului în ceea ce privește corespondența sa cu cetățenii; regretă, în acest sens, faptul că serviciile competente ale Parlamentului nu au ținut seama de recomandările privind petițiile adresate de cetățeni cu privire la aspecte care nu țin de domeniul de competență al UE, prezentate în rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în 2011;

23.  recunoaște că problemele de mediu rămân o prioritate pentru petiționari, evidențiind astfel faptul că eforturile statelor membre sunt în continuare deficitare în acest domeniu; constată că multe dintre petiții au ca temă predilectă sănătatea publică, de exemplu gestionarea deșeurilor, siguranța apei, energia nucleară și protecția animalelor; subliniază că un număr mare de petiții vizează proiecte noi și viitoare care accentuează riscurile asociate domeniilor menționate mai sus; reamintește că, deși statele membre depun eforturi pentru abordarea acestor situații, este evident că găsirea unei soluții viabile încă rămâne un impediment; subliniază cazul combinatului siderurgic ILVA din Taranto care este o sursă de preocupare majoră, din cauza deteriorării grave a condițiilor de mediu și a stării de sănătate a populației locale; îndeamnă Comisia să utilizeze mecanismele disponibile pentru a asigura, pe cât posibil, respectarea imediată de către autoritățile italiene a legislației UE în domeniul mediului;

24.  invită Comisia pentru petiții să examineze în continuare efectele jurisprudenței privind Societatea Elenă de Radiodifuziune (Ellinikí Radiofonía Tileórasi, ERT) asupra interpretării articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și consecințele acesteia asupra petițiilor și să analizeze care sunt obstacolele actuale întâmpinate de cetățenii UE care solicită pronunțarea unei hotărâri preliminare de către Curtea Europeană de Justiție, în scopul de a obține interpretări fiabile ale problemelor esențiale în conformitate cu legislația europeană în cauzele înaintate instanțelor naționale;

25.  salută implementarea inițiativei cetățenești europene (ICE) la 1 aprilie 2012, precum și înregistrarea primei ICE, dedicată politicilor în favoarea tineretului Europei – Fraternitate 2020, și recenta ICE de mare succes dedicată dreptului la apă; consideră că ICE reprezintă primul instrument de democrație participativă transnațională și va oferi cetățenilor posibilitatea de a lua parte în mod activ la elaborarea politicilor și legislației europene; își reconfirmă angajamentul de a participa la organizarea de audieri publice pentru inițiative cetățenești europene de succes cu implicări active din partea tuturor comisiilor parlamentare vizate; subliniază necesitatea unei evaluări periodice a stadiului inițiativelor cetățenești europene, în scopul îmbunătățirii procedurii de lucru, limitând în același timp birocrația și alte impedimente; este conștient de faptul că rezultatul primelor audieri parlamentare ale primelor inițiative cetățenești europene de succes care au loc în 2014 este esențial pentru stabilirea unor standarde procedurale înalte și pentru satisfacerea așteptărilor cetățenilor cu privire la exercitarea acestui drept în viitor și se angajează să acorde prioritate instituțională asigurării eficacității în procesul de participare;

26.  apreciază decizia Comisiei de a desemna anul 2013 drept „Anul european al cetățenilor”, oferind cetățenilor UE informații și cunoștințe valoroase cu privire la drepturile lor și la instrumentele democratice care le sunt puse la dispoziție pentru a-și exercita aceste drepturi; consideră că „Anul european al cetățenilor” ar trebui folosit pentru diseminarea largă de informații despre noua „inițiativă cetățenească europeană”, oferind astfel orientări clare și inteligibile în vederea reducerii nivelului ridicat de inadmisibilitate comparativ cu nivelul care este încă prezent în domeniul „petițiilor”; are convingerea că portalul de internet pentru petiții reprezintă o contribuție concretă și valoroasă a Parlamentului la cetățenia europeană;

27.  invită Comisia, în calitate de gardian al tratatului, să asigure că aplicarea curentă necorespunzătoare a dreptului UE, astfel cum o indică numărul de petiții depuse la PE, va fi remediată, pentru a permite cetățenilor UE să profite pe deplin de drepturile lor;

28.  solicită Comisiei să propună legi prin care să fie soluționate problemele ce vizează recunoașterea reciprocă de către statele membre a documentelor de stare civilă , fără a încălca competențele statelor membre;

29.  regretă faptul că cetățenii UE, atunci când își exercită libertatea de circulație, continuă să se confrunte frecvent cu probleme cauzate de aplicarea incorectă de către autoritățile publice a legislației privind piața internă;

30.  regretă faptul că, recent, rapoartele privind misiunile de informare și alte documente nu au fost traduse în limbile oficiale ale UE, în special în limbile naționale ale petiționarilor;

31.  recunoaște importanța rolului pe care îl îndeplinește rețeaua SOLVIT, care descoperă și rezolvă periodic probleme legate de transpunerea legislației privind piața internă, și îndeamnă la consolidarea acestui instrument și la stabilirea unei colaborări mai active între Comisia pentru petiții și rețeaua SOLVIT; reamintește că anul 2013 a fost desemnat „Anul european al cetățenilor” și mulțumește instituțiilor și organismelor Uniunii Europene și ale statelor membre pentru promovarea mai intensă a activităților pe care le desfășoară în slujba cetățenilor și rezidenților UE pe parcursul acestui an, luând în considerare principiile cuprinse în tratate și faptelor semnalate în prezentul raport;

Noi orizonturi și noi relații cu alte instituții

32.  evidențiază importanța desfășurării de către comisie a unor activități mai importante în cadrul Camerei, crescând astfel vizibilitatea sa în calitate de comisie de control; invită Comisia pentru petiții nou-aleasă să desemneze raportori anuali interni pentru politicile majore, de interes pentru petiționarii europeni, și să consolideze cooperarea cu alte comisii parlamentare, invitând sistematic membrii acestora la dezbaterile respective în cadrul Comisiei PETI care privesc respectivul domeniu de competență legislativă; invită celelalte comisii parlamentare să angreneze mai mult Comisia pentru petiții în calitatea sa de comisie sesizată pentru avizare în rapoartele de implementare și în alte instrumente menite să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corecte a legislației europene sau eventuala revizuire a acesteia în statele membre; subliniază importanța unui statut „deneutralizat” în portofoliul comisiei Parlamentului, în contextul numărului tot mai mare de petiții primite și al demersurilor aferente acestora; invită sesiunea plenară a Parlamentului European să dedice mai mult timp activității Comisiilor pentru petiții;

33.  subliniază necesitatea consolidării colaborării dintre Comisia pentru petiții și celelalte instituții și organisme ale UE, precum și cu autoritățile naționale din statele membre; ia în considerare importanța acesteia pentru intensificarea dialogului structurat și a cooperării sistematice cu statele membre, în special cu comisiile pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale, de exemplu, prin organizarea unor reuniuni regulate cu președinții tuturor comisiilor naționale pentru petiții; crearea unui astfel de parteneriat va crea condițiile celui mai eficient schimb de experiență și de practici, sesizarea mai sistematică și mai eficientă a petițiilor la nivelul și către organismul competent, care, în cele din urmă, va aduce Parlamentul European mai aproape de preocupările cetățenilor UE; salută înființarea în Irlanda a Comisiei mixte pentru anchete, monitorizare și petiții din cadrul parlamentului irlandez (Oireachtas), precum și legăturile pe care aceasta le-a stabilit cu Parlamentul European în cursul acestui an în scopul de a servi mai bine cetățenii; constată că, în prezent, unele parlamente din alte state membre analizează posibilitatea înființării de comisii pentru petiții sau de organisme similare și că în cadrul altor parlamente se aplică alte tipuri de proceduri pentru gestionarea petițiilor;

34.  solicită Comisiei să recunoască în mod corespunzător rolul pe care îl joacă petițiile în controlul transpunerii efective a legislației UE, având în vedere că petițiile sunt, de obicei, primele indicii că statele membre cunosc întârzieri în implementarea unor norme juridice; invită Parlamentul European să recomande, în cadrul Acordului interinstituțional dintre acesta și Comisie, reducerea timpului necesar pentru a răspunde solicitărilor adresate de comisie, precum și informarea permanentă a Comisiei pentru petiții cu privire la evoluția procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au o legătură directă cu petițiile; consideră că, în termeni generali, instituțiile europene ar trebui să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în ceea ce privește cetățenii UE, pentru a combate percepția tot mai răspândită a deficitelor democratice;

35.  subliniază că o strânsă cooperare cu statele membre este esențială pentru activitatea Comisiei pentru petiții; încurajează statele membre să joace un rol mai activ în ceea ce privește elaborarea de răspunsuri la petițiile referitoare la punerea în aplicare și respectarea legislației europene și acordă o importanță deosebită prezenței reprezentanților lor și cooperării active a acestora în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; este hotărât să mențină o strânsă cooperare și comunicare între instituțiile UE și cetățeni;

36.  evidențiază importanța colaborării consolidate cu Ombudsmanul European prin instituirea unui nou acord interinstituțional; subliniază importanța implicării Parlamentului European în rețeaua națională a mediatorilor; salută relațiile excelente în cadrul instituțional dintre Ombudsman și această comisie, apreciind în mod deosebit contribuțiile regulate ale Ombudsmanului la lucrările Comisiei pentru petiții pe întreaga durată a mandatului legislativ; reamintește că încă nu toți cetățenii UE dispun de un mediator național, ceea ce înseamnă că nu toți cetățenii UE au acces egal la o cale de atac; consideră că biroul mediatorului național din fiecare stat membru din cadrul rețelei europene a ombudsmanilor ar oferi un sprijin considerabil Ombudsmanului European;

Metode de lucru

37.  solicită deputaților din cadrul Comisiei pentru petiții să adopte un regulament intern final, pentru a asigura o eficiență și o deschidere maxime în ceea ce privește activitatea comisiei, și să prezinte propuneri de revizuire în consecință a Regulamentului de procedură al Parlamentului European, în vederea consolidării eforturilor permanente de îmbunătățire a metodelor de lucru depuse de aceștia pe parcursul celei de-a șaptea legislaturi; face apel la Comisia pentru petiții să adopte termene clare în ceea ce privește procesul de soluționare a petițiilor, pentru a accelera ciclul de viață al acestora în Parlamentul European și pentru ca, astfel, întregul proces să devină și mai transparent și mai democratic; evidențiază faptul că, în acest mod, s-ar implementa un ciclu de viață al petiției bine definit, de la înregistrare până la închiderea finală, în Parlamentul European, similar termenelor existente pentru activitatea în desfășurare privind dosarele legislative și nelegislative; consideră că aceste termene-limită ar trebui să stabilească un mecanism de avertizare care să atragă automat atenția membrilor asupra petițiilor atunci când nu au existat nici acțiuni, nici corespondență pentru o perioadă lungă de timp, pentru a evita petițiile anterioare care au rămas deschise mai mulți ani fără un motiv substanțial; reamintește faptul că vizitele de informare reprezintă unul dintre instrumentele esențiale de investigație ale Comisiei pentru petiții și că, prin urmare, se impune a revizuire urgentă a normelor relevante, astfel încât membrii nou-aleși să poată efectua vizite eficiente și să comunice cu promptitudine petiționarilor și comisiei constatările și recomandările acestora;

38.  salută prezența autorităților publice ale statelor membre în cauză, dar și a altor părți interesate, în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; subliniază că Comisia pentru petiții este singura comisie care furnizează în mod sistematic cetățenilor o platformă prin care aceștia să își exprime preocupările în mod direct către deputații europeni, și care favorizează un dialog multipartit între instituțiile UE, autoritățile naționale și petiționari; propune ca, în vederea facilitării organizării reuniunilor, dar și a reducerii cheltuielilor de călătorie în viitor, Comisia pentru petiții și administrația Parlamentului să ia în considerare posibilitatea ca participarea petiționarilor sau a autorităților publice să se realizeze prin intermediul videoconferințelor sau prin alte mijloace similare;

39.  ia act de numărul în creștere al petițiilor pe parcursul perioadei legislative și își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că timpul de răspuns și întârzierile sunt în continuare prea mari în cadrul etapelor de înregistrare și de admisibilitate pe care le presupune procedura; solicită ca Unității de recepție și retrimitere a documentelor oficiale și secretariatului Comisiei pentru petiții să li se pună fiecăreia la dispoziție un administrator suplimentar, cu experiență în domeniul juridic, pentru a emite recomandări cu privire la faptul dacă petițiile intră sau nu în sfera de competență a legislației europene; consideră că, aceste recomandări, împreună cu rezumatele petițiilor, trebuie prezentate membrilor doar în limba engleză pentru început și, apoi, în momentul în care sunt publicate, traduse în toate limbile oficiale, pentru a accelera prima decizie privind admisibilitatea; estimează că lansarea noului portal de internet pentru petiții va determina o reducere a numărului de cereri discutabile care sunt uneori înregistrate ca petiții;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și mediatorilor lor naționali sau organelor competente similare.


Horticultura
PDF 244kWORD 98k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la viitorul sectorului horticol european – strategii de creștere (2013/2100(INI))
P7_TA(2014)0205A7-0048/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere partea a treia titlurile III și VII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare,

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE din 21 octombrie 2009 privind utilizarea durabilă a pesticidelor,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Consiliului din din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și legumelor(2) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Comisiei în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice(5),

–  având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 1996 referitoare la o inițiativă a Comunității în favoarea horticulturii ornamentale(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2008 intitulată „Prețurile la alimente în Europa” (COM(2008)0821),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă (COM(2008)0397),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 privind îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (COM(2009)0591),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 mai 2009 privind politica în domeniul calității produselor agricole (COM(2009)0234),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

–  având în vedere Decizia 2008/359/CE a Comisiei din 28 aprilie 2008 de instituire a Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare și raportul grupului la nivel înalt în cauză din 17 martie 2009 referitor la competitivitatea industriei agroalimentare europene, precum și recomandările și o foaie de parcurs privind inițiativele-cheie prezentate de acesta(8),

–  având în vedere studiul din noiembrie 2012 intitulat „Sprijin pentru cooperativele agricole” (SCA), care prezintă rezultatele proiectului SCA lansat de Comisie(9),

–  având în vedere studiul din 2013 elaborat de Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei – Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective – intitulat „Lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și sistemele alimentare locale în UE. Situația actuală a caracteristicilor lor socioeconomice”(10),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0048/2014),

A.  întrucât, în pofida faptului că sectorul fructelor și legumelor (FL) primește aproximativ 3 % din ajutoarele politicii agricole comune (PAC), reprezintă 18 % din valoarea totală a producției agricole în UE și 3 % din suprafața agricolă cultivabilă a UE, valorând peste 50 de miliarde EUR;

B.  întrucât sectorul horticulturii include fructele, legumele, cartofii, salatele, ierburile și plantele ornamentale, cuprinzând de asemenea pepinierele, pepinierele cu plante perene, serviciile horticole, amenajarea cimitirelor, comerțul horticol cu amănuntul, centrele de grădinărit, cultivatorii de flori și arhitectura peisagistică;

C.  întrucât în sectorul fructelor și legumelor lucrează aproximativ 550 000 de persoane, lanțul de aprovizionare din sector având o cifră de afaceri estimată la peste 120 de miliarde EUR; întrucât sectorul în cauză este important pentru economia zonelor din UE care, de regulă, se confruntă cu o rată ridicată a șomajului;

D.  întrucât UE este al doilea cel mai mare producător mondial și, în același timp, al doilea cel mai mare importator de fructe și legume; întrucât în prezent cererea de fructe și de legume continuă să crească și este mai mare decât oferta de piață; întrucât comerțul cu fructe și legume a crescut de la peste 90 de miliarde USD în 2000 la aproape 218 miliarde USD în 2010 și reprezintă aproximativ 21 % din comerțul mondial cu produse alimentare și de origine animală; întrucât UE și-a deschis foarte mult piețele pentru importuri provenite din țările terțe cu care a încheiat acorduri bilaterale și multilaterale;

E.  întrucât sectorul horticol – producția primară și industria prelucrătoare– are un rol multiplicator în economia la nivel european, generând cerere și stimulând crearea valorii adăugate în alte sectoare ale economiei, precum comerțul, construcțiile și serviciile financiare;

F.  întrucât sectorul fructelor și legumelor ecologice este sectorul ecologic cu cea mai rapidă creștere pe o piață a UE, a cărui valoare era estimată la 19,7 miliarde EUR în 2011 și care a crescut cu 9 % între 2010 și 2011, încadrându-se într-o tendință de creștere anuală de 5-10 % pe o perioadă de zece ani; întrucât din punctul de vedere al zonelor cultivate, proporția fructelor ecologice a crescut cu 18,2 %, iar cea a legumelor ecologice cu 3,5 % între 2010 și 2011;

G.  întrucât consumul de fructe și legume pe cap de locuitor în 2011 la nivelul UE-27 a scăzut cu 3 % comparativ cu consumul mediu înregistrat în perioada de cinci ani anterioară în pofida efectelor atât de benefice pe care le are consumul lor asupra sănătății;

H.  întrucât UE este cel mai mare producător la nivel mondial de flori, bulbi și plante în ghiveci (44 % din producția mondială), având cea mai mare densitate pe hectar; întrucât sectorul ornamental are o cifră de afaceri estimată de 20 de miliarde EUR la producție, 28 de miliarde EUR la comerțul angro și de 38 de miliarde EUR la comerțul cu amănuntul, în acest sector fiind angajate aproximativ 650 000 de persoane;

I.  întrucât regimul de ajutor pentru sectorul fructelor și legumelor face parte din PAC și are ca obiective, printre alele, reechilibrarea lanțului alimentar, promovarea fructelor și legumelor, creșterea competitivității și sprijinul inovării; întrucât afilierea la organizațiile de producători (OP) ar trebui sporită, inclusiv în regiunile în care, în ultimii ani, nu a existat posibilitatea de a utiliza fonduri operaționale sau în care metodele de producție sunt depășite, prin creșterea atractivității sistemului, ținând seama de faptul că peste jumătate dintre cultivatorii din UE nu aparțin încă unei organizații de producători, în pofida obiectivului Comisiei de a atinge, până în 2013, o rată medie de 60 % a afilierii la OP; întrucât rata scăzută de organizare în unele dintre statele membre a fost determinată, în parte, de suspendarea OP-urilor în statele membre, ceea ce a creat incertitudini în rândul producătorilor; întrucât, având în vedere rolul-cheie pe care îl joacă OP-urile în îmbunătățirea puterii de negociere a organizațiilor din sectorul legumelor și fructelor, este esențial să se evite incertitudinea producătorilor prin clarificarea legislației europene în domeniul recunoașterii OP-urilor;

J.  întrucât, potrivit Eurostat, între 2000 și 2010 totalul costurilor de producție suportate de către fermierii din UE a crescut în medie cu aproape 40 %, în timp ce prețurile la poarta fermei au crescut în medie cu sub 25 %; întrucât creșterea costurilor de producție a fost de aproape 80 % pentru îngrășăminte sintetice și amelioratori de sol, de aproape 30 % pentru semințe și material de plantare și de aproape 13 % pentru produsele de protecție a plantelor;

K.  întrucât pierderea fertilității solului din cauza eroziunii, a adaosului scăzut de materie organică, ce duce la o structură glomerulară slabă și la niveluri de humus scăzute și la o retenție scăzută a nutrienților și a apei, și la reducerea proceselor ecologice reprezintă un cost semnificativ atât pentru fermieri, cât și pentru bugetul public;

L.  întrucât „canalizarea cunoștințelor” în vederea transpunerii cercetării în practică pentru horticultori se află în prezent sub presiune și întrucât nivelul cheltuielilor în sectorul privat pentru cercetare este în general scăzut, cercetarea și dezvoltarea (CD) reprezentând doar 0,24 % dintre cheltuielile totale aferente sectorului alimentar la nivelul UE-15 în 2004, ultima perioadă pentru care există cifre disponibile,

M.  întrucât un număr mare de varietăți de fructe și legume sunt pe cale de dispariție, deoarece nu sunt rentabile și întrucât fermierii care continuă să cultive astfel de varietăți joacă un rol ecologic, social și cultural deosebit în ceea ce privește protejarea componentelor bazei agricole europene;

N.  întrucât dificultățile în creștere privind prevenirea, controlul și eradicarea dăunătorilor și disponibilitatea limitată a produselor fitosanitare pentru protejarea culturilor horticole riscă să compromită diversificarea agriculturii și calitatea horticulturii europene;

O.  întrucât, adesea, întreprinderile din sectorul horticol activează simultan în producție, comercializare și servicii;

P.  întrucât cisgeneza poate fi definită ca o tehnică de inginerie genetică prin care într-o plantă anume se introduce o genă de la rudele sale din aceeași specie sau gen;

1.  subliniază importanța promovării sectorului horticol al UE și a facilitării eforturilor sale de a concura mai eficient pe piața mondială, prin inovare, cercetare și dezvoltare, eficiență și securitate energetică, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, precum și prin măsuri de îmbunătățire a comercializării și a continuării depunerii de eforturi pentru a elimina dezechilibrul existent între operatori și furnizori;

2.  evidențiază necesitatea facilitării accesului producătorilor la piețele țărilor terțe; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de susținere a exportatorilor de fructe, legume, flori și plante ornamentale pentru a depăși numărul din ce în ce mai mare de bariere netarifare, cum ar fi standardele fitosanitare ale unor țări terțe, din cauza cărora exporturile UE se confruntă cu dificultăți sau sunt chiar imposibile;

3.  invită Comisia să creeze condiții de acces identice pentru toți participanții la piață din UE în ceea ce privește standardele de comercializare, denumirea de origine etc. și să asigure respectarea acestora prin controale corespunzătoare, astfel încât să se evite orice formă de denaturare a concurenței;

4.  încurajează promovarea consumului de fructe și legume în statele membre, prin activități educaționale precum Programul UE de încurajare a consumului de fructe în școli sau „Cultivă propriii cartofi” și „Gătește propriii cartofi”, scheme ale diferitelor sectoare din Regatul Unit;

5.  ia act de faptul că adesea piețele locale și regionale nu sunt aprovizionate suficient cu produse horticole locale și, prin urmare, ar trebui promovat spiritul antreprenorial agricol în aceste regiuni, încurajând în special antreprenoriatul pentru tineri ca oportunitate de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol și ca garanție a aprovizionării cu produse proaspete locale;

6.  evidențiază beneficiile horticulturii ornamentale pentru sănătatea și bunăstarea umană prin extinderea spațiilor verzi, ameliorând astfel mediul urban la nivelul schimbărilor climatice și al economiei rurale; subliniază nevoia unei susțineri mai active pentru acest sector din perspectiva încurajării investițiilor și a dezvoltării profesionale;

7.  salută măsurile cuprinse în regimul UE în materie de fructe și legume, destinate să sporească orientarea către piață a producătorilor din UE, să încurajeze inovarea, să promoveze fructele și legumele, să intensifice competitivitatea producătorilor și să îmbunătățească modul de comercializare, prin acordarea de sprijin OP-urilor, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale, stimulând totodată formarea de grupuri care să genereze noi fluxuri de venit ce urmează să fie orientate către noi investiții; subliniază în același timp că trebuie luate măsuri pentru a asigura nediscriminarea comercianților independenți și direcți și pentru a se asigura că aceștia au oportunitatea de a realiza proiecte inovatoare și de a-și spori competitivitatea;

8.  observă că producția și comercializarea la nivel regional contribuie la crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă în zonele rurale și la menținerea acestora;

9.  subliniază că lanțurile valorice scurte contribuie la reducerea emisiilor care afectează clima;

10.  observă că agricultură urbană oferă noi posibilități pentru sectorul horticol;

11.  salută raportul privind consultarea publică organizată de Comisie intitulată „Revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor”, îndeosebi secțiunea sa 3.8, care recunoaște necesitatea simplificării normelor actuale care reglementează OP-urile, exprimă sprijinul pentru propunerea de consolidare a OP-urilor și ia act de faptul că majoritatea răspunsurilor obținute susțin menținerea filosofiei de bază a actualului sistem de ajutoare;

12.  subliniază că reducerea birocrației, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, trebuie să constituie o prioritate, fără a periclita însă securitatea juridică a acestora;

13.  salută faptul că acordul privind reforma PAC și-a menținut sistemul de ajutoare european pentru fructe și legume bazat pe organizațiile de producători, recunoscând însă că instrumentele existente nu s-au dovedit eficiente întotdeauna, după cum recunoaște Comisia Europeană în documentul său de consultare publică referitor la „revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor” și sprijină prin urmare activitatea Grupului de la Newcastle menită să îmbunătățească regimul UE în domeniul fructelor și legumelor, care ar trebui să țină seama de particularitățile regimului juridic al cooperativelor din diferite state membre pentru a nu impune limite creării de noi organizații de producători, respectând totodată faptul că producătorii pot opta să nu participe la sistemul de OP; constată, de asemenea, instituirea unui instrument al Uniunii de gestionare a crizelor grave atunci când acestea afectează mai multe state membre, instrument care ar trebui să fie disponibil pentru toți producătorii, indiferent dacă fac parte sau nu din organizații de producători;

14.  invită Comisia, în vederea consolidării activităților benefice desfășurate de OP-uri pentru producători, să formuleze, în cadrul revizuirii sale privind regimul UE în materie de fructe și legume, norme clare și practice privind înființarea OP-urilor și modul de funcționare a acestora și să adapteze schema la structurile de piață existente în statele membre astfel încât OP-urile să își poată îndeplini rolul prevăzut și cultivatorii să fie stimulați să se afilieze la acestea, cu condiția ca afilierea să nu pericliteze obiectivele fundamentale ale regimului și ca producătorii să aibă în continuare libertatea de a lua propriile decizii în acest sens;

15.  ia act cu îngrijorare de faptul că normele schemei privind organizațiile de producători sunt deschise unei largi interpretări de către auditorii Comisiei, ceea ce duce la un grad ridicat de incertitudine și poate expune statele membre riscului de respingere și de control jurisdicțional; subliniază, de asemenea, faptul că procedurile de audit și corecțiile financiare trebuie realizate mai rapid și într-o perioadă de audit convenită;

16.  constată existența în continuare a unor practici comerciale neloiale la nivelul UE, care subminează întreprinderile horticole și OP-urile acestora și scade încrederea cultivatorilor în investițiile în viitor; consideră că codurile de conduită convenite de toți actorii implicați în lanțul de aprovizionare, sprijinite de un cadru legislativ și monitorizate de un arbitru național instituit în fiecare stat membru pentru a monitoriza practicile comerciale ar putea îmbunătăți considerabil funcționarea lanțului alimentar și a pieței interne;

17.  consideră că diversele standarde private referitoare la reziduuri de pesticide, adoptate de multe lanțuri mari de distribuție, reprezintă, de fapt, măsuri anticoncurențiale și afectează negativ interesele producătorilor din sectorul fructelor și legumelor; solicită Comisiei să intervină pentru eliminarea acestor practici, ținând seama de faptul că nivelurile de reziduuri de pesticide prevăzute de legislația UE protejează în mod adecvat sănătatea consumatorilor și a operatorilor;

18.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze gestionarea integrată a dăunătorilor, să susțină inovarea și antreprenoriatul prin creșterea numărului de activități de cercetare și dezvoltare privind alternativele nechimice, precum prădătorii și paraziții naturali ai speciilor de dăunători, să utilizeze Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 pentru a finanța cercetarea aplicată care să susțină elaborarea de strategii integrate pentru controlul dăunătorilor, al bolilor și al buruienilor, să pună la dispoziția producătorilor instrumentele și informațiile necesare pentru abordarea Directivei 2009/128/CE care prevede la articolul 14 că statele membre „iau toate măsurile necesare pentru promovarea gestionării dăunătorilor cu un consum redus de pesticide, acordând prioritate, oricând este posibil, metodelor nechimice” și „instituie sau susțin crearea condițiilor necesare punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor”;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să pună accentul pe intensificarea proceselor ecologice care asigură sănătatea, fertilitatea și formarea pe termen lung a solului, precum și gestionarea și controlarea populațiilor de dăunători; consideră că acest lucru poate duce la o creștere pe termen lung a productivității pentru fermieri și la costuri reduse pentru bugetele publice;

20.  subliniază faptul că horticultura se bazează pe o varietate de produse de protecție a plantelor (PPP) și îndeamnă Comisia să adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea acestor produse, abordare justificată de dovezi științifice independente și evaluate inter pares; avertizează că utilizările limitate sunt deosebit de vulnerabile ca urmare a precarității substanțelor active disponibile; solicită Comisiei să consolideze coordonarea generării de date în toate statele membre, în special de date referitoare la reziduuri care reprezintă o cerință esențială pentru autorizațiile privind culturile speciale comestibile; invită DG AGRI, DG SANCO, DG Mediu și DG Concurență să coopereze strategic pentru a lua în considerare, din mai multe perspective, impactul modificărilor care vizează reglementarea PPP;

21.  îndeamnă Comisia să verifice funcționarea metodelor de recunoaștere reciprocă a autorizațiilor produselor de protecție a plantelor prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în vederea optimizării aplicării lor și a eliminării eventualelor bariere birocratice, și să aibă în vedere obiectivul pe termen lung al armonizării globale în materie de reglementare a PPP și de reducere a barierelor comerciale netarifare din calea exportului;

22.  îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului fără întârziere, conform obligațiilor prevăzute la articolul 51 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, un raport privind constituirea unui fond european pentru utilizările minore și culturile speciale; subliniază că acest fond trebuie să poată finanța un program european permanent de lucru pentru coordonarea și cooperarea dintre operatorii din sectorul agroalimentar, autoritățile competente și părțile interesate, inclusiv institutele de cercetare, pentru desfășurarea și finanțarea, acolo unde este necesar, a unor activități de cercetare și de inovare pentru protejarea culturilor speciale și a utilizărilor minore;

23.  menționează lipsa de reciprocitate între cerințele în domeniul protecției plantelor impuse importurilor și cele pe care trebuie să le îndeplinească producția europeană; subliniază că aceste diferențe constante nu numai că subminează competitivitatea producțiilor noastre, ci afectează negativ interesele consumatorilor europeni;

24.  reamintește faptul că atât Regulamentul privind produsele fitosanitare [Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009(11)], cât și Regulamentul privind produsele biocide [Regulamentul (UE) nr. 528/2012 din of 22 mai 2012(12)] impun Comisiei să specifice, până în decembrie 2013, criterii științifice pentru determinarea proprietăților care produc tulburări ale sistemului endocrin;subliniază importanța unei proceduri transparente, care să asigure că actorii relevanți înțeleg baza științifică a deciziilor și știu cine sunt actorii implicați în elaborarea de noi criterii; îndeamnă Comisia să țină seama în totalitate de impactul diferitelor abordări

25.  evidențiază faptul că sectorul horticol se bazează în mare măsură pe utilizarea de îngrășăminte de înaltă calitate, cu specificații clare; salută revizuirea actuală a Regulamentului UE privind îngrășămintele, însă ia act cu îngrijorare de obiectivul Comisie de a include amelioratorii materiali de sol care nu fuseseră prevăzuți anterior; subliniază că producția și utilizarea acestor materiale nu necesită precizie și îndeamnă Comisia să nu le includă în domeniul de aplicare al Regulamentului privind îngrășămintele;

26.  evidențiază faptul că sectorul horticol conduce la dezvoltarea și adoptarea sistemelor inovatoare de agricultură de precizie și consideră că astfel de sisteme vor reduce utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor, vor crește numărul recoltelor comercializabile, vor reduce deșeurile și vor îmbunătăți continuitatea aprovizionării și a performanței economice; solicită ca metodele de cultivare a plantelor, cum ar fi rotația culturilor, culturile secundare, precum și cercetarea și dezvoltarea, să aibă în vedere menținerea la un nivel minim a daunelor asupra mediului;

27.  ia act de propunerea Comisiei de regulament privind materialul de reproducere a plantelor (COM(2013)0262) și își exprimă preocuparea față de faptul că ar avea un impact disproporționat asupra sectorului horticol și, în special, asupra plantelor ornamentale și a fructelor; subliniază că orice legislație ar trebui să fie proporțională și să recunoască principiul subsidiarității; subliniază de asemenea că modificarea legislației nu trebuie să pună în pericol soiurile tradiționale, ci ar trebui să contribuie la diversitatea genetică a populațiilor de culturi și în cadrul acestora pentru securitatea alimentară pe termen lung și rezistența sistemelor alimentare;

28.  ia act de impactul speciilor horticole invazive neindigene asupra mediului în general, însă recomandă să se adopte o abordare regională sau națională în propunerea de regulament a Comisiei privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (COM(2013)0620), care recunoaște faptul că anumite zone ale Europei sunt mai vulnerabile decât altele și că diferitele zone ale Europei au clime diferite care vor întreține o gamă diferită de plante;

29.  îndeamnă cu hotărâre Comisia să protejeze ca principiu general libertatea producătorilor de soiuri de plante de a utiliza materialul vegetal existent fără restricții pentru a dezvolta și a comercializa unul nou, indiferent de orice revendicare de brevet care vizează materialul vegetal existent;

30.  invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea piețelor locale de fructe și legume și a lanțurilor scurte de aprovizionare care garantează alimentarea cu produse proaspete;

31.  invită Comisia să facă distincția între plantele cisgenice și cele transgenice și să creeze un proces diferit de aprobare a plantelor cisgenice; așteaptă avizul EFSA solicitat de DG SANCO care evaluează concluziile grupului de lucru privind noile tehnici de ameliorare biotehnologice;

32.  evidențiază nevoile majore în materie de forță de muncă sezonieră ale sectorului horticol și invită statele membre să se asigure că sunt puse în funcțiune sisteme eficiente care să garanteze accesul producătorilor horticoli la forța de muncă de care au nevoie în perioadele-cheie ale anului, respectând pe deplin cerințele Directivei privind lucrătorii sezonieri, inclusiv principiul remunerației adecvate;

33.  salută accentul reînnoit pus pe formări și ucenicii, dar constată cu îngrijorare că numărul persoanelor care încheie o ucenicie în horticultură în unele state membre rămâne la un nivel îngrijorător de scăzut, având drept urmare reducerea punctelor de desfacere pentru tinerii care își desfășoară activitatea în acest sector; recunoaște că nu toți tinerii care efectuează ucenicii se adaptează la acestea; subliniază că eforturile de încurajare a tinerilor să aibă în vedere locuri de muncă în domeniul horticulturii și formările în domeniu ar trebui sprijinite prin campanii de sensibilizare și de informare care să îmbunătățească imaginea sectorului;

34.  îndeamnă sectorul agroindustrial și comunitatea de cercetare să conlucreze în mod sistematic pentru atragerea și formarea următoarei generații de cercetători și pentru perfecționarea forței de muncă existente;

35.  evidențiază avantajele consolidării și extinderii parteneriatelor între guvern, sector și organizațiile de cercetare și necesitatea asigurării faptului că programele de susținere a acestor parteneriate sunt structurate într-un mod care să maximizeze impactul și coerența investițiilor în general;

36.  subliniază importanța crucială în utilizarea eficientă a potențialului științific calificat în scopul accelerării procesului de implementare a rezultatelor cercetării și inovării prin transferul tehnologiilor inovaționale în producerea agricolă din sectorul horticol, precum și integrarea cercetării și inovării, educației și dezvoltării în domeniul agriculturii cu politicile economice, care va satisface cererile sectorului de producție horticolă și va spori eficiența dezvoltării sistemului horticol;

37.  este de părere că trebuie să se permită sectorului floriculturii și al plantelor ornamentale să utilizeze mai bine programele de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare ale Uniunii și solicită Comisiei să includă „cultivarea protejată” în cererile de propuneri din cadrul programului Orizont 2020 cu scopul de a stimula inovarea privind, de exemplu, protecția durabilă a culturilor, utilizarea durabilă a apei și a nutrienților, eficiența energetică, sistemele avansate de cultivare și de producție și transporturile durabile;

38.  este de părere că, pe fondul constrângerilor bugetare din statele membre care afectează finanțarea cercetării agricole și horticole, finanțarea asigurată de părți terțe, inclusiv, dar fără limitare la distribuitori, ar trebui încurajată și ar trebui să fie în conformitate cu interesul total legat de cercetare al sectorului;

39.  invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la resurse financiare pe termen lung pentru finanțarea investițiilor în tehnologiile moderne de producție din sectorul horticol în vederea sporirii competitivității produselor și serviciilor horticole;

40.  subliniază importanța crucială a unui plan de afaceri de bună calitate pentru securizarea finanțării cu capital; recomandă cultivatorilor să utilizeze mai mult serviciile de sprijin și consultanță în afaceri și îndeamnă Comisia să lucreze mai îndeaproape cu sectorul pentru a se asigura că astfel de servicii sunt ușor accesibile pentru cultivatori;

41.  îndeamnă Comisia să actualizeze, prin intermediul unui proces transparent și cu implicarea sectorului, codurile descriptive ale Nomenclaturii combinate pentru 2012 privind produsele prevăzute la capitolul 6 (plante vii și produse de floricultură);

42.  este preocupat de eventualul transfer de horticultură în afara Uniunii Europene;

43.  este profund îngrijorat de faptul că de la o treime la o jumătate dintre produsele comestibile este risipită din cauza aspectului lor și invită Comisia să creeze de urgență posibilități de comercializare, în special pe piețele locale și regionale, a unei game mai variate de specificații de calitate a produselor, asigurându-se transparența și funcționarea adecvată a pieței; indică inițiativele din Austria și Elveția, unde legumele și fructele cu imperfecțiuni sunt vândute în comerțul cu amănuntul de produse alimentare; solicită supermarketurilor să țină cont de studiile de piață care arată că mulți consumatori nu sunt neapărat îngrijorați cu privire la aspectul fructelor și legumelor și se bucură să cumpere produse de calitate mai scăzută, în special dacă acest lucru pare să fie mai ieftin;

44.  constată cu îngrijorare pierderea și risipirea generală a fructelor și legumelor destinate utilizării pe prima piață și pierderea economică semnificativă pentru sectorul de activitate; recunoaște că reducerea deșeurilor alimentare sistemice este esențială pentru a crește aprovizionarea cu alimente a unei populații mondiale aflate în creștere; salută eforturile depuse de actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente de a redirecționa aceste produse pe o piață secundară în loc să le elimine;

45.  solicită Comisiei și statelor membre să facă mediul legislativ și politic cât mai favorabil pentru utilizarea deșeurilor horticole; subliniază că există o serie de materiale, precum compostul pentru ciuperci uzat, care ar putea fi utilizate în producția de medii de creștere cu valoare adăugată unde nu sunt clasificate ca „deșeuri”;

46.  observă că sistemele de acvaponie pot crește potențialul de producere a alimentelor la nivel local în mod durabil și, comparativ cu sistemele convenționale, pot contribui la reducerea utilizării de resurse prin creșterea combinată a culturilor de legume și a peștilor de apă dulce în sisteme închise;

47.  subliniază importanța îmbunătățirii monitorizării prețurilor și a cantităților produse și comercializate, precum și nevoia de statistici horticole la nivelul UE, care să ajute producătorii să înțeleagă mai bine tendințele pieței, să prevadă crizele și să pregătească culturile viitoare; solicită Comisiei să includă plantele ornamentale în datele sale de previziune;

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
(2) JO L 273, 17.10.2007, p. 1.
(3) JO L 157, 15.6.2011, p. 1.
(4) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
(5) JO L 189, 20.7.2007, p. 1.
(6) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(7) JO C 198, 8.7.1996, p. 266.
(8) Disponibil la adresa http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/competitiveness/high-level-group/documentation/.
(9) Disponibil la adresa http://ec.europa.eu/agriculture/external-studies/2012/support-farmers-coop/fulltext_en.pdf.
(10) Disponibil la adresa http://ftp.jrc.es/EURdoc/JRC80420.pdf.
(11) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(12) JO L 167, 27.6.2012, p. 1.


Eradicarea torturii în lume
PDF 426kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume (2013/2169(INI))
P7_TA(2014)0206A7-0100/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind protecția tuturor persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 9 decembrie 1975(1),

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Protocolul opțional la aceasta (OPCAT),

–  având în vedere Regulile standard minime pentru tratamentul prizonierilor ale ONU și alte standarde ONU relevante universal aplicabile;

–  având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU privind tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante(2) ,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind tortura,

–  având în vedere declarația adoptată de Comitetul ONU împotriva torturii din 22 noiembrie 2001 în legătură cu evenimentele din 11 septembrie 2001 și care afirmă că interzicerea torturii este o obligație absolută și inderogabilă în temeiul dreptului internațional și își exprimă convingerea că măsurile de lupă împotriva terorismului adoptate de statele părți la convenție trebuie să respecte obligațiile asumate de acestea prin ratificarea Convenției împotriva torturii;

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(3),

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, iar cel mai recent, rezoluția sa din 20 decembrie 2012(4),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și, în special, articolul 3, conform căruia „nimeni nu poate fi supus torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”,

–  având în vedere Convenția europeană împotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților, adoptată la 28 iulie 1951 de către Organizația Națiunilor Unite(5),

–  având în vedere cel de-al 23-lea raport general al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei, publicat la 6 noiembrie 2013(6),

–  având în vedere Convenția privind drepturile copilului și cele două protocoale opționale privind vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă(7) și privind implicarea copiilor în conflictele armate(8),

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea(9),

–  având în vedere Convenția pentru prevenirea și reprimarea torturii intrată în vigoare în 1997(10),

–  având în vedere Statutul Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere Manualul privind mijloacele eficiente de anchetare și de colectare a probelor privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Protocolul de la Istanbul(11)),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația(12) , adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, actualizate în 2012(13),

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea din 16 iunie 2008(14),

–  având în vedere Orientările UE privind drepturile omului și dreptul internațional în domeniul umanitar(15),

–  având în vedere Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul la 6 iunie 2013(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(19),

–  având în vedere studiul său referitor la implementarea orientărilor UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (PE 348.584) din martie 2007(20),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(22),

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei privind analizarea în 2013 a organizării și funcționării SEAE (23),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0100/2014),

A.  întrucât tortura persistă încă la nivel mondial, deși interzicerea absolută a torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante este o normă internațională majoră, fiind prevăzută în convențiile ONU, precum și în convențiile regionale privind drepturile omului;

B.  întrucât termenul „tortură” din prezenta rezoluție trebuie înțeles în sensul definiției ONU și include pedepsele sau tratamentul crud, inuman și degradant;

C.  întrucât CAT și OPCAT au creat un cadru internațional cu potențial real de a conduce spre eradicarea torturii, în special prin crearea unor mecanisme naționale de prevenire independente și eficiente (MNP);

D.  întrucât UE și-a consolidat angajamentul făcut în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului, de a-și continua campania fermă împotriva torturii și a tratamentelor crude, inumane și degradante;

E.  întrucât eradicarea torturii, a relelor tratamente, a pedepselor și a tratamentelor inumane și degradante este parte integrantă din politica UE în materie de drepturi ale omului, aflându-se într-o relație de interdependență cu alte domenii și instrumente ale acțiunii UE;

F.  întrucât ultima evaluare și analiză globală publică a măsurilor vizând aplicarea a avut loc în 2008, iar orientările UE au fost actualizate în 2012;

G.  întrucât, în conformitate cu orientările actualizate, în cadrul combaterii terorismului, statele membre sunt hotărâte să respecte în totalitate obligațiile internaționale ce interzic tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

H.  întrucât tortura poate fi atât fizică, cât și psihică; întrucât s-a înregistrat o creștere a numărului de cazuri în care psihiatria este utilizată ca mijloc de constrângere a apărătorilor drepturilor omului, care sunt închiși în instituții psihiatrice pentru a-i împiedica să își desfășoare activitățile politice și din cadrul comunității;

I.  întrucât sistemele judiciare ale statelor membre ar trebui să dispună de instrumente pentru a urmări penal torționarii care nu au fost judecați și întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită cazurilor de tortură comise în timpul dictaturilor din Europa, multe dintre acestea rămânând nepedepsite;

J.  întrucât în multe țări erodarea interzicerii absolute a torturii constituie în continuare o provocare persistentă în contextul măsurilor de combatere a terorismului;

K.  întrucât există provocări semnificative în ceea ce privește măsurile adoptate atunci când se discută nevoile specifice de protecție ale grupurilor vulnerabile, în special ale copiilor;

L.  întrucât forțele de ordine din anumite țări au recurs intenționat la tortură ca metodă de interogare; întrucât tortura nu poate fi privită constitui un mijloc acceptabil de soluționare a infracțiunilor,

1.  subliniază faptul că interdicția torturii este absolută, în conformitate cu dreptul internațional umanitar și cu CAT; subliniază faptul că tortura reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, având un impact puternic asupra milioanelor de persoane și a familiilor acestora și nejustificându-se în niciun caz;

2.  salută includerea a trei acțiuni legate de eradicarea torturii în Planul de acțiune al UE privind democrația și drepturile omului, dar subliniază că sunt necesare repere specifice și măsurabile, pentru a evalua implementarea la timp a acestora în parteneriat cu societatea civilă;

3.  aduce un omagiu tuturor organizațiilor societății civile, instituțiilor naționale pentru drepturile omului, mecanismelor naționale de prevenire și persoanelor care luptă pentru a le oferi victimelor căi de atac și despăgubiri, luptând împotriva impunității și prevenind activ peste tot în lume flagelul torturii și al relelor tratamente;

4.  observă că, în conformitate cu CAT, termenul „tortură” înseamnă orice act prin care „i se cauzează, în mod intenționat, durere sau suferințe acute, fizice sau mentale unei persoane [...] de un agent într-o funcție publică sau de orice altă persoană cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consensul expres sau tacit al acesteia”; consideră, cucu toate acestea, că situațiile în care actele de tortură și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante sunt comise cu implicarea altor actori decât acei agenți statali sau funcționari publici trebuie abordate prin măsuri de politică vizând prevenirea, responsabilitatea și reabilitarea;

5.  denunță prevalența torturii și a altor forme de rele tratamente în lume și condamnă din nou cu fermitate astfel de acte, care sunt și trebuie interzise în orice moment și în orice loc și, prin urmare, nu pot fi justificate; observă că Orientările UE privind tortura nu sunt pe deplin implementate, ceea ce contravine declarațiilor și angajamentelor UE de a aborda problema torturii ca pe o prioritate; îndeamnă SEAE și statele membre să dea un nou impuls implementării acestor orientări, în special prin identificarea priorităților, a celor mai bune practici și a oportunităților de diplomație publică, prin consultarea părților interesate relevante, inclusiv a societății civile, și prin evaluarea implementării aspectelor legate de tortură din Planul de acțiune al UE privind democrația și drepturile omului; solicită, în acest sens, implementarea integrală și la timp a celor trei acțiuni legate de eradicarea torturii din Planul de acțiune al UE;

6.  recomandă ca viitoarea revizuire a Planului de acțiune al UE să definească mai multe acțiuni ambițioase și specifice vizând eradicarea torturii, cum ar fi informații mai eficiente și o repartizarea a sarcinilor mai eficientă, cursuri de formare și inițiative comune cu birourile locale ale ONU. Raportorii speciali ai ONU și cu alți actori internaționali, precum Organizația pentru Securitate și cooperarea în Europa (OSCE) și Consiliul Europei și sprijinirea creării și consolidării de mecanisme regionale de prevenire a torturii;

7.  salută actualizarea orientărilor UE din 2012 privind tortura; subliniază importanța unei implementări efective a acestor orientări și orientate spre rezultate, alături de alte orientări și inițiative politice;

8.  salută faptul că orientările reflectă o abordare holistă în materie de măsuri, inclusiv promovarea unui cadru legislativ și juridic adecvat pentru prevenirea eficientă și interzicerea torturii și monitorizarea locurilor de detenție, discutând impunitatea, și reabilitarea deplină și efectivă a victimelor torturii, susținută de acțiuni credibile, consecvente și coerente;

9.  invită Consiliul, SEAE și Comisia să adopte măsuri mai eficiente pentru a se asigura că Parlamentul și societatea civilă sunt implicate, cel puțin, în exercițiul de evaluare privind orientărilor UE referitoare la tortură;

10.  reafirmă importanța majoră a centrelor de reabilitare pentru victimele torturii atât în interiorul, cât și în exteriorul UE, pentru abordarea traumelor fizice și psihice pe termen lung suferite de victimele torturii; salută ajutorul financiar furnizat de Uniunea Europeană centrelor de readaptare pentru victimele torturii în întreaga lume și îndeamnă aceste centre să adopte o abordare multidisciplinară care să cuprindă atât o monitorizare psihologică, un acces la un tratament medical, cât și un sprijin social și juridic; este în continuare convins că astfel de centre din țări terțe finanțate de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului nu ar trebui să facă obiectul tăierii finanțării chiar și în condiții de criză financiară și economică, dat fiind faptul că sistemele de sănătate din aceste țări sunt adesea incapabile de a aborda în mod adecvat problemele specifice ale victimelor torturii;

11.  regretă faptul că din 2008 nu a fost făcut nici un bilanț cuprinzător și public al implementării orientărilor și subliniază nevoia de a evalua periodic și riguros implementarea acestora;

12.  recomandă ca orientările UE să fie însoțite de măsuri detaliate de punere în aplicare ce urmează să fie difuzate șefilor de misiuni și reprezentanțelor statelor membre în țările terțe UE; solicită șefilor de misiuni să includă cazurile individuale de tortură și rele tratamente în aplicarea acestora, precum și în rapoartele ulterioare;

13.  subliniază faptul că politica UE trebuie să se bazeze pe coordonarea eficientă a inițiativelor și a acțiunilor la nivelul UE și al statelor membre, pentru a utiliza la maxim potențialul instrumentelor politice disponibile și sinergia lor cu proiectele finanțate de UE;

14.  invită Comisia, SEAE și statele membre să facă analize periodice ale aplicării Regulamentului (CE) nr 1236/2005 privind interzicerea comerțului cu echipamente de tortură și a pedepsei capitale, precum și să promoveze această reglementare la nivel mondial, ca model viabil pentru aplicarea unei interdicții eficiente a instrumentelor de tortură;

15.  ia act de recenta propunere a Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr 1236/2005 privind comerțul cu anumite bunuri care ar putea fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura sau alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante (COM (2014) 0001); subliniază importanța abordării unor aspecte precum serviciile de brokeraj, asistența tehnică și de tranzitul mărfurilor relevante; reiterează solicitarea anterioară a Parlamentului de introducere în regulament a unei clauze pentru încetarea torturii pentru a le permite statelor membre ca, pe baza unor informații prealabile, să restricționeze sau să refuze exportul oricăror obiecte susceptibile de a fi utilizate pentru tortură, rele tratamente sau pedeapsa capitală;

16.  consideră că pedeapsa cu moartea, ca încălcare a dreptului la integritatea personală și demnitate umană, este incompatibilă cu interzicerea pedepselor crude, inumane sau degradante în temeiul legislației internaționale și solicită SEAE și statelor membre să recunoască oficial această incompatibilitate și să adapteze în consecință politicile UE privind pedeapsa capitală; subliniază nevoia de a interpreta orientările UE privind pedeapsa cu moartea și tortura ca transversale; consideră deplorabile izolarea fizică și psihică, și presiunile exercitate asupra deținuților condamnați la moarte; reafirmă nevoia unui studiu juridic cuprinzător și a unor discuții la nivelul ONU privind legăturile dintre aplicarea pedepsei cu moartea, inclusiv fenomenul celulelor morții care provoacă traume psihice severe și deteriorare fizică, și interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante;

17.  sprijină interdicția imediată a lapidării; subliniază faptul că lapidarea este o formă brutală de execuție;

18.  încurajează reluarea activității grupului de lucru al Consiliului privind tortura, fapt ce ar trebui să impulsioneze implementarea orientărilor prin identificarea priorităților, a celor mai bune practici și a oportunităților de diplomație publică, organizarea de consultări cu părțile interesate și organizațiile societății civile, precum și contribuții la analiza regulată a aplicării chestiunilor legate de tortură menționate în Planul de acțiune al UE;

19.  este deosebit de îngrijorat de torturarea în închisori a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a activiștilor comunitari, a jurnaliștilor, a avocaților pentru drepturile omului și a bloggerilor; recunoaște că, adesea, oamenii cei mai implicați în lupta pentru drepturile omului și democrație sunt cei care suferă cel mai mult ca urmare a detențiilor ilegale, intimidărilor, torturii și expunerii la pericole a familiilor lor; insistă ca atât misiunile UE de la fața locului, cât și funcționarii UE de rang înalt să ridice sistematic și constant această problemă în reuniunile cu omologii din țări terțe, inclusiv prin menționarea numelor apărătorilor drepturilor omului aflați în închisori;

20.  ia act cu îngrijorare gravă de existența unor centre secrete de detenție și de practicarea detenției secrete și a închiderii îndelungate în celule de izolare în mai multe țări, ceea ce reprezintă unele dintre exemplele cele mai îngrijorătoare de tortură și rele tratamente; consideră că aceste cazuri ar trebui să fie menționate sistematic în declarații și în demersurile întreprinse și ar trebui incluse în listele de cazuri individuale discutate în cadrul dialogurilor și consultărilor privind drepturile omului dintre UE și țări terțe;

21.  își reafirmă preocuparea legată de abuzurile sistematice și larg răspândite la adresa drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană (Coreea de Nord), în special de utilizare a torturii și a lagărelor de muncă împotriva prizonierilor politici și a cetățenilor repatriați; solicită autorităților din Coreea de Nord să permită, ca un prim pas, experților independenți internaționali inspectarea tuturor tipurilor de centre de detenție;

22.  subliniază faptul că nu există excepții justificabile privind interzicerea absolută a torturii, după cum nu există nicio justificare pentru tratamentul sau pedepsele crude, inumane și degradante, și că statele au o obligație de a implementa garanții pentru a preveni tortura și relele tratamente, precum și pentru a se asigura tragerea la răspundere și accesul la căi de atac și despăgubiri eficiente în orice moment, inclusiv în contextul preocupărilor legate de securitatea națională și de măsurile de combatere a terorismului; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că anumite state încredințează atribuții executive paralele unor grupuri paramilitare, în încercarea de a se sustrage obligațiilor internaționale; subliniază că interdicția se aplică și transferului și utilizării de informații obținute prin tortură sau susceptibile de a avea drept urmare tortura; reamintește că interzicerea torturii este o normă obligatorie în temeiul dreptului internațional privind drepturile omului și al dreptului internațional umanitar, ceea ce înseamnă că se aplică deopotrivă în timp de pace și de război;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la violențele din partea forțelor de poliție și consideră că această problemă ocupă un loc important în campania împotriva torturii și a tratamentelor degradante, în special în cazul reprimării manifestațiilor pacifice, aceste violențe constituind cel puțin rele tratamente în sens internațional, chiar acte de tortură;

24.  salută proiectul comun al Consiliului Europei și al Asociației pentru prevenirea torturii vizând elaborarea unui ghid practic pentru membrii PE care vizitează centrele de detenție pentru imigranți;

25.  solicită adoptarea unui ghid practic pentru membrii PE care vizitează locurile de detenție în contextul vizitelor regulate ale delegației Parlamentului European în țări terțe; consideră că ghidul ar trebui să includă recomandări specifice cu privire la vizitele în centrele de detenție și în alte locuri în care copiii și femeile pot fi reținuți și ar trebui să asigure aplicarea principiului ,,nu face rău”, în conformitate cu Manualul de instruire al ONU pentru monitorizarea drepturilor omului, în special în scopul de a evita represaliile împotriva deținuților și a familiilor lor ca urmare a unor astfel de vizite; solicită ca astfel de vizite să fie efectuate în consultare cu delegația UE din țara în cauză, ONG-uri și organizații active în închisori;

26.  solicită SEAE, COHOM și altor actori relevanți să elaboreze împreună un studiu privind sprijinul acordat de UE pentru instituirea și funcționarea mecanismelor de prevenire naționale pentru a identifica cele mai bune practici prezentate în planul de acțiune al UE;

27.  invită SEAE, statele membre și Comisia să faciliteze instituirea și funcționarea mecanismelor naționale de prevenire independente și eficiente și, în special, formarea profesională a personalului acestora;

28.  invită COHOM, grupul de lucru dedicat torturii și DG HOME din cadrul Comisiei să elaboreze măsuri de integrare de prevenire a torturii în toate activitățile care țin de libertate, securitate și justiție;

Remedierea lacunelor în materie de protecție, în special în ceea ce privește torturarea copiilor

29.  își exprimă îngrijorarea în special în ceea ce privește actele de tortură și rele tratamente comise împotriva membrilor grupurilor vulnerabile, în special a copiilor; solicită UE să ia măsuri politice, diplomatice și financiare de prevenire a torturării copiilor;

30.  solicită UE să se ocupe de diferitele forme încălcare a drepturilor omului ce afectează copiii, în special cele legate de traficul de copii, pornografia infantilă, copiii-soldați, copiii aflați în detenție militară, munca copiilor, acuzațiile de vrăjitorie în rândul copiilor și intimidarea în mediul on line, când acestea sunt echivalate cu tortura, inclusiv pentru copiii din orfelinate, centre de detenție și din tabere de refugiați și din orice loc unde autoritățile sunt implicate în orice fel în tortura care afectează copiii;

31.  reamintește că minorii migranți neînsoțiți nu ar trebui trimiși niciodată în țări în care riscă să fie victime ale torturii sau ale tratamentelor inumane sau degradante;

32.  observă că utilizarea abuzivă a privării de libertate a copiilor, în special detenția preventivă și detenția copiilor imigranți, a avut ca urmare suprapopularea centrelor de detenție și intensificarea practicilor de tortură și rele tratamente aplicate copiilor; solicită statelor să se asigure că, astfel cum prevăd standardele universale privind drepturile omului, privarea de libertate a copiilor este într-adevăr utilizată doar ca măsură de ultimă instanță, pentru o perioadă minimă necesară și luând în considerare întotdeauna interesul superior al copilului;

33.  solicită statelor membre să creeze un sistem judiciar care să ia în considerare nevoile copiilor și care să includă mecanisme de raportare gratuite și confidențiale, inclusiv în centrele de detenție, care să le permită copiilor nu doar să își solicite drepturile, ci și să raporteze încălcările acestora;

34.  subliniază necesitatea ca UE să se ocupe de utilizarea internetului de către adulți și copii pentru tortura psihologică a copiilor și hărțuirea prin intermediul rețelelor de socializare on line; observă că, în ciuda existenței Programului pentru un internet mai sigur al UE, reacția UE la fenomenul hărțuirii pe internet a fost inadecvată; subliniază recentul val de incidente în care copiii și-au luat viața ca urmare a intimidărilor on line, precum și existența în continuare a unor site-uri, găzduite în statele membre, care au fost implicate direct sau indirect în aceste cazuri; subliniază, prin urmare, că se impune de urgență adoptarea de măsuri clare și ferme de către UE împotriva agresiunii și hărțuirii online și a site-urilor care le facilitează;

35.  recomandă concentrarea eforturilor politice ale UE pe reabilitare și centre de asistență psihologică pentru copiii care sunt victime ale torturii, aplicând o abordare care ia în considerare valorile culturale;

36.  recomandă includerea torturii copiilor în campania planificată cu privire la drepturile copilului, după cum se prevede în planul de acțiune;

37.  recomandă ca SEAE și Comisia să acorde o atenție deosebită torturii și tratamentelor crude, inumane sau degradante ce vizează artiști, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, liderii studenților, cadrele medicale și persoanele aparținând altor grupuri vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice, religioase și de alt tip, mai ales atunci când acestea sunt deținute în detenție sau în închisoare;

38.  solicită Vicepreședintelui Comisiei Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și șefilor delegațiilor UE ca în cadrul dialogului cu țările terțe să ridice problema formelor de tortură motivată de gen, care transformă fetele într-un grup deosebit de vulnerabil și, în special, problema mutilării genitale a femeilor și căsătoriile forțate la vârste tinere, astfel cum se prevede în cadrul strategic al și în planul de acțiune;

39.  solicită SEAE și COHOM să abordeze în mod specific torturarea copiilor în viitoarea actualizare a Orientărilor UE și a Planului de acțiune al UE;

40.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile sunt în special victime ale actelor de tortură și ale tratamentelor inumane sau degradante specifice (viol, mutilări sexuale, sterilizare, avort, controlul forțat al nașterilor, fecundare deliberată), în special în contextul unor conflicte armate în cadrul cărora aceste acte sunt utilizate ca metodă de război, inclusiv cu privire la minori;

41.  condamnă în același mod actele de tortură, de violențe și de abuzuri împotriva persoanelor, pe motivul orientării lor sexuale sau al identității lor de gen;

42.  subliniază, în această privință, necesitatea de a sprijini activitatea ONG-urilor angajate într-o luptă de prevenire a violenței în conflicte și, prin urmare, a torturii și a relelor tratamente impuse populației civile în aceste situații, prin intermediul unei sensibilizări a mișcărilor de luptă armată, astfel încât acestea să respecte normele umanitare internaționale, în ceea ce privește violențele motivate de gen;

Combaterea torturii în cadrul relațiilor UE cu țările terțe

43.  invită SEAE și reprezentanții speciali ai UE pentru drepturile omului și COHOM să se asigure că Strategiile de țară privind drepturile omului (HRCS) conțin obiective și criterii de referință specifice fiecărei țări în ceea ce privește combaterea torturii, inclusiv identificarea grupurilor care necesită protecție specială, precum copiii, femeile, persoanele strămutate, refugiații și migranții, precum și cele care se confruntă cu discriminarea pe motive de etnie sau cultură, religie sau alte convingeri, orientare sexuală sau identitate de gen;

44.  solicită Uniunii Europene și întregii comunități internaționale să respecte principiul nereturnării unui solicitant de azil într-o țară în care acesta riscă tortura sau un tratament inuman sau degradant, astfel cum este definit de Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților;

45.  subliniază că HRCS ar trebui să identifice lacunele în materie de protecție, interlocutorii adecvați, precum și punctele de intrare, cum ar fi cadrul ONU, sectorul de securitate sau reforma sistemului judiciar, pentru a răspunde preocupărilor legate de tortură din fiecare țară;

46.  recomandă ca HRCS să se ocupe de cauzele profunde ale violenței și ale relelor tratamente din agențiile guvernamentale și instituțiile private și să definească nevoile în materie de asistență, pentru a oferi asistență tehnică din partea UE pentru consolidarea capacităților, reforma juridică și pregătire profesională, pentru a ajuta țările terțe să fie în conformitate cu obligațiile și normele internaționale, în special în contextul semnării și ratificării UNCAT și OPCAT, precum și să respecte dispozițiile acestora în materie de prevenție (în special instituirea unor mecanisme naționale de prevenire - MNP), să lupte împotriva impunității și pentru reabilitarea victimelor;

47.  recomandă totodată ca HRCS să încurajeze crearea și funcționarea de instituții naționale sau, dacă este cazul, consolidarea instituțiilor naționale care ar putea acționa eficient în materie de prevenire a torturii și a relelor tratamente, inclusiv, dacă este necesar, posibilitatea acordării de asistență financiară și tehnică dacă este cazul;

48.  subliniază nevoia ca delegațiile SEAE și UE să pună la dispoziție informații specifice privind sprijinul disponibil în țările terțe și posibilele căi de atac pentru victimele torturii și relelor tratamente;

49.  solicită delegațiilor SEAE și UE să utilizeze integral, acordând atenție specificului fiecărei țări vizate, instrumentele politice aflate la dispoziția lor, după cum s/a afirmat în Orientările UE privind tortura, inclusiv declarațiile publice, demersuri locale, dialogurile și consultările privind drepturile omului pentru a aduce în discuție cazuri individuale, reformele legislative necesare și ratificarea și implementarea convențiilor internaționale relevante;invită SEAE și statele membre să își reia practica de a desfășura campanii mondiale vizând aspecte tematice legate de tortură;

50.  invită delegațiile UE și ambasadele statelor membre de pe teren să aplice prevederile orientărilor UE privind tortura, iar SEAE și COHOM să monitorizeze cu regularitate punerea în aplicare a acestora;

51.  îndeamnă delegațiile UE și ambasadele statelor membre din întreaga lume să marcheze Ziua internațională de solidaritate cu victimele torturii în 26 iunie în fiecare an prin organizarea de seminarii, expoziții și alte evenimente;

52.  invită SEAE și RSUE să aducă în discuție în mod sistematic tortura și relele tratamente în dialogurile și consultările cu țări terțe;

53.  recomandă includerea chestiunilor legate de tortură în centrul forumurilor și seminarelor societății civile de la nivel local și regional, care ar putea fi monitorizate în cadrul consultărilor și al dialogurilor periodice privind drepturile omului;

54.  solicită UE ca, în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului, să promoveze implementarea standardelor minime ale ONU privind tratamentul aplicat prizonierilor pentru a se asigura că este respectată demnitatea acestora, precum și drepturile lor fundamentale și pentru a se asigura că aplicarea lor se face și în toate locurile de privare de liberate, inclusiv în spitale de boli mintale și secții de poliție;

55.  invită delegațiile UE și delegațiile Parlamentului să viziteze închisorile și alte locuri de detenție, inclusiv centrele de detenție pentru minori și locurile în care ar putea fi ținuți copii, să asiste la procese acolo unde există suspiciuni întemeiate de tortură a inculpaților sau de aplicarea unor tratamente rele și solicită informații cu privire și investigarea independentă a cazurilor individuale;

56.  invită delegațiile UE să ofere sprijin membrilor societății civile care sunt împiedicați să viziteze închisori și să asiste la procese;

57.  solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să își respecte angajamentele asumate în Planul de acțiune privind drepturile omului vizând facilitatea creării și funcționării unor mecanisme naționale de prevenire (MNP) independente și eficiente; invită statele membre să evalueze și să analizeze cu rigurozitate și transparență MNP existente și instituțiile naționale pentru drepturile omului din UE și din țările terțe și să identifice cele mai bune practici în rândul acestora, asigurându-se faptul că drepturile copilului sunt luate în considerare, pentru a consolida mecanismele existente, a propune schimbări vizând îmbunătățirea lor și a promova aceste exemple pentru țările partenere;

58.  invită delegațiile UE să solicite ca detenția să fie utilizată doar în ultimă instanță, în special în cazul persoanelor vulnerabile (cum ar fi femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții);

59.  este profund îngrijorat de recentele rapoarte care arată că întreprinderi stabilite în UE furnizează substanțe chimice utilizate pentru injecțiile letale în SUA; salută, în acest sens, elaborarea de către unele companii farmaceutice europene a unui sistem contractual de control al exporturilor, menit să asigure că produsul lor Propofol nu este utilizat pentru injecțiile letale în țări care încă aplică pedeapsa cu moartea și, în special, în SUA;

Acțiunile UE în cadrul forurilor multilaterale și al organizațiilor internaționale

60.  salută eforturile persistente ale UE de a iniția și sprijini rezoluțiile adoptate regulat în cadrul Adunării Generală a ONU și al Consiliului pentru Drepturile Omului, precum și de a trata această problemă ca prioritate în cadrul ONU; sugerează menținerea unui contact periodic între ÎR/VP și RSUE și raportorul special al ONU pentru tortură, care să permită un schimb de informații relevant pentru relațiile de politică externă ale UE cu țări terțe; sugerează, de asemenea, ca Comisia pentru afaceri externe și Subcomisia pentru drepturile omului să invite periodic raportorul special al ONU pentru tortură pentru a informa Parlamentul cu privire la chestiuni legate de tortura din țări specifice;

61.  reamintește că, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), tortura comisă sistematic sau la scară largă poate constitui o crimă de război sau o crimă împotriva umanității; subliniază că principiul responsabilității care trebuie protejat conferă comunității internaționale sarcina de a proteja populația care este victimă a acestor crime și solicită, în acest sens, revizuirea procesului decizional al Consiliului de Securitate, cu scopul de a evita orice blocaj, atunci când este vorba despre responsabilitatea de a proteja;

62.  invită țările terțe să coopereze pe deplin cu raportorul special al ONU privind tortura, Comitetul împotriva torturii și organismele regionale împotriva torturii, cum ar fi Comitetul pentru prevenirea torturii în Africa, Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT) și raportorul pentru persoane private de libertate pentru Organizația Statelor Americane (OSA); încurajează statele membre și SEAE să ia în considerare sistematic, în relațiile sale cu țările terțe, recomandările raportorului special și ale altor organisme, inclusiv în cadrul procesului de evaluare periodică universală (EPU);

63.  îndeamnă SEAE, RSUE și statele membre să promoveze în mod activ ratificarea și implementarea OPCAT ca o prioritate și să își intensifice eforturile vizând înființarea și funcționarea MNP eficiente și independente în țările terțe;

64.  invită SEAE, Comisia și statele membre să sprijine instituirea și funcționarea mecanismelor regionale de prevenire a torturii, inclusiv Comitetul pentru prevenirea torturii în Africa și raportorul OSA pentru persoanele private de libertate;

65.  invită SEAE, RSUE și Comisia să își intensifice sprijinul oferit țărilor terțe, ajutându-le să implementeze în mod eficient a recomandările organismelor relevante instituite prin tratatele ONU, inclusiv Comitetul împotriva torturii și Subcomisia pentru prevenirea torturii, Comitetul pentru drepturile copilului și Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor;

66.  invită SEAE ca, în măsura capacității sale, să ofere asistență tehnică pentru reabilitarea victimelor torturii și a familiilor lor, pentru a-i ajuta să își refacă viața;

67.  subliniază importanța participării active a statelor membre în implementarea dispozițiilor planului de acțiune și informarea periodică a SEAE cu privire la acțiunile întreprinse în acest sens;

68.  invită UE să coopereze mai eficient cu CPT și Comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei;

Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO)

69.  salută inițiativele și proiectele existente din cadrul IEDDO, 7 % din fondurile acestuia fiind alocate pentru proiecte legate de tortură, și subliniază că este necesar să se aloce în continuare fonduri pentru lupta împotriva torturii și a tratamentelor și pedepselor crude și degradante, care să se axeze pe sensibilizare, prevenire, abordarea impunității, precum și pe reabilitarea socială și psihologică a victimelor torturii, proiectele holistice având prioritate;

70.  subliniază că fondurile alocate proiectelor în cadrul viitoarei perioade de programare ar trebui să ia în considerare prioritățile UE, astfel cum se precizează în planul de acțiune;

71.  invită statele membre să ofere o perspectivă asupra programelor de asistență bilaterală în domeniul prevenirii torturii și al reabilitării cu scopul de a face schimb de bune practici și de a crea sinergii și complementarități între proiectele IEDDO;

Credibilitatea, coerența și consecvența măsurilor UE

72.  reamintește necesitatea ca Uniunea și statele membre să facă dovadă de exemplaritate pentru a-și asigura credibilitatea; invită, prin urmare, în Belgia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Letonia și Slovacia să ratifice OPCAT ca o chestiune de prioritate și să creeze MNP independente, eficiente și dotate cu resurse adecvate; remarcă importanța comunicărilor individuale, ca un instrument pentru prevenirea torturii și a maltratare și îndeamnă statele membre să accepte jurisdicțiile individuale în conformitate cu articolul 21 din CAT; solicită semnatarilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului să semneze și să ratifice al 3-lea protocolul la aceasta; invită, de asemenea, cele 21 de state membre care nu au ratificat încă Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate să acorde prioritate ratificării;

73.  invită statele membre care nu au făcut declarații de recunoaștere a jurisdicției în temeiul articolului 22 a CAT să acorde prioritate recunoașterii;

74.  invită toate statele membre care au MNP să se angajeze într-un dialog constructiv, în vederea aplicării recomandărilor administratorilor de proiecte naționale, împreună cu recomandările CPT, CAT și ale Subcomisiei sale pentru prevenirea torturii, într-un mod coerent și complementar;

75.  încurajează Uniunea Europeană să își consolideze angajamentul său față de valorile universale ale drepturilor omului și o invită în acest sens să utilizeze politica de vecinătate și principiul „mai mult pentru mai mult” cu scopul de a încuraja țările vecine să realizeze reforme în vederea consolidării campaniei împotriva torturii;

76.  regretă sprijinul foarte limitat oferit de statele membre ale UE Fondului voluntar al ONU pentru victimele torturii și Fondului special al OPCAT; invită statele membre și Comisia să sprijine activitatea acestor fonduri prin contribuții voluntare, substanțiale și constante, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Planului de acțiune;

77.  declară că UE trebuie să adopte o poziție mai decisivă și să solicite instituțiilor și statelor membre să își consolideze angajamentul și voința politică pentru a obține un moratoriu privind pedeapsa cu moartea în întreaga lume;

78.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune cu scopul de a crea un mecanism pentru stabilirea și impunerea de sancțiuni clare (interzicerea de a călători, înghețarea fondurilor) funcționarilor din țări terțe (inclusiv ofițeri de poliție și judecători) implicați în încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi tortura și tratamentul crud, inuman sau degradant; subliniază că criteriile de includere pe listă trebuie să se bazeze pe surse bine documentate, convergente și independente, precum și pe dovezi convingătoare, oferind celor vizați posibilitatea de a recurge la căi de atac;

79.  reamintește obligația tuturor statelor, inclusiv a statelor membre ale UE, de a adera strict la principiul nereturnării, în virtutea căruia statele nu trebuie să deporteze sau să extrădeze o persoană către o jurisdicție unde aceasta riscă să fie persecutată; consideră că practica de a cere asigurări diplomatice din partea statului de destinație nu scutește statul membru care face trimiterea de obligațiile sale și denunță astfel de practici prin care se eludează interzicerea absolută a torturii și a returnărilor;

80.  observă poziția esențială pe care UE, în strânsă cooperare cu ONU, o are pe scena mondială în ceea ce privește combaterea torturii; subliniază faptul că consolidarea principiului de toleranță zero a torturii rămâne în centrul politicilor și strategiilor UE privind promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât în interiorul, cât și în afara UE; regretă faptul că nu toate statele membre respectă pe deplin Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului, precum și că este posibil ca o parte dintre societățile cu sediul în țările dezvoltate să fi vândut în mod ilegal țărilor terțe dispozitive de poliție și de securitate care pot fi folosite pentru tortură;

81.  invită Consiliul și Comisia să finalizeze actuala revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005, inclusiv anexele sale, pentru a asigura o implementarea mai eficientă, în conformitate cu recomandările Parlamentului European exprimate în Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului; invită statele membre să respecte integral prevederile regulamentului, în special, obligația ca toate statele membre, în conformitate cu articolul 13, să întocmească la timp rapoarte anuale de activitate și să le facă publice, de asemenea, să facă schimb de informații între statele membre și Comisie cu privire la deciziile de autorizare;

Considerații privind combaterea torturii și politica de dezvoltare

82.  reamintește necesitatea de concepe o strategie integrată și cuprinzătoare de combatere a torturii prin înlăturarea cauzelor sale profunde; consideră că această strategie ar trebui să includă o transparență instituțională generală și o voință politică mai puternică la nivel de stat pentru a combate relele tratamente; subliniază nevoia urgentă de a aborda problemele referitoare la sărăcie, inegalitate, discriminare și violență, prin utilizarea mecanismelor naționale de prevenție și prin consolidarea autorităților și a ONG-urilor locale; subliniază nevoia de consolidare și mai mare a dezvoltării mecanismelor UE de aplicare a cooperării pentru dezvoltare și a drepturilor omului pentru a aborda cauzele profunde ale violenței;

83.  subliniază faptul că accesul la justiție, combaterea impunității, anchetele imparțiale, consolidarea societății civile și promovarea educației împotriva maltratării sunt esențiale pentru combaterea torturii;

84.  subliniază că utilizarea termenului „tortură” și, prin urmare, interzicerea, urmărirea penală și pedepsirea absolute ale acestei practici, nu ar trebui să excluse în cazul în care aceste acte sunt provocate de forțe armate neregulate sau de grupuri tribale, religioase sau de rebeli;

85.  reamintește importanța și specificitatea dialogului privind drepturile omului ca parte componentă a dialogului politic, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de parteneriat de la Cotonou; reamintește, de asemenea, faptul că toate dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe ar trebui să includă o componentă fermă de interzicere a torturii;

86.  îndeamnă Consiliul și Comisia să încurajeze țările partenere să adopte o abordare orientată spre victime în ceea ce privește combaterea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, acordând o atenție specială nevoilor victimelor în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare; subliniază faptul că introducerea condiționalității ajutorului nu este un mod eficient de abordare a acestei probleme și că dialogurile și negocierile la nivel înalt, implicarea societății civile și concentrarea pe stimulente pot genera rezultate mai bune.

Considerații privind combaterea torturii și drepturile omului

87.  îndeamnă UE să se asigure, prin intermediul condiționării ajutorului, că țările terțe protejează toate persoanele de tortură, mai ales femeile și fetele; solicită Comisiei să își regândească politica de ajutor pentru țările care practică tortura și să direcționeze acest ajutor în sprijinul victimelor;

88.  salută măsurile avute în vedere de Comisie în Comunicarea sa privind Eliminarea mutilării genitale a femeilor (COM(2013)0833) și reiterează necesitatea unei coerențe a politicilor interne și externe ale Uniunii Europene în privința acestei probleme; subliniază, de asemenea, că UE trebuie să continue colaborarea cu țările terțe pentru a eradica practica mutilării genitale a femeilor; încurajează statele membre, care nu au procedat în acest sens, să incrimineze mutilarea genitală în legislația lor națională și să asigure implementarea legislației relevante;

89.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de execuție a femeilor cu probleme de sănătate mintală sau a celor cu dificultăți de învățare;

90.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor, în special crimele de onoare, violența înrădăcinată în convingeri culturale sau religioase, căsătoriile forțate, genicidul și crimele pentru zestre; afirmă că UE trebuie să trateze aceste forme de violență ca tortură; invită toate părțile interesate să lucreze în mod activ în prevenirea practicilor de tortură, prin măsuri de educare și de sensibilizare;

91.  condamnă toate formele de tortură ale femeilor care practică vrăjitoria sau farmecele, comise în mai multe țări din întreaga lume;

92.  salută abordarea graduală și inovatoare a Statutului de la Roma prin recunoașterea violenței sexuale și violenței de gen, inclusiv a violului, a sclaviei sexuale, a prostituției forțate, a sarcinilor forțate, a sterilizării forțate sau a altor forme de violență sexuală de o gravitate comparabilă, drept forme de tortură și, prin urmare, drept crime de război și crime împotriva umanității; salută, de asemenea, implementarea de către fondurile de sprijin pentru victimele CPI a unor programe care urmăresc reabilitarea femeilor care sunt victime ale torturii, în special în situațiile de postconflict;

93.  solicită UE să încurajeze țările care încă nu au procedat în acest sens să ratifice și să pună în aplicare CAT, precum și Statutul de la Roma și să includă dispozițiile sale relevante privind violența pe bază de gen în legislația lor internă;

94.  îndeamnă statele să condamne ferm tortura și violența împotriva femeilor și fetelor în situații de conflict armat și post-conflict; recunoaște că violența sexuală și cea motivată de gen afectează victime și supraviețuitori, rude, comunități și societăți și solicită adoptarea unor măsuri eficiente vizând responsabilizarea și existența unor căi de atac eficiente;

95.  consideră esențial ca procurorii și judecătorii de la nivel național să aibă capacitatea și expertiza necesare pentru a urmări penal și a judeca în mod corespunzător pe cei care comit infracțiuni motivate de gen;

96.  consideră că nesepararea femeilor transgen din închisori de deținuții de sex masculin este crudă, inumană, degradantă și inacceptabilă;

97.  solicită UE ca, în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului, să implementarea normelor ONU privind tratamentul aplicat prizonierelor și măsuri neprivative de libertate pentru infractoare (Normele de la Bangkok) pentru a consolida normele internaționale privind tratamentul aplicat prizonierelor, care include sănătatea lor, sensibilitatea lor de gen și îngrijirea copiilor.

o
o   o

98.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile Omului și raportorului special al ONU pe probleme de tortură.

(1) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/DeclarationTorture.aspx
(2) http://www.ohchr.org/EN/Issues/Torture/SRTorture/Pages/SRTortureIndex.aspx
(3) (A/RES/67/176).
(4) (A/RES/67/167).
(5) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/StatusOfRefugees.aspx
(6) http://www.cpt.coe.int/en/annual/rep-23.pdf
(7) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/OPSCCRC.aspx
(8) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/OPACCRC.aspx
(9) http://www.icrc.org/eng/war-and-law/treaties-customary-law/geneva-conventions/
(10) http://www.cidh.oas.org/Basicos/English/Basic9.Torture.htm
(11) Publicat de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Geneva, http://www.ohchr.org/Documents/Publications/training8Rev1en.pdf
(12) Documentul 11855/2012 al Consiliului.
(13) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/8590.en08.pdf.
(14) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10015.en08.pdf.
(15) http://eeas.europa.eu/human_rights/docs/guidelines_en.pdf
(16) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/13/st08/st09431.en13.pdf.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504.
(19) Texte adoptate, P7_TA(2013)0418.
(20) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2007/348584/EXPO-DROI_ET(2007)348584_EN.pdf
(21) JO L 200, 30.7.2005, p. 1.
(22) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2013)0278.


Arabia Saudită
PDF 257kWORD 118k
Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord (2013/2147(INI))
P7_TA(2014)0207A7-0125/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de cooperare din 25 februarie 1989 dintre Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iulie 1990 privind semnificația acordului de liber-schimb ce urmează să fie încheiat între CEE și Consiliul de Cooperare al Golfului(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 1996 privind Arabia Saudită(2),

–  având în vedere Acordul economic dintre statele CCG, adoptat la 31 decembrie 2001 la Muscat (Oman) și Declarația de la Doha a CCG din 21 decembrie 2002 privind instituirea uniunii vamale a Consiliului de cooperare al statelor arabe din Golf,

–  având în vedere ratificarea de către Arabia Saudită, în octombrie 2004, a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), cu referire în special la articolul 7, privind viața politică și publică,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2005 privind Arabia Saudită(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind libertatea de exprimare pe internet(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind reformele din lumea arabă: ce strategie ar trebui să adopte Uniunea Europeană?(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind drepturile femeilor în Arabia Saudită(6),

–  având în vedere „Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate europeană – Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, adoptat de către Consiliu în decembrie 2008,

–  având în vedere comunicatul comun al celei de a 19-a reuniuni ministeriale comune UE-CCG, care a avut loc la 29 aprilie 2009, la Muscat,

–  având în vedere programul comun de acțiune (2010-2013) pentru punerea în aplicare a acordului de cooperare UE-CCG din 1989,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la Uniunea pentru Mediterana(7),

–  având în vedere comunicatul comun al celei de a 20-a reuniuni ministeriale comune UE-CCG, care a avut loc la 14 iunie 2010 la Luxemburg,

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Siria, Bahrein și Yemen(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Siria(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la situația din Bahrein(12),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la reuniunile anuale ale Comisiei ONU pentru drepturile omului de la Geneva (2000-2012),

–  având în vedere vizita președintei Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European, în numele Președintelui Martin Schulz, în Arabia Saudită la 24-25 noiembrie 2013,

–  având în vedere rapoartele sale anuale referitoare la drepturile omului,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0125/2014),

A.  întrucât Regatul Arabiei Saudite (RAS) este un actor politic, economic și religios influent în Orientul Mijlociu și în lumea islamică, principalul producător de petrol din lume și membru fondator și de frunte al Consiliului de cooperare al Golfului și al G-20; întrucât Regatul Arabiei Saudite este un partener important pentru UE;

B.  întrucât UE este principalul partener comercial al Arabiei Saudite cu 15 % din comerțul total, iar RAS este al 11-lea cel mai mare partener comercial pentru UE; întrucât un număr mare de societăți UE sunt investitori în economia saudită, în special în industria petrolieră a țării, iar RAS este o piață importantă pentru exporturi de bunuri industriale UE în domenii precum apărarea, transporturile, industria autovehiculelor și exporturile în domeniul medical și al substanțelor chimice;

C.  întrucât importurile de bunuri din RAS către UE și exporturile de bunuri din UE către RAS au crescut în mod considerabil în perioada 2010-2012;

D.  întrucât negocierile privind un acord de liber schimb între UE și CCG care au fost inițiate acum 20 de ani nu s-au încheiat încă;

E.  întrucât UE și RAS se confruntă cu provocări comune de origine mondială și cu impact mondial, precum o economie cu schimbări rapide, migrația, securitatea energetică, terorismul internațional, răspândirea armelor de distrugere în masă (ADM) și degradarea mediului;

F.  întrucât contextul politic și strategic în schimbare din regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord (OMAN) necesită o reevaluare a relațiilor UE-RAS;

G.  întrucât RAS este o monarhie absolută ereditară fără un parlament ales; întrucât aceasta se confruntă cu provocarea pe care o reprezintă succesiunea regală; întrucât RAS are o populație de 28 de milioane de locuitori, ce include 9 milioane de resortisanți străini și 10 milioane de tineri în vârstă de sub 18 ani; întrucât reforme modeste și treptate au fost implementate în RAS din 2001, dar nu sunt instituționalizate și li se poate, astfel, pune capăt ușor; întrucât bilanțul țării în domeniul drepturilor omului rămâne sumbru, cu diferențe fundamentale între obligațiile sale internaționale și punerea în aplicare a acestora;

H.  întrucât primele alegeri municipale desfășurate vreodată în Arabia Saudită, în 2005, au constituit primul proces electoral din istoria țării; întrucât, în 2015, numai jumătate din membrii consiliilor municipale vor fi aleși, în timp ce restul vor fi numiți în continuare de către rege;

I.  întrucât, numai în acest an, 30 de femei au fost numite, pentru prima oară, în cadrul Consiliului consultativ Shura și întrucât abia în 2015 li se va permite femeilor să voteze în cadrul alegerilor municipale;

J.  întrucât raportul Băncii Mondiale intitulat Women, Business and the Law 2014 - Removing Restrictions to Enhance Gender Equality („Femeile, afacerile și dreptul în 2014 - Eliminarea restricțiilor în vederea consolidării egalității de gen”)(13) plasează Arabia Saudită în fruntea clasamentului țărilor ale căror legislații limitează potențialul economic al femeilor;

K.  întrucât RAS este singura țară din lume în care femeile nu au voie să conducă autovehicule și, deși nu există nicio legislație oficială care să le interzică femeilor să conducă autovehicule, un decret ministerial din 1990 a formalizat o interdicție cutumiară existentă, iar femeile care încearcă să conducă autovehicule sunt pasibile de arest;

L.  întrucât Indicele inegalității de gen 2012 (GII) al PNUD clasează Arabia Saudită pe locul 145 din 148 de țări, fiind una dintre țările cel mai lipsite de egalitate din lume; întrucât Raportul mondial privind inegalitatea de gen 2012 (Forumul economic mondial) clasează rata de activitate a femeilor din RAS ca fiind una dintre cele mai slabe din lume (133 din 135 de țări);

M.  întrucât pedeapsa cu moartea este aplicată în RAS pentru o serie de infracțiuni și cel puțin 24 de persoane au fost executate în 2013; întrucât cel puțin 80 de persoane au fost executate în 2011 și un număr similar în 2012 – de peste trei ori numărul din 2010 – incluzând minorii și resortisanții străini; întrucât RAS este una din puținele țări care mai organizează execuții publice; întrucât există informații potrivit cărora în Arabia Saudită au fost executate femei prin lapidare, fapt ce contravine normelor stabilite de Comisia ONU pentru statutul femeilor, care a condamnat lapidarea ca pe o formă barbară de tortură;

N.  întrucât RAS a întreprins acțiuni ferme și decisive și a aplicat măsuri severe de combatere a terorismului și a activităților financiare legate de terorism; întrucât, în același timp, RAS joacă un rol important în difuzarea și promovarea la nivel mondial a unei interpretări salafiste/wahhabiste deosebit de stricte a islamului; întrucât manifestările cele mai extreme de salafism/wahhabism au reprezentat o inspirație pentru organizații teroriste precum Al-Qaida și constituie o amenințare la adresa securității globale, chiar și pentru RAS; întrucât RAS a dezvoltat un sistem de control al tranzacțiilor financiare pentru a se asigura că nu sunt canalizate fonduri către organizații teroriste, care trebui să fie consolidat în continuare,

O.  întrucât experții ONU în drepturile omului și-au exprimat constant îngrijorările privind măsurile excesiv de generale de combatere a terorismului, implicând închisori secrete, măsuri ce au expus și dizidenți pașnici detenției și încarcerării pentru acuzații de terorism; întrucât organizațiile internaționale pentru drepturile omului i-au recomandat Regelui Abdullah să respingă legislația privind combaterea terorismului adoptată de Consiliul de Miniștri la 16 decembrie 2013, din cauza definiției sale extrem de generală a terorismului, care impune restricții inechitabile libertății de exprimare prin potențiala incriminare a oricărui discurs critic la adresa guvernului sau a societății Arabiei Saudite;

P.  întrucât libertatea de expresie și libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare, reformă și sunt controale esențiale asupra puterii;

Q.  întrucât RAS are o comunitate vibrantă de militanți în mediul virtual și cel mai mare număr de utilizatori de Twitter din Orientul Mijlociu;

R.  întrucât activitatea organizațiilor pentru drepturile omului din RAS este sever restricționată, după cum demonstrează refuzul autorităților de a înregistra Centrul Adala pentru drepturile omului sau Uniunea pentru drepturile omului; întrucât organizațiile de caritate constituie, în continuare, singurul tip de organizații ale societății civile permise pe teritoriul regatului;

S.  întrucât RAS trebuie să asigure libertate reală de religie, în special cu privire la practicarea acesteia în public și la minoritățile religioase în conformitate cu rolul important pe careRAS îl joacă în calitate de custode al celor două Moschei Sfinte ale Islamului din Mecca și Medina;

T.  întrucât RAS continuă să comită încălcări pe scară largă ale drepturilor omului, în ciuda declarației sale potrivit căreia acceptă numeroasele recomandări din cadrul evaluării periodice universale din 2009 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului; întrucât aceste recomandări includ reformarea sistemului său de justiție penală, care încalcă cele mai importante standarde internaționale și în cadrul căruia deținuții se confruntă cu încălcări sistematice ale garanțiilor procedurale, întrucât nu există niciun cod penal care să definească în mod clar ce constituie o infracțiune, iar judecătorii au libertatea de a pronunța hotărâri în funcție de interpretările lor ale dreptului islamic și ale tradițiilor profetice; întrucât actualul ministru al justiției și-a subliniat intenția de a codifica Sharia și de a emite orientări în ce privește condamnarea;

U.  întrucât, în 2007, regele Abdullah a inițiat o serie de reforme judiciare treptate atunci când a aprobat planul pentru un nou sistem judiciar, inclusiv instituirea unei Curți Supreme și a unor instanțe speciale în materie de comerț, ocupare a forței de muncă și administrație;

V.  întrucât peste un milion de resortisanți etiopieni, indieni, filipinezi, pakistanezi, yemeniți și din Bangladesh au fost trimiși acasă în ultimele luni, după intrarea în vigoare a legii forței de muncă, pentru a reduce numărul ridicat de lucrători migranți în scopul combaterii șomajului în rândul resortisanților saudiți; întrucât afluxul accelerat al unui număr imens de persoane repatriate pune o presiune extraordinară pe țările de origine, adesea sărace și fragile;

W.  întrucât, la 12 noiembrie 2013, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a ales RAS pentru un mandat de trei ani, începând cu 1 ianuarie 2014, în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului;

X.  întrucât inițierea unui dialog între RAS și UE privind drepturile omului ar putea oferi o oportunitate foarte utilă pentru a spori înțelegerea reciprocă și a promova reforme suplimentare în țară;

1.  recunoaște interdependența dintre UE și RAS în ce privește stabilitatea regională, relațiile cu lumea islamică, soarta tranzițiilor din țările Primăverii arabe, procesul de pace israeliano-palestinian, războiul din Siria, îmbunătățirea relațiilor cu Iranul, combaterea terorismului, stabilitatea pieței petrolului și a piețelor financiare mondiale, comerțul, investițiile și chestiunile legate de guvernarea la nivel mondial, în special prin intermediul cadrului Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și G-20; subliniază că mediul geopolitic face din RAS și din alte state membre ale CCG un focar al provocărilor în materie de securitate care au implicații regionale și mondiale;

2.  împărtășește unele din îngrijorările exprimate de RAS, dar îndeamnă guvernul să se implice în mod activ și constructiv în comunitatea internațională; salută, în acest context, îndeosebi acordul dintre Statele Unite și Rusia privind îndepărtarea armelor chimice din Siria, evitându-se, în același tip, o confruntare militară;

3.  apelează, de asemenea, la RAS să sprijine în mod activ recentul acord interimar dintre E3+3 și Iran și să contribuie la găsirea unei soluții diplomatice la chestiunilor nucleare nerezolvate în cadrul unui acord mai cuprinzător în următoarele șase luni, în interesul păcii și al securității pentru întreaga regiune;

4.  subliniază interesul Europei într-o evoluție pașnică și ordonată și în procesul de reforme politice din RAS, ca factor-cheie pentru pacea pe termen lung, pentru stabilitatea și dezvoltarea în regiune;

5.  solicită autorităților RAS să lanseze un dialog pe tema drepturilor omului cu UE, pentru a permite o mai bună înțelegere și identificare a schimbărilor necesare;

6.  invită autoritățile din RAS să permită activitățile organizațiilor pentru drepturile omului prin facilitarea procesului de înregistrare a autorizațiilor; regretă hărțuirea activiștilor pentru drepturile omului și deținerea lor fără acuzații;

7.  invită autoritățile din RAS să permită Asociației Naționale pentru Drepturile Omului să funcționeze în mod independent și să respecte standardele ONU privind instituțiile naționale pentru drepturile omului (principiile de la Paris);

8.  reamintește faptul că bilanțul RAS în materie de drepturile omului a fost evaluat în cadrul evaluării periodice universale (EPU) a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din februarie 2009 și că autoritățile RAS au acceptat în mod oficial un număr semnificativ de recomandări formulate de către statele membre ale UE în cadrul evaluării, inclusiv, de exemplu, cele care solicitau abolirea sistemului de tutelă asigurat de bărbați și cele care vizau limitarea aplicării pedepsei cu moartea și a pedepsei corporale; așteaptă să se înregistreze progrese mai substanțiale în punerea în aplicare a acestor recomandări și îndeamnă RAS să adopte o abordare constructivă în privința recomandărilor prezentate în contextul evaluării periodice universale 2013 în curs de desfășurare;

9.  își exprimă grava îngrijorare cu privire la faptul că încălcările drepturilor omului, precum arestările și detențiile arbitrare, tortura, interdicțiile de călătorie, hărțuirea judiciară și procesele neechitabile, continuă să fie larg răspândite; este îngrijorat îndeosebi de faptul că presupuse măsuri de combatere a terorismului sunt tot mai des folosite ca instrument de arestare a apărătorilor drepturilor omului și că, din câte se pare, se înmulțesc cazurile de impunitate pentru încălcări ale drepturilor omului; solicită guvernului saudit să acționeze de urgență în sensul recomandărilor din EPU 2009, inclusiv prin continuarea și intensificarea reformei sale a sistemului judiciar;

10.  salută implicarea RAS în sistemul ONU al drepturilor omului prin intermediului Consiliului pentru Drepturile Omului și al convențiilor privind drepturile universale ale omului pe care le-a ratificat până în prezent; solicită, totuși, RAS să semneze și să ratifice celelalte tratate și acorduri de bază ale ONU privind drepturile omului, precum Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

11.  consideră că, prin calitatea de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, se impun la nivel mondial așteptări în ceea ce privește demonstrarea în mod special a respectului față de drepturile omului și solicită RAS să își intensifice eforturile de reformă; se așteaptă ca membrii Consiliului pentru Drepturile Omului să coopereze pe deplin în conformitate cu procedurile sale speciale și să permită vizite nestânjenite ale tuturor raportorilor speciali ai ONU, în special ale Raportorului special al ONU pentru tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

12.  ia act de faptul că se pare că RAS are cea mai mare rată de utilizatori de Twitter din lume, ceea ce indică rolul puternic al rețelelor de socializare bazate pe internet din țară și utilizarea crescândă a internetului și a rețelelor de socializare, în special în rândul femeilor; invită autoritățile RAS să permită o presă și o mass media independente și să asigure libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii RAS; regretă reprimarea activiștilor și protestatarilor atunci când aceștia manifestă pașnic; subliniază faptul că promovarea pașnică a drepturilor juridice de bază sau exprimarea unor observații critice prin intermediul rețelelor de socializare sunt exprimări ale unui drept inalienabil, potrivit raportului Parlamentului privind libertatea digitală; subliniază că libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, este esențială în cadrul unei societăți libere și reprezintă un control esențial asupra puterii;

13.  solicită guvernului Regatului Arabiei Saudite să-și onoreze angajamentele față de mai multe instrumente privind drepturile omului, inclusiv Carta arabă a drepturilor omului, Convenția cu privire la drepturile copilului, Convenția împotriva torturii și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

14.  solicită RAS să semneze și să ratifice Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional (TPI);

15.  invită autoritățile RAS să-și îmbunătățească sistemul de justiție penală bazat pe Sharia pentru a respecta standardele internaționale care reglementează procedurile de arest, detenție și judecată, precum și drepturile prizonierilor;

16.  invită autoritățile din RAS să elibereze deținuții politici, să înceteze hărțuirea judiciară și extrajudiciară a apărătorilor drepturilor omului și să accelereze implementarea noii legislații privind ONG-urile, asigurând înregistrarea, libertatea de acțiune și capacitatea acestora de a desfășura acțiuni în mod legal;

17.  invită SEAE să sprijine în mod activ grupurile societății civile care activează pentru consolidarea drepturilor omului și democrației în Arabia Saudită; invită Delegația UE la Riad să desfășoare un program activ în materie de drepturile omului, urmărind procese juridice în calitate de observator și efectuând vizite la închisori;

18.  reiterează apelul său pentru abolirea universală a torturii, a pedepsei corporale și a pedepsei cu moartea și solicită un moratoriu imediat privind executarea pedepselor cu moartea în RAS; regretă faptul că RAS continuă să aplice pedeapsa cu moartea pentru o gamă largă de infracțiuni; solicită, de asemenea, autorităților saudite să reformeze sistemul justiției pentru a elimina toate formele de pedeapsă corporală; salută, în acest context, faptul că RAS a adoptat recent acte legislative care fac din abuzul domestic o infracțiune;

19.  deploră faptul că, în luna ianuarie anterioară, o lucrătoare domestică srilankeză, Rizana Nafeek, a fost decapitată în RAS pentru o infracțiune pe care se presupune că a comis-o pe când era încă o copilă – o încălcare evidentă a Convenției cu privire la drepturile copilului, care interzice în mod special pedeapsa cu moartea a persoanelor în vârstă de sub 18 ani la momentul comiterii infracțiunii;

20.  solicită autorităților din RAS să se asigure că toate acuzațiile de tortură și alte maltratări sunt investigate în mod detaliat și imparțial, că toți presupușii infractori sunt judecați și că orice declarație care poate a fost smulsă prin tortură nu este utilizată ca probă în procese penale;

21.  deploră faptul că, în ciuda ratificării Convenției internaționale împotriva torturii, mărturisirile obținute prin constrângere sau ca urmare a torturii sunt practici curente; îndeamnă autoritățile din RAS să asigure eradicarea completă a torturii din cadrul sistemului saudit de justiție și de penitenciare;

22.  își exprimă profunda consternare cu privire la faptul că RAS este una dintre țările care încă practică execuțiile publice, amputările și biciuirea; invită autoritățile din RAS să adopte acte legislative care să scoată în afara legii aceste practici, care constituie o gravă încălcare a unei serii de instrumente internaționale privind drepturile omului la care RAS este parte;

23.  regretă faptul că autoritățile din RAS nu au transmis invitații raportorului special al ONU pentru tortură și raportorului special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului, în ciuda recomandărilor Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) ca toate statele să transmită invitații oficiale raportorilor speciali ai ONU;

24.  invită autoritățile RAS să respecte practicarea publică a oricărei credințe; salută înființarea, la Viena, a „Centrului internațional pentru dialog interreligios și intercultural al Regelui Abdullah Bin Abdulaziz” (KAICIID), care caută să încurajeze dialogul între adepții diferitor religii și culturi din toată lumea, încurajează autoritățile să promoveze moderație și toleranță în ce privește diversitatea religioasă la toate nivelurile sistemului de învățământ, inclusiv în instituțiile de cult, precum și în discursul public al demnitarilor și funcționarilor publici;

25.  subliniază necesitatea respectării drepturilor fundamentale ale tuturor minorităților religioase; invită autoritățile să depună eforturi mai mari pentru a asigura toleranța și coexistența între toate grupurile religioase; le îndeamnă să revizuiască în continuare sistemul de învățământ pentru a elimina referințele discriminatorii existente la adresa credincioșilor ce aparțin altor religii sau credințe;

26.  solicită autorităților din RAS să definească o vârstă minimă pentru căsătorie și să ia măsuri pentru a interzice căsătoriile între copii, în conformitate cu Convenția cu privire la drepturile copilului (CRC) și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), care au fost amândouă ratificate de RAS;

27.  ia act de salută numirea de către rege, în 2013, a primelor femei ce vor face parte din Adunarea consultativă (Consiliul Shura) a RAS, ele ocupând 30 din cele 150 de locuri, și așteaptă cu interes dezvoltarea în continuare a contactelor și a legăturilor instituționale dintre Parlamentul European și Consiliul Shura; se așteaptă la punerea în aplicare a declarației regelui potrivit căreia femeilor li se va permite să voteze și să candideze la următoarele alegeri municipale ce vor avea loc în 2015 și că acestora li se va permite să voteze și să candideze ulterior la toate alegerile care vor fi organizate;

28.  îndeamnă autoritățile din RAS să revoce sistemul de tutelă exercitat de bărbați și previne că punerea în aplicare a legii care protejează femeile împotriva violenței domestice, adoptate la 26 august 2013, va fi eficace numai dacă este eliminat sistemul de tutelă exercitat de bărbați, având în vedere că acesta din urmă împiedică femeile să denunțe violența domestică sau agresiunile sexuale; îndeamnă autoritățile să elimine, de asemenea, restricțiile asupra drepturile femeilor, asupra libertății de mișcare, a oportunităților de sănătate, de educație, de căsătorie, de angajare, a personalității juridice și a reprezentării în procesele judiciare, și toate formele de discriminare împotriva femeilor din dreptul familiei, din viața privată și publică în scopul promovării participării lor la domeniile economic, social, cultural și politic; salută campania de la nivel mondial de sprijinire a abolirii interdicției de a conduce autovehicule cu care se confruntă femeile; invită autoritățile să nu mai exercite presiune asupra celor care desfășoară campanii pentru dreptul femeilor de a conduce autovehicule; reamintește, de asemenea, guvernului saudit angajamentele pe care și le-a luat în cadrul Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și al Convenției privind drepturile copilului, precum și obligațiile care îi revin în temeiul Rezoluției 53/144 a Adunării Generale a ONU de adoptare a Declarației privind apărătorii drepturilor omului; atrage atenția asupra necesității de a promova campaniile de sensibilizare și de a le adresa și bărbaților, în vederea sensibilizării lor cu privire la drepturile femeilor și la impactul global pe care îl are asupra societății nerespectarea acestor drepturi; insistă asupra faptului că informațiile ar trebui să ajungă și în zonele rurale și în cele izolate de restul țării;

29.  salută legislația recent adoptată care permite elevelor saudite din școlile private să practice sportul, regretând faptul că elevele din școlile publice nu beneficiază de acest drept; salută numărul mare de absolvente de universitate care în prezent depășește numărul de absolvenți și încurajează guvernul să-și intensifice eforturile de a investi în educația femeilor; subliniază, totuși, faptul că, în timp ce femeile saudite reprezintă 57% din numărul absolvenților de studii superioare din acest stat, numai 18% dintre femeile saudite cu vârsta peste 15 ani au un loc de muncă - una dintre cele mai scăzute rate pe plan mondial; invită, astfel, guvernul saudit să revizuiască și să reformeze educația acordată femeilor, cu scopul de a crește participarea acestora la economie, de a pune mai mult accentul pe consolidarea competențelor antreprenoriale și de a aborda, în cadrul de reglementare, provocările specifice din perspectiva egalității de gen, în vederea îmbunătățirii accesului femeilor la serviciile guvernamentale de autorizare a întreprinderilor; salută programul de formare instituit împreună cu Organizația Națională pentru Formare Comună, al cărui scop este pregătirea fetelor în vederea integrării pe piața muncii, și subliniază eforturile depuse de autoritățile saudite în scopul îmbunătățirii statutului fetelor în contextul formării și în vederea lărgirii orizontului de oportunități ale acestora la noile sectoare rezervate, de obicei, bărbaților;

30.  încurajează eforturile RAS de a promova învățământul superior pentru femei, care generează noi tendințe educaționale în Regat; ia act de faptul că, în 2011, numărul femeilor înmatriculate în instituții de învățământ superior se ridica la 473 725 (429 842 de bărbați), în timp ce în 1961 numai patru femei erau înmatriculate, iar numărul de femei care absolvă aceste instituții s-a ridicat la 59 948 (55 842 de bărbați); observă, de asemenea, că proporția de studente la toate nivelurile școlare a crescut de la 33% în 1974-1975, la 81% în 2013; salută programul de burse internaționale care a permis ca numărul de studente cu burse în străinătate să fie de 24 581;

31.  salută acordarea primelor autorizații avocatelor, însă regretă faptul că sistemul juridic este în mâinile judecătorilor de sex masculin formați într-un cadru religios; ia act de codificarea treptată a Shariei și solicită ca aceasta să fie accelerată, deoarece lipsa codificării și tradiția precedentului judiciar duc adesea la o insecuritate considerabilă în domeniul de aplicare și în conținutul legislației țării, precum și la erori judiciare; afirmă importanța crucială a asigurării independenței judiciare și a pregătirii juridice corespunzătoare pentru judecători;

32.  salută ratificarea de către RAS a patru tratate ale ONU privind drepturile omului, și anume: Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW, ratificată în 2000), Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (CAT, 1997), Convenția cu privire la drepturile copilului (1996) și Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1997);

33.  subliniază importanța dezbaterii deschise la nivelul specialistelor în studii islamice în vederea interpretării textelor religioase din perspectiva drepturilor femeilor și a egalității de gen;

34.  subliniază faptul că orice negociere privind un acord de liber schimb între UE și Arabia Saudită trebuie, înainte de toate, să prevadă obligații stricte care să garanteze protecția femeilor și a fetelor;

35.  salută decizia recentă a Ministerului Muncii de a accelera recrutarea femeilor în diverse domenii din sectorul privat, ceea ce a dus la o creștere a numărului de femei saudite care lucrează în sectorul privat de la 55 600 în 2010, la aproximativ 100 000 în 2011 și la 215 840 la sfârșitul anului 2012; salută decizia Ministerului Muncii, împreună cu Fondul de dezvoltare a resurselor umane, de a introduce programe de promovare a ocupării forței de muncă în rândul femeilor

36.  invită autoritățile să amelioreze condițiile de muncă și tratamentul lucrătorilor imigranți, acordând o atenție deosebită situației femeilor care lucrează ca ajutoare casnice, care sunt expuse în special riscului de violență sexuală și care se regăsesc de multe ori în condiții de sclavie efectivă; încurajează guvernul saudit să continue reformele legislației muncii și, în special, să abroge în totalitate sistemul de sponsorizare („Kafala”) și salută apelul recent al Societății Naționale pentru Drepturile Omului adresat guvernului de a recruta în schimb lucrători străini în cadrul unei agenții a Ministerului Muncii; salută recentele eforturi de a adopta o legislație națională în materie de ocupare a forței de muncă pentru a oferi o protecție standardizată lucrătorilor casnici și a asigura urmărirea penală a angajatorilor responsabili pentru abuzuri sexuale, fizice și de muncă;

37.  invită autoritățile saudite să pună capăt recentelor atacuri violente împotriva lucrătorilor migranți și să elibereze miile de lucrători care au fost arestați și sunt ținuți în centre improvizate, adesea, se pare, fără un adăpost adecvat sau fără asistență medicală adecvată; îndeamnă țările de origine să coopereze cu autoritățile saudite pentru a organiza întoarcerea acasă a lucrătorilor în condiții cât mai umane posibil; regretă faptul că punerea în aplicare a legislației muncii adesea nu este realizată în conformitate cu standardele internaționale și că este folosită o violență nejustificată împotriva migranților în situație neregulamentară, cum ar fi în cazul represiunii din noiembrie 2013 care s-a încheiat cu uciderea a trei cetățeni etiopieni, cu detenția a 33 000 de persoane și cu deportarea a aproximativ 200 000 de migranți aflați în situație neregulamentară;

38.  salută ratificarea de către RAS a unora dintre principalele convenții ale OIM, și anume Convenția nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor; salută aderarea sa la Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii (Protocolul de la Palermo); se așteaptă să fie puse în aplicare reforme juridice și politice astfel încât să se asigure punerea în aplicare a tuturor tratatelor internaționale respective;

39.  ia act de faptul că RAS a respins recent un mandat temporar în cadrul Consiliului de Securitate al ONU;

40.  consideră că soluția la escaladarea problemelor de securitate din regiune constă în crearea unui cadru de securitate comun, de la care nicio țară să nu fie exclusă și în care interesele legitime de securitate ale tuturor țărilor să fie luate în considerare;

41.  subliniază importanța critică pe care cooperarea UE-RAS ar putea să o aibă în combaterea terorismului și a extremismului violent, și evidențiază faptul că pentru ca aceasta să fie eficace, trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului și libertățile civile; solicită autorităților din RAS să îmbunătățească controlul asupra finanțării grupărilor militare radicaliste din străinătate de către cetățeni saudiți și de către organizații de caritate saudite; salută acordul de contribuție la lansarea Centrului Organizației Națiunilor Unite de combatere a terorismului semnat de Organizația Națiunilor Unite și RAS la 19 septembrie 2011, precum și decizia RAS de a-l finanța timp de trei ani;

42.  este preocupat de faptul că sprijinul financiar și politic asigurat de anumiți cetățeni și organizații ai RAS pentru unele grupuri religioase și politice îndeosebi din Africa de Nord, din Orientul Mijlociu, din Asia și, în special, din Asia de Sud (și anume Pakistan și Afganistan), Cecenia și Daghestan poate duce la consolidarea forțelor fundamentaliste și obscurantiste care subminează eforturile vizând promovarea unei guvernări democratice și se opun participării femeilor la viața publică;

43.  invită autoritățile RAS să colaboreze cu UE și la nivel internațional pentru a pune capăt activităților mișcărilor salafiste care sprijină activitățile antistatale ale forțelor militare rebele din Mali, ale căror activități duc la destabilizarea întregii regiuni;

44.  subliniază că RAS este un membru-cheie al „Grupului de prieteni ai Siriei”; invită RAS să contribuie la o soluție pașnică, favorabilă includerii, la conflictul sirian, în special prin sprijinirea rundei de convorbiri Geneva II, fără condiții prealabile; solicită, de asemenea, un sprijin activ și acordarea întregii asistențe umanitare posibile populației siriene afectate de războiul civil din țară; solicită RAS să pună capăt sprijinului financiar, militar și politic acordat grupărilor extremiste și să încurajeze alte țări să procedeze la fel;

45.  reiterează apelul său adresat RAS de a contribui în mod constructiv și de a media în interesele reformelor pașnice și a dialogului național în Bahrein;

46.  invită autoritățile RAS să inițieze un dialog pașnic cu Iranul pe tema relațiilor bilaterale și a viitorului regiunii; salută în continuare declarația de la 24 noiembrie 2013 a Guvernului RAS privind rezultatul Acordului de la Geneva cu Iranul;

47.  îndeamnă UE și RAS să colaboreze în mod eficace în vederea obținerii unui rezultat just și sustenabil pentru a se pune capăt conflictului israelo-palestinian;

48.  îndeamnă instituțiile UE să își intensifice prezența în regiune și să consolideze relațiile de colaborare cu RAS, prin creșterea resurselor Delegației la Riad și prin planificarea de vizite regulate în RAS, și anume, prin intermediul Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Majestății Sale, Regele Abdullah Ibn Abdul Aziz, Guvernului Regatului Arabiei Saudite și Secretarului General al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1) JO C 231, 17.9.1990, p. 216.
(2) JO C 032, 5.2.1996, p. 98.
(3) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 281.
(4) JO C 303E, 13.12.2006, p. 879.
(5) JO C 76 E, 27.3.2008, p. 100.
(6) JO C 323E, 18.12.2008, p. 529.
(7) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 126.
(8)JO C 247 E, 17.8.2012, p. 1.
(9) JO C 296E, 2.10.2012, p.81.
(10) JO C 33E, 5.2.2013, p. 158.
(11) JO C 51E, 22.2.2013, p. 118.
(12) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 125.
(13) http://wbl.worldbank.org/~/media/FPDKM/WBL/Documents/Reports/2014/Women-Business-and-the-Law-2014-Key-Findings.pdf

Aviz juridic - Politica de confidențialitate