Index 
Texte adoptate
Miercuri, 12 martie 2014 - Strasbourg
Rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE
 Un scut antirachetă pentru Europa
 Sectorul european al pescuitului și Acordul de liber schimb UE-Thailanda
 Patrimoniul gastronomic european
 Protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ***I
 Protecția monedei euro împotriva contrafacerii („Pericles 2020”) ***
 Acordul UE-Azerbaidjan privind facilitarea eliberării vizelor ***
 Acordul UE-Azerbaidjan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală ***
 Angajamentul umanitar al grupărilor armate neguvernamentale în ce privește protecția copilului
 Numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile parlamentare de cooperare și la adunările parlamentare multilaterale
 Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate”
 Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii infracțiunilor ***I
 Punerea în aplicare a cerului unic european ***I
 Aerodromurile, gestionarea traficului aerian și serviciile de navigație aeriană ***I
 Pachetele de servicii de călătorie şi formulele de călătorie asistate ***I
 Gazele fluorurate cu efect de seră ***I
 Libera circulație a lucrătorilor ***I
 Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ***I
 Statisticile privind comerțul exterior cu țările terțe (competențe delegate și de executare) ***I
 Programul Copernicus ***I
 Agenția GNSS European ***I
 Priorităţile pentru relaţiile UE cu ţările din Parteneriatul estic
 Programul de supraveghere al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre şi impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor UE
 Evaluarea justiției în domeniul justiției penale și al statului de drept
 Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale
 Raportul privind cetățenia UE în 2013
 Parchetul European
 Raportul pe 2013 privind progresele înregistrate de Turcia
 Strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică

Rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE
PDF 315kWORD 89k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE (2013/2168(INI))
P7_TA(2014)0208A7-0117/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Planul de angajament pe 5 ani UE-Pakistan, din februarie 2012(1),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012(2),

–  având în vedere strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate(3), ce prevede în special, regimul special de încurajare pentru „dezvoltare durabilă și bună guvernare” (GSP +),

–  având în vedere anexa VIII la regulamentul de mai sus care face referire la Convențiile ONU/OIM privind drepturile fundamentale ale omului și drepturile lucrătorilor, precum și cele legate de mediu și de principiile guvernanței, pe care Pakistan le-a ratificat și a convenit să le pună efectiv în aplicare,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Pakistan din 11 martie 2013,

–  având în vedere rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la recentele atacuri asupra personalului medical auxiliar din Pakistan(4), poziția sa din 13 septembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de introducere a unor preferințe comerciale autonome de urgență pentru Pakistan(5) și rezoluția sa din 15 decembrie 2011 cu privire la situația femeilor în Afganistan și Pakistan(6), precum și vizita delegației din partea Subcomitetului pentru drepturile omului în Pakistan din august 2013,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU, Ben Emmerson, privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în lupta împotriva terorismului din 18 septembrie 2013 și raportul Raportorului special al ONU, Christof Heyns, privind execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare din 13 septembrie 2013,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 68/178 din 18 decembrie 2013 privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în lupta împotriva terorismului,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0117/2014),

A.  întrucât rolul strategic al Pakistanului în regiune, relațiile cu vecinii și relațiile UE-Pakistan au importanță majoră și din ce în ce mai pronunțată pentru interesele UE, datorită poziției geografice centrale într-o regiune instabilă, caracterului esențial al securității și dezvoltării sale în Asia Centrală și de Sud, precum și rolului său esențial în combaterea terorismului, neproliferarea armelor, migrația ilegală, traficul de droguri, traficul de ființe umane și alte amenințări transnaționale, toate aceste aspecte afectând securitatea și bunăstarea cetățenilor europeni;

B.  întrucât alegerile parlamentare din mai 2013 au marcat primul transfer de putere între două guverne civile alese în istoria modernă a Pakistanului; întrucât procesul democratic din Pakistan se bazează pe schimbări mai ample la nivelul societății, inclusiv pe o clasă de mijloc urbană în creștere și o societate civilă din ce în ce mai vibrantă și o mass-media din ce în ce mai independentă;

C.  întrucât progresul politic și economic al țării este obstrucționat de persistente probleme interne și regionale de securitate, cum ar fi extremismul, conflicte între secte, sinucideri și execuții selective, zonele tribale aflate în afara legii, agravate de slăbiciunea instituțiilor de aplicare a legii și sistemul de justiție penală;

D.  întrucât Pakistanul are una dintre cele mai numeroase populații neșcolarizate din lume, cu un număr estimativ de 12 milioane de copii care nu urmează nicio școală, aproximativ două treimi dintre femeile pakistaneze și jumătate dintre bărbații pakistanezi fiind analfabeți; întrucât țara încă se plasează pe locul 134 din 135 de țări analizate în cadrul raportului Forumului Economic Mondial privind disparitățile de gen;

E.  întrucât, potrivit Indicelui global de risc climatic, Pakistan se numără printre cele 12 țări cel mai grav afectate de schimbările climatice în ultimii 20 de ani, fiind victima unor inundații severe și al unei penurii de apă și direct afectat de retragerea ghețarilor din lanțurile muntoase Himalaya și Karakorum;

F.  întrucât Pakistanul este o țară semiindustrializată, cu venituri medii reduse, aproximativ o treime din populația sa trăind sub pragul sărăciei; întrucât, în 2012, Pakistanul s-a clasat pe locul 146 din 187 în clasamentul țărilor în funcție de indicele dezvoltării umane (IDU), după ce în 2011 ocupa poziția 145; întrucât situația economică din Pakistan a fost afectată de dezastre naturale succesive și întrucât gradul ridicat de insecuritate, instabilitatea și corupția larg răspândită din această țară reduc creșterea economică și limitează capacitatea guvernului de a dezvolta statul;

G.  întrucât Pakistanul este vulnerabil în fața a numeroase pericole, îndeosebi inundații și cutremure; întrucât situația instabilă a securității, împreună cu provocările sociale din Pakistan, acționează ca un catalizator, mărindu-i vulnerabilitățile; Întrucât multiplele dezastre au condus la o epuizare a strategiilor de adaptare ale comunităților deja sărăcite și le-au redus considerabil rezistența în fața dezastrelor viitoare;

H.  întrucât contribuția constructivă a Pakistanului este vitală pentru realizarea reconcilierii, a păcii și a stabilității politice în vecinătate și, îndeosebi, în Afganistan, în special în contextul retragerii planificate a trupelor combatante ale NATO în 2014;

I.  întrucât Pakistan este unul dintre cei mai mari destinatari ai asistenței umanitare și pentru dezvoltare a UE și întrucât UE reprezintă cea mai mare piață de export pentru Pakistan;

J.  întrucât Pakistan este un partener tot mai important pentru UE în ceea ce privește combaterea terorismului, proliferarea nucleară, traficul de droguri și ființe umane, criminalitatea organizată, precum și în vederea asigurării stabilității în regiune;

K.  întrucât UE și Pakistan au ales recent să aprofundeze și să extindă relațiile bilaterale, astfel cum se arată în planul de angajament pe cinci ani, lansat în februarie 2012, și în primul dialog strategic UE-Pakistan, desfășurat în iunie 2012;

L.  întrucât obiectivul Planului de angajament UE-Pakistan din 2012, încheiat pe o perioadă de 5 ani, este de a crea o relație strategică și de a încheia un parteneriat pentru pace și dezvoltare bazat pe valori și principii comune;

M.  întrucât, începând cu 1 ianuarie 2014, Pakistan este integrat în sistemul generalizat special de preferințe comerciale (GSP+) al UE;

N.  întrucât, în ​​septembrie 2012, fabrica Ali Enterprises în Karachi, care produce blugi pentru piața europeană, a fost devastată de un incendiu, ducând la moartea a 286 de muncitori blocați; întrucât integrarea Pakistan în sistemul GSP+ ar putea stimula producția în sectorul textil și făcând din ce în ce mai importantă îmbunătățirea drepturilor de muncă și condițiile de producție,

1.  subliniază importanța alegerilor din mai 2013 pentru consolidarea democrației și a conducerii civile în Pakistan; încurajează elitele politice pakistaneze să utilizeze acest impuls pentru a consolida instituțiile democratice, statul de drept, controlul civil în toate domeniile administrației publice, în special forțele de securitate și domeniul judiciar, pentru a promova securitatea internă și regională, pentru a pune în practică reformele în materie de guvernare menite să revigoreze creșterea economică, să consolideze transparența și să încurajeze lupta împotriva criminalității organizate, precum și să atenueze nedreptățile sociale și să combată și să remedieze toate încălcările drepturilor omului;

2.  este de opinie, totuși că construcția unei democrații sustenabile și a unei societăți pluraliste, precum și realizarea unei justiții sociale mai ample, eradicarea sărăciei profunde și a malnutriției în unele părți ale țării, creșterea nivelului de educație de bază, pregătirea țării pentru efectele schimbărilor climatice, toate acestea implică reforme politice și socioeconomice profunde și dificile în Pakistan, o țară caracterizată prin structuri feudale de proprietate asupra terenurilor și de loialități politice, dezechilibre de priorități între cheltuielile militare și cele pentru protecția socială, precum și printr-un sistem nefuncțional de colectare a veniturilor care subminează în mod sistematic capacitatea statului de a furniza bunuri publice;

3.  sprijină și încurajează eforturile guvernului pakistanez să dezvolte mijloace efective de prevenire și monitorizare a posibilității apariției unor dezastre naturale în viitor, precum și pentru o coordonare și cooperare mai eficiente cu actorii locali din domeniul asistenței umanitare, cu ONG-urile internaționale și colectorii de fonduri;

4.  reiterează faptul că cele mai importante elemente pentru abordarea legăturii dintre dezvoltare și securitate în Pakistan sunt buna guvernanță, instituțiile responsabile și favorabile incluziunii, separarea puterilor și respectul pentru drepturile fundamentale; consideră, de asemenea, că guvernele civile alese, care au legitimitate democratică, cedarea puterii la nivelul provinciilor și administrarea locală eficientă sunt cel mai bine poziționate pentru a limita fluxul de violență și extremism, pentru a restaura autoritatea statului în zonele FATA și pentru a asigura suveranitatea și integritatea teritorială a Pakistanului;

5.  sprijină, în acest sens, intenția guvernului pakistanez de a purta un dialog de pace cu Pakistanul Tehreek-e-Taliban (TTP), cu condiția ca acest lucru să deschidă calea pentru o soluție politică și de durată în cazul insurgenței și pentru o ordine democratică stabilă, care să respecte drepturile omului; face apel însă, la negociatori să ia în considerare faptul că nivelul educațional – în special în rândul femeilor – este un element absolut decisiv pentru progresul societăților și să acorde o atenție deosebită școlarizării fetelor în cadrul negocierilor;

6.  apreciază angajamentul continuu al Pakistanului de a lupta împotriva terorismului pe ambele părți ale frontierei sale și încurajează autoritățile să ia măsuri mai ferme vizând limitarea și mai mare a posibilităților de recrutare și instruire a teroriștilor pe teritoriul pakistanez, care constituie un fenomen care transformă anumite zone din Pakistan în zone sigure pentru organizațiile teroriste al căror scop este destabilizarea țării și a regiunii, cel mai important a Afganistanului;

7.  remarcă faptul că liderul pakistanez taliban Hakimullah Mehsud a fost ucis de o dronă operată de SUA la 1 noiembrie 2013 și că parlamentul pakistanez și noul guvern s-au opus în mod oficial unor astfel de intervenții, iar limitele utilizării de atacuri cu drone ar trebui să fie mai clar precizate în legislația internațională;

8.  invită guvernul pakistanez să își îndeplinească obligațiile și responsabilitățile de securitate, angajându-se în continuare în lupta împotriva extremismului, terorismului și radicalizării, cu implementarea unor măsuri de securitate stricte și intransigente și aplicarea legii, precum și prin abordarea inegalităților și a aspectelor socio-economice care pot contribui la radicalizarea tineretului pakistanez;

9.  observă că guvernul pakistanez și-a exprimat în mod clar opoziția față de atacurile cu drone efectuate de SUA pe teritoriul său; salută rezoluția Adunării generale a ONU care solicită o clarificare suplimentară a cadrului juridic aplicabil utilizării dronelor armate;

10.  salută contribuția Pakistanului la procesele de construcție statală și de reconciliere din Afganistan, inclusiv asistența pentru facilitarea reluării negocierilor de pace; speră că Pakistanul va continua să adopte o atitudine pozitivă în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din Afganistan, precum și după aceea; își exprimă îngrijorarea cu privire la competiția geopolitică dintre puterile vecine în ceea ce privește Afganistanul după retragerea trupelor combatante NATO;

11.  își pune speranțele în rolul constructiv al Pakistanului în promovarea stabilității regionale, inclusiv cu privire la prezența NATO și a statelor membre ale UE în Afganistan după 2014, prin promovarea în continuare a angajamentului sub forma unui trilog în Afganistan cu India, Turcia, China, Rusia și Regatul Unit, precum și prin promovarea cooperării regionale în combaterea traficului de persoane, de droguri și de bunuri;

12.  este încurajat de progresele concrete înregistrate recent în dialogul dintre Pakistan și India, în special în ceea ce privește comerțul și contactele directe între oameni, posibile prin atitudinea constructivă a ambelor părți; regretă că realizările în urma dialogului rămân vulnerabile la evenimente neprevăzute, cum ar fi actualele incidentele pe linia de control care separă zonele ocupate în Kașmir de Pakistan și India; solicită ambelor guverne să asigure lanțuri adecvate de comandă, responsabilitatea cadrelor militare, precum și dialogul între militari, pentru a evita incidente similare în viitor;

13.  recunoaște interesul legitim al Pakistanului în construirea relațiilor strategice, economice și energetice cu China; consideră că este important ca relațiile strânse între Pakistan și China să consolideze stabilitatea geopolitică în Asia de Sud, și nu să o submineze;

14.  observă faptul că Pakistan urmărește să devină membru deplin al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) ca semn favorabil al ambiției țării de a se implica mai mult în inițiativele multilaterale; constată totuși absența vreunui mecanism oficial de cooperare între OCS și UE și subliniază divergențele dintre bazele normative ale acestora și perspectivele lor asupra chestiunilor globale;

15.  este preocupat de relatările conform cărora Pakistanul intenționează să exporte arme nucleare în țările terțe; speră ca UE și statele sale membre, în pofida dezmințirilor oficiale, să transmită un mesaj clar Pakistanului că exportul de arme nucleare este inacceptabil; invită Pakistanul, ca un stat care are arme nucleare, să interzică exporturile tuturor materialelor legate de armele nucleare sau de know-how și să contribuie în mod activ la eforturile internaționale de neproliferare; consideră că semnarea și ratificarea Tratatului de neproliferare (TNP) de către Pakistan - precum India - ar demonstra un angajament puternic pentru coexistența pașnică în regiune și ar contribui enorm la securitatea întregii regiuni;

16.  consideră că lupta împotriva extremismului și a radicalismului este direct legată de un proces democratic mai solid și reafirmă interesul puternic al UE, precum și sprijinul continuu pentru un Pakistan democratic, sigur și bine guvernat, cu un sistem judiciar independent și bazat pe buna guvernanță, care sprijină statul de drept și drepturile omului, se bucură de relații de prietenie cu vecinii și proiectează o influență stabilizatoare în regiune;

17.  reamintește că relațiile UE-Pakistan s-au dezvoltat în mod tradițional în interiorul unui cadru axat pe dezvoltare și comerț; apreciază contribuția semnificativă și durabilă a UE pentru dezvoltare și pentru cooperarea umanitară și salută decizia ca Pakistanul să beneficieze de regimul GSP+ Plus al UE începând cu 2014; invită Pakistanul să respecte pe deplin condițiile relevante anexate și invită Comisia să garanteze că se aplică o monitorizare strictă, după cum este prevăzut în noul Regulament GSP+ și subliniază faptul că această cooperare, în special în ceea ce privește educația, construirea democrației și sectoarele vizând adaptarea la schimbările climatice, ar trebui să continue să primească o atenție deosebită;

18.  este convins că relațiile dintre UE și Pakistan trebuie să devină mai aprofundate și mai ample prin dezvoltarea unui dialog politic, menținând astfel o relație de interes reciproc în rândul unor parteneri egali; salută, în acest context, adoptarea Planului de angajament pe cinci ani și începerea dialogului strategic UE-Pakistan, ceea ce reflectă ponderea crescută a cooperării politice și în domeniul securității, inclusiv cu privire la politicile privind combaterea terorismului, dezarmarea și neproliferarea, precum și migrația, educația și cultura; speră însă că se vor realiza mai multe progrese în toate domeniile planului de angajament;

19.  încurajează atât UE, cât și Pakistanul să coopereze în cadrul procesului de implementare și să monitorizeze periodic a progresele, prin consolidarea pe termen lung a dialogului dintre cele două părți;

20.  consideră că tranziția democratică a Pakistanului a generat o oportunitate pentru UE de a urma o abordare politică mai explicită în relațiile bilaterale și în furnizarea de asistență; consideră că sprijinul UE pentru Pakistan ar trebui să aibă ca prioritate consolidarea instituțiilor democratice la toate nivelurile, consolidarea capacității statului și a bunei guvernări, instituirea unor structuri eficiente de aplicare a legii și de combatere a terorismului civil, inclusiv a unui sistem judiciar independent, precum și autonomizarea societății civile și mijloacele media libere;

21.  salută, în această privință, programele existente cuprinzătoare de sprijin pentru democrație, legate de punerea în aplicare a recomandărilor din 2008 și 2013 ale misiunilor UE de observare a alegerilor;

22.  invită SEAE și Comisia să urmărească o politică nuanțată și multidimensională față de Pakistan care să creeze sinergie între toate instrumentele relevante aflate la dispoziția UE, cum ar fi dialogul politic, cooperarea în domeniul securității, comerțului și asistenței, în conformitate cu abordarea globală a UE privind acțiunea externă și în contextul pregătirilor pentru următorul summit UE-Pakistan;

23.  solicită SEAE, Comisiei și Consiliului să se asigure că politica UE față de Pakistan este contextualizată și integrată într-o strategie mai largă pentru această regiune, consolidând astfel interesele UE în Asia de Sud și Asia Centrală; consideră important ca relațiile bilaterale ale UE cu Pakistan și țările vecine, în special India, China și Iran, să servească, de asemenea, la discutarea și coordonarea politicilor privind situația din Afganistan, pentru a sigura o abordare specifică; subliniază, în acest sens, necesitatea unei mai mari coordonări a politicii UE-SUA și a dialogului pe teme regionale;

24.  consideră că viitorul relațiilor UE-Pakistan ar trebui să fie, de asemenea, luat în considerare în contextul evoluției setului de instrumente instituționale al UE pentru angajamentul cu țările terțe, în special prin formatul oferit de parteneriatele strategice; își reiterează apelul pentru o mai bună definire conceptuală a formatului și pentru adoptarea unor criterii de referință mai clare și mai coerente pentru a putea evalua, printre altele, dacă, și în ce condiții, Pakistanul ar deveni un partener strategic al UE la un moment dat în viitor;

25.  reiterează în final faptul că progresul în relațiile bilaterale este legat de îmbunătățirea situației drepturilor omului în Pakistan, în special în ceea ce privește eradicarea sclaviei moderne, a muncii copiilor și a traficului de ființe umane, reducerea violenței de gen, consolidarea drepturilor femeilor, inclusiv accesul la educație, promovarea toleranței și a protecției creștinilor și a minorităților religioase vulnerabile prin combaterea eficientă a tuturor formelor de discriminare; recunoaște că acest fapt necesită eliminarea culturii impunității și dezvoltarea unui sistem judiciar și juridic fiabil la toate nivelurile, care să fie accesibil tuturor;

26.  rămâne profund îngrijorat de calitatea educației și, în legătură cu aceasta, de situația alarmantă a femeilor din numeroase zone ale Pakistanului; solicită adoptarea unor măsuri concrete și vizibile pentru a pune în aplicare drepturile fundamentale ale femeilor în societate, inclusiv aplicarea legislației împotriva violenței domestice și luarea de măsuri menite să îmbunătățească cercetările și urmărirea penală în cazul crimelor de onoare și a atacurilor cu acid, precum și revizuirea legislației care permite impunitatea; subliniază nevoia de a asigura un acces mai bun la educație și o integrare mai bună a femeilor pe piața muncii, precum și nevoia de a îmbunătăți asistența medicală maternală;

27.  își exprimă din nou profunda îngrijorare cu privire la faptul că legile privind blasfemia, faptă care poate atrage pedeapsa cu moartea în Pakistan, care sunt adesea utilizate pentru a justifica cenzura, inculparea, persecutarea și, în anumite cazuri, uciderea membrilor minorităților politice și religioase, pot avea ca rezultat abuzuri care afectează locuitorii de toate religiile din Pakistan; subliniază că refuzul de a reforma sau a abroga legile privind blasfemia mențin comunitățile minoritare într-o situație de vulnerabilitate permanentă; invită guvernul Pakistanului să instituie un moratoriu privind aplicarea acestor legi, ca un prim pas spre revizuirea sau revocarea lor și, de asemenea, să cerceteze și să urmărească penal în mod corespunzător campaniile de intimidare, amenințările și violența împotriva creștinilor, ahmazilor și a altor grupuri vulnerabile;

28.  solicită îndeosebi autorităților pakistaneze: să îi aresteze și să îi urmărească în justiție pe cei care incită la violență sau care sunt responsabili pentru atacurile violente asupra școlilor sau grupurilor minoritare șiite, inclusiv asupra comunităților Hazara, Ahmadiyya și de creștini, precum și să formeze forțele de securitate să protejeze în mod activ persoanele care se confruntă cu atacuri din partea grupurilor extremiste; să pună în aplicare legi împotriva violenței domestice; să pună capăt disparițiilor forțate, execuțiilor extrajudiciare și detențiilor arbitrare, în special în Balochistan;

29.   condamnă toate atacurile comise împotriva creștinilor și a altor minorități religioase din Pakistan și se așteaptă ca Pakistan să își intensifice eforturile de menținere a libertății religiei și a credințelor, inclusiv prin îmblânzirea legislației stricte împotriva blasfemiei și prin progrese în direcția abolirii pedepsei cu moartea;

30.  salută adoptarea legii menite să prevadă înființarea unei Comisii naționale pentru drepturile omului în 2012 și îndeamnă guvernul să creez comisia pentru ca aceasta să poată începe să funcționeze;

31.  observă că UE este principalul partener de export pentru bunurile pakistaneze (22,6 % în 2012); consideră că sprijinul comercial acordat de UE Pakistanului ar trebui să contribuie la promovarea diversificării și dezvoltării modurilor de producție, inclusiv prelucrarea, să sprijine integrarea regională și transferurile de tehnologie, să favorizeze construirea sau dezvoltarea de capacități de producție interne și să contribuie la reducerea inegalităților în materie de venituri;

32.  reamintește faptul că GSP+ al UE de care beneficiază Pakistanul începând cu 2014 este acordat numai țărilor care au convenit în mod obligatoriu să pună în aplicare drepturile internaționale ale omului, drepturile lucrătorilor și convențiile privind mediul și buna guvernanță; subliniază în special obligațiile Pakistanului asumate în temeiul convențiilor din anexa VIII și reamintește Comisiei obligația sa de a monitoriza punerea eficientă în aplicare a acestora; reamintește în plus faptul că, în cazul în care o țară „nu respectă obligațiile asumate”, GSP+ Plus se suspendă temporar;

33.  invită autoritățile pakistaneze să adopte măsuri concrete în direcția punerii în aplicare a celor 36 de convenții ale Organizației Internaționale a Muncii ratificate de Pakistan, în special pentru a permite funcționarea sindicatelor, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și standardele de siguranță, pentru a eradica munca copiilor și pentru a combate cele mai grave forme de exploatare a celor trei milioane de lucrătoare domestice;

34.  solicită guvernului pakistanez să participe la programul „Muncă mai bună” („Better Work”) derulat de OIM/SFI, potrivit promisiunilor făcute, pentru a stimula îmbunătățirea standardelor de sănătate și siguranță pentru lucrători; solicită celor care sunt direct sau indirect responsabili de incendiul de la fabrica de confecții Ali Enterprises, inclusiv societății de audit al responsabilității sociale implicate și distribuitorilor europeni să plătească în final supraviețuitorilor incendiului compensații integrale, pe termen lung și echitabile;

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a Pakistanului, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre.

(1) http://eeas.europa.eu/pakistan/docs/2012_feb_eu_pakistan_5_year_engagement_plan_en.pdf
(2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131181.pdf
(3) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0060.
(5) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 323.
(6) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 119.


Un scut antirachetă pentru Europa
PDF 201kWORD 45k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la un scut antirachetă pentru Europa și la implicațiile sale politice și strategice (2013/2170(INI))
P7_TA(2014)0209A7-0109/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 24 și articolul 42 alineatul (2) din TUE, articolele 122 și 196 din TFUE și Declarația nr. 37 privind articolul 222 din TFUE,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum și raportul privind punerea sa în aplicare aprobat de Consiliul European din 11 și 12 decembrie 2008,

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene adoptată de Consiliul European din 25 și 26 martie 2010,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 19 decembrie 2013 privind politica comună de securitate și apărare,

–  având în vedere Conceptul strategic privind apărarea și securitatea membrilor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, adoptat la Summitul NATO de la Lisabona din 19 și 20 noiembrie 2010,

–  având în vedere Declarația Summitului de la Chicago prezentată de șefii de stat și de guvern care au luat parte la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Chicago din 20 mai 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0109/2014),

A.  întrucât problema apărării împotriva rachetelor balistice (BMD) a fost deja ridicată în trecut, dar a devenit mai de actualitate în ultimii ani din cauza înmulțirii amenințărilor în urma proliferării armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă și a proliferării rachetelor balistice căreia NATO și aliații săi europeni trebuie să îi poată răspunde în mod eficace;

B.  întrucât apărarea împotriva atacurilor cu rachete balistice și de alt tip poate constitui o evoluție pozitivă a securității europene în contextul unei dinamici rapide observate la nivelul securității internaționale, mai mulți actori statali și nestatali dezvoltând tehnologii aferente rachetelor și diverse capabilități de apărare chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN) care au potențialul de a atinge teritoriul european;

C.  întrucât NATO elaborează un sistem de apărare împotriva rachetelor balistice pentru a-și îndeplini sarcina de bază de apărare colectivă, vizând să asigure acoperire și protecție deplină pentru toate populațiile, teritoriile și forțele europene membre ale NATO împotriva amenințărilor tot mai intense prezentate de proliferarea rachetelor balistice;

D.  întrucât contribuția principală a SUA la apărarea împotriva rachetelor balistice o reprezintă confirmarea angajamentului său față de NATO și față de securitatea Europei și a aliaților acesteia și întrucât trebuie subliniată importanța legăturii transatlantice, în România fiind plasate deja instalații, urmând să fie plasate în viitorul apropiat instalații și în Polonia;

E.  întrucât politica de securitate și apărare comună se va dezvolta în deplină complementaritate cu NATO, în cadrul de parteneriat strategic convenit între UE și NATO și confirmat de Consiliul European la 19 decembrie 2013,

1.  susține că, odată cu dezvoltarea și implementarea tehnologiilor de apărare împotriva rachetelor balistice, o nouă dinamică ia naștere în aria securității europene, ceea ce obligă statele membre să țină seama de implicațiile pentru securitatea lor a apărării împotriva rachetelor balistice;

2.  reamintește că măsurile de apărare împotriva rachetelor balistice adoptate de NATO sunt elaborate și întocmite astfel încât să apere statele membre ale organizației de eventuale atacuri cu rachete balistice; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant să urmărească un parteneriat strategic cu NATO, ținând seama de problema apărării împotriva rachetelor balistice, ceea ce ar trebui să aibă ca rezultat acoperirea integrală și protecția tuturor statelor membre ale UE, evitându-se astfel situația în care acestora li s-ar conferi grade diferite de securitate, sub orice aspect;

3.  salută realizarea capacității intermediare a NATO de protecție împotriva rachetelor balistice, care va asigura acoperire maximă în limita mijloacelor disponibile pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete balistice a populațiilor, teritoriilor și a forțelor din statele membre ale NATO situate în partea de sud a Europei; salută, de asemenea, obiectivul de a asigura până la sfârșitul deceniului acoperire și protecție depline pentru statele membre ale NATO din Europa;

4.  subliniază faptul că inițiativele UE, precum punerea în comun și partajarea, pot contribui la consolidarea cooperării statelor membre în sfera apărării împotriva rachetelor balistice, precum și la desfășurarea de lucrări comune de cercetare și dezvoltare; observă că, pe termen lung, această cooperare ar putea duce la o consolidare și mai puternică a industriei europene de apărare;

5.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei, Agenției Europene de Apărare și Consiliului să includă aspecte legate de apărarea împotriva rachetelor balistice în viitoarele strategii, studii și cărți albe din domeniul securității;

6.  subliniază faptul că, din cauza crizei financiare și a reducerilor bugetare, nu sunt folosite destule resurse pentru a menține capabilități de apărare suficiente, ceea ce conduce la reducerea capabilităților și a capacității industriale militare ale UE;

7.  subliniază că planul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice nu este în niciun caz îndreptat împotriva Rusiei și că NATO este dispusă să coopereze cu Rusia pe baza principiului cooperării între două sisteme independente de apărare împotriva rachetelor ‑ sistemul BMD al NATO și sistemul Rusiei; subliniază faptul că, deși o colaborare efectivă cu Rusia poate aduce beneficii reale, aceasta trebuie urmărită pe baza unei reciprocități și a unei transparențe depline, întrucât întărirea încrederii reciproce este esențială pentru dezvoltarea treptată a acestei colaborări; observă în acest sens că deplasarea rachetelor rusești mai aproape de frontierele NATO și ale UE este o măsură contraproductivă;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.


Sectorul european al pescuitului și Acordul de liber schimb UE-Thailanda
PDF 225kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor ale sectorului european al pescuitului în contextul Acordului de liber schimb între UE și Thailanda (2013/2179(INI))
P7_TA(2014)0210A7-0130/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la relațiile UE cu restul comunității internaționale,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat(1) (Regulamentul privind pescuitul INN),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns scris E-000618/2013 din 22 ianuarie 2013 privind abuzurile în lanțurile comerciale de aprovizionare cu amănuntul și E-002894/2013 din 13 martie 2013 privind Acordul de liber schimb cu Thailanda și munca copiilor în industria conservelor, precum și răspunsurile Comisiei la acestea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0130/2014),

A.  întrucât sectorul european al pescuitului se redresează după o perioadă de criză care a afectat sectoarele extractive, al prelucrării și al acvaculturii, situație care a fragilizat în mod dramatic poziția sa competitivă, în special într-un moment în care piața mondială se liberalizează, iar unele state în curs de dezvoltare care dispun de resurse marine semnificative devin treptat noi puteri în domeniul pescuitului;

B.  întrucât industria europeană a pescuitului și industria de prelucrare sunt esențiale pentru aprovizionarea cu alimente a cetățenilor europeni și pentru sprijinirea vieții în zonele de coastă care depind foarte mult de aceste activități; întrucât supraviețuirea sectorului va fi periclitată în cazul în care UE liberalizează comerțul cu produse de pescuit cu țările în curs de dezvoltare care doresc să-și exporte produsele pe piața esențială a Uniunii, îndeosebi dacă li se vor oferi tarife vamale zero;

C.  întrucât UE este cel mai important importator la nivel mondial de produse de pescuit; întrucât, ca urmare a dependenței de importuri, piața comunitară este foarte atractivă pentru exportatori, cu atât mai mult cu cât cererea de produse de pescuit în UE crește anual cu 1,5 %;

D.  întrucât Thailanda este principala țară producătoare de conserve de ton din lume, deținând aproximativ 46 % din producția mondială, și exporturile sale de conserve de ton în UE depășesc 90 000 de tone pe an și reprezintă aproape 20 % din totalul importurilor Uniunii din țări terțe, UE, SUA și Japonia fiind principalele piețe de destinație ale exporturilor de produse de pescuit thailandeze;

E.  întrucât Thailanda este principalul importator mondial de ton proaspăt, refrigerat și congelat destinat industriei conservelor din această țară;

F.  întrucât 80 % din ton se consumă la conservă și, potrivit celor mai recente date disponibile în baza de date FISHSTAT a Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), 21 % din producția mondială de conserve și preparate din ton este produsă în UE, în timp ce restul de 79 % este fabricată în țări terțe, dintre care majoritatea sunt în curs de dezvoltare;

G.  ținând cont de importanța comercială, economică și strategică a Thailandei pentru UE și beneficiile considerabile ale Acordului de liber schimb (ALS) dintre UE și Thailanda pentru economia UE în ansamblu;

H.  întrucât UE sprijină integrarea regională în cadrul ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est); întrucât Acordul de liber schimb cu Thailanda constituie un pilon esențial în cadrul acestui proces de integrare, obiectivul final fiind încheierea în viitor a unui acord de liber schimb interregional;

I.  întrucât încheierea unui acord de liber schimb UE-ASEAN a fost un obiectiv prioritar pentru UE încă din 2007, în speranța de a include Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda, Brunei și Vietnam; întrucât, lipsa progreselor în negocierile acordului regional în cauză, a dus la demararea negocierilor bilaterale cu țări membre ale ASEAN, printre care se numără și Thailanda, existând un angajament politic privind încheierea ALS în termen de doi ani;

J.  întrucât, considerând Thailanda, Indonezia și Filipine ca făcând parte din regiunea Pacificului Central și de Vest, producția de conserve de ton din regiune reprezintă aproape jumătate din producția mondială;

K.  întrucât modificările în ceea ce privește producătorii de conserve de ton și producția de file de ton sunt strâns legate de tendința la nivel mondial de a asigura aprovizionarea către țări prelucrătoare cu costuri de producție reduse situate în apropierea materiei prime (de exemplu, Thailanda, Filipine, Indonezia, Papua Noua Guinee și Ecuador) și întrucât numărul de țări implicate în producția și exportarea conservelor de ton este în creștere;

L.  întrucât Thailanda și Filipine sunt principalele țări exportatoare de preparate și conserve de ton din UE, iar importurile din Thailanda au crescut cu 20 %, iar cele din Filipine au scăzut cu 5 %;

M.  întrucât orice reducere a taxelor vamale pentru conservele și preparatele din ton ar putea avea un impact asupra preferințelor de care se bucură grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și beneficiarii sistemului generalizat de preferințe (SGP+), în temeiul cărora țările terțe beneficiare se angajează, în schimbul obținerii de preferințe în ceea ce privește tarifele vamale, să ducă la bun sfârșit anumite politici, cum ar fi cele legate de drepturile omului, dreptul muncii, politici în domeniul mediului și politici ce vizează buna guvernanță;

N.  întrucât reducerea taxelor vamale ar duce la denaturarea pieței europene, având în vedere faptul că cea mai mare parte a industriei conservelor de ton din UE se situează în regiuni care depind într-o foarte mare măsură de activitățile de pescuit, cum ar fi Galicia, Bretania Franceză, Insulele Azore (o regiune ultraperiferică, Țara Bascilor și Sardinia; întrucât industria tonului din UE este al doilea producător de conserve de ton la nivel mondial, iar tradiționala sa activitate este esențială în ceea ce privește crearea de valoare adăugată și crearea de locuri de muncă pe teritoriul UE, unde sunt garantate cele mai înalte standarde sociale și de mediu, precum și de protecție a igienei și sănătății;

O.  întrucât regulile de origine preferențiale au ca principal obiectiv stabilirea existenței unei legături economice suficiente între produsele importate în UE și țările care beneficiază de regimul preferențial acordat de aceasta din urmă, pentru a garanta că aceste facilități nu sunt îndreptate în mod injust în beneficiul unor țări cărora nu le sunt destinate;

P.  întrucât o dezbatere privind comerțul cu produse piscicole are ca obiect comerțul cu o resursă naturală a cărei sustenabilitate este influențată de o serie de factori diferiți, inclusiv buna gestiune și exploatarea sustenabilă a resurselor halieutice, controlul pescuitului ilegal, poluarea, schimbările climatice și cererea de pe piață; întrucât toți acești factori externi afectează comerțul internațional cu produse de pescuit, prin urmare, produsele de pescuit trebuie considerate produse sensibile, care pot face obiectul unei protecții speciale;

Q.  întrucât aprovizionarea permanentă cu materii prime suficiente este esențială pentru ca întreprinderile de prelucrare a tonului din UE să continue să existe și să se dezvolte din punct de vedere economic;

R.  întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), comerțul liber este un instrument de dezvoltare care are drept obiectiv dezvoltarea durabilă la nivel social și economic și la nivelul mediului;

S.  întrucât, în acest sens, normele comerciale sunt un instrument de bază, esențial atât pentru asigurarea caracterului avantajos al comerțului, cât și pentru realizarea obiectivelor în materie de protecție a sănătății și a mediului, asigurând o gestionare adecvată a resurselor naturale;

T.  întrucât globalizarea a dus la creșterea semnificativă a cantității de produse de pescuit comercializate la nivel internațional, ceea ce a generat preocupări la nivel larg cu privire la posibilitatea ca multe dintre țările producătoare să nu dispună de mijloace suficiente pentru a gestiona și/sau exploata stocurile de pește în mod durabil, a asigura un nivel adecvat de protecție a igienei și a sănătății, a atenua impactul activităților de pescuit și al acvaculturii asupra mediului și a garanta respectarea drepturilor omului în general, precum și a promova, în special, drepturile în materie de muncă și condițiile sociale;

U.  întrucât s-a dovedit că unii dintre partenerii comerciali ai UE au deficiențe în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a pescuitului la nivel social, economic și la nivelul mediului;

V.  întrucât gestionarea sustenabilă a stocurilor de ton este garantată de cinci organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) de ton; întrucât colaborarea internațională între state și între state și ORGP este esențială pentru asigurarea sustenabilității stocurilor de ton;

W.  întrucât, recent, atât OIM, cât și diferite ONG-uri au scos la iveală deficiențe grave în ceea ce privește condițiile sociale și de muncă și respectarea drepturilor omului în cadrul industriei thailandeze a pescuitului; întrucât, potrivit mass mediei, anumite sectoare ale industriei pescuitului din Thailanda utilizează munca forțată a imigranților, victime ale traficului de persoane, în timp ce două companii multinaționale din Thailanda producătoare de conserve de ton folosesc munca copiilor, lucruri confirmate de Guvernul Thailandei;

X.  întrucât, potrivit FAO, de multe ori navele de pescuit thailandeze au fost confiscate de statele de coastă vecine, iar căpitanii au fost acuzați că au desfășurat activități de pescuit ilegale sau au pătruns ilegal în zona lor economică exclusivă;

Y.  întrucât, în 2013, autoritățile spaniole au refuzat debarcarea și comercializarea produselor din ton ce provin de la tonierele ce arborează pavilion ghanez, ca urmare a implicării acestora în activități de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și a nerespectării măsurilor de gestionare prevăzute de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic și întrucât cea mai mare parte a acestor nave de pescuit ton colaborau cu întreprinderi private din Thailanda;

Z.  întrucât, în ultimele luni, în UE au fost refuzate numeroase loturi de conserve de ton importate din Thailanda, ca urmare a tratării la temperaturi neadecvate, ceea ce este esențial pentru neutralizarea unor microorganisme care, în alte condiții, presupun riscuri pentru sănătatea umană,

1.  solicită ca produsele pescărești cum ar fi conservele de ton importate din Thailanda, care prezintă riscul de a perturba producția din UE și piața pentru astfel de produse, să fie considerate produse sensibile; în plus, consideră că orice decizie privind lărgirea accesului la piața UE a conservelor de ton și a tonului prelucrat din Thailanda ar trebui luată numai în urma unor evaluări riguroase ale impactului și în strânsă colaborare cu industria pentru a analiza și evalua impactul pe care lărgirea accesului îl pot avea asupra industriei de prelucrare și comercializare a produselor piscicole în UE;

2.  solicită menținerea tarifelor vamale actuale în ceea ce privește accesul la piața UE al conservelor și preparatelor din pește și fructe de mare din Thailanda și, prin urmare, excluderea produselor în cauză de la reducerea tarifelor; dacă se are în vedere reducerea taxelor vamale, recomandă stabilirea de perioade de tranziție lungi și angajamente de liberalizare parțială, inclusiv impunerea de cote pentru preparatele și conservele de pește și fructe de mare, cu scopul de a proteja competitivitatea industriei europene a tonului și a menține activitatea semnificativă desfășurată de sector și dimensiunea sa socială (25 000 de locuri de muncă directe și 54 000 indirecte) pe teritoriul UE;

3.  solicită ca, după caz, înainte de aplicarea oricăror concesiuni la nivelul tarifelor sau a oricărei alte norme, să fie realizate evaluări riguroase ale impactului pentru a analiza și evalua consecințele acestora asupra industriei de prelucrare și comercializare a produselor de pescuit în UE;

4.  solicită asigurarea fără excepție a respectării depline a regulilor de origine ferme, coerente și stricte în cazul produselor sensibile și limitarea riguroasă a cumulării la produsele pentru care Thailanda este în primul rând o țară de prelucrare și nu o țară de pescuit;

5.  solicită ca importurile de conserve de ton și de alte produse pescărești din Thailanda să fie supuse, în măsura posibilului, acelorași condiții de concurență ca produsele pescărești din UE; consideră că aceasta înseamnă, în special, că ALS trebuie să cuprindă un capitol ambițios privind comerțul și dezvoltarea durabilă, prin care Thailanda să se angajeze să respecte, să promoveze și să aplice standarde de muncă recunoscute la nivel internațional, consacrate în convențiile fundamentale ale OIM, inclusiv cele privind munca forțată și munca copiilor; de asemenea, consideră ar trebui garantate în mod strict respectarea drepturilor omului, protecția mediului, conservarea și exploatarea sustenabilă a resurselor naturale, combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și respectarea normelor sanitare și fitosanitare ale UE; în acest sens, consideră că Comisia ar trebui să informeze în mod regulat Parlamentul cu privire la respectarea de către Thailanda a obligațiilor menționate anterior;

6.  invită Comisia să se asigure că Regulamentul INN este aplicat efectiv și că negocierile pentru acordul de liber schimb vor avea drept rezultat menționarea explicită a Regulamentului INN în textul acordului;

7.  consideră că modul optim de a asigura cooperarea deplină a Thailandei în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat este de a include în textul ALS o referire explicită la Regulamentul INN;

8.  solicită includerea în ALS a obligației de a respecta convențiile Organizației Internaționale a Muncii, precum și sporirea transparenței, controlului, supravegherii și trasabilității în sectorul pescuitului din Thailanda, astfel încât să fie posibilă supravegherea activităților de pescuit;

9.  solicită insistent să se asigure trasabilitatea produselor, acesta reprezentând nu numai un element esențial al protecției sănătății umane și a mediului înconjurător, ci și un factor fundamental și un instrument de bază pentru controlul pescuitului ilegal;

10.  solicită ca ALS să continue să fie consecvent cu celelalte politici comunitare, și totodată să promoveze strategii de responsabilitate socială a întreprinderilor; solicită stabilirea unor clauze de salvgardare;

11.  subliniază faptul că decizia Parlamentului de a aproba ALS va ține seama de rezultatul general al negocierilor, inclusiv în ceea ce privește sectorul pescuitului;

12.  solicită reciprocitate în ceea ce privește accesul la piețe și eliminarea tuturor cazurilor de discriminare în domeniul serviciilor;

13.  speră ca Thailanda, în calitatea sa de cel mai mare exportator major de conserve de ton la nivel mondial, să colaboreze cu cele trei organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) de ton din regiune și să participe la lucrările acestora, și anume: Comisia interamericană pentru tonul tropical, Comisia pentru pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central și Organizația regională pentru gestionarea pescuitului în sudul Pacificului și cu ORGP de ton în Oceanul Indian, din care face parte;

14.  sprijină elaborarea unei politici de conservare și gestionare sustenabilă a resurselor de pescuit;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0461.


Patrimoniul gastronomic european
PDF 237kWORD 85k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la patrimoniul gastronomic european: aspecte culturale și educative (2013/2181(INI))
P7_TA(2014)0211A7-0127/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul Comisiei sale pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentarăprivind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare (COM(2008)0040),

–  având în vedere raportul din 2002 privind nutriția al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO),

–  având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intitulat „Politica în materie de alimentație și nutriție în școli”,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 30 mai 2007 intitulată „Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate” (COM(2007)0279),

–  având în vedere concluziile Conferinței ministeriale europene a OMS privind nutriția și bolile netransmisibile în contextul politicii Sănătatea 2020, care a avut loc în Viena la 4-5 iulie 2013,

–  având în vedere Convenția UNESCO din 17 octombrie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

–  având în vedere înscrierea regimului alimentar mediteraneean pe lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității, din 16 noiembrie 2010 și din 4 decembrie 2013,

–  având în vedere înscrierea bucătăriei gastronomice franțuzești pe lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității (decizia 5.COM 6.14),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0127/2014),

Aspecte educative

A.  întrucât starea de sănătate și bunăstarea populației, atât cele prezente, cât și cele viitoare, sunt strâns condiționate de tipul de alimentație și de mediul înconjurător și, prin urmare, de metodele practicate în agricultură, pescuit și creșterea animalelor;

B.  întrucât OMS, în cadrul inițiativei sale mondiale privind sănătatea în școli, consideră că instituțiile de învățământ reprezintă un spațiu important pentru achiziționarea de cunoștințe teoretice și practice cu privire la sănătate, nutriție, alimentație și gastronomie;

C.  întrucât alimentația necorespunzătoare poate avea consecințe dramatice; întrucât, cu ocazia Conferinței ministeriale europene a OMS din iulie 2013, miniștrii europeni ai sănătății au făcut apel la o mobilizare largă „pentru a lupta împotriva obezității și a alimentației necorespunzătoare ”, cauzele unei epidemii de boli netransmisibile precum afecțiunile cardiovasculare, diabetul și cancerul;

D.  întrucât stereotipurile predominante în societate legate de imaginea corpului și hrană pot determina tulburări majore de alimentație și de ordin psihologic precum anorexia și bulimia; întrucât, de acum înainte, este important să se abordeze aceste probleme, în special în rândul adolescenților;

E.  întrucât, conform Consiliului european de informare alimentară, în 2006 circa 33 de milioane de persoane din Europa erau supuse unor riscuri de malnutriție ; întrucât situația s-a agravat de la începutul crizei;

F.  întrucât copilăria reprezintă o perioadă determinantă pentru inculcarea comportamentelor sănătoase și a cunoștințelor pentru a adopta un stil de viață sănătos și întrucât școala reprezintă unul dintre locurile în care se pot întreprinde acțiuni eficace pentru a modela pe termen lung comportamentele sănătoase pentru noile generații;

G.  întrucât centrele școlare dispun de spații și de instrumente care pot promova cunoașterea și folosirea alimentelor, precum și crearea de comportamente alimentare care, alături de realizarea unei activități fizice moderate și regulate, constituie un stil de viață sănătos;

H.  întrucât informarea, educația și sensibilizarea fac parte din strategia Uniunii Europene de sprijinire a statelor membre în reducerea efectelor nocive asociate consumului de alcool (COM(2006)0625) și întrucât această strategie identifică modelele de consum adecvate; întrucât, la 5 iunie 2001, Consiliul a emis o recomandare privind consumul de alcool de către tineri și, în special, de către copii și adolescenți, în care este menționată promovarea educației prin intermediul unei abordări multisectoriale;

I.  întrucât, la reuniunea rețelei europene a fundațiilor care se ocupă de nutriție (European Nutrition Foundations Network, ENF), reuniune cu tema „Alimentația în școlile din Europa: rolul fundațiilor”, s-a constatat că este necesar să se introducă alimentația în programa școlară, atât în ceea ce privește nutriția, cât și gastronomia, și s-a hotărât, în unanimitate, ca această problemă să fie adusă în atenția unor organisme ca Parlamentul European și Comisia;

J.  întrucât diferite țări au promovat, prin intermediul a diverse instituții interne, recunoașterea regimului alimentar mediteraneean ca făcând parte din patrimoniul cultural imaterial al umanității UNESCO, ceea ce înseamnă promovarea și stabilirea unor modele de comportament care să garanteze un stil de viață sănătos, dintr-o perspectivă globală, ținând seama de aspectele educative, alimentare, școlare, familiale, nutriționale, teritoriale, peisagistice etc.;

K.  întrucât regimul alimentar mediteraneean este un model alimentar și un stil de viață echilibrat și sănătos, care are legătură directă cu prevenirea bolilor cronice și cu promovarea sănătății, atât la nivelul școlii, cât și al familiei;

L.  întrucât programele europene „Alimentație în școli” încearcă să se asigure că mâncarea servită în cantinele școlare conține toate elementele necesare pentru o alimentație de calitate și echilibrată; întrucât educația, în sensul cel mai amplu al cuvântului, incluzând domeniul alimentar, servește la consolidarea, în rândul școlarilor, a conceptului de stil de viață sănătos, bazat pe un regim alimentar echilibrat;

M.  întrucât o educație nutrițională serioasă informează cetățenii despre aspecte precum corelația dintre alimente, durabilitatea alimentară și starea de sănătate a planetei;

N.  întrucât creșterea prețurilor la cantinele școlare și la alimente în general împiedică un număr mare de familii, în special pe copii, să aibă acces la o hrană echilibrată și de calitate;

O.  întrucât mass-media și publicitatea influențează tiparele de consum ale cetățenilor;

P.  întrucât, dacă oamenii își doresc să aibă șansa de a cunoaște în detaliu produsele utilizate și calitățile lor intrinseci și gustative, este primordială dezvoltarea unor sisteme de etichetare adecvată și clară pentru orice consumator cu privire la compoziția produselor și la proveniența lor;

Q.  întrucât formarea lucrătorilor din sectorul gastronomiei contribuie la transmiterea, valorificarea, durabilitatea și dezvoltarea gastronomiei europene;

Aspecte culturale

R.  întrucât gastronomia reprezintă totalul cunoștințelor, experiențelor, artelor și meseriilor care permit oamenilor să mănânce în mod sănătos și plăcut;

S.  întrucât gastronomia face parte din identitatea noastră și este un element esențial al patrimoniului cultural european și o parte esențială a patrimoniului cultural al statelor membre;

T.  întrucât UE a promovat identificarea, apărarea și protecția internațională a indicațiilor geografice, a denumirilor de origine și a specialităților tradiționale ale produselor agroalimentare;

U.  întrucât gastronomia nu este numai o artă de elită bazată pe prepararea atentă a hranei, ci și un mod de a recunoaște valoarea materiilor prime pe care le folosește, calitatea lor și necesitatea excelenței în toate etapele de prelucrare a alimentelor, concept care include respectul pentru animale și pentru natură;

V.  întrucât gastronomia este strâns legată de agricultura practicată în diverse regiuni europene și de produsele locale;

W.  întrucât este important să se păstreze ritualurile și obiceiurile care au legătură cu gastronomia locală și regională, de exemplu, și să se încurajeze dezvoltarea gastronomiei europene;

X.  întrucât gastronomia este una dintre manifestările culturale cele mai importante ale ființei umane și întrucât prin acest termen nu trebuie să se înțeleagă numai așa-numita „haute cuisine” (bucătăria de lux), ci și toate expresiile culinare ale diverselor regiuni și pături sociale, inclusiv cele care au legătură cu bucătăria autohtonă;

Y.  întrucât supraviețuirea bucătăriei tipice care face parte din patrimoniul nostru culinar și cultural este pusă deseori în pericol de invazia alimentelor standardizate;

Z.  întrucât calitatea, reputația și diversitatea gastronomiei europene necesită o producție alimentară europeană de calitate și în cantitate suficientă;

AA.  întrucât gastronomia se identifică cu diferitele aspecte ale alimentației și întrucât cei trei piloni fundamentali ai săi sunt sănătatea, obiceiurile alimentare și plăcerea; întrucât artele culinare reprezintă, în numeroase țări, un vector de convivialitate și un monument important de sociabilitate; întrucât experimentarea diverselor culturi gastronomice este o formă de schimb cultural; întrucât gastronomia are, de asemenea, un impact pozitiv asupra relațiilor sociale și de familie;

AB.  întrucât recunoașterea de către UNESCO a regimului alimentar mediteraneean ca parte din patrimoniul cultural imaterial este importantă deoarece se consideră că acest regim reprezintă un ansamblu de cunoștințe, competențe, practici, ritualuri, tradiții și simboluri asociate cu culturi și recolte agricole, cu pescuitul și creșterea animalelor și, de asemenea, cu forma de conservare, prelucrare, preparare, distribuție și consum de alimente;

AC.  întrucât obiceiurile alimentare ale popoarelor europene sunt o moștenire socioculturală bogată pe care avem obligația de a o transmite din generație în generație; întrucât școlile, împreună cu familiile, sunt locul potrivit pentru dobândirea acestor cunoștințe;

AD.  întrucât gastronomia devine una dintre principalele reclame în materie de turism și întrucât interacțiunea dintre turism, gastronomie și nutriție are un efect foarte benefic asupra promovării turismului;

AE.  întrucât este important să se transmită generațiilor viitoare bogățiile gastronomiei din regiunea lor și, în general, ale gastronomiei europene;

AF.  întrucât gastronomia contribuie la promovarea patrimoniului regional;

AG.  întrucât este esențial să se promoveze produsele locale și regionale în vederea conservării patrimoniului nostru gastronomic, pe de o parte, și a garantării unei remunerări echitabile a producătorilor și a accesibilității cât mai mari a acestor produse, pe de altă parte;

AH.  întrucât gastronomia este o sursă de bogății culturale, dar și economice pentru regiunile UE;

AI.  întrucât patrimoniul european este constituit dintr-o serie de elemente materiale și imateriale și, în cazul gastronomiei și al alimentației, acesta este constituit și din teritoriul și peisajul de unde provin produsele pentru consum;

AJ.  întrucât perenitatea, diversitatea și bogăția culturală a gastronomiei europene se bazează pe o producție locală de calitate,

Aspecte educative

1.  solicită statelor membre să includă în educația copiilor încă de la vârste fragede studiul și experiența senzorială a hranei și cunoștințe despre nutriția și obiceiurile alimentare sănătoase, incluzând aspecte istorice, geografice, culturale și empirice, ca mijloc de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate și a bunăstării populației; salută programele de educație gastronomică desfășurate în școli de anumite state membre, unele realizate în colaborare cu bucătari de renume; subliniază importanța de a combina educația în vederea unei alimentații sănătoase cu combaterea stereotipurilor care pot genera tulburări de alimentație și psihologice majore, precum anorexia și bulimia;

2.  subliniază, de asemenea, importanța de a pune în aplicare recomandările OMS privind lupta împotriva obezității și a alimentației necorespunzătoare; își exprimă îngrijorarea cu privire la problema malnutriției în Europa și a intensificării acesteia încă de la începutul crizei și insistă ca statele membre să permită tuturor o alimentație sănătoasă, în special asigurând cantine școlare sau municipale de calitate și accesibile tuturor;

3.  în plus, semnalează că este necesar ca programa școlară să fie îmbogățită cu informații despre cultura gastronomică, în special cea locală, procesul de preparare, producție, conservare și distribuire a alimentelor, influențele lor socioculturale și drepturile consumatorului; sugerează statelor membre să includă în programele lor pedagogice ateliere bazate pe dezvoltarea simțurilor, în special a gustului, care să combine informații privind beneficiile nutriționale ale alimentelor și privind patrimoniul gastronomic regional și național;

4.  reamintește faptul că, în unele țări, nutriția este introdusă deja ca materie în programa școlară, în timp ce în alte state membre nu este materie obligatorie ca atare, ci se predă prin mijloace diferite, cum ar fi programele autorităților locale sau ale entităților private;

5.  reamintește că este necesar ca în școli să se asigure educația referitoare la nutriție și la o alimentație corectă, sănătoasă și plăcută;

6.  subliniază că practicarea sportului și a activității fizice ar trebui promovată în școlile primare și gimnaziale din întreaga UE;

7.  reamintește faptul că o alimentație corectă a copiilor le crește bunăstarea și le îmbunătățește capacitatea de învățare, le întărește sistemul imunitar și promovează o dezvoltare armonioasă;

8.  subliniază faptul că obiceiurile alimentare dobândite în copilărie pot influența preferințele alimentare și alegerea alimentelor, precum și metodele de preparare și de consum al acestora la vârsta adultă; prin urmare, copilăria este un moment-cheie pentru educarea gustului, iar școala are un rol important în a-i face pe elevi să descopere diversitatea produselor și a gastronomiei;

9.  reamintește că se recomandă elaborarea de programe de educație și sensibilizare cu privire la consecințele consumului inadecvat de băuturi alcoolice și de promovare a modelelor corecte de consum inteligent prin cunoașterea caracteristicilor speciale ale vinurilor, a indicațiilor geografice, a varietăților de struguri, a proceselor de producție și a semnificației mențiunilor tradiționale;

10.  solicită Comisiei să încurajeze proiecte de schimb de informații și de practici în domeniul nutriției, alimentației și gastronomiei, de exemplu în cadrul liniei Comenius (educația școlară) a programului Erasmus+ ; în plus, solicită UE și statelor membre să promoveze schimburile interculturale dintre sectoarele legate de alimentația publică, alimentație și gastronomie, profitând de oportunitățile oferite de programul Erasmus+ în materie de formare de calitate, mobilitate și stagii pentru studenți și profesioniști;

11.  remarcă faptul că pentru educația în materie de nutriție și de gastronomie, inclusiv în ceea ce privește respectul pentru natură și mediu, trebuie să se conteze pe participarea familiei, a profesorilor, a comunității educaționale, a canalelor de informare și a tuturor profesioniștilor implicați în educație;

12.  subliniază utilitatea tehnologiilor informației și comunicației (TIC) pentru învățare, drept un instrument pedagogic util; încurajează crearea unor platforme interactive care să vizeze facilitarea accesului la patrimoniul gastronomic european, național și regional și a răspândirii acestuia, pentru a promova conservarea și transmiterea cunoștințelor specifice tradiționale între profesioniști, artizani și cetățeni;

13.  solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să aibă în vedere un control mai strict al informațiilor și publicității despre produse alimentare, în special din perspectiva nutriției;

14.  reamintește statelor membre să asigure interzicerea în școli a oricărei publicități sau sponsorizări pentru produsele de tip junk food;

15.  solicită statelor membre să asigure o formare adecvată a profesorilor, în colaborare cu nutriționiști și cu medici, pentru ca aceștia să poată preda corect în școli și universități științele alimentației; reamintește că nutriția și mediul sunt codependente și solicită, prin urmare, de asemenea, actualizarea cunoștințelor despre mediul natural;

16.  invită Comisia și Consiliul să studieze sistemele de formare a profesioniștilor în domeniul gastronomiei; încurajează statele membre să promoveze aceste formări; subliniază că este important ca aceste acțiuni de formare să trateze gastronomia locală și europeană, diversitatea produselor, procesele de preparare, producere, conservare și distribuție a produselor alimentare;

17.  insistă că este important ca acțiunile de formare a profesioniștilor în domeniul gastronomiei să pună accentul pe produsele „făcute în casă”, precum și pe o producție locală și variată;

18.  cere statelor membre să facă schimb de cunoștințe și de bune practici în materie de activități legate de gastronomie prin intermediul educației și să facă posibilă cunoașterea gastronomică în diferite regiuni; solicită, de asemenea, să se organizeze schimburi de bune practici sau să se acorde atenție scurtării lanțul alimentar, insistând asupra producției locale și de sezon;

19.  atrage atenția asupra necesității de a promova o alimentație sănătoasă în școli, folosind programele de finanțare din cadrul politicii agricole comune pentru perioada 2014-2020;

20.  reamintește că recunoașterea regimului alimentar mediteraneean și a bucătăriei gastronomice franțuzești ca parte din patrimoniul cultural imaterial al umanității de către UNESCO a determinat înființarea de instituții și organisme care promovează cunoașterea, practicarea și educarea în spiritul valorilor și al obiceiurilor unui regim alimentar echilibrat și sănătos;

Aspecte culturale

21.  subliniază necesitatea de a răspândi informații privind varietatea și calitatea regiunilor, ale peisajelor și ale produselor care stau la baza gastronomiei europene, care face parte din patrimoniul nostru cultural și care constituie, de asemenea, un stil de viață unic, recunoscut la nivel internațional; subliniază că aceasta necesită uneori respectarea obiceiurilor locale;

22.  subliniază faptul că gastronomia este un instrument care poate fi utilizat la dezvoltarea creșterii economice și a locurilor de muncă într-o gamă largă de sectoare economice, atât în industrie, cât și în alimentația publică, turism, sectorul agroalimentar și cercetare; ia act de faptul că gastronomia poate dezvolta, de asemenea, simțul protejării naturii și a mediului, care garantează că alimentele au un gust mai autentic și că sunt mai puțin procesate cu aditivi sau conservanți;

23.  subliniază importanța gastronomiei în promovarea sectorului hotelier pe teritoriul Europei și viceversa;

24.  recunoaște rolul pe care îl joacă bucătarii calificați și talentați în păstrarea și exportarea patrimoniului nostru gastronomic și importanța menținerii expertizei noastre culinare ca factor-cheie cu valoare adăugată atât din punct de vedere educațional, cât și economic;

25.  salută inițiativele destinate promovării patrimoniului gastronomic european, cum sunt târgurile și festivalurile gastronomice locale și regionale care consolidează conceptul de proximitate ca element de respectare a mediului înconjurător și care reprezintă o garanție pentru o mai mare încredere a consumatorului; încurajează aceste inițiative să includă o dimensiune europeană;

26.  salută cele trei sisteme ale UE de indicații geografice și specialități tradiționale, cunoscute ca denumire de origine protejată (DOP), indicație geografică protejată (IGP) și specialitate tradițională garantată (STG), care sporesc valoarea produselor agricole europene la nivelul UE și la nivel internațional; invită statele membre și regiunile să elaboreze etichete DOP comune, în special etichete DOP comune pentru produse de același tip provenite din zone geografice transfrontaliere;

27.  salută inițiative precum „Slow Food”, care permit tuturor persoanelor să învețe să aprecieze importanța socială și culturală a hranei, precum și inițiativa „Wine in moderation” care promovează un stil de viață și un consum moderat de băuturi alcoolice;

28.  subliniază, de asemenea, rolul pe care îl au academiile de gastronomie, Federația Europeană a Asociațiilor de Nutriție și Academia Internațională de Gastronomie, cu sediul în Paris, în studierea și răspândirea patrimoniului gastronomic;

29.  cere statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare politici destinate îmbunătățirii calitative și cantitative a industriei gastronomice în sine și în relația sa cu oferta turistică, în cadrul dezvoltării culturale și economice a regiunilor;

30.  subliniază că gastronomia este un bun cultural puternic de export pentru UE și statele membre;

31.  solicită statelor membre să sprijine inițiativele care au legătură cu agroturismul, care încurajează cunoașterea patrimoniului cultural și peisagistic și care oferă sprijin și promovează dezvoltarea rurală;

32.  solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte aspectele culturale ale gastronomiei și să promoveze obiceiurile alimentare menite să păstreze sănătatea consumatorilor, să continue schimbul și împărtășirea valorilor culturale și a valorilor regionale, păstrând totodată plăcerea mâncatului, a convivialității și a sociabilității;

33.  cere statelor membre să colaboreze între ele și să sprijine inițiativele destinate păstrării calității ridicate, diversității, eterogeneității și caracterului unic al produselor artizanale, locale, regionale și naționale pentru a lupta împotriva omogeneizării care, pe termen lung, va conduce la sărăcirea patrimoniului gastronomic european;

34.  încurajează Comisia, Consiliul și statele membre să includă în dezbaterile lor privind politicile alimentare importanța de a sprijini o producție alimentară europeană durabilă, variată, de înaltă calitate și în cantitate suficientă în vederea sprijinirii diversității culinare europene;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile privind recunoașterea și etichetarea produselor alimentare europene pentru a permite o valorificare a produselor respective, o mai bună informare a consumatorilor și o protecție a diversității gastronomiei europene;

36.  semnalează că este important să se recunoască și să se valorifice produsele gastronomice de calitate; invită Comisia, Consiliul și statele membre să aibă în vedere introducerea unei informări a consumatorilor de către specialiștii în alimentația publică cu privire la mâncărurile pregătite pe loc pe bază de produse brute;

37.  încurajează Comisia, Consiliul și statele membre să studieze impactul actelor legislative pe care le adoptă asupra capacității, diversității și calității produselor alimentare din UE și să ia măsuri pentru a combate contrafacerea produselor;

38.  sprijină inițiativele statelor membre și ale regiunilor acestora de a promova și a păstra teritoriul, peisajul și seria de produse care alcătuiesc patrimoniul gastronomic local; invită regiunile să promoveze o gastronomie locală și dietetică în cantinele școlare și colective în asociere cu producătorii locali, pentru a păstra și a spori patrimoniul gastronomic regional, pentru a stimula agricultura locală și pentru a consolida circuitele scurte;

39.  solicită statelor membre să ia măsuri pentru păstrarea patrimoniului european asociat cu gastronomia, cum ar fi protejarea patrimoniului arhitectonic al piețelor tradiționale de produse alimentare, al cramelor sau al altor construcții și, de asemenea, al ustensilelor și al mașinilor asociate cu alimentația și gastronomia;

40.  insistă asupra importanței de a identifica, a înregistra, a transmite și a răspândi bogăția culturală a gastronomiei europene; încurajează instituirea unui observator gastronomic european;

41.  sugerează Comisiei să includă gastronomia europeană în programele și inițiativele sale culturale;

42.  salută înscrierea pe lista UNESCO reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității a bucătăriei gastronomice franțuzești, împreună cu regimul alimentar mediteraneean, turta dulce croată și bucătăria tradițională mexicană și încurajează statele membre să solicite introducerea tradițiilor și practicilor lor gastronomice în Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, pentru a contribui la păstrarea acestora;

43.  sugerează orașelor europene să își depună candidatura pentru titlul de oraș gastronomic al UNESCO în cadrul rețelei orașelor creative;

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ***I
PDF 1403kWORD 1228k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011 – C7-0025/2012 – 2012/0011(COD))
P7_TA(2014)0212A7-0402/2013
RECTIFICĂRI

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 16 alineatul (2) și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0025/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Reprezentanților din Belgia, Bundesratul Germaniei, Senatul Franței, Camera deputaților din Italia și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 7 martie 2012(2),

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 1 octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0402/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor)

P7_TC1-COD(2012)0011


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 16 alineatul (2) și articolul 114 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere avizulAutorității Europene pentru Protecția Datelor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și articolul 16 alineatul (1) din tratat prevăd că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)  Prelucrarea datelor cu caracter personal este în serviciul cetățeanului; principiile și normele privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, indiferent de cetățenia sau de locul de reședință al persoanelor fizice, să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale acestora, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Aceasta ar trebui să contribuie la realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și a unei uniuni economice, la progresul economic și social, la consolidarea și convergența economiilor în cadrul pieței interne și la bunăstarea persoanelor fizice.

(3)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) vizează armonizarea nivelului de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește activitățile de prelucrare și garantarea liberei circulații a datelor cu caracter personal între statele membre.

(4)  Integrarea economică și socială care rezultă din funcționarea pieței interne a condus la o creștere substanțială a fluxurilor transfrontaliere. Schimbul de date între actorii economici și sociali, publici și privați s-a intensificat în întreaga Uniune. Conform dreptului Uniunii, autoritățile naționale sunt chemate să coopereze și să facă schimb de date cu caracter personal pentru a putea să își îndeplinească atribuțiile sau să execute sarcini în numele unei autorități într-un alt stat membru.

(5)  Evoluțiile tehnologice rapide și globalizarea au generat noi provocări pentru protecția datelor cu caracter personal. Amploarea schimbului și a colectării de date a crescut spectaculos. Tehnologia permite atât societăților private, cât și autorităților publice să utilizeze date cu caracter personal la un nivel fără precedent în cadrul activităților lor. Din ce în ce mai multe persoane fizice fac publice la nivel mondial informații cu caracter personal. Tehnologia a transformat deopotrivă economia și viața socială și necesită facilitarea în continuare a liberei circulații a datelor în cadrul Uniunii și a transferului către țări terțe și organizații internaționale, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal.

(6)  Aceste evoluții impun construirea unui cadru solid și mai coerent în materie de protecție a datelor în Uniune, însoțit de o aplicare riguroasă a normelor, luând în considerare importanța creării unui climat de încredere care va permite economiei digitale să se dezvolte pe piața internă. Persoanele fizice ar trebui să aibă control asupra propriilor date cu caracter personal, iar securitatea juridică și practică pentru persoane fizice, operatori economici și autorități publice ar trebui să fie consolidată.

(7)  Obiectivele și principiile Directivei 95/46/CE rămân solide, dar aceasta nu a prevenit fragmentarea modului în care protecția datelor este pusă în aplicare în Uniune, incertitudinea juridică și percepția publică larg răspândită conform căreia există riscuri semnificative pentru protecția persoanelor fizice care au legătură, în special, cu activitatea online. Diferențele dintre nivelurile de protecție a drepturilor și libertăților persoanelor fizice, în special a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal permisă în statele membre pot împiedica libera circulație a datelor cu caracter personal în întreaga Uniune. Aceste diferențe pot constitui, prin urmare, un obstacol în desfășurarea de activități economice la nivelul Uniunii, pot denatura concurența și pot împiedica autoritățile să îndeplinească responsabilitățile care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Această diferență între nivelurile de protecție este cauzată de existența unor deosebiri în ceea ce privește transpunerea și aplicarea Directivei 95/46/CE.

(8)  Pentru a se asigura un nivel consecvent și ridicat de protecție a persoanelor fizice și pentru a se îndepărta obstacolele din calea circulației datelor cu caracter personal, nivelul protecției drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea unor astfel de date trebuie să fie echivalent în toate statele membre. Aplicarea consecventă și omogenă a normelor în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie asigurată în întreaga Uniune.

(9)  Protecția efectivă a datelor cu caracter personal în întreaga Uniune necesită nu numai consolidarea și detalierea drepturilor persoanelor vizate și a obligațiilor celor care prelucrează și decid prelucrarea datelor cu caracter personal, ci și competențe echivalente pentru monitorizarea și asigurarea conformității cu normele de protecție a datelor cu caracter personal și sancțiuni echivalente pentru autorii infracțiunilor în statele membre.

(10)  Articolul 16 alineatul (2) din tratat mandatează Parlamentul European și Consiliul să stabilească normele privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și normele privind libera circulație a acestor date.

(11)  În vederea asigurării unui nivel uniform de protecție pentru persoanele fizice în întreaga Uniune și a preîntâmpinării discrepanțelor care împiedică libera circulație a datelor în cadrul pieței interne, este necesar un regulament în scopul de a furniza securitate juridică și transparență pentru operatorii economici, inclusiv microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, precum și de a oferi persoanelor fizice în toate statele membre același nivel de drepturi garantate din punct de vedere juridic, de obligații și de responsabilități pentru operatori și persoanele împuternicite de aceștia, pentru a se asigura o monitorizare coerentă a prelucrării datelor cu caracter personal, sancțiuni echivalente în toate statele membre, precum și cooperarea efectivă a autorităților de supraveghere ale diferitelor state membre. Pentru a se lua în considerare situația specifică a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, prezentul regulament include mai multe derogări. În plus, instituțiile și organismele Uniunii, statele membre și autoritățile lor de supraveghere sunt încurajate să ia în considerare necesitățile specifice ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii în aplicarea prezentului regulament. Noțiunea de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii ar trebui să se bazeze pe Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei(7) .

(12)  Protecția conferită de prezentul regulament vizează persoanele fizice, indiferent de cetățenia sau de locul de reședință al acestora, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Referitor la prelucrarea datelor care privesc persoane juridice și, în special, întreprinderi cu personalitate juridică, inclusiv numele și tipul de persoană juridică și detaliile de contact ale persoanei juridice, protecția conferită de prezentul regulament nu ar trebui să poată fi invocată de nicio persoană. Aceasta ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul în care numele persoanei juridice conține numele uneia sau mai multor persoane fizice.

(13)  Protecția persoanelor fizice ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic și să nu depindă de tehnicile utilizate, în caz contrar, creându-se un risc serios de eludare. Protecția persoanelor fizice ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal prin mijloace automate, precum și prelucrării manuale, în cazul în care datele sunt cuprinse sau destinate să fie cuprinse într-un sistem de evidență. Dosarele sau seturile de dosare, precum și copertele acestora, care nu sunt structurate în conformitate cu criterii specifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(14)  Prezentul regulament nu se referă nici la chestiuni de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale, nici la libera circulație a datelor referitoare la activități care nu intră în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, nici la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001, și nici la prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre atunci când desfășoară activități legate de politica externă și de securitate comună a Uniunii. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(8) ar trebui adaptat la prezentul regulament și aplicat în conformitate cu prezentul regulament. [AM 1]

(15)  Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către o persoană fizică, care sunt exclusiv personale, familiale sau casnice, cum ar fi corespondența și repertoriul de adrese fără niciun scop lucrativ și, prin urmare, sau vânzarea directă și fără nicio legătură cu o activitate profesională sau comercială. Exceptarea ar trebui, de asemenea, Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui nu se aplice operatorilor și persoanelor împuternicite de către operatori care furnizează mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru astfel de activități personale sau domestice. [AM 2]

(16)  Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și libera circulație a acestor date fac obiectul unui instrument juridic specific la nivelul Uniunii. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice activităților de prelucrare în aceste scopuri. Cu toate acestea, datele prelucrate de către autoritățile publice în temeiul prezentului regulament, în cazul în care sunt utilizate în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor ar trebui să fie reglementate de un instrument juridic mai specific la nivelul Uniunii (Directiva 2014/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și la libera circulație a acestor date).

(17)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9), în special normelor privind răspunderea furnizorilor intermediari de servicii prevăzute la articolele 12 - 15 din directiva menționată.

(18)  Prezentul regulament permite luarea în considerare a principiului accesului publicului la documente oficiale, în aplicarea dispozițiilor prevăzute de acesta. Datele cu caracter personal din documentele deținute de către o autoritate publică sau un organism public pot fi divulgate de respectiva autoritate sau de respectivul organism în conformitate cu dreptul Uniunii sau legislația statelor membre privind accesul public la documentele oficiale, care conciliază dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu dreptul publicului de acces la documentele oficiale și servește în mod echitabil diversele interese în joc. [AM 3]

(19)  Orice prelucrare în Uniune a datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de către operator ar trebui efectuată în conformitate cu prezentul regulament, indiferent dacă procesul de prelucrare în sine are loc sau nu în cadrul Uniunii. Stabilirea implică exercitarea efectivă și reală a unei activități în cadrul unor înțelegeri stabile. Forma juridică a unor astfel de înțelegeri, prin intermediul unei sucursale sau al unei filiale cu personalitate juridică, nu este factorul determinant în această privință.

(20)  Pentru a se asigura că persoanele fizice nu sunt lipsite de protecția la care au dreptul în temeiul prezentului regulament, prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate care își au reședința în din Uniune de către un operator care nu este stabilit în Uniune ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care activitățile de prelucrare au legătură cu oferirea de bunuri sau servicii, indiferent dacă sunt sau nu cu plată, unor astfel de persoane vizate sau cu monitorizarea comportamentului acestor persoane vizate. Pentru a determina dacă un astfel de operator oferă bunuri sau servicii unor astfel de persoane vizate în Uniune, ar trebui să se stabilească dacă reiese că operatorul intenționează să furnizeze servicii persoanelor vizate din unul sau mai multe state membre din Uniune. [AM 4]

(21)  Pentru a se determina dacă o activitate de prelucrare poate fi considerată ca „monitorizare” a comportamentului persoanelor vizate, ar trebui să se analizeze dacă persoanele fizice sunt urmărite pe internet cu, indiferent de sursa datelor, sau dacă alte date referitoare la aceste persoane sunt colectate, inclusiv din registre și anunțuri publice din Uniune care sunt accesibile din afara Uniunii, inclusiv cu intenția de a utiliza sau în vederea unei eventuale utilizări ulterioare a unor tehnici de prelucrare a datelor care constau în aplicarea unui „profil” unei persoane fizice, în special în scopul de a lua decizii cu privire la aceasta sau de a analiza sau de a face previziuni referitoare la preferințele personale, comportamentele și atitudinile acesteia. [AM 5]

(22)  În cazul în care legislația națională a unui stat membru se aplică în temeiul dreptului internațional public, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, unui operator care nu este stabilit în Uniune, ci, de exemplu, într-o misiune diplomatică sau într-un oficiu consular al unui stat membru.

(23)  Principiile protecției datelor ar trebui să se aplice oricărei informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Pentru a se determina dacă o persoană este identificabilă, ar trebui să se ia în considerare toate mijloacele care pot fi utilizate în mod rezonabil fie de operator, fie de orice altă persoană în scopul identificării sau scoaterii în evidență a persoanei fizice respective, în mod direct sau indirect. Pentru a determina ce mijloace este posibil, în mod rezonabil, să fie utilizate pentru identificarea persoanei, ar trebui luați în considerare toți factorii obiectivi, precum costurile și intervalul de timp necesare pentru identificare, ținându-se seama atât de tehnologia disponibilă la momentul prelucrării, cât și de dezvoltarea tehnologică. Principiile protecției datelor nu ar trebui astfel să se aplice datelor anonimizate astfel încât persoana vizată să nu mai fie identificabilă anonime, care reprezintă informații care nu se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Prin urmare, prezentul regulament nu se aplică prelucrării unor astfel de date anonime, inclusiv în cazul în care acestea sunt utilizate în scopuri statistice sau pentru cercetare. [AM 6]

(24)  Atunci când utilizează servicii online, persoanele fizice pot fi asociate cu Prezentul regulament ar trebui să se aplice operațiunile de prelucrare care implică identificatorii online furnizați de dispozitivele, aplicațiile, instrumentele și protocoalele lor, cum ar fi adresele IP sau identificatorii cookie sau etichetele de identificare prin frecvențe radio, cu excepția cazului în care acești identificatori nu se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Aceștia pot lăsa urme care, combinate cu identificatorii unici și alte informații primite de servere, pot fi utilizate pentru crearea de profiluri ale persoanelor fizice și pentru identificarea lor. Prin urmare, numerele de identificare, datele de localizare, identificatorii online sau alți factori specifici nu trebuie neapărat să fie considerați ca atare date cu caracter personal în toate circumstanțele. [AM 7]

(25)  Consimțământul ar trebui acordat în mod explicit prin orice metodă corespunzătoare care permite manifestarea liberă, specifică și informată a voinței persoanei vizate, fie printr-o declarație sau printr-un act neechivoc al acesteia care este rezultatul alegerii făcute de aceasta, asigurându-se că persoana fizică este conștientă de faptul că își dă consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv prin. Actul neechivoc ar putea include bifarea unei căsuțe atunci când persoana vizitează un site internet sau prin orice altă declarație sau acțiune care indică în mod clar în acest context acceptarea de către persoana vizată a prelucrării propuse a datelor sale cu caracter personal. Prin urmare, absența unui răspuns, simpla utilizare a unui serviciu sau a unei acțiuni nu ar trebui să constituie un consimțământ. Consimțământul ar trebui să vizeze toate activitățile de prelucrare efectuate în același scop sau în aceleași scopuri. În cazul în care consimțământul persoanei vizate trebuie acordat în urma unei cereri electronice, aceasta trebuie să fie clară și concisă și să nu perturbe în mod inutil utilizarea serviciului pentru care se acordă consimțământul. [AM 8]

(26)  Datele cu caracter personal referitoare la sănătate ar trebui să includă, în special, toate datele având legătură cu starea de sănătate a persoanei vizate; informații privind înscrierea persoanei fizice pentru acordarea de servicii medicale; informații privind plățile pentru asistență medicală efectuate de persoana fizică sau privind eligibilitatea acesteia pentru acordarea de asistență medicală; un număr, simbol sau semn distinctiv atribuit unei persoane fizice pentru identificarea unică a acesteia în scopuri medicale; orice informații privind persoana fizică respectivă colectate în cadrul furnizării de servicii de sănătate pentru aceasta; informații rezultate din testarea sau examinarea unei părți a corpului sau a unei substanțe corporale, inclusiv eșantioane de material biologic; identificarea unei persoane ca furnizor de asistență medicală pentru persoana fizică respectivă sau orice informații privind, de exemplu, o boală, un handicap, un risc de îmbolnăvire, un tratament clinic sau o boală, istoricul medical, tratamentul clinic sau starea psihologică sau biomedicală efectivă a persoanei vizate, indiferent de sursa acestora, cum ar fi de exemplu, un medic sau un alt cadru medical, un spital, un dispozitiv medical sau un test de diagnostic in vitro.

(27)  Sediul principal al unui operator în Uniune ar trebui să fie determinat conform unor criterii obiective și ar trebui să implice exercitarea efectivă și reală a unor activități de gestionare care să determine principalele decizii cu privire la scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare în cadrul unor înțelegeri stabile. Acest criteriu nu ar trebui să depindă de realizarea efectivă a prelucrării datelor cu caracter personal în locul respectiv; prezența și utilizarea mijloacelor tehnice și a tehnologiilor de prelucrare a datelor cu caracter personal sau activitățile de prelucrare nu constituie, în sine, un astfel de sediu principal și, prin urmare, nu sunt criteriul determinant în acest sens. Sediul principal al persoanei împuternicite de către operator ar trebui să fie locul în care se află administrația centrală a acestuia în Uniune.

(28)  Un grup de întreprinderi ar trebui cuprindă o întreprindere care exercită controlul și întreprinderile controlate de aceasta, în cadrul căruia întreprinderea care exercită controlul ar trebui să fie întreprinderea care poate exercita o influență dominantă asupra celorlalte întreprinderi, de exemplu, în temeiul proprietății, al participării financiare sau al regulilor care o reglementează sau al competenței de a pune în aplicare normele în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

(29)  Copii au nevoie de o protecție specifică a datelor lor cu caracter personal, întrucât pot fi mai puțin conștienți de riscurile, consecințele, garanțiile și drepturile lor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Pentru a se determina condițiile în care o persoană fizică este minor, prezentul regulament ar trebui să preia definiția stabilită în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului. Atunci când prelucrarea datelor se bazează pe exprimarea consimțământului de către persoana vizată cu privire la oferirea de bunuri sau servicii în mod direct unui minor, consimțământul ar trebui să fie acordat de părintele sau tutorele acestuia în cazul minorilor cu vârsta sub 13 ani. Atunci când publicul vizat este constituit din copii, ar trebui utilizat un limbaj adecvat vârstei. Alte motive pentru legalitatea prelucrării, precum motive de interes public ar trebui să rămână aplicabile, ca, de exemplu, prelucrarea în contextul serviciilor de prevenire sau consiliere oferite direct copiilor. [AM 9]

(30)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie legală, echitabilă și transparentă în raport cu persoanele fizice vizate. În special, scopurile specifice în care datele sunt prelucrate ar trebui să fie explicite și legitime și să fie determinate la momentul colectării datelor. Datele ar trebui să fie adecvate, relevante și limitate la minimum necesar scopurilor în care datele sunt prelucrate; aceasta necesită, în special, asigurarea faptului că datele colectate nu sunt excesive și că perioada pentru care datele sunt stocate este limitată strict la minimum. Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate doar în cazul în care scopul prelucrării nu ar putea fi îndeplinit prin alte mijloace. Ar trebui să fie luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte sunt rectificate sau șterse. În vederea asigurării faptului că datele nu sunt păstrate mai mult timp decât este necesar, ar trebui să se stabilească de către operator termene pentru ștergere sau revizuire periodică.

(31)  Pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal să fie legală, aceasta ar trebui efectuată pe baza consimțământului persoanei în cauză sau în temeiul unui alt motiv legitim, prevăzut de lege, fie în prezentul regulament, fie în alt act legislativ al Uniunii sau al statului membru la care se face referire în prezentul regulament. În cazul unui minor sau al unei persoane lipsite de capacitate juridică, legislația aplicabilă a Uniunii sau a statutului membru ar trebui să determine condițiile în care consimțământul este exprimat sau autorizat de persoana respectivă. [AM 10]

(32)  În cazul în care prelucrarea se bazează pe consimțământul persoanei vizate, sarcina probei cu privire la faptul că persoana vizată și-a dat consimțământul pentru operațiunea de prelucrare îi revine operatorului. În special, în contextul unei declarații scrise cu privire la un alt aspect, garanțiile ar trebui să asigure că persoana vizată este conștientă de faptul că și-a dat consimțământul și în ce măsură a făcut acest lucru. În vederea respectării principiului de reducere la minimum a datelor, sarcina probei nu ar trebui să presupună identificarea pozitivă a persoanelor vizate, decât dacă acest lucru este necesar. La fel ca dispozițiile de drept civil (Directiva 93/13/CEE)(10), politicile privind protecția datelor ar trebui să fie cât mai clare și mai transparente posibil. Acestea nu ar trebui să conțină clauze ascunse sau dezavantajoase. Nu poate fi acordat consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal ale unor terțe persoane. [AM 11]

(33)  Pentru a se asigura consimțământul liber, ar trebui să se precizeze că un consimțământ nu constituie un temei juridic valabil în cazul în care persoana fizică nu dispune cu adevărat de libertatea de a alegere și ulterior nu poate să refuze sau să își retragă consimțământul fără a fi prejudiciată. Aceasta se aplică, în special, în cazul în care operatorul este o autoritate publică care poate impune o obligație în virtutea competențelor sale publice relevante, iar consimțământul nu poate fi considerat ca fiind acordat în mod liber. Utilizarea unor opțiuni automate pe care persoana vizată trebuie să le modifice pentru a se opune prelucrării datelor, cum ar fi căsuțele pre-marcate, nu exprimă liberul consimțământ. Consimțământul pentru prelucrarea unor date cu caracter personal suplimentare, care nu sunt necesare pentru furnizarea unui serviciu, nu ar trebui solicitate pentru utilizarea serviciului respectiv. Atunci când consimțământul este retras se poate permite terminarea sau neexecutarea unui serviciu care depinde de datele respective. Atunci când atingerea scopului urmărit este neclară, operatorul ar trebui să ofere periodic persoanei vizate informații cu privire la prelucrare și cererea de reafirmare a consimțământului. [AM 12]

(34)  Consimțământul nu ar trebui să constituie un temei juridic valabil pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în cazul în care există un dezechilibru evident între persoana vizată și operator. Acest lucru este valabil, în special, atunci când persoana vizată se află într-o situație de dependență în raport cu operatorul, printre altele, în cazul în care datele cu caracter personal ale angajaților sunt prelucrate de către angajator în contextul ocupării unui loc de muncă. În cazul în care operatorul este o autoritate publică, nu ar exista un dezechilibru decât în ceea ce privește operațiuni specifice de prelucrare a datelor în cadrul cărora autoritatea publică poate impune o obligație în temeiul competențelor sale publice relevante, iar consimțământul nu poate fi considerat ca fiind acordat în mod liber, ținându-se cont de interesul persoanei vizate. [AM 13]

(35)  Prelucrarea ar trebui să fie legală în cazul în care este necesară în cadrul unui contract sau în vederea încheierii unui contract.

(36)  În cazul în care prelucrarea este efectuată în conformitate cu o obligație legală a operatorului sau în cazul în care prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public sau în exercitarea autorității publice, prelucrarea ar trebui să aibă un temei juridic în dreptul Uniunii sau în legislația unui stat membru care îndeplinește cerințele prevăzute de Carta, pentru orice limitare a drepturilor și libertăților. Acest lucru ar trebui să se aplice, de asemenea, acordurilor colective care pot fi recunoscute în temeiul legislației naționale ca având validitate generală. De asemenea, este de competența dreptului Uniunii sau a legislației naționale să determine dacă operatorul care îndeplinește o sarcină de interes public sau în exercitarea autorității publice ar trebui să fie o administrație publică sau altă persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, cum ar fi o asociație profesională. [AM 14]

(37)  Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, de asemenea, să fie considerată legală în cazul în care este necesară în scopul asigurării protecției unui interes care este esențial pentru viața persoanei vizate.

(38)  Interesele legitime ale operatorului sau, în cazul divulgării, ale părții terțe ale cărei date sunt divulgate, pot constitui un temei juridic pentru prelucrare, cu condiția să răspundă așteptărilor rezonabile ale persoanei vizate în baza raportului acesteia cu operatorul și să nu prevaleze interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate. Aceasta ar necesita o evaluare atentă, în special în cazul în care persoana vizată este un minor, întrucât minorii necesită o protecție specifică. Ar trebui considerat că prelucrarea de date pseudonime îndeplinește așteptările rezonabile ale persoanei vizate în baza raportului acesteia cu operatorul, cu condiția să nu prevaleze interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate. Persoana vizată ar trebui să aibă dreptul gratuit la opoziție în ceea ce privește prelucrarea, din motive legate de situația sa particulară. Pentru a se asigura transparența, operatorul ar trebui să aibă obligația de a informa în mod explicit persoana vizată cu privire la interesele legitime urmărite și dreptul la opoziție și, de asemenea, ar trebui să aibă obligația de a documenta aceste interese legitime. Interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate pot prevala în special în raport cu interesul operatorului de date atunci când datele sunt prelucrate în circumstanțe în care persoanele vizate nu preconizează în mod rezonabil o prelucrare suplimentară. Întrucât legiuitorul trebuie să furnizeze temeiul juridic pentru prelucrarea datelor de către autoritățile publice, acest temei juridic nu ar trebui să se aplice prelucrării de către autoritățile publice în îndeplinirea sarcinilor care le revin. [AM 15]

(39)  Prelucrarea datelor în măsura strict necesară și proporțională în scopul asigurării securității rețelelor și a informațiilor, și anume capacitatea unei rețele sau a unui sistem de informații de a face față, la un anumit nivel de încredere, evenimentelor accidentale sau acțiunilor ilegale sau rău intenționate care compromit disponibilitatea, autenticitatea, integritatea și confidențialitatea datelor stocate sau transmise, precum și securitatea serviciilor conexe oferite de aceste rețele și sisteme sau accesibile prin intermediul acestora, de către autoritățile publice, echipele de intervenție în caz de urgență informatică (CERT), echipele de intervenție în cazul producerii unor incidente care afectează securitatea informatică (CSIRT), furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice, precum și de către furnizorii de servicii și tehnologii de securitate, constituie un interes legitim al operatorului de date în cauză. Acesta ar putea include, de exemplu, prevenirea accesului neautorizat la rețelele de comunicații electronice și a difuzării de coduri dăunătoare și oprirea atacurilor de „blocare a serviciului”, precum și prevenirea daunelor aduse calculatoarelor și sistemelor de comunicații electronice. Acest principiu se aplică de asemenea prelucrării de date cu caracter personal în vederea restricționării accesului abuziv la rețele sau sisteme informatice disponibile în mod public, sau a utilizării abuzive a acestora, cum ar fi introducerea pe o listă neagră a unor identificatori electronici. [AM 16]

(39a)  Cu condiția să nu prevaleze interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, prevenirea sau limitarea daunelor pentru operatorul de date ar trebui considerate ca fiind realizate în interesul legitim al operatorului de date sau, în cazul divulgării, al unei părți terțe căreia îi sunt divulgate datele, și ca satisfăcând așteptările legitime ale persoanei vizate în baza raportului acesteia cu operatorul. Același principiu se aplică, de asemenea, obținerii drepturilor în instanță în legătură cu o persoană vizată, precum recuperarea unei datorii sau obținerea unor despăgubiri sau reparații. [AM 17]

(39b)  Cu condiția să nu prevaleze interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, prelucrare datelor cu caracter personal în scopuri de marketing direct pentru propriile produse și servicii sau pentru produse și servicii similare sau în scopuri marketing direct prin poștă ar trebui considerată ca fiind realizată în interesul legitim al operatorului de date sau, în cazul divulgării, al unei părți terțe căreia îi sunt divulgate datele, și ca satisfăcând așteptările legitime ale persoanei vizate în baza raportului acesteia cu operatorul, dacă informațiile cu privire la dreptul de a se opune sunt în mod evident vizibile și este oferită sursa datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor de contact comerciale ar trebui considerată în general ca fiind realizată în interesul legitim al operatorului de date sau, în cazul divulgării, al unei părți terțe căreia îi sunt divulgate datele, și ca satisfăcând așteptările legitime ale persoanei vizate în baza raportului acesteia cu operatorul. Același lucru se aplică și prelucrării de date făcute în mod evident publice de persoana vizată. [AM 18]

(40)  Prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri ar trebui să fie permisă doar atunci când prelucrarea este compatibilă cu scopurile în care datele au fost inițial colectate, în special în cazul în care prelucrarea este necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică. În cazul în care celălalt scop nu este compatibil cu scopul inițial în care datele sunt colectate, operatorul ar trebuie să obțină consimțământul persoanei vizate cu privire la acest alt scop sau ar trebui să întemeieze prelucrarea legală pe un alt motiv legitim, în special în cazul în care acest fapt este prevăzut de dreptul Uniunii sau de legislația statului membru care se aplică operatorului. În orice caz, aplicarea principiilor stabilite de prezentul regulament și, în special, informarea persoanei vizate cu privire la aceste alte scopuri ar trebui să fie garantată. [AM 19]

(41)  Datele cu caracter personal care sunt, prin natura lor, deosebit de sensibile și de vulnerabile în ceea ce privește drepturile fundamentale sau viața privată, necesită o protecție specifică. Astfel de date nu ar trebui să fie prelucrate, cu excepția cazului în care persoana vizată își dă consimțământul explicit. Cu toate acestea, derogări de la interdicția respectivă ar trebui prevăzute în mod explicit în ceea ce privește nevoile specifice, în special atunci când prelucrarea este efectuată în cadrul activităților legitime de către anumite asociații sau fundații al căror scop este de a permite exercitarea libertăților fundamentale. [AM 20]

(42)  Derogarea de la interdicția prelucrării categoriilor de date sensibile ar trebui să fie permisă, de asemenea, în cazul în care este prevăzută de lege, sub rezerva unor garanții corespunzătoare, pentru a se asigura protecția datelor cu caracter personal și a altor drepturi fundamentale, atunci când motive de interes public justifică acest lucru și, în special, în scopuri medicale, inclusiv sănătatea publică, protecția socială și gestionarea serviciilor de asistență medicală, în special în scopul garantării calității și eficienței din punct de vedere al costurilor în ceea ce privește procedurile utilizate pentru soluționarea cererilor de prestații și servicii în sistemul asigurărilor de sănătate sau, în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică, sau pentru servicii de arhivare. [AM 21]

(43)  În plus, prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile publice în vederea realizării obiectivelor prevăzute de dreptul constituțional sau de dreptul internațional public, ale asociațiilor religioase recunoscute oficial se efectuează din motive de interes public.

(44)  În cazul în care, în cadrul activităților electorale, funcționarea sistemului democratic necesită, într-un stat membru, ca partidele politice să colecteze date privind opiniile politice ale persoanelor, prelucrarea unor astfel de date poate fi permisă din motive de interes public, cu condiția să se prevadă garanțiile corespunzătoare.

(45)  Dacă datele prelucrate de către un operator nu îi permit acestuia să identifice o persoană fizică, operatorul de date nu ar trebui să aibă obligația de a obține informații suplimentare în vederea identificării persoanei vizate, cu unicul scop de a respecta una dintre dispozițiile prezentului regulament. În cazul unei cereri de acces, operatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita persoanei vizate mai multe informații pentru a putea să localizeze datele cu caracter personal pe care le caută persoana respectivă. Dacă persoana vizată poate furniza aceste date, operatorii nu ar trebui să fie în măsură să invoce lipsa informațiilor pentru a refuza o cerere de acces. [AM 22]

(46)  Principiul transparenței prevede că orice informații care se adresează publicului sau persoanei vizate ar trebui să fie ușor accesibile și ușor de înțeles și că se utilizează un limbaj simplu și clar. Acesta este important în special în cazul în care, în situații cum ar fi publicitatea online, multitudinea actorilor și complexitatea, din punct de vedere tehnologic, a practicii, este dificil ca persoana vizată să știe și să se înțeleagă dacă datele cu caracter personal care o privesc sunt colectate, de către cine și în ce scop. Întrucât copiii necesită o protecție specifică, orice informații și orice comunicare, în cazul în care prelucrarea vizează în mod specific un minor, ar trebui să fie exprimate într-un limbaj simplu și clar, astfel încât acesta să îl poată înțelege cu ușurință.

(47)  Ar trebui prevăzute modalități de facilitare a exercitării de către persoana vizată a drepturile sale stipulate de prezentul regulament, inclusiv mecanismele de a solicita obține, în mod gratuit, în special, accesul la date, rectificarea și ștergerea acestora, precum și exercitarea dreptului la opoziție. Operatorul ar trebui să fie aibă obligația de a răspunde cererilor persoanelor vizate într-un termen fix rezonabil și, în cazul în care nu se conformează cererii persoanei vizate, să motiveze acest refuz. [AM 23]

(48)  Conform principiilor prelucrării echitabile și transparente, persoana vizată ar trebui să fie informată, în special, cu privire la existența unei operațiuni de prelucrare și la scopurile acesteia, durata probabilă a stocării datelor în fiecare scop, dacă datele urmează să fie transferate unor părți terțe sau unor țări terțe, existența măsurilor pentru a se opune și a dreptului de acces, rectificare sau ștergere a datelor și dreptul de a înainta o plângere. Atunci când datele sunt colectate de la persoana vizată, aceasta ar trebui, de asemenea, să fie informată dacă are obligația de a furniza datele și care sunt consecințele în cazul unui refuz. Aceste informații ar trebui furnizate, ceea ce poate să însemne de asemenea că vor fi rapid disponibile, persoanei vizate după oferirea unor informații simplificate sub forma unor pictograme standardizate. Acest lucru ar trebui să însemne, de asemenea, că datele cu caracter personal sunt prelucrate într-un mod care permite efectiv persoanei vizate să își exerseze drepturile. [AM 24]

(49)  Informațiile în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la persoana vizată ar trebui furnizate acesteia la momentul colectării sau, în cazul în care datele nu sunt colectate de la persoana vizată, într-o perioadă rezonabilă, în funcție de circumstanțele cazului. În cazul în care datele pot fi divulgate în mod legitim unui alt destinatar, persoana vizată ar trebui informată atunci când datele sunt divulgate pentru prima dată destinatarului.

(50)  Cu toate acestea, nu este necesară impunerea obligației respective în cazul în care persoana vizată dispune cunoaște deja de aceste informații sau în cazul în care înregistrarea sau divulgarea datelor este prevăzută în mod expres de lege sau în cazul în care informarea persoanei vizate se dovedește imposibilă sau implică eforturi disproporționate. Acesta din urmă ar putea fi cazul în special atunci când prelucrarea se efectuează în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică; în această privință, pot fi luate în considerare numărul persoanelor vizate, vechimea datelor și măsurile compensatorii adoptate. [AM 25]

(51)  Orice persoană ar trebui să aibă dreptul de acces la datele colectate care o privesc și de a exercita acest drept cu ușurință, pentru a fi informată cu privire la prelucrare și pentru a verifica legalitatea acesteia. Orice persoană vizată ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul de a cunoaște și de a i se comunica, în special, în ce scopuri sunt prelucrate datele cu caracter personal, pentru aproximativ ce perioadă, identitatea destinatarilor datelor cu caracter personal, care este logica generală de prelucrare a datelor cu caracter personal și care ar putea fi consecințele unei astfel de prelucrări. Acest drept nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și libertăților altora, inclusiv secretului comercial sau proprietății intelectuale, precum în legătură cu drepturile de autor care asigură protecția programelor software. Cu toate acestea, considerațiile de mai sus nu ar trebui aibă drept rezultat refuzul de a furniza toate informațiile persoanei vizate. [AM 26]

(52)  Operatorul ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a verifica identitatea unei persoane vizate care solicită acces la date, în special în contextul serviciilor online și al identificatorilor online. Un operator nu ar trebui să rețină datele cu caracter personal în scopul exclusiv de a fi în măsură să reacționeze la cereri potențiale.

(53)  Orice persoană ar trebui să aibă dreptul de rectificare a datelor cu caracter personal care o privesc și „dreptul de a fi uitată la ștergere”, în cazul în care păstrarea acestor date nu este în conformitate cu prezentul regulament. În special, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul ca datele lor cu caracter personal să fie șterse și să nu mai fie prelucrate, în cazul în care datele nu mai sunt necesare pentru scopurile în care sunt colectate sau sunt prelucrate, în cazul în care persoanele vizate și-au retras consimțământul pentru prelucrare sau în cazul în care acestea se opun prelucrării datelor cu caracter personal care le privesc sau în cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora nu este conformă cu prezentul regulament. Acest drept este relevant în special în cazul în care persoana vizată și-a dat consimțământul când era minor și nu cunoștea pe deplin riscurile pe care le implică prelucrarea, iar ulterior dorește să elimine astfel de date cu caracter personal, în special de pe internet. Cu toate acestea, păstrarea în continuare a datelor ar trebui să fie permisă în cazul în care este necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică, din motive de interes public în domeniul sănătății publice, pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare, atunci când acest lucru este prevăzut de lege sau în cazul în care există un motiv pentru a restricționa prelucrarea datelor, în loc ca acestea să fie șterse. De asemenea, dreptul la ștergere nu ar trebui să se aplice atunci când păstrarea datelor cu caracter personal este necesară pentru executarea unui contract încheiat cu persoana vizată sau atunci când există o obligație legală de a păstra aceste date. [AM 27]

(54)  Pentru a se consolida „dreptul de a fi uitat ștergere” în mediul on-line, dreptul de ștergere ar trebui, de asemenea, să fie extins astfel încât un operator care a făcut publice date cu caracter personal fără a avea un temei juridic ar trebui să aibă obligația de a informa terții care prelucrează astfel de date că o persoană vizată le solicită să șteargă orice linkuri către datele cu caracter personal respective sau copii sau reproduceri ale acestora. În scopul asigurării acestor informații, operatorul ar trebui să ia toate măsurile rezonabile, inclusiv măsuri tehnice, în ceea ce privește datele de a căror publicare este responsabil. În legătură cu publicarea datelor cu caracter personal de către un terț, operatorul ar trebui să fie considerat responsabil de publicare, în cazul în care acesta a autorizat publicarea de către terț necesare pentru ștergerea datelor, inclusive de către terți, fără a aduce însă atingere dreptului persoanei vizate de a solicita despăgubiri. [AM 28]

(54a)  Datele contestate de persoana vizată și a căror exactitate sau lipsă de exactitate nu poate fi determinată ar trebui să fie blocate până la clarificarea chestiunii. [AM 29]

(55)  Pentru a se consolida în continuare controlul asupra propriilor date și dreptul lor de acces, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul, în cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate prin mijloace electronice într-un format structurat și utilizat în mod curent, de a obține, de asemenea, o copie a datelor care le privesc într-un format electronic utilizat în mod curent. Persoana vizată ar trebui, de asemenea, să fie autorizată să transmită datele respective, pe care le-a furnizat, dintr-o aplicație automată, cum ar fi o rețea socială, către alta. Operatorii de date ar trebui să fie încurajați să dezvolte formate interoperabile care să permită portabilitatea datelor. Aceasta ar trebui să se aplice în cazul în care persoana vizată a furnizat datele sistemului de prelucrare automată, pe baza consimțământului său sau în cadrul executării unui contract. Furnizorii de servicii ale societății informaționale nu ar trebui să condiționeze furnizarea serviciilor lor de transferul acestor date. [AM 30]

(56)  În cazurile în care datele cu caracter personal ar putea fi prelucrate în mod legal în scopul asigurării protecției intereselor vitale ale persoanei vizate sau din motive de interes public, de exercitare a autorității publice sau de urmărire a intereselor legitime ale unui operator, orice persoană vizată ar trebui, cu toate acestea, să aibă dreptul de a se opune prelucrării oricăror date care o privesc, gratuit și într-un mod care să poată fi invocate cu ușurință și în mod efectiv. Sarcina probei ar trebui să revină operatorului pentru a demonstra că interesele sale legitime pot prevala asupra intereselor sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate. [AM 31]

(57)  În cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate în scopuri de marketing direct, persoana vizată ar trebui să aibă gratuit are dreptul la opoziție cu privire la o astfel de prelucrare, care să poată fi invocat cu ușurință și în mod efectiv operatorul ar trebui să îl propună persoanei vizate într-un mod și sub o formă inteligibile, folosind un limbaj clar și simplu și care trebui să se distingă clar acest drept de alte informații. [AM 32]

(58)  Fără a aduce atingere legalității prelucrării datelor, orice persoană fizică ar trebui să aibă dreptul de a nu fi supusă unei măsuri care se bazează pe se opune creării de profiluri. Crearea de profiluri prin mijloace de prelucrare automată a datelor. Cu toate acestea, o astfel de măsură care duce la măsuri care dau naștere unor efecte juridice privind persoana vizată sau care are în mod similar un impact semnificativ asupra intereselor, drepturilor și libertăților persoanei vizate ar trebui să fie permisă în cazul în care este autorizată în mod expres de lege, este efectuată în cadrul încheierii sau al executării unui contract sau în cazul în care persoana vizată și-a dat consimțământul. În orice caz, o astfel de prelucrare ar trebui să facă obiectul unor garanții corespunzătoare, inclusiv o informare specifică a persoanei vizate și dreptul de a obține apreciere umană, iar o astfel de măsură nu ar trebui să se refere la un minor. În orice caz, o astfel de prelucrare ar trebui să facă obiectul unor garanții corespunzătoare, inclusiv o informare specifică a persoanei vizate și dreptul de a obține aprecierea umană, iar o astfel de măsură nu ar trebui să se refere la un minor. Aceste măsuri nu ar trebui să ducă la discriminarea persoanelor pe baza originii rasiale sau etnice, a opiniilor politice, a religiei sau a convingerilor, a apartenenței sindicale, a orientării sexuale sau a identității de gen. [AM 33]

(58a)   Crearea de profiluri bazate exclusive pe prelucrarea de date pseudonime ar trebui considerat că nu afectează semnificativ interesele, drepturile sau libertățile persoanei vizate. Atunci când crearea de profiluri, fie că se bazează pe o sursă unică de date pseudonime sau pe agregarea de date pseudonime provenite din surse diferite, permite operatorului să atribuie date pseudonime unei anume persoane vizate, datele prelucrate nu ar trebui să mai fie considerate ca fiind pseudonime. [AM 34]

(59)  Dreptul Uniunii sau legislația unui stat membru pot impune restricții ale principiilor specifice, ale drepturilor de informare, acces, rectificare și ștergere sau ale dreptului la portabilitatea de acces și de obținere a datelor, ale dreptului la opoziție, ale măsurilor bazate pe crearea al creării de profiluri, precum și ale comunicării unei încălcări a securității datelor cu caracter personal persoanei vizate și ale anumitor obligații conexe ale operatorilor, în măsura în care acest lucru este necesar și proporțional într-o societate democratică pentru a se garanta siguranța publică, inclusiv protecția vieții oamenilor, în special ca răspuns la dezastre naturale sau provocate de om, prevenirea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor sau a încălcării eticii în cazul profesiunilor profesiilor reglementate, alte interese publice specifice și bine definite ale Uniunii sau ale unui stat membru, în special un interes economic sau financiar important al Uniunii sau al unui stat membru, sau protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților unor terți. Aceste restricții ar trebui să fie conforme cu cerințele prevăzute de Carta și de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. [AM 35]

(60)  Ar trebui să se stabilească responsabilitatea și răspunderea generală a operatorului pentru orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată de către acesta sau în numele său, în special în ceea ce privește documentarea, securitatea datelor, evaluările de impact, responsabilul cu protecția datelor și supravegherea de către autoritățile pentru protecția datelor. În special, operatorul ar trebui să asigure și să aibă obligația de a poată demonstra conformitatea fiecărei operațiuni de prelucrare cu prezentul regulament. Aceasta ar trebui verificată de auditori interni sau externi independenți. [AM 36]

(61)  Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal necesită adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare, atât în momentul conceperii prelucrării, cât și în cel al prelucrării în sine, pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor prezentului regulament. În scopul asigurării și al demonstrării conformității cu prezentul regulament, operatorul ar trebui să adopte politici interne și să pună în aplicare măsuri corespunzătoare, care să respecte, în special, principiul luării în considerare a protecției datelor începând cu momentul conceperii și cel al protecției implicite a datelor. Principiul protecției datelor încă din faza de concepție necesită integrarea protecției datelor în întregul ciclu de viață al tehnologiei, de la prima fază de concepție până la distribuirea, utilizarea și eliminarea sa finală. Aceasta ar trebui să includă și responsabilitatea pentru produsele și serviciile utilizate de operator sau de persoana împuternicită de către operator. Principiul protecției implicite a datelor presupune că parametrii de confidențialitate ai serviciilor și produselor ar trebui să respecte implicit principiile generale de protecție a datelor, precum minimizarea datelor și limitarea scopului. [AM 37]

(62)  Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate, precum și responsabilitatea și răspunderea operatorilor și a persoanei împuternicite de operator, în ceea ce privește, de asemenea, monitorizarea de către autoritățile de supraveghere și măsurile adoptate de acestea, necesită o atribuire clară a responsabilităților în temeiul prezentului regulament, inclusiv în cazul în care un operator stabilește scopurile și modalitățile prelucrării împreună cu alți operatori sau în cazul în care o operațiune de prelucrare este efectuată în numele unui operator. Acordul dintre operatorii asociați ar trebui să reflecte rolurile lor efective și relațiile lor. În cadrul prelucrării de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament, ar trebui să i se permită unui operator să transmită datele unui operator asociat sau unei persoane împuternicite de către operator în vederea prelucrării datelor de către aceștia în numele lui. [AM 38]

(63)  Atunci când un operator care nu este stabilit în Uniune prelucrează date cu caracter personal ale unor persoane vizate care își au reședința în din Uniune, iar activitățile de prelucrare ale operatorului au legătură cu oferirea de bunuri și servicii unor astfel de persoane vizate sau cu monitorizarea comportamentului acestora, operatorul ar trebui să desemneze un reprezentant, cu excepția cazului în care operatorul este stabilit într-o țară terță care asigură un nivel adecvat de protecție sau în care prelucrarea vizează mai puțin de 5 000 de persoane în cursul unei perioade de 12 luni consecutive și nu privește categorii speciale de date cu caracter personal sau operatorul este o întreprindere mică sau mijlocie sau o autoritate publică sau un organism public sau în care operatorul oferă doar ocazional bunuri sau servicii unor astfel de persoane vizate. Reprezentantul ar trebui să acționeze în numele operatorului, putând fi contactat de orice autoritate de supraveghere. [AM 39]

(64)  Pentru a se stabili dacă un operator oferă doar ocazional bunuri și servicii persoanelor vizate care își au reședința în din Uniune, ar trebui să se analizeze dacă din ansamblul activităților desfășurate de către operator rezultă că oferirea de bunuri și servicii unor astfel de persoane vizate este auxiliară activităților principale respective. [AM 40]

(65)  Pentru a putea demonstra conformitatea cu prezentul regulament, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să actualizeze documentația necesară pentru a respecta cerințele prevăzute de prezentul regulament. Fiecare operator și fiecare persoană împuternicită de către operator ar trebui să aibă obligația de a coopera cu autoritatea de supraveghere și de a pune la dispoziția acesteia, la cerere, documentația respectivă, pentru a putea fi utilizată în scopul de a evalua respectarea prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui să se acorde o atenție și o importanță egală bunelor practici și respectării obligațiilor, pe lângă cerința referitoare la o documentație completă. [AM 41]

(66)  În vederea menținerii securității și a prevenirii prelucrărilor care încalcă dispozițiile prezentului regulament, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să evalueze riscurile inerente prelucrării și să pună în aplicare măsuri pentru atenuarea acestor riscuri. Măsurile respective ar trebui să asigure un nivel corespunzător de securitate, luând în considerare stadiul actual al tehnologiei și costurile punerii lor în aplicare în raport cu riscurile și natura datelor cu caracter personal a căror protecție trebuie asigurată. Atunci când se stabilesc standarde tehnice și măsuri organizatorice menite să asigure securitatea prelucrării, Comisia ar trebui să promoveze promovate neutralitatea tehnologică, interoperabilitatea și inovarea, și, dacă este cazul, ar trebui încurajată cooperarea cu țările terțe. [AM 42]

(67)  Dacă nu este soluționată la timp și într-un mod adecvat, o încălcare a securității datelor cu caracter personal poate cauza persoanei fizice în cauză pierderi economice substanțiale și daune sociale, inclusiv fraudarea identității. Prin urmare, de îndată ce a luat cunoștință de producerea unei astfel de încălcări, operatorul ar trebui să o notifice autorității de supraveghere, fără întârziere nejustificată și, dacă este posibil, în termen de 24 maxim 72 de ore. În Dacă este cazul în care termenul de 24 de ore nu este respectat, o explicație a motivelor întârzierii ar trebui să însoțească notificarea. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal ar putea fi afectate negativ de încălcare ar trebui să fie notificate fără întârziere nejustificată pentru a putea să ia măsurile de precauție necesare. Ar trebui să se considere că o încălcare afectează în mod negativ datele cu caracter personal sau viața privată a unei persoane vizate în cazul în care aceasta ar putea avea drept rezultat, de exemplu, furtul sau fraudarea identității, vătămarea corporală, umilirea gravă sau afectarea reputației. Notificarea ar trebui să descrie natura încălcării securității datelor cu caracter personal și să formuleze recomandări pentru persoana fizică în cauză în scopul atenuării eventualelor efecte negative. Notificările persoanelor vizate ar trebui efectuate în cel mai scurt timp posibil în mod rezonabil și în strânsă cooperare cu autoritatea de supraveghere, respectându-se orientările furnizate de aceasta sau de alte autorități competente (de exemplu, autoritățile de aplicare a legii). De exemplu, pentru ca persoanele vizate să poată atenua un risc imediat de prejudiciere, acestea ar trebui notificate cu promptitudine, în timp ce necesitatea de a pune în aplicare măsuri corespunzătoare împotriva încălcării în continuare a securității datelor sau împotriva unor încălcări similare ale securității datelor ar putea justifica un termen mai îndelungat. [AM 43]

(68)  Pentru a se determina dacă o încălcare a securității datelor cu caracter personal este notificată fără întârziere nejustificată autorității de supraveghere și persoanei vizate, ar trebui să se analizeze dacă operatorul a implementat și a aplicat măsuri tehnologice de protecție și organizatorice corespunzătoare în scopul de a stabili imediat dacă s-a produs o încălcare a securității datelor cu caracter personal și de a informa cu promptitudine autoritatea de supraveghere și persoana vizată, înainte de prejudicierea intereselor sale personale și economice, luându-se în considerare, în special, natura și gravitatea încălcării securității datelor cu caracter personal, precum și consecințele și efectele negative ale acesteia asupra persoanei vizate.

(69)  La stabilirea de norme detaliate privind formatul și procedurile aplicabile notificării referitoare la încălcările securității datelor cu caracter personal, ar trebui să se acorde atenția cuvenită circumstanțelor în care a avut loc încălcarea, stabilindu-se inclusiv dacă protecția datelor cu caracter personal a fost sau nu a fost asigurată prin măsuri tehnice de protecție corespunzătoare, care să limiteze efectiv probabilitatea fraudării identității sau a altor forme de utilizare abuzivă. În plus, astfel de norme și proceduri ar trebui să țină cont de interesele legitime ale autorităților de aplicare a legii în cazurile în care divulgarea timpurie ar putea îngreuna în mod inutil investigarea circumstanțelor în care a avut loc o încălcare.

(70)  Directiva 95/46/CE prevede o obligație generală de a notifica prelucrarea datelor cu caracter personal autorităților de supraveghere. Cu toate că obligația respectivă generează sarcini administrative și financiare, aceasta nu contribuie întotdeauna la îmbunătățirea protecției datelor cu caracter personal. Prin urmare, o astfel de obligație de notificare generală nediferențiată ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu proceduri și mecanisme eficace care să pună accentul, în schimb, pe operațiunile de prelucrare care pot prezenta riscuri specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate prin însăși natura lor, prin domeniul lor de aplicare sau prin scopurile lor. În astfel de cazuri, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să efectueze, înainte de prelucrare, o evaluare a impactului asupra protecției datelor, care ar trebui să includă, în special, măsurile avute în vedere, garanții și mecanisme pentru asigurarea protecției datelor cu caracter personal și pentru demonstrarea conformității cu prezentul regulament.

(71)  Aceasta ar trebui să se aplice, în special, sistemelor de evidență de mari dimensiuni recent instituite, care au drept obiectiv prelucrarea unui volum considerabil de date cu caracter personal la nivel regional, național sau supranațional și care ar putea afecta un număr mare de persoane vizate.

(71a)  Evaluările de impact reprezintă elementul central al oricărui cadru sustenabil de protecție a datelor, garantând faptul că întreprinderile înțeleg de la început toate consecințele posibile ale operațiunilor lor de prelucrare a datelor. Dacă evaluările impactului sunt riguroase, posibilitatea apariției unei încălcări a securității datelor sau a unor operațiuni de invadare a vieții private poate fi limitată în mod fundamental. Prin urmare, evaluările impactului asupra protecției datelor ar trebui să ia în considerare gestionarea întregului ciclu de viață a datelor cu caracter personal, de la colectare la prelucrare și ștergere și să descrie în detaliu operațiunile de prelucrare avute în vedere, riscurile prezentate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate, măsurile avute în vedere pentru abordarea riscurilor, garanțiile, măsurile de securitate și mecanismele menite să asigure respectarea dispozițiilor prezentului regulament. [AM 44]

(71b)  Operatorii ar trebui să se concentreze pe protecția datelor cu caracter personal pe durata întregului ciclu de viață al datelor, de la culegere la prelucrare și eliminare, investind de la început într-un cadru de gestionare sustenabilă a datelor și instituind un mecanism cuprinzător de asigurare a conformității. [AM 45]

(72)  În unele circumstanțe ar putea fi judicios și economic ca o evaluare a impactului asupra protecției datelor să aibă o perspectivă mai extinsă decât cea a unui singur proiect, de exemplu, în cazul în care autorități sau organisme publice intenționează să instituie o aplicație sau o platformă de prelucrare comună sau în cazul în care mai mulți operatori preconizează să introducă o aplicație comună sau un mediu de prelucrare comun în cadrul unui sector sau segment industrial sau pentru o activitate orizontală utilizată pe scară largă.

(73)  Evaluările impactului asupra protecției datelor ar trebui efectuate de către o autoritate publică sau un organism public în cazul în care o astfel de evaluare nu a fost deja realizată în contextul adoptării legislației naționale pe care se bazează îndeplinirea sarcinilor autorității publice sau ale organismului public și care reglementează anumite operațiuni sau serii de operațiuni de prelucrare în cauză. [AM 46]

(74)  În cazul în care o evaluare a impactului asupra protecției datelor arată că operațiunile de prelucrare implică un nivel ridicat al riscurilor specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate, cum ar fi privarea persoanelor fizice de un drept, sau prin utilizarea noilor tehnologii specifice, responsabilul cu protecția datelor sau autoritatea de supraveghere ar trebui să fie consultată, înainte de începerea operațiunilor, cu privire la o prelucrare riscantă care ar putea să nu fie conformă cu prezentul regulament și pentru a face propuneri în vederea remedierii unei astfel de situații. Această O consultare a autorității de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă loc în timpul elaborării fie a unei măsuri a parlamentului național, fie a unei măsuri întemeiate pe o astfel de măsură legislativă, care definește natura prelucrării și stabilește garanțiile corespunzătoare. [AM 47]

(74a)  Evaluările de impact pot fi utile numai dacă operatorii își respectă angajamentele prevăzute inițial în acestea. Prin urmare, operatorii de date ar trebui să efectueze periodic evaluări ale conformității care să demonstreze că actualele mecanisme de prelucrare a datelor respectă garanțiile din evaluarea impactului asupra protecției datelor. Acestea ar trebui să demonstreze și capacitatea operatorului de date de a respecta alegerile libere ale persoanelor vizate. În plus, în cazul în care la evaluarea conformității se constată nereguli, acestea ar trebui evidențiate și ar trebui să se prezinte recomandări cu privire la modul în care se poate realiza o conformitate deplină. [AM 48]

(75)  În cazul în care prelucrarea este efectuată în sectorul public sau în cazul în care, în sectorul privat, prelucrarea este efectuată de o întreprindere de mari dimensiuni privește mai mult de 5000 de persoane vizate în cursul a 12 luni sau în cazul în care activitățile de bază ale întreprinderii, indiferent de dimensiunea acesteia, implică operațiuni de prelucrare a unor date confidențiale sau operațiuni de prelucrare care necesită o monitorizare regulată și sistematică, o persoană ar trebui să acorde asistență operatorului sau persoanei împuternicite de către operator pentru monitorizarea conformității, la nivel intern, cu prezentul regulament. Atunci când se stabilește dacă se prelucrează date referitoare la un număr mare de persoane vizate, nu ar trebui luate în considerare datele arhivate care sunt protejate pentru a nu face obiectul unor operațiuni normale de acces și de prelucrare și care nu mai pot fi modificate. Acești responsabilii responsabili cu protecția datelor, fie că sunt sau nu sunt angajați ai operatorului și fie că îndeplinesc sau nu această sarcină cu normă întreagă, ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească atribuțiile și sarcinile în mod independent și beneficiază de o protecție specială împotriva concedierii. Responsabilitatea finală ar trebui să îi revină conducerii unei organizații. Responsabilul cu protecția datelor ar trebui să fie consultat în special înaintea conceperii, achiziționării, dezvoltării și instalării de sisteme pentru prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, pentru a se garanta respectarea principiilor luării în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii și al respectării implicite a vieții private. [AM 49]

(75a)  Responsabilul cu protecția datelor ar trebui să aibă cel puțin următoarele calificări: cunoștințe temeinice privind conținutul și punerea în aplicare a legislației privind protecția datelor, inclusiv privind măsurile și procedurile tehnice și organizatorice; cunoștințe solide privind cerințele tehnice referitoare la protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor; cunoștințe specifice sectorului în conformitate cu dimensiunea operatorului sau a persoanei împuternicite de operator și cu gradul de sensibilitate a datelor care trebuie prelucrate; capacitatea de a efectua inspecții, consultări, documentări și analize ale fișierelor-jurnal; și capacitatea de a lucra cu reprezentanți ai lucrătorilor. Operatorul ar trebui să permită responsabilului cu protecția datelor să participe la măsuri de formare avansată pentru a-și menține nivelul de cunoștințe specializate necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Desemnarea funcției de responsabil cu protecția datelor nu presupune în mod obligatoriu ocuparea cu normă întreagă a lucrătorului respective. [AM 50]

(76)  Asociațiile sau alte organisme care reprezintă categorii de operatori ar trebui încurajate, după consultarea reprezentanților angajaților, să elaboreze coduri de conduită, în limitele prezentului regulament, astfel încât să se faciliteze aplicarea efectivă a prezentului regulament, luându-se în considerare caracteristicile specifice ale prelucrării efectuate în anumite sectoare. Aceste coduri ar trebui să simplifice respectarea prezentului regulament de către întreprinderi. [AM 51]

(77)  Pentru a se îmbunătăți transparența și conformitatea cu prezentul regulament, ar trebui să se încurajeze instituirea de mecanisme de certificare, precum și de sigilii și mărci standardizate în materie de protecție a datelor, care să permită persoanelor vizate să evalueze în mod rapid, fiabil și verificabil nivelul de protecție a datelor aferent produselor și serviciilor relevante. Un „sigiliu european privind protecția datelor” ar trebui să fie stabilit la nivel european pentru a crea un climat de încredere în rândul persoanelor vizate, certitudine juridică pentru operatori și, în același timp, pentru a exporta standardele europene în domeniul protecției datelor, permițând întreprinderilor din afara Europei să pătrundă mai ușor pe piețele europene prin obținerea certificării. [AM 52]

(78)  Fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal sunt necesare pentru dezvoltarea comerțului internațional și a cooperării internaționale. Creșterea acestor fluxuri a generat noi provocări și preocupări cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Cu toate acestea, în cazul în care se transferă date cu caracter personal din Uniune către țări terțe sau organizații internaționale, nivelul de protecție a persoanelor fizice garantat în Uniune prin prezentul regulament nu ar trebui să fie diminuat. În orice caz, transferurile către țările terțe nu pot fi efectuate decât în deplină conformitate cu prezentul regulament.

(79)  Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor internaționale încheiate între Uniune și țări terțe în vederea reglementării transferului de date cu caracter personal, inclusiv garanții garanțiilor corespunzătoare pentru persoanele vizate, care asigură un nivel adecvat de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor. [AM 53]

(80)  Comisia poate decide, cu efect în întreaga Uniune, că anumite țări terțe sau un teritoriu sau un sector de prelucrare dintr-o țară terță sau o organizație internațională oferă un nivel adecvat de protecție a datelor, furnizând astfel securitate juridică și uniformitate în Uniune în ceea ce privește țările terțe sau organizațiile internaționale care sunt considerate a furniza un astfel de nivel de protecție. În aceste cazuri, transferurile de date cu caracter personal către țările respective pot avea loc fără a fi necesar să se obțină o autorizație suplimentară. De asemenea, Comisia poate să decidă, după trimiterea unei notificări și a unei justificări complete țării terțe, să anuleze o astfel de decizie. [AM 54]

(81)  În conformitate cu valorile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea, în special protecția drepturilor omului, Comisia ar trebui, în evaluarea sa referitoare la țara terță, să ia în considerare modul în care aceasta respectă statul de drept, accesul la justiție, precum și normele și standardele internaționale în materie de drepturi ale omului.

(82)  Comisia poate, de asemenea, să recunoască faptul că o țară terță sau un teritoriu sau un sector de prelucrare dintr-o țară terță sau o organizație internațională nu oferă un nivel adecvat de protecție a datelor. Orice dispoziție legislativă care prevede accesul extrateritorial la datele cu caracter personal prelucrate pe teritoriul Uniunii, fără să existe o autorizare în conformitate cu dreptul Uniunii sau al unui stat membru, ar trebui să fie considerată drept o indicație a absenței unui nivel adecvat de protecție. În consecință, transferul de date cu caracter personal către țara terță respectivă ar trebui să fie interzis. În acest caz, ar trebui să se prevadă dispoziții pentru consultări între Comisie și astfel de țări terțe sau organizații internaționale. [AM 55]

(83)  În absența unei decizii privind caracterul adecvat al protecției, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să adopte măsuri pentru a compensa lipsa protecției datelor într-o țară terță prin intermediul unor garanții corespunzătoare pentru persoana vizată. Astfel de garanții corespunzătoare pot consta în utilizarea regulilor corporatiste obligatorii, a clauzelor standard de protecție a datelor adoptate de către Comisie, a clauzelor standard în materie de protecție a datelor adoptate de către o autoritate de supraveghere sau a clauzelor contractuale autorizate de o autoritate de supraveghere sau a altor măsuri adecvate și proporționale care sunt justificate având în vedere toate circumstanțele aferente unei operațiuni de transfer de date sau unui set de operațiuni de transfer de date și în cazurile autorizate de o autoritate de supraveghere. Respectivele garanții corespunzătoare ar trebui să sprijine respectarea adecvată a drepturilor persoanei vizate în cadrul prelucrării în interiorul UE, în special a dreptului la limitarea scopului, a dreptului de acces, rectificare și ștergere, precum și a dreptului la compensații. Respectivele garanții ar trebui să asigure în special respectarea principiilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, să protejeze drepturile persoanelor vizate și să ofere căi de atac efective, să asigure respectarea principiilor de protecție a datelor începând cu momentul conceperii, precum și de protecție implicită a datelor, să garanteze existența unui responsabil cu protecția datelor. [AM 56]

(84)  Posibilitatea ca operatorul sau persoana împuternicită de către operator să utilizeze clauze standard în materie de protecție a datelor adoptate de către Comisie sau de către o autoritate de supraveghere nu ar trebui să împiedice operatorii sau persoanele împuternicite de către aceștia să includă clauze standard în materie de protecție a datelor într-un contract mai amplu și nici să adauge alte clauze sau garanții suplimentare, atât timp acestea cât cât acestea nu contravin, direct sau indirect, clauzelor contractuale standard adoptate de către Comisie sau de către o autoritate de supraveghere sau nu prejudiciază drepturile sau libertățile fundamentale ale persoanelor vizate. Clauzele standard în materie de protecție a datelor adoptate de către Comisie ar putea acoperi situații diferite, și anume transferul de la operatori stabiliți pe teritoriul Uniunii către operatori stabiliți în afara Uniunii și de la operatori stabiliți pe teritoriul Uniunii către persoane împuternicite de către operatori, inclusiv subcontractanți, stabiliți în afara Uniunii . Operatorii și persoanele împuternicite de către operatori ar trebui să fie încurajați să ofere garanții și mai solide prin intermediul unor angajamente contractuale suplimentare care să completeze clauzele standard în materie de protecție. [AM 57]

(85)  Un grup corporatist ar trebui să poată utiliza regulile corporatiste obligatorii aprobate pentru transferurile sale internaționale dinspre Uniune către organizații din cadrul aceluiași grup de întreprinderi, atâta timp cât astfel de reguli corporatiste includ principii toate principiile esențiale și drepturi exercitabile în scopul asigurării unor garanții corespunzătoare pentru transferurile sau categoriile de transferuri de date cu caracter personal. [AM 58]

(86)  Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a se efectua transferuri în anumite circumstanțe în care persoana vizată și-a dat consimțământul, în care transferul este necesar în legătură cu un contract sau cu o acțiune în justiție, în care motive importante de interes public stabilite de dreptul Uniunii sau de legislația unui stat membru impun acest lucru sau în care transferul se efectuează dintr-un registru instituit prin lege și destinat să fie consultat de către public sau de către persoane care au un interes legitim. În acest ultim caz, un astfel de transfer nu ar trebui să implice totalitatea datelor sau ansamblul categoriilor de date conținute în registru, iar atunci când registrul este destinat să fie consultat de către persoane care au un interes legitim, transferul ar trebui să fie efectuat doar la cererea persoanelor respective sau dacă acestea sunt destinatarii, luând pe deplin în considerare interesele și drepturile fundamentale ale persoanei vizate. [AM 59]

(87)  Aceste derogări ar trebui să se aplice, în special, transferurilor de date solicitate și necesare pentru protecția unor motive importante de interes public, de exemplu în cazurile transferurilor internaționale de date între autoritățile din domeniul concurenței, între administrațiile fiscale sau vamale, între autoritățile de supraveghere financiară, între serviciile competente în materie de securitate socială sau de sănătate publică, sau către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a prevenirii spălării banilor și combaterii finanțării terorismului. Transferul de date cu caracter personal ar trebui, de asemenea, să fie considerat legal în cazul în care acesta este necesar în scopul asigurării protecției unui interes esențial pentru viața persoanei vizate sau pentru viața unei alte persoane, dacă persoana vizată se află în incapacitatea de a-și da consimțământul. Transferul de date cu caracter personal pentru protecția unor astfel de motive importante de interes public ar trebui să fie utilizate doar ocazional. În fiecare caz ar trebui să se efectueze o evaluare atentă a tuturor circumstanțelor transferului. [AM 60]

(88)  Transferurile care nu pot fi considerate ca fiind frecvente sau masive, ar putea, de asemenea, să fie efectuate în scopul realizării intereselor legitime urmărite de operator sau de persoana împuternicită de către operator, după ce aceștia au evaluat toate circumstanțele aferente transferului de date. Pentru prelucrarea datelor în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică, ar trebui să se ia în considerare așteptările legitime ale societății cu privire la creșterea nivelului de cunoștințe. [AM 61]

(89)  În orice caz, atunci când Comisia nu a luat o decizie cu privire la nivelul adecvat de protecție a datelor într-o țară terță, operatorul sau persoana împuternicită de operator ar trebui să utilizeze soluții care să ofere persoanelor vizate garanția obligatorie din punct de vedere juridic că vor continua să beneficieze de drepturi fundamentale și garanții în ceea ce privește prelucrarea datelor lor în Uniune, odată ce aceste date au fost transferate, în măsura în care prelucrarea nu are un caracter masiv, repetitiv și structural. Garanția ar trebui să includă despăgubiri financiare în cazul pierderii datelor sau al accesului sau prelucrării neautorizate a acestora, precum și obligația, indiferent de legislația națională, de a furniza informații detaliate și complete cu privire la toate accesele la date de către autoritățile publice din țara terță. [AM 62]

(90)  Unele țări terțe au adoptat legi, regulamente și alte instrumente legislative care au drept obiectiv să reglementeze în mod direct activitățile de prelucrare a datelor persoanelor fizice și juridice aflate sub jurisdicția statelor membre. Aplicarea extrateritorială a acestor legi, regulamente și alte instrumente legislative poate încălca dreptul internațional și poate împiedica asigurarea protecției persoanelor fizice garantată în Uniune prin prezentul regulament. Transferurile ar trebui să fie permise numai în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezentul regulament pentru un transfer către țări terțe. Acesta ar putea fi cazul, inter alia, atunci când divulgarea este necesară dintr-un motiv important de interes public recunoscut în dreptul Uniunii sau în legislația unui stat membru care se aplică operatorului. Condițiile în care există un motiv important de interes public ar trebui precizate pe larg de către Comisie într-un act delegat. În cazurile în care operatorii și persoanele împuternicite de către operatori se confruntă cu un conflict de competență între Uniune, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte, în ceea ce privește cerințele de conformitate, Comisia ar trebui să se asigure că dreptul Uniunii prevalează în toate situațiile. Comisia ar trebui să ofere îndrumare și asistență operatorului și persoanei împuternicite de către operator și ar trebui să încerce să soluționeze conflictul de competență cu țara terță în cauză. [AM 63]

(91)  Fluxul transfrontalier de date cu caracter personal poate expune unui risc sporit capacitatea persoanelor fizice de a-și exercita drepturile în materie de protecție a datelor, în special pentru a-și asigura protecția împotriva utilizării sau a divulgării ilegale a acestor informații. În același timp, autoritățile de supraveghere pot constata că se află în imposibilitatea de a trata plângeri sau de a efectua investigații referitoare la activitățile desfășurate în afara frontierelor lor. Eforturile acestora de a conlucra în context transfrontalier pot fi, de asemenea, îngreunate de insuficiența competențelor de prevenire sau remediere, de caracterul eterogen al regimurilor juridice și de existența unor obstacole de ordin practic, cum ar fi constrângerile în materie de resurse. Prin urmare, este necesar să se promoveze o cooperare mai strânsă între autoritățile de supraveghere a protecției datelor pentru a putea face schimb de informații și a desfășura investigații împreună cu omologii lor internaționali.

(92)  Instituirea în statele membre a unor autorități de supraveghere care să își exercite atribuțiile în deplină independență este un element esențial al protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Statele membre pot institui mai multe autorități de supraveghere, pentru a reflecta structura lor constituțională, organizatorică și administrativă. O astfel de autoritate dispune de resurse financiare și de personal adecvate pentru a-și îndeplini pe deplin rolul, ținând seama de mărimea populației și de volumul de prelucrare a datelor cu caracter personal. [AM 64]

(93)  În cazul în care un stat membru instituie mai multe autorități de supraveghere, acesta ar trebui să stabilească prin lege mecanisme care să asigure participarea efectivă a autorităților de supraveghere respective la mecanismul pentru asigurarea coerenței. Statul membru respectiv ar trebui, în special, să desemneze autoritatea de supraveghere care îndeplinește funcția de punct unic de contact pentru participarea efectivă a acestor autorități la mecanism, în scopul asigurării unei cooperări rapide și armonioase cu alte autorități de supraveghere, cu Comitetul european pentru protecția datelor și cu Comisia.

(94)  Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să beneficieze de resurse financiare și umane adecvate, asigurându-se în special că personalul dispune de competențe tehnice și juridice adecvate, de localuri și de infrastructura necesară infrastructuri necesare pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor lor, inclusiv a celor legate de asistența reciprocă și cooperarea cu alte autorități de supraveghere în întreaga Uniune. [AM 65]

(95)  Condițiile generale pentru membrii autorității de supraveghere ar trebui stabilite de lege în fiecare stat membru și ar trebui, în special, să prevadă că acești membri ar trebui să fie numiți de parlamentul sau de guvernul statului membru, acordându-se atenția cuvenită minimizării posibilității de interferență politică, și să includă dispoziții privind calificarea personală, prevenirea conflictelor de interese și funcția membrilor respectivi. [AM 66]

(96)  Autoritățile de supraveghere ar trebui să monitorizeze aplicarea dispozițiilor prevăzute de prezentul regulament și să contribuie la aplicarea consecventă a acestuia în întreaga Uniune, în scopul asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal și al facilitării liberei circulații a datelor cu caracter personal în interiorul pieței interne. În acest sens, autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze reciproc și cu Comisia.

(97)  În cazul în care, în Uniune, prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de către operator se efectuează în mai multe state membre, o singură autoritate de supraveghere ar trebui să aibă competența de a monitoriza activitățile să dețină rolul de ghișeu unic și autoritate principală responsabilă de supravegherea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator în întreaga Uniune și de a adopta să adopte deciziile aferente, în scopul intensificării aplicării consecvente, al furnizării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative pentru astfel de operatori și de persoane împuternicite de operatori. [AM 67]

(98)  Autoritatea competentă principală, care furnizează un astfel de ghișeu unic, ar trebui să fie autoritatea de supraveghere a statului membru în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator își are sediul principal sau reprezentantul său. Comitetul european pentru protecția datelor poate, în anumite cazuri, desemna autoritatea principală prin intermediul mecanismului pentru asigurarea coerenței, la cererea unei autorități competente. [AM 68]

(98a)  Persoanele vizate ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate de un operator de date sau de o persoană împuternicită de către operator într-un alt stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa o plângere autorității de supraveghere la alegerea lor. Autoritatea principală de protecție a datelor ar trebui să-și coordoneze activitatea cu cea a celorlalte autorități implicate. [AM 69]

(99)  Cu toate că prezentul regulament se aplică, de asemenea, activităților instanțelor naționale, prelucrarea datelor cu caracter personal nu ar trebui să fie de competența autorităților de supraveghere, în cazul în care instanțele își exercită atribuțiile judiciare, în scopul asigurării protecției independenței judecătorilor în îndeplinirea sarcinilor lor judiciare. Cu toate acestea, derogarea ar trebui să se limiteze strict la activități pur judiciare în cadrul acțiunilor în instanță și să nu se aplice altor activități în care judecătorii ar putea fi implicați, în conformitate cu legislația națională.

(100)  Pentru a se asigura consecvența monitorizării și a aplicării prezentului regulament în întreaga Uniune, autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă în fiecare stat membru aceleași atribuții și competențe efective, inclusiv competențe de investigare, de intervenție cu forță juridică obligatorie, de decizie și sancționare, în special în cazul plângerilor depuse de persoane fizice, precum și de a acționa în justiție. Competențele de investigare ale autorităților de supraveghere în ceea ce privește accesul în localuri ar trebui exercitate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională. Aceasta se referă, în special, la cerința de a obține în prealabil o autorizare judiciară.

(101)  Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să răspundă plângerilor depuse de orice persoană vizată sau asociație care acționează în interesul public și ar trebui să investigheze cazul. Investigația în urma unei plângeri ar trebui să fie efectuată, sub control judiciar, în măsura în care este necesar, în funcție de caz. Autoritatea de supraveghere ar trebui să informeze persoana vizată sau asociația cu privire la evoluția și soluționarea plângerii într-un termen rezonabil. În eventualitatea în care cazul necesită o investigare suplimentară sau coordonarea cu o altă autoritate de supraveghere, ar trebui să se furnizeze informații intermediare persoanei vizate. [AM 70]

(102)  Activitățile de creștere a gradului de conștientizare organizate pentru public de autoritățile de supraveghere ar trebui să includă măsuri specifice care să vizeze operatorii și persoanele împuternicite de către operatori, inclusiv microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, precum și persoanele vizate.

(103)  Autoritățile de supraveghere ar trebui să își acorde reciproc asistență în îndeplinirea atribuțiilor care le revin, pentru a se asigura consecvența aplicării și a asigurării aplicării prezentului regulament în piața internă.

(104)  Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să aibă dreptul de a participa la operațiuni comune între autoritățile de supraveghere. Autoritatea de supraveghere căreia i s-a adresat solicitarea ar trebui să aibă obligația de a răspunde cererii într-un anumit termen.

(105)  Pentru a se asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament în întreaga Uniune, ar trebui să se instituie un mecanism pentru asigurarea coerenței în cadrul căruia autoritățile de supraveghere și Comisia să coopereze. Acest mecanism ar trebui să se aplice, în special, în cazul în care o autoritate de supraveghere intenționează să ia o măsură în ceea ce privește operațiunile de prelucrare care au legătură cu oferirea de bunuri sau servicii persoanelor vizate în mai multe state membre sau cu monitorizarea comportamentului unor astfel de persoane vizate sau care ar putea afecta în mod substanțial libera circulație a datelor cu caracter personal. Mecanismul ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul în care o autoritate de supraveghere sau Comisia solicită ca aspectul respectiv să fie abordat în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței. În plus, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul de a solicita coerență în cazul în care consideră că o măsură luată de autoritatea de protecție a datelor a unui stat membru nu îndeplinește acest criteriu. Acest mecanism nu ar trebui să aducă atingere măsurilor pe care Comisia le poate adopta în exercitarea competențelor care îi revin în temeiul tratatelor. [AM 71]

(106)  În aplicarea mecanismului pentru asigurarea coerenței, Comitetul european pentru protecția datelor ar trebui, într-un anumit termen, să emită un aviz în cazul în care o majoritate simplă a membrilor săi decide astfel sau în cazul în care o autoritate de supraveghere sau Comisia solicită acest lucru.

(106a)  Pentru a asigura punerea în aplicare coerentă a prezentului regulament, Comitetul european pentru protecția datelor poate adopta, în cazuri specifice, o măsură obligatorie pentru autoritatea de supraveghere competentă. [AM 72]

(107)  Pentru a se asigura conformitatea cu prezentul regulament, Comisia poate adopta un aviz privind aspectul respectiv sau o decizie, prin care să se solicite autorității de supraveghere suspendarea proiectului său de măsură. [AM 73]

(108)  Este posibil să existe o necesitate urgentă de a se acționa pentru asigurarea protecției intereselor persoanelor vizate, în special în cazul în care există pericolul ca exercitarea unui drept al unei persoane vizate să fie împiedicată în mod considerabil. Prin urmare, atunci când aplică mecanismul pentru asigurarea coerenței, o autoritate de supraveghere ar trebui să poată adopta măsuri provizorii, cu o anumită perioadă de valabilitate.

(109)  Aplicarea acestui mecanism ar trebui să fie o condiție pentru valabilitatea juridică și executarea deciziei respective de către o autoritate de supraveghere. În alte cazuri cu relevanță transfrontalieră, autoritățile de supraveghere în cauză ar putea să își acorde reciproc asistență și să efectueze investigații comune, pe bază bilaterală sau multilaterală, fără declanșarea mecanismului pentru asigurarea coerenței.

(110)  La nivelul Uniunii, ar trebui să se înființeze Comitetul european pentru protecția datelor. Acesta ar trebui să înlocuiască Grupul de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, instituit prin Directiva 95/46/CE. Acesta ar trebui să fie format din șefii autorității de supraveghere a fiecărui stat membru și din șeful Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Comisia ar trebui să participe la activitățile sale. Comitetul european pentru protecția datelor ar trebui să contribuie la aplicarea consecventă a prezentului regulament în întreaga Uniune, inclusiv prin oferirea de consultanță Comisiei instituțiilor Uniunii Europene și prin promovarea cooperării autorităților de supraveghere în întreaga Uniune, inclusiv a coordonării operațiunilor comune. Comitetul european pentru protecția datelor ar trebui să acționeze în mod independent în exercitarea sarcinilor sale. Comitetul european pentru protecția datelor ar trebui să consolideze dialogul cu părțile interesate, precum asociațiile persoanelor vizate, organizațiile consumatorilor, operatorii de date și alte părți interesate relevante și experți. [AM 74]

(111)  Orice persoană vizată Persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în orice stat membru și dreptul la o cale de atac efectivă în conformitate cu articolul 47 din Carta, în cazul în care consideră că drepturile pe care le are în temeiul prezentului regulament sunt încălcate sau în cazul în care autoritatea de supraveghere nu reacționează la o plângere sau nu acționează atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru asigurarea protecției drepturilor persoanei vizate. [AM 75]

(112)  Orice organism, organizație sau asociație care are drept obiectiv asigurarea protecției drepturilor și intereselor persoanelor vizate în ceea ce privește protecția datelor acestora acționează în interesul public și este constituit(ă) în conformitate cu legislația unui stat membru ar trebui să aibă dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în numele persoanelor vizate, cu acordul acestora, sau să exercite dreptul la o cale de atac în numele persoanelor vizate dacă sunt împuternicite de către persoana vizată sau să depună, independent de plângerea înaintată de o persoană vizată, o plângere în nume propriu în cazul în care consideră că a avut loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal prezentului regulament. [AM 76]

(113)  Orice persoană fizică sau juridică ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac împotriva deciziilor unei autorități de supraveghere care o privesc. Acțiunile inițiate împotriva unei autorități de supraveghere ar trebui să fie aduse în fața instanțelor statului membru în care este stabilită autoritatea de supraveghere.

(114)  Pentru a se consolida protecția judiciară a persoanelor vizate în situațiile în care autoritatea de supraveghere competentă este stabilită în alt stat membru decât cel în care persoana vizată își are reședința, persoana vizată poate solicita oricărui împuternici orice organism, oricărei organizații sau oricărei asociații care are drept obiectiv asigurarea protecției drepturilor și intereselor persoanelor vizate în ceea ce privește protecția datelor acestora organizație sau asociație care acționează în interesul public să introducă o acțiune în numele său împotriva autorității de supraveghere respective în fața instanței competente din celălalt stat membru. [AM 77]

(115)  În situațiile în care autoritatea de supraveghere competentă stabilită în alt stat membru nu acționează sau a adoptat măsuri insuficiente în legătură cu o plângere, persoana vizată poate solicita autorității de supraveghere din statul membru în care își are reședința obișnuită să introducă o acțiune împotriva autorității de supraveghere respective în fața instanței competente din celălalt stat membru. Acest lucru nu se aplică persoanelor care nu au reședința pe teritoriul UE. Autoritatea de supraveghere poate decide, sub control judiciar, dacă este sau nu este oportun să se dea curs cererii. [AM 78]

(116)  În ceea ce privește acțiunile inițiate împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de către operator, reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce acțiunea în fața instanțelor din statele membre în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator are un sediu sau, în cazul în care persoana vizată dispune de o reședință pe teritoriul UE, în statul membru în care persoana vizată își are reședința, cu excepția cazului în care operatorul este o autoritate publică a Uniunii sau a unui stat membru care acționează în exercitarea competențelor sale publice. [AM 79]

(117)  În cazul în care există indicii conform cărora acțiuni paralele sunt pendinte în fața instanțelor din state membre diferite, instanțele ar trebui să aibă obligația de a se contacta reciproc. Instanțele ar trebui să aibă posibilitatea de a suspenda o acțiune atunci când o cauză paralelă este pendinte în alt stat membru. Statele membre ar trebui să se asigure că acțiunile în justiție, pentru a fi eficiente, permit adoptarea rapidă de măsuri în scopul remedierii sau al prevenirii încălcării prezentului regulament.

(118)  Orice daună, patrimonială sau nepatrimonială, pe care o persoană o poate suferi ca urmare a unei prelucrări ilegale ar trebui să fie despăgubită de operator sau de persoana împuternicită de către operator, care poate fi exonerat(ă) de răspundere doar dacă dovedește că nu este răspunzător (răspunzătoare) pentru prejudiciu, în special în cazul în care acesta (aceasta) stabilește vina persoanei vizate sau în caz de forță majoră. [AM 80]

(119)  Ar trebui impuse sancțiuni oricărei persoane, de drept privat sau public, care nu respectă prezentul regulament. Statele membre ar trebui să se asigure că sancțiunile sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare și ar trebui să adopte toate măsurile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor. Normele privind sancțiunile ar trebui să facă obiectul unor garanții procedurale adecvate în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu Carta drepturilor fundamentale, inclusiv cele referitoare la dreptul la o cale de atac efectivă în justiție, la un proces echitabil, precum și principiul ne bis in idem. [AM 81]

(119a)  La aplicarea sancțiunilor, statele membre ar trebui să dovedească respectarea deplină a garanțiilor procedurale adecvate, inclusiv dreptul la o cale de atac efectivă în justiție, la un proces echitabil, precum și principiul ne bis in idem. [AM 82]

(120)  Pentru consolidarea și armonizarea sancțiunilor administrative în cazul încălcării prezentului regulament, fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să aibă competența de a sancționa infracțiunile administrative. Prezentul regulament ar trebui să indice aceste infracțiuni și limita maximă a amenzilor administrative aferente, care ar trebui să fie stabilite în fiecare caz, proporțional cu situația specifică, luându-se în considerare în mod corespunzător, în special, natura, gravitatea și durata încălcării. Mecanismul pentru asigurarea coerenței poate fi, de asemenea, utilizat în scopul remedierii divergențelor în aplicarea sancțiunilor administrative.

(121)  Prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare ar trebui să îndeplinească criteriile pentru aplicarea unor derogări Ori de câte ori este necesar, excepțiile sau derogările de la cerințele anumitor dispoziții din prezentul regulament, ar trebui să acordate în vederea stabilirii unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și, mai ales, dreptul de a primi și de a comunica informații, astfel cum este garantat în special prin articolul 11 din Carta. Acest lucru ar trebui să se aplice în special prelucrării datelor cu caracter personal din domeniul audiovizualului, precum și din arhivele de știri și din bibliotecile de ziare. Prin urmare, statele membre ar trebui să adopte măsuri legislative care să prevadă excepțiile și derogările necesare în vederea asigurării echilibrului între aceste drepturi fundamentale. Astfel de excepții și derogări ar trebui să fie adoptate de statele membre în ceea ce privește principiile generale, drepturile persoanelor vizate, operatorul și persoana împuternicită de operator, transferul de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale, autoritățile de supraveghere independente, precum și cooperarea și coerența și situațiile specifice de prelucrare a datelor. Acest lucru nu trebuie totuși să determine statele membre să stabilească derogări de la celelalte dispoziții ale prezentului regulament. Pentru a ține seama de importanța dreptului la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar ca noțiunile legate de această libertate , cum ar fi jurnalismul, să fie interpretate în sens larg. Prin urmare, în scopul excepțiilor și derogărilor care urmează să fie stabilite în prezentul regulament, statele membre ar trebui să clasifice drept „jurnalistice” să acopere în sens larg toate activitățile al căror scop este de a comunica publicului informații, opinii și idei, indiferent de suportul utilizat pentru transmiterea acestora, ținând seama, de asemenea, de dezvoltarea tehnologică. Aceste activități nu ar trebui să se limiteze la cele desfășurate de societăți de media și pot include activități cu sau fără scop lucrativ. [AM 83]

(122)  Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, care reprezintă o categorie specială de date necesitând un nivel mai ridicat de protecție, poate fi adesea justificată de o serie de motive legitime în beneficiul persoanelor și al societății în general, în special în contextul asigurării continuității asistenței medicale transfrontaliere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă condiții armonizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, sub rezerva unor garanții specifice și corespunzătoare menite să protejeze drepturile fundamentale și datele cu caracter personal al persoanelor fizice. Acest lucru include dreptul persoanelor de a avea acces la datele lor cu caracter personal privind sănătatea, de exemplu datele din registrele lor medicale conținând informații precum diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări ale medicilor curanți și orice tratament sau intervenție efectuată.

(122a)   Un profesionist care prelucrează date cu caracter personal ar trebui să primească, în măsura în care acest lucru este posibil, date anonimizate sau prezentate sub pseudonim, astfel încât identitatea să nu fie cunoscută decât de către medicul generalist sau specialist care a solicitat prelucrarea datelor. [AM 84]

(123)  Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea poate fi necesară din motive de interes public în domeniile sănătății publice, fără consimțământul persoanei vizate. În acest context, conceptul de „sănătate publică” ar trebui interpretat astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă(11), adică toate elementele referitoare la sănătate și anume starea de sănătate, inclusiv morbiditatea sau handicapul, factorii determinanți care au efect asupra stării de sănătate, necesitățile în domeniul asistenței medicale, resursele alocate asistenței medicale, furnizarea asistenței medicale și asigurarea accesului universal la aceasta, precum și cheltuielile și sursele de finanțare în domeniul sănătății și cauzele mortalității. Această prelucrare a datelor cu caracter personal privind sănătatea din motive de interes public nu ar trebui să ducă la prelucrarea acestor date în alte scopuri de către părți terțe, cum ar fi angajatorii, societățile de asigurări și băncile. [AM 85]

(123a)   Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, care reprezintă o categorie specială de date, poate fi necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică. De aceea, prezentul regulament prevede o derogare de la această cerință în cazul în care cercetarea servește unui interes public ridicat. [AM 86]

(124)  Principiile generale privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie aplicabile și în contextul ocupării forței de muncă Prin urmare, pentru și al securității sociale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a reglementa activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul ocupării forței de muncă statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în limitele și al securității sociale, în conformitate cu normele și standardele minime stabilite de prin prezentul regulament de a adopta pe cale legislativă norme specifice de prelucrare a. În măsura în care în statul membru respectiv există un temei juridic pentru reglementarea aspectelor legate de ocuparea forței de muncă printr-un acord între reprezentanții angajaților și conducerea întreprinderii sau a întreprinderii care exercită controlul asupra unui grup de întreprinderi (acord colectiv) sau în conformitate cu Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12), prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul contextul ocupării forței de muncă ar trebui să poată fi reglementată și printr-un astfel de acord. [AM 87]

(125)  Pentru a fi legală, prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică ar trebui să respecte și alte dispoziții legislative relevante, cum ar fi cele privind studiile clinice.

(125a)  Datele cu caracter personal pot fi, de asemenea, prelucrate ulterior de servicii de arhivare a căror sarcină principală sau obligatorie este colectarea, conservarea, oferirea de informații cu privire la acestea, exploatarea și diseminarea arhivelor în interes public. Legislația statelor membre ar trebui să reconcilieze dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu normele privind arhivele și accesul public la informații administrative. Statele membre ar trebui să încurajeze elaborarea, în special de către Grupul European de arhive, a unor norme care să garanteze confidențialitatea datelor față de părți terțe, precum și autenticitatea, integritatea și păstrarea corectă a datelor. [AM 88]

(126)  În sensul prezentului regulament, cercetarea științifică ar trebui să includă cercetarea fundamentală, cercetarea aplicată și cercetarea finanțată din surse private și ar trebui, în plus, să ia în considerare obiectivul Uniunii de creare a unui spațiu european de cercetare, astfel cum este menționat la articolul 179 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică nu ar trebui să ducă la prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cu excepția cazurilor în care există consimțământul persoanei vizate sau a celor întemeiate pe dreptul Uniunii sau legislația statelor membre. [AM 89]

(127)  În ceea ce privește competențele autorităților de supraveghere de a obține, de la operator sau de la persoana împuternicită de operator, accesul la datele cu caracter personal și accesul în clădirile sale, statele membre pot adopta, pe cale legislativă și în limitele stabilite de prezentul regulament, norme specifice pentru garantarea secretului profesional sau a altor obligații echivalente, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și o obligație de păstrare a secretului profesional.

(128)  Conform articolului 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament respectă și nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului național, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase din statele membre. Prin urmare, atunci când o biserică dintr-un stat membru aplică, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, norme cuprinzătoare adecvate de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, aceste norme existente ar trebui să se aplice în continuare, în măsura în care se asigură conformitatea lor cu prezentul regulament și sunt recunoscute ca fiind conforme. Ar trebui să se solicite acestor biserici și asociații religioase să prevadă instituirea unei autorități de supraveghere complet independente. [AM 90]

(129)  Pentru a se realiza obiectivele prezentului regulament, și anume protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și, în special, dreptul a dreptului acestora la protecția datelor cu caracter personal, și pentru a se garanta libera circulație a datelor cu caracter personal pe teritoriul Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei. În special, ar trebui adoptate acte delegate în ceea ce privește condițiile privind modalitatea de furnizare a informației bazată pe pictograme; legalitatea prelucrării; specificarea criteriilor și a condițiilor de obținere a consimțământului unui minor; prelucrarea unor categorii speciale de date; specificarea criteriilor și a condițiilor aplicabile cererilor în mod vădit excesive și taxelor pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate; criteriile și cerințele aplicabile pentru informarea persoanei vizate și dreptul de acces; „dreptul de a fi uitat” și dreptul la ștergere; măsurile bazate pe crearea de profiluri; criteriile și cerințele privind responsabilitatea operatorului și protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor; persoana împuternicită de operator; criteriile și cerințele privind documentația și securitatea prelucrării; criteriile și cerințele aplicabile pentru stabilirea unei încălcări a securității datelor cu caracter personal și pentru notificarea acesteia către autoritatea de supraveghere, precum și circumstanțele în care o încălcare a securității datelor cu caracter personal ar putea aduce atingere persoanei vizate; criteriile și condițiile pentru operațiunile de prelucrare care necesită o evaluare a impactului asupra protecției datelor; criteriile și cerințele pentru determinarea unui nivel ridicat al riscurilor specifice care necesită o consultare prealabilă; desemnarea și sarcinile responsabilului cu protecția datelor; declararea că codurile de conduită sunt conforme cu prezentul regulament; criteriile și cerințele privind mecanismele de certificare; nivelul adecvat de protecție acordat de o țară terță sau de o organizație internațională; criteriile și cerințele pentru transferurile prin intermediul regulilor corporatiste obligatorii; derogările aplicabile transferului; sancțiunile administrative; prelucrarea în scopuri medicale; și prelucrarea în contextul ocupării forței de muncă și prelucrarea în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică. Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și, în special, cu Comitetul european pentru protecția datelor. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și în mod corespunzător adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu. [AM 91]

(130)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui învestită cu competențe de executare pentru a stabili: formulare tip legate de pentru metodele specifice de obținere a consimțământului verificabil în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale minorilor; proceduri standard și formulare tip pentru comunicarea cu persoanele vizate privind exercitarea drepturilor persoanelor vizate lor; formulare tip pentru informarea persoanei vizate; formulare tip și proceduri standard referitoare la dreptul de acces; dreptul la portabilitatea, inclusiv comunicarea datelor cu caracter personal persoanei vizate; formulare tip în ceea ce privește responsabilitatea operatorului de a asigura protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor; cerințe specifice privind securitatea prelucrării; formatul și procedurile standard materie de documentare, care să fie păstrate de operator și de persoana împuternicită de către operator; formularul tip pentru notificarea unei încălcări a securității datelor cu caracter personal în atenția autorității de supraveghere și pentru comunicarea documentarea unei încălcări a securității datelor cu caracter personal către persoana vizată; standarde și proceduri pentru o evaluare a impactului asupra protecției datelor; formele și procedurile de autorizare prealabilă și de consultare prealabilă; standarde tehnice și mecanisme de certificare; nivelul adecvat de protecție oferit de o țară terță, de un teritoriu sau de un sector de prelucrare din țara terță respectivă sau de o organizație internațională; divulgările de informații neautorizate de dreptul Uniunii; asistența reciprocă; operațiunile comune; deciziile în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței informare a autorității de supraveghere. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(13). În acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare măsuri specifice pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii. [AM 92]

(131)  Procedura de examinare ar trebui să fie utilizată pentru a se stabili formulare tip legate de obținerea: pentru metodele specifice de obținere a consimțământului unui minor; verificabil în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale minorilor; proceduri standard și formulare tip pentru comunicarea cu persoanele vizate privind exercitarea drepturilor persoanelor vizate; formulare tip lor; pentru informarea persoanei vizate; formulare tip și proceduri standard referitoare la dreptul de acces; dreptul la portabilitatea , inclusiv pentru comunicarea datelor cu caracter personal persoanei vizate; formulare tip în ceea ce privește responsabilitatea operatorului de a asigura protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor; cerințe specifice privind securitatea prelucrării; formatul și procedurile standard în materie de documentare care să fie păstrate de operator și de persoana împuternicită de către operator; pentru notificarea unei încălcări a securității datelor cu caracter personal în atenția autorității de supraveghere și pentru comunicarea documentarea unei încălcări a securității datelor cu caracter personal; către persoana vizată; standarde și proceduri pentru o evaluare a impactului asupra protecției datelor; formele și procedurile de autorizare prealabilă și de consultare prealabilă; standarde tehnice și mecanisme de certificare; nivelul adecvat de protecție oferit de o țară terță, de un teritoriu sau de un sector de prelucrare din țara terță respectivă sau de o organizație internațională; divulgările de informații neautorizate de dreptul Uniunii; asistența reciprocă; operațiunile comune; deciziile în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței, dat informare a autorității de supraveghere, dar fiind că aceste acte au un domeniu de aplicare general. [AM 93]

(132)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când acest lucru se impune din motive imperative de urgență, în cazuri justificate în mod corespunzător referitoare la o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din țara terță respectivă sau o organizație internațională care nu asigură un nivel de protecție adecvat și referitoare la aspectele comunicate de către autoritățile de supraveghere în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței. [AM 94]

(133)  Dat fiind că obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea unui nivel echivalent de protecție a persoanelor și libera circulație a datelor în întreaga Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(134)  Directiva 95/46/CE ar trebui să fie abrogată prin prezentul regulament. Cu toate acestea, deciziile Comisiei care au fost adoptate și autorizațiile care au fost emise de autoritățile de supraveghere pe baza Directivei 95/46/CE ar trebui să rămână în vigoare. Deciziile adoptate de Comisie și autorizațiile acordate de autoritățile de supraveghere referitoare la transferul de date cu caracter personal către țări terțe în conformitate cu articolul 41 alineatul (8) ar trebui să rămână în vigoare pe o perioadă de tranziție de cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, în cazul în care nu sunt modificate, înlocuite sau abrogate de către Comisie înainte de încheierea acestei perioade. [AM 95]

(135)  Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor aspectelor referitoare la protecția drepturilor și a libertăților fundamentale legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, care fac obiectul unor obligații specifice cu același obiectiv ca cel stabilit în Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului(14), inclusiv obligațiile privind operatorul și drepturile persoanelor fizice. Pentru a se clarifica relația dintre prezentul regulament și Directiva 2002/58/CE, aceasta din urmă ar trebui să fie modificată în consecință.

(136)  În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în măsura în care se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile implicate în punerea în aplicare a acquis-ului, astfel cum prevede Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(15).

(137)  În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în măsura în care se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile implicate în punerea în aplicare a acquis-ului, astfel cum prevede Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(16).

(138)  În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în măsura în care se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile implicate în punerea în aplicare a acquis-ului, astfel cum prevede Protocolul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(17).

(139)  Având în vedere faptul că, așa cum a subliniat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta consacrată în tratate, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, a reședinței și a secretului comunicațiilor, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și diversitatea culturală, religioasă și lingvistică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și obiective

(1)  Prezentul regulament stabilește normele referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și normele referitoare la libera circulație a datelor cu caracter personal.

(2)  Prezentul regulament asigură protecția drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul acestora la protecția datelor cu caracter personal.

(3)  Libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii nu poate fi limitată sau interzisă din motive legate de protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

Articolul 2

Domeniul material de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuate total sau parțial prin mijloace automatizate, indiferent de metoda de prelucrare, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidență a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidență a datelor.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

(a)  în cadrul unei activități care nu intră sub incidența dreptului Uniunii, în ceea ce privește, mai ales, securitatea națională;

(b)  de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii;

(c)  de către statele membre atunci când desfășoară activități care intră sub incidența capitolului 2 titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(d)  efectuate de către o persoană fizică, fără niciun interes lucrativ, în cadrul activităților sale exclusiv personale sau domestice. Această derogare se aplică și publicării de date cu caracter personal atunci când se poate estima în mod rezonabil că doar un număr limitat de persoane va avea acces la aceste date.

(e)  de către autoritățile publice competente în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale.

(3)  Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2000/31/CE, în special a normelor privind răspunderea furnizorilor de servicii intermediari, prevăzute la articolele 12 - 15 din directiva menționată. [AM 96]

Articolul 3

Domeniul teritorial de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator pe teritoriul Uniunii, indiferent dacă prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii.

(2)  Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate care își au reședința în din Uniune de către un operator sau persoana împuternicită de către operator care nu este stabilit(ă) în Uniune, atunci când activitățile de prelucrare sunt legate de:

(a)  oferirea de bunuri sau servicii, indiferent dacă se solicită o plată de către persoana în cauză, unor astfel de persoane vizate în Uniune sau

(b)  urmărirea comportamentului acestora monitorizarea persoanelor vizate.

(3)  Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către un operator care nu este stabilit în Uniune, ci într-un loc în care legislația națională a unui stat membru se aplică în temeiul dreptului internațional public. [AM 97]

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.  „persoana vizată” înseamnă o persoană fizică identificată sau o persoană fizică ce poate fi identificată, în mod direct sau indirect, prin mijloace care pot fi utilizate, cu o probabilitate rezonabilă, de operator sau de orice altă persoană fizică sau juridică, în special prin referire la un număr de identificare, la date de localizare, la un identificator online sau la unul sau mai mulți factori specifici identității fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale a persoanei respective;

2.  date cu caracter personal” înseamnă orice informație privind referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoană vizată”); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator unic, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale, sociale sau de gen;

2a.  „date protejate printr-un pseudonim” înseamnă date cu caracter personal care nu mai pot fi atribuite unei persoane vizate fără a se utiliza informații suplimentare, în măsura în care aceste informații suplimentare sunt stocate separat și fac obiectul unor măsuri de natură tehnică și organizatorică destinate să garanteze că nu va avea loc o astfel de atribuire;

2b.  „date criptate” înseamnă date cu caracter personal care, prin intermediul unor măsuri tehnologice de protecție, devin neinteligibile pentru persoanele care nu sunt autorizate să le acceseze;

3.  „prelucrare” înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi culegerea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, ștergerea sau distrugerea;

3a.  „crearea de profiluri” înseamnă orice formă de prelucrare automatizată a datelor cu caracter personal prin care se urmărește evaluarea anumitor aspecte personale legate de o persoană fizică sau efectuarea de analize sau previziuni în legătură, în special, cu performanțele persoanei fizice respective la locul de muncă, situația sa economică, locul în care se află, starea sa de sănătate, preferințele personale, încrederea de care se bucură sau comportamentul acesteia;

4.  „sistem de evidență a datelor” înseamnă orice set structurat de date cu caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, fie ele centralizate, descentralizate sau repartizate după criterii funcționale sau geografice;

5.  „operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabilește scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile, condițiile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin dreptul Uniunii sau prin legislația unui stat membru, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prin dreptul Uniunii sau prin legislația unui stat membru;

6.  „persoana împuternicită de operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului;

7.  „destinatar” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism căruia îi sunt transmise datele cu caracter personal;

7a.  „terț” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice organism altul decât persoana vizată, operatorul, persoana împuternicită de operator și persoanele care, sub directa autoritate a operatorului sau a persoanei împuternicite de acesta, sunt autorizate să prelucreze date;

8.  „consimțământul persoanei vizate” înseamnă orice manifestare de voință, liberă, specifică, informată și explicită, prin care persoana vizată acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune pozitivă fără echivoc, ca datele sale cu caracter personal să fie prelucrate;

9.  „încălcarea securității datelor cu caracter personal” înseamnă o încălcare a securității care duce, în mod accidental sau ilegal, la distrugerea, pierderea, modificarea, divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat la datele cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod sub o altă formă;

10.  „date genetice” înseamnă toate datele , indiferent de tipul acestora, cu caracter personal referitoare la caracteristicile genetice ale unei persoane, care sunt au fost moștenite sau dobândite într-un stadiu precoce de dezvoltare prenatală astfel cum rezultă în urma unei analize a unei mostre de material biologic al persoanei în cauză, în special a unei analize cromozomiale, a unei analize a acidului dezoxiribonucleic (ADN) sau a acidului ribonucleic (ARN) sau a unei analize a oricărui alt element ce permite obținerea unor informații echivalente;

11.  „date biometrice” înseamnă orice date cu caracter personal referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane, care permit identificarea unică a acesteia, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice;

12.  „date privind sănătatea” înseamnă orice informații date cu caracter personal legate de sănătatea fizică sau mentală a unei persoane sau de acordarea de servicii medicale persoanei respective;

13.  „sediu principal” înseamnă, în ceea ce privește operatorul, locul de stabilire al acestuia întreprinderii sau grupului de întreprinderi pe teritoriul Uniunii, indiferent dacă au calitatea de operator sau de persoană împuternicită de operator, în care sunt luate principalele decizii privind scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal. Următoarele criterii obiective pot fi luate în considerare, printre altele: locul sediului central al operatorului sau al persoanei împuternicite de operator; în cazul în care nu se ia nicio decizie pe teritoriul Uniunii cu privire la scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal, sediul principal este locul în care se desfășoară principalele află entitatea din cadrul grupului de întreprinderi care este cea mai în măsură, din perspectiva funcțiilor de conducere și a responsabilităților administrative, să se ocupe de normele stabilite în prezentul regulament și să le execute; locul în care sunt exercitate în mod efectiv reale activități de prelucrare estionare prin care se stabilește prelucrarea datelor în cadrul activităților unui sediu al unui operator din Uniune. În ceea ce privește persoana împuternicită de operator, „sediu principal” înseamnă locul administrației sale centrale din Uniune unor înțelegeri stabile;

14.  „reprezentant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, desemnată explicit de către operator, care acționează și poate fi contactată în locul operatorului de către orice autoritate de supraveghere și alte organisme din Uniune, reprezintă operatorul în ceea ce privește obligațiile care îi revin operatorului în temeiul prezentului regulament;

15.  „întreprindere” înseamnă orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de forma juridică a acesteia, cuprinzând, în special, persoane fizice și juridice, parteneriate sau asociații care desfășoară în mod regulat o activitate economică;

16.  „grup de întreprinderi” înseamnă o întreprindere care exercită controlul și întreprinderile controlate de aceasta;

17.  „reguli corporatiste obligatorii” înseamnă politicile în materie de protecție a datelor cu caracter personal care trebuie respectate de către un operator sau o persoană împuternicită de operator stabilită pe teritoriul unui stat membru al Uniunii, în ceea ce privește transferurile sau seturile de transferuri de date cu caracter personal către un operator sau o persoană împuternicită în una sau mai multe țări terțe în cadrul unui grup de întreprinderi;

18.  „minor” înseamnă orice persoană cu vârsta sub 18 ani;

19.  „autoritate de supraveghere” înseamnă o autoritate publică instituită de un stat membru în conformitate cu articolul 46. [AM 98]

CAPITOLUL II

PRINCIPII

Articolul 5

Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal

Datele cu caracter personal trebuie să fie:

(a)  să fie prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată (legalitate, echitate și transparență);

(b)  să fie colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și să nu fie nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri (limitarea scopului);

(c)  să fie adecvate, pertinente și limitate la strictul necesar în ceea ce privește scopurile pentru care sunt prelucrate; aceste date sunt prelucrate numai dacă și atât timp cât scopurile nu pot fi îndeplinite prin prelucrarea unor informații care nu implică date cu caracter personal (reducerea la minimum a datelor);

(d)  să fie exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, să fie sunt șterse sau rectificate fără întârziere (exactitate);

(e)  să fie păstrate într-o formă care permite identificarea directă sau indirectă a persoanelor vizate pe o perioadă care nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor pentru care sunt prelucrate datele; datele cu caracter personal pot fi stocate pe perioade mai lungi în măsura în care acestea vor fi prelucrate numai în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică sau pentru a fi arhivate, în conformitate cu normele și condițiile prevăzute la articolul 83 și la articolul 83a, și numai dacă se efectuează o reexaminare periodică în vederea evaluării necesității de a continua stocarea și dacă se iau măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea limitării accesului la date exclusiv în aceste scopuri (limitarea la minimum a stocării);

(ea)  prelucrate într-o manieră care îi permite persoanei vizate să își exercite drepturile într-un mod eficient (eficacitate);

(eb)  prelucrate într-un mod care le protejează împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau organizatorice corespunzătoare (integritate);

(f)  să fie prelucrate sub răspunderea operatorului, care asigură și demonstrează poate demonstra conformitatea fiecărei operațiuni de prelucrare cu dispozițiile prezentului regulament (responsabilitatea). [AM 99]

Articolul 6

Legalitatea prelucrării

(1)  Prelucrarea datelor cu caracter personal este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)  persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice;

(b)  prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care persoana vizată este parte sau pentru executarea unor măsuri precontractuale la cererea persoanei vizate;

(c)  prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului;

(d)  prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate;

(e)  prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul;

(f)  prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau, în cazul divulgării de un terț căruia îi sunt divulgate datele, și care satisface așteptările legitime ale persoanei vizate bazate pe relația sa cu operatorul, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un minor. Acest lucru nu se aplică în cazul prelucrării efectuate de către autoritățile publice în îndeplinirea misiunii lor. Acest lucru nu se aplică în cazul prelucrării efectuate de către autoritățile publice în îndeplinirea misiunii lor.

(2)  Prelucrarea datelor cu caracter personal necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică este legală sub rezerva condițiilor și a garanțiilor prevăzute la articolul 83.

(3)  Temeiul juridic pentru prelucrarea menționată la alineatul (1) literele (c) și (e) trebuie să fie prevăzut în:

(a)  dreptul Uniunii sau

(b)  legislația statului membru care se aplică operatorului.

Legislația statului membru trebuie să urmărească un obiectiv de interes public sau să fie necesară în vederea protejării drepturilor și libertăților celorlalți, să respecte substanța dreptului de protecție a datelor cu caracter personal și să fie proporțională cu obiectivul legitim urmărit. În limitele prezentului regulament, legislația statului membru poate prevede detaliile referitoare la legalitatea prelucrării, în special în ceea ce privește operatorii de date, scopul prelucrării și limitarea acestui scop, caracteristicile datelor și ale persoanelor vizate, măsurile și procedurile de prelucrare, destinatarii și durata stocării.

(4)  În cazul în care scopul prelucrării ulterioare nu este compatibil cu scopul pentru care au fost colectate datele cu caracter personal, prelucrarea trebuie să se bazeze pe un temei juridic care presupune cel puțin unul din considerentele menționate la alineatul (1) literele (a) - (e). Acest lucru se aplică în special oricărei schimbări a termenilor și condițiilor generale ale unui contract.

(5)  Comisia trebuie să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii condițiilor menționate la alineatul (1) litera (f) pentru diverse sectoare și situații de prelucrare a datelor, inclusiv în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la un minor. [AM 100]

Articolul 7

Condiții privind consimțământul

(1)  Când prelucrarea se bazează pe consimțământ, operatorul suportă sarcina probei în ceea ce privește acordarea de către persoana vizată a consimțământului pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal în scopurile specificate.

(2)  În cazul în care consimțământul persoanei vizate urmează să fie acordat în contextul unei declarații scrise care se referă și la un alt aspect, solicitarea de a acorda consimțământul trebuie să fie prezentată într-o formă care o diferențiază clar de celălalt aspect. Dispozițiile privind consimțământul persoanei vizate care încalcă parțial prezentul regulament sunt complet nule.

(3)  Fără a aduce atingere altor temeiuri juridice pentru prelucrare, persoana vizată are dreptul să își retragă în orice moment consimțământul. Retragerea consimțământului nu afectează legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimțământului înainte de retragerea acestuia. Retragerea consimțământului se face la fel de simplu ca și acordarea acestuia. Persoana vizată este informată de operator dacă retragerea consimțământului poate duce la întreruperea serviciilor furnizate sau a relației cu operatorul.

(4)  Consimțământul nu reprezintă un temei juridic pentru prelucrare are un scop limitat și își pierde valabilitatea atunci când există un dezechilibru semnificativ între poziția persoanei vizate și cea a operatorului scopul încetează să existe sau de îndată ce prelucrarea datelor cu caracter personal nu mai este necesară pentru realizarea scopurilor pentru care datele au fost inițial colectate. Executarea unui contract sau prestarea unui serviciu nu sunt condiționate de consimțământul cu privire la prelucrarea sau utilizarea datelor care nu sunt necesare pentru executarea contractului sau pentru prestarea serviciului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b). [AM 101]

Articolul 8

Prelucrarea datelor cu caracter personal ale minorilor

(1)  În sensul prezentului regulament, în ceea ce privește oferirea de bunuri sau servicii ale societății informaționale în mod direct unui minor, prelucrarea datelor cu caracter personal ale unui minor cu vârsta sub 13 ani este legală numai dacă și în măsura în care consimțământul este acordat sau autorizat de părintele sau de tutorele reprezentantul legal al minorului. Operatorul depune toate eforturile rezonabile pentru a obține verifica consimțământul verificabil, ținând seama de tehnologiile disponibile, fără a genera prelucrarea inutilă a datelor cu caracter personal.

(1a)  Informațiile prezentate minorilor, părinților și reprezentanților legali pentru ca aceștia să-și exprime consimțământul, inclusiv referitoare la colectarea și utilizarea de date cu caracter personal ale operatorului, ar trebui prezentate într-un limbaj clar, adaptat publicului vizat.

(2)  Alineatul (1) nu afectează dreptul general al contractelor aplicabil în statele membre, cum ar fi normele privind valabilitatea, încheierea sau efectele unui contract în legătură cu un minor.

(3)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor referitoare la metodele de a obține consimțământul verificabil menționate la alineatul (1). În acest sens, Comisia ia în considerare măsuri specifice pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii. Comitetului european pentru protecția datelor i se încredințează sarcina de a elabora orientări, recomandări și cele mai bune practici referitoare la metodele de verificare a consimțământului menționate la alineatul (1), în conformitate cu articolul 66.

(4)  Comisia poate să stabilească formulare tip pentru metodele specifice de obținere a consimțământului verificabil menționat la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 102]

Articolul 9

Prelucrarea categoriilor Categorii speciale de date cu caracter personal

(1)  Se interzice prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, religia sau convingerile filozofice, orientarea sexuală sau identitatea de gen, apartenența sindicală și activitățile sindicale, precum și prelucrarea datelor genetice sau biometrice sau a datelor privind sănătatea, viața sexuală, sancțiunile administrative, hotărârile, infracțiunile penale sau infracțiunile presupuse, condamnările sau măsurile de securitate conexe.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când în următoarele situații:

(a)  persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea acestor date cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice, în condițiile prevăzute la articolele 7 și 8, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau legislația unui stat membru prevede că interdicția menționată la alineatul (1) nu poată fi ridicată de persoana vizată sau

(aa)  prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract din care face parte persoana vizată sau pentru luarea unor măsuri precontractuale la solicitarea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract;

(b)  prelucrarea este necesară în scopul respectării obligațiilor și al exercitării unor drepturi specifice ale operatorului în domeniul dreptului muncii, în măsura în care acest lucru este autorizat de dreptul Uniunii sau de legislația unui stat membru sau de acorduri colective care prevede prevăd garanții adecvate pentru protejarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, cum ar fi dreptul la nediscriminare, sub rezerva condițiilor și garanțiilor prevăzute la articolul 82; sau

(c)  prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane, atunci când persoana vizată se află în incapacitate fizică sau juridică să-și dea consimțământul sau

(d)  prelucrarea este efectuată, în cadrul activităților lor legitime și cu garanții adecvate, de către o fundație, o asociație sau orice alt organism cu scop nelucrativ și cu specific politic, filozofic, religios sau sindical, cu condiția ca prelucrarea să se refere numai la membrii sau la foștii membri ai organismului respectiv sau la persoane cu care acesta are contacte permanente în legătură cu scopurile sale și ca datele să nu fie comunicate terților fără consimțământul persoanelor vizate sau

(e)  prelucrarea se referă la date cu caracter personal care sunt făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau

(f)  prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță sau

(g)  prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini din motive de interes public ridicat, executate în baza dreptului Uniunii sau a legislației unui stat membru care este proporțională cu obiectivul urmărit, respectă esența dreptului la protecția datelor și prevede măsurile corespunzătoare pentru protejarea drepturilor fundamentale și intereselor legitime ale persoanei vizate sau

(h)  prelucrarea datelor privind sănătatea este necesară în scopuri legate de sănătate și sub rezerva face obiectul condițiilor și a garanțiilor prevăzute la articolul 81 sau

(i)  prelucrarea este necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică, sub rezerva condițiilor și a garanțiilor prevăzute la articolul 83 sau

(ia)  prelucrarea este necesară serviciilor de arhivare, sub rezerva condițiilor și a garanțiilor prevăzute la articolul 83a sau

(j)  prelucrarea datelor referitoare la sancțiuni administrative, hotărâri, infracțiuni penale, condamnări penale sau la măsuri de securitate conexe se efectuează fie sub controlul autorității publice, fie atunci când prelucrarea este necesară pentru conformarea cu o obligație legală sau de reglementare care îi revine operatorului, fie pentru îndeplinirea unei sarcini executate din considerente importante de interes public, în măsura în care prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de legislația unui stat membru care prevede garanții adecvate legate de drepturile fundamentale și interesele persoanei vizate. Un Orice registru complet al condamnărilor penale este ținut numai sub controlul autorității publice.

(3)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor, condițiilor și garanțiilor corespunzătoare Comitetului european pentru protecția datelor i se încredințează sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici pentru prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal menționate la alineatul (1), precum și derogările prevăzute la alineatul (2), în conformitate cu articolul 66. [AM 103]

Articolul 10

Prelucrarea care nu permite identificarea

(1)  În cazul în care datele prelucrate de către un operator nu îi permit acestuia sau persoanei împuternicite de către operator să identifice direct sau indirect o persoană fizică sau consistă doar din date pseudonime, operatorul nu are obligația de a prelucrează și nici nu obține informații suplimentare pentru a identifica persoana vizată numai în scopul respectării unei dispoziții ale a prezentului regulament.

(2)  Atunci când operatorul de date nu este în măsură să respecte o anumită dispoziție a prezentului regulament din cauza alineatului (1), operatorul nu este obligat să respecte dispoziția respectivă. Atunci când, în consecință, operatorul de date nu este în măsură să se conformeze cererii persoanei vizate, operatorul informează persoana vizată în mod corespunzător. [AM 104]

Articolul 10a

Principii generale privind drepturile persoanelor vizate

(1)  Temeiul protecției datelor îl constituie drepturile clare și fără ambiguități ale persoanei vizate, fapt respectat de operatorul de date. Dispozițiile prezentului regulament au scopul de a întări, clarifica, garanta și, după caz, codifica aceste drepturi.

(2)  Aceste drepturi includ, printre altele, furnizarea de informații clare și ușor de înțeles privind prelucrarea datelor sale cu caracter personal, dreptul de acces, de rectificare și de ștergere a datelor cu caracter personal, dreptul de a obține date, dreptul de a se opune creării de profiluri, dreptul de a depune o plângere în fața autorității competente de protecție a datelor, .dreptul de a introduce o acțiune în justiție, precum și dreptul la compensații și despăgubiri în urma unei operațiuni de prelucrare ilegale. Aceste drepturi se exercită în general gratuit. Operatorul de date răspunde cererilor persoanei vizate într-un termen rezonabil. [AM 105]

CAPITOLUL III

DREPTURILE PERSOANEI VIZATE

SECȚIUNEA 1

TRANSPARENȚĂ ȘI MODALITĂȚI

Articolul 11

Transparența informațiilor și a comunicărilor

(1)  Operatorul aplică politici concise, transparente, clare și ușor de accesat în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și exercitarea drepturilor persoanelor vizate.

(2)  Operatorul transmite persoanei vizate orice informație și orice comunicare cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal într-o formă inteligibilă, utilizând un limbaj clar și simplu, adaptat în funcție de persoana vizată, în special pentru orice informație adresată în mod expres unui minor. [AM 106]

Articolul 12

Proceduri și mecanisme de exercitare a drepturilor persoanei vizate

(1)  Operatorul stabilește proceduri pentru furnizarea informațiilor prevăzute la articolul 14 și pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate menționate la articolul 13 și la articolele 15 - 19. Operatorul prevede în special mecanisme pentru facilitarea introducerii unei cereri privind acțiunile menționate la articolul 13 și la articolele 15 - 19. În cazul în care datele cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări automatizate, operatorul prevede, de asemenea, modalitățile de introducere a cererilor pe cale electronică, atunci când este posibil.

(2)  Operatorul informează persoana vizată fără întârziere nejustificată și, cel târziu, în termen de o lună 40 de zile calendaristice de la primirea cererii, dacă a fost luată vreo măsură în temeiul articolului 13 și al articolelor 15-19 și furnizează informațiile solicitate. Acest termen poate fi prelungit cu încă o lună, în cazul în care mai multe persoanele vizate își exercită drepturile și cooperarea acestora este necesară într-o măsură rezonabilă pentru a evita eforturi inutile și disproporționate din partea operatorului. Informațiile sunt furnizate în scris sau, dacă este posibil, operatorul de date poate furniza acces de la distanță la o platformă online sigură, care să ofere persoanei vizate posibilitatea de a-și consulta direct datele cu caracter personal. În cazul în care persoana vizată introduce o cerere în format electronic, informațiile sunt furnizate în format electronic, dacă este posibil, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format.

(3)  În cazul în care operatorul refuză nu să ia măsuri la cererea persoanei vizate, acesta informează persoana vizată cu privire la motivele refuzului inacțiunii sale și la posibilitățile de a depune o plângere în fața autorității de supraveghere și de a introduce o cale de atac în justiție.

(4)  Informațiile și măsurile luate în contextul cererilor menționate la alineatul (1) sunt gratuite. În cazul în care cererile sunt în mod vădit excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate percepe o taxă rezonabilă care să țină cont de costurile administrative pentru furnizarea informațiilor sau pentru luarea măsurilor solicitate ori poate să nu ia măsurile solicitate. În acest caz, operatorul suportă sarcina probei în ceea ce privește caracterul vădit excesiv al cererii.

(5)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și condițiilor privind cererile vădit excesive și taxele menționate la alineatul (4).

(6)  Comisia poate stabili formulare tip și proceduri standard în ceea ce privește comunicarea menționată la alineatul (2), inclusiv în format electronic. În acest sens, Comisia ia în considerare măsuri corespunzătoare pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 107]

Articolul 13

Drepturi referitoare la destinatari Obligația de notificare în caz de rectificare și ștergere

Operatorul comunică fiecărui destinatar căruia i-au fost dezvăluite transferate datele orice rectificare sau ștergere efectuată în conformitate cu articolele 16 și 17, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil sau presupune un efort disproporționat. Operatorul informează persoana vizată despre respectivele părți terțe. Operatorul informează persoana vizată cu privire la acești destinatari dacă persoana vizată o cere. [AM 108]

Articolul 13a

Politici de informare standardizate

(1)  În cazul în care sunt colectate date cu caracter personal referitoare la o persoană vizată, operatorul îi furnizează respectivei persoane următoarele date înainte de a obține informații în conformitate cu articolul 14:

(a)  dacă datele personale sunt colectate la un nivel mai mare decât nivelul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării;

(b)  dacă datele cu caracter personal sunt stocate la un nivel mai mare decât nivelul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării;

(c)  dacă datele cu caracter personal sunt prelucrate în alte scopuri decât scopul pentru care au fost colectate;

(d)  dacă date cu caracter personal sunt diseminate unor părți terțe comerciale;

(e)  dacă datele cu caracter personal sunt vândute sau închiriate;

(f)  dacă datele cu caracter personal sunt stocate în formă criptată.

(2)  Datele prevăzute la alineatul (1) sunt prezentate în conformitate cu anexa la prezentul regulament într-un format aliniat sub formă de tabel, cu texte și simboluri, pe următoarele trei coloane:

(a)  prima coloană descrie formele grafice care simbolizează aceste date;

(b)  cea de a doua coloană conține informații esențiale care descriu aceste date;

(c)  cea de a treia coloană descrie formele grafice care indică dacă un element specific este respectat.

(3)  Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt prezentate într-un mod vizibil și ușor lizibil și apar într-o limbă ușor de înțeles de către consumatorii din statele membre cărora le sunt furnizate informațiile. În cazul în care datele sunt prezentate în format electronic, acestea trebuie să poată fi citite automat.

(4)  Nu se furnizează date suplimentare. Se pot furniza explicații detaliate sau observații suplimentare în ceea ce privește datele prevăzute la alineatul (1) împreună cu celelalte cerințe privind informațiile conforme cu articolul 14.

(5)  Comisia este abilitată să adopte, după solicitarea unui aviz Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 86 în vederea descrierii suplimentare a datelor menționate la alineatul 1 și a prezentării lor, astfel cum se menționează la alineatul (2) și în anexa la prezentul regulament. [AM 109]

SECȚIUNEA 2

INFORMARE ȘI ACCES LA DATE

Articolul 14

Informații pentru persoana vizată

(1)  Atunci când sunt colectate date cu caracter personal referitoare la o persoană vizată, operatorul furnizează persoanei vizate cel puțin următoarele informații, după ce informațiile următoare, în conformitate cu articolul 13a, au fost furnizate:

(a)  identitatea și datele de contact ale operatorului și, după caz, ale reprezentantului operatorului și ale responsabilului cu protecția datelor;

(b)  scopurile specifice în care sunt prelucrate datele cu caracter personal, precum și informații specifice privind securitatea prelucrării datelor cu caracter personal, inclusiv condițiile contractului și condițiile generale în cazul în care prelucrarea se întemeiază pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) și interesele legitime urmărite de operator în, atunci când este cazul, informații cu privire la felul în care prelucrarea se întemeiază pe se aplică și se respectă cerințele de la articolul 6 alineatul (1) litera (f);

(c)  perioada în care vor fi stocate datele cu caracter personal sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, criteriile utilizate pentru a stabili această perioadă;

(d)  existența dreptului de a solicita operatorului accesul la datele cu caracter personal referitoare la persoana vizată, precum și rectificarea sau ștergerea acestora, sau a dreptului de a se opune prelucrării acestor date cu caracter personal sau de a obține date;

(e)  dreptul de a depune o plângere în fața autorității de supraveghere și datele de contact ale autorității de supraveghere;

(f)  destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal;

(g)  dacă este cazul, intenția operatorului de a efectua un transfer de date către o țară terță sau o organizație internațională și nivelul de protecție oferit de țara terță sau de organizația internațională respectivă, prin trimitere la o decizie existența sau absența unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, în cazul transferurilor menționate la articolul 42 sau 43, prin trimitere la garanțiile adecvate și la mijloacele de a obține o copie a acestora;

(ga)  după caz, informații cu privire la existența creării de profiluri, a unor măsuri bazate pe crearea de profiluri și cu privire la efectele preconizate de crearea de profiluri asupra persoanei vizate;

(gb)  informații pertinente despre logica ce stă la baza oricărei operațiuni de prelucrare automatizată;

(h)  orice altă informație care este necesară pentru garantarea unei prelucrări corecte față de persoana vizată, având în vedere circumstanțele specifice în care sunt colectate sau prelucrate datele cu caracter personal, în special existența anumitor activități și operațiuni de prelucrare în privința cărora evaluările de impact asupra datelor cu caracter personal au indicat existența unui risc ridicat;

(ha)  atunci când este cazul, informații care indică dacă datele cu caracter personal au fost furnizate autorităților publice în cursul ultimelor 12 luni consecutive.

(2)  În cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată, operatorul transmite persoanei vizate, în plus față de pe lângă informațiile menționate la alineatul (1), informații cu privire la caracterul obligatoriu sau voluntar opțional al furnizării datelor cu caracter personal, precum și cu privire la eventualele consecințe ale refuzului de a furniza aceste nefurnizării acestor date.

(2a)  La luarea deciziei cu privire la informațiile suplimentare necesare pentru asigurarea unei prelucrări corecte în temeiul alineatului (1) litera (h), operatorii țin seama de liniile directoare aplicabile în temeiul articolului 34.

(3)  În cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate de la persoana vizată, operatorul transmite persoanei vizate, în plus față de informațiile menționate la alineatul (1), informații privind sursele din care provin datele specifice cu caracter personal. Dacă datele cu caracter personal provin din surse aflate la dispoziția publicului, poate fi oferită o indicație generală.

(4)  Operatorul furnizează informațiile menționate la alineatele (1), (2) și (3):

(a)  în momentul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată sau fără întârzieri nejustificate atunci când prima opțiune nu este viabilă; sau

(aa)  la solicitarea unui organism, unei organizații sau asociații menționate la articolul 73;

(b)  în cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate de la persoana vizată, în momentul înregistrării acestora sau într-un termen rezonabil după colectare, ținând seama de circumstanțele specifice în care datele respective sunt colectate sau prelucrate în alt mod sau dacă se preconizează comunicarea transferul acestora către un alt destinatar, și cel târziu în momentul primului transfer sau, dacă datele sunt utilizate pentru a comunica cu persoana în cauză, cel târziu în momentul în care datele sunt comunicate pentru are loc prima dată comunicare cu persoana respectivă; sau

(ba)  numai la cerere atunci când datele sunt prelucrate de o întreprindere mică sau de o microîntreprindere care prelucrează date cu caracter personal doar ca o activitate auxiliară.

(5)  Dispozițiile alineatelor (1) - (4) nu se aplică atunci când:

(a)  persoana vizată deține deja informațiile menționate la alineatele (1), (2) și (3) sau

(b)  datele sunt prelucrate în scopuri istorice, statistice sau științifice care fac obiectul condițiilor și garanțiilor prevăzute la articolul 81 sau articolul 83, nu sunt colectate de la persoana vizată, iar furnizarea acestor informații se dovedește imposibilă sau ar presupune un efort disproporționat iar operatorul a publicat informațiile astfel încât să fie preluate de oricine; sau

(c)  datele nu sunt colectate de la persoana vizată, iar înregistrarea sau divulgarea datelor este prevăzută în mod expres de lege legea sub incidența căreia intră operatorul, care prevede măsuri adecvate pentru a proteja interesele legitime ale persoanei vizate, având în vedere riscurile prezentate de prelucrarea și de natura datelor cu caracter personal; sau

(d)  datele nu sunt colectate de la persoana vizată, iar furnizarea acestor informații aduce atingere drepturilor și libertăților altor persoane fizice, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii sau în legislația unui stat membru, în conformitate cu articolul 21;

(da)  datele sunt prelucrate în cadrul profesiei, sau sunt încredințate sau devin cunoscute unei persoane supuse obligației secretului profesional reglementat de legislația Uniunii sau de dreptul statului membru sau unei obligații legale de a păstra secretul, în cazul în care datele nu sunt colectate direct de la persoana vizată.

(6)  În cazul menționat la alineatul (5) litera (b), operatorul prevede măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vizate.

(7)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor privind categoriile de destinatari menționate la alineatul (1) litera (f), a cerințelor privind notificarea posibilității de acces menționate la alineatul (1) litera (g), a criteriilor privind informațiile suplimentare necesare menționate la alineatul (1) litera (h) pentru sectoare și situații specifice, precum și a condițiilor și a garanțiilor corespunzătoare pentru derogările prevăzute la alineatul (5) litera (b). În acest sens, Comisia ia în considerare măsuri corespunzătoare pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii.

(8)  Comisia poate stabili formulare tip pentru transmiterea informațiilor menționate la alineatele (1) - (3), ținând seama, dacă este cazul, de particularitățile și nevoile specifice ale diverselor sectoare și situații de prelucrare a datelor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 110]

Articolul 15

Dreptul de acces și de obținere de date al persoanei vizate

(1)  Sub rezerva articolului 12 alineatul (4), persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului, într-un limbaj clar și simplu, în orice moment, la cerere, confirmarea faptului că datele sale cu caracter personal sunt sau nu prelucrate. În cazul în care aceste date cu caracter personal sunt prelucrate, operatorul furnizează următoarele informații:

(a)  scopurile prelucrării pentru fiecare categorie de date cu caracter personal;

(b)  categoriile de date cu caracter personal vizate;

(c)  destinatarii sau categoriile de destinatari cărora datele cu caracter personal urmează să le fie divulgate sau le-au fost divulgate, în special dacă inclusiv destinatarii sunt din țări terțe;

(d)  perioada în care vor fi stocate datele cu caracter personal sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, criteriile utilizate pentru a stabili această perioadă;

(e)  existența dreptului de a solicita operatorului rectificarea sau ștergerea datelor cu caracter personal referitoare la persoana vizată sau a dreptului de a se opune prelucrării acestor date;

(f)  dreptul de a depune o plângere în fața autorității de supraveghere și datele de contact ale autorității de supraveghere;

(g)  comunicarea datelor cu caracter personal care sunt în curs de prelucrare și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor;

(h)  importanța și consecințele preconizate ale prelucrării, cel puțin în cazul măsurilor menționate la articolul 20.;

(ha)  informații pertinente despre logica care stă la baza oricărei operațiuni de prelucrare automatizată;

(hb)  fără a aduce atingere articolului 21, în cazul divulgării datelor cu caracter personal unei autorități publice ca urmare a unei cereri din partea unei autorități publice, confirmarea faptului că această cerere a fost făcută.

(2)  Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului comunicarea datelor cu caracter personal care sunt în curs de prelucrare. În cazul în care persoana vizată introduce o cerere în format electronic, informațiile sunt furnizate în format electronic structurat, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format. Fără a aduce atingere articolului 10, operatorul ia toate măsurile necesare pentru a verifica dacă persoana care solicită accesul la date este persoana vizată.

(2a)  În cazul în care persoana vizată a furnizat date cu caracter personal, iar datele cu caracter personal sunt prelucrate electronic, persoana vizată are dreptul să obțină, din partea operatorului, o copie a datelor cu caracter personal furnizate într-un format electronic interoperabil care este utilizat în mod curent și care permite persoanei vizate să utilizeze ulterior aceste date, fără a fi împiedicată de operatorul de la care sunt retrase datele cu caracter personal. Atunci când este acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și fizic posibil, datele se transferă direct de la operator la operator, la cererea persoanei vizate.

(2b)  Prezentul articol nu aduce atingere obligației de a șterge datele atunci când acestea nu mai sunt necesare, conform articolului 5 alineatul (1) litera (e).

(2c)  În temeiul alineatelor (1) și (2), nu există drept de acces atunci când sunt vizate date în sensul articolului 14 alineatul (5) litera (da), cu excepția cazului în care persoana vizată este abilitată să înlăture confidențialitatea în cauză și acționează în consecință.

(3)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor privind comunicarea către persoana vizată a conținutului datelor cu caracter personal menționate la alineatul (1) litera (g).

(4)  Comisia poate specifica formele și procedurile standard pentru solicitarea și acordarea accesului la informațiile menționate la alineatul (1), inclusiv pentru verificarea identității persoanei vizate și comunicarea datelor cu caracter personal către persoana vizată, ținând seama de particularitățile și nevoile specifice pentru diferitele sectoare și situații de prelucrare a datelor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 111]

SECȚIUNEA 3

RECTIFICARE ȘI ȘTERGERE

Articolul 16

Dreptul la rectificare

Persoana vizată are dreptul de a obține de la operator rectificarea datelor sale cu caracter personal care sunt inexacte. Persoana vizată are dreptul de a obține completarea datelor cu caracter personal care sunt incomplete, inclusiv prin furnizarea unei declarații corective suplimentare.

Articolul 17

Dreptul lauitat și de a fi ștergere

(1)  Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal care o privesc și încetarea difuzării acestor date, în special în ceea ce privește datele cu caracter personal care sunt puse la dispoziție de către persoana vizată atunci când era minor și de a obține din partea terților ștergerea oricăror legături către acestea sau copierea sau replicarea lor, în cazul în care se aplică unul dintre următoarele motive:

(a)  datele nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate sau prelucrate;

(b)  persoana vizată își retrage consimțământul pe baza căruia are loc prelucrarea în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau în cazul în care perioada de stocare a datelor a expirat și nu există niciun alt temei legal pentru prelucrarea datelor;

(c)  persoana vizată se opune prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul articolului 19;

(ca)  o instanță sau o autoritate de reglementare din Uniune a pronunțat o hotărâre definitivă și executorie potrivit căreia datele în cauză trebuie șterse;

(d)  prelucrarea datelor nu este conformă cu prezentul regulament din alte motive datele au fost prelucrate ilegal.

1a.  Aplicarea alineatului (1) depinde de capacitatea operatorului de date de a verifica dacă persoana care a solicitat ștergerea este persoana vizată.

(2)  În cazul în care operatorul menționat la alineatul (1) a făcut publice datele cu caracter personal fără o justificare în temeiul articolului 6 alineatul (1), acesta ia toate măsurile rezonabile pentru ca datele să fie șterse, inclusiv măsuri tehnice, în ceea ce privește datele de a căror publicare este responsabil, pentru a informa terții care prelucrează astfel de date că persoana vizată le solicită să șteargă toate linkurile către datele cu caracter personal și orice copie sau reproducere a acestora. În cazul în care operatorul a autorizat un terț să publice date cu caracter personal, se consideră că operatorul este responsabil de publicarea datelor respective de terți, fără a aduce atingere articolului 77. Operatorul informează persoana în cauză, dacă este posibil, cu privire la acțiunile întreprinse de părțile terțe relevante.

(3)  Operatorul și, după caz, terțul, efectuează ștergerea fără întârziere, cu excepția cazului în care păstrarea datelor cu caracter personal este necesară:

(a)  pentru exercitarea dreptului la liberă exprimare, în conformitate cu articolul 80;

(b)  din motive de interes public în domeniul sănătății publice, în conformitate cu articolul 81;

(c)  în scopuri istorice, statistice și științifice, în conformitate cu articolul 83;

(d)  pentru respectarea obligației legale de a păstra datele cu caracter personal prevăzută în legislația Uniunii sau a statului membru aplicabilă operatorului; legislațiile statelor membre trebuie să răspundă unui obiectiv de interes public, să respecte esența dreptului dreptul la protecția datelor cu caracter personal și să fie proporționale cu obiectivul legitim urmărit;

(e)  în cazurile prevăzute la alineatul (4).

(4)  În loc să le șteargă, operatorul limitează prelucrarea datelor cu caracter personal în așa fel încât datele să nu mai poată face obiectul accesului obișnuit și al operațiunilor de prelucrare și să nu mai poată fi modificate, în cazul în care:

(a)  persoana vizată contestă exactitatea acestor date, pentru o perioadă care să îi permită operatorului să verifice exactitatea datelor;

(b)  operatorul nu mai are nevoie de datele cu caracter personal pentru a-și îndeplini atribuțiile, dar acestea trebuie să fie păstrate ca dovadă;

(c)  prelucrarea acestora este ilegală, iar persoana vizată se opune ștergerii datelor, solicitând, în schimb, restricționarea utilizării lor;

(ca)  o instanță sau o autoritate de reglementare din Uniune a pronunțat o hotărâre definitivă și executorie potrivit căreia datele în cauză trebuie restricționate;

(d)  persoana vizată solicită transferul datelor cu caracter personal în alt sistem de prelucrare automată a datelor, în conformitate cu articolul 18 15 paragraful 2 2a;

(da)  tipul specific de stocare nu permite ștergerea și a fost instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5)  Datele cu caracter personal menționate la alineatul (4) pot fi prelucrate, cu excepția stocării, doar în scop probatoriu, fie cu consimțământul persoanei vizate, fie pentru protejarea drepturilor altor persoane fizice ori juridice fie pentru un obiectiv de interes public.

(6)  În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este limitată în conformitate cu alineatul (4), operatorul informează în acest sens persoana vizată înainte de ridicarea restricțiilor de prelucrare.

(7)  Operatorul pune în aplicare mecanisme pentru a asigura respectarea termenelor stabilite pentru ștergerea datelor cu caracter personal și/sau pentru o revizuire periodică a necesității de stocare a datelor.

(8)  În cazul în care se efectuează ștergerea, operatorul nu prelucrează în niciun alt fel datele personale.

(8a)  Operatorul pune în aplicare mecanisme pentru a asigura respectarea termenelor stabilite pentru ștergerea datelor cu caracter personal și/sau pentru o revizuire periodică a necesității de stocare a datelor.

(9)  Comisia este mandatată să adopte, după solicitarea unui aviz al Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul de a detalia:

(a)  criteriile și cerințele privind aplicarea alineatului (1) în anumite sectoare și în anumite situații de prelucrare a datelor;

(b)  condițiile de ștergere a linkurilor către datele cu caracter personal, a copiilor sau a reproducerilor acestora de care dispun serviciile de comunicații accesibile publicului, astfel cum se menționează la alineatul (2);

(c)  criteriile și condițiile de restricționare a prelucrării datelor cu caracter personal prevăzute la alineatul (4). [AM 112]

Articolul 18

Dreptul la portabilitatea datelor

(1)  În cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate electronic într-un format structurat care este utilizat în mod curent, persoana vizată are dreptul să obțină, din partea operatorului, o copie a datelor care fac obiectul prelucrării electronice într-un format electronic structurat care este utilizat în mod curent și care permite persoanei vizate să utilizeze ulterior aceste date.

(2)  În cazul în care persoana vizată a furnizat datele cu caracter personal și prelucrarea se bazează pe consimțământul acesteia sau pe un contract, persoana vizată are dreptul de a transmite aceste date cu caracter personal, precum și orice altă informație furnizată de persoana vizată și păstrată de un sistem automatizat de prelucrare, într-un alt sistem, într-un format electronic care este utilizat în mod curent, fără ca operatorul de la care sunt retrase datele cu caracter personal să poată împiedica acest lucru.

(3)  Comisia poate specifica formatul electronic prevăzut la alineatul (1), precum și normele tehnice, modalitățile și procedurile de transmitere a datelor cu caracter personal în conformitate cu alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 113]

SECȚIUNEA 4

DREPTUL LA OPOZIȚIE ȘI CREAREA DE PROFILURI

Articolul 19

Dreptul la opoziție

(1)  În orice moment, persoana vizată are dreptul de a se opune, pe motive legate de situația specială în care se află, prelucrării datelor cu caracter personal pe care se bazează pe articolul 6 alineatul (1) literele (d), și (e) și (f), cu excepția cazului în care operatorul demonstrează că motivele legitime și imperioase care justifică prelucrarea primează asupra intereselor sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate.

(2)  Atunci când prelucrarea datelor cu caracter personal are drept scop marketingul direct se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (f), persoana vizată are dreptul, în orice moment și fără o justificare suplimentară, de a se opune gratuit în general sau într-un scop specific prelucrării datelor sale cu caracter personal în acest scop. Acest drept este explicit oferit persoanei vizate, într-un mod inteligibil, care să se poată distinge în mod clar de alte informații.

(2a)  Acest drept menționat la alineatul (2) este explicit oferit persoanei vizate, într-un mod și într-o formă inteligibile, utilizând un limbaj clar și simplu, în special pentru orice informație adresată în mod expres unui minor, care să se poată distinge în mod clar de alte informații.

(2b)  În contextual utilizării serviciilor societății informaționale și fără a aduce atingere Directivei 2002/58/CE, dreptul la opoziție poate fi exercitat prin mijloace automate, folosind standarde tehnice care permit persoanei vizate să își exprime în mod clar dorințele.

(3)  n cazul în care există o opoziție în conformitate cu alineatele (1) și (2), operatorul nu mai utilizează sau nu mai prelucrează respectivele datele cu caracter personal în scopurile stabilite în opoziție. [AM 114]

Articolul 20

Măsuri bazate peCrearea de profiluri

(1)  Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, orice persoană fizică are dreptul de a nu fi supusă unei măsuri care produce efecte juridice privind această persoană fizică sau care o afectează în mod semnificativ și care se bazează exclusiv pe prelucrarea automată menită să evalueze anumite aspecte personale privind această persoană fizică sau să analizeze ori să prevadă, în special, performanțele persoanei fizice la locul de muncă, situația sa economică, locul în care se află, sănătatea, preferințele personale, încrederea de care se bucură sau comportamentul acestuia se opune creării de profiluri, în conformitate cu articolul 19. Persoana vizată este informată cu privire la dreptul de a se opune creării de profiluri într-un mod foarte vizibil.

(2)  Sub rezerva celorlalte dispoziții din prezentul regulament, o persoană poate fi supusă unei creării de profiluri care duce la măsuri de acest tip, astfel cum se prevede la alineatul (1), care dau naștere unor efecte juridice privind persoana vizată sau are un impact semnificativ asupra intereselor, drepturilor și libertăților persoanei vizate numai dacă prelucrarea datelor:

(a)  se efectuează în faza de încheiere sau deeste necesară pentru executarea unui contract, atunci când a fost acceptată cererea de încheiere sau de executare a contractului, depusă de persoana vizată sau atunci când dacă au fost invocate măsuri corespunzătoare intereselor legitime ale persoanei vizate, cum ar fi dreptul de a obține intervenție umană; sau

(b)  este autorizat în mod expres de legislația Uniunii sau a unui stat membru, care prevede, de asemenea, măsuri corespunzătoare pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate; sau

(c)  se bazează pe consimțământul persoanei vizate, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 7 și a unor garanții corespunzătoare.

(3)  Prelucrarea automată a datelor cu caracter personal menite să evalueze anumite aspecte personale referitoare la o persoană fizică Se interzice crearea de profiluri care are drept efect discriminarea împotriva persoanelor fizice pe baza originii rasiale sau etnice, a opiniilor politice, a religiei sau a convingerilor, a apartenenței sindicale, a orientării sexuale sau a identității de gen sau care are drept rezultat măsuri ce au astfel de efecte. Operatorul asigură protecția eficace împotriva tuturor discriminărilor care pot decurge din crearea de profiluri. Crearea de profiluri nu se bazează exclusiv pe categoriile speciale de date cu caracter personal la care se face referire la articolul 9.

(4)  În cazurile menționate la alineatul (2), informațiile pe care operatorul trebuie să le furnizeze în temeiul articolului 14 includ informații despre existența prelucrării, pentru o măsură de tipul celei la care se face referire la alineatul (1), precum și despre efectele preconizate ale acestei prelucrări asupra persoanei vizate.

(5)  Crearea de profiluri care duce la măsuri care dau naștere unor efecte juridice privind persoana vizată sau care are un impact semnificativ asupra intereselor, drepturilor și libertăților persoanei vizate nu se bazează exclusiv ou în principal pe prelucrarea automatizată și include o apreciere umană, inclusiv explicația privind decizia luată în urma acestei aprecieri. Măsurile corespunzătoare pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate menționate la alineatul (2) includ dreptul de a obține o apreciere umană și explicația privind decizia luată în urma acestei aprecieri.

(5a)  Comitetul european pentru protecția datelor are sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (b) cu scopul detalierii criteriilor și condițiilor aplicabile creării de profiluri în temeiul alineatului (2). [AM 115]

SECȚIUNEA 5

Restricții

Articolul 21

Restricții

(1)  Legislația Uniunii sau a statului membru poate restrânge printr-o măsură legislativă domeniul de aplicare a obligațiilor și a drepturilor prevăzute la articolul 5 literele (a) - (e), la articolele 11 - 20 și la articolul 32, atunci când o astfel de restricție articolele 11-19 și la articolul 32, cu condiția ca această restricție să îndeplinească un obiectiv clar definit de interes public, să respecte esența dreptului la protecția datelor cu caracter personal, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit și să respecte drepturile fundamentale și interesele persoanei vizate și constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru a:

(a)  garanta securitatea publică;

(b)  asigura prevenirea, cercetarea, depistarea și urmărirea în justiție a infracțiunilor;

(c)  proteja alte interese publice ale Uniunii Europene sau ale unui stat membru, în special un interes economic sau financiar important al Uniunii sau al unui stat membru, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și domeniul fiscal, precum și stabilitatea și integritatea pieței;

(d)  asigura prevenirea, investigarea, detectarea și punerea sub urmărire a încălcării eticii în cazul profesiunilor reglementate;

(e)  asigura funcția de monitorizare, inspectare sau reglementare legată, chiar și ocazional, de exercitarea în cadrul exercitării autorității publice competente în cazurile menționate la literele (a), (b),(c) și (d);

(f)  asigura protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților altora.

(2)  În special, orice măsură legislativă menționată la alineatul (1) conține trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică și să conțină dispoziții specifice, cel puțin în ceea ce privește obiectivele care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de prelucrare și stabilirea operatorului:

(a)  obiectivele care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de prelucrare;

(b)  stabilirea operatorului;

(c)  scopurile specifice și mijloacele de prelucrare;

(d)  garanțiile pentru a preveni abuzurile sau accesul sau transferul ilegale;

(e)  dreptul persoanelor vizate de a fi informate despre restricții.

(2a)  Măsurile legislative menționate la alineatul (1) nu permit operatorilor privați să păstreze date în plus față de cele strict necesare pentru scopul inițial și nici nu impun obligații în acest sens. [AM 116]

CAPITOLUL IV

OPERATORUL ȘI PERSOANA ÎMPUTERNICITĂ DE CĂTRE OPERATOR

SECȚIUNEA 1

OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 22

Responsabilitatea și răspunderea operatorului

(1)  Operatorul adoptă politici corespunzătoare și pune în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate și demonstrabile pentru a garanta și a putea demonstra în mod transparent că prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează în conformitate cu prezentul regulament, ținând cont de cele mai noi tehnologii în materie, de natura procedurii de prelucrare a datelor cu caracter personal, de contextul, amploarea și scopurile prelucrării, de riscurile la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate, precum și de tipul organizației, atât la momentul stabilirii mijloacelor de prelucrare, cât și pe parcursul prelucrării propriu-zise.

(1a)  Având în vedere stadiul actual al tehnicii și costurile punerii în aplicare, operatorul ia toate măsurile rezonabile pentru a aplica politici și proceduri de conformare care respectă în permanență opțiunile autonome ale persoanelor vizate. Aceste politici de conformare sunt revizuite cel puțin o dată la doi ani și actualizate ori de câte ori este necesar.

(2)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) cuprind în special:

(a)  păstrarea documentației, în conformitate cu articolul 28;

(b)  punerea în aplicare a cerințelor privind securitatea datelor prevăzute la articolul 30;

(c)  efectuarea unei evaluări a impactului privind protecția datelor, în conformitate cu articolul 33;

(d)  respectarea cerințelor privind autorizarea prealabilă sau consultarea prealabilă a autorității de supraveghere, în conformitate cu articolul 34 alineatele (1) și (2);

(e)  desemnarea unui responsabil cu protecția datelor, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1).

(3)  Operatorul pune în aplicare mecanisme pentru a asigura verificarea eficacității este în măsură să demonstreze caracterul adecvat și eficacitatea măsurilor menționate la alineatele (1) și (2). Dacă se dovedește a fi proporțională, această verificare va fi efectuată de auditori interni sau externi independenți. Toate rapoartele periodice generale ale activităților operatorului, precum rapoartele obligatorii ale societăților cotate la bursă, cuprind o descriere sintetică a politicilor și măsurilor menționate la alineatul (1).

(3a)  Operatorul are dreptul să transmită datele cu caracter personal în interiorul Uniunii în cadrul grupului de întreprinderi din care acesta face parte, atunci când această etapă a prelucrării este necesară în scopuri administrative interne și legitime între domenii de activitate conectate ale grupului de întreprinderi și atât timp cât un nivel corespunzător de protecție a datelor, precum și protecția intereselor persoanelor vizate sunt garantate de norme interne de protecție a datelor sau de coduri de conduită echivalente, astfel cum sunt menționate la articolul 38.

(4)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor măsurilor corespunzătoare menționate la alineatul (1), altele decât cele menționate la alineatul (2), condițiile pentru verificare și mecanismele de audit menționate la alineatul (3) și criteriile de proporționalitate prevăzute la alineatul (3), și în scopul de a prevedea măsuri specifice pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderile mici și mijlocii. [AM 117]

Articolul 23

Protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor

(1)  Având în vedere stadiul actual al tehnicii și costurile de implementare, cunoștințele tehnice actuale, cele mai bune practici interne și riscurile reprezentate de prelucrarea datelor, operatorul și persoana împuternicită de acesta, dacă există, pun în aplicare, atât în momentul stabilirii scopurilor și mijloacelor de prelucrare, cât și pe parcursul prelucrării propriu-zise, măsuri și proceduri tehnice și organizatorice corespunzătoare și proporționale, astfel încât prelucrarea să îndeplinească cerințele prezentului regulament și să asigure protecția drepturilor persoanei vizate, îndeosebi în ceea ce privește principiile menționate la articolul 5. Protecția datelor încă din momentul conceperii ține seama în mod deosebit de gestionarea întregului ciclu de viață al datelor cu caracter personal, de la colectare la prelucrare și la eliminare, axându-se în mod sistematic pe garanții procedurale cuprinzătoare cu privire la acuratețea, confidențialitatea, integritatea, securitatea fizică și eliminarea datelor cu caracter personal. În cazul în care operatorul a realizat o evaluare a impactului asupra protecției datelor în temeiul articolului 33, se ține seama de rezultatele acesteia în elaborarea măsurilor și procedurilor.

(1a)  Pentru stimularea unei aplicări generalizate în diferite sectoare economice, protecția datelor încă din faza de concepție reprezintă o condiție prealabilă obligatorie pentru procedurile de achiziții publice, în conformitate cu Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(18), precum și cu Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului(19) (Directiva privind utilitățile publice).

(2)  Operatorul pune în aplicare mecanisme care garantează că, implicit, se prelucrează numai datele cu caracter personal care sunt necesare pentru fiecare scop specific al prelucrării și că aceste date colectate sau, păstrate sau diseminate nu depășesc pragul minim necesar pentru îndeplinirea acestor scopuri, atât în ceea ce privește volumul datelor, cât și perioada de stocare a acestora. În special, aceste mecanisme asigură că, implicit, datele cu caracter personal nu sunt accesibile unui număr nelimitat de persoane și că persoanele vizate pot să controleze gradul de difuzare a datelor lor cu caracter personal.

(3)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor aferente măsurilor și mecanismelor de certificare menționate la alineatele (1) și (2), în special în ceea ce privește cerințele legate de protecția datelor începând cu momentul conceperii aplicabile în cazul tuturor sectoarelor, al produselor și al serviciilor.

(4)  Comisia poate stabili standarde tehnice pentru cerințele menționate la alineatele (1) și (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 118]

Articolul 24

Operatori asociați

Atunci când un operator stabilește, împreună cu alți mai mulți operatori stabilesc în comun scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal, operatorii asociați își îndeplinesc, în egală măsură, responsabilitățile în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește procedurile și mecanismele de exercitare a drepturilor persoanelor vizate, prin intermediul unui acord între acestea. Acordul reflectă în mod corespunzător rolurile și relațiile efective ale operatorilor asociați față de persoanele vizate, iar esența acestuia este făcută cunoscută persoanelor vizate. În cazul unor neclarități privind responsabilitățile, operatorii sunt responsabili în mod solidar. [AM 119]

Articolul 25

Reprezentanții operatorilor care nu își au sediul în Uniune

(1)  În situația menționată la articolul 3 alineatul (2), operatorul desemnează un reprezentant în Uniune.

(2)  Prezenta obligație nu se aplică:

(a)  unui operator cu sediul într-o țară terță, în cazul în care Comisia a decis că această țară terță asigură un nivel adecvat de protecție în conformitate cu articolul 41; sau

(b)  unei întreprinderi cu mai puțin de 250 de angajați; unui operator care prelucrează date cu caracter personal referitoare la un număr mai mic de 5 000 de persoane vizate pe parcursul a 12 luni consecutive și unui operator care nu prelucrează categorii speciale de date cu caracter special, astfel cum sunt menționate la articolul 9 alineatul (1), date de localizare sau date referitoare la minori sau angajați din sistemele de evidență a datelor de mari dimensiuni sau

(c)  unei autorități sau unui organism public; sau

(d)  unui operator care furnizează numai ocazional bunuri sau servicii persoanelor vizate care își au reședința pe teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care prelucrarea datelor cu caracter special privește categoriile speciale de date cu caracter special, astfel cum sunt menționate la articolul 9 alineatul (1), datele de localizare sau datele referitoare la minori sau angajați, din sistemele de evidență a datelor de mari dimensiuni.

(3)  Reprezentantul își are sediul în unul dintre statele membre în care își au reședința persoanele vizate ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în legătură cu se produc furnizarea de bunuri și servicii sau a căror conduită este monitorizată persoanelor vizate sau monitorizarea lor.

(4)  Desemnarea unui reprezentant de către operator nu aduce atingere acțiunilor în justiție care ar putea fi introduse împotriva operatorului însuși. [AM 120]

Articolul 26

Persoana împuternicită de către operator

(1)  În cazul în care o operațiune de prelucrare prelucrarea se realizează în numele operatorului, operatorul alege o persoană împuternicită care oferă garanții suficiente pentru punerea în aplicare a măsurilor și a procedurilor tehnice și organizatorice adecvate, astfel încât prelucrarea să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament și să asigure protecția drepturilor persoanei vizate, în special în ceea ce privește măsurile de securitate tehnică și de organizare privind prelucrarea care urmează să fie efectuată, și veghează la respectarea acestor măsuri.

(2)  Modul în care o persoană împuternicită de către operator efectuează prelucrarea este reglementată printr-un contract sau printr-un alt act juridic care obligă persoana împuternicită de către operator în raport cu operatorul și care prevede, în special,. Operatorul și persoana împuternicită de către operator au libertatea de a stabili rolurile și sarcinile cu privire la cerințele prezentului regulament și se asigură că persoana împuternicită de către operator:

(a)  acționează prelucrează datele cu caracter personal numai la instrucțiunile operatorului, în special în cazul în care transferul de date cu caracter personal utilizate este interzis, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau legislația statului membru prevede altfel;

(b)  angajează numai personal care s-a angajat să respecte confidențialitatea sau care sunt obligați prin lege să respecte confidențialitatea;

(c)  adoptă toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 30;

(d)  recrutează o altă persoană împuternicită stabilește condițiile recrutării unei alte persoane împuternicite de către operator numai cu autorizarea prealabilă a operatorului, cu excepția unor dispoziții contrare;

(e)  în măsura în care acest lucru este posibil, având în vedere caracterul prelucrării, creează, în acord cu operatorul, condițiile tehnice și organizatorice necesare corespunzătoare și relevante pentru ca operatorul să își îndeplinească obligația de a răspunde cererilor privind exercitarea, de către persoana vizată, a drepturilor prevăzute în capitolul III;

(f)  ajută operatorul să asigure respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 30 și 34, ținând seama de caracterul prelucrării și informațiile aflate la dispoziția persoanei împuternicite de operator;

(g)  transmite operatorului toate rezultatele după terminarea procesului de prelucrare, nu prelucrează în niciun alt mod datele cu caracter personal și elimină copiile existente, cu excepția cazului în care dreptului Uniunii sau legislația statelor membre prevede stocarea datelor;

(h)  pune la dispoziția operatorului și a autorității de supraveghere toate informațiile necesare pentru a se controla a demonstra respectarea obligațiilor prevăzute la prezentul articol și permite inspecții la fața locului.

(3)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator păstrează o dovadă scrisă a instrucțiunilor prezentate de operator și a obligațiilor care îi revin persoanei împuternicite de către operator menționate la alineatul (2).

(3a)  Garanțiile suficiente menționate la alineatul (1) pot fi demonstrate prin aderarea la codurile de conduită sau mecanismele de certificare în conformitate cu articolele 38 și 39 din prezentul regulament.

(4)  În cazul în care o persoană împuternicită de către operator prelucrează date cu caracter personal într-un alt mod decât cel prevăzut în instrucțiunile date de operator sau devine parte determinantă în legătură cu scopul și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal, persoana împuternicită de către operator este considerată operator pentru prelucrarea respectivă și face obiectul dispozițiilor privind operatorii asociați prevăzute la articolul 24.

(5)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor aferente responsabilităților, drepturilor și sarcinilor unei persoane împuternicite de către operator în conformitate cu alineatul (1), precum și condițiilor care permit facilitarea procesului de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul unui grup de întreprinderi, în special pentru verificare și raportare. [AM 121]

Articolul 27

Desfășurarea activității de prelucrare sub autoritatea operatorului și a persoanei împuternicite de către operator

Persoana împuternicită de către operator și orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator care are acces la datele cu caracter personal nu le prelucrează decât la cererea operatorului, cu excepția cazului în care legislația Uniunii sau a statului membru îl obligă să facă acest lucru.

Articolul 28

Documentația

(1)  Fiecare operator și persoană împuternicită de operator și, dacă este cazul, reprezentantul operatorului, păstrează documentația referitoare la toate operațiunile de prelucrare derulate sub responsabilitatea sa actualizată periodic, necesară pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(2)  Această documentație cuprinde cel puțin În plus, fiecare operator și persoană împuternicită de operator păstrează documentație referitoare la următoarele informații:

(a)  numele și datele de contact ale operatorului, sau ale oricărui operator asociat sau ale oricărei persoane împuternicite de către operator, dacă este cazul;

(b)  numele și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor, dacă este cazul;

(c)  scopul prelucrării datelor, inclusiv interesele legitime urmărite de responsabilul cu prelucrarea, atunci când prelucrarea se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (f);

(d)  o descriere a categoriilor de persoane vizate și a categoriilor de date cu caracter personal care le privesc;

(e)   (c) destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal, inclusiv operatorii numele și datele de contact ale operatorilor cărora le sunt comunicate datele cu caracter personal în interesul legitim pe care îl urmăresc , dacă există;

(f)  dacă este cazul, transferurile de date către o țară terță sau o organizație internațională, inclusiv identificarea țării terțe sau a organizației internaționale respective și, în cazul transferurilor prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (h), documentația care dovedește existența unor garanții corespunzătoare;

(g)  o indicație generală a termenelor-limită pentru ștergerea diferitelor categorii de date;

(h)  descrierea mecanismelor prevăzute la articolul 22 alineatul (3).

(3)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator și, dacă este cazul, reprezentantul operatorului, pune documentația la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia.

(4)  Obligațiile menționate la alineatele (1) și (2) nu se aplică următoarelor categorii de operatori și persoane împuternicite de către operatori:

(a)  persoanelor fizice care prelucrează date cu caracter personal fără vreun interes comercial; sau

(b)  întreprinderilor sau organizațiilor cu mai puțin de 250 de angajați care prelucrează date cu caracter personal doar ca o activitate auxiliară activităților sale principale.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor referitoare la documentația la care se face referire la alineatul (1), pentru a ține seama în special de responsabilitățile operatorului și ale persoanei împuternicite de către operator și, dacă este cazul, de responsabilitățile reprezentantului operatorului.

(6)  Comisia poate să conceapă formulare standard pentru documentele la care se face referire la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 122]

Articolul 29

Cooperarea cu autoritatea de supraveghere

(1)  Operatorul și, dacă este cazul, persoana împuternicită de către operator și, dacă este cazul, reprezentantul operatorului cooperează, la cerere, cu autoritatea de supraveghere pentru a-și îndeplini sarcinile care le revin, în special prin furnizarea informațiilor menționate la articolul 53 alineatul (2) litera (a) și prin asigurarea accesului prevăzut la același alineat litera (b). [AM 123]

(2)  Ca urmare a exercitării, de către autoritatea de supraveghere, a competențelor prevăzute la articolul 53 alineatul (2), operatorul și persoana împuternicită de către operator răspund autorității de supraveghere într-un termen rezonabil stabilit de către autoritatea de supraveghere. Răspunsul include o descriere a măsurilor adoptate și a rezultatelor obținute, ca răspuns la observațiile autorității de supraveghere.

SECȚIUNEA 2

SECURITATEA DATELOR

Articolul 30

Securitatea prelucrării

(1)  Operatorul și persoana împuternicită de operator pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura un nivel de securitate care să fie în concordanță cu riscurile pe care le presupune prelucrarea și cu caracterul datelor cu caracter personal care trebuie protejate, ținând cont de rezultatele unei evaluări de impact privind protecția datelor în conformitate cu articolul 33, având în vedere stadiul actual al tehnologiei și costurile punerii lor în aplicare.

(1a)  Având în vedere stadiul actual al tehnologiei și costurile punerii în aplicare, această politică de securitate trebuie să includă:

(a)  capacitatea de a asigura faptul că integritatea datelor cu caracter personal este validată;

(b)  capacitatea de a asigura o confidențialitate, integritate, disponibilitate și rezistență continuă a sistemelor și serviciilor de prelucrare a datelor cu caracter personal;

(c)  capacitatea de a restabili disponibilitatea datelor și accesul la acestea în timp util în cazul în care un incident de natură fizică sau tehnică are un impact negativ asupra disponibilității, integrității și confidențialității sistemelor și serviciilor informatice;

(d)  în cazul prelucrării datelor sensibile cu caracter personal, în conformitate cu articolele 8 și 9, măsuri de securitate suplimentare pentru a garanta conștientizarea diferitelor situații care presupun riscuri și capacitatea de a adopta măsuri preventive, corective și de atenuare în timp aproape real pentru a răspunde vulnerabilităților și incidentelor detectate care ar putea constitui riscuri pentru securitatea datelor;

(e)  un proces pentru testarea, evaluarea și aprecierea eficacității politicilor, procedurilor și planurilor de securitate, al cărui scop este să asigure menținerea eficacității.

(2)  În urma unei evaluări a riscurilor, operatorul și persoana împuternicită de operator adoptă măsurile prevăzute la alineatul (1) pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale ori a pierderii accidentale, și pentru prevenirea oricărei forme de prelucrare ilegală, în special divulgarea, accesul sau diseminarea neautorizată ori modificarea datelor cu caracter personal. respectă cel puțin următoarele cerințe:

(a)  garantează că datele cu caracter personal pot fi accesate exclusiv de personalul autorizat și în scopuri autorizate din punct de vedere juridic;

(b)  protejează datele cu caracter personal stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii sau deteriorării accidentale și a stocării, prelucrării, accesării sau divulgării neautorizate sau ilegale; precum și

(c)  asigură punerea în aplicare a unei politici de securitate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(3)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor Comitetului european pentru protecția datelor i se încredințează sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (b) referitoare la măsurile tehnice și organizatorice prevăzute la alineatele (1) și (2), stabilind inclusiv care este stadiul actual al tehnologiei pentru anumite sectoare și în anumite situații de prelucrare a datelor, ținând seama în special de evoluția tehnologiei și a soluțiilor de proiectare pentru protecția datelor începând cu momentul conceperii și cel al protecției implicite a datelor, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4).

(4)  Comisia poate adopta, dacă este cazul, acte de punere în aplicare pentru specificarea cerințelor prevăzute la alineatele (1) și (2) în diverse situații, în special pentru a:

(a)  preveni accesul neautorizat la date cu caracter personal;

(b)  preveni orice act neautorizat de divulgare, citire, copiere, modificare, ștergere sau eliminare a datelor cu caracter personal;

(c)  asigura verificarea legalității operațiunilor de prelucrare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 124]

Articolul 31

Notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal

(1)  În cazul în care are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal, operatorul notifică acest lucru autorității de supraveghere fără întârzieri nejustificate și, în cazul în care este posibil, în termen de cel mult 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de aceasta. Notificarea autorității de supraveghere trebuie să fie însoțită de o explicație motivată în cazul în care aceasta nu are loc în termen de 24 de ore.

(2)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) litera (f), persoana împuternicită de către operator îl previne și îl informează pe operator imediat fără întârzieri nejustificate după ce s-a constatat încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(3)  Notificarea menționată la alineatul (1) trebuie cel puțin:

(a)  să descrie caracterul încălcării securității datelor cu caracter personal, inclusiv categoriile și numărul persoanelor vizate în cauză și categoriile și numărul de înregistrări de date în cauză;

(b)  să comunice identitatea și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor sau un alt punct de contact de unde se pot obține mai multe informații;

(c)  să recomande măsuri de atenuare a eventualelor efecte negative ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(d)  să descrie consecințele încălcării securității datelor cu caracter personal;

(e)  să descrie măsurile propuse sau adoptate de operator pentru a remedia problema încălcării securității datelor cu caracter personal și a limita efectele acesteia.

Dacă este necesar, informațiile pot fi furnizate treptat.

(4)  Operatorul păstrează documente referitoare la toate cazurile de încălcare a securității datelor cu caracter personal, care cuprind o descriere a situației în care a avut loc încălcarea, a efectelor acesteia și a măsurilor de remediere întreprinse. Această documentație trebuie să permită să fie suficientă pentru a permite autorității de supraveghere să verifice conformitatea cu prezentul articol și cu articolul 30. Documentația respectivă include numai informațiile necesare în acest scop.

(4a)  Autoritatea de supraveghere ține un registru public al tipurilor de încălcare notificate.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul de a indica mai detaliat criteriile și cerințele necesare Comitetului european pentru protecția datelor i se încredințează sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (b) pentru stabilirea încălcării și stabilirii întârzierilor nejustificate menționate la alineatele (1) și (2) și pentru circumstanțele speciale în care un operator și o persoană împuternicită de către operator au obligația de a notifica încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(6)  Comisia poate stabili un format standard al notificării adresate autorității de supraveghere, procedurile aplicabile în cazul obligației de notificare și forma și modalitățile de întocmire a documentației la care se face referire la alineatul (4), inclusiv termenele pentru ștergerea informațiilor conținute în această documentație. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 125]

Articolul 32

Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal

(1)  Atunci când încălcarea securității datelor cu caracter personal pune în pericol protecția datelor cu caracter personal, a vieții private a persoanei vizate, a drepturilor sau intereselor sale legitime, operatorul, după notificarea prevăzută la articolul 31, informează persoana vizată, fără întârzieri nejustificate, cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(2)  Informarea persoanei vizate prevăzută la alineatul (1) cuprinde o descriere a caracterului este detaliată și utilizează un limbaj clar și explicit. Ea descrie caracterul încălcării securității datelor cu caracter personal și conține cel puțin informațiile și recomandările prevăzute la articolul 31 alineatul (3) literele (b) și, (c) și (d) și informațiile despre drepturile persoanei vizate, inclusiv căile de atac.

(3)  Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal a persoanei vizate nu este necesară în cazul în care operatorul demonstrează, într-un mod satisfăcător, autorității de supraveghere că a pus în aplicare măsuri tehnologice adecvate de protecție și că respectivele măsuri au fost aplicate în cazul datelor afectate de încălcarea securității datelor cu caracter personal. Astfel de măsuri tehnologice de protecție trebuie să asigure că datele devin neinteligibile persoanelor care nu sunt autorizate să le acceseze.

(4)  Fără a aduce atingere obligației operatorului de a comunica persoanei vizate încălcarea securității datelor cu caracter personal, în cazul în care operatorul nu a comunicat încă persoanei vizate că securitatea datelor sale cu caracter personal a fost încălcată, autoritatea de supraveghere poate, după analizarea posibilelor efecte negative ale încălcării, să îi solicite să facă acest lucru.

(5)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor Comitetului european pentru protecția datelor i se încredințează sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (b) privind circumstanțele în care o încălcare a securității datelor cu caracter personal ar putea aduce atingere datelor cu caracter personal, vieții private, drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vizate menționate la alineatul (1).

(6)  Comisia poate stabili forma în care persoana vizată este informată conform alineatului (1) și procedurile aplicabile respectivei informări. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 126]

Articolul 32a

Analiza riscurilor

(1)  Operatorul sau, după caz, persoana împuternicită de către operator efectuează o analiză a riscurilor privind impactul potențial al prelucrării de date planificate asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate, prin care evaluează dacă operațiunile sale de prelucrare pot prezenta riscuri specifice.

(2)  Următoarele operațiuni de prelucrare pot prezenta astfel de riscuri specifice:

(a)  prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la un număr mai mare de 5 000 de persoane vizate pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive;

(b)  prelucrarea unor categorii speciale de date, astfel cum sunt menționate la articolul 9 alineatul (1), a datelor de localizare, a datelor referitoare la minori sau angajați, din sistemele de evidență a datelor de mari dimensiuni;

(c)  elaborarea unui profil pentru măsurile care produc efecte juridice sau care afectează în mod semnificativ persoana respectivă;

(d)  prelucrarea informațiilor cu caracter personal pentru furnizarea de asistență medicală, studii epidemiologice sau studii privind bolile mentale sau infecțioase, atunci când datele sunt prelucrate în scopul luării de măsuri sau decizii care vizează anumite persoane pe scară largă;

(e)  monitorizarea automată pe scară largă a zonelor accesibile publicului;

(f)  alte operațiuni de prelucrare a datelor pentru care este necesară consultarea responsabilului cu protecția datelor sau a autorității de supraveghere în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (b);

(g)  atunci când o încălcare poate pune în pericol protecția datelor cu caracter personal, a vieții private, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor vizate;

(h)  activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator constau în operațiuni de prelucrare care, prin natura, domeniul de aplicare și/sau scopurile lor, necesită monitorizarea periodică și sistematică a persoanelor vizate;

(i)  atunci când datele cu caracter personal sunt accesibile unui număr de persoane care nu poate fi în mod rezonabil estimat că este limitat.

(3)  Potrivit rezultatelor analizei riscurilor:

(a)  atunci când există o operațiune de prelucrare menționată la alineatul (2) literele (a) sau (b), operatorii care nu sunt stabiliți în Uniune desemnează un reprezentant în Uniune, în conformitate cu cerințele și derogările prevăzute la articolul 25;

(b)  atunci când există o operațiune de prelucrare menționată la alineatul (2) literele (a), (b) sau (h), operatorul desemnează un responsabil cu protecția datelor, în conformitate cu cerințele și derogările prevăzute la articolul 35;

(c)  atunci când există o operațiune de prelucrare menționată la alineatul (2) literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g) sau (h), operatorul sau persoana împuternicită de către operator care acționează în numele operatorului efectuează o evaluare a impactului asupra protecției datelor, în conformitate cu articolul 33;

(d)  atunci când există operațiuni de prelucrare menționate la alineatul (2) litera (f), operatorul îl consultă pe responsabilul cu protecția datelor sau, în cazul în care nu a fost numit un responsabil cu protecția datelor, autoritatea de supraveghere, în conformitate cu articolul 34.

(4)  Analiza riscurilor se revizuiește cel târziu după un an sau imediat, în cazul în care natura, domeniul de aplicare sau scopul operațiunilor de prelucrare a datelor se modifică în mod semnificativ. Atunci când, în conformitate cu alineatul (3) litera (c), operatorul nu este obligat să efectueze o evaluare a impactului asupra protecției datelor, se păstrează documentele referitoare la analiza riscurilor. [AM 127]

SECȚIUNEA 3

EVALUAREA IMPACTULUI PRIVIND PROTECȚIA GESTIONAREA PROTECȚIEI DATELOR AUTORIZAȚIA PREALABILĂ PE DURATA CICLULUI DE VIAȚĂ [AM 128]

Articolul 33

Evaluarea impactului privind protecția datelor

(1)  Atunci când operațiunile de prelucrare prezintă riscuri specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate prin însăși natura, domeniul de aplicare sau scopurile lor este necesar în temeiul articolului 32a alineatul (3) litera (c), operatorul sau persoana împuternicită de către operator, care acționează în numele operatorului, trebuie să efectueze o evaluare a impactului operațiunilor de prelucrare prevăzute asupra protecției drepturilor și libertăților persoanelor vizate, în special asupra dreptului lor la protecție a datelor cu caracter personal. O evaluare unică este suficientă pentru abordarea unui set de operațiuni de prelucrare similare care prezintă riscuri similare.

(2)  Următoarele operațiuni de prelucrare prezintă în special riscurile specifice la care se face referire la alineatul (1):

(a)  o evaluare sistematică și cuprinzătoare a aspectelor personale referitoare la o persoană fizică sau care vizează analizarea ori întocmirea de previziuni în special în ceea ce privește situația economică a persoanei fizice, locul în care se află, sănătatea, preferințele personale, încrederea de care se bucură sau comportamentul acesteia, care se bazează pe prelucrarea automată și pe care se bazează măsurile care produc efecte juridice sau care afectează în mod semnificativ persoana respectivă;

(b)  prelucrarea informațiilor privind viața sexuală, sănătatea, rasa și originea etnică sau informații necesare pentru furnizarea de asistență medicală, studii epidemiologice sau studii privind boli mentale sau infecțioase prelucrarea datelor pentru adoptarea de măsuri sau decizii care vizează anumite persoane pe scară largă;

(c)  monitorizarea zonelor accesibile publicului, mai ales în cazul utilizării pe scară largă a dispozitivelor optoelectronice (supravegherea video);

(d)  procesarea datelor cu caracter personal în sistemele de evidență a datelor de mari dimensiuni privind minorii sau procesarea datelor biometrice sau genetice;

(e)  alte operațiuni de prelucrare de date pentru care este necesară consultarea autorității de supraveghere în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (b).

(3)  Evaluarea trebuie să cuprindă are în vedere gestionarea întregului ciclu de viață al datelor cu caracter personal, de la culegere la prelucrare și eliminare. Ea cuprinde cel puțin;

(a)  o descriere generală sistematică a operațiunilor de prelucrare avute în vedere, o evaluare a riscurilor privind drepturile și libertățile persoanelor vizate, măsurile preconizate în vederea evitării riscurilor, garanțiile, măsurile de securitate și mecanismele menite să asigure protecția datelor cu caracter personal și să demonstreze conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament, luând în considerare drepturile, scopurile prelucrării și, după caz, interesele legitime ale persoanelor vizate și ale celorlalte persoane interesate. urmărite de operator;

(b)  o evaluare a necesității și proporționalității operațiunilor de prelucrare în legătură cu aceste scopuri;

(c)  o evaluare a riscurilor la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate, inclusiv riscul de discriminare care poate fi implicat sau sporit de operație;

(d)  o descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea riscurilor și reducerea la minimum a cantității de date cu caracter personal care sunt prelucrate;

(e)  o listă a garanțiilor, măsurilor de securitate și mecanismelor menite să asigure protecția datelor cu caracter personal, cum ar fi pseudonimizarea, și să demonstreze conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale persoanelor vizate și ale celorlalte persoane interesate;

(f)  o indicație generală a termenelor-limită pentru ștergerea diferitelor categorii de date;

(g)  o explicație referitoare la practicile de protecție a datelor de la momentul conceperii și de protecție implicită a datelor în temeiul articolului 23 care au fost puse în aplicare;

(h)  o listă a destinatarilor sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal;

(i)  dacă este cazul, o listă a transferurilor de date avute în vedere către o țară terță sau o organizație internațională, inclusiv identificarea țării terțe sau a organizației internaționale respective ;

(j)  o evaluare a contextului prelucrării datelor.

(3a)  în cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de acesta a desemnat un responsabil cu protecția datelor, acesta ar trebui să participe la procedurile de evaluare a impactului.

(3b)  Se păstrează documente referitoare la evaluare și se stabilește un calendar pentru analize periodice ale conformității privind protecția datelor în temeiul articolului 33a alineatul (1). Evaluarea este actualizată fără întârziere în cazul în care rezultatele analizei conformității privind protecția datelor menționate la articolul 33a indică probleme în ceea ce privește conformitatea. Operatorul și persoana împuternicită de acesta și, dacă este cazul, reprezentantul operatorului, pun evaluarea la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia.

(4)  Operatorul solicită avizul persoanelor vizate sau al reprezentanților acestora privind prelucrarea prevăzută, fără a aduce atingere protecției intereselor comerciale sau publice ori securității operațiunilor de prelucrare.

(5)  Atunci când operatorul este o autoritate sau un organism public și prelucrarea rezultă dintr-o obligație juridică în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c), care prevede normele și procedurile referitoare la operațiunile de prelucrare și reglementate de legislația Uniunii, alineatele (1) - (4) nu se aplică, cu excepția cazului în care statele membre consideră că este necesară efectuarea unei astfel de evaluări înaintea desfășurării activităților de prelucrare.

(6)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor privind operațiunile de prelucrare care pot prezenta riscurile specifice menționate la alineatele (1) și (2), precum și cerințelor pentru evaluare la care se face referire la alineatul (3), inclusiv condițiile de scalabilitate, de verificare și posibilitatea auditării. În acest sens, Comisia ia în considerare măsuri specifice pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii.

(7)  Comisia poate să prevadă standarde și proceduri de realizare, verificare și auditare a evaluării menționate la alineatul (3). Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2). [AM 129]

Articolul 33a

Analiza conformității privind protecția datelor

(1)  În termen de cel mult doi ani de la realizarea unei evaluări a impactului în temeiul articolului 33 alineatul (1), operatorul sau persoana împuternicită de acesta, care acționează în numele operatorului, realizează o analiză a conformității. Această analiză a conformității demonstrează faptul că prelucrarea datelor cu caracter personal are loc în conformitate cu evaluarea impactului privind protecția datelor.

(2)  Analiza conformității se realizează periodic, cel puțin din doi în doi ani, sau imediat în cazul în care are loc o modificare a riscurilor specifice pe care le implică operațiunile de prelucrare.

(3)  În cazul în care rezultatele analizei conformității indică probleme privind conformitatea, analiza conformității conține recomandări cu privire la modalitățile prin care se poate atinge conformitatea deplină.

(4)  Se păstrează documentele referitoare la analiza conformității și recomandările pe care le conține. Operatorul și persoana împuternicită de acesta și, dacă este cazul, reprezentantul operatorului, pun analiza conformității la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia.

(5)  În cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de acesta a desemnat un responsabil cu protecția datelor, acesta participă la procedurile de revizuire a conformității. [AM 130]

Articolul 34

Autorizarea prealabilă și consultarea prealabilă

(1)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator, după caz, obține o autorizație din partea autorității de supraveghere înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru a asigura conformitatea prelucrării prevăzute cu prezentul regulament și în special pentru a atenua riscurile la care sunt expuse persoanele vizate, în cazul în care un operator sau o persoană împuternicită de către operator adoptă clauzele contractuale prevăzute la articolul 42 alineatul (2) litera (d) sau nu oferă garanții corespunzătoare printr-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, astfel cum se menționează la articolul 42 alineatul (5) în ceea ce privește transferul de date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională.

(2)   (1) Operatorul sau persoana împuternicită de către operator, care acționează în numele operatorului, consultă responsabilul cu protecția datelor sau, în cazul în care acesta nu a fost numit, autoritatea de supraveghere înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul de a garanta conformitatea prelucrării prevăzute cu prezentul regulament și, în special, pentru a atenua riscurile la care sunt expuse persoanele vizate, atunci când:

(a)  o evaluare a impactului privind protecția datelor, astfel cum se prevede la articolul 33, indică faptul că operațiunile de prelucrare pot prezenta, prin însăși natura, domeniul de aplicare sau scopurile lor, un grad înalt de riscuri specifice; sau

(b)  responsabilul cu protecția datelor sau autoritatea de supraveghere consideră că este necesar să se efectueze o consultare prealabilă cu privire la operațiunile de prelucrare care pot prezenta riscuri specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate prin însăși natura, domeniul de aplicare și/sau scopurile lor, în conformitate cu alineatul (4).

(3)   Atunci când considerăstabilește în conformitate cu competențele sale că prelucrarea prevăzută nu este conformă cu prezentul regulament, în special în cazul în care riscurile nu sunt suficient identificate sau atenuate, autoritatea de supraveghere interzice prelucrarea prevăzută și prezintă propuneri adecvate pentru remedierea acestor aspecte neconforme.

(4)  Autoritatea de supraveghere întocmește și publică o listă de operațiuni de prelucrare care sunt supuse consultării prealabile în conformitate cu alineatul (2) litera (b). Autoritatea de supraveghere comunică aceste liste Comitetului european pentru protecția datelor.

(5)  În cazul în care lista prevăzută la alineatul (4) cuprinde activități de prelucrare care presupun furnizarea de bunuri și prestarea de servicii către persoane vizate din mai multe state membre sau la monitorizarea comportamentului lor ori pot afecta în mod substanțial libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, autoritatea de supraveghere aplică mecanismul pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 57 înainte de adoptarea listei.

(6)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator furnizează autorității de supraveghere, la cerere, evaluarea impactului privind protecția datelor prevăzută la în conformitate cu articolul 33 și, la cerere, orice altă informație care permite autorității de supraveghere să facă o evaluare a conformității prelucrării și, în special, a riscurilor în privința protecției datelor cu caracter personal ale persoanei vizate și a garanțiilor aferente.

(7)  Statele membre consultă autoritatea de supraveghere în cadrul procesului de pregătire a unei măsuri legislative care urmează să fie adoptate de parlamentul național sau a unei măsuri bazate pe o astfel de măsură legislativă, care să definească natura prelucrării, pentru a asigura conformitatea prelucrării prevăzute cu prezentul regulament și în special pentru a atenua riscurile la care sunt expuse persoanele vizate.

(8)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și a cerințelor privind stabilirea gradului înalt de risc specific prevăzut la alineatul 2 litera (a).

(9)  Comisia poate elabora formulare și proceduri standard pentru autorizațiile și consultările prealabile menționate la alineatele (1) și (2), precum și formulare și proceduri standard de informare a autorităților de supraveghere, în conformitate cu alineatul (6). Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2). [AM 131]

SECȚIUNEA 4

RESPONSABILUL CU PROTECȚIA DATELOR

Articolul 35

Desemnarea responsabilului cu protecția datelor

(1)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator desemnează un responsabil cu protecția datelor atunci când:

(a)  prelucrarea este efectuată de o autoritate sau de un organism public; sau

(b)  prelucrarea este efectuată de o întreprindere cu 250 de angajați sau mai mult persoană juridică și implică peste 5000 de persoane vizate pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive; sau

(c)  activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator constau în operațiuni de prelucrare care, prin natura lor, domeniul de aplicare și/sau scopul lor, necesită monitorizarea periodică și sistematică a persoanelor vizate. sau

(d)  activitățile de bază ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator constau în prelucrarea categoriilor speciale de date în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), a datelor de localizare, a datelor referitoare la minori sau angajați, din sistemele de evidență a datelor de mari dimensiuni.

(2)  În cazul menționat la alineatul (1) litera (b),Un grup de întreprinderi poate numi un responsabil principal cu protecția datelor, cu condiția să se garantează că un responsabil cu protecția datelor este ușor accesibil din fiecare întreprindere.

(3)  În cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator este o autoritate sau un organism public, responsabilul cu protecția datelor poate fi desemnat pentru mai multe dintre entitățile sale, luând în considerare structura organizatorică a autorității sau a organismului public.

(4)  În alte cazuri decât cele menționate la alineatul (1), operatorul, persoana împuternicită de către operator, asociațiile și alte organisme care reprezintă categorii de operatori sau persoane împuternicite de către operatori pot desemna un responsabil cu protecția datelor.

(5)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator desemnează responsabilul cu protecția datelor în baza calităților profesionale și, în special, a cunoștințelor de specialitate în materie de legislație și practici privind protecția datelor și a capacității de a îndeplini sarcinile menționate la articolul 37. Nivelul necesar al cunoștințelor de specialitate se stabilește în special în special în funcție de prelucrarea efectuată asupra datelor și de gradul de protecție impus pentru datele cu caracter personal prelucrate de către operator sau de persoana împuternicită de către operator.

(6)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator se asigură că orice alte îndatoriri profesionale ale responsabilului cu protecția datelor sunt compatibile cu sarcinile și atribuțiile persoanei care are calitatea de responsabil cu protecția datelor și că nu generează un conflict de interese.

(7)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator desemnează un responsabil cu protecția datelor pentru o perioadă de cel puțin patru ani în cazul unui angajat sau doi ani în cazul unui contractant extern de servicii. Mandatul responsabilului cu protecția datelor poate fi reînnoit. Pe durata mandatului, responsabilul cu protecția datelor poate fi demis doar dacă nu mai îndeplinește condițiile cerute pentru exercitarea atribuțiilor sale.

(8)  Responsabilul cu protecția datelor poate fi un angajat al operatorului sau al persoanei împuternicite de către operator ori poate să își îndeplinească atribuțiile în baza unui contract de servicii.

(9)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator comunică autorității de supraveghere și publicului numele și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor.

(10)  Persoanele vizate au dreptul de a contacta responsabilul cu protecția datelor cu privire la toate problemele legate de prelucrarea datelor persoanelor vizate și de a solicita exercitarea drepturilor în temeiul prezentului regulament.

(11)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 cu scopul de a specifica în detaliu criteriile și cerințele pentru activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator prevăzute la alineatul (1) litera (c), precum și criteriile privind calitățile profesionale ale responsabilului cu protecția datelor prevăzute la alineatul (5). [AM 132]

Articolul 36

Funcția responsabilului cu protecția datelor

(1)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator se asigură că responsabilul cu protecția datelor este implicat în mod corespunzător și în timp util în toate aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal.

(2)  Operatorul sau persoană împuternicită de către operator se asigură că responsabilul cu protecția datelor își exercită îndatoririle și atribuțiile în mod independent și că nu primește instrucțiuni în privința exercitării funcției. Responsabilul cu protecția datelor răspunde direct în fața conducerii executive a operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator. Operatorul sau persoană împuternicită de către operator desemnează în acest scop un membru al conducerii executive care este responsabil de conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator sprijină pe responsabilul cu protecția datelor în îndeplinirea sarcinilor sale și pune la dispoziție toate resursele, inclusiv personalul, incinta, echipamentele și orice alte resurse necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și atribuțiilor prevăzute la articolul 37 și pentru menținerea competențelor sale profesionale.

(4)  Responsabilii cu protecția datelor au obligația de a respecta secretul privind identitatea persoanelor vizate și circumstanțele ce permit identificarea acestora, cu excepția cazului în care persoanele vizate îi eliberează de această obligație. [AM 133]

Articolul 37

Sarcinile responsabilului cu protecția datelor

(1)Operatorul sau persoana împuternicită de către operator încredințează responsabilului cu protecția datelor cel puțin următoarele sarcini:

(a)  sensibilizarea, informarea și consilierea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator cu privire la obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, mai ales în ceea ce privește măsurile și procedurile tehnice și organizatorice, păstrarea unei evidențe a acestei activități și a răspunsurilor primite;

(b)  monitorizarea aplicării politicilor operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea responsabilităților, formarea personalului implicat în operațiunile de prelucrare și auditurile aferente;

(c)  monitorizarea aplicării prezentului regulament, în special în ceea ce privește cerințele legate de protecția datelor de la momentul conceperii, de protecția implicită a datelor, de securitatea datelor, de informațiile persoanelor vizate și de cererile acestora în exercitarea drepturilor lor în temeiul prezentului regulament;

(d)  asigurarea menținerii unei documentații actualizate, prevăzute la articolul 28;

(e)  monitorizarea documentației, a notificării și a comunicării cazurilor de încălcare a prevederilor legate de datele cu caracter personal, în temeiul articolelor 31 și 32;

(f)  monitorizarea efectuării de către operator sau de persoana împuternicită de către operator a evaluării impactului și a introducerii cererilor de autorizare sau de consultare prealabilă, dacă este cazul, în conformitate cu articolele 32a, 33 și 34;

(g)  monitorizarea răspunsului la cererile adresate de autoritatea de supraveghere, și, în limitele competenței responsabilului cu protecția datelor, cooperarea cu autoritatea de supraveghere, la cererea acesteia sau din propria inițiativă a responsabilului cu protecția datelor;

(h)  asumarea rolului de punct de contact pentru autoritatea de supraveghere privind aspectele legate de prelucrare și, dacă este cazul, consultarea autorității de supraveghere, din proprie inițiativă;

(i)  verificarea respectării conformității cu prezentul regulament în cadrul mecanismului de consultare prealabilă prevăzut la articolul 34;

(j)  informarea reprezentanților lucrătorilor cu privire la prelucrarea datelor acestora din urmă.

(2)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor privind sarcinile, certificarea, statutul, competențele și resursele responsabilului cu protecția datelor la care se face referire la alineatul (1). [AM 134]

SECȚIUNEA 5

CODURI DE CONDUITĂ ȘI CERTIFICARE

Articolul 38

Coduri de conduită

(1)  Statele membre, autoritățile de supraveghere și Comisia încurajează elaborarea de coduri de conduită sau adoptarea unor coduri de conduită elaborate de o autoritate de supraveghere, menite să contribuie la buna aplicare a prezentului regulament, ținând seama de caracteristicile specifice ale diverselor sectoare de prelucrare a datelor, în special cu privire la:

(a)  prelucrarea datelor în mod echitabil și transparent;

(aa)  respectarea drepturilor consumatorilor;

(b)  colectarea datelor;

(c)  informarea publicului și a persoanelor vizate;

(d)  cererile persoanelor vizate în exercitarea drepturilor acestora;

(e)  informarea și protejarea copiilor;

(f)  transferul datelor către țări terțe sau organizații internaționale;

(g)  mecanisme de monitorizare și de asigurare a conformității cu codul de către operatorii care aderă la cod;

(h)  proceduri extrajudiciare și alte proceduri de soluționare a litigiilor pentru soluționarea diferendelor între operatori și persoanele vizate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, fără a aduce atingere drepturilor persoanelor vizate, conform articolelor 73 și 75.

(2)  Asociațiile și alte organisme care reprezintă categorii de operatori sau persoane împuternicite de către operatori într-un stat membru care intenționează să elaboreze coduri de conduită sau să modifice și să extindă codurile de conduită existente le pot prezenta în vederea emiterii unui aviz din partea autorității de supraveghere din statul membru respectiv. Autoritatea de supraveghere poate emite un aviz cu privire la conformitatea cu prezentul regulament a proiectului fără întârzieri nejustificate dacă prelucrarea în conformitate cu proiectul de cod de conduită sau a modificărilor cu modificările aduse acestuia este conformă prezentului Regulament. Autoritatea de supraveghere solicită opiniile persoanelor vizate sau ale reprezentanților lor cu privire la aceste proiecte.

(3)  Asociațiile și alte organisme care reprezintă categorii de operatori sau de persoane împuternicite de operator în mai multe state membre pot prezenta Comisiei proiecte de coduri de conduită, precum și modificări sau extinderi ale codurilor de conduită existente.

(4)  Comisia poate adopta este împuternicită să adopte, după solicitare avizului Comitetului european pentru protecția datelor, acte de punere în aplicare delegate în conformitate cu articolul 86 pentru a decide asupra valabilității generale în Uniune a codurilor de conduită și a modificărilor sau extinderilor la codurile de conduită existente care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (3) și asupra conformității acestora cu prezentul regulament. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). Aceste acte delegate conferă drepturi de punere în aplicare opozabile persoanelor vizate.

(5)  Comisia asigură publicitatea adecvată pentru codurile asupra cărora s-a decis că au valabilitate generală în conformitate cu alineatul (4). [AM 135]

Articolul 39

Certificare

(1)  Statele membre și Comisia încurajează, în special la nivel european, instituirea de mecanisme de certificare în domeniul protecției datelor și de sigilii și mărci în domeniul protecției datelor, care să permită persoanelor vizate să evalueze rapid nivelul de protecție a datelor pe care îl asigură operatorii și persoanele împuternicite de către operatori. Mecanismele de certificare din domeniul protecției datelor contribuie la buna aplicare a prezentului regulament, luând în considerare caracteristicile specifice ale diverselor sectoare și ale diferitelor operațiuni de prelucrare.

(1a)  Orice operator sau persoană împuternicită de către operator poate solicita oricărei autorități de supraveghere din Uniune, în schimbul unei taxe rezonabile care ține cont de costurile administrative, să certifice faptul că prelucrarea datelor cu personal este realizată în conformitate cu prezentul regulament, în special cu principiile stabilite la articolele 5, 23 și 30, obligațiile operatorului și ale persoanei împuternicite, precum și drepturile persoanei vizate.

(1b)  Certificarea este voluntară, accesibilă și disponibilă prin intermediul unui proces transparent, care nu generează sarcini excesive.

(1c)  Autoritățile de supraveghere și Comitetul european pentru protecția datelor cooperează în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței în conformitate cu articolul 57 pentru a garanta un mecanism de certificare pentru protecția armonizată a datelor, inclusiv taxe armonizate în cadrul Uniunii.

(1d)  Pe parcursul procedurii de certificare, autoritatea de supraveghere poate solicita unor auditori externi specializați să efectueze auditarea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator, în numele său. Auditorii externi au personal calificat suficient, sunt imparțiali și nu prezintă conflicte de interese în ceea ce privește îndatoririle lor. Autoritățile de supraveghere revocă acreditarea dacă există motive să creadă că auditorul nu își îndeplinește corect îndatoririle. Certificarea finală este acordată de autoritatea de supraveghere.

(1e)  Autoritățile de supraveghere acordă operatorilor și persoanelor împuternicite de operatori, care conform auditurilor sunt certificați pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prezentul Regulament, marca standardizată privind protecția datelor „sigiliul european privind protecția datelor”.

(1f)  „Sigiliul european privind protecția datelor” este valabil atât timp cât operațiunile de protecție a datelor asigurate de operatorul sau de persoana împuternicită de către operator care a obținut certificarea respectă întocmai prezentul regulament.

(1g)  Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1f), „sigiliul european privind protecția datelor” este valabil maximum cinci ani.

(1h)  Comitetul european pentru protecția datelor creează un registru electronic public în care publicul poate vizualiza toate certificatele valabile și nule emise în statul membru în cauză.

(1i)  Comitetul european pentru protecția datelor poate certifica din proprie inițiativă că un standard tehnic de consolidare a protecție datelor este conform prezentului regulament.

(2)  După solicitarea unui aviz din partea Comitetul european pentru protecția datelor și consultarea părților interesate, în special a organizațiilor din sector și a organizațiilor neguvernamentale, Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 cu scopul detalierii criteriilor și cerințelor aplicabile mecanismelor de certificare din domeniul protecției datelor, menționate la alsineatul (1) alineatele (1a) – (1h), inclusiv a cerințelor pentru acreditarea auditorilor, a condițiilor de acordare și retragere, precum și a cerințelor în materie de recunoaștere în Uniune și în țările terțe. Aceste acte delegate conferă drepturi de punere în aplicare opozabile persoanelor vizate.

(3)  Comisia poate stabili standarde tehnice pentru mecanismele de certificare și pentru sigiliile și mărcile din domeniul protecției datelor, precum și mecanisme de promovare și recunoaștere a mecanismelor de certificare și a sigiliilor și mărcilor din domeniul protecției datelor. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 136]

CAPITOLUL V

TRANSFERUL DATELOR CU CARACTER PERSONAL CĂTRE ȚĂRI TERȚE SAU ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

Articolul 40

Principiul general al transferurilor

Datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării sau care urmează a fi prelucrate după ce sunt transferate într-o țară terță sau unei organizații internaționale pot fi transferate doar dacă, sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament, condițiile prevăzute în prezentul capitol sunt respectate de către operator și de persoana împuternicită de către operator, inclusiv în ceea ce privește transferurile ulterioare de date cu caracter personal din țara terță sau de la organizația internațională către o altă țară terță sau către o altă organizație internațională.

Articolul 41

Transferuri în baza unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție

(1)  Transferul se poate realiza atunci când Comisia a decis că țara terță, un teritoriu ori un sector de prelucrare din acea țară terță sau organizația internațională în cauză asigură un nivel de protecție adecvat. Transferurile realizate în aceste condiții nu necesită alte autorizări suplimentare speciale.

(2)  Atunci când evaluează caracterul adecvat al nivelului de protecție, Comisia ia în considerare următoarele elemente:

(a)  statul de drept, legislația relevantă în vigoare, atât cea generală, cât și cea specifică, inclusiv cea referitoare la securitatea publică, apărare, securitatea națională și dreptul penal, precum și punerea în aplicare a dispozițiilor acesteia, normele profesionale și măsurile de securitate care sunt respectate în țara respectivă sau de respectiva organizație internațională, precedentele din jurisprudență, precum și drepturile efective și opozabile, inclusiv căile de atac administrative și judiciare efective ale persoanelor vizate, în special în cazul persoanelor vizate care au reședința în Uniune și ale căror date cu caracter personal sunt transferate;

(b)  existența și funcționarea efectivă a uneia sau a mai multor autorități de supraveghere independente în țara terță sau în cadrul organizației internaționale în cauză, care au responsabilitatea de a asigura respectarea normelor de protecție a datelor, inclusiv atribuții suficiente de sancționare, de a asista și de a consilia persoanele vizate în ceea ce privește exercitarea drepturilor acestora și de a coopera cu autoritățile de supraveghere din statele membre și din Uniune; precum și

(c)  angajamentele internaționale la care a aderat țara terță sau organizația internațională în cauză, în special orice convenții sau instrumente obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(3)  Comisia poate este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 pentru a decide că o țară terță sau un teritoriu din acea țară terță sau o organizație internațională asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2). Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2). Aceste acte delegate prevăd o clauză de caducitate dacă se referă la un sector de prelucrare și sunt revocate în conformitate cu alineatul (5) de îndată ce nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție în conformitate cu prezentul regulament.

(4)  Actul de punere în aplicare delegat menționează aplicarea geografică teritorială și sectorială, și, după caz, identifică autoritatea de supraveghere menționată la alineatul (2) litera (b).

(4a)  Comisia monitorizează în permanență evoluțiile din țările terțe și organizațiile internaționale ce ar putea afecta îndeplinirea elementelor enumerate la alineatul (2) în cazul în care un act delegat a fost adoptat în temeiul alineatului (3).

(5)  Comisia poate este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 pentru a decide că o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță, sau o organizație internațională nu asigură sau nu mai asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2) al prezentului articol, în special în cazurile în care legislația relevantă, atât cea generală, cât și cea specifică, în vigoare în țara terță sau în organizația internațională, nu garantează drepturi efective și opozabile, inclusiv căi de atac administrative și judiciare efective pentru persoanele vizate, în special pentru acele persoanele vizate care își au reședința în Uniune și ale căror date cu caracter personal sunt transferate. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2), sau, în cazuri de extremă urgență pentru persoanele fizice în ceea ce privește dreptul la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu procedura menționată la articolul 87 alineatul (3).

(6)  În cazul în care Comisia ia o decizie în temeiul alineatului (5), transferurile de date cu caracter personal către țara terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță sau către organizația internațională în cauză sunt interzise, fără a aduce atingere articolelor 42-44. La momentul oportun, Comisia efectuează consultări cu țara terță sau organizația internațională în vederea remedierii situației apărute în urma deciziei luate în conformitate cu alineatul (5) al prezentului articol.

(6a)  Anterior adoptării unui act delegat așa cum se menționează la alineatele (3) și (5), Comisia solicită Comitetului european pentru protecția datelor să emită un aviz privind caracterul adecvat al nivelului de protecție. În acest scop, Comisia pune la dispoziția Comitetului european pentru protecția datelor toată documentația necesară, inclusiv corespondența purtată cu autoritățile publice ale țării terțe, ale teritoriului respectiv sau ale sectorului de prelucrare din țara respectivă sau cu organizația internațională.

(7)  Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-ul său o listă a țărilor terțe, a teritoriilor și sectoarelor de prelucrare din țările terțe și a organizațiilor internaționale în cazul cărora a decis că nivelul de protecție adecvat este asigurat sau nu este asigurat.

(8)  Deciziile adoptate de Comisie în temeiul articolului 25 alineatul (6) sau al articolului 26 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE rămân în vigoare timp de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care sunt modificate, înlocuite sau abrogate de către Comisie înainte de sfârșitul acestei perioade. [AM 137]

Articolul 42

Transferurile în baza unor garanții adecvate

(1)  În cazul în care Comisia nu a luat o decizie în temeiul articolului 41 sau decide că o țară terță sau un teritoriu ori un sector de prelucrare din respectiva țară terță sau o organizație internațională nu oferă un nivel adecvat de protecție în conformitate cu articolul 41 alineatul (5), operatorul sau persoana împuternicită de către operator nu poate transfera date cu caracter personal într-o țară terță sau unei organizații internaționale numai dacă cu excepția cazului în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator a oferit garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal printr-un instrument cu forță juridică obligatorie.

(2)  Garanțiile corespunzătoare menționate la alineatul (1) sunt furnizate, în special, prin:

(a)  reguli corporatiste obligatorii în conformitate cu articolul 43; sau

(aa)  deținerea de către operator sau persoana împuternicită de operator a unui „sigiliu în domeniul protecției datelor” conform articolului 39 alineatul (1e) sau

(b)  clauze standard de protecție a datelor adoptate de Comisie. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2); sau

(c)  clauze standard de protecție a datelor adoptate de o autoritate de supraveghere în conformitate cu mecanismul pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 57, în condițiile în care Comisia a declarat că sunt general valabile în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) litera (b); sau

(d)  clauze contractuale între operator sau persoana împuternicită de către operator și destinatarul datelor, aprobate de către o autoritate de supraveghere în conformitate cu alineatul (4).

(3)  Transferul realizat în baza clauzelor standard de protecție a datelor, a „sigiliului în domeniul protecției datelor”sau a regulilor corporatiste obligatorii menționate la alineatul (2) literele (a), (aa) sau (c) nu necesită o altă autorizare suplimentară specifică.

(4)  Atunci când transferul se realizează în baza unor clauzele contractuale, astfel cum se menționează în prezentul articol la alineatul (2) litera (d), operatorul sau persoana împuternicită de către operator obține de la autoritatea de supraveghere autorizarea prealabilă pentru clauzele contractuale, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1). Dacă transferul are legătură cu activitățile de prelucrare care se referă la persoane vizate din alt stat membru sau din alte state membre, sau dacă afectează în mod semnificativ libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, autoritatea de supraveghere aplică mecanismul pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 57.

(5)  În cazul în care nu se furnizează garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal printr-un instrument cu forță juridică obligatorie, operatorul sau persoana împuternicită de către operator obține autorizarea prealabilă pentru transfer sau seria de transferuri, sau pentru dispozițiile care vor fi incluse în acordurile administrative care constituie temeiul pentru un astfel de transfer. Autorizarea acordată de autoritatea de supraveghere este în conformitate cu articolul 34 alineatul (1). Dacă transferul are legătură cu activitățile de prelucrare care se referă la persoane vizate din alt stat membru sau din alte state membre, sau dacă afectează în mod semnificativ libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, autoritatea de supraveghere aplică mecanismul pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 57. Autorizațiile acordate de către autoritatea de supraveghere în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE sunt valabile , până la data la timp de doi ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care sunt modificate, înlocuite sau abrogate de către respectiva autoritate de supraveghere înainte de sfârșitul acestei perioade. [AM 138]

Articolul 43

Transferurile în baza regulilor corporatiste obligatorii

(1)  În conformitate cu mecanismul pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 58, autoritatea de supraveghere aprobă regulile corporatiste obligatorii, cu condiția ca acestea:

(a)  să aibă forță juridică obligatorie și să se aplice fiecărui membru al grupului de întreprinderi al operatorului sau al persoanei împuternicite de către operator și acelor subcontractanți externi care fac obiectul regulilor corporatiste obligatorii și să includă și pe salariații acestora;

(b)  să confere, în mod expres, drepturi opozabile persoanelor vizate;

(c)  să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (2).

(1a)  În ceea ce privește datele de angajare, reprezentanții angajaților sunt informați cu privire la regulile corporatiste obligatorii și, în conformitate cu legislația și practicile Uniunii și ale statelor membre, sunt implicați în elaborarea acestora în conformitate cu articolul 43.

(2)  Regulile corporatiste obligatorii trebuie să precizeze cel puțin:

(a)  structura și datele de contact ale grupului de întreprinderi și membrii din componența sa și acei subcontractanți externi care intră în domeniul de aplicare al regulilor corporatiste obligatorii;

(b)  transferurile de date sau setul de transferuri, inclusiv categoriile de date cu caracter personal, tipul prelucrării și scopurile prelucrării, categoriile de persoane vizate și identificarea țării terțe sau a țărilor terțe în cauză;

(c)  caracterul obligatoriu, atât pe plan intern, cât și extern;

(d)  principiile generale în materie de protecție a datelor, în special limitarea scopului, reducerea la minimum a cantității datelor, perioade limitate de reținere, calitatea datelor, protecția datelor încă din faza de concepție și de protecție implicită a datelor, temeiul juridic pentru prelucrarea datelor, prelucrarea datelor sensibile cu caracter personal; măsuri de asigurare a securității datelor, precum și cerințele pentru transferurile ulterioare către organizații care nu au obligații în temeiul politicilor;

(e)  drepturile persoanelor vizate și mijloacele de exercitare a acestor drepturi, inclusiv dreptul de a nu face obiectul unei măsuri bazate pe crearea de profiluri în conformitate cu articolul 20, dreptul de a depune o plângere în fața autorității de supraveghere competente și în fața instanțelor competente ale statelor membre, în conformitate cu articolul 75, precum și dreptul de a obține despăgubiri și, după caz, compensații pentru încălcarea regulilor corporatiste obligatorii;

(f)  acceptarea de către sau de persoana împuternicită de către operator, operatorul cu sediul pe teritoriul unui stat membru, a răspunderii pentru orice încălcare a regulilor corporatiste obligatorii de către orice membru al grupului de întreprinderi care nu are sediul în Uniune; operatorul sau persoana împuternicită de către operator pot fi exonerați poate fi exonerat de răspundere, integral sau parțial, numai în condițiile în care dovedesc că membrul respectiv nu răspunde de evenimentul care a cauzat daune;

(g)  modul în care informațiile privind regulile corporatiste obligatorii, în special cu privire la dispozițiile menționate la literele (d), (e) și (f) de la prezentul alineat sunt furnizate persoanelor vizate, conform articolului 11;

(h)  sarcinile responsabilului cu protecția datelor, desemnat în conformitate cu articolul 35, inclusiv monitorizarea în cadrul grupului de întreprinderi a respectării regulilor corporatiste obligatorii, precum și monitorizarea formării și a gestionării plângerilor;

(i)  mecanismele din cadrul grupului de întreprinderi în vederea garantării conformității cu regulile corporatiste obligatorii;

(j)  mecanismele de comunicare și înregistrare a modificărilor aduse politicilor și de comunicare a acestor modificări autorității de supraveghere;

(k)  mecanismul de cooperare cu autoritatea de supraveghere menite să asigure respectarea regulilor de către oricare membru al grupului de întreprinderi, în special prin punerea la dispoziția autorității de supraveghere a rezultatelor verificărilor cu privire la măsurile menționate la punctul (i) de la prezentul alineat.

(3)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 cu scopul detalierii formatului, procedurii, criteriilor și cerințelor pentru regulile corporatiste obligatorii în sensul prezentului articol, în special în ceea ce privește criteriile pentru aprobarea lor, inclusiv transparența pentru persoanele vizate, aplicarea literelor (b), (d), (e) și (f) de la alineatul (2) la regulile corporatiste obligatorii la care au aderat persoanele împuternicite de către operator și la alte cerințe necesare pentru a garanta protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate în cauză.

(4)  Comisia poate preciza formatul și procedurile pentru schimbul de informații prin mijloace electronice între operatori, persoanele împuternicite de către operatori și autoritățile de supraveghere pentru regulile corporative cu forță juridică obligatorie în sensul prezentului articol. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 87 alineatul (2). [AM 139]

Articolul 43a

Transferurile sau divulgările de informații neautorizate de legislația Uniunii

(1)  Nicio sentință a unei instanțe sau a unui tribunal și nicio decizie a unei autorități administrative dintr-o țară terță potrivit căreia un operator sau o persoană împuternicită de către un operator trebuie să divulge date cu caracter personal nu va fi recunoscută și nu va fi executorie sub nicio formă, fără a aduce atingere unui tratat de asistență juridică reciprocă sau unui acord internațional în vigoare între țara terță solicitantă și Uniune sau un stat membru al acesteia.

(2)  În cazul în care o hotărâre a unei instanțe sau o decizie a unei autorități administrative a unei țări terțe impune unui operator sau persoanei împuternicite de acesta să comunice date cu caracter personal, operatorul, persoana împuternicită de acesta sau, după caz, reprezentantul operatorului notifică fără întârziere autoritatea de supraveghere cu privire la respectiva solicitare și trebuie să solicite autorizarea autorității de supraveghere anterior transferului.

(3)  Autoritatea de supraveghere evaluează conformitatea solicitării de divulgare cu prezentul regulament și, în special, dacă divulgarea este necesară și impusă de lege în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) literele (d) și (e) și cu articolul 44 alineatul (5). În cazul în care sunt afectate persoane vizate dintr-un alt stat membru, autoritatea de supraveghere aplică mecanismul pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 57.

(4)  Autoritatea de supraveghere informează autoritatea națională competentă cu privire la solicitare. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 21, operatorul sau persoana împuternicită de către operator informează, de asemenea, persoanele vizate cu privire la solicitare și la autorizația acordată de autoritatea de supraveghere și, după caz, informează persoana vizată dacă datele sale cu caracter personal au fost transmise autorităților publice în cursul ultimelor 12 luni consecutive în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (ha). [AM 140]

Articolul 44

Derogări

(1)  În absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în conformitate cu articolul 41, sau a unor garanții adecvate în conformitate cu articolul 42, un transfer sau o serie de transferuri de date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională poate avea loc numai în condițiile în care:

(a)  persoana vizată și-a exprimat acordul cu privire la transferul propus, după ce a fost informată cu privire la riscurile acestor transferuri în lipsa unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție și a garanțiilor corespunzătoare; sau

(b)  transferul este necesar pentru executarea unui contract între persoana vizată și operator sau pentru aplicarea unor măsuri precontractuale adoptate la cererea persoanei vizate; sau

(c)  transferul este necesar pentru încheierea unui contract sau pentru executarea unui contract încheiat în interesul persoanei vizate între operator și o altă persoană fizică sau juridică; sau

(d)  transferul este necesar din motive importante, de interes public; sau

(e)  transferul este necesar pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță; sau

(f)  transferul este necesar pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane, atunci când persoana vizată nu are capacitatea fizică sau juridică de a-și exprima acordul; sau

(g)  transferul se realizează dintr-un registru care, potrivit dreptului Uniunii sau al statului membru, are scopul de a furniza informații publicului și care poate fi consultat fie de public, în general, fie de orice persoană care poate face dovada interesului legitim, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile cu privire la consultare prevăzute de dreptul Uniunii sau al statului membru în acel caz specific; sau

(h)  transferul este necesar în scopul intereselor legitime urmărite de operator sau de persoana împuternicită de către operator, nu poate fi considerat frecvent sau voluminos, iar operatorul sau persoana împuternicită de către operator a evaluat toate circumstanțele aferente operațiunii de transfer de date sau seriei de operațiuni de transfer de date și în baza acestei evaluări a oferit garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, în cazul în care acest lucru este necesar.

(2)  Transferul în temeiul alineatului (1) litera (g) nu implică totalitatea datelor cu caracter personal sau ansamblul categoriilor de date cu caracter personal cuprinse în registru. Atunci când registrul urmează a fi consultat de către persoane care au un interes legitim, transferul se efectuează numai la cererea persoanelor respective sau, în cazul în care acestea vor fi destinatarii.

(3)  În cazul în care prelucrarea se realizează în baza alineatului (1) litera (h), operatorul sau persoana împuternicită de către operator trebuie să acorde atenție deosebită naturii datelor, scopului și duratei operațiunii sau operațiunilor propuse de prelucrare, situației din țara de origine, din țara terță și din țara de destinație finală și garanțiilor corespunzătoare oferite în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, în cazul în care este necesar.

(4)  Literele (b) și (c) și (h) de la alineatul (1) nu se aplică în cazul activităților desfășurate de către autoritățile publice în exercitarea competențelor lor publice.

(5)  Interesul public prevăzut la alineatul (1) litera (d) trebuie să fie recunoscut în dreptul Uniunii sau în dreptul statului membru sub incidența căruia intră operatorul.

(6)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator consemnează evaluarea și garanțiile corespunzătoare oferite prevăzute la alineatul (1) litera (h) de la prezentul articol, în documentele prevăzute la articolul 28 și informează autoritatea de supraveghere cu privire la transfer.

(7)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate Comitetul european pentru protecția datelor are sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu articolul 86 66 alineatul (1) litera (b) cu scopul detalierii „motivelor importante, de interes public”, în sensul alineatului (1) litera (d), precum și a criteriilor și cerințelor aplicabile garanțiilor corespunzătoare prevăzute la alineatul (1) litera (h) transferurilor de date în temeiul alineatului (1). [AM 141]

Articolul 45

Cooperarea internațională în domeniul protecției datelor cu caracter personal

(1)  În ceea ce privește țările terțe și organizațiile internaționale, Comisia și autoritățile de supraveghere iau măsurile corespunzătoare pentru:

(a)  elaborarea de mecanisme eficiente de cooperare internațională pentru a facilita asigurarea aplicării a asigura aplicarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal; [AM 142]

(b)  acordarea de asistență internațională reciprocă în asigurarea aplicării legislației din domeniul protecției datelor cu caracter personal, inclusiv prin notificare, transferul reclamațiilor, asistență în anchete și schimb de informații, sub rezerva unor garanții adecvate pentru protecția datelor cu caracter personal și a altor drepturi și libertăți fundamentale;

(c)  implicarea părților interesate relevante în discuțiile și activitățile care au ca scop lărgirea cooperării internaționale în vederea asigurarea aplicării legislației din domeniul protecției datelor cu caracter personal;

(d)  promovarea schimbului, a documentației cu privire la legislația și practicile în materie de protecție a datelor cu caracter personal;

(da)  clarificarea și consultarea privind conflictele jurisdicționale cu țările terțe. [AM 143]

(2)  În sensul alineatului (1), Comisia ia măsurile necesare pentru a consolida relațiile cu țările terțe sau organizațiile internaționale, în special cu autoritățile lor de supraveghere, în cazul în care Comisia a decis că acestea asigură un nivel adecvat de protecție în sensul articolului 41 alineatul (3).

Articolul 45a

Raportul Comisiei

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului la intervale regulate, cel târziu după patru ani de la data menționată la articolul 91 alineatul (1), un raport privind aplicarea articolelor 40-45. În acest sens, Comisia poate solicita informații de la statele membre și de la autoritățile de supraveghere, care sunt furnizate fără întârzieri nejustificate. Raportul se publică. [AM 144]

CAPITOLUL VI

AUTORITĂȚI DE SUPRAVEGHERE INDEPENDENTE

SECȚIUNEA 1

STATUT INDEPENDENT

Articolul 46

Autoritatea de supraveghere

(1)  Dispozițiile din fiecare stat membru prevăd că una sau mai multe autorități publice sunt responsabile de monitorizarea aplicării prezentului regulament și de contribuția la aplicarea uniformă a regulamentului în întreaga Uniune, în vederea protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora și în vederea facilitării liberei circulații a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii. În acest sens, autoritățile de supraveghere cooperează între ele și cu Comisia.

(2)  În cazul în care un stat membru instituie mai multe autorități de supraveghere, statul membru respectiv desemnează autoritatea de supraveghere care funcționează ca punct unic de contact pentru participarea efectivă a autorităților respective la Comitetul european pentru protecția datelor și instituie un mecanism de asigurare a respectării de către celelalte autorități a normelor privind mecanismul pentru asigurarea coerenței prevăzut la articolul 57.

(3)  Fiecare stat membru notifică Comisiei dispozițiile din dreptul său pe care le adoptă în temeiul prezentului capitol până cel târziu la data menționată la articolul 91 alineatul (2) și, fără întârziere, orice modificare ulterioară pe care o aduce la aceste dispoziții.

Articolul 47

Independență

(1)  Autoritatea de supraveghere beneficiază de independență și imparțialitate deplină în exercitarea îndatoririlor și competențelor care îi sunt încredințate, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la cooperare și coerență, menționate la Capitolul VII din prezentul regulament. [AM 145]

(2)  În îndeplinirea îndatoririlor, membrii autorității de supraveghere nu solicită și nici nu acceptă niciun fel de instrucțiuni.

(3)  Membrii autorității de supraveghere nu întreprind acțiuni incompatibile cu îndatoririle lor, iar, pe durata mandatului, nu desfășoară activități incompatibile, remunerate sau nu.

(4)  După încheierea mandatului, membrii autorității de supraveghere trebuie să dea dovadă de integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea unor funcții sau beneficii.

(5)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea de supraveghere beneficiază de resurse umane, tehnice și financiare adecvate, de sediul și infrastructura necesară pentru buna executare a sarcinilor și competențelor, inclusiv a celor care urmează să fie efectuate în contextul asistenței reciproce, al cooperării și participării la Comitetul european pentru protecția datelor.

(6)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea de supraveghere dispune de personal propriu, numit de șeful autorității de supraveghere și care răspunde în fața acestuia.

(7)  Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere face obiectul unui control financiar care nu aduce atingere independenței sale. Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere dispune de bugete anuale distincte. Bugetele se fac publice.

(7a)  Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere răspunde în fața parlamentului național în materie de control bugetar. [AM 146]

Articolul 48

Condiții generale aplicabile membrilor autorității de supraveghere

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora membrii autorității de supraveghere trebuie numiți fie de parlament, fie de guvernul statului membru în cauză.

(2)  Membrii se aleg din rândul persoanelor care fac dovada independenței dincolo de orice îndoială, precum și a experienței și competențelor cerute pentru îndeplinirea îndatoririlor lor în special în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

(3)  Funcțiile unui membru încetează în cazul expirării mandatului, în cazul demisiei sau destituirii conform dispozițiilor alineatului (5).

(4)  Un membru poate fi demis sau poate fi decăzut din dreptul la pensie sau la alte beneficii echivalente de către instanța națională competentă, în cazul în care membrul respectiv nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru executarea funcțiilor sau este vinovat de comiterea unei abateri disciplinare grave.

(5)  În cazul expirării mandatului sau al demisiei membrului, acesta continuă să exercite îndatoririle până la numirea unui nou membru.

Articolul 49

Norme privind instituirea autorității de supraveghere

În limitele prezentului regulament, fiecare stat membru prevede, pe cale legislativă, următoarele:

(a)  instituirea și statutul autorității de supraveghere;

(b)  calificările, experiența și competențele necesare pentru exercitarea funcției de membru al autorității de supraveghere;

(c)  normele și procedurile pentru numirea membrilor autorității de supraveghere, precum și normele privind acțiunile sau ocupațiile incompatibile cu funcțiile membrilor;

(d)  durata mandatului membrilor autorității de supraveghere, care nu poate fi sub patru ani, cu excepția primului mandat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, care poate fi pe o perioadă mai scurtă în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja independența autorității de supraveghere printr-o procedură de numiri eșalonate;

(e)  posibilitatea de reînnoire a mandatului membrilor autorității de supraveghere;

(f)  regulile și condițiile comune care reglementează îndatoririle membrilor și ale personalului autorității de supraveghere;

(g)  normele și procedurile privind încetarea funcțiilor asumate de membrii autorității de supraveghere, inclusiv în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor sau în cazul în care sunt vinovați de comiterea unei abateri disciplinare grave.

Articolul 50

Secretul profesional

În cursul mandatului și după încetarea mandatului și în conformitatea cu legislația și practicile naționale, membrii și personalul autorităților de supraveghere au obligația de a respecta secretul profesional în ceea ce privește informațiile confidențiale de care au luat cunoștință în timpul exercitării sarcinilor lor oficiale, îndeplinindu-și îndatoririle în mod independent și transparent, în conformitate cu prezentul regulament. [AM 147]

SECȚIUNEA 2

ATRIBUȚII ȘI FUNCȚII

Articolul 51

Competență

(1)  Fiecare autoritate de supraveghere exercită, pe teritoriul statului membru de care aparține, are competența de a îndeplini îndatoririle și de a exercita funcțiile cu care este învestită în conformitate cu prezentul regulament, pe teritoriul propriului său stat membru, fără a aduce atingere articolelor 73 și 74. Prelucrarea datelor efectuată de o autoritate publică este supravegheată doar de autoritatea de supraveghere din statul membru respectiv. [AM 148]

(2)  Atunci când prelucrarea datelor cu caracter personal are loc în contextul activităților unei unități a unui operator sau a unei persoane împuternicite de către operator, din Uniune, iar operatorul sau persoană împuternicită de către operator are unități pe teritoriul mai multor state membre, autoritatea de supraveghere a principalei unități a operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator are competența supravegherii activităților de prelucrare desfășurate de operator sau de persoana împuternicită de către operator în toate statele membre, fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului VII din prezentul regulament. [AM 149]

(3)  Autoritatea de supraveghere nu are competența de a supraveghea operațiunile de prelucrare ale instanțelor care acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale.

Articolul 52

Atribuții

(1)  Autoritatea de supraveghere:

(a)  monitorizează și asigură aplicarea prezentului regulament;

(b)  primește reclamațiile depuse de orice persoană vizată sau de o asociație care reprezintă persoana vizată respectivă, în conformitate cu articolul 73, investighează chestiunea, în măsura în care este adecvat, și informează, într-un termen rezonabil, persoana vizată sau asociația cu privire la evoluția și rezultatul reclamației, în special dacă este necesară efectuarea unei cercetări mai amănunțite sau coordonarea cu o altă autoritate de supraveghere; [AM 150]

(c)  partajează informațiile cu alte autorități de supraveghere, oferă asistență reciprocă și asigură consecvența aplicării și a asigurării aplicării prezentului regulament;

(d)  desfășoară anchete fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei reclamații sau a informațiilor specifice și documentate primite prin care se invocă o prelucrare ilegală sau la cererea altei autorități de supraveghere și informează într-un termen rezonabil persoana vizată cu privire la rezultatul anchetelor, în cazul în care persoana vizată a depus o reclamație la această autoritate de supraveghere; [AM 151]

(e)  monitorizează evoluțiile relevante, în măsura în care acestea au impact asupra protecției datelor cu caracter personal, în special evoluția tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor și a practicilor comerciale;

(f)  este consultată de instituțiile și organele statului membru cu privire la măsurile legislative și administrative referitoare la protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(g)  autorizează și este consultată cu privire la operațiunile de prelucrare prevăzute la articolul 34;

(h)  emite un aviz cu privire la proiectele de coduri de conduită, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2);

(i)  aprobă regulile corporatiste obligatorii în conformitate cu articolul 43;

(j)  participă la activitățile Comitetului european pentru protecția datelor;

(ja)  certifică operatorii și persoanele împuternicite de către operatori în conformitate cu articolul 39. [AM 152]

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere promovează acțiuni de sensibilizare a publicului cu privire la riscurile, normele, garanțiile și drepturile în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal și cu privire la măsurile corespunzătoare de protecție a datelor cu caracter personal. Se acordă atenție specială activităților care se adresează în mod special copiilor. [AM 153]

(2a)  Fiecare autoritate de supraveghere, în colaborare cu Comitetul european pentru protecția datelor, promovează acțiuni de sensibilizare a operatorilor și a persoanelor împuternicite de către operatori cu privire la riscurile, normele, garanțiile și drepturile în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal. Aceasta include păstrarea unui registru al sancțiunilor și încălcărilor. Registrul ar trebui să consemneze într-un mod cât mai detaliat atât avertizările, cât și sancțiunile, precum și soluționarea încălcărilor. Fiecare autoritate de supraveghere furnizează microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, operatorilor și persoanelor împuternicite de către operatori, la cerere, informații generale cu privire la responsabilitățile și obligațiile ce le revin în temeiul prezentului regulament. [AM 154]

(3)  La cerere, autoritatea de supraveghere oferă consiliere oricărei persoane vizate în exercitarea drepturilor în conformitate cu prezentul regulament și, dacă este cazul, cooperează cu autoritățile de supraveghere din alte state membre în acest scop.

(4)  Pentru reclamațiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), autoritatea de supraveghere pune la dispoziție un formular de depunere a reclamației, care poate fi completat prin mijloace electronice, fără a exclude alte mijloace de comunicare.

(5)  Îndeplinirea funcțiilor autorității de supraveghere este gratuită pentru persoana vizată.

(6)  În cazul în care cererile sunt în mod evident excesive, în special din cauza caracterului repetitiv al acestora, autoritatea de supraveghere poate percepe o taxă rezonabilă sau poate să nu efectueze acțiunea care face obiectul cererii persoanei vizate. Această taxă nu depășește costurile adoptării măsurii solicitate. Sarcina probei cu privire la caracterul evident excesiv al cererii revine autorității de supraveghere. [AM 155]

Articolul 53

Funcții

(1)  În conformitate cu prezentul regulament, fiecare autoritate de supraveghere este abilitată:

(a)  să notifice operatorul sau persoana împuternicită de către operator cu privire la presupusa încălcare a dispozițiilor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și, după caz, să dispună remedierea încălcării de către operator sau persoana împuternicită de către operator, în mod specific, pentru îmbunătățirea protecției de care beneficiază persoana vizată, sau să impună operatorului să comunice persoanei vizate încălcarea securității datelor cu caracter personal;

(b)  să solicite operatorului sau persoanei împuternicite de către operator să respecte cererile persoanei vizate de exercitare a drepturilor prevăzute de prezentul regulament;

(c)  să solicite operatorului sau persoanei împuternicite de către operator și, după caz, reprezentantului să furnizeze orice informații relevante pentru îndeplinirea funcțiilor sale;

(d)  să asigure respectarea autorizațiilor prealabile și a consultărilor prealabile prevăzute la articolul 34;

(e)  să adreseze un avertisment sau o mustrare operatorului sau persoanei împuternicite de către operator;

(f)  să dispună rectificarea, ștergerea sau distrugerea tuturor datelor atunci când acestea au fost prelucrate cu încălcarea dispozițiilor prezentului regulament, precum și notificarea acestor acțiuni terților cărora le-au fost dezvăluite aceste date;

(g)  să impună interdicția temporară sau definitivă privind prelucrarea;

(h)  să suspende fluxurile de date către un destinatar într-o țară terță sau către o organizație internațională;

(i)  să emită avize cu privire la orice aspect legat de protecția datelor cu caracter personal;

(ia)  să certifice operatorii și persoanele împuternicite de către operatori în conformitate cu articolul 39;

(j)  să informeze parlamentul național, guvernul sau alte instituții politice, precum și publicul cu privire la orice aspect legat de protecția datelor cu caracter personal;

(ja)  să stabilească mecanisme eficiente pentru a încuraja comunicarea confidențială a încălcărilor prezentului regulament, luând în considerare orientările formulate de Comitetul european pentru protecția datelor în conformitate cu articolul 66 alineatul (4b).

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere are competențe de investigare pentru a obține din partea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator, fără înștiințare prealabilă:

(a)  ccesul la toate datele cu caracter personal și la toate documentele și informațiile necesare pentru executarea atribuțiilor sale;

(b)  accesul la oricare din localurile sale, inclusiv la eventualele echipamente și mijloace de prelucrare a datelor, în cazul în care există motive întemeiate de a presupune că se efectuează o activitate care contravine prezentului regulament.

Puterile prevăzute la litera (b) se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația statului membru.

(3)  Fiecare autoritate de supraveghere este abilitată să aducă în atenția autorităților judiciare cazurile de încălcare a prezentului regulament și să se implice în procedurile judiciare, în special în conformitate cu articolul 74 alineatul (4) și articolul 75 alineatul (2).

(4)  Fiecare autoritate de supraveghere poate sancționa contravențiile de natură administrativă, în special cele prevăzute la în conformitate cu articolul 79 alineatele (4), (5) și (6). Aceste competențe se exercită într-un mod eficient, proporțional și disuasiv. [AM 156]

Articolul 54

Raport de activitate

Fiecare autoritate de supraveghere trebuie să întocmească un raport anual cu privire la activitățile sale cel puțin o dată la doi ani. Raportul trebuie să fie este prezentat parlamentului național respectiv și se pune la dispoziția publicului, Comisiei și Comitetului european pentru protecția datelor. [AM 157]

Articolul 54a

Autoritatea principală

(1)  În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal are loc în contextul activităților unei unități a unui operator sau a unei persoane împuternicite de către operator din Uniune, iar operatorul sau persoana împuternicită de către operator deține unități în mai multe state membre, sau în cazul în care se prelucrează date cu caracter personal ale rezidenților din mai multe state membre, autoritatea de supraveghere a principalei unități a operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator deține rolul de autoritate principală responsabilă de supravegherea activităților de prelucrare ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile capitolului VII din prezentul Regulament.

(2)  Autoritatea principală de supraveghere ia măsuri corespunzătoare pentru supravegherea activităților de prelucrare ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator de care este responsabilă doar după consultarea celorlalte autorități de supraveghere competente în sensul articolului 51 alineatul (1), străduindu-se să ajungă la un consens. În acest scop, ea prezintă, în special, toate informațiile relevante și consultă celelalte autorități înainte să adopte o măsură prevăzută a produce efecte juridice în ceea ce privește operatorul sau persoana împuternicită de către operator în sensul articolului 51 alineatul (1). Autoritatea principală ține cont în cea mai mare măsură de opiniile autorităților implicate. Autoritatea principală este unica autoritate împuternicită să hotărască cu privire la măsurile prevăzute a produce efecte juridice în ceea ce privește activitățile de procesare ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de către operator de care este responsabilă.

(3)  Comitetul european pentru protecția datelor, la cererea autorității de supraveghere competente, emite un aviz cu privire la identificarea autorității principale responsabile de operator sau de persoana împuternicită de către operator, în cazul în care:

(a)  nu reiese în mod clar din situația de fapt unde este situată unitatea principală a operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator; sau

(b)  autoritățile competente nu sunt de acord cu privire la identitatea autorității de supraveghere care deține rolul de autoritate principală; sau

(c)  operatorul nu deține unități pe teritoriul Uniunii, iar rezidenți din diferite state membre sunt afectați de operațiunile de prelucrare care fac obiectul prezentului regulament.

(3a)  în cazul în care operatorul exercită, de asemenea, activități în calitate de persoană împuternicită a unui operator, autoritatea de supraveghere a unității principale a operatorului deține rolul de autoritate principală pentru supravegherea activităților de prelucrare.

(4)  Comitetul european pentru protecția datelor poate hotărî cu privire la identificarea autorității principale. [AM 158]

CAPITOLUL VII

Cooperare și coerență

Secțiunea 1

Cooperare

Articolul 55

Asistență reciprocă

(1)  Autoritățile de supraveghere își furnizează reciproc informații relevante și asistență reciprocă pentru a pune în aplicare prezentul regulament în mod coerent și instituie măsuri de cooperare eficace între ele. Asistența reciprocă se referă, în special, la cereri de informații și măsuri de control, cum ar fi cereri de autorizare și consultare prealabile, inspecții și investigații, precum și comunicarea rapidă a informațiilor privind deschiderea dosarelor și evoluția ulterioară a acestora în cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator deține unități în mai multe state membre sau atunci când persoanele vizate în mai multe state membre sunt susceptibile de a fi afectate de operațiuni de prelucrare. Autoritatea principală definită la articolul 54a asigură coordonarea cu autoritățile de supraveghere implicate și deține rolul de ghișeu unic pentru operator sau persoana împuternicită de către operator. [AM 159]

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere ia toate măsurile corespunzătoare necesare pentru a răspunde solicitării din partea altei autorități de supraveghere, fără întârziere și cel târziu în termen de o lună de la data primirii cererii. Aceste măsuri pot include, în special, transmiterea informațiilor relevante privind cursul unei anchete sau măsuri de aplicare a legii pentru a pune capăt sau a interzice operațiunile de prelucrare care încalcă dispozițiile prezentului regulament.

(3)  Solicitarea de asistență cuprinde toate informațiile necesare, inclusiv scopul solicitării și motivele care stau la baza acesteia. Informațiile schimbate sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate.

(4)  O autoritate de supraveghere căreia i se adresează o solicitare de asistență nu poate refuza să îi dea curs, cu excepția cazului în care:

(a)  nu are competența de a răspunde solicitării; sau

(b)  a da curs solicitării ar contraveni dispozițiilor prezentului regulament.

(5)  Autoritatea de supraveghere căreia i s-a adresat solicitarea informează autoritatea de supraveghere care a transmis solicitarea cu privire la rezultate sau, după caz, la progresele înregistrate ori măsurile întreprinse pentru a da curs solicitării respective.

(6)  Autoritățile de supraveghere furnizează informațiile solicitate de către alte autorități de supraveghere prin mijloace electronice și în cel mai scurt timp, utilizând un formular standard.

(7)  Pentru acțiunile întreprinse în urma unei solicitări de asistență reciprocă nu se percepe nicio taxă de la autoritatea de supraveghere solicitantă. [AM 160]

(8)  În cazul în care o autoritate de supraveghere nu acționează în termen de o lună de la solicitarea din partea altei autorități de supraveghere, aceasta din urmă are competența de a lua o măsură provizorie pe teritoriul propriului stat membru, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1), și sesizează Comitetul european pentru protecția datelor în conformitate cu procedura menționată la articolul 57. Autoritatea de supraveghere solicitantă poate adopta măsuri provizorii în temeiul articolului 53 pe teritoriul propriului său stat membru, în cazul în care, din cauza nefinalizării asistenței, nu se pot adopta încă măsuri definitive. [AM 161]

(9)  Autoritatea de supraveghere precizează perioada de valabilitate a acestei măsuri provizorii. Această perioadă nu depășește trei luni. Autoritatea de supraveghere comunică fără întârziere aceste măsuri, motivate în mod corespunzător, Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei în conformitate cu procedura menționată la articolul 57. [AM 162]

(10)  Comisia Comitetul european pentru protecția datelor poate specifica forma și procedurile pentru asistența reciprocă menționată în prezentul articol, precum și modalitățile de schimb de informații prin mijloace electronice între autoritățile de supraveghere și între autoritățile de supraveghere și Comitetul european pentru protecția datelor, în special formularul standard menționat la alineatul (6). Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2). [AM 163]

Articolul 56

Operațiuni comune ale autorităților de supraveghere

(1)  Pentru a intensifica cooperarea și asistența reciprocă, autoritățile de supraveghere întreprind misiuni comune de anchetă, măsuri comune de aplicare a legii și alte operațiuni comune, în care sunt implicați membri desemnați sau personal din partea autorităților de supraveghere ale altor state membre.

(2)  În cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator deține unități în mai multe state membre sau dacă persoanele vizate în din mai multe state membre sunt susceptibile de a fi afectate de operațiuni de prelucrare, o autoritate de supraveghere din fiecare dintre statele membre respective are dreptul de a participa la misiunile comune de anchetă sau la operațiunile comune, după caz. Autoritatea de supraveghere competentă invită Autoritatea principală definită la articolul 54a implică autoritățile de supraveghere din fiecare dintre aceste state membre să ia parte la în misiunile comune de anchetă sau operațiunile comune respective și răspunde fără întârziere la solicitarea unei autorități de supraveghere care dorește să participe la operațiuni. Autoritatea principală deține rolul de ghișeu unic pentru operator sau persoana împuternicită de către operator. [AM 164]

(3)  În calitate de autoritate de supraveghere gazdă, în conformitate cu propria legislație națională și cu acordul autorității de supraveghere care și-a detașat personalul, fiecare autoritate de supraveghere poate acorda competențe de executare, inclusiv încredința misiuni de anchetă membrilor sau personalului autorității de supraveghere din statul membru de origine, implicați în operațiuni comune sau, în măsura în care legislația autorității de supraveghere din statul membru de primire permite acest lucru, poate permite membrilor sau personalului autorității de supraveghere din statul membru de origine să își exercite competențele de executare în conformitate cu legislația autorității de supraveghere din statul membru de origine. Astfel de competențe de executare pot fi exercitate doar sub coordonarea și, de regulă, în prezența membrilor sau personalului autorității de supraveghere din statul membru de primire. Membrii sau personalul autorității de supraveghere din statul membru de origine sunt supuși legislației naționale a autorității de supraveghere din statul membru de primire. Aceasta își asumă răspunderea pentru acțiunile personalului.

(4)  Autoritățile de supraveghere definesc aspectele practice ale acțiunilor specifice de cooperare.

(5)  În cazul în care o autoritate de supraveghere nu se conformează, în termen de o lună, obligației prevăzute la alineatul (2), celelalte autorități de supraveghere au competența de a adopta o măsură provizorie pe teritoriul statului membru respectiv, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).

(6)  Autoritatea de supraveghere precizează perioada de valabilitate a măsurii provizorii menționate la alineatul (5). Această perioadă nu depășește trei luni. Autoritatea de supraveghere comunică fără întârziere aceste măsuri, motivate în mod corespunzător, Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei și prezintă situația spre analiză în cadrul mecanismului menționat la articolul 57.

Secțiunea 2

Coerență

Articolul 57

Mecanismul pentru asigurarea coerenței

Pentru scopurile stabilite la articolul 46 alineatul (1), autoritățile de supraveghere cooperează între ele și cu Comisia prin mecanismul pentru asigurarea coerenței astfel cum se prevede în privind atât chestiunile cu caracter general cât și cazurile specifice în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune. [AM 165]

Articolul 58

Avizul Comitetului european pentru protecția datelor Coerența privind chestiunile de aplicare generală

(1)  Înainte de a adopta o măsură menționată la alineatul (2), o autoritate de supraveghere comunică proiectul de măsură Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei.

(2)  Obligația prevăzută la alineatul (1) se aplică unei măsuri menite să producă efecte juridice și care:

(a)  se referă la activități de prelucrare legate de furnizarea de bunuri sau servicii persoanelor vizate în mai multe state membre, sau de monitorizarea comportamentului acestora; sau

(b)  pot afecta în mod substanțial libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii; sau

(c)  vizează adoptarea unei liste de operațiuni de prelucrare care fac obiectul unei consultări prealabile în temeiul articolului 34 alineatul (5); sau

(d)  vizează determinarea clauzelor standard în materie de protecție a datelor menționate la articolul 42 alineatul (2) litera (c); sau

(e)  vizează autorizarea clauzelor contractuale menționate la articolul 42 alineatul (2) litera (d); sau

(f)  vizează aprobarea regulilor corporatiste obligatorii în sensul articolului 43.

(3)  Orice autoritate de supraveghere sau Comitetul european pentru protecția datelor poate solicita ca orice chestiune de aplicare generală să fie abordată în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței, în special în cazul în care o autoritate de supraveghere nu prezintă un proiect de măsură menționat la alineatul (2) sau nu respectă obligațiile privind asistența reciprocă în conformitate cu articolul 55 sau privind operațiunile comune în conformitate cu articolul 56.

(4)  Pentru a asigura aplicarea corectă și coerentă a prezentului regulament, Comisia poate solicita ca orice chestiune de aplicare generală să fie abordată în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței.

(5)  Autoritățile de supraveghere și Comisia comunică electronic, fără întârzieri nejustificate, orice informație relevantă, inclusiv, după caz, o sinteză a faptelor, proiectul de măsură, precum și motivele care fac necesară adoptarea unei astfel de măsuri, utilizând un formular standard.

(6)  Președintele Comitetului european pentru protecția datelor informează fără întârziere întârzieri nejustificate, pe cale electronică, membrii Comitetului european pentru protecția datelor și Comisia cu privire la orice informație relevantă care i-a fost comunicată, utilizând un formular standard. Președintele Secretariatul Comitetului european pentru protecția datelor furnizează traduceri ale informațiilor relevante, dacă este necesar.

(6a)  Comitetul european pentru protecția datelor adoptă un aviz cu privire la chestiunile care îi sunt prezentate în temeiul alineatului (2).

(7)  În cazul în care Comitetul european pentru protecția datelor decide acest lucru prin majoritate simplă a membrilor săi sau în cazul în care orice autoritate de supraveghere sau Comisia solicită acest lucru, Comitetul european pentru protecția datelor emite poate hotărî prin majoritate simplă dacă adoptă un aviz cu privire la orice chestiune în termen de o săptămână de la data la care informațiile relevante au fost furnizate în conformitate cu alineatul (5). Avizul este adoptat în termen de o lună cu majoritate simplă a membrilor Comitetului european pentru protecția datelor. Președintele Comitetului european pentru protecția datelor informează, fără întârziere nejustificată, autoritatea de supraveghere menționată, după caz, la alineatele (1) și (3), Comisia și autoritatea de supraveghere competentă în conformitate cu articolul 51 cu privire la aviz și îl publică. prezentată în temeiul alineatelor (3) și (4), ținând seama:

(a)  dacă chestiunea prezintă elemente noi, luând în considerare evoluțiile de drept sau de fapt, în special în domeniul tehnologiei informației și în lumina evoluțiilor din societatea informațională, precum și

(b)  dacă Comitetul european pentru protecția datelor a emis deja un aviz cu privire la aceeași chestiune.

(8)  Autoritatea de supraveghere menționată la alineatul (1) și autoritatea de supraveghere competentă în conformitate cu articolul 51 țin seama de avizul Comitetului european pentru protecția datelor și comunică pe cale electronică președintelui Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei, în termen de două săptămâni din momentul în care a fost informată cu privire la avizul președintelui Comitetului european pentru protecția datelor, dacă își păstrează sau își modifică proiectul de măsură și, dacă este cazul, transmite proiectul de măsură modificat, utilizând un formular standard. Comitetul european pentru protecția datelor adoptă avize în conformitate cu alineatul (6) litera (a) și alineatul (7) cu o majoritate simplă a membrilor săi. Aceste avize sunt făcute publice. [AM 166]

Articolul 58a

Coerența în cazurile specifice

(1)  Înainte de a adopta o măsură prevăzută a produce efecte juridice în sensul articolului 54a, autoritatea principală oferă toate informațiile pertinente și prezintă proiectul de măsură tuturor celorlalte autorități competente. Autoritatea principală nu adoptă măsura dacă o autoritate competentă a indicat, în termen de trei săptămâni, că are obiecții semnificative cu privire la măsura respectivă.

(2)  În cazul în care o autoritate competentă a indicat că are obiecții semnificative cu privire la proiectul de măsură al autorității principale, sau în cazul în care autoritatea principală nu prezintă un proiect de măsură menționat la alineatul (1) sau nu respectă obligațiile privind asistența reciprocă în conformitate cu articolul 55 sau privind operațiunile comune în conformitate cu articolul 56, Comitetul european pentru protecția datelor examinează această chestiune.

(3)  Autoritatea principală și/sau alte autorități competente interesate și Comisia comunică pe cale electronică, fără întârzieri nejustificate, Comitetului european pentru protecția datelor, utilizând un formular standard, orice informație relevantă, inclusiv, după caz, o sinteză a faptelor, proiectul de măsură, precum și motivele care fac necesară adoptarea unei astfel de măsuri, obiecțiile ridicate împotriva acesteia și opiniile celorlalte autorități de supraveghere vizate.

(4)  Comitetul european pentru protecția datelor examinează această chestiune, luând în considerare impactul proiectelor de măsuri propuse de autoritatea principală cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, și hotărăște prin majoritatea simplă a membrilor săi dacă emite un aviz cu privire la respectiva chestiune în termen de două săptămâni de la primirea informațiilor relevante în temeiul alineatului (3).

(5)  În cazul în care Comitetul european pentru protecția datelor hotărăște să emită un aviz, acest lucru se efectuează în termen de șase săptămâni, iar avizul este făcut public.

(6)  Autoritatea de supraveghere ține seama în cea mai mare măsură de avizul Comitetului european pentru protecția datelor și comunică pe cale electronică președintelui Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei, în termen de două săptămâni din momentul în care a fost informată cu privire la aviz de către președintele Comitetului european pentru protecția datelor, dacă își păstrează sau își modifică proiectul de măsură și, dacă este cazul, transmite proiectul de măsură modificat, utilizând un formular standard. În cazul în care autoritatea principală intenționează să nu urmeze avizul Comitetului european pentru protecția datelor, aceasta prezintă o explicație motivată.

(7)  În cazul în care Comitetul european pentru protecția datelor prezintă încă obiecții în legătură cu măsura autorității de supraveghere menționată la alineatul (5), acesta poate adopta, în termen de o lună, cu o majoritate de două treimi o măsură obligatorie pentru autoritatea de supraveghere. [AM 167]

Articolul 59

Avizul Comisiei

(1)  În termen de zece săptămâni din momentul în care o chestiune a fost ridicată în conformitate cu articolul 58, sau cel târziu în termen de șase săptămâni în cazul articolului 61, Comisia poate adopta, pentru a asigura aplicarea corectă și coerentă a prezentului regulament, un aviz cu privire la chestiunile ridicate în temeiul articolelor 58 sau 61.

(2)  Atunci când Comisia a adoptat un aviz în conformitate cu alineatul (1), autoritatea de supraveghere în cauză acordă atenție maximă avizului Comisiei și informează Comisia și Comitetul european pentru protecția datelor dacă intenționează să își mențină sau să modifice proiectul de măsură.

(3)  În timpul perioadei menționate la alineatul (1), autoritatea de supraveghere nu adoptă proiectul de măsură.

(4)  În cazul în care autoritatea de supraveghere în cauză intenționează să nu se conformeze avizului Comisiei, acesta informează Comisia și Comitetul european pentru protecția datelor respectând termenul menționat la alineatul (1) și furnizează o motivare. În acest caz, proiectul de măsură nu este adoptat timp de o lună suplimentară. [AM 168]

Articolul 60

Suspendarea unui proiect de măsură

(1)  În termen de o lună de la comunicarea menționată la articolul 59 alineatul (4) și în cazul în care Comisia are îndoieli serioase că proiectul de măsură ar garanta aplicarea corectă a prezentului regulament sau, dimpotrivă, că ar avea ca rezultat aplicarea incoerentă a regulamentului, Comisia, ținând cont de avizul emis de Comitetul european pentru protecția datelor în temeiul articolului 58 alineatul (7) sau al articolului 61 alineatul (2), poate adopta o decizie motivată care să oblige autoritatea de supraveghere să suspende adoptarea proiectului de măsură, în cazul în care se consideră că acest lucru este necesar pentru:

(a)  a concilia pozițiile divergente ale autorității de supraveghere și Comitetului european pentru protecția datelor, în cazul în care acest lucru pare încă posibil; sau

(b)  a adopta o măsură în temeiul articolului 62 alineatul (1) litera (a).

(2)  Comisia precizează durata suspendării, care nu depășește 12 luni.

(3)  În timpul perioadei menționate la alineatul (2), autoritatea de supraveghere nu poate adopta proiectul de măsură. [AM 169]

Articolul 60a

Notificarea Parlamentului European și a Consiliului

Pe baza unui raport al președintelui Comitetului european pentru protecția datelor, Comisia informează Parlamentul și Consiliul la intervale regulate, cel puțin o dată la șase luni, cu privire la chestiunile tratate în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței și prezintă concluziile Comisiei și ale Comitetului pentru protecția datelor în vederea asigurării coerenței implementării și a aplicării prezentului regulament. [AM 170]

Articolul 61

Procedura de urgență

(1)  În circumstanțe excepționale, atunci când o autoritate de supraveghere consideră că există o necesitate urgentă de a acționa pentru a asigura protecția intereselor persoanelor vizate, în special când există pericolul ca exercitarea dreptului persoanei vizate ar putea fi să poată fi considerabil împiedicată prin modificarea situației existente, pentru a evita inconveniente importante sau din alte motive, prin derogare de la procedura menționată la articolul 58a, aceasta poate adopta de îndată măsuri provizorii cu o perioadă de valabilitate determinată. Autoritatea de supraveghere comunică fără întârziere aceste măsuri, motivate în mod corespunzător, Comitetului european pentru protecția datelor și Comisiei. [AM 171]

(2)  În cazul în care o autoritate de supraveghere a adoptat o măsură în temeiul alineatului (1) și consideră că trebuie adoptate de urgență măsuri definitive, aceasta poate solicita un aviz de urgență din partea Comitetului european pentru protecția datelor, indicând motivele pentru solicitarea unui astfel de aviz, inclusiv pentru caracterul urgent al măsurilor definitive.

(3)  Orice autoritate de supraveghere poate solicita un aviz de urgență în cazul în care autoritatea de supraveghere competentă nu a luat o măsură adecvată într-o situație în care există o necesitate urgentă de a acționa pentru a proteja interesele persoanelor vizate, indicând motivele pentru solicitarea unui astfel de aviz, inclusiv pentru necesitatea urgentă de a acționa.

(4)  Prin derogare de la articolul 58 alineatul (7), Un aviz de urgență menționat la alineatele (2) și (3) din prezentul articol este adoptat în termen de două săptămâni cu majoritate simplă a membrilor Comitetului european pentru protecția datelor. [AM 172]

Articolul 62

Acte de punere în aplicare

(1)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare cu domeniu general de aplicare, după solicitarea avizului Comitetului european pentru protecția datelor, pentru:

(a)  a decide privind aplicarea corectă a prezentului regulament, în conformitate cu obiectivele și cerințele acestuia în ceea ce privește aspectele comunicate de către autoritățile de supraveghere în temeiul articolului 58 sau 61, privind o chestiune în legătură cu care a fost adoptată o decizie motivată în temeiul articolului 60 alineatul (1), sau privind o chestiune în legătură cu care o autoritate de supraveghere nu prezintă un proiect de măsură și respectiva autoritate de supraveghere a indicat că nu intenționează să urmeze avizul Comisiei adoptat în temeiul articolului 59;

(b)  a decide, în termenul menționat la articolul 59 alineatul (1), referitor la aplicabilitatea generală a proiectului de clauze standard în materie de protecție a datelor menționate la articolul 58 42 alineatul (2) litera (d);

(c)  a defini forma și procedurile pentru aplicarea mecanismului pentru asigurarea coerenței menționat în prezenta secțiune;

(d)  a defini modalitățile de realizare a schimbului electronic de informații între autoritățile de supraveghere și între autoritățile de supraveghere și Comitetul european pentru protecția datelor, în special formularul standard menționat la articolul 58 alineatele (5), (6) și (8).

Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2).

(2)  Din motive imperative de urgență pe deplin justificate legate de interesul persoanelor vizate în cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 87 alineatul (3). Aceste acte rămân în vigoare pentru o perioadă de cel mult 12 luni.

(3)  Absența sau adoptarea unei măsuri în temeiul prezentei secțiuni nu aduce atingere altor măsuri adoptate de Comisie în temeiul tratatelor. [AM 173]

Articolul 63

Executare

(1)  În sensul prezentului regulament, o măsură executorie a autorității de supraveghere ale unui stat membru este executată în toate statele membre implicate.

(2)  În cazul în care o autoritate de supraveghere nu prezintă un proiect de măsură pentru a fi examinat în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței, încălcând articolul 58 alineatele (1)-(5) și (2) sau adoptă o măsură în pofida faptului că s-au indicat obiecții semnificative în temeiul articolului 58a alineatul (1), măsura autorității de supraveghere nu este valabilă din punct de vedere juridic și nici executorie. [AM 174]

Secțiunea 3

Comitetul european pentru protecția datelor

Articolul 64

Comitetul european pentru protecția datelor

(1)  Se instituie un Comitet european pentru protecția datelor.

(2)  Comitetul european pentru protecția datelor este alcătuit din șeful unei autorități de supraveghere din fiecare stat membru și din Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.

(3)  În cazul în care într-un stat membru mai multe autorități de supraveghere sunt responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a dispozițiilor prevăzute de prezentul regulament, acestea desemnează șeful uneia dintre aceste autorități de supraveghere ca reprezentant comun.

(4)  Comisia are dreptul de a participa la activitățile și reuniunile Comitetului european pentru protecția datelor și desemnează un reprezentant. Președintele Comitetului european pentru protecția datelor informează fără întârziere Comisia cu privire la toate activitățile Comitetului european pentru protecția datelor.

Articolul 65

Independență

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor acționează independent în exercitarea sarcinilor sale în conformitate cu articolele 66 și 67.

(2)  Fără a aduce atingere solicitărilor din partea Comisiei menționate la articolul 66 alineatul (1) litera (b) și la articolul 66 alineatul (2), în îndeplinirea sarcinilor sale, Comitetul european pentru protecția datelor nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nicio parte externă.

Articolul 66

Sarcinile Comitetului european pentru protecția datelor

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor asigură aplicarea uniformă a prezentului regulament. În acest sens, din proprie inițiativă sau la solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, Comitetul european pentru protecția datelor are, în special, următoarele sarcini:

(a)  să ofere Comisiei instituțiilor europene consiliere cu privire la orice aspect legat de protecția datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, inclusiv cu privire la orice propunere de modificare a prezentului regulament;

(b)  să examineze, din proprie inițiativă sau la solicitarea unuia dintre membrii săi sau la cerereaParlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament și să emită orientări, recomandări și bune practici adresate autorităților de supraveghere pentru a încuraja aplicarea uniformă a prezentului regulament, inclusiv orice chestiune referitoare la utilizarea competențelor de executare;

(c)  să revizuiască aplicarea practică a orientărilor, recomandărilor și bunelor practici menționate la litera (b) și să raporteze periodic Comisiei cu privire la acestea;

(d)  să emită avize privind proiectele de decizii ale autorităților de supraveghere în conformitate cu mecanismul pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 57;

(da)  să emită un aviz cu privire la autoritatea care ar trebui să fie autoritatea principală în temeiul articolului 54a alineatul (3);

(e)  să promoveze cooperarea și schimbul eficient bilateral și multilateral de informații și practici între autoritățile de supraveghere, inclusiv coordonarea operațiunilor comune și a altor activități comune în cazul în care decide astfel la cererea uneia sau mai multor autorități de supraveghere;

(f)  să promoveze programe comune de formare și să faciliteze schimburile de personal între autoritățile de supraveghere, precum și, după caz, cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau organizațiilor internaționale;

(g)  să promoveze schimbul de cunoștințe și de documente privind legislația și practicile în materie de protecție a datelor cu autoritățile de supraveghere a protecției datelor la nivel mondial;

(ga)  să prezinte un aviz Comisiei la pregătirea actelor delegate și de punere în aplicare în temeiul prezentului regulament;

(gb)  să emită un aviz privind codurile de conduită elaborate la nivelul Uniunii în temeiul articolului 38 alineatul (4);

(gc)  să emită un aviz privind criteriile și cerințele aplicabile mecanismelor de certificare în domeniul protecției datelor în temeiul articolului 39 alineatul (2).

(gd)  să păstreze un registru electronic public privind certificatele valabile și nevalabile în temeiul articolului 39 alineatul (1) litera h;

(ge)  să ofere asistență autorităților naționale de supraveghere, la cererea acestora;

(gf)  să elaboreze și să publice o listă de operațiuni de prelucrare care fac obiectul unei consultări prealabile în temeiul articolului 34;

(gg)  să păstreze un registru de sancțiuni impuse de către autoritățile de supraveghere competente operatorilor sau persoanelor împuternicite de către operatori;

(2)  În situațiile în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consultă Comitetul european pentru protecția datelor, aceasta poate aceștia pot stabili un termen în care Comitetul european pentru protecția datelor trebuie să furnizeze avizul său, ținând cont de caracterul urgent al chestiunii.

(3)  Comitetul european pentru protecția datelor își transmite avizele, orientările, recomandările și bunele practici Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și comitetului menționat la articolul 87 și le publică.

(4)  Comisia informează Comitetul european pentru protecția datelor cu privire la măsurile pe care le-a luat în urma avizelor, orientărilor, recomandărilor și bunelor practici emise de Comitetul european pentru protecția datelor.

(4a)  Dacă este cazul, Comitetul european pentru protecția datelor consultă părțile interesate și le oferă posibilitatea de a face observații într-un termen rezonabil. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 72, Comitetul european pentru protecția datelor publică rezultatele procedurii de consultare.

(4b)  Comitetul european pentru protecția datelor are sarcina de a elabora orientări, recomandări și bune practici în conformitate cu alineatul (1) litera (b) în vederea stabilirii de proceduri comune privind primirea și cercetarea informațiilor care conțin acuzații de prelucrare ilegală, precum și a protejării confidențialității și a surselor de informații primite. [AM 175]

Articolul 67

Rapoarte

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei periodic și în timp util rezultatele activităților sale. Acesta întocmește un raport anual cel puțin o dată la doi ani privind situația referitoare la protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în Uniune și în țările terțe.

Raportul include analiza aplicării practice a orientărilor, recomandărilor și bunelor practici menționate la articolul 66 alineatul (1) litera (c). [AM 176]

(2)  Raportul este publicat și transmis Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Articolul 68

Procedură

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor adoptă decizii prin majoritate simplă a membrilor săi, cu excepția cazului când se prevede altfel în regulamentul său de procedură. [AM 177]

(2)  Comitetul european pentru protecția datelor își adoptă propriul regulament de procedură și își organizează propriile mecanisme de funcționare. În special, prevede dispoziții privind continuarea exercitării funcțiilor atunci când mandatul unui membru se încheie sau un membru demisionează, privind crearea de subgrupuri pentru aspecte și sectoare specifice și privind procedurile sale în ceea ce privește mecanismul pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 57.

Articolul 69

Președintele

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor alege un președinte și cel puțin doi vicepreședinți din rândul membrilor săi. Unul dintre vicepreședinți este Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, cu excepția cazului în care aceasta a fost aleasă președinte. [AM 178]

(2)  Mandatul președintelui și al vicepreședinților este de cinci ani și poate fi prelungit.

(2a)  Funcția de președinte este o funcție cu normă întreagă. [AM 179]

Articolul 70

Sarcinile președintelui

(1)  Președintele are următoarele sarcini:

(a)  să convoace reuniunile Comitetului european pentru protecția datelor și să stabilească ordinea de zi;

(b)  să asigure îndeplinirea la timp a sarcinilor Comitetului european pentru protecția datelor, în special în ceea ce privește mecanismul pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 57.

(2)  Comitetul european pentru protecția datelor definește în regulamentul său de procedură repartizarea sarcinilor care revin președintelui și vicepreședinților.

Articolul 71

Secretariat

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor are un secretariat. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor asigură secretariatul.

(2)  Secretariatul oferă, sub conducerea președintelui, sprijin analitic, juridic, administrativ și logistic Comitetului european pentru protecția datelor. [AM 180]

(3)  Secretariatul este responsabil în special de următoarele:

(a)  gestionarea cotidiană a Comitetului european pentru protecția datelor;

(b)  comunicarea dintre membrii Comitetului european pentru protecția datelor, președintele acestuia și Comisie și comunicarea cu alte instituții și cu cetățenii;

(c)  utilizarea mijloacelor electronice pentru comunicarea internă și externă;

(d)  traducerea informațiilor relevante;

(e)  pregătirea și monitorizarea acțiunilor ulterioare reuniunilor Comitetului european pentru protecția datelor;

(f)  pregătirea, redactarea și publicarea avizelor și a altor texte adoptate de Comitetul european pentru protecția datelor.

Articolul 72

Confidențialitate

(1)  Discuțiile din cadrul Comitetului european pentru protecția datelor sunt pot fi confidențiale, dacă este necesar, cu excepția cazului când se prevede altfel în regulamentul său de procedură. Ordinile de zi ale reuniunilor Comitetului european pentru protecția datelor sunt publicate. [AM 181]

(2)  Documentele prezentate membrilor Comitetului european pentru protecția datelor, experților și reprezentanților părților terțe sunt confidențiale, cu excepția cazului în care accesul la aceste documente este acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(20) sau Comitetul european pentru protecția datelor le face publice într-un alt mod.

(3)  Membrii Comitetului european pentru protecția datelor, experții și reprezentanții părților terțe respectă obligațiile de confidențialitate prevăzute la prezentul articol. Președintele se asigură că experții și reprezentanții părților terțe au cunoștință de cerințele de confidențialitate care le sunt impuse.

CAPITOLUL VIII

Căi de atac, răspundere și sancțiuni

Articolul 73

Dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere

(1)  Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau judiciare și mecanismului pentru asigurarea coerenței, orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în orice stat membru, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor sale cu caracter personal nu respectă prezentul regulament.

(2)  Orice organism, organizație sau asociație a cărei activitate urmărește protecția drepturilor și intereselor persoanelor vizate cu privire la protecția datelor cu caracter personal ale acestora care acționează în interes public și care a fost constituită în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere din orice stat membru în numele uneia sau mai multor persoane vizate, în cazul în care consideră că drepturile de care persoanele vizate beneficiază în temeiul prezentului regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor cu caracter personal.

(3)  Independent de o plângere depusă de o persoană vizată, orice organism, organizație sau asociație menționată la alineatul (2) are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere din orice stat membru, în cazul în care consideră că a avut loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal prezentului regulament. [AM 182]

Articolul 74

Dreptul la o cale de atac judiciară împotriva unei autorități de supraveghere

(1)  Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară împotriva deciziilor unei autorități de supraveghere referitoare la persoana respectivă.

(2)  Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, orice persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară care să oblige autoritatea de supraveghere să dea curs unei plângeri, în absența unei decizii necesare pentru protejarea drepturilor sale sau în cazul în care autoritatea de supraveghere nu informează persoana vizată în termen de trei luni cu privire la progresele sau la soluționarea plângerii în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b).

(3)  Acțiunile introduse împotriva unei autorități de supraveghere sunt aduse în fața instanțelor din statul membru în care este stabilită autoritatea de supraveghere.

(4)  Fără a aduce atingere mecanismului pentru asigurarea coerenței, o persoană vizată la care se referă o decizie a unei autorități de supraveghere dintr-un alt stat membru decât cel în care persoana vizată își are reședința obișnuită poate solicita autorității de supraveghere din statul membru în care își are reședința obișnuită să introducă o acțiune în numele său împotriva autorității de supraveghere competente din celalalt stat membru.

(5)  Statele membre execută hotărârile definitive ale instanțelor menționate în prezentul articol. [AM 183]

Articolul 75

Dreptul la o cale de atac judiciară împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator

(1)  Fără a aduce atingere vreunei căi de atac administrative disponibile, inclusiv dreptului de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere menționat la articolul 73, orice persoană fizică are dreptul la exercitarea unei căi de atac judiciare, în cazul în care consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal efectuate încălcând prezentul regulament.

(2)  Acțiunile introduse împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator sunt prezentate în fața instanțelor din statul membru unde operatorul sau persoana împuternicită de operator are un sediu. Alternativ, o astfel de acțiune poate fi intentată în fața instanțelor din statul membru în care persoana vizată își are reședința obișnuită, cu excepția cazului în care operatorul este o autoritate publică a Uniunii sau a unui stat membru care acționează în exercitarea competențelor sale publice. [AM 184]

(3)  În cazul în care o acțiune care se referă la aceeași măsură, decizie sau practică este în curs în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței menționat la articolul 58, o instanță poate suspenda acțiunile care i-au fost înaintate, cu excepția cazurilor în care caracterul urgent al chestiunii privind protecția drepturilor persoanei vizate nu îi permite să aștepte rezultatul acțiunii în cadrul mecanismului pentru asigurarea coerenței.

(4)  Statele membre execută hotărârile definitive ale instanțelor menționate în prezentul articol.

Articolul 76

Norme comune aplicabile acțiunilor în instanță

(1)  Orice organism, organizație sau asociație menționată la articolul 73 alineatul (2) are dreptul de a exercita drepturile menționate la articolele 74, și 75 în numele uneia și 77 dacă este împuternicit de una sau mai multor multe persoane vizate. [AM 185]

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere are dreptul a participa la proceduri judiciare și de a sesiza o instanță, în scopul de a asigura aplicarea dispozițiilor prezentului regulament sau de a asigura coerența protecției datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii.

(3)  În cazul în care o instanță competentă a unui stat membru are motive întemeiate să creadă că în alt stat membru se desfășoară acțiuni paralele, aceasta contactează instanța competentă din celălalt stat membru pentru a-i confirma existența unor astfel de acțiuni paralele.

(4)  În cazul în care astfel de acțiuni paralele în alt stat membru se referă la aceeași măsură, decizie sau practică, instanța poate suspenda acțiunea.

(5)  Statele membre se asigură că acțiunile în justiție disponibile în dreptul intern permit adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri provizorii, menite să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse și să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

Articolul 77

Dreptul la despăgubiri și răspundere

(1)  Orice persoană care a suferit prejudicii, inclusiv de natură nefinanciară, ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare sau a unei acțiuni incompatibile cu dispozițiile prezentului regulament are dreptul să obțină solicite despăgubiri de la operator sau de la persoana împuternicită de operator pentru prejudiciul suferit. [AM 186]

(2)  În cazul în care la prelucrare au participat mai muți operatori sau persoane împuternicite de operator, fiecare operator sau persoană împuternicită de acesta dintre operatorii sau persoanele împuternicite respective sunt responsabile în mod solidar pentru întreaga valoare a prejudiciului, cu excepția cazului în care au încheiat un acord scris specific de stabilire a responsabilităților în temeiul articolului 24. [AM 187]

(3)  Operatorul sau persoana împuternicită de operator poate fi total sau parțial exonerată de această răspundere, în cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de acesta dovedește că nu este responsabilă pentru fapta care a provocat prejudiciul.

Articolul 78

Sancțiuni

(1)  Statele membre definesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare, inclusiv în cazul în care operatorul nu a respectat obligația de a desemna un reprezentant. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(2)  În cazul în care operatorul a desemnat un reprezentant, sancțiunile sunt aplicate reprezentantului, fără a aduce atingere sancțiunilor care ar putea fi inițiate împotriva operatorului.

(3)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le adoptă în temeiul alineatului (1), până cel târziu la data menționată la articolul 91 alineatul (2) și, fără întârziere, orice modificare ulterioară care le afectează.

Articolul 79

Sancțiuni administrative

(1)  Fiecare autoritate de supraveghere este abilitată să impună sancțiuni administrative în conformitate cu prezentul articol. Autoritățile de supraveghere cooperează între ele în conformitate cu articolele 46 și 57 pentru a garanta un nivel armonizat al sancțiunilor în cadrul Uniunii.

(2)  În fiecare caz individual, sancțiunea administrativă trebuie să fie eficace, proporțională și disuasivă. Valoarea amenzii administrative este fixată în funcție de natura, gravitatea și durata încălcării, de faptul că încălcarea a fost comisă intenționat sau din neglijență, de gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice și de încălcările comise anterior de către această persoană, de măsurile și procedurile tehnice și organizatorice puse în aplicare în temeiul articolului 23 și de gradul de cooperare cu autoritatea de supraveghere în vederea remedierii încălcării.

(2a)  Autoritatea de supraveghere impune oricărei persoane care nu respectă obligațiile prevăzute în prezentul regulament cel puțin una dintre următoarele sancțiuni:

(a)  un avertisment scris în cazul primei încălcări neintenționate;

(b)  audituri regulate și periodice privind protecția datelor;

(c)  o amendă de până la 100 000 000 EUR sau de până la 5% din cifra de afaceri realizată la nivel mondial în cazul unei întreprinderi, optându-se pentru valoarea cea mai mare.

(2b)  În cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator deține un „sigiliul european privind protecția datelor” valabil conform articolului 39, se impune o amendă în temeiul alineatului (2a) litera (c) numai în caz de neconformitate intenționată sau din neglijență.

(2c)  Sancțiunea administrativă ține cont de următorii factori:

(a)  natura, gravitatea și durata neconformității,

(b)  faptul că încălcarea a fost comisă intenționat sau din neglijență,

(c)  gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice și încălcările comise anterior de către această persoană;

(d)  natura repetitivă a încălcării,

(e)  gradul de cooperare cu autoritatea de supraveghere pentru a remedia încălcarea și a atenua posibilele efecte negative ale încălcării,

(f)  categoriile specifice de date cu caracter personal afectate de încălcare,

(g)  amploarea prejudiciilor, inclusiv a prejudiciilor de natură nefinanciară, suferite de persoanele vizate,

(h)  acțiunile întreprinse de operator sau de persoana împuternicită de către operator pentru a reduce prejudiciul suferit de persoanele vizate;

(i)  orice beneficii financiare plănuite sau realizate, sau pierderile evitate, în mod direct sau indirect din cauza încălcării,

(j)  amploarea măsurilor și procedurilor tehnice și organizatorice puse în aplicare în conformitate cu:

(i)  articolul 23 - Protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor;

(ii)  articolul 30 – Securitatea prelucrării;

(iii)  articolul 33 – Evaluarea impactului privind protecția datelor;

(iv)  articolul 33a – Analiza conformității privind protecția datelor;

(v)  articolul 35 - Desemnarea responsabilului cu protecția datelor;

(k)  refuzul de a coopera sau împiedicarea inspecțiilor, a auditurilor și a controalelor efectuate de autoritatea de supraveghere în temeiul articolului 53;

(l)  orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)  În cazul primei încălcări neintenționate a dispozițiilor prezentului regulament, se poate transmite o avertizare în scris, fără impunerea vreunei sancțiuni, atunci când:

(a)  o persoană fizică prelucrează date cu caracter personal fără vreun interes comercial; sau

(b)  o întreprindere sau o organizație cu mai puțin de 250 de angajați prelucrează date cu caracter personal doar ca o activitate auxiliară activităților sale principale.

(4)  Autoritatea de supraveghere impune o amendă de până la 250 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 0,5 % din cifra sa de afaceri anuală mondială, oricărei entități care, intenționat sau din neglijență:

(a)  nu prevede mecanisme care să permită persoanelor vizate să formuleze solicitări sau nu răspunde prompt sau nu în forma adecvată persoanelor vizate, în temeiul articolului 12 alineatele (1) și (2);

(b)  percepe o taxă pentru informații sau pentru răspunsurile la solicitările persoanelor vizate, încălcând articolul 12 alineatul (4).

(5)  Autoritatea de supraveghere impune o amendă de până la 500 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 1 % din cifra sa de afaceri anuală mondială, oricărei entități care, intenționat sau din neglijență:

(a)  nu furnizează persoanei vizate informațiile sau furnizează informații incomplete sau nu furnizează informațiile într-un mod suficient de transparent, în conformitate cu articolul 11, articolul 12 alineatul (3) și articolul 14;

(b)  nu oferă acces persoanei vizate sau nu rectifică datele cu caracter personal în temeiul articolelor 15 și 16 sau nu comunică unui destinatar informațiile relevante, în temeiul articolului 13;

(c)  nu respectă „dreptul de a fi uitat” ori dreptul la ștergere sau nu instituie mecanisme pentru a asigura că termenele sunt respectate sau nu ia toate măsurile necesare pentru a informa părțile terțe că o persoană vizată solicită ștergerea tuturor linkurilor către datele sale cu caracter personal, sau a tuturor copiilor sau a reproducerilor acestora, în temeiul articolului 17;

(d)  nu furnizează o copie a datelor cu caracter personal în format electronic sau împiedică persoana vizată să transmită datele cu caracter personal către o altă aplicație, încălcând articolul 18;

(e)  nu definește sau nu definește suficient responsabilitățile respective cu operatorii asociați în temeiul articolului 24;

(f)  nu păstrează sau nu păstrează suficient documentația în temeiul articolului 28, articolului 31 alineatul (4) și al articolului 44 alineatul (3);

(g)  nu respectă, în cazurile în care nu sunt implicate categorii speciale de date, în temeiul articolelor 80, 82 și 83, normele privind libertatea de exprimare sau normele privind prelucrarea în contextul ocupării unui loc de muncă sau condițiile pentru prelucrarea datelor în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică.

(6)  Autoritatea de supraveghere impune o amendă de până la 1 000 000 EUR sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 2 % din cifra sa de afaceri anuală mondială, oricărei entități care, intenționat sau din neglijență:

(a)  prelucrează datele cu caracter personal fără niciun temei juridic sau fără un temei juridic suficient pentru prelucrare sau nu respectă condițiile privind consimțământul, în temeiul articolelor 6, 7 și 8;

(b)  prelucrează categorii speciale de date, încălcând articolele 9 și 81;

(c)  nu respectă o opoziție sau nu se conformează cerinței în temeiul articolului 19;

(d)  nu respectă condițiile legate de măsurile bazate pe crearea de profiluri în temeiul articolului 20;

(e)  nu adoptă norme interne sau nu pune în aplicare măsuri corespunzătoare pentru a asigura și a demonstra conformitatea în temeiul articolelor 22, 23 și 30;

(f)  nu desemnează un reprezentant în temeiul articolului 25;

(g)  prelucrează date cu caracter personal sau dă instrucțiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal încălcând obligațiile privind prelucrarea în numele unui operator în temeiul articolelor 26 și 27;

(h)  nu semnalează sau nu notifică o încălcare a securității datelor cu caracter personal sau nu notifică la timp ori complet autorității de supraveghere sau persoanei vizate încălcarea securității datelor, în temeiul articolelor 31 și 32;

(i)  nu efectuează o evaluare a impactului privind protecția datelor sau prelucrează date cu caracter personal fără autorizare prealabilă sau consultarea prealabilă a autorității de supraveghere în temeiul articolelor 33 și 34;

(j)  nu desemnează un responsabil cu protecția datelor sau nu asigură condițiile pentru îndeplinirea sarcinilor în temeiul articolelor 35, 36 și 37;

(k)  utilizează abuziv sigiliile și mărcile din domeniul protecției datelor, în sensul articolului 39;

(l)  efectuează sau dă instrucțiuni pentru transferarea de date către o țară terță sau o organizație internațională care nu este autorizată printr-o decizie privind caracterul adecvat sau prin garanții adecvate sau printr-o derogare în temeiul articolelor 40-44;

(m)  nu respectă un ordin sau o interdicție temporară sau definitivă privind prelucrarea sau suspendarea fluxurilor de date emisă de autoritatea de supraveghere, în temeiul articolului 53 alineatul (1);

(n)  nu respectă obligațiile de a oferi asistență sau de a răspunde sau de a furniza informațiile relevante autorității de supraveghere sau de a da acesteia acces la clădirile sale, în temeiul articolului 28 alineatul (3), al articolului 29, al articolului 34 alineatul (6) și al articolului 53 alineatul (2);

(o)  nu respectă normele pentru garantarea secretului profesional, în temeiul articolului 84.

(7)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul actualizării valorilor absolute ale amenzilor administrative menționate la alineatele (4), (5) și (6) alineatul (2a), ținând seama de criteriile și factorii menționate menționați la alineatul alineatele (2) și (2c). [AM 188]

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII REFERITOARE LA SITUAȚII SPECIFICE DE PRELUCRARE A DATELOR

Articolul 80

Prelucrarea datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare

(1)  Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile privind principiile generale de la capitolul II, privind drepturile persoanei vizate de la capitolul III, privind operatorul și persoana împuternicită de către operator de la capitolul IV, privind transferul datelor cu caracter personal către țări terțe și organizații internaționale de la capitolul V, privind autoritățile de supraveghere independente de la capitolul VI, și privind cooperarea și coerența de la capitolul VII, pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, și situațiile specifice de prelucrare a datelor din prezentul capitol ori de câte ori este necesar pentru a stabili un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și normele care reglementează libertatea de exprimare în conformitate cu Carta. [AM 189]

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (1) până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară care le afectează.

Articolul 80a

Accesul la documente

(1)  Datele cu caracter personal din documentele deținute de o autoritate publică sau de un organism public pot fi divulgate de către această autoritate sau acest organism în conformitate cu legislația Uniunii sau a statului membru privind accesul public la documentele oficiale, care stabilește un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și principiul accesului public la documente oficiale.

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (1) până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează. [AM 190]

Articolul 81

Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea

(1)  În limitele prevăzute de prezentul regulament și în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în special cu articolul 9 alineatul (2), litera (h), prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea trebuie să se efectueze în baza legislației Uniunii sau a legislației statului membru care prevăd măsuri corespunzătoare, coerente și specifice pentru garantarea intereselor legitime și a drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, și care în măsura în care acestea sunt necesare și proporționale, iar efectele lor pot fi prevăzute de către persoanele vizate:

(a)  în scopuri legate de medicina preventivă sau a muncii, stabilirea diagnosticului, administrarea unor îngrijiri medicale sau a unui tratament sau de gestionarea serviciilor medicale, precum și în cazul în care datele respective sunt prelucrate de un cadru medical supus obligației de a respecta secretul profesional sau de o altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește confidențialitatea în temeiul legislației statului membru ori al normelor stabilite de autoritățile naționale competente; sau

(b)  din motive de interes public în domeniul sănătății publice, cum ar fi protecția împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății sau asigurarea de standarde ridicate de calitate și siguranță, inter alia pentru medicamente sau aparatură medicală sau când prelucrarea acestor date este efectuată de o persoană care face obiectul obligației de confidențialitate; sau

(c)  din alte motive de interes public în domenii precum protecția socială, în special în scopul asigurării calității și eficienței din punctul de vedere al costurilor a procedurilor utilizate pentru soluționarea cererilor de prestații și servicii în sistemul asigurărilor de sănătate și furnizarea de servicii de sănătate. Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea din motive de interes general nu ar trebui să ducă la prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cu excepția cazului când există consimțământul persoanei vizate sau în temeiul dreptului Uniunii sau al unui stat membru.

(1a)  În cazul în care scopurile menționate la alineatul (1) literele (a)-(c) pot fi realizate fără a utiliza date cu caracter personal, astfel de date nu sunt utilizate în aceste scopuri, cu excepția cazului când există consimțământul persoanei vizate sau în temeiul dreptului unui stat membru.

(1b)  În cazul în care este necesar consimțământul persoanei vizate pentru prelucrarea datelor medicale exclusiv în scopul cercetării științifice privind sănătatea publică, consimțământul poate fi acordat pentru una sau mai multe cercetări specifice și similare. Totuși, persoana vizată își poate retrage consimțământul în orice moment.

(1c)  Pentru acordarea consimțământului de a participa în activități de cercetare științifică în cadrul trialurilor clinice, se aplică dispozițiile relevante ale Directivei 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului(21).

(2)  Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea, care este necesară în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică, cum ar fi registrele de pacienți instituite pentru îmbunătățirea stabilirii diagnosticului și diferențierea între tipuri similare de boli, precum și pentru pregătirea de studii pentru terapii, este permisă doar cu consimțământul persoanei vizate și face obiectul condițiilor și măsurilor de garantare prevăzute la articolul 83.

(2a)  Legislația statelor membre poate prevedea excepții la cerința consimțământului în caz de cercetare, menționată la alineatul (2), în ceea ce privește cercetarea care servește unui interes public ridicat, dacă cercetarea respectivă nu poate fi efectuată altfel. Datele în cauză sunt anonimizate sau, dacă acest lucru nu este posibil din motive legate de cercetare, pseudonimizate, în conformitate cu cele mai înalte standarde tehnice, și se iau toate măsurile necesare pentru a preveni reidentificarea nejustificată a persoanelor vizate. Totuși, în orice moment, persoana vizată are dreptul de a se opune în conformitate cu articolul 19.

(3)  După solicitarea avizului Comitetului european pentru protecția datelor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul precizării în continuare a altor motive de a preciza mai mult noțiunea de interes public în domeniul sănătății publice, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), precum și a unor criterii și cerințe referitoare la garanții în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile menționate la alineatul (1) de interes public ridicat în domeniul cercetării astfel cum se menționează la alineatul (2a).

(3a)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (1) până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează. [AM 191]

Articolul 82

Standarde minime pentru prelucrarea în contextul ocupării unui loc de muncă

(1)  În limitele prezentului regulament În conformitate cu prevederile prezentului regulament și ținând cont de principiul proporționalității, statele membre pot adopta pe cale legislativă prin dispoziții legislative norme specifice care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în contextul ocupării unui loc de muncă, în special în scopul, dar nu numai, recrutării și al cererilor de angajare în cadrul grupului de întreprinderi, al îndeplinirii prevederilor contractului de muncă, inclusiv descărcarea de obligațiile stabilite prin lege sau și prin acorduri colective, în conformitate cu legislația și practica națională, al gestionării, planificării și organizării muncii, al asigurării sănătății și securității la locul de muncă, precum și în scopul exercitării și beneficierii, în mod individual sau colectiv, de drepturile și beneficiile legate de ocuparea unui loc de muncă, precum și pentru încetarea raporturilor de muncă. Statele membre pot permite acordurilor colective să precizeze în detaliu dispozițiile stabilite în prezentul articol.

(1a)  Scopul prelucrării unor astfel de date trebuie să fie legat de motivul pentru care au fost colectate și să se realizeze strict în contextul ocupării unui loc de muncă. Crearea de profiluri sau utilizarea pentru scopuri auxiliare nu este permisă.

(1b)  Consimțământul unui angajat nu reprezintă un temei juridic pentru prelucrarea datelor de către angajator atunci când consimțământul nu a fost acordat în mod liber.

(1c)  Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentului regulament, dispozițiile legislative naționale menționate la alineatul (1) includ cel puțin următoarele standarde minime:

(a)  prelucrarea datelor unui angajat fără înștiințarea acestuia nu este permisă. Fără a aduce atingere primei teze, statele membre pot permite o astfel de practică prin lege, stabilind termene potrivite de ștergere a datelor, dacă există indicii reale ce trebuie documentate potrivit cărora angajatul a comis o infracțiune sau o altă încălcare gravă a obligațiilor sale în cadrul raportului de muncă, dacă colectarea datelor este necesară în vederea soluționării cazului, iar natura și amploarea colectării sunt necesare și corespund scopului urmărit. Sfera privată și intimă a angajatului trebuie respectată în permanență. Investigația este realizată de autoritatea competentă;

(b)  este interzisă supravegherea audio și/sau video deschisă prin mijloace electronice a părților întreprinderii inaccesibile publicului, care sunt utilizate de angajați în primul rând pentru activități private, mai ales toaletele, vestiarele, încăperile pentru odihnă și dormitoarele. Supravegherea ascunsă este în orice caz interzisă;

(c)  dacă întreprinderile sau autoritățile colectează sau prelucrează date cu caracter personal în cadrul examinărilor medicale și/sau al testelor de aptitudini, acestea trebuie să explice înainte candidatului sau angajatului în ce scop sunt utilizate datele respective și să se asigure că ulterior îi vor fi comunicate împreună cu rezultatele și, la cerere, vor fi explicate. Colectarea datelor pentru teste și analize genetice este în principiu interzisă;

(d)  acordurile colective pot reglementa dacă și în ce măsură utilizarea telefonului, a e-mailului, a internetului și a altor servicii de telecomunicații este permisă și în scopuri private. În cazul în care nu există reglementare printr-un contract colectiv, angajatorul ajunge la un acord direct cu angajatul. Dacă utilizarea privată este permisă, se admite prelucrarea datelor privind traficul, în special pentru a garanta securitatea datelor, pentru a asigura buna funcționare a rețelelor și serviciilor de telecomunicații și în vederea facturării.

Fără a aduce atingere celei de a treia teze, statele membre pot permite o astfel de practică prin lege, cu garantarea unor termene potrivite de ștergere a datelor, dacă există indicii reale ce trebuie documentate potrivit cărora angajatul a comis o infracțiune sau o altă încălcare gravă a obligațiilor sale în cadrul raportului de muncă, dacă colectarea datelor este necesară în vederea soluționării cazului, iar natura și amploarea colectării sunt necesare și corespund scopului urmărit. Sfera privată și intimă a angajatului trebuie respectată în permanență. Investigația este realizată de autoritatea competentă;

(e)  datele cu caracter personal ale angajaților, și în special datele sensibile, cum ar fi orientarea politică, apartenența și activitățile sindicale nu pot fi în niciun caz utilizate pentru a înscrie angajații pe așa-numite „liste negre”, a efectua verificări asupra lor sau a-i împiedica să-și găsească un loc de muncă în viitor. Sunt interzise prelucrarea, utilizarea în contextul ocupării unui loc de muncă, redactarea și transmiterea de liste negre cu angajați sau alte forme de discriminare. Statele membre efectuează controale și adoptă sancțiuni adecvate în conformitate cu articolul 79 alineatul (6) pentru a asigura aplicarea efectivă a acestei dispoziții.

(1d)  Transmiterea și prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților între întreprinderi distincte din punct de vedere juridic în cadrul unui grup de întreprinderi și profesioniștii care asigură consiliere juridică și fiscală este permisă, în măsura în care este relevantă pentru desfășurarea activității întreprinderii și pentru realizarea demersurilor și procedurilor administrative specifice și nu contravine intereselor și drepturilor fundamentale demne de a fi protejate ale persoanei vizate. Dacă datele angajaților sunt transmise într-o țară terță și/sau către o organizație internațională, se aplică capitolul V.

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le-a adoptat în temeiul alineatului alineatelor (1) și (1b), până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară care le afectează.

(3)  După solicitarea unui aviz emis de Comitetul european pentru protecția datelor, Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor aplicabile în cazul garanțiilor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile menționate la alineatul (1). [AM 192]

Articolul 82a

Prelucrarea în contextul securității sociale

(1)  Statele membre pot, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, adopta norme legislative specifice care să precizeze condițiile pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și departamentele lor publice în contextul securității sociale dacă prelucrarea se realizează în interes public.

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile pe care le adoptă în temeiul alineatului (1) până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează. [AM 193]

Articolul 83

Prelucrarea în scopuri de cercetare istorică, statistică și științifică

(1)  În limitele În conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, datele cu caracter personal pot fi prelucrate în scopuri de cercetare istorică, statistică sau științifică numai dacă:

(a)  aceste scopuri nu pot fi îndeplinite prin prelucrarea unor date care nu permit sau nu mai permit identificarea persoanelor vizate;

(b)  datele care permit atribuirea de informații unei persoane vizate identificate sau identificabile sunt păstrate separat de alte informații atât timp cât aceste scopuri pot fi îndeplinite în acest mod în conformitate cu cele mai înalte standarde tehnice și sunt luate toate măsurile necesare pentru prevenirea reidentificarea nejustificată a persoanelor vizate.

(2)  Organismele care desfășoară activități de cercetare istorică, statistică sau științifică pot publica sau face publice în alt mod date cu caracter personal numai dacă:

(a)  persoana vizată și-a dat consimțământul, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 7;

(b)  publicarea datelor cu caracter personal este necesară pentru a prezenta rezultatele cercetării sau pentru a facilita cercetarea, în măsura în care interesele sau drepturile ori libertățile fundamentale ale persoanei vizate nu prevalează asupra acestor interese sau

(c)  persoana vizată a făcut publice datele respective.

(3)  Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 86 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor aplicabile în cazul prelucrării datelor cu caracter personal în scopurile menționate la alineatele (1) și (2), precum și a tuturor limitărilor necesare privind drepturile la informare și la acces ale persoanei vizate și care detaliază condițiile și garanțiile pentru drepturile persoanelor vizate în aceste circumstanțe. [AM 194]

Articolul 83a

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către serviciile de arhivă

(1)  Odată ce prelucrarea inițială pentru care au fost colectate a fost finalizată, datele cu caracter personal pot fi prelucrate de serviciile de arhivă care au ca sarcină principală sau obligatorie de a colecta, păstra, comunica, exploata și disemina arhivele în interesul public, în special pentru justificarea drepturilor persoanelor sau în scopuri istorice, statistice sau științifice. Aceste sarcini sunt îndeplinite în conformitate cu normele stabilite de statele membre privind accesul, comunicarea și diseminarea documentelor administrative sau de arhivă și în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament, în special în ceea ce privește consimțământul și dreptul la opoziție.

(2)  Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile din propria legislație pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (1) până la data menționată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează. [AM 195]

Articolul 84

Obligații privind păstrarea confidențialității

(1)  În limitele În conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, statele membre pot adopta norme specifice pentru a stabili competențele se asigură că există norme specifice de stabilire a competențelor de investigare ale autorităților de supraveghere, prevăzute la articolul 53 alineatul (2) în legătură cu operatori sau cu persoane împuternicite de operatori care trebuie să respecte, în temeiul dreptului intern sau al normelor stabilite de autoritățile naționale competente, obligația de a păstra secretul profesional sau alte obligații echivalente de confidențialitate, în cazul în care acest lucru este necesar și proporțional pentru a stabili un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și obligația păstrării confidențialității. Aceste norme se aplică doar în ceea ce privește datele cu caracter personal pe care operatorul sau persoana împuternicită de operator le-a primit sau le-a obținut în contextul unei activități care intră sub incidența acestei obligații de păstrare a confidențialității. [AM 196]

(2)  Fiecare stat membru notifică Comisiei normele adoptate în temeiul alineatului (1), până la data precizată la articolul 91 alineatul (2) cel târziu, precum și, fără întârziere, orice modificare ulterioară care le afectează.

Articolul 85

Normele existente în domeniul protecției datelor pentru biserici și asociații religioase

(1)  În cazul în care, într-un stat membru, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase aplică, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, un set cuprinzător de norme adecvate de protecție a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, aceste norme pot continua să se aplice, cu condiția ca acestea să fie ajustate, pentru a fi conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Bisericile și asociațiile religioase care aplică un set cuprinzător de norme adecvate în conformitate cu alineatul (1) asigură instituirea unei autorități de supraveghere independente, în conformitate cu capitolul VI din prezentul regulament obțin un aviz de conformitate în temeiul articolului 38. [AM 197]

Articolul 85a

Respectarea drepturilor fundamentale

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale consfințite de articolul 6 din TUE. [AM 198]

Articolul 85b

Formulare-tip

(1)  Ținând seama de particularitățile și nevoile specifice pentru diferitele sectoare și situații de prelucrare a datelor, Comisia poate stabili formulare-tip pentru:

(a)  metodele specifice de obținere a consimțământului verificabil menționat la articolul 8 alineatul (1),

(b)  comunicarea menționată la articolul 12 alineatul (2), inclusiv în format electronic,

(c)  furnizarea informațiilor prevăzute la articolul 14 alineatele (1)-(3),

(d)  solicitarea și acordarea accesului la informațiile menționate la articolul 15 alineatul (1), inclusiv pentru comunicarea datelor cu caracter personal către persoana vizată,

(e)  documentația menționată la articolul 28 alineatul (1),

(f)  notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării în temeiul articolului 31 și documentația menționată la articolul 31 alineatul (4),

(g)  consultările prealabile menționate la articolul 34 și pentru informarea autorităților de supraveghere, în conformitate cu articolul 34 alineatul (6).

(2)  Astfel, Comisia adoptă măsuri corespunzătoare pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderi mici și mijlocii.

(3)  Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 87 alineatul (2). [AM 199]

CAPITOLUL X

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 86

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (5), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (3), articolul 12 alineatul (5), articolul 14 alineatul (7), articolul 15 alineatul (3) Se conferă Comisiei competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13a alineatul (5), articolul 17 alineatul (9), articolul 20 alineatul (6), articolul 22 alineatul (4), articolul 23 alineatul (3), articolul 26 alineatul (5), articolul 28 alineatul (5), articolul 30 alineatul (3), articolul 31 alineatul (5), articolul 32 alineatul (5), articolul 33 alineatul (6), articolul 34 alineatul (8), articolul 35 alineatul (11), articolul 37 alineatul (2), articolul 38 alineatul (4), articolul 39 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 41 alineatul (5), articolul 43 alineatul (3), articolul 44 alineatul (7), articolul 79 alineatul (6) (7), articolul 81 alineatul (3), și articolul 82 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (3), îi este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. [AM 200]

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (5), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (3), articolul 12 alineatul (5), articolul 14 alineatul (7), articolul 15 alineatul (3), articolul 13a alineatul (5), articolul 17 alineatul (9), articolul 20 alineatul (6), articolul 22 alineatul (4), articolul 23 alineatul (3), articolul 26 alineatul (5), articolul 28 alineatul (5), articolul 30 alineatul (3), articolul 31 alineatul (5), articolul 32 alineatul (5), articolul 33 alineatul (6), articolul 34 alineatul (8), articolul 35 alineatul (11), articolul 37 alineatul (2), articolul 38 alineatul (4), articolul 39 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 41 alineatul (5), articolul 43 alineatul (3), articolul 44 alineatul (7), articolul 79 alineatul (6) (7), articolul 81 alineatul (3), și articolul 82 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare. [AM 201]

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (5), articolului 8 alineatul (3), articolului 9 alineatul (3), articolului 12 alineatul (5), articolului 14 alineatul (7), articolului 15 alineatul (3), în conformitate cu articolul 13a alineatul (5), articolului 17 alineatul (9), articolului 20 alineatul (6), articolului 22 alineatul (4), articolului 23 alineatul (3), articolului 26 alineatul (5), articolului 28 alineatul (5), articolului 30 alineatul (3), articolului 31 alineatul (5), articolului 32 alineatul (5), articolului 33 alineatul (6), articolului 34 alineatul (8), articolului 35 alineatul (11), articolului 37 alineatul (2), articolul 38 alineatul (4), articolului 39 alineatul (2), articolul 41 alineatul (3), articolul 41 alineatul (5), articolului 43 alineatul (3), articolului 44 alineatul (7), articolului 79 alineatul (6) (7), articolului 81 alineatul (3), articolului 82 alineatul (3) și articolului 83 alineatul (3), intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nici o obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului, în termen de două luni de la notificarea acestui act Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu vor avea obiecții. Perioada se prelungește cu două șase luni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 202]

Articolul 87

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 5 din același regulament. [AM 203]

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 88

Abrogarea Directivei 95/46/CE

(1)  Directiva 95/46/CE se abrogă.

(2)  Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament. Trimiterile la Grupul de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 din Directiva 95/46/CE se interpretează ca trimiteri la Comitetul european pentru protecția datelor instituit prin prezentul regulament.

Articolul 89

Relația cu Directiva 2002/58/CE și modificarea acesteia

(1)  Prezentul regulament nu impune obligații suplimentare pentru persoanele fizice sau juridice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului în rețelele de comunicații publice din Uniune cu privire la aspectele pentru care acestea fac obiectul unor obligații specifice cu același obiectiv precum cel prevăzut în Directiva 2002/58/CE.

(2)  Articolul 1 alineatul (2) și articolele 4 și 15 din Directiva 2002/58/CE se elimină. [AM 204]

(2a)   Comisia prezintă, fără întârziere și cel târziu până la data menționată la articolul 91 alineatul (2), o propunere de revizuire a cadrului juridic aplicabil prelucrării datelor cu caracter personal și protejării sferei private în comunicările electronice, în scopul de a alinia legislația la prezentul regulament și de a asigura norme juridice coerente și uniforme referitoare la dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal în Uniune. [AM 205]

Articolul 89a

Relația cu Directiva 45/2001/CE și modificarea acesteia

(1)  Dispozițiile prezentului regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, cu privire la aspectele pentru care acestea nu fac obiectul unor dispoziții suplimentare stabilite în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2)  Comisia prezintă, fără întârziere și cel târziu până la data menționată la articolul 91 alineatul (2), o propunere de revizuire a cadrului juridic aplicabil prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. [AM 206]

Articolul 90

Evaluarea

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind evaluarea și revizuirea prezentului regulament. Primul raport se transmite în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte se transmit o dată la patru ani. Comisia transmite, dacă este necesar, propuneri corespunzătoare în vederea modificării prezentului regulament, precum și alinierea altor instrumente juridice, în special ținând seama de realizările din domeniul tehnologiei informațiilor și având în vedere progresele societății informaționale. Rapoartele se publică.

Articolul 91

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Se aplică începând cu ...(22).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

Anexă - Prezentarea detaliilor menționate la articolul 13a

1)  Având în vedere proporțiile menționate la punctul 6, detaliile se furnizează după cum urmează:

20140312-P7_TA(2014)0212_RO-p0000001.png

2)  Următoarele cuvinte din liniile din a doua coloană a tabelului de la punctul 1 cu titlul „INFORMAȚII ESENȚIALE” se marchează cu caractere aldine:

a)  cuvântul „colectate” din prima linie din a doua coloană;

b)  cuvântul „păstrate” din a doua linie din a doua coloană;

c)  cuvântul „prelucrate” din a treia linie din a doua coloană;

d)  cuvântul „diseminate” din a patra linie din a doua coloană;

e)  cuvintele „vândute sau închiriate” din a cincea linie din a doua coloană;

f)  cuvântul „necriptată” din a șasea linie din a doua coloană.

3)  Având în vedere proporțiile menționate la punctul 6, liniile din a treia coloană din tabelul de la punctul 1 cu titlul „ÎNDEPLINIT” se completează, în conformitate cu condițiile stabilite la punctul 4, cu una din următoarele două forme grafice:

a)

20140312-P7_TA(2014)0212_RO-p0000002.png

b)

20140312-P7_TA(2014)0212_RO-p0000003.png

4)  

a)  Dacă nu se colectează date cu caracter personal dincolo de pragul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării, prima linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

b)  Dacă se colectează date cu caracter personal dincolo de pragul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării, prima linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

c)  Dacă nu se păstrează date cu caracter personal dincolo de pragul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării, a doua linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

d)  Dacă se păstrează date cu caracter personal dincolo de pragul minim necesar pentru fiecare scop specific al prelucrării, a doua linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3b.

e)  Dacă datele cu caracter personal nu se prelucrează în alte scopuri decât în scopurile pentru care au fost colectate, a treia linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

f)  Dacă datele cu caracter personal se prelucrează în alte scopuri decât în scopurile pentru care au fost colectate, a treia linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3b.

g)  Dacă datele cu caracter personal nu sunt diseminate unor părți terțe comerciale, a patra linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

h)  Dacă datele cu caracter personal sunt diseminate unor părți terțe comerciale, a patra linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3b.

i)  Dacă datele cu caracter personal nu sunt vândute sau închiriate, a cincea linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

j)  Dacă datele cu caracter personal sunt vândute sau închiriate, a cincea linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3b.

k)  Dacă datele cu caracter personal nu sunt păstrate într-o formă necriptată, a șasea linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3a.

l)  Dacă datele cu caracter personal sunt păstrate într-o formă necriptată, a șasea linie din coloana a treia din tabelul de la punctul 1 conține forma grafică menționată la punctul 3b.

5)  Culorile de referință ale formelor grafice de la punctul 1 în Pantone sunt negru Pantone nr. 7547 și roșu Pantone nr. 485. Culoarea de referință a formei grafice la punctul 3a în Pantone este verde Pantone nr. 370. Culoarea de referință a formei grafice la punctul 3b în Pantone este roșu Pantone nr. 485.

6)  Se respectă proporțiile indicate în următorul desen gradat, chiar dacă tabelul este redus sau mărit:

20140312-P7_TA(2014)0212_RO-p0000004.png

[AM 207]

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 90.
(2) JO C 192, 30.6.2012, p. 7.
(3)JO C 229, 31,7,2012, p. 90.
(4)JO C 192, 30,6,2012, p. 7.
(5)Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014.
(6)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(7)Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
(8) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p.1).
(9) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
(10) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).
(11) Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (JO L 354, 31.12.2008, p. 70)
(12) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).
(13)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie, JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(14) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
(15)JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(16)JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(17)JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(18) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).
(19) Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor publice din sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1).
(20) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(21)Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (JO L 121, 1.5.2001, p. 34)."
(22) Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.


Protecția monedei euro împotriva contrafacerii („Pericles 2020”) ***
PDF 189kWORD 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de extindere la statele membre neparticipante a aplicării Regulamentului (UE) nr. …/2012 de instituire a unui program de schimb, asistență și formare profesională pentru protecția monedei euro împotriva contrafacerii (programul „Pericles 2020”) (16616/2013 – C7-0463/2013 – 2011/0446(APP))
P7_TA(2014)0213A7-0152/2014

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Consiliului (16616/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0463/2013),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (1) primul și al treilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0152/2014),

1.  aprobă proiectul de regulament al Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.


Acordul UE-Azerbaidjan privind facilitarea eliberării vizelor ***
PDF 193kWORD 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind facilitarea eliberării vizelor (17846/2013 – C7-0078/2014 – 2013/0356(NLE))
P7_TA(2014)0214A7-0155/2014

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (17846/2013),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind facilitarea eliberării vizelor (15554/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0078/2014),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 81 alineatul (2) și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0155/2014),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Azerbaidjan.


Acordul UE-Azerbaidjan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală ***
PDF 193kWORD 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (15596/2013 – C7-0079/2014 – 2013/0358(NLE))
P7_TA(2014)0215A7-0154/2014

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15596/2013),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (15594/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0079/2014),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 81 alineatul (2) și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0154/2014),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Azerbaidjan.


Angajamentul umanitar al grupărilor armate neguvernamentale în ce privește protecția copilului
PDF 282kWORD 50k
Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 12 martie 2014 privind angajamentul umanitar al actorilor armați nestatali în domeniul protecției copilului (2014/2012(INI))
P7_TA(2014)0216A7-0160/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de Catherine Grèze, Eva Joly, Isabella Lövin, Judith Sargentini, Bart Staes și Keith Taylor în numele Grupului Verts/ALE, privind angajamentul umanitar al actorilor armați nestatali în ce privește protecția copilului (B7-0585/2013),

–  având în vedere Raportul din 2013 al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite cu privire la copii și conflictele armate, precum și alte rapoarte elaborate de actori relevanți,

–  având în vedere orientările UE privind copiii și conflictele armate din 2008, strategia de punere în aplicare a orientărilor UE privind copiii și conflictele armate din 2010 și Lista de control din 2008 pentru integrarea protecției copiilor afectați de conflictele armate în operațiunile PESA,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 2008 privind „promovarea și protecția drepturilor copilului în acțiunile externe ale Uniunii Europene - dimensiunea dezvoltării și dimensiunea umanitară”,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 19 februarie 2009 referitoare la locul special pe care îl ocupă copiii în acțiunile externe ale UE(1), din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului(2), din 3 iulie 2003 referitoare la traficul de copii și copiii‑soldați(3), din 6 iulie 2000 referitoare la răpirea copiilor de către Armata de Rezistență a Domnului (ARD)(4) și din 17 decembrie 1998 referitoare la copii–soldați(5),

–  având în vedere rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, în special Rezoluția 1612 (2005) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Protocolul opțional la Convenția privind drepturile copiilor referitor la implicarea copiilor în conflictele armate din 2002,

–  având în vedere angajamentele de la Paris privind protecția copiilor împotriva recrutării ilegale sau a folosirii lor de către forțe sau grupări armate și principiile directoare de la Paris privind copiii asociați cu forțele sau grupările armate, ambele adoptate la 6 februarie 2007,

–  având în vedere articolul 121 alineatul (3) și articolul 97 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0160/2014),

A.  întrucât majoritatea conflictelor armate actuale implică unul sau mai mulți actori armați nestatali care luptă împotriva statelor sau a altor grupuri armate, în timp ce civilii și în special copiii devin principalele victime ale războaielor;

B.  întrucât spectrul acestor actori nestatali este foarte larg și cuprinde o gamă largă de identități și motivații, precum și grade variabile de voință și capacitate de a respecta dreptul internațional umanitar și alte norme de drept internațional, însă toți trebuie supuși unui control în acest sens;

C.  întrucât în vederea îmbunătățirii protecției civililor și în special a copiilor, trebuie să se țină seama de toate părțile implicate în conflict;

D.  întrucât normele umanitare internaționale se aplică tuturor părților aflate într-un conflict armat și sunt obligatorii pentru acestea;

E.  întrucât conflictele armate au un impact devastator asupra dezvoltării fizice și psihice a copiilor, având consecințe pe termen lung asupra securității umane și a dezvoltării durabile;

F.  întrucât Statutul Tribunalului Penal Internațional incriminează recrutarea și înrolarea copiilor cu vârsta sub 15 ani în forțele sau grupurile armate sau utilizarea acestora pentru a participa activ la ostilități;

G.  întrucât dreptul internațional interzice orice formă de violență sexuală, inclusiv împotriva copiilor, și întrucât actele de violență sexuală pot fi considerate drept crime de război, crime împotriva umanității sau genocid;

H.  întrucât utilizarea minelor antipersonal a scăzut de la adoptarea Convenției de interzicere a minelor în 1997, însă acestea reprezintă încă o amenințare la adresa copiilor, în special în conflictele armate care nu au caracter internațional;

I.  întrucât comunitatea internațională are datoria morală de a urmări ca toate părțile implicate în conflicte, atât statele, cât și actorii armați nestatali, se angajează în vederea protejării copiilor,

J.  întrucât demobilizarea, reabilitarea și reintegrarea copiilor-soldați trebuie să facă parte din orice negociere și din orice acord de pace încheiat în urma conflictelor și să fie abordate chiar pe perioada conflictelor;

K.  întrucât demobilizarea și reintegrarea copiilor‑soldați realizate cu succes pot contribui la întreruperea cercului vicios al violenței;

1.  adresează următoarele recomandări comisarului pentru dezvoltare și Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate:

   (a) să încurajeze semnarea, de către statele în cauză și de către actorii armați nestatali, a unor planuri de acțiune pentru protecția copiilor în conflictele armate împreună cu Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite pentru copii și conflictele armate, reamintind în același timp că această cooperare cu actorii armați nestatali nu implică sprijinirea sau recunoașterea legitimității acestor grupări sau a activităților lor;
   (b) să recunoască eforturile depuse de către Organizația Națiunilor Unite și organizațiile internaționale și neguvernamentale de a convinge actorii nestatali să protejeze copiii, reafirmând faptul că acest lucru nu presupune sprijinirea sau recunoașterea legitimității activităților acestor actori;
   (c) să includă în dialogurile politice cu țările terțe, de exemplu în cadrul Acordului de la Cotonou, obiectivul de a preveni și a opri recrutarea și înrolarea forțată a copiilor cu vârsta sub 18 ani și să asigure eliberarea și reintegrarea lor în societate;
   (d) să reafirme faptul că statele și actorii armați nestatali trebuie să respecte dreptul umanitar internațional și dreptul cutumiar internațional în domeniul umanitar și să-i sprijine în eforturile lor de a lua măsuri specifice pentru protejarea civililor, în special a copiilor, reamintind în același timp că această activitate desfășurată împreună cu actorii nestatali nu implică sprijinirea sau recunoașterea legitimității activităților acestor actori;
   (e) să reamintească că dreptul umanitar internațional este un cadru juridic obligatoriu pentru grupările armate neguvernamentale și că articolul 3 comun Convențiilor de la Geneva și celui de al doilea Protocol adițional din 1977, precum și un mare număr de norme din dreptul cutumiar internațional în domeniul umanitar conțin dispoziții în acest sens; să analizeze, acest lucru prezentând o importanță majoră, dacă normele în vigoare aplicabile dreptului umanitar internațional sunt adecvate pentru reglementarea actorilor nestatali sau dacă sunt necesare reglementări suplimentare;
   (f) să poarte un dialog direct sau indirect, prin intermediul ONG-urilor specializate și al organizațiilor umanitare, cu actorii armați nestatali cu privire la problema protecției fetelor și băieților, cu scopul de a reduce suferințele copiilor în conflictele armate și de a îndemna actorii armați nestatali să semneze Declarația de angajament în cadrul Apelului de la Geneva pentru protecția copiilor împotriva consecințelor conflictelor armate;
   (g) să sprijine organizațiile umanitare care poartă dialoguri cu actorii armați nestatali cu scopul de a promova respectarea normelor internaționale umanitare în conflictele armate și, în special, protecția copiilor prin mijloace politice, diplomatice și financiare;
   (h) să solicite statelor membre ale UE să se alăture eforturilor internaționale de a preveni atacurile împotriva școlilor și utilizarea acestora de către actorii armați prin aprobarea proiectului de orientări de la Lucens privind protejarea școlilor și a universităților împotriva utilizării în scopuri militare în timpul conflictelor armate;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare comisarului pentru dezvoltare, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Consiliului și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 3.
(2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 24.
(3) JO C 74 E, 24.3.2004, p. 854.
(4) JO C 121, 24.4.2001, p. 401.
(5) JO C 98, 9.4.1999, p. 297.


Numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile parlamentare de cooperare și la adunările parlamentare multilaterale
PDF 209kWORD 46k
Decizia Parlamentului European din 12 martie 2014 privind privind numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte, precum și al delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la Adunările parlamentare multilaterale (2014/2632(RSO))
P7_TA(2014)0217B7-0240/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere acordurile de asociere, cooperare și de altă natură încheiate de Uniunea Europeană cu țări terțe;

–  având în vedere articolele 198 și 200 din Regulamentul său de procedură,

A.  doritor să consolideze democrația parlamentară prin încurajarea unui dialog interparlamentar continuu,

1.  decide ca numărul delegațiilor și al grupărilor lor regionale să fie după cum urmează:

   (a) Europa, Balcanii de Vest și Turcia
     Delegații la:
   Comisia parlamentară mixtă UE- Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
   Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia
     Delegația pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, la Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE)
     Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Serbia (CPSA UE-Serbia)
     Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Albania (CPSA UE-Albania)
     Delegația la Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Muntenegru (CPSA UE-Muntenegru)
     Delegația pentru relațiile cu Bosnia-Herțegovina și Kosovo
   (b) Statele Parteneriatului Estic și Parteneriatul cu Rusia
     Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia
     Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Ucraina
     Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova
     Delegația pentru relațiile cu Belarus
     Delegația la comisiile parlamentare de cooperare UE-Armenia, UE-Azerbaidjan și UE-Georgia
   (c) Maghreb, Mashrek, Israel și Palestina
     Delegații pentru relațiile cu:
   Israel
   Consiliul Legislativ Palestinian
   țările din Maghreb și cu Uniunea Maghrebului Arab
   țările din Mashrek
   (d) Peninsula Arabă, Irak și Iran
     Delegații pentru relațiile cu:
   Peninsula Arabă
   Irak
   Iranul
   (e) Americi
     Delegații pentru relațiile cu:
   Statele Unite
   Canada
   Republica Federativă a Braziliei
   țările din America Centrală
   țările din Comunitatea Andină
   Mercosur
     Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Mexic
     Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Chile
     Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Cariforum
   (f) Asia/Pacific
     Delegații pentru relațiile cu:
   Japonia
   Republica Populară Chineză
   India
   Afganistan
   țările din Asia de Sud
   țările din Asia de Sud-Est și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)
   Peninsula Coreeană
   Australia și Noua Zeelandă
     Delegația la Comisiile parlamentare de cooperare UE- Kazahstan, UE- Kârgâzstan, UE-Uzbekistan, UE-Tadjikistan și Delegația pentru relațiile cu Turkmenistan și Mongolia:
   (g) Africa
     Delegații pentru relațiile cu:
   Africa de Sud
   Parlamentul Panafrican
   (h) Adunări multilaterale
     Delegația la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE
     Delegația la Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana
     Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană (Eurolat)
     Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest
     Delegația pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO

2.  decide că membrii comisiilor parlamentare create pe baza Acordului de parteneriat economic (APC) să fie aleși exclusiv din cadrul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru dezvoltare, asigurând menținerea rolului coordonator al Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, precum și că aceștia ar trebui să-și coordoneze strâns activitatea cu Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE;

3.  decide că membrii Delegației la Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana, ai Delegației la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană și ai Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest să fie aleși exclusiv din cadrul delegațiilor bilaterale sau subregionale aferente fiecărei adunări;

4.  decide că membrii Delegației pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO să fie aleși în mod exclusiv din cadrul Subcomisiei pentru securitate și apărare;

5.  decide că Conferința președinților de delegație ar trebui să redacteze un proiect de calendar bianual, care ar urma să fie adoptat de Conferința președinților după consultarea Comisiei pentru afaceri externe, a Comisiei pentru dezvoltare și a Comisiei pentru comerț internațional, cu condiția ca Conferința președinților să poată modifica calendarul în cauză pentru a răspunde unor evenimente politice;

6.  decide ca grupurile politice și deputații neafiliați să numească supleanți permanenți care vor activa în fiecare tip de delegație și ca numărul acestor supleanți să nu poată depăși numărul membrilor titulari care reprezintă grupurile sau deputații neafiliați;

7.  decide să intensifice cooperarea cu comisiile implicate în activitatea delegațiilor și să le consulte mai des prin organizarea unor reuniuni comune între aceste organisme, la locurile obișnuite de desfășurare a activității;

8.  va încerca să asigure că, în practică, unul sau mai mulți dintre raportorii/președinții comisiilor pot lua parte și ei la reuniunile delegațiilor, ale comisiilor interparlamentare mixte, ale comisiilor parlamentare de cooperare și ale adunărilor parlamentare multilaterale; decide, ca Președintele, la cererea comună a președintelui delegației și a președintelui comisiei implicate, să autorizeze misiuni de acest tip;

9.  decide că prezenta decizie intră în vigoare în prima perioadă de sesiune a celei de-a opta legislaturi;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.


Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate”
PDF 206kWORD 50k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” (C(2013)08887 - 2013/2997(DEA))
P7_TA(2014)0218B7-0185/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei C(2013)08887,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(1), în special articolul 2 alineatul (2) litera (t), articolul 18 alineatele (3) și (5), precum și articolul 51 alineatul (5),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi COM(2013)0894,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari(2),

–  având în vedere listele Uniunii stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari(3) și prin Regulamentul (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 257/2010 al Comisiei din 25 martie 2010 de stabilire a unui program de reevaluare a aditivilor alimentari autorizați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari(5),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 87a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare prevede că toate ingredientele alimentare prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor alimentare, pentru a asigura informarea consumatorilor; întrucât, în consecință, regulamentul respectiv prevede o definiție a „nanomaterialelor fabricate”;

B.  întrucât articolul 18 alineatul (5) din regulamentul amintit mai sus împuternicește Comisia să ajusteze și să adapteze definiția „nanomaterialelor fabricate” menționată la articolul respectiv în funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile convenite la nivel internațional, prin intermediul actelor delegate, în scopul atingerii obiectivelor regulamentului în cauză;

C.  întrucât Recomandarea 2011/696/UE a Comisiei stabilește o definiție generală a nanomaterialelor;

D.  întrucât Regulamentele (UE) nr. 1129/2011 și (UE) nr. 1130/2011 ale Comisiei au stabilit liste ale Uniunii cuprinzătoare, precizând aditivii alimentari care au fost autorizați pentru utilizare înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1333/2008, după ce s-a examinat conformitatea acestora cu dispozițiile regulamentului menționat;

E.  întrucât regulamentul delegat al Comisiei exclude toți aditivii alimentari incluși în listele Uniunii din noua definiție a „nanomaterialului fabricat” și sugerează, în schimb, ca necesitatea de a stabili cerințe de etichetare specifice legate de nanomateriale în ceea ce privește aditivii respectivi să fie abordată în contextul programului de reevaluare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 257/2010 al Comisiei, prin modificarea, dacă este necesar, a condițiilor de utilizare din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 și a specificațiilor acestor aditivi alimentari, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei(6);

F.  întrucât, în momentul de față, tocmai aditivii alimentari pot fi prezenți ca nanomateriale în produsele alimentare;

G.  întrucât această derogare generală anulează dispozițiile de etichetare pentru toți aditivii alimentari care sunt nanomateriale fabricate; întrucât acest lucru privează actul legislativ de principalul său efect util și contravine obiectivului fundamental al directivei de a urmări asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății și intereselor consumatorilor, oferind consumatorilor finali o bază pentru a face o alegere în cunoștință de cauză;

H.  întrucât Comisia justifică această derogare generală pentru toți aditivii alimentari existenți afirmând că „indicarea unor astfel de aditivi alimentari în lista ingredientelor, urmați de cuvântul „nano” între paranteze, poate genera confuzie în rândul consumatorilor, deoarece s-ar putea înțelege că acești aditivi sunt noi, deși, în realitate, ei au fost utilizați de decenii în produse alimentare sub această formă”;

I.  întrucât această justificare este eronată și irelevantă, deoarece Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare nu prevede o distincție între nanomaterialele existente și cele noi, dar impune în mod explicit etichetarea tuturor ingredientelor prezente sub formă de nanomateriale fabricate;

J.  întrucât intenția declarată a Comisiei de a aborda necesitatea unor cerințe de etichetare specifice legate de nanomateriale în ceea ce privește aditivii alimentari din listele Uniunii în contextul programului de reevaluare este inoportună, deoarece confundă aspecte legate de siguranță cu cerințe generale de etichetare pentru informarea consumatorilor; întrucât această intenție sugerează, de asemenea, că Comisia pune sub semnul întrebării necesitatea unor cerințe de etichetare specifice legate de nanomateriale, ceea ce încalcă dispozițiile articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare; întrucât fie un aditiv alimentar este un nanomaterial, fie nu, și astfel de cerințe de etichetare trebuie să fie puse în aplicare pentru toți aditivii alimentari autorizați care sunt nanomateriale, indiferent de condițiile de utilizare sau alte specificații;

K.  întrucât, mai mult, este inacceptabil să se facă trimitere la un program de reevaluare fără legătură cu chestiunea, care exista deja atunci când legiuitorul a decis să introducă în mod explicit cerințe de etichetare în Regulamentul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, în încercarea de a anula respectivele cerințe de etichetare trei ani mai târziu,

1.  formulează obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei;

2.  consideră că regulamentul delegat al Comisiei nu este compatibil cu scopul și conținutul Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 și că depășește competențele delegate conferite Comisiei în temeiul celui din urmă act;

3.  solicită Comisiei să prezinte un nou act delegat care să țină cont de poziția Parlamentului;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și de a-i notifica faptul că regulamentul delegat nu poate intra în vigoare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
(2) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.
(3) JO L 295, 12.11.2011, p. 1.
(4) JO L 295, 12.11.2011, p. 178.
(5) JO L 80, 26.3.2010, p. 19.
(6) Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 83, 22.3.2012, p. 1).


Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii infracțiunilor ***I
PDF 802kWORD 510k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și la libera circulație a acestor date (COM(2012)0010 – C7-0024/2012 – 2012/0010(COD))
P7_TA(2014)0219A7-0403/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 16 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0024/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Bundesrat-ul german și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 7 martie 2012(1),

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 1 octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0403/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și la libera circulație a acestor date

P7_TC1-COD(2012)0010


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 16 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și articolul 16 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. Articolul 8 alineatul (2) din Cartă prevede că astfel de date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau a unui alt motiv legitim prevăzut de lege. [AM 1]

(2)  Prelucrarea datelor cu caracter personal este în serviciul cetățeanului; principiile și normele privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, indiferent de cetățenia sau de locul de reședință al persoanelor fizice, să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale acestora, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Aceasta ar trebui să contribuie la realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

(3)  Evoluțiile tehnologice rapide și globalizarea au generat noi provocări pentru protecția datelor cu caracter personal. Amploarea colectării și a schimbului și de date a crescut spectaculos. Tehnologia permite autorităților competente să utilizeze date cu caracter personal la un nivel fără precedent în cadrul activităților lor.

(4)  Această evoluție necesită facilitarea liberei circulații a datelor, atunci când este necesar și proporționat, între autoritățile competente în cadrul Uniunii și a transferului către țări terțe și organizații internaționale, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal. Aceste evoluții impun construirea unui cadru solid și mai coerent în materie de protecție a datelor în Uniune, însoțit de o aplicare riguroasă a normelor. [AM 2]

(5)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) se aplică tuturor activităților de prelucrare a datelor cu caracter personal în statele membre, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Cu toate acestea, directiva menționată nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal „puse în practică pentru exercitarea activităților din afara domeniului de aplicare a dreptului comunitar”, cum ar fi activitățile în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești.

(6)  Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(5) se aplică în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești. Domeniul de aplicare a prezentei decizii-cadru este limitat la prelucrarea datelor cu caracter personal transmise sau puse la dispoziție între statele membre.

(7)  Asigurarea unui nivel omogen și ridicat de protecție a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice și facilitarea schimbului de date cu caracter personal între autoritățile competente ale statelor membre sunt esențiale pentru a se garanta eficacitatea cooperării judiciare în materie penală și a cooperării polițienești. În acest scop, nivelul de protecție a drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor trebuie să fie echivalent în toate statele membre. Aplicarea consecventă și omogenă a normelor în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie asigurată în întreaga Uniune. Protecția efectivă a datelor cu caracter personal în întreaga Uniune necesită nu numai consolidarea drepturilor persoanelor vizate și a obligațiilor celor care prelucrează date cu caracter personal, ci și competențe echivalente pentru monitorizarea și asigurarea conformității cu normele în materie de protecție a datelor cu caracter personal în statele membre. [AM 3]

(8)  Articolul 16 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că Parlamentul European și Consiliul ar trebui să stabilească normele privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și normele privind libera circulație a datelor lor cu caracter personal. [AM 4]

(9)  Pe această bază, Regulamentul (UE) nr. .../2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) stabilește normele generale pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și garantarea liberei circulații a acestor date în cadrul Uniunii.

(10)  În Declarația 21 cu privire la protecția datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești, anexată la actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, Conferința a recunoscut că normele specifice privind protecția datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești în temeiul articolului 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene s-ar putea dovedi necesare, având în vedere natura specifică a acestor domenii.

(11)  Prin urmare, o directivă distinctă specifică ar trebui să fie adaptată naturii specifice a acestor domenii și să stabilească normele privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal, de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. [AM 5]

(12)  În vederea asigurării aceluiași nivel de protecție pentru persoanele fizice prin drepturi garantate din punct de vedere juridic în întreaga Uniune și a preîntâmpinării discrepanțelor care împiedică schimbul de date cu caracter personal între autoritățile competente, directiva ar trebui să prevadă norme armonizate pentru protecția și libera circulație a datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești.

(13)  Prezenta directivă permite luarea în considerare a principiului accesului publicului la documentele oficiale, în aplicarea dispozițiilor prevăzute de aceasta.

(14)  Protecția conferită de prezenta directivă ar trebui să vizeze persoanele fizice, indiferent de cetățenia sau de locul de reședință al acestora, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(15)  Protecția persoanelor fizice ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic și să nu depindă de tehnicile utilizate, în caz contrar, creându-se un risc serios de eludare. Protecția persoanelor fizice ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal prin mijloace automate, precum și prelucrării manuale, în cazul în care datele sunt cuprinse sau destinate să fie cuprinse într-un sistem de evidență. Dosarele sau seturile de dosare, precum și copertele acestora, care nu sunt structurate în conformitate cu criterii specifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a prezentei directive. Aceasta nu ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul unei activități care nu intră în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, în special privind securitatea națională, nici prelucrării datelor efectuate de către instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, cum ar fi Europol sau Eurojust. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(6) și instrumentele juridice specifice aplicabile agențiilor, organismelor sau birourilor Uniunii ar trebui aduse la conformitate cu prezenta directivă și aplicate în conformitate cu aceasta. [AM 6]

(16)  Principiile protecției ar trebui să se aplice oricărei informații referitoare la o persoană identificată sau identificabilă. Pentru a se stabili dacă o persoană fizică este identificabilă, ar trebui să se ia în considerare toate mijloacele care pot fi utilizate în mod rezonabil fie de către operator, fie de către orice altă persoană în scopul identificării sau individualizării persoanei fizice respective. Principiile protecției datelor nu ar trebui să se aplice datelor anonimizate astfel încât persoana vizată să nu mai fie identificabilă. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice datelor anonime, prin acestea înțelegându-se orice date care nu pot fi legate, direct sau indirect, izolate sau în combinație cu date asociate, de o persoană fizică. Având în vedere importanța evoluțiilor aflate în desfășurare în societatea informațională, a tehnicilor folosite pentru a capta, transmite, manipula, înregistra, stoca sau comunica date de localizare referitoare la persoane fizice, care pot fi utilizate în diferite scopuri, inclusiv supravegherea sau crearea de profiluri, prezenta directivă ar trebui să se poată aplica procesării care implică astfel de date personale. [AM 7]

(16a)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie să fie legală, echitabilă și transparentă în raport cu persoanele fizice vizate. În special, scopurile specifice în care datele sunt prelucrate ar trebui să fie explicite și legitime și să fie determinate la momentul colectării datelor cu caracter personal. Datele cu caracter personal ar trebui să fie adecvate, relevante și limitate la minimul necesar scopurilor în care sunt prelucrate. Aceasta presupune îndeosebi limitarea datelor colectate și a perioadei în care sunt stocate datele la minimul necesar. Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate doar în cazul în care scopul prelucrării nu ar putea fi îndeplinit prin alte mijloace. Ar trebui luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura rectificarea sau ștergerea datelor cu caracter personal care sunt inexacte. În vederea asigurării faptului că datele nu sunt păstrate mai mult timp decât este necesar, ar trebui să se stabilească de către operator termene pentru ștergere sau revizuire periodică. [AM 8]

(17)  Datele cu caracter personal referitoare la sănătate ar trebui să includă, în special, toate datele având legătură cu starea de sănătate a persoanei vizate; informații privind înscrierea persoanei pentru acordarea de servicii medicale; informații privind plățile pentru asistență medicală efectuate de persoana fizică sau privind eligibilitatea acesteia pentru acordarea de asistență medicală; un număr, simbol sau semn distinctiv atribuit unei persoane fizice pentru identificarea unică a acesteia în scopuri medicale; orice informații privind persoana fizică respectivă colectate în cadrul furnizării de servicii de sănătate pentru aceasta; informații rezultate din testarea sau examinarea unei părți a corpului sau a unei substanțe corporale, inclusiv eșantioane de material biologic; identificarea unei persoane ca furnizor de asistență medicală pentru persoana fizică respectivă sau orice informații privind, de exemplu, o boală, un handicap, un risc de îmbolnăvire, un tratament clinic sau o boală, istoricul medical, tratamentul clinic sau starea psihologică sau biomedicală efectivă a persoanei vizate, indiferent de sursa acestora, cum ar fi de exemplu, un medic sau un alt cadru medical, un spital, un dispozitiv medical sau un test de diagnostic in vitro.

(18)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie să fie echitabilă și legală în raport cu persoanele vizate. În special, scopul specific pentru care sunt prelucrate datele ar trebui să fie explicit. [AM 9]

(19)  Pentru prevenirea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor, autoritățile competente trebuie să păstreze și să prelucreze datele cu caracter personal colectate în contextul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni penale dincolo de acest context pentru a înțelege mai bine fenomenele și tendințele infracționale, pentru a culege informații despre rețelele de crimă organizată și pentru a face legături între diferitele infracțiuni constatate. [AM 10]

(20)  Datele cu caracter personal nu ar trebui prelucrate în scopuri considerate incompatibile cu scopul în care au fost colectate. Datele cu caracter personal ar trebui să fie adecvate, relevante și neexcesive în ceea ce privește scopurile în care sunt prelucrate datele cu caracter personal. Ar trebui luate toate măsurile rezonabile pentru a se asigura rectificarea sau ștergerea datelor cu caracter personal care sunt inexacte. [AM 11]

(20a)  Simplul fapt că două scopuri se referă la prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau la executarea pedepselor nu înseamnă neapărat că acestea sunt compatibile. Cu toate acestea, există cazuri în care prelucrarea ulterioară de date în scopuri incompatibile ar trebui permisă dacă este necesară pentru respectarea unei obligații legale care incumbă operatorului, în vederea protejării intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane sau în vederea prevenirii unei amenințări imediate și grave la adresa securității publice. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie în măsură să adopte o legislație națională care să prevadă asemenea derogări în măsura în care este strict necesar. Legile naționale respective ar trebui să conțină garanții adecvate. [AM 12]

(21)  Principiul exactității datelor ar trebui aplicat luând în considerare natura și scopul prelucrării în cauză. În special în cadrul procedurilor judiciare, declarațiile care conțin date cu caracter personal se bazează pe o percepție subiectivă a persoanelor fizice și nu sunt întotdeauna verificabile. În consecință, acest principiu nu ar trebui să se aplice exactității unei declarații, ci doar faptului că o anumită declarație a fost făcută.

(22)  În interpretarea și aplicarea principiilor generale referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, ar trebui să se țină seama de specificul sectorului, inclusiv de obiectivele specifice urmărite. [AM 13]

(23)  Prelucrarea datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești presupune prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la diferite categorii de persoane. Prin urmare, ar trebui să se facă o distincție cât mai clară între datele cu caracter personal ale diferitelor categorii de persoane vizate, cum ar fi suspecții, persoanele condamnate pentru comiterea unei infracțiuni, victimele și părțile terțe, cum ar fi martorii, persoanele care dețin informații sau contacte relevante și complicii suspecților și ai infractorilor condamnați. Statele membre ar trebui să prevadă norme specifice referitoare la consecințele acestei clasificări pe categorii, luând în considerare diferitele scopuri în care sunt colectate datele și asigurând garanții specifice în ceea ce privește persoanele care nu sunt suspectate de a fi comis o infracțiune penală sau nu au fost condamnate pentru săvârșirea acesteia. [AM 14]

(24)  Pe cât posibil, datele cu caracter personal ar trebui diferențiate în funcție de gradul de exactitate și fiabilitate. Ar trebui să se facă diferența între fapte și evaluări cu caracter personal, pentru a garanta atât protecția persoanelor fizice, cât și calitatea și fiabilitatea informațiilor prelucrate de autoritățile competente.

(25)  Pentru a fi legală, prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie permisă numai când aceasta este necesară pentru respectarea unei obligații legale care incumbă operatorului, pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public de către o autoritate competentă în temeiul legii sau în scopul protejării intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane, sau în scopul prevenirii unei amenințări imediate și grave la adresa securității publice dreptului Uniunii sau dreptului statelor membre, care ar trebui să cuprindă dispoziții explicite și detaliate legate cel puțin de obiectivele, datele personale, mijloacele și scopurile specifice, să desemneze operatorul de date sau să permită desemnarea acestuia, procedurile ce urmează a fi respectate, utilizarea și limitările domeniului de aplicare ale oricărei prerogative conferite de autoritățile competente în legătură cu activitățile de procesare. [AM 15]

(25a)  Datele cu caracter personal nu ar trebui prelucrate în scopuri considerate incompatibile cu scopul în care au fost colectate. Prelucrarea suplimentară de către autoritățile competente pentru un scop care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive dar care nu este compatibil cu scopul inițial ar trebui să fie autorizată numai în situații specifice în care o asemenea prelucrare este necesară pentru conformitatea cu o obligație legală, pe baza legislației Uniunii sau a statului membru, care se aplică operatorului sau pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau al altei persoane sau pentru prevenirea unei amenințări imediate grave la adresa siguranței publice. Faptul că datele sunt prelucrate în scopul aplicării legii nu implică în mod necesar că acest scop este compatibil cu scopul inițial. Conceptul utilizării compatibile trebuie interpretat restrictiv. [AM 16]

(25b)  Prelucrarea datelor cu caracter personal în condițiile încălcării dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă ar trebui oprită. [AM 17]

(26)  Datele cu caracter personal care sunt, prin natura lor, deosebit de sensibile și de vulnerabile în ceea ce privește drepturile fundamentale sau viața privată, inclusiv datele genetice, necesită o protecție specifică. Astfel de date nu ar trebui prelucrate, cu excepția cazului în care prelucrarea este în mod expres permisă de o lege necesară pentru executarea unei sarcini efectuate în interes public, pe baza legislației Uniunii sau a statului membru care prevede măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor fundamentale și a intereselor legitime ale persoanei vizate; sau prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane; sau prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice în mod manifest de persoana vizată. Datele sensibile cu caracter personal ar trebui prelucrate numai dacă acestea completează alte date cu caracter personal deja prelucrate în scopul aplicării legii. Orice derogare de la interdicția de prelucrare a datelor sensibile ar trebui interpretată în mod restrictiv și nu ar trebui să conducă la procesarea frecventă, masivă sau structurală a datelor sensibile cu caracter personal. [AM 18]

(26a)  Prelucrarea datelor genetice ar trebui permisă dacă există o legătură genetică în cursul unei anchete penale sau al unei proceduri judiciare. Datele genetice ar trebui stocate atât timp cât este strict necesar în scopul unor astfel de anchete și proceduri, statele membre având posibilitatea de a stoca timp mai îndelungat în conformitate cu condițiile stabilite de prezenta directivă. [AM 19]

(27)  Orice persoană fizică ar trebui să aibă dreptul de a nu fi supusă unei măsuri care se bazează exclusiv pe prelucrarea, parțial sau total, pe crearea de profiluri prin mijloace de prelucrare automată dacă aceasta aduce prejudicii în plan a datelor. O astfel de procesare, care produce un efect juridic pentru persoana respectivă sau care o afectează în mod semnificativ ar trebui interzisă, cu excepția cazului în care respectiva măsură este permisă de lege și sub rezerva unor măsuri adecvate de protejare a intereselor legitime ale persoanei vizate, inclusiv a dreptului de a i se oferi informații consistente cu privire la logica utilizată în crearea de profiluri. Asemenea prelucrare nu ar trebui nicidecum să cuprindă, să genereze sau să opereze discriminări bazate pe categorii speciale de date. [AM 20]

(28)  Pentru ca persoanele vizate să își poată exercita drepturile, toate informațiile care le sunt adresate trebuie să fie ușor accesibile și ușor de înțeles, limbajul folosit fiind simplu și clar. Aceste informații ar trebui adaptate nevoilor persoanelor vizate, în special atunci când informațiile se adresează în mod specific unui copil. [AM 21]

(29)  Ar trebui prevăzute modalități pentru a facilita exercitarea, de către persoana vizată, a drepturilor pe care i le conferă prezenta directivă, printre care se numără în special mecanismele prin care poate solicita, în mod gratuit, accesul la date, rectificarea și ștergerea acestora. Operatorul ar trebui să fie obligat să răspundă cererilor persoanei vizate fără întârzieri nejustificate întârziere, în termen de o lună de la primirea cererii. În cazul în care datele cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări automatizate, operatorul ar trebui să prevadă, de asemenea, modalități de introducere a cererilor pe cale electronică. [AM 22]

(30)  Conform principiului prelucrării echitabile și transparente, persoanele vizate ar trebui să fie informate, în special, cu privire la existența unei operațiuni de prelucrare și la scopurile acesteia, la temeiul juridic, la durata stocării datelor, la existența dreptului de acces, de rectificare sau ștergere a datelor și la dreptul de a înainta o plângere. Mai mult, persoana vizată ar trebui informată în legătură cu crearea de profiluri în ceea ce o privește și cu scopul urmărit prin crearea profilului. Atunci când datele sunt colectate de la persoana vizată, aceasta ar trebui informată, de asemenea, dacă are obligația de a furniza datele și care sunt consecințele în cazul unui refuz. [AM 23]

(31)  Informațiile în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui oferite persoanei vizate în momentul colectării acestor date, sau, în cazul în care datele nu sunt obținute de la persoana vizată, în momentul în care sunt înregistrate sau într-o perioadă de timp rezonabilă după colectare, având în vedere circumstanțele specifice ale prelucrării datelor.

(32)  Orice persoană ar trebui să aibă drept de acces la datele colectate care o privesc și ar trebui să își exercite acest drept cu ușurință, pentru a fi informată cu privire la prelucrare și pentru a verifica legalitatea acesteia. Orice persoană vizată ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul de a cunoaște și de a i se comunica, în special, în ce scopuri sunt prelucrate datele, temeiul juridic, pentru ce perioadă, care este identitatea destinatarilor datelor, inclusiv în țările terțe, informații inteligibile cu privire la logica procesărilor automate și consecințele semnificative preconizate, dacă este cazul, dreptul de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere și datele de contact ale acesteia. Persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul de a primi o copie a datelor lor cu caracter personal care sunt prelucrate. [AM 24]

(33)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri legislative în vederea amânării, sau restricționării parțiale sau totale a informării persoanelor vizate sau a accesului la datele lor cu caracter personal în măsura în care o astfel de restricționare parțială sau totală constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică, ținând seama de drepturile fundamentale și de interesele legitime ale persoanei vizate, pentru a se evita obstrucționarea cercetărilor, a anchetelor sau a procedurilor oficiale sau judiciare, pentru a nu se afecta măsurile de prevenire, identificare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor, pentru a se proteja securitatea publică sau securitatea națională ori pentru a se proteja persoana vizată sau drepturile și libertățile altor persoane. Operatorul ar trebui să evalueze pe baza examinării concrete și individuale a fiecărui caz dacă ar trebui aplicată o restricționare parțială sau totală a dreptului de acces. [AM 25]

(34)  Orice refuz sau restricționare a accesului ar trebui prezentat în scris persoanei vizate, precizându-se motivele de fapt și de drept pe care se bazează decizia.

(34a)  Orice restrângere a drepturilor persoanelor vizate trebuie să fie în conformitate cu Carta, după cum a fost clarificat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului și, îndeosebi, să respecte esența drepturilor și libertăților. [AM 26]

(35)  În cazul în care statele membre au adoptat măsuri legislative care limitează total sau parțial dreptul de acces, persoana vizată ar trebui să aibă dreptul de a solicita autorității naționale de supraveghere competente să verifice legalitatea prelucrării datelor. Persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la acest drept. Atunci când dreptul de acces este exercitat de către autoritatea de supraveghere în numele persoanei vizate, autoritatea de supraveghere ar trebui cel puțin să informeze persoana vizată că toate verificările necesare au avut loc și să îi comunice dacă prelucrarea respectivă este legală sau nu. Autoritatea de supraveghere ar trebui, de asemenea, să informeze persoana vizată în legătură cu dreptul de a introduce o cale de atac în instanță. [AM 27]

(36)  Orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a obține rectificarea datelor cu caracter personal inexacte sau procesate ilegal care o privesc și dreptul de eliminare a datelor în cazul în care prelucrarea datelor respective nu este în conformitate cu principiile de bază dispozițiile prevăzute în prezenta directivă. Rectificarea, completarea sau ștergerea ar trebui să fie comunicate destinatarilor divulgării datelor și părților terțe de la care provin datele inexacte. Operatorii ar trebui, de asemenea, să nu comunice mai departe aceste date. În cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate în cadrul unei anchete și a unor proceduri judiciare, rectificarea, dreptul la informare, dreptul de acces, dreptul de ștergere și de restricționare a prelucrării pot fi exercitate în conformitate cu normele naționale privind procedurile judiciare. [AM 28]

(37)  Ar trebui prevăzută responsabilitatea și răspunderea generală a operatorului pentru orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată de către acesta sau în numele său. În special, operatorul ar trebui să asigure și să aibă obligația de a demonstra conformitatea fiecărei operațiuni de prelucrare cu normele adoptate în conformitate cu prezenta directivă. [AM 29]

(38)  Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal necesită adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor din prezenta directivă. Pentru a asigura respectarea dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, controlorul ar trebui să adopte politici și să pună în aplicare măsuri adecvate, care respectă, în special, principiile de protecție a datelor începând cu momentul conceperii și protecție implicită a datelor.

(39)  Protecția drepturilor și a libertăților persoanelor vizate, precum și responsabilitatea și răspunderea operatorilor și a persoanelor împuternicite de către operator necesită o atribuire clară a responsabilităților în temeiul prezentei directive, inclusiv în cazul în care un operator stabilește scopurile, condițiile și mijloacele prelucrării împreună cu alți operatori sau în cazul în care o operațiune de prelucrare este efectuată în numele unui operator. Persoana vizată ar trebui să aibă dreptul de a-și exercita drepturile ce decurg din prezenta directivă în raport și în opoziție cu fiecare dintre operatorii comuni. [AM 30]

(40)  Activitățile de prelucrare ar trebui să fie înregistrate de către operator sau de către persoana împuternicită de către operator, în scopul de a monitoriza conformitatea cu prezenta directivă. Fiecare operator și fiecare persoană împuternicită de către operator ar trebui să aibă obligația de a coopera cu autoritatea de supraveghere și de a pune la dispoziția acesteia, la cerere, documentația disponibilă, pentru a putea fi utilizată în scopul monitorizării operațiunilor de prelucrare.

(40a)  Orice operațiune de prelucrare de date cu caracter personal se ia în evidență pentru verificarea legalității prelucrării datelor, pentru monitorizare proprie și pentru asigurarea integrității și a securității corespunzătoare a datelor. Această înregistrare ar trebui să fie pusă la dispoziția autorității de supraveghere la cerere în scopul monitorizării conformității cu normele prevăzute în prezenta directivă. [AM 31]

(40b)  Operatorul sau persoanele împuternicite de operator ar trebui să realizeze o evaluare a impactului privind protecția datelor în cazurile în care operațiunile de prelucrare pot prezenta, prin natura, domeniul de aplicare sau scopurile lor, riscuri specifice la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate, evaluare care ar trebui să includă în special măsurile, garanțiile și mecanismele preconizate în vederea asigurării protecției datelor cu caracter personal și a conformității cu prezenta directivă. Evaluările de impact ar trebui să vizeze sistemele și procesele relevante aferente prelucrării datelor cu caracter personal, nu cazuri individuale. [AM 32]

(41)  Pentru a garanta protecția eficientă a drepturilor și libertăților persoanelor vizate prin intermediul unor acțiuni preventive, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să se consulte cu autoritatea de supraveghere în anumite cazuri înainte de prelucrare. În plus, în cazul în care o evaluare de impact asupra protecției datelor relevă că operațiunile de prelucrare pot prezenta riscuri specifice asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate, autoritatea de supraveghere ar trebui să fie în poziția de a preveni, înainte de începerea operațiunilor, o prelucrare riscantă care nu este în conformitate cu prezenta directivă și să facă propuneri pentru a remedia o asemenea situație. Această consultare poate, de asemenea, să aibă loc în timpul elaborării fie a unei măsuri a parlamentului național, fie a unei măsuri întemeiate pe o astfel de măsură legislativă, care definește natura prelucrării și stabilește garanțiile corespunzătoare. [AM 33]

(41a)  În vederea menținerii securității și a prevenirii prelucrărilor care încalcă dispozițiile prezentei directive, operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să evalueze riscurile inerente prelucrării și să pună în aplicare măsuri pentru atenuarea acestor riscuri. Măsurile respective ar trebui să asigure un nivel corespunzător de securitate, luând în considerare stadiul actual al tehnologiei și costurile punerii lor în aplicare în raport cu riscurile și natura datelor cu caracter personal a căror protecție trebuie asigurată. La stabilirea standardelor tehnice și a măsurilor organizatorice pentru asigurarea securității procesării, trebuie promovată neutralitatea tehnologică. [AM 34]

(42)  Dacă nu este soluționată la timp și într-un mod adecvat, o încălcare a securității datelor cu caracter personal poate produce efecte negative cauza persoanei fizice în cauză pierderi economice substanțiale și daune sociale, inclusiv asupra reputației persoanei fizice vizate fraudarea identității. Prin urmare, de îndată ce un operator află că a avut loc o astfel de încălcare, aceasta ar trebui să notifice respectiva încălcare autorității naționale competente. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sau a căror viață privată ar putea fi afectate negativ de încălcare ar trebui să fie înștiințate fără întârziere, pentru a putea să ia măsurile de precauție necesare. Ar trebui să se considere că o încălcare afectează în mod negativ datele cu caracter personal sau viața privată a unei persoane vizate în cazul în care aceasta ar putea avea drept rezultat, de exemplu, furtul sau fraudarea identității, vătămarea corporală, umilirea gravă sau afectarea reputației în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Notificarea ar trebui să includă informații privind măsurile luate de către furnizor pentru a soluționa încălcarea securității, precum și recomandări pentru abonatul sau individul afectat. Notificarea persoanei vizate ar trebui făcută în cel mai scurt timp posibil și în cooperare strânsă cu autoritatea de supraveghere și cu respectarea îndrumărilor acesteia. [AM 35]

(43)  La stabilirea de norme detaliate privind formatul și procedurile aplicabile notificării referitoare la încălcările securității datelor cu caracter personal, ar trebui să se acorde atenția cuvenită circumstanțelor în care a avut loc încălcarea, stabilindu-se inclusiv dacă protecția datelor cu caracter personal a fost sau nu a fost asigurată prin măsuri tehnice de protecție corespunzătoare, care să limiteze efectiv probabilitatea utilizării incorecte. În plus, astfel de norme și proceduri ar trebui să țină cont de interesele legitime ale autorităților competente în cazurile în care divulgarea timpurie ar putea îngreuna în mod inutil investigarea circumstanțelor în care a avut loc o încălcare.

(44)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator ar trebui să desemneze o persoană care să ajute operatorul sau persoana împuternicită de către operator să monitorizeze și să demonstreze respectarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive. Un responsabil cu protecția datelor poate fi numit în comun de mai multe entități ale autorității competente. În cazul în care mai multe autorități competente acționează sub supravegherea unei autorități centrale, cel puțin această autoritate centrală ar trebui să desemneze un astfel de responsabil cu protecția datelor. Responsabilii cu protecția datelor trebuie să fie în măsură să își îndeplinească îndatoririle și sarcinile în mod independent și eficient, îndeosebi prin stabilirea unor norme prin care să se evite conflictul de interese cu alte sarcini efectuate de responsabilii cu protecția datelor. [AM 36]

(45)  Statele membre ar trebui să asigure că transferul către o țară terță nu are loc decât în cazul în care acesta acest transfer specific este necesar pentru prevenirea, investigarea, identificarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau pentru executarea pedepselor, iar autoritatea de control din țara terță sau dintr-o organizație internațională competentă este o autoritate publică competentă în sensul prezentei directive. Un transfer poate avea loc în cazul în care Comisia decide că țara terță sau organizația internațională în cauză asigură un nivel adecvat de protecție sau că oferă garanții corespunzătoare sau în cazul în care au fost oferite garanții corespunzătoare prin intermediul unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic. Datele transferate către autoritățile publice competente din țările terțe nu ar trebui să fie prelucrate ulterior în alte scopuri decât cele pentru care au fost transferate. [AM 37]

(45a)  Transferurile ulterioare de la autoritățile competente în țările terțe sau organizațiile internaționale către care s-au mai transferat date cu caracter personal ar trebui să fie permise doar în situația în care transferul ulterior este necesar pentru același scop specific precum în cazul transferului inițial și dacă al doilea destinatar este tot o autoritate publică competentă. Nu ar trebui să fie permise transferuri ulterioare în scopuri generale de aplicare a legii. Autoritatea competentă care a realizat transferul inițial ar trebui să fi autorizat transferul ulterior. [AM 38]

(46)  Comisia poate decide, cu efect în întreaga Uniune, că anumite țări terțe sau un teritoriu ori un sector de prelucrare dintr-o țară terță sau o organizație internațională oferă un nivel adecvat de protecție a datelor, furnizând astfel securitate juridică și uniformitate în Uniune în ceea ce privește țările terțe sau organizațiile internaționale care sunt considerate a furniza un astfel de nivel de protecție. În aceste cazuri, transferurile de date cu caracter personal către țările respective pot avea loc fără a fi necesar să se obțină o autorizație suplimentară.

(47)  În conformitate cu valorile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea, în special protecția drepturilor omului, Comisia ar trebui să ia în considerare modul în care aceasta respectă statul de drept, accesul la justiție, precum și normele și standardele internaționale în materie de drepturi ale omului.

(48)  Comisia ar trebui, de asemenea, să poată recunoaște că o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare a datelor dintr-o țară terță ori o organizație internațională nu oferă un nivel corespunzător de protecție a datelor. În acest caz, transferul de date cu caracter personal către țări terțe ar trebui interzis, cu excepția cazurilor în care acesta se bazează pe un acord internațional, garanții corespunzătoare sau o derogare. Ar trebui să se prevadă proceduri de consultare între Comisie și astfel de țări terțe sau organizații internaționale. Cu toate acestea, o astfel de decizie a Comisiei nu trebuie să aducă atingere posibilității de a efectua transferuri pe baza unor garanții adecvate prin intermediul unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic sau a unei derogări prevăzute în prezenta directivă. [AM 39]

(49)  Transferurile care nu se bazează pe o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție ar trebui să fie permise numai în cazul în care au fost prezentate garanții corespunzătoare într-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, care asigură protecția datelor cu caracter personal în cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de către operator a evaluat toate condițiile legate de operațiunea de transfer de date sau de setul de operațiuni de transfer de date și, pe baza acestei evaluări, consideră că există garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. În cazul în care nu există motive pentru autorizarea transferului, ar trebui să se permită derogări, dacă este necesar, în vederea protejării intereselor vitale ale persoanei în cauză sau ale unei alte persoane, sau în vederea protejării intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care legislația statului membru care transferă datele cu caracter personal prevede acest lucru, sau în cazul în care acestea sunt indispensabile pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe, sau în cazuri specifice, în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor sau, în anumite cazuri, pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță. [AM 40]

(49a)  În cazul în care nu există motive pentru autorizarea transferului, ar trebui să se permită derogări, dacă este necesar, în vederea protejării intereselor vitale ale persoanei în cauză sau ale unei alte persoane, sau în vederea protejării intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care legislația statului membru care transferă datele cu caracter personal prevede acest lucru, sau în cazul în care acestea sunt indispensabile pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe, sau în cazuri specifice, în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor sau, în anumite cazuri, pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță. Aceste derogări ar trebui interpretate restrictiv și nu ar trebui să permită transferul frecvent, masiv și structural de date cu caracter personal și nu ar trebui să permită transferul en gros de date care ar trebui să se limiteze la datele strict necesare. În plus, decizia de transfer ar trebui luată de o persoană autorizată în mod corespunzător și acest transfer trebuie documentat și pus la dispoziția autorității de supraveghere la cerere pentru a monitoriza legalitatea transferului. [AM 41]

(50)  Fluxul transfrontalier de date cu caracter personal poate expune unui risc sporit capacitatea persoanelor fizice de a-și exercita drepturile în materie de protecție a datelor, pentru a-și asigura protecția împotriva utilizării sau a divulgării ilegale a acestor date. În același timp, autoritățile de supraveghere pot constata că se află în imposibilitatea de a trata plângeri sau de a efectua investigații referitoare la activitățile desfășurate în afara frontierelor lor. Eforturile lor de a conlucra în context transfrontalier pot fi, de asemenea, îngreunate de insuficiența competențelor de prevenire sau remediere ori de caracterul eterogen al regimurilor juridice. Prin urmare, este necesar să se promoveze o cooperare mai strânsă între autoritățile de supraveghere a protecției datelor pentru a putea face schimb de informații cu omologii lor străini.

(51)  Instituirea în statele membre a unor autorități de supraveghere care să își exercite atribuțiile în deplină independență este un element esențial al protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Autoritățile de supraveghere ar trebui să monitorizeze aplicarea dispozițiilor prevăzute de prezenta directivă și să contribuie la aplicarea consecventă a acesteia în întreaga Uniune, în scopul asigurării protecției persoanele fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal. În acest sens, autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze între ele și cu Comisia. [AM 42]

(52)  Statele membre pot încredința unei autorități de supraveghere deja existente din statele membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. .../2014, responsabilitatea pentru sarcinile care urmează să fie îndeplinite de către autoritățile naționale de supraveghere care urmează a fi înființate în temeiul prezentei directive.

(53)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui mai multe autorități de supraveghere, pentru a reflecta structura lor constituțională, organizatorică și administrativă. Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să beneficieze de resurse financiare și umane adecvate, de localuri și de infrastructura necesară, inclusiv capacități, experiență și aptitudini tehnice, pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor lor, inclusiv a celor legate de asistența reciprocă și cooperarea cu alte autorități de supraveghere în întreaga Uniune. [AM 43]

(54)  Condițiile generale pentru membrii autorității de supraveghere ar trebui stabilite prin lege în fiecare stat membru și ar trebui, în special, să prevadă condiția ca acești membri să fie numiți de parlamentul sau de guvernul statului membru, cu consultarea parlamentului, și să includă dispoziții privind calificarea personală și funcția membrilor respectivi. [AM 44]

(55)  Cu toate că prezenta directivă se aplică, de asemenea, activităților instanțelor naționale, prelucrarea datelor cu caracter personal nu ar trebui să fie de competența autorităților de supraveghere atunci când instanțele își exercită atribuțiile judiciare, în scopul asigurării independenței judecătorilor în îndeplinirea sarcinilor lor judiciare. Cu toate acestea, derogarea ar trebui să se limiteze la activități pur judiciare în cadrul acțiunilor în instanță și să nu se aplice altor activități în care judecătorii ar putea fi implicați, în conformitate cu legislația națională.

(56)  Pentru a se asigura consecvența monitorizării și a aplicării prezentei directive în întreaga Uniune, autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă aceleași atribuții și competențe efective în fiecare stat membru, inclusiv competențe efective de investigare, prerogative de accesare a datelor cu caracter personal și toate informațiile necesare pentru îndeplinirea fiecărei funcții de supraveghere, prerogative care să permită accesul la oricare din sediile operatorului de date sau al persoanei împuternicite de operatorul de date, inclusiv la echipamentele de procesare a datelor, și de intervenție obligatorie conform legii, de decizie și sancționare, în special în cazul plângerilor înaintate de persoane fizice, precum și de acționare în justiție. [AM 45]

(57)  Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să răspundă plângerilor depuse de orice persoană vizată și ar trebui să investigheze cazul. Investigația în urma unei plângeri ar trebui să fie efectuată doar dacă se dovedește necesară în respectivul caz și trebuie să poată face obiectul căilor de atac judiciare. Autoritatea de supraveghere ar trebui să informeze persoana vizată cu privire la evoluția și soluționarea plângerii într-un termen rezonabil. În eventualitatea în care cazul necesită o investigare suplimentară sau coordonarea cu o altă autoritate de supraveghere, ar trebui să se furnizeze informații intermediare persoanei vizate.

(58)  Autoritățile de supraveghere ar trebui să își acorde reciproc asistență în îndeplinirea atribuțiilor care le revin, pentru a se asigura coerența aplicării și a asigurării aplicării dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive. Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să fie disponibilă pentru a participa la operațiuni comune. Autoritatea de supraveghere căreia i s-a adresat solicitarea ar trebui să aibă obligația de a răspunde cererii într-un anumit termen. [AM 46]

(59)  Comitetul european pentru protecția datelor, instituit prin Regulamentul (UE) …/2012 2014, ar trebui să contribuie la aplicarea coerentă a prezentei directive în întreaga Uniune, inclusiv prin oferirea de consultanță Comisiei și instituțiilor Uniunii prin promovarea cooperării autorităților de supraveghere în întreaga Uniune și să dea un aviz Comisiei cu prilejul elaborării actelor delegate și de punere în aplicare bazate pe prezenta directivă. [AM 47]

(60)  Orice persoană vizată ar trebui să aibă dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în orice stat membru și dreptul la exercitarea unei căi de atac, în cazul în care consideră că drepturile pe care i le conferă prezenta directivă sunt încălcate sau în cazul în care autoritatea de supraveghere nu reacționează la o plângere sau nu acționează atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru asigurarea protecției drepturilor persoanei vizate.

(61)  Orice organism, organizație sau asociație care are drept obiectiv asigurarea protecției drepturilor și a intereselor persoanelor vizate în ceea ce privește protecția datelor acestora și este acționează în interes public, constituit(ă) în conformitate cu legislația unui stat membru ar trebui să aibă dreptul să depună o plângere, să își exercite dreptul la o cale de atac în numele persoanelor vizate, dacă au primit mandat corespunzător din partea acestora, sau să depună, independent de plângerea înaintată de o persoană vizată, o plângere în nume propriu în cazul în care consideră că a avut loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal. [AM 48]

(62)  Orice persoană fizică sau juridică ar trebui să aibă dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva deciziilor unei autorități de supraveghere care o privesc. Acțiunile inițiate împotriva unei autorități de supraveghere ar trebui să fie înaintate instanțelor statului membru în care se află autoritatea de supraveghere.

(63)  Statele membre ar trebui să se asigure că acțiunile în justiție, pentru a fi eficiente, permit adoptarea rapidă de măsuri în scopul remedierii sau al prevenirii încălcării prezentei directive.

(64)  Orice daună, inclusiv daunele nepecuniare, pe care o persoană o poate suferi ca urmare a unei prelucrări ilegale ar trebui să fie despăgubită de operator sau de persoana împuternicită de către operator, care pot fi exonerați de răspundere dacă dovedesc că nu sunt răspunzători pentru prejudiciu, în special în cazul în care aceștia dovedesc că s-a produs din culpa persoanei vizate sau este rezultatul unui caz de forță majoră. [AM 49]

(65)  Ar trebui impuse sancțiuni oricărei persoane fizice sau juridice, de drept privat sau public, care nu respectă prezenta directivă. Statele membre ar trebui să se asigure că sancțiunile sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare și ar trebui să adopte toate măsurile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor.

(65a)  Transmiterea de date cu caracter personal către alte autorități sau entități private din cadrul Uniunii este interzisă, exceptând situația în care transmiterea este în conformitate cu legea și destinatarul își are sediul într-un stat membru și nu există interese legitime specifice ale persoanei vizate care să împiedice transmiterea, precum și dacă transmiterea este necesară într-un caz specific pentru operatorul care transmite datele, fie pentru îndeplinirea unei sarcini care îi revine prin lege, fie pentru prevenirea unui pericol imediat și grav la adresa siguranței publice sau prevenirea unei încălcări grave a drepturilor unor persoane fizice. Operatorul trebuie să informeze destinatarul de scopul prelucrării și autoritatea de supraveghere în legătură cu transmiterea. Destinatarul ar trebui, de asemenea, să fie informat în legătură cu restricțiile privind prelucrarea și să asigure respectarea acestora. [AM 50]

(66)  Pentru a se realiza obiectivele prezentei directive, și anume protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și, în special, dreptul acestora la protecția datelor cu caracter personal, și pentru a se garanta liberul schimb de date cu caracter personal de către autoritățile competente pe teritoriul Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei. Ar trebui adoptate în special acte delegate în ceea ce privește notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării care să precizeze mai exact criteriile și condițiile pentru operațiunile de reprocesare care necesită o evaluare de impact în privința protecției datelor; criteriile și cerințele pentru încălcarea securității datelor și referitoare la un nivel adecvat de protecție permis de o țară terță ori de un teritoriu sau sector de procesare din acea țară terță, ori de o organizație internațională. Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, în special cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu. [AM 51]

(67)  Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive în ceea ce privește documentația deținută de operatori și de persoanele împuternicite de către operatori, securitatea prelucrării, în special în ceea ce privește standardele de criptare, notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal și nivelul adecvat de protecție oferit de o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare în țara terță respectivă sau de o organizație internațională, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(7). [AM 52]

(68)  Procedura de examinare ar trebui să fie utilizată pentru adoptarea de măsuri în ceea ce privește documentația deținută de operatori și de persoane împuternicite de către operatori, securitatea prelucrării, și notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal și nivelul adecvat de protecție oferit de o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare în țara terță respectivă sau de o organizație internațională, ținând seama de faptul că actele respective au un caracter general. [AM 53]

(69)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când acest lucru se impune din motive imperative de urgență, în cazuri justificate în mod corespunzător referitoare la o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din țara terță respectivă sau o organizație internațională care nu asigură un nivel de protecție adecvat. [AM 54]

(70)  Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume protejarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul acestora la protecția datelor lor cu caracter personal și asigurarea liberului schimb de date cu caracter personal de către autoritățile competente în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, dar, din cauza dimensiunilor sau a efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv obiectivelor în cauză. Statele membre pot prevedea standarde mai înalte decât cele stabilite în prezenta directivă. [AM 55]

(71)  Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului ar trebui abrogată prin prezenta directivă.

(72)  Dispoziții specifice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor în actele Uniunii adoptate înainte de data adoptării prezentei directive, care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal între statele membre și accesul autorităților desemnate de statele membre la sistemele informatizate instituite în temeiul tratatelor, ar trebui să rămână neschimbate. Cum articolul 8 din Cartă și articolul 16 din TFUE precizează că dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal trebuie asigurat în mod consecvent și uniform în întreaga Uniune, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Comisia ar trebui să evalueze situația în ceea ce privește relația dintre prezenta directivă și actele adoptate înainte de data adoptării prezentei directive care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal între statele membre și accesul autorităților desemnate de statele membre la sistemele informatizate instituite în conformitate cu tratatele, pentru a evalua necesitatea alinierii acestor dispoziții specifice cu prezenta directivă și ar trebui să prezinte propuneri adecvate în vederea asigurării unor norme de drept consecvente și uniforme legate de prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente sau de accesul autorităților desemnate ale statelor membre la sistemele de informare înființate în temeiul tratatelor, precum și de prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi infracțiunilor de natură penală sau al executării pedepselor de natură penală care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. [AM 56]

(73)  În vederea asigurării unei protecții globale și coerente a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, ar trebui modificate acordurile internaționale încheiate de Uniune sau de statele membre înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive în vederea armonizării cu prezenta directivă. [AM 57]

(74)  Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere normelor privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, astfel cum se prevede în Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8).

(75)  În conformitate cu articolul 6a din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda nu sunt obligate să aplice normele stabilite în prezenta directivă întrucât Regatul Unit și Irlanda nu sunt obligate să aplice normele care reglementează formele de cooperare judiciară în materie penală sau de cooperare polițienească, care necesită respectarea dispozițiilor stabilite pe baza articolului 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(76)  În conformitate cu articolele 2 și 2a din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu este obligată de prezenta directivă și nici nu face obiectul aplicării acesteia. Având în vedere faptul că prezenta directivă reprezintă o completare a acquis-ului Schengen, în temeiul titlului V partea a treia din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, decide, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei directive, dacă o va transpune în legislația sa națională. [AM 58]

(77)  În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta directivă constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în conformitate cu acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene și de Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(9).

(78)  În ceea ce privește Elveția, prezenta directivă constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în conformitate cu Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(10).

(79)  În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta directivă reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Protocolul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(11).

(80)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, astfel cum sunt consacrate în tratat, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Limitările aduse acestor drepturi sunt în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă întrucât sunt necesare pentru atingerea obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau pentru a proteja drepturile și libertățile celorlalți.

(81)  În conformitate cu declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(12), statele membre s-au angajat să atașeze la notificarea măsurilor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care explică relația dintre elementele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește această directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(82)  Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să pună în aplicare exercitarea drepturilor persoanelor vizate cu privire la informare, acces, rectificare, ștergere și limitarea prelucrării datelor lor cu caracter personal în cadrul procedurilor penale, precum și eventualele limitări ale acestor drepturi în normele naționale privind procedura penală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și obiective

(1)  Prezenta directivă stabilește normele referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, identificării, investigării sau, urmăririi penale a infracțiunilor și executării pedepselor, precum și normele aferente liberei circulații a unor astfel de date cu caracter personal.

(2)  În conformitate cu prezenta directivă, statele membre:

(a)  protejează drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul acestora la protecția datelor cu caracter personal și a vieții private ale acestora; precum și

(b)  se asigură că schimbul de date cu caracter personal de către autoritățile competente în cadrul Uniunii nu este limitat sau interzis din motive legate de protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2a)  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să ofere garanții mai mari decât cele stabilite în prezenta directivă. [AM 59]

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1).

(2)  Prezenta directivă se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, realizate integral sau parțial prin mijloace automatizate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidență a datelor sau care urmează să facă parte dintr-un sistem de evidență a datelor.

(3)  Prezenta directivă nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

(a)  în cadrul unei activități care nu intră în sfera dreptului Uniunii, în ceea ce privește, mai ales, securitatea națională;

(b)  de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. [AM 60]

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.  „persoană vizată” înseamnă o persoană fizică identificată sau o persoană fizică ce poate fi identificată, în mod direct sau indirect, prin mijloace care pot fi utilizate, cu o probabilitate rezonabilă, de operator sau de orice altă persoană fizică sau juridică, în special prin referire la un număr de identificare, la date de localizare, la identificatori online sau la unul sau mai mulți factori specifici identității fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale a persoanei respective;

2.  „date cu caracter personal” înseamnă orice informație privind referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (o persoană vizată); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator unic, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale, sociale sau de gen;

2a.  „date protejate printr-un pseudonim” înseamnă date cu caracter personal care nu pot fi atribuite unei persoane vizate fără a se utiliza informații suplimentare, în măsura în care aceste informații suplimentare sunt stocate separat și fac obiectul unor măsuri de natură tehnică și organizatorică destinate să garanteze că nu va avea loc o astfel de atribuire;

3.  „prelucrare” înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi culegerea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea;

3a.   „crearea de profiluri” înseamnă orice formă de prelucrare automatizată a datelor cu caracter personal prin care se urmărește evaluarea anumitor aspecte personale legate de o persoană fizică sau efectuarea de analize sau previziuni în legătură, în special, cu performanțele persoanei fizice respective la locul de muncă, situația sa economică, locul în care se află, starea sa de sănătate, preferințele personale, încrederea de care se bucură sau comportamentul acesteia;

4.  „restricționarea prelucrării” înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate, cu scopul de a limita prelucrarea viitoare a acestora;

5.  „sistem de evidență a datelor” înseamnă orice set structurat de date cu caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, fie ele centralizate, descentralizate sau repartizate după criterii funcționale sau geografice;

6.  „operator” înseamnă autoritatea publică competentă care, singură sau împreună cu alte autorități, stabilește scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile, condițiile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin dreptul Uniunii sau prin legislația unui stat membru, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prin dreptul Uniunii sau prin legislația unui stat membru;

7.  „persoana împuternicită de către operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului;

8.  „destinatar” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism căruia îi sunt transmise datele cu caracter personal;

9.  „încălcarea securității datelor cu caracter personal” înseamnă o încălcare a securității care duce, distrugerea în mod accidental sau ilegal, la distrugerea, pierderea, modificarea, divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat la datele cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod;

10.  „date genetice” înseamnă toate datele, indiferent de tipul acestora, referitoare la caracteristicile unei persoane, care sunt moștenite sau dobândite într-un stadiu precoce de dezvoltare prenatală;

11.  „date biometrice” înseamnă orice date cu caracter personal referitoare la caracteristicile fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane, care permit identificarea unică a acesteia, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice;

12.  „date privind sănătatea” înseamnă orice informații date cu caracter personal legate de sănătatea fizică sau mentală a unei persoane sau de acordarea de servicii medicale persoanei respective;

13.  „minor” înseamnă orice persoană cu vârsta sub 18 ani;

14.  „autorități competente” înseamnă orice autoritate publică abilitată în vederea prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor;

15.  „autoritate de supraveghere” înseamnă o autoritate publică instituită de un stat membru în conformitate cu articolul 39. [AM 61]

CAPITOLUL II

PRINCIPII

Articolul 4

Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora datele cu caracter personal trebuie:

(a)  prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale, în mod corect, transparent și verificabil față de persoana vizată;

(b)  colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu trebuie prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;

(c)  să fie adecvate, relevante și neexcesive limitate la minimul necesar în ceea ce privește scopurile în care sunt prelucrate; aceste date sunt prelucrate dacă și în măsura în care scopurile nu au putut fi îndeplinite prin prelucrarea unor informații care nu implică date cu caracter personal;

(d)  să fie exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, sunt șterse sau rectificate fără întârziere;

(e)  să fie păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioadă care nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor pentru care sunt prelucrate datele cu caracter personal;

(f)  prelucrate sub responsabilitatea și răspunderea operatorului, care asigură și demonstrează respectarea dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă;

(fa)  prelucrate în așa fel încât să se permită în mod eficient persoanei vizate să își exercite drepturile menționate la articolele 10-17;

(fb)  să fie procesate astfel încât să fie protejate împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau organizatorice corespunzătoare;

(fc)  să fie prelucrate doar de personalul autorizat corespunzător al autorităților competente care au nevoie de acesta pentru îndeplinirea sarcinilor respective. [AM 62]

Articolul 4a

Acces la datele procesate inițial pentru alte scopuri decât cele menționate la articolul 1 alineatul (1)

(1)  Statele membre adoptă măsuri pentru ca autoritățile competente să poată avea acces la datele cu caracter personal prelucrate inițial în alte scopuri decât cele menționate la articolul 1 alineatul (1) numai dacă sunt autorizate în mod specific în conformitate cu legislația Uniunii sau a statelor membre care trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 7 alineatul (1a) și să specifice că:

(a)  accesul este permis doar personalului autorizat în acest sens al autorităților competente în exercitarea sarcinilor lor atunci când, într-un caz specific, există motive rezonabile pentru a crede că prelucrarea datelor cu caracter personal va contribui în mod substanțial la prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea infracțiunilor sau la executarea pedepselor de natură penală;

(b)  cererea de acordare a accesului trebuie făcută în scris și să menționeze temeiul juridic al cererii;

(c)  cererea scrisă trebuie să fie documentată; și

(d)  sunt implementate garanții adecvate pentru a asigura protecția drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceste garanții nu aduc atingere condițiilor specifice de accesare a datelor cu caracter personal și sunt complementare acestora, ca, de exemplu, autorizarea judecătorească în conformitate cu legislația statelor membre.

(2)  Datele cu caracter personal deținute de persoane private sau de alte autorități publice sunt accesate numai în scopul de a investiga sau urmări infracțiuni penale, în conformitate cu cerințele de necesitate și proporționalitate urmând a fi definite de dreptul Uniunii sau a statului membru, în deplină conformitate cu articolul 7a. [AM 63]

Articolul 4b

Limite temporale pentru stocare și reexaminare

(1)  Statele membre iau măsuri vizând ștergerea de către autoritățile competente a datelor prelucrate în conformitate cu prezenta directivă în cazul în care acestea nu mai sunt necesare pentru scopurile în care au fost prelucrate.

(2)  Statele membre dau dispoziții pentru ca autoritățile competente să instaleze mecanisme care să asigure stabilirea de unor termene, în conformitate cu articolul 4, pentru ștergerea datelor cu caracter personal și pentru o reexaminare periodică a necesității stocării datelor, inclusiv prin fixarea unor perioade de stocare diferite pentru diferite categorii de date cu caracter personal. Se adoptă măsuri procedurale pentru a asigura respectarea acestor termene și intervale pentru reexaminarea periodică. [AM 64]

Articolul 5

Distincția între diferitele Diferite categorii de persoane vizate

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, în măsura posibilului, operatorul face distincție clară între iau măsuri pentru ca, în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1), autoritățile competente să poată prelucra datele cu caracter personal ale diferitelor categorii de persoane vizate, precum ale diferitelor categorii de persoane vizate prezentate mai jos, iar operatorul face o distincție clară între acestea:

(a)  persoane în privința cărora există motive serioase rezonabile să se creadă că au săvârșit sau că urmează să săvârșească o infracțiune;

(b)  persoane condamnate pentru comiterea unei infracțiuni o infracțiune;

(c)  victime ale unei infracțiuni sau persoane în privința cărora, în baza anumitor fapte, există motive să se creadă că persoanele respective ar putea fi victimele unei infracțiuni; și

(d)  părți terțe la infracțiune, ca de exemplu persoane care ar putea fi chemate să depună mărturie în cadrul anchetelor legate de infracțiuni sau în cadrul procedurilor penale ulterioare sau persoane care pot oferi informații cu privire la infracțiuni sau persoane care sunt în legătură sau asociate cu persoanele menționate la literele (a) și (b).și

(e)  persoane care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menționate mai sus.

(2)  Datele cu caracter personal privind alte persoane vizate decât cele menționate la alineatul (1) pot fi prelucrate doar:

(a)  în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea sau urmărirea penală a unei infracțiuni specifice în vederea evaluării relevanței datelor referitor la una dintre categoriile indicate la alineatul (1); sau

(b)  în cazurile în care prelucrarea este indispensabilă în scopuri specifice de prevenire sau în scopuri de analiză a infracțiunilor, dacă și în măsura în care acest scop este legitim, bine definit și specific, iar prelucrarea este strict limitată la evaluarea relevanței datelor pentru una dintre categoriile indicate la alineatul (1). Aceasta se revizuiește cel puțin o dată la șase luni. Orice utilizare ulterioară este interzisă.

(3)  Statele membre prevăd măsuri pentru aplicarea de limitări și garanții suplimentare, în conformitate cu dispozițiile legale ale statelor membre, în ceea ce privește prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal referitoare la persoanele vizate menționate la alineatul (1) literele (c) și (d). [AM 65]

Articolul 6

Grade diferite de precizie și de fiabilitate a datelor cu caracter personal

(1)  Statele membre prevăd măsuri care să asigure acuratețea și fiabilitatea datelorse asigură că, pe cât posibil, se face distincție între diferitele categorii de date cu caracter personal care fac obiectul prelucrării în funcție de gradul de precizie și de fiabilitate.

(2)  Statele membre se asigură că, pe cât posibil, se face distincție între datele cu caracter personal bazate pe fapte și datele cu caracter personal bazate pe evaluări personale, în conformitate cu gradul lor de exactitate și fiabilitate.

(2a)  Statele membre se asigură că nu se transmit sau se pun la dispoziție date cu caracter personal care sunt inexacte, incomplete sau nu mai sunt actuale. În acest scop, autoritățile competente evaluează calitatea datelor cu caracter personal înainte de a fi transferate sau puse la dispoziție. În măsura în care acest lucru este posibil, la fiecare transfer de date, se adaugă informațiile disponibile care permit statului membru destinatar să evalueze gradul de exactitate, de exhaustivitate, de actualitate și de fiabilitate a datelor. În absența unei solicitări din partea unei autorități competente, datele cu caracter personal nu sunt transferate, în special datele deținute inițial de entități private.

(2b)  În cazul în care se constată transferul unor date inexacte sau transferul unor date în mod ilegal, acest lucru trebuie comunicat de îndată destinatarului. Destinatarul are obligația de a corecta sau șterge datele imediat în temeiul alineatului (1) și al articolului 15, respectiv al articolului 16. [AM 66]

Articolul 7

Legalitatea prelucrării

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora prelucrarea datelor cu caracter personal este conformă dispozițiilor legale doar în cazul în care și în măsura în care prelucrarea se bazează pe dreptul Uniunii sau al statelor membre pentru scopurile stabilite la articolul 1 alienatul (1) și este necesară:

(a)  pentru executarea unei sarcini de către o autoritate competentă, conform legislației, în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1); sau

(b)  pentru respectarea unei obligații legale care revine operatorului; sau

(c)  pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane; sau

(d)  pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice.

(1a)  Legislația Uniunii sau a statelor membre care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul domeniului de aplicare al prezentei directive conține dispoziții explicite și detaliate care specifică cel puțin:

(a)  scopurile prelucrării;

(b)  datele cu caracter personal de procesat;

(c)  scopurile specifice și mijloacele de prelucrare;

(d)  numirea operatorului sau criterii specifice pentru numirea acestuia;

(e)  categorii de personal autorizat în acest scop al autorităților competente pentru prelucrarea datelor cu caracter personal;

(f)  procedura de urmat pentru procesul de prelucrare;

(g)  utilizarea posibilă a datelor cu caracter personal obținute;

(h)  limitări ale domeniului de aplicare al oricăror prerogative conferite autorităților competente în raport cu activitățile de prelucrare; [AM 67]

Articolul 7a

Prelucrarea ulterioară în scopuri incompatibile

(1)  Statele membre prevăd dispoziții conform cărora datele cu caracter personal nu pot fi prelucrate ulterior în alt scop stabilit la articolul 1 alineatul (1) și care nu este compatibil cu scopurile în care datele au fost colectate inițial decât dacă și în măsura în care:

(a)  prelucrarea este strict necesară și proporțională într-o societate democratică și impusă de dreptul Uniunii sau al statelor membre pentru un scop legitim, bine definit și specific;

(b)  prelucrarea este strict limitată la o perioadă care nu depășește timpul necesar pentru operațiunea specifică de prelucrare a datelor;

(c)  orice altă utilizare ulterioară în alte scopuri este interzisă.

Înainte de orice prelucrare, statul membru consultă autoritatea națională de supraveghere competentă și efectuează o evaluare a impactului asupra protecției datelor.

(2)  În plus față de cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (1a), legislația Uniunii sau a statelor membre care autorizează prelucrarea ulterioară, menționată la alineatul (1), cuprinde dispoziții explicite și detaliate cel puțin cu privire la:

(a)  scopurile și mijloacele specifice ale respectivei prelucrări;

(b)  faptul că accesul este permis doar pentru personalul autorizat în acest sens al autorităților competente în exercitarea sarcinilor lor atunci când, într-un caz specific, există motive rezonabile pentru a crede că prelucrarea datelor cu caracter personal va contribui în mod substanțial la prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau la executarea pedepselor de natură penală; precum și

(c)  stabilirea unor garanții adecvate, cu scopul de a asigura protecția drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

Statele membre pot solicita ca accesul la datele cu caracter personal să facă obiectul unor condiții suplimentare, cum ar fi autorizarea judiciară, în conformitate cu legislația lor națională.

(3)  Statele membre, pot, de asemenea, permite prelucrarea ulterioară a datelor personale în scopuri istorice, statistice sau științifice, cu condiția instituirii unor garanții adecvate, cum ar fi anonimizarea datelor. [AM 68]

Articolul 8

Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal

(1)  Statele membre interzic prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie rasa sau originea etnică, opiniile politice, religia sau convingerile filozofice, orientarea sexuală sau identitatea de gen, apartenența la un și activitățile de sindicat, a precum și prelucrarea datelor genetice sau biometrice și a datelor privind sănătatea sau viața sexuală.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când:

(a)  prelucrarea este permisă printr-o lege care oferă garanții adecvate este strict necesară și proporționată pentru îndeplinirea unei sarcini efectuate de autoritățile competente, în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (1), pe baza dreptului Uniunii sau al statelor membre, care prevede măsuri specifice și corespunzătoare pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate, inclusiv o autorizare specifică din partea unei autorități judiciare, dacă legislația națională impune acest lucru; sau

(b)  prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane; sau

(c)  prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice în mod manifest de persoana vizată, cu condiția ca acestea să fie relevante și de strictă necesitate pentru scopul urmărit în cazul respectiv. [AM 69]

Articolul 8a

Prelucrarea datelor genetice în scopul unei anchete penale sau al unei proceduri judiciare

(1)  Statele membre garantează că datele genetice nu pot fi utilizate decât pentru stabilirea unei legături genetice în contextul elementelor de probă, prevenind o amenințare la adresa siguranței publice sau comiterea unei infracțiuni specifice. Datele genetice nu pot fi utilizate pentru a determina alte caracteristici ce pot fi legate genetic.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții conform cărora datele sau informațiile genetice rezultate în urma analizei lor nu pot fi păstrate decât atât timp cât este necesar pentru scopurile în care datele sunt prelucrate și atunci când persoana în cauză a fost condamnată pentru infracțiuni grave împotriva vieții, integrității sau securității persoanelor, cu condiția unor perioade de stocare stricte ce urmează a fi determinate de legislația statelor membre.

(3)  Statele membre garantează că datele sau informațiile genetice rezultate în urma analizei lor nu sunt stocate pentru perioade mai lungi decât atunci când datele genetice nu pot fi atribuite unei persoane, în special în cazul în care acestea sunt găsite la locul infracțiunii. [AM 70]

Articolul 9

Măsuri bazate pe crearea de profiluri și pe prelucrarea automată

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora sunt interzise măsurile care au efect juridic negativ pentru persoana vizată sau care afectează în mod semnificativ persoana vizată și care se bazează exclusiv parțial sau total pe prelucrarea automată a datelor cu caracter personal care au ca scop evaluarea anumitor aspecte personale privind persoana vizată, cu excepția cazului în care acest lucru este permis de un act legislativ care prevede, de asemenea, măsuri de protejare a intereselor legitime ale persoanei vizate.

(2)  Prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, menite să evalueze anumite aspecte personale privind persoana vizată nu se bazează exclusiv pe categoriile speciale de date cu caracter personal prevăzute la articolul 8.

(2a)  Prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, menite să individualizeze o persoană vizată în lipsa unei suspiciuni inițiale potrivit căreia persoana vizată este posibil să fi comis sau să comită o infracțiune este permisă de lege doar în cazul și în măsura în care acest lucru este strict necesar pentru investigarea unei infracțiuni grave sau pentru prevenirea unui pericol iminent și clar, stabilit pe indicații factuale, la adresa siguranței publice, existenței statului sau vieții unor persoane.

(2b)  În toate cazurile, se interzice crearea de profiluri care are drept efect (cu sau fără intenție) discriminarea împotriva persoanelor fizice pe baza originii rasiale sau etnice, a opiniilor politice, a religiei sau a convingerilor, a apartenenței sindicale sau a orientării sexuale ori de gen, sau care are drept rezultat (cu sau fără intenție) măsuri ce au astfel de efecte. [AM 71]

Articolul 9a

Principii generale referitoare la drepturile persoanei vizate

(1)  Statele membre se asigură că baza protecției datelor este clară, cu drepturi neambigui pentru persoana vizată care sunt respectate de către operator. Dispozițiile prezentei directive au scopul de a întări, clarifica, garanta și, după caz, codifica aceste drepturi.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru ca aceste drepturi să includă, între altele, oferirea unor informații clare și ușor de înțeles cu privire la procesarea datelor personale ale persoanei vizate, dreptul de acces, rectificare și ștergere a datelor respective, dreptul de a depune o reclamație la autoritatea competentă de protecție a datelor și de a introduce acțiuni în justiție, precum și dreptul la compensări și despăgubiri în urma unei operațiuni de prelucrare care nu respectă legea. Aceste drepturi se exercită în general gratuit. Operatorul răspunde solicitărilor persoanei vizate într-un termen rezonabil. [AM 72]

CAPITOLUL III

DREPTURILE PERSOANEI VIZATE

Articolul 10

Modalități de exercitare a drepturilor persoanei vizate

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul ia toate măsurile rezonabile pentru a aplica aplică politici concise, transparente, clare și ușor accesibile în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și exercitarea drepturilor persoanelor vizate.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul pune la dispoziția persoanei vizate orice informație și orice comunicare referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, într-o formă inteligibilă, folosind un limbaj simplu și clar, în special atunci când informațiile respective sunt adresate în mod specific unui copil.

(3)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul ia toate măsurile rezonabile pentru stabilirea procedurilor stabilește procedurile de furnizare a informațiilor prevăzute la articolul 11 și de exercitare a drepturilor persoanelor vizate prevăzute la articolele 12 - 17. În cazul în care datele cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări automatizate, operatorul prevede modalitățile de introducere a cererilor pe cale electronică.

(4)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul informează persoana vizată cu privire la modul în care a dat curs cererii, fără întârzieri nejustificate, și în orice caz în termen de o lună de la primirea cererii. Informațiile sunt furnizate în scris. Atunci când persoana vizată efectuează cererea în format electronic, informațiile sunt furnizate în același format.

(5)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora informațiile și orice acțiune întreprinsă de către operator în urma unei cereri prevăzute la alineatele (3) și (4) nu se taxează. În cazul în care cererile sunt ofensatoare în mod vădit excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv sau al mărimii ori volumului cererii, operatorul poate percepe o taxă rezonabilă, ținând cont de costurile administrative, pentru furnizarea informațiilor sau pentru luarea măsurilor solicitate sau operatorul poate să nu întreprindă acțiunea cerută. În acest caz, sarcina probei în ceea ce privește caracterul vădit excesiv al cererii revine operatorului.

(5a)  Statele membre pot prevedea posibilitatea persoanei vizate de a-și exercita acest drept în mod direct împotriva operatorului sau prin intermediul autorității naționale de supraveghere competente. În cazul în care autoritatea de supraveghere a acționat la cererea persoanei vizate, autoritatea de supraveghere informează persoana vizată cu privire la verificările efectuate. [AM 73]

Articolul 11

Informații pentru persoana vizată

(1)  În cazul în care se colectează date cu caracter personal referitoare la o persoană vizată, statele membre se asigură că operatorul ia toate măsurile necesare pentru a furniza furnizează persoanei vizate cel puțin următoarele informații:

(a)  identitatea și datele de contact ale operatorului și ale responsabilului cu protecția datelor;

(b)  temeiul juridic și scopurile în care sunt prelucrate datele cu caracter personal;

(c)  perioada de stocare a datelor cu caracter personal;

(d)  existența dreptului de a solicita operatorului accesul și rectificarea, ștergerea sau limitarea prelucrării datelor cu caracter personal referitoare la persoana vizată;

(e)  dreptul de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere prevăzută la articolul 39 și datele de contact ale acestei autorități;

(f)  destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal, inclusiv în țări terțe sau organizații internaționale și entitatea autorizată să acceseze datele în temeiul legilor țării terțe respective sau al normelor unei organizații internaționale, existența sau inexistența unei decizii din partea Comisiei privind caracterul adecvat al protecției sau, în cazul transferurilor menționate la articolele 35 și 36, modalitățile de a obține o copie a garanțiilor corespunzătoare utilizate pentru transfer;

(fa)  în cazul în care operatorul procesează date cu caracter personal astfel cum este descris la articolul 9 alineatul (1), informațiile cu privire la existența prelucrării pentru o măsură de tipul celor menționate la articolul 9 alineatul (1) și efectele preconizate ale unei astfel de prelucrări asupra persoanei vizate, precum și informații cu privire la logica folosită în stabilirea profilelor și dreptul de a obține o evaluare umană;

(fb)  informații cu privire la măsurile de securitate luate pentru a proteja datele cu caracter personal;

(g)  orice alte informații suplimentare, în măsura în care astfel de informații suplimentare sunt necesare pentru garantarea prelucrării echitabile în ceea ce privește persoana vizată, având în vedere circumstanțele specifice în care sunt prelucrate datele cu caracter personal.

(2)  În cazul în care datele cu caracter personal sunt colectate de la persoana vizată, operatorul transmite persoanei vizate, în plus față de informațiile menționate la alineatul (1), informații cu privire la caracterul obligatoriu sau opțional al furnizării datelor cu caracter personal, precum și la eventualele consecințe ale refuzului de a furniza aceste date.

(3)  Operatorul furnizează informațiile prevăzute la alineatul (1):

(a)  în momentul obținerii datelor cu caracter personal de la persoana vizată; sau

(b)  în cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate de la persoana vizată, în momentul în care sunt înregistrate sau într-o perioadă de timp rezonabilă după colectare, având în vedere circumstanțele specifice ale prelucrării datelor.

(4)  Statele membre pot adopta măsuri legislative de amânare, sau restricționare sau omitere a dispoziției privind informațiile pentru persoana vizată, într-un caz concret, în măsura în care și atât timp cât o astfel de restricționare parțială sau totală constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică, ținând seama de drepturile fundamentale și de interesele legitime ale persoanei vizate:

(a)  pentru evitarea obstrucționării cercetărilor, anchetelor sau procedurilor oficiale sau juridice;

(b)  pentru a nu prejudicia prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor;

(c)  pentru protejarea siguranței publice;

(d)  pentru protejarea securității naționale;

(e)  pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(5)  Statele membre prevăd dispoziții conform cărora operatorul evaluează, în fiecare caz specific, prin intermediul unei examinări concrete și individuale, aplicabilitatea unei restricționări parțiale sau totale în cazul unuia dintre motivele menționate la alineatul (4). Statele membre pot, de asemenea, stabili prin lege categoriile de prelucrare a datelor care se pot încadra, integral sau parțial, la excepțiile de la alineatul (4) literele (a), (b), (c) și (d). [AM 74]

Articolul 12

Dreptul de acces al persoanei vizate

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a obține de la operator confirmarea cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal. În cazul în care aceste date cu caracter personal sunt prelucrate, operatorul furnizează următoarele informații, dacă nu au fost deja furnizate:

(-a)  comunicarea datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor și, după caz, informații inteligibile referitoare la logica utilizată în orice prelucrare automată;

(-aa)  semnificația și consecințele avute în vedere ale acestei prelucrări, cel puțin în cazul măsurilor menționate la articolul 9;

(a)  scopurile prelucrării, precum și temeiurile juridice ale prelucrării;

(b)  categoriile de date cu caracter personal vizate;

(c)  destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le-au fost dezvăluite datele cu caracter personal, în special destinatarii din țări terțe;

(d)  perioada de stocare a datelor cu caracter personal;

(e)  existența dreptului de a solicita de la operator rectificarea, ștergerea sau restricționarea prelucrării datelor cu caracter personal referitoare la persoana vizată;

(f)  dreptul de a depune o plângere în fața autorității de supraveghere și datele de contact ale autorității de supraveghere.

(g)  comunicarea datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării și a oricărei informații disponibile cu privire la originea datelor.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a obține de la operator o copie a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării. În cazul în care persoana vizată introduce o cerere în format electronic, informațiile sunt furnizate în format electronic, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format. [AM 75]

Articolul 13

Limitarea dreptului de acces

(1)  Statele membre pot adopta măsuri legislative care limitează, integral sau parțial, în funcție de cazul concret, dreptul de acces al persoanei vizate în măsura și pentru perioada în care o astfel de limitare, parțială sau totală, constituie o măsură strict necesară și proporțională într-o societate democratică, ținându-se seama de drepturile fundamentale și interesele legitime ale persoanei în cauză:

(a)  pentru evitarea obstrucționării cercetărilor, anchetelor sau procedurilor oficiale sau juridice;

(b)  pentru a nu prejudicia prevenirea, identificarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor;

(c)  pentru protejarea siguranței publice;

(d)  pentru protejarea securității naționale;

(e)  pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții conform cărora operatorul evaluează, în fiecare caz specific, prin intermediul unei examinări concrete și individuale, aplicabilitatea unei restricționări parțiale sau totale în cazul unuia dintre motivele menționate la alineatul (1). Statele membre pot, de asemenea, stabili prin lege categoriile de prelucrare a datelor care se pot încadra, integral sau parțial, la excepțiile de la alineatul (1) literele (a)-(d).

(3)  În cazurile prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul informează în scris persoana vizată, fără întârzieri nejustificate, cu privire la refuzarea sau limitarea accesului, cu privire la motivele argumentate ale refuzului și cu privire la posibilitățile de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere și de a introduce o cale de atac în justiție. Informațiile cu privire la motivele de fapt și de drept care stau la baza deciziei pot fi omise în cazul în care furnizarea acestor informații ar contraveni unuia dintre obiectivele de la alineatul (1).

(4)  Statele membre se asigură că operatorul justifică evaluarea menționată la alineatul (2), precum și motivele pentru omiterea restricționarea comunicării motivelor de fapt sau de drept care stau la baza deciziei. Aceste informații se pun la dispoziția autorităților naționale de supraveghere. [AM 76]

Articolul 14

Modalitățile de exercitare a dreptului de acces

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a solicita, în orice moment, și în special în cazurile menționate la articolul 13 articolele 12 și 13, verificarea legalității prelucrării datelor de către autoritatea de supraveghere.

(2)  Statul membru Statele membre prevede dispoziții potrivit cărora operatorul informează persoana vizată cu privire la dreptul de a solicita intervenția autorității de supraveghere în temeiul alineatului (1).

(3)  Atunci când este exercitat dreptul menționat la alineatul (1), autoritatea de supraveghere informează persoana vizată, cel puțin că au fost realizate toate verificările necesare de către autoritatea de supraveghere, precum și cu privire la rezultatul legalității prelucrării respective. Autoritatea de supraveghere informează, de asemenea, persoana vizată în legătură cu dreptul acesteia de a introduce o cale de atac.

(3a)  Statele membre pot prevedea posibilitatea persoanei vizate de a-și exercita acest drept în mod direct împotriva operatorului sau prin intermediul autorității naționale de supraveghere competente.

(3b)  Statele membre se asigură că operatorul dispune de un termen rezonabil pentru a răspunde solicitărilor persoanelor vizate cu privire la exercitarea drepturilor lor de acces. [AM 77]

Articolul 15

Dreptul la rectificare și completare

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a obține de la operator rectificarea sau completarea datelor cu caracter personal inexacte sau incomplete care o privesc. Persoana vizată are dreptul de a obține completarea datelor cu caracter personal care sunt incomplete,, în special prin furnizarea unei declarații corective sau completive suplimentare.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul informează în scris persoana vizată, oferind o justificare corespunzătoare, cu privire la orice refuz de rectificare sau completare, cu privire la motivele refuzului și cu privire la posibilitățile de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere și de a introduce o cale de atac în justiție.

(2a)  Statele membre prevăd ca operatorul să comunice orice rectificare efectuată fiecărui destinatar căruia i-au fost dezvăluite datele, cu excepția cazului în care o astfel de acțiune se dovedește a fi imposibilă sau presupune un efort disproporțional.

(2b)  Statele membre prevăd obligația operatorului de a comunica rectificarea datelor personale inexacte părții terțe de la care provin datele inexacte.

(2c)  Statele membre prevăd posibilitatea persoanei vizate de a-și exercita acest drept și prin intermediul autorității naționale de supraveghere competente. [AM 78]

Articolul 16

Dreptul de a șterge

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal referitoare la aceasta, în cazul în care prelucrarea nu este în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul articolului 4 literele (a) – (e) și al articolelor 7 și 8 articolelor 4, 6, 7 și 8 din prezenta directivă.

(2)  Operatorul efectuează ștergerea fără întârziere. Operatorul ar trebui, de asemenea, să nu comunice mai departe aceste date.

(3)  În loc de ștergere, operatorul marchează datele limitează prelucrarea datelor cu caracter personal în cazul în care:

(a)  persoana vizată contestă exactitatea acestor date, pentru o perioadă care să îi permită operatorului să verifice exactitatea datelor;

(b)  datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate ca dovadă sau pentru protecția intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane.

(c)  persoana vizată se opune ștergerii și solicită în schimb restricționarea utilizării acestora.

(3a)  În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este limitată în conformitate cu alineatul (3), operatorul informează în acest sens persoana vizată înainte de ridicarea restricțiilor de prelucrare.

(4)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul informează în scris persoana vizată, oferind o justificare corespunzătoare, cu privire la orice refuz de ștergere sau de restricționare a prelucrării, cu privire la motivele refuzului și cu privire la posibilitățile de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere și de a introduce o cale de atac în justiție.

(4a)  Statele membre prevăd ca operatorul să informeze destinatarii cărora le-au fost trimise aceste date cu privire la orice ștergere sau restricționare realizată în temeiul alineatului (1), cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil sau implică un efort disproporționat. Operatorul informează persoana vizată cu privire la acești terți.

(4b)  Statele membre pot prevedea posibilitatea persoanei vizate de a-și exercita acest drept în mod direct împotriva operatorului sau prin intermediul autorității naționale de supraveghere competente. [AM 79]

Articolul 17

Drepturile persoanelor vizate în cadrul investigațiilor și procedurilor penale

Statele membre pot prevedea dispoziții potrivit cărora drepturile la informare, acces, rectificare, ștergere și la restricționarea prelucrării menționate la articolele 11 - 16 sunt exercitate în conformitate cu normele naționale privind procedurile judiciare în cazul în care datele cu caracter personal sunt conținute într-o hotărâre sau înregistrare judecătorească prelucrată în cursul unor investigații și al unor proceduri penale.

CAPITOLUL IV

OPERATORUL ȘI PERSOANA ÎMPUTERNICITĂ DE CĂTRE OPERATOR

SECȚIUNEA 1

OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 18

Responsabilitatea operatorului

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul adoptă norme interne și pune în aplicare măsuri adecvate pentru a se asigura și a fi capabil să demonstreze, într-un mod transparent, pentru fiecare operațiune de prelucrare, că prelucrarea datelor cu caracter personal este realizată în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, atât când se hotărăsc mijloacele de prelucrare, cât și în momentul prelucrării în sine.

(2)  Măsurile menționate la alineatul (1) cuprind în special:

(a)  păstrarea documentației menționate la articolul 23;

(aa)  efectuarea unei evaluări a impactului privind protecția datelor, în conformitate cu articolul 25a;

(b)  respectarea cerințelor privind consultarea prealabilă, în temeiul articolului 26;

(c)  punerea în aplicare a cerințelor privind securitatea datelor prevăzute la articolul 27;

(d)  desemnarea unui responsabil cu protecția datelor, în temeiul articolului 30;

(da)  după caz, conceperea și punerea în aplicare a unor garanții specifice cu privire la procesarea datelor cu caracter personal referitoare la copii.

(3)  Operatorul pune în aplicare mecanisme pentru a asigura verificarea adecvării și eficacității măsurilor menționate la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol. Dacă se dovedește a fi proporțională, această verificare va fi efectuată de auditori interni sau externi independenți. [AM 80]

Articolul 19

Protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, având în vedere stadiul actual al tehnicii și costurile de implementare, operatorul pune, cunoștințele tehnice actuale, cele mai bune practici internaționale și riscurile reprezentate de prelucrarea datelor, operatorul și persoana împuternicită de acesta, dacă există, atât în momentul stabilirii mijloacelor de prelucrare, cât și pe parcursul prelucrării propriu-zise, pun în aplicare măsuri și proceduri tehnice și organizatorice corespunzătoare și proporționale astfel încât prelucrarea să îndeplinească cerințele prezentului regulament și să asigure protecția drepturilor persoanei vizate, îndeosebi în ceea ce privește principiile menționate la articolul 4. Protecția datelor încă din momentul conceperii ține seama în mod deosebit de managementul întregului ciclu de viață al datelor cu caracter personal, de la colectare la prelucrare și la eliminare, axându-se în mod sistematic pe garanții procedurale cuprinzătoare cu privire la acuratețea, confidențialitatea, integritatea, securitatea fizică și eliminarea datelor cu caracter personal. În cazul în care operatorul a realizat o evaluare a impactului asupra protecției datelor în temeiul articolului 25a, se ține cont de rezultatele acesteia în elaborarea măsurilor și procedurilor.

(2)  Operatorul pune în aplicare mecanisme care garantează garantează că, în mod implicit, sunt prelucrate numai acele date cu caracter personal care sunt necesare pentru scopurile prelucrării fiecare scop specific al prelucrării și că aceste date colectate sau păstrate nu depășesc pragul minim necesar pentru îndeplinirea acestor scopuri, atât în ceea ce privește volumul datelor, cât și perioada de stocare a acestora. În special, aceste mecanisme asigură că, implicit, datele cu caracter personal nu sunt accesibile unui număr nelimitat de persoane și că persoanele vizate pot să controleze gradul de difuzare a datelor lor cu caracter personal. [AM 81]

Articolul 20

Operatorii asociați

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, în cazul în care un operator stabilește scopul, condițiile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal împreună cu alții, operatorii asociați trebuie să stabilească responsabilitățile care revin fiecăruia pentru respectarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, în special în ceea ce privește procedurile și mecanismele pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate, prin intermediul unui acord scris, cu caracter obligatoriu, între aceștia.

(2)  cu excepția cazului în care persoana vizată a fost informată cu privire operatorii asociați responsabili, conform alineatului (1), persoana vizată își poate exercita drepturile în temeiul prezentei directive în ceea ce privește și împotriva oricărui operator asociat. [AM 82]

Articolul 21

Persoana împuternicită de către operator

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, atunci când o operațiune de prelucrare este realizată în numele unui operator, operatorul trebuie să aleagă alege o persoană împuternicită care să ofere garanții suficiente pentru punerea în aplicare a măsurilor tehnice și organizatorice adecvate și a procedurilor, astfel încât prelucrarea să îndeplinească cerințele prevăzute în dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive și să asigure protecția drepturilor persoanei vizate, în special în ceea ce privește măsurile de securitate tehnică și de organizare privind prelucrarea care urmează să fie efectuată, și să vegheze la respectarea acestor măsuri.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora realizarea prelucrării de către o persoană împuternicită prin intermediul unei persoane împuternicite de către operator trebuie să fie reglementată printr-un contract sau act juridic care obligă persoana împuternicită de către operator în raport cu operatorul și care prevede, în special, că persoana împuternicită de către operator acționează numai la instrucțiunile operatorului; în special, în cazul în care transferul datelor cu caracter personal utilizate este interzis.

(a)  acționează numai la instrucțiunile operatorului;

(b)  angajează doar persoane care au fost de acord să li se impună obligația de confidențialitate sau respectă o obligație legală de confidențialitate;

(c)  adoptă toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 27;

(d)  angajează o altă persoană împuternicită de către operator doar cu permisiunea operatorului și, prin urmare, îl informează din timp pe operator cu privire la intenția de a angaja o altă persoană împuternicită de către operator, astfel încât acesta să aibă posibilitatea de a obiecta;

(e)  în măsura în care acest lucru este posibil, având în vedere caracterul prelucrării, adoptă, în acord cu operatorul, condițiile tehnice și organizatorice necesare pentru ca operatorul să își îndeplinească obligația de a răspunde cererilor privind exercitarea, de către persoana vizată, a drepturilor prevăzute în capitolul III;

(f)  ajută operatorul să asigure respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 25a-29;

(g)  transmite operatorului toate rezultatele după terminarea procesului de prelucrare, nu prelucrează în niciun alt mod datele cu caracter personal și șterge copiile existente, dacă legislația Uniunii sau a statelor membre nu impune stocarea lor;

(h)  pune la dispoziția operatorului și a autorității de supraveghere toate informațiile necesare pentru a se controla respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol;

(i)  ține cont de principiile protecției datelor începând cu momentul conceperii și protecției implicite a datelor.

(2a)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator păstrează o dovadă scrisă a instrucțiunilor prezentate de operator și a obligației care îi revine persoanei împuternicite de către operator menționate la alineatul (2).

(3)  În cazul în care o persoană împuternicită de către operator prelucrează date cu caracter personal într-un alt mod decât cel prevăzut în instrucțiunile date de operator, persoana împuternicită de către operator este considerată operator pentru prelucrarea respectivă și face obiectul dispozițiilor privind operatorii asociați prevăzute la articolul 20. [AM 83]

Articolul 22

Desfășurarea activității de prelucrare sub autoritatea operatorului și a persoanei împuternicite de către operator

(1)   Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice persoană acționând sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite, care are acces la date cu caracter personal, nu le poate prelucra decât pe baza instrucțiunilor operatorului sau dacă acest lucru este impus de legislația Uniunii sau a unui stat membru.

(1a)  Atunci când persoana împuternicită de către operator este sau devine partea determinantă în ceea ce privește scopurile, mijloacele sau metodele de prelucrare a datelor sau nu acționează exclusiv pe baza instrucțiunilor operatorului, aceasta este considerată operator asociat, în conformitate cu articolul 20. [AM 84]

Articolul 23

Documentația

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora fiecare operator și persoană împuternicită de către operator păstrează documentația referitoare la toate sistemele și procedurile de prelucrare aflate în responsabilitatea lor.

(2)  Această documentație cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)  numele și datele de contact ale operatorului, sau ale oricărui operator asociat sau persoane împuternicite de către operator;

(aa)  un acord cu caracter obligatoriu, în cazul în care există operatori comuni; o listă a persoanelor împuternicite de către operator și a activităților desfășurate de către acestea;

(b)  scopurile prelucrării;

(ba)  indicarea secțiunilor din cadrul organizației operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator responsabile cu prelucrarea datelor cu caracter personal într-un scop anumit;

(bb)  o descriere a categoriei sau categoriilor de persoane vizate și a datelor sau categoriilor de date referitoare la acestea;

(c)  destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal;

(ca)  după caz, informații cu privire la existența creării de profiluri, a unor măsuri bazate pe crearea de profiluri și cu privire la mecanisme de a contesta crearea de profiluri;

(cb)  informații inteligibile despre logica care stă la baza oricărei operațiuni de prelucrare automatizată;

(d)  transferurile de date către o țară terță sau către o organizație internațională, inclusiv identificarea țării terțe sau a organizației internaționale respective și temeiurile juridice în baza cărora datele sunt transferate; se prezintă o explicație substanțială atunci când un transfer are la bază articolul 35 sau articolul 36 din prezenta directivă;

(da)  termenele pentru ștergerea diferitelor categorii de date;

(db)  rezultatele verificărilor măsurilor menționate la articolul 18 alineatul (1);

(dc)  indicarea temeiului juridic al operațiunii de prelucrare pentru care sunt destinate datele.

(3)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator pun toată documentația la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia. [AM 85]

Articolul 24

Păstrarea înregistrărilor

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora se înregistrează următoarele operațiuni de prelucrare: colectare, modificare, consultare, divulgare, combinare sau ștergere. Înregistrările consultărilor sau ale divulgărilor indică, în special, scopul, data și momentul acestor operațiuni și, în măsura în care este posibil, identificarea persoanei ale cărei date cu caracter personal au fost consultate sau divulgate și identitatea destinatarilor acestor date.

(2)  Înregistrările sunt utilizate exclusiv în scopul verificării legalității prelucrării datelor, al monitorizării proprii și al asigurării integrității și securității datelor, sau în scopul realizării de audituri, fie de către responsabilul cu protecția datelor, fie de autoritatea responsabilă cu protecția datelor.

(2a)  Operatorul și persoana împuternicită de către operator pun registrele la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia. [AM 86]

Articolul 25

Cooperarea cu autoritatea de supraveghere

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul și persoana împuternicită de operator cooperează cu autoritatea de supraveghere, la cererea acesteia, în îndeplinirea îndatoririlor sale, în special prin furnizarea tuturor informațiilor necesare autorității de supraveghere pentru a-și îndeplini sarcinile menționate la articolul 46 alineatul (2) litera (a) și prin asigurarea accesului, așa cum este prevăzut la articolul 46 alineatul (2) litera (b).

(2)  În urma exercitării de către autoritatea de supraveghere a competențelor sale prevăzute la articolul 46 alineatul (1) literele (a) și (b), operatorul și persoana împuternicită de către operator răspund autorității de supraveghere într-un termen rezonabil care urmează să fie specificat de autoritatea de supraveghere. Răspunsul include o descriere a măsurilor adoptate și a rezultatelor obținute în urma observațiilor autorității de supraveghere. [AM 87]

Articolul 25a

Evaluarea impactului privind protecția datelor

(1)  Statele membre se asigură că, în cazul în care operațiunile de prelucrare prezintă riscuri specifice asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate prin natura, domeniul de aplicare sau finalitatea lor, operatorul sau persoana împuternicită de către operator care acționează în numele acestuia efectuează o evaluare a impactului operațiunilor de prelucrare, avute în vedere sau actuale, în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, înainte de a efectua noi operațiuni de prelucrare sau cât mai curând posibil în cazul operațiunilor existente de prelucrare.

(2)  În special următoarele operațiuni de prelucrare pot prezenta astfel de riscuri specifice precum cele menționate la alineatul (1):

(a)  prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul unor sisteme de evidență de mari dimensiuni în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor și al executării pedepselor;

(b)  prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter personal, menționată la articolul 8, a datelor cu caracter personal referitoare la copii și a datelor biometrice în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor și al executării pedepselor.

(c)  evaluarea aspectelor personale privind o persoană fizică sau în scopul analizării sau prezicerii în special a comportamentului persoanei fizice, care se bazează pe prelucrarea automată și poate avea drept consecință măsuri care produc efecte juridice cu privire la persoana respectivă sau care o afectează în mod semnificativ pe aceasta;

(d)  monitorizarea zonelor accesibile publicului, mai ales în cazul utilizării dispozitivelor optoelectronice (supravegherea video); sau

(e)  alte operațiuni de prelucrare pentru care este necesară consultarea autorității de supraveghere în conformitate cu articolul 26 alineatul (1).

(3)  Evaluarea conține cel puțin:

(a)  o descriere sistematică a operațiunilor de prelucrare avute în vedere;

(b)  o evaluare a necesității și proporționalității operațiunilor de prelucrare în raport cu scopurile;

(c)  o evaluare a riscurilor din perspectiva drepturilor și libertăților persoanelor vizate și a măsurilor avute în vedere pentru a aborda aceste riscuri și pentru a minimiza volumul de date cu caracter personal prelucrat;

(d)  garanțiile, măsurile de securitate și mecanismele menite să asigure protecția datelor cu caracter personal și să demonstreze conformitatea cu dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale persoanelor vizate și ale celorlalte persoane interesate;

(e)  o indicație generală a termenelor-limită pentru ștergerea diferitelor categorii de date;

(f)  dacă este cazul, o listă a transferurilor de date avute în vedere către o țară terță sau o organizație internațională, inclusiv identificarea țării terțe sau a organizației internaționale respective și, în cazul transferurilor prevăzute la articolul 36 alineatul (2), documentația care dovedește existența unor garanții corespunzătoare;

(4)  În cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de acesta a desemnat un responsabil cu protecția datelor, acesta participă la procedurile de evaluare a impactului.

(5)  Statele membre prevăd că operatorul consultă publicul cu privire la prelucrarea pe care intenționează să o efectueze, fără a aduce atingere protecției interesului public sau securității operațiunilor de prelucrare.

(6)  Fără a aduce atingere protecției interesului public sau securității operațiunilor de prelucrare, evaluarea este ușor accesibilă publicului.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 56 în scopul de a indica mai detaliat criteriile și condițiile pentru prelucrarea operațiunilor care pot prezenta riscurile specifice menționate la alineatele (1) și (2) și cerințele privind evaluarea menționate la alineatul (3), inclusiv condițiile privind scalabilitatea, verificarea și posibilitatea auditării. [AM 88]

Articolul 26

Consultarea prealabilă a autorității de supraveghere

(1)  Statele membre se asigură că operatorul sau persoana împuternicită consultă autoritatea de supraveghere înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem nou de evidență a datelor care urmează a fi creat pentru a asigura conformitatea prelucrării prevăzute cu dispozițiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă și în special pentru a atenua riscurile la care sunt expuse persoanele vizate, în cazul în care:

(a)  urmează a fi prelucrate categorii speciale de date, menționate la articolul 8 o evaluare a impactului privind protecția datelor, astfel cum se prevede la articolul 25a, indică faptul că operațiunile de prelucrare pot prezenta, prin însăși natura, domeniul de aplicare și/sau scopurile lor, un grad înalt de riscuri specifice; sau;

(b)  tipul prelucrării, în special prin utilizarea de tehnologii, mecanisme sau proceduri noi prezintă riscuri specifice pentru drepturile și libertățile fundamentale, în special pentru protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate autoritatea de supraveghere consideră că este necesar să se efectueze o consultare prealabilă cu privire la operațiunile de prelucrare specificate care pot prezenta riscuri specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate prin însăși natura, domeniul de aplicare sau scopurile lor..

(1a)  Atunci când hotărăște, conform atribuțiilor sale că prelucrarea prevăzută nu este conformă cu dispozițiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă, în special în cazul în care riscurile nu sunt suficient identificate sau atenuate, autoritatea de supraveghere interzice prelucrarea prevăzută și prezintă propuneri adecvate pentru remedierea acestor aspecte neconforme.

(2)  Statele membre pot prevedea prevăd dispoziții potrivit cărora autoritatea de supraveghere, după consultarea Comitetului european pentru protecția datelor, stabilește o listă a operațiunilor de prelucrare care fac obiectul consultării prealabile, în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(2a)  Statele membre prevăd dispoziții conform cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator furnizează autorității de supraveghere evaluarea impactului privind protecția datelor în temeiul articolului 25a și, la cerere, orice altă informație care permite autorității de supraveghere să facă o evaluare a conformității prelucrării și în special a riscurilor în privința protecției datelor cu caracter personal ale persoanei vizate și a garanțiilor aferente.

(2b)  Atunci când consideră că prelucrarea prevăzută nu este conformă cu dispozițiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau că riscurile nu sunt suficient identificate sau atenuate, autoritatea de supraveghere prezintă propuneri adecvate pentru remedierea acestor aspecte neconforme.

(2c)  Statele membre pot consulta autoritatea de supraveghere în cadrul procesului de pregătire a unei măsuri legislative care urmează să fie adoptată de parlamentul național sau a unei măsuri bazate pe o astfel de măsură legislativă, care să definească natura prelucrării, pentru a asigura conformitatea prelucrării prevăzute cu prezenta directivă și în special pentru a atenua riscurile la care sunt expuse persoanele vizate. [AM 89]

SECȚIUNEA 2

SECURITATEA DATELOR

Articolul 27

Securitatea prelucrării

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul și persoana împuternicită de către operator pun în aplicare măsuri și proceduri tehnice și organizatorice adecvate pentru a asigura un nivel de securitate corespunzător riscurilor pe care le presupune prelucrarea și naturii datelor care trebuie protejate, având în vedere stadiul actual al tehnologiei și costurile punerii lor în aplicare.

(2)  În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor, fiecare stat membru prevede dispoziții potrivit cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator, în urma unei evaluări a riscurilor, pune în aplicare măsuri menite:

(a)  să împiedice accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor utilizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (controlul accesului la echipamente);

(b)  să împiedice orice citire, copiere, modificare sau eliminare neautorizată a suporturilor de date (controlul suporturilor de date);

(c)  să împiedice introducerea neautorizată de date și inspectarea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal stocate (controlul stocării);

(d)  să împiedice utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor (controlul utilizatorului);

(e)  să asigure faptul că persoanele autorizate să utilizeze un sistem de prelucrare automată a datelor au acces numai la datele pentru care au autorizare (controlul accesului la date);

(f)  să asigure că este posibilă verificarea și identificarea organismelor cărora le-au fost transmise sau puse la dispoziție sau s-ar putea să le fie transmise sau puse la dispoziție date cu caracter personal utilizându-se echipamente de comunicare a datelor (controlul comunicării);

(g)  să asigure că este posibil ulterior să se verifice și să se identifice datele cu caracter personal introduse în sistemele de prelucrare automată a datelor, momentul introducerii acestora și entitatea care le-a introdus (controlul introducerii datelor);

(h)  să împiedice citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transferurilor de date cu caracter personal sau în timpul transportării suporturilor de date (controlul transportării);

(i)  să asigure posibilitatea recuperării sistemelor instalate în cazul unei întreruperi (recuperarea);

(j)  să asigure funcționarea sistemului, raportarea defecțiunilor de funcționare (fiabilitate) și imposibilitatea coruperii datelor cu caracter personal stocate, din cauza funcționării defectuoase a sistemului (integritate);

(ja)  să se asigure că în cazul prelucrării datelor sensibile cu caracter personal, în conformitate cu articolul 8, sunt aplicate măsuri de securitate suplimentare, pentru a garanta conștientizarea diferitelor situații care presupun riscuri și capacitatea de a adopta măsuri preventive, corective și de atenuare în timp aproape real pentru a răspunde vulnerabilităților și incidentelor detectate care ar putea constitui riscuri pentru securitatea datelor;

(2a)  Statele membre prevăd că persoanele împuternicite de către operator pot fi numite numai în cazul în care acestea garantează respectarea măsurilor tehnice și organizaționale necesare în temeiul alineatului (1) și respectarea instrucțiunilor în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (a). Autoritatea competentă monitorizează în acest sens persoana împuternicită de către operator.

(3)  Comisia poate adopta, după caz, acte de punere în aplicare pentru specificarea cerințelor prevăzute la alineatele (1) și (2) în diverse situații, în special a standardelor de codificare. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57 alineatul (2). [AM 90]

Articolul 28

Notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, în cazul în care are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal, operatorul notifică acest lucru autorității de supraveghere fără întârzieri nejustificate și, în cazul în care este posibil, în termen de cel mult 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de aceasta. Operatorul transmite autorității de supraveghere, la cerere, o explicație motivată în cazurile în care notificarea nu este efectuată în termen de 24 de ore în cazurile în care apar întârzieri.

(2)  Persoana împuternicită de operator alertează și informează operatorul imediat fără întârzieri nejustificate după ce ia cunoștință de s-a stabilit o încălcare a securității datelor cu caracter personal.

(3)  Notificarea menționată la alineatul (1) trebuie, cel puțin:

(a)  să descrie caracterul încălcării securității datelor cu caracter personal, inclusiv categoriile și numărul persoanelor vizate în cauză, precum și categoriile și numărul de înregistrări de date în cauză;

(b)  să comunice identitatea și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor menționat la articolul 30 sau alt punct de contact unde pot fi obținute mai multe informații;

(c)  să recomande măsuri de atenuare a eventualelor efecte negative ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(d)  să descrie consecințele posibile ale încălcării securității datelor cu caracter personal;

(e)  să descrie măsurile propuse sau adoptate de operator pentru a remedia problema încălcării securității datelor cu caracter personal și pentru a limita efectele acesteia.

Dacă nu se pot furniza informațiile fără întârziere, operatorul poate efectua notificarea într-o fază ulterioară.

(4)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul păstrează documente referitoare la toate cazurile de încălcare a securității datelor cu caracter personal, care cuprind o descriere a situației în care a avut loc încălcarea, a efectelor acesteia și a măsurilor de remediere întreprinse. Această documentație trebuie să fie suficientă pentru a permite autorității de supraveghere să verifice conformitatea cu prezentul articol. Documentele respective includ numai informațiile necesare în acest scop.

(4a)  Autoritatea de supraveghere ține un registru public al tipurilor de încălcare notificate.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 56 în scopul detalierii criteriilor și cerințelor necesare pentru stabilirea încălcării menționate la alineatele (1) și (2) și pentru circumstanțele speciale în care un operator și o persoană împuternicită de către operator au obligația de a notifica încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(6)  Comisia poate stabili formatul standard al notificării adresate autorității de supraveghere, procedurile aplicabile în cazul obligației de notificare și forma și modalitățile de întocmire a documentelor menționate la alineatul (4), inclusiv termenele pentru ștergerea informațiilor conținute în acestea. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57 alineatul (2). [AM 91]

Articolul 29

Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, atunci când încălcarea securității datelor cu caracter personal afectează protecția datelor cu caracter personal, a vieții private a persoanei vizate, a drepturilor sau a intereselor sale legitime, operatorul, după notificarea prevăzută la articolul 28, informează persoana vizată, fără întârzieri nejustificate, cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal.

(2)  Informarea persoanei vizate prevăzută la alineatul (1) este cuprinzătoare și folosește un limbaj clar și simplu. Aceasta cuprinde o descriere a caracterului încălcării securității datelor cu caracter personal și conține cel puțin informațiile și recomandările prevăzute la articolul 28 alineatul (3) literele (b), (c) și (d) și informații despre drepturile persoanei vizate, inclusiv căile de atac.

(3)  Informarea persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal ale acesteia nu este necesară în cazul în care operatorul demonstrează într-un mod satisfăcător autorității de supraveghere că a pus în aplicare măsuri tehnologice adecvate de protecție și că respectivele măsuri au fost aplicate în cazul datelor afectate de încălcarea securității datelor cu caracter personal. Astfel de măsuri tehnologice de protecție asigură faptul că datele devin neinteligibile persoanelor care nu sunt autorizate să le acceseze.

(3a)  Fără a aduce atingere obligației operatorului de a notifica persoana vizată cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal, în cazul în care operatorul nu a informat deja persoana vizată cu privire la încălcarea securității datelor sale cu caracter personal, în urma analizării posibilelor efecte negative ale încălcării, autoritatea de supraveghere poate solicita ca operatorul să facă acest lucru.

(4)  Informarea persoanei vizate poate fi întârziată, sau restricționată sau omisă din motivele menționate la articolul 11 alineatul (4). [AM 92]

SECȚIUNEA 3

RESPONSABILUL CU PROTECȚIA DATELOR

Articolul 30

Desemnarea responsabilului cu protecția datelor

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator desemnează un responsabil cu protecția datelor.

(2)  Responsabilul cu protecția datelor este desemnat pe baza calităților profesionale și, în special, a cunoștințelor de specialitate în domeniul legislației și practicilor privind protecția datelor, precum și pe baza capacității de a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 32. Nivelul necesar al cunoștințelor de specialitate se stabilește în special în funcție de prelucrarea efectuată asupra datelor și de gradul de protecție impus pentru datele cu caracter personal prelucrate de către operator sau de persoana împuternicită de către operator.

(2a)  Statele membre prevăd că operatorul sau persoana împuternicită de către operator se asigură că orice alte îndatoriri profesionale ale responsabilului cu protecția datelor sunt compatibile cu sarcinile și atribuțiile persoanei care are calitatea de responsabil cu protecția datelor și că nu generează un conflict de interese.

(2b)  Responsabilul cu protecția datelor este numit pentru o perioadă de cel puțin patru ani. Mandatul responsabilului cu protecția datelor poate fi reînnoit. Pe durata mandatului, responsabilul cu protecția datelor poate fi demis doar dacă acesta nu mai îndeplinește condițiile cerute pentru exercitarea atribuțiilor sale.

(2c)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora persoana vizată are dreptul de a contacta responsabilul cu protecția datelor cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor cu caracter personal ale acesteia.

(3)  Responsabilul cu protecția datelor poate fi desemnat pentru mai multe entități, ținându-se seama de structura organizatorică a autorității competente.

(3a)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator comunică autorității de supraveghere și publicului identitatea și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor. [AM 93]

Articolul 31

Funcția responsabilului cu protecția datelor

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator se asigură că responsabilul cu protecția datelor este implicat în mod corespunzător și în timp util în toate aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal.

(2)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator se asigură că responsabilul cu protecția datelor are la dispoziție mijloacele pentru îndeplinirea cu eficacitate și în mod independent a funcțiilor și sarcinilor menționate la articolul 32 și că nu primește instrucțiuni în ceea ce privește exercitarea funcției sale.

(2a)  Operatorul sau persoana împuternicită de către operator sprijină responsabilul cu protecția datelor în exercitarea atribuțiilor sale și furnizează toate mijloacele, inclusiv personal, sediu, echipament, formare profesională continuă precum și orice altă resursă necesară îndeplinirii atribuțiilor și sarcinilor menționate la articolul 32 și menținerii cunoștințelor profesionale ale acestuia. [AM 94]

Articolul 32

Sarcinile responsabilului cu protecția datelor

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul sau persoana împuternicită de către operator încredințează responsabilului cu protecția datelor cel puțin următoarele sarcini:

(a)  sensibilizarea, informarea și consilierea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator cu privire la obligațiile care îi revin în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, în special în ceea ce privește măsurile și procedurile tehnice și organizatorice, și păstrarea documentelor referitoare la această activitate și la răspunsurile primite;

(b)  monitorizarea aplicării politicilor în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea responsabilităților, formarea personalului implicat în operațiunile de prelucrare și auditurile aferente;

(c)  monitorizarea punerii în aplicare și aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, în special cu privire la cerințele legate de protecția datelor începând cu momentul conceperii, de protecția implicită a datelor, securitatea datelor și de informarea persoanelor vizate, precum și de solicitările acestora în exercitarea drepturilor lor prevăzute de dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive;

(d)  asigurarea păstrării documentației, prevăzute la articolul 23;

(e)  monitorizarea documentației, a notificării și a comunicării cazurilor de încălcare a securității datelor cu caracter personal, în temeiul articolelor 28 și 29;

(f)  monitorizarea aplicării evaluării impactului de către operator sau de persoana împuternicită și a cererii de consultare prealabilă adresată autorității de supraveghere, în cazul în care este necesar, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1);

(g)  monitorizarea răspunsului la solicitările autorității de supraveghere și, în limitele ariei de competență a responsabilului cu protecția datelor, cooperarea cu autoritatea de supraveghere, la cererea acesteia sau din proprie inițiativă;

(h)  asumarea rolului de punct de contact pentru autoritatea de supraveghere privind aspectele legate de prelucrare și, dacă este cazul, de consultare a autorității de supraveghere, din propria inițiativă a responsabilului cu protecția datelor. [AM 95]

CAPITOLUL V

TRANSFERUL DATELOR CU CARACTER PERSONAL CĂTRE ȚĂRI TERȚE SAU ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE

Articolul 33

Principii generale pentru transferurile de date cu caracter personal

1.  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice transfer de date cu caracter personal de către autoritățile competente, care sunt prelucrate sau care sunt destinate prelucrării după transferul către o țară terță sau către o organizație internațională, inclusiv, ulterior, transferul în continuare către o altă țară terță sau organizație internațională, poate avea loc numai dacă:

(a)  transferul specific este necesar pentru prevenirea, investigarea, identificarea sau urmărirea penală a infracțiunilor ori pentru executarea pedepselor; precum și

(aa)  datele sunt transferate unui operator într-o țară terță sau unei organizații internaționale competente în sensul articolului 1 alineatul (1); precum și

(ab)  condițiile prevăzute în prezentul capitol sunt respectate de operator sau de persoana împuternicită de către operator, inclusiv pentru transferurile ulterioare de date cu caracter personal din țara terță sau de la organizația internațională într-o altă țară terță sau la o altă organizație internațională; precum și

(b)  condițiile prevăzute în prezentul capitol celelalte condiții adoptate în conformitate cu prezenta directivă sunt respectate de operator și de persoana împuternicită de către operator;

(ba)  nivelul de protecție a datelor cu caracter personal garantat în Uniune prin prezenta directivă nu este subminat. precum și

(bb)  dacă Comisia a decis, în conformitate cu condițiile și procedura menționate la articolul 34, că țara terță sau organizația internațională respectivă asigură un nivel adecvat de protecție; sau

(bc)  dacă s-au prezentat garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal printr-un instrument cu caracter juridic obligatoriu, așa cum este prevăzut la articolul 35.

2.  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora transferurile ulterioare menționate la primul paragraf al prezentului articol pot avea loc numai dacă, pe lângă condițiile prevăzute la paragraful respectiv, se îndeplinesc și următoarele condiții:

(a)  transferul ulterior este necesar pentru realizarea aceluiași scop specific ca transferul inițial; precum și

(b)  autoritatea competentă care a realizat transferul inițial autorizează transferul ulterior. [AM 96]

Articolul 34

Transferuri în baza unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora un transfer de date cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională poate avea loc în cazul în care Comisia a decis, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) …./2012 sau în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, că țara terță sau un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță sau organizația internațională respectivă asigură un nivel adecvat de protecție. Transferurile realizate în aceste condiții nu necesită alte autorizări suplimentare speciale.

(2)  În cazul în care nu există nici decizie adoptată în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) …./2012, Comisia evaluează caracterul adecvat al nivelului de protecție, luând Atunci când evaluează caracterul adecvat al nivelului de protecție, Comisia ia în considerare următoarele elemente:

(a)  statul de drept, legislația relevantă în vigoare, atât generală, cât și sectorială, inclusiv cea referitoare la securitatea publică, la apărare, la securitatea națională și la dreptul penal, măsurile precum și implementarea acestei legislații și a măsurilor de securitate respectate în țara respectivă sau de respectiva organizație internațională, Precedentele din jurisprudență, precum și drepturile efective și opozabile, inclusiv căile de atac administrative și judiciare efective ale persoanelor vizate, în special în cazul persoanelor vizate care au reședința în Uniune și ale căror date cu caracter personal sunt transferate;

(b)  existența și funcționarea efectivă a uneia sau a mai multor autorități de supraveghere independente în țara terță sau în cadrul organizației internaționale în cauză, care are responsabilitatea de a asigura respectarea normelor în materie de protecție a datelor, inclusiv suficiente competențe de sancționare, de a asista și de a consilia persoana vizată în ceea ce privește exercitarea drepturilor sale și de a coopera cu autoritățile de supraveghere din statele membre și din Uniune precum și

(c)  angajamentele internaționale la care a aderat țara terță sau organizația internațională în cauză, în special orice convenții sau instrumente obligatorii din punct de vedere juridic,în ceea ce privește protecția datelor personale.

(3)  Comisia poate este împuternicită să adopte, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 56 pentru a decide, în limitele prezentei directive, că o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță sau o organizație internațională asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2). Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57 alineatul (2).

(4)  Actul de punere aplicare delegat menționează aplicarea geografică și sectorială, și, după caz, identifică autoritatea de supraveghere menționată la alineatul (2) litera (b).

(4a)  Comisia monitorizează în mod continuu evoluțiile care ar putea afecta îndeplinirea obiectivelor menționate la alineatul (2) în țările terțe și organizațiile internaționale în legătură cu care a fost adoptat un act delegat în conformitate cu alineatul (3).

(5)  Comisia poate este împuternicită să adopte, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului european pentru protecția datelor, acte delegate în conformitate cu articolul 56 pentru a decide, în limitele prezentei directive, că o țară terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță, sau o organizație internațională nu asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2), în special în cazurile în care legislația relevantă, atât cea generală, cât și cea sectorială, în vigoare în țara terță sau în organizația internațională, nu garantează drepturi efective și opozabile, inclusiv căi de atac administrative și judiciare efective pentru persoanele vizate, în special pentru acele persoanele vizate care își au reședința în Uniune și ale căror date cu caracter personal sunt transferate. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57 alineatul (2), sau, în cazuri de extremă urgență pentru persoanele fizice în ceea ce privește dreptul la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu procedura menționată la articolul 57 alineatul (3).

(6)  Statele membre asigură că, atunci când Comisia ia o decizie în temeiul alineatului (5), potrivit căreia transferurile de date cu caracter personal către țara terță, un teritoriu sau un sector de prelucrare din acea țară terță sau către organizația internațională în cauză sunt interzise, decizia respectivă nu aduce atingere transferurilor efectuate în temeiul articolului 35 alineatul (1) sau în conformitate cu articolul 36. La momentul oportun, Comisia efectuează consultări cu țara terță sau organizația internațională în vederea remedierii situației apărute în urma deciziei luate în conformitate cu alineatul (5) al prezentului articol.

(7)  Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă a țărilor terțe, a teritoriilor și sectoarelor de prelucrare din țările terțe și a organizațiilor internaționale în cazul cărora a decis că nivelul de protecție adecvat este asigurat sau nu este asigurat.

(8)  Comisia monitorizează aplicarea actelor de punere în aplicare actelor delegate la care se face referire la alineatele (3) și (5). [AM 97]

Articolul 35

Transferurile în baza unor garanții adecvate

(1)  În cazul în care Comisia nu a luat o decizie în temeiul articolului 34, statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora un transfer de date cu caracter personal către un destinatar dintr-o țară terță sau o organizație internațională poate avea loc în condițiile în care: sau a decis că o țară terță sau un teritoriu ori un sector de prelucrare din respectiva țară terță sau o organizație internațională nu oferă un nivel adecvat de protecție în conformitate cu articolul 34 alineatul (5), operatorul sau persoana împuternicită de către operator poate să nu transfere date cu caracter personal într-o țară terță sau unei organizații internaționale care transferă date la nivel internațional numai dacă operatorul sau persoana împuternicită de către operator a oferit garanții adecvate în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal printr-un instrument cu forță juridică obligatorie.

(a)  s-au prezentat garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal printr-un instrument cu forță juridică obligatorie sau

(b)  operatorul sau persoana împuternicită de către operator a evaluat toate circumstanțele aferente transferului de date cu caracter personal și a concluzionat că există garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal.

(2)  Decizia privind transferurile în temeiul alineatului (1) litera (b) trebuie să fie luată de personalul autorizat în acest sens. Aceste transferuri trebuie să fie documentate, iar documentele trebuie să fie puse la dispoziția autorității de supraveghere, la cerere. autorizate de către autoritatea de supraveghere înainte de transfer. [AM 98]

Articolul 36

Derogări

(1)  Transferul de date cu caracter personal către țara terță vizată, respectiv către o țară terță sau către organizația internațională în cauză, nu are loc în cazul în care Comisia, în conformitate cu articolul 34 alineatul (5), decide că nu există un nivel adecvat de protecție și în cazul în care interesele legitime ale persoanei vizate în prevenirea unui astfel de transfer primează în fața interesului public privind transferul de date respectiv.

(2)   Prin derogare de la articolele 34 și 35, statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora un transfer de date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională poate avea loc numai în condițiile în care:

(a)  transferul este necesar pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane sau

(b)  transferul este necesar pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei vizate, în cazul în care legea statului membru care transferă datele cu caracter personal prevede acest lucru sau

(c)  transferul datelor este esențial pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe sau

(d)  transferul este necesar, în cazuri individuale, în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale sau

(e)  transferul este necesar, în cazuri individuale, pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță legat de prevenirea, investigarea, identificarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau de executarea unei anumite sancțiuni penale.

(2a)  Prelucrarea efectuată în baza alineatului (2) trebuie să aibă un temei juridic în legislația Uniunii sau a statului membru care se aplică operatorului; legislația respectivă trebuie să respecte obiectivul de interes public sau nevoia de a proteja drepturile și libertățile celorlalți, esența dreptului la protecția datelor cu caracter personal și să fie proporțională cu obiectivul legitim urmărit.

(2b)  Toate transferurile de date personale decise pe baza unor derogări trebuie justificate corespunzător și se limitează la ceea ce este strict necesar, iar frecventele transferuri masive de date nu sunt permise.

(2c)  Decizia privind transferurile în temeiul alineatului (2) trebuie să fie luată de personalul autorizat în acest sens. Aceste transferuri trebuie să fie documentate iar documentația trebuie pusă la dispoziția autorității de supraveghere la cerere, incluzând data și ora transferului, informații cu privire la autoritatea destinatară, justificarea transferului și datele transferate. [AM 99]

Articolul 37

Condiții specifice pentru transferul datelor cu caracter personal

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora operatorul informează destinatarul cu privire la orice restricție privind prelucrarea datelor cu caracter personal și ia toate măsurile rezonabile pentru a asigura respectarea acestor restricții. Operatorul informează, de asemenea, destinatarul datelor cu caracter personal cu privire la orice actualizare, rectificare sau ștergere a datelor, iar destinatarul efectuează, de asemenea, notificarea corespunzătoare în cazul în care datele au fost transferate ulterior. [AM 100]

Articolul 38

Cooperarea internațională în domeniul protecției datelor cu caracter personal

(1)  În ceea ce privește țările terțe și organizațiile internaționale, Comisia și statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru:

(a)  elaborarea de mecanisme eficiente de cooperare internațională pentru a facilita asigurarea asigura aplicarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal; [AM 101]

(b)  acordarea de asistență internațională reciprocă în asigurarea aplicării legislației din domeniul protecției datelor cu caracter personal, inclusiv prin notificare, transferul reclamațiilor, asistență în anchete și schimb de informații, sub rezerva unor garanții adecvate pentru protecția datelor cu caracter personal și a altor drepturi și libertăți fundamentale;

(c)  implicarea părților interesate relevante în discuțiile și activitățile care au ca scop lărgirea cooperării internaționale în vederea asigurarea aplicării legislației din domeniul protecției datelor cu caracter personal;

(d)  promovarea schimbului și a documentației cu privire la legislația și practicile în materie de protecție a datelor cu caracter personal;

(da)  clarificarea și consultarea privind conflictele jurisdicționale cu țările terțe. [AM 102]

(2)  În sensul alineatului (1), Comisia ia măsurile necesare pentru a consolida relațiile cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale, în special cu autoritățile lor de supraveghere, în cazul în care Comisia a decis că acestea asigură un nivel adecvat de protecție în sensul articolului 34 alineatul (3).

Articolul 38a

Raportul Comisiei

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, un raport privind aplicarea articolelor 33-38. Primul raport este transmis în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. În acest sens, Comisia poate solicita informații de la statele membre și de la autoritățile de supraveghere, care furnizează aceste informații fără întârzieri nejustificate. Raportul se publică. [AM 103]

CAPITOLUL VI

AUTORITĂȚI DE SUPRAVEGHERE INDEPENDENTE

SECȚIUNEA 1

STATUT INDEPENDENT

Articolul 39

Autoritatea de supraveghere

(1)  Fiecare stat membru prevede dispoziții potrivit cărora una sau mai multe autorități publice sunt responsabile de monitorizarea aplicării dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive și de contribuția la aplicarea uniformă a acesteia în întreaga Uniune, în vederea protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora și în vederea facilitării liberei circulații a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii. În acest sens, autoritățile de supraveghere cooperează între ele și cu Comisia.

(2)  Statele membre pot prevedea că autoritatea de supraveghere instituită în statele membre în temeiul Regulamentului (UE) …./2012 își asumă responsabilitatea pentru sarcinile autorității de supraveghere care urmează să fie instituită în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(3)  În cazul în care un stat membru instituie mai multe autorități de supraveghere, statul membru respectiv desemnează autoritatea de supraveghere care funcționează ca punct unic de contact pentru participarea efectivă a autorităților respective la Comitetul european pentru protecția datelor.

Articolul 40

Independență

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere beneficiază de independență deplină în exercitarea îndatoririlor și competențelor care îi sunt încredințate¸fără a se aduce atingere înțelegerilor de cooperare, în temeiul capitolului VII din prezenta directivă. [AM 104]

(2)  Fiecare stat membru prevede dispoziții potrivit cărora, în îndeplinirea îndatoririlor, membrii autorității de supraveghere nu solicită și nici nu acceptă niciun fel de instrucțiuni și își mențin independența completă și imparțialitatea. [AM 105]

(3)  Membrii autorității de supraveghere nu întreprind acțiuni incompatibile cu îndatoririle lor și, pe durata mandatului, nu desfășoară activități incompatibile, remunerate sau nu.

(4)  După încheierea mandatului, membrii autorității de supraveghere trebuie să dea dovadă de integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea unor funcții sau beneficii.

(5)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea de supraveghere beneficiază de resurse umane, tehnice și financiare adecvate, de sediul și infrastructura necesare pentru buna executare a sarcinilor și a competențelor sale, inclusiv a celor care urmează să fie efectuate în contextul asistenței reciproce, al cooperării și al participării active la Comitetul european pentru protecția datelor.

(6)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea de supraveghere dispune de personal propriu, care este numit de șeful autorității de supraveghere și care răspunde în fața acestuia.

(7)  Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere face obiectul unui control financiar care nu aduce atingere independenței sale. Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere dispune de bugete anuale distincte. Bugetele se fac publice.

Articolul 41

Condiții generale aplicabile membrilor autorității de supraveghere

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora membrii autorității de supraveghere trebuie numiți fie de parlament, fie de guvernul statului membru în cauză.

(2)  Membrii se aleg din rândul persoanelor care fac dovada independenței dincolo de orice îndoială, precum și a experienței și a competențelor necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.

(3)  Funcțiile unui membru încetează în cazul expirării mandatului, în cazul demisiei sau al destituirii conform dispozițiilor alineatului (5).

(4)  Un membru poate fi demis sau poate fi decăzut din dreptul la pensie sau la alte beneficii echivalente de către instanța națională competentă, în cazul în care membrul respectiv nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru executarea funcțiilor sau este vinovat de comiterea unei abateri disciplinare grave.

(5)  În cazul expirării mandatului sau al demisiei membrului, acesta continuă să își exercite îndatoririle până la numirea unui nou membru.

Articolul 42

Norme privind instituirea autorității de supraveghere

Fiecare stat membru prevede, pe cale legislativă, următoarele:

(a)  instituirea și statutul autorității de supraveghere în conformitate cu articolele 39 și 40;

(b)  calificările, experiența și competențele necesare pentru exercitarea funcției de membru al autorității de supraveghere;

(c)  normele și procedurile pentru numirea membrilor autorității de supraveghere, precum și normele privind acțiunile sau ocupațiile incompatibile cu funcțiile membrilor;

(d)  durata mandatului membrilor autorității de supraveghere, care nu poate fi sub patru ani, cu excepția primului mandat după intrarea în vigoare a prezentei directive, care poate fi pe o perioadă mai scurtă;

(e)  posibilitatea de reînnoire a mandatului membrilor autorității de supraveghere;

(f)  regulile și condițiile comune care reglementează îndatoririle membrilor și ale personalului autorității de supraveghere;

(g)  normele și procedurile privind încetarea funcțiilor asumate de membrii autorității de supraveghere, inclusiv în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor sau în cazul în care sunt vinovați de comiterea unei abateri disciplinare grave.

Articolul 43

Secretul profesional

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora membrii și personalul autorității de supraveghere au obligația, atât în cursul mandatului, cât și după încetarea acestuia și în conformitate cu legislația și practica națională de a respecta secretul profesional în ceea ce privește informațiile confidențiale de care au luat cunoștință în timpul exercitării sarcinilor lor oficiale, precum și de a-și îndeplini îndatoririle în mod independent și transparent, în conformitate cu prezenta directivă. [AM 106]

SECȚIUNEA 2

ATRIBUȚII ȘI FUNCȚII

Articolul 44

Competență

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora fiecare autoritate de supraveghere are competența de a-și îndeplini îndatoririle și de a exercita, pe teritoriul statului membru de care aparține, funcțiile cu care este investită în conformitate cu prezenta directivă. [AM 107]

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritatea de supraveghere nu are competența de a supraveghea operațiunile de prelucrare ale instanțelor atunci când acestea acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale.

Articolul 45

Atribuții

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritatea de supraveghere:

(a)  monitorizează și asigură aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, precum și a măsurilor de punere în aplicare aferente acesteia;

(b)  primește reclamațiile depuse de orice persoană vizată sau de o asociație care reprezintă persoana vizată respectivă și este împuternicită în mod corespunzător de aceasta, în conformitate cu articolul 50, investighează chestiunea, în măsura în care este adecvat, și informează, într-un termen rezonabil, persoana vizată sau asociația cu privire la evoluția și rezultatul reclamației, în special dacă este necesară efectuarea unei cercetări mai detaliate sau coordonarea cu o altă autoritate de supraveghere;

(c)  verifică legalitatea prelucrării datelor în conformitate cu articolul 14 și informează persoana vizată, într-un termen rezonabil, cu privire la rezultatul verificării sau la motivele pentru care nu a avut loc verificarea;

(d)  oferă asistență reciprocă altor autorități de supraveghere și asigură consecvența aplicării și a asigurării aplicării dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive;

(e)  desfășoară anchete, inspecții și audituri fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei reclamații sau la cererea altei autorități de supraveghere și informează într-un termen rezonabil persoana vizată cu privire la rezultatul anchetelor, în cazul în care persoana vizată a depus o reclamație;

(f)  monitorizează evoluțiile relevante, în măsura în care acestea au impact asupra protecției datelor cu caracter personal, în special evoluția tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor;

(g)  este consultată de instituțiile și organele statului membru cu privire la măsurile legislative și administrative referitoare la protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(h)  este consultată cu privire la operațiunile de prelucrare prevăzute la articolul 26;

(i)  participă la activitățile Comitetului european pentru protecția datelor.

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere promovează acțiuni de sensibilizare a publicului cu privire la riscurile, normele, garanțiile și drepturile în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal. Se acordă atenție specială activităților care se adresează în mod special minorilor.

(3)  La cerere, autoritatea de supraveghere oferă consiliere oricărei persoane vizate cu privire la exercitarea drepturilor de care beneficiază, în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive și, dacă este cazul, cooperează cu autoritățile de supraveghere din alte state membre în acest scop.

(4)  Pentru reclamațiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), autoritatea de supraveghere pune la dispoziție un formular de depunere a reclamației, care poate fi completat prin mijloace electronice, fără a exclude alte mijloace de comunicare.

(5)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora îndeplinirea funcțiilor autorității de supraveghere este gratuită pentru persoana vizată.

(6)  În cazul în care cererile sunt abuzive în mod vădit excesive, în special din cauza caracterului repetitiv al acestora, autoritatea de supraveghere poate percepe o taxă sau poate să nu dea curs cererii persoanei vizate rezonabilă. Cuantumul acestei taxe nu depășește costurile luării măsurii solicitate. Sarcina probei cu privire la caracterul abuziv vădit excesiv al cererii revine autorității de supraveghere. [AM 108]

Articolul 46

Competențe

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora fiecare autoritate de supraveghere trebuie investită, în special, cu următoarele competențe poate:

(a)  competențe de investigare, cum ar fi competențe privind accesul la datele care fac obiectul operațiilor de prelucrare și competențe privind colectarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale de supraveghere; să notifice operatorul sau persoana împuternicită de către operator cu privire la presupusa încălcare a dispozițiilor care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și, după caz, să dispună remedierea încălcării de către operator sau persoana împuternicită de către operator, în mod specific, pentru îmbunătățirea protecției de care beneficiază persoana vizată;

(b)  competențe efective de intervenție, cum ar fi competențe de a emite avize înainte ca operațiunile de prelucrare să fie efectuate și de a asigura publicarea corespunzătoare a acestor avize, de a ordona restricționarea, ștergerea sau distrugerea datelor, de a impune o interdicție temporară sau definitivă de prelucrare, de a adresa operatorului un avertisment sau o mustrare sau de a sesiza parlamentele naționale sau alte instituții politice; să impună operatorului să respecte cerințele persoanei vizate de a-și exercita drepturile în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv cu cele prevăzute la articolele 12-17, atunci când aceste cerințe au fost refuzate ca o încălcare a dispozițiilor respective;

(c)  competența de a acționa în justiție în cazul în care dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive au fost încălcate sau de a aduce aceste încălcări în atenția autorităților judiciare. să impună operatorului sau persoanei împuternicite de operator să furnizeze informații în conformitate cu articolul 10 alineatele (1) și (2) și articolele 11, 28 și 29;

(d)  să asigure respectarea avizelor privind consultările prealabile prevăzute la articolul 26;

(e)  să adreseze un avertisment sau o mustrare operatorului sau persoanei împuternicite de către operator;

(f)  să dispună rectificarea, ștergerea sau distrugerea tuturor datelor atunci când acestea au fost prelucrate cu încălcarea dispozițiilor prezentei directive, precum și notificarea acestor acțiuni terților cărora le-au fost dezvăluite aceste date;

(g)  să impună interdicția temporară sau definitivă privind prelucrarea;

(h)  să suspende fluxurile de date către un destinatar într-o țară terță sau către o organizație internațională;

(i)  să informeze parlamentele naționale, guvernul sau alte instituții publice și publicul în acest sens.

(2)  Fiecare autoritate de supraveghere are competențe de investigare pentru a obține din partea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator:

(a)  accesul la toate datele cu caracter personal și la toate informațiile necesare pentru executarea atribuțiilor sale de supraveghere;

(b)  accesul la oricare din localurile sale, inclusiv la eventualele echipamente și mijloace de prelucrare a datelor, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care există motive întemeiate de a presupune că se efectuează o activitate care contravine prezentei directive, fără a aduce atingere unei autorizări judiciare, dacă legislația națională impune acest lucru.

(3)  Fără a aduce atingere articolului 43, statele membre prevăd dispoziții conform cărora nu se introduc cerințe suplimentare de confidențialitate la cererea autorităților de supraveghere.

(4)  Statele membre pot prevedea dispoziții potrivit cărora pentru obținerea accesului la informații clasificate la un nivel similar cu UE CONFIDENȚIAL sau superior acestuia este nevoie de controale de securitate suplimentare conforme cu dreptul intern. În cazul în care legislația statului membru în care se află autoritatea de supraveghere respectivă nu impune niciun control suplimentar de securitate, acest lucru trebuie să fie recunoscut de toate celelalte state membre.

(5)  Fiecare autoritate de supraveghere are competența de a sesiza autoritățile judecătorești, în cazul încălcării dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, și de a participa la proceduri judiciare și de a sesiza o instanță competentă, în conformitate cu articolul 53 alineatul (2).

(6)  Toate autoritățile de supraveghere au competența de a impune sancțiuni în cazul unor infracțiuni de natură administrativă. [AM 109]

Articolul 46a

Raportarea încălcărilor

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile de supraveghere iau în considerare orientările emise de Comitetul european pentru protecția datelor în temeiul articolului 66 alineatul (4b) din Regulamentul (UE) …/2014 și instituie mecanisme eficiente de încurajare a raportărilor confidențiale privind încălcările prezentei directive.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile competente instituie mecanisme eficiente de încurajare a raportărilor confidențiale privind încălcările prezentei directive. [AM 110]

Articolul 47

Raport de activitate

Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora fiecare autoritate de supraveghere trebuie să întocmească un raport anual cu privire la activitățile sale cel puțin din doi în doi ani. Acest raport este pus la dispoziția publicului, a parlamentului respectiv, a Comisiei și a Comitetului european pentru protecția datelor. Raportul include informații cu privire la măsura în care autoritățile competente din jurisdicția lor au accesat datele deținute de entități private pentru a ancheta sau pentru a urmări penal infracțiuni. [AM 111]

CAPITOLUL VII

Cooperare

Articolul 48

Asistență reciprocă

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile de supraveghere își furnizează asistență reciprocă pentru a transpune și a pune în aplicare dispozițiile prezentei directive în mod coerent și instituie măsuri de cooperare eficace între ele. Asistența reciprocă se referă, în special, la cereri de informații și măsuri de control, cum ar fi cereri în vederea efectuării de consultări prealabile, inspecții și anchete.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritatea de supraveghere ia toate măsurile corespunzătoare necesare pentru a răspunde solicitării formulate de o altă autoritate de supraveghere. Aceste măsuri pot include, în special, transmiterea de informații relevante sau măsuri de punere în aplicare care să impună imediat încetarea sau interzicerea operațiilor de prelucrare care contravin prezentei directive și nu mai târziu de o lună de la primirea solicitării.

(2a)  Solicitarea de asistență cuprinde toate informațiile necesare, inclusiv scopul solicitării și motivele care stau la baza acesteia. Informațiile schimbate sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate.

(2b)  O autoritate de supraveghere căreia i se adresează o solicitare de asistență nu poate refuza să îi dea curs, cu excepția cazului în care:

(a)  nu are competența de a trata solicitarea sau

(b)  tratarea solicitării ar fi incompatibilă cu dispozițiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

(3)  Autoritatea de supraveghere căreia i s-a adresat solicitarea informează autoritatea de supraveghere care a transmis solicitarea cu privire la rezultate sau, după caz, la progresele înregistrate ori măsurile întreprinse pentru a da curs solicitării respective.

(3a)  Autoritățile de supraveghere furnizează informațiile solicitate de către alte autorități de supraveghere prin mijloace electronice și în cel mai scurt timp, utilizând un formular standard.

(3b)  Pentru acțiunile întreprinse în urma unei solicitări de asistență reciprocă nu se percepe nicio taxă. [AM 112]

Articolul 48a

Operații comune

(1)  Statele membre se asigură că, pentru intensificarea cooperării și a asistenței reciproce, autoritățile de supraveghere pot utiliza măsuri comune de punere în aplicare sau alte operațiuni comune, în cadrul cărora membri denumiți sau personal aparținând autorităților de supraveghere din alte state membre participă la operațiuni desfășurate pe teritoriul unui stat membru.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul în care persoanele vizate într-un alt stat membru sau alte state membre sunt susceptibile să fie afectate de operațiunile de prelucrare, autoritatea de supraveghere competentă poate fi invitată să participe la operațiunile comune. Autoritatea de supraveghere competentă poate invita autoritățile de supraveghere din fiecare dintre aceste state membre să ia parte la operațiunea respectivă și, atunci când este invitată, răspunde fără întârziere la solicitarea unei autorități de supraveghere care dorește să participe la operațiuni.

(3)  Statele membre definesc aspectele practice ale acțiunilor specifice de cooperare. [AM 113]

Articolul 49

Sarcinile Comitetului european pentru protecția datelor

(1)  Comitetul european pentru protecția datelor instituit prin Regulamentul (UE) …./2012 exercită următoarele sarcini în ceea ce privește prelucrarea care intră sub incidența prezentei directive:

(a)  să ofere Comisiei instituțiilor Uniunii consiliere cu privire la orice aspect legat de protecția datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, inclusiv cu privire la orice propunere de modificare a prezentei directive;

(b)  să analizeze, la cererea Comisiei, a Parlamentului European sau a Consiliului, din proprie inițiativă sau la inițiativa unuia dintre membrii săi, orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive și să emită orientări, recomandări și bune practici adresate autorităților de supraveghere pentru a încuraja aplicarea uniformă a dispozițiilor respective, inclusiv utilizarea competențelor de punere în aplicare;

(c)  să revizuiască aplicarea practică a orientărilor, recomandărilor și bunelor practici menționate la litera (b) și să raporteze periodic Comisiei cu privire la acestea;

(d)  să comunice Comisiei un aviz privind nivelul de protecție în țările terțe sau organizațiile internaționale;

(e)  să promoveze cooperarea și schimbul eficient bilateral și multilateral de informații și practici între autoritățile de supraveghere, inclusiv coordonarea operațiilor comune și a altor activități comune, atunci când decide astfel, la solicitarea unei sau a mai multor autorități de supraveghere;

(f)  să promoveze programe comune de formare și să faciliteze schimburile de personal între autoritățile de supraveghere, precum și, după caz, cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau organizațiilor internaționale;

(g)  să promoveze schimbul de cunoștințe și de documente cu autoritățile de supraveghere a protecției datelor la nivel mondial, inclusiv privind legislația și practicile în materie de protecție a datelor;

(ga)  să prezinte Comisiei avizul său în pregătirea actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu prezenta directivă.

(2)  În situațiile în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consultă Comitetul european pentru protecția datelor, aceasta poate stabili un termen în care Comitetul european pentru protecția datelor trebuie să comunice avizul său, ținând cont de caracterul urgent al chestiunii.

(3)  Comitetul european pentru protecția datelor își transmite avizele, orientările, recomandările și bunele practici Comisiei și comitetului menționat la articolul 57 alineatul (1) și le publică.

(4)  Comisia informează Comitetul european pentru protecția datelor cu privire la măsurile pe care le-a luat în urma avizelor, orientărilor, recomandărilor și bunelor practici emise de Comitetul european pentru protecția datelor. [AM 114]

CAPITOLUL VIII

Căi de atac, răspundere și sancțiuni

Articolul 50

Dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere

(1)  Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau judiciare, statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în orice stat membru, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor sale cu caracter personal nu respectă dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive.

(2)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice organism, organizație sau asociație a cărei activitate urmărește protecția drepturilor și intereselor persoanelor vizate cu privire la protecția datelor cu caracter personal ale acestora care își desfășoară activitatea în interesul public și care a fost constituită în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere din orice stat membru în numele uneia sau mai multor persoane vizate, în cazul în care consideră că drepturile de care persoanele vizate beneficiază în temeiul prezentei directive au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor cu caracter personal. Organizația sau asociația trebuie să fie mandatată în mod corespunzător de către persoana (persoanele) vizată(e). [AM 115]

(3)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora, independent de o plângere depusă de o persoană vizată, orice organism, organizație sau asociație menționată la alineatul (2) are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere din orice stat membru, în cazul în care consideră că a avut loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal.

Articolul 51

Dreptul la o cale de atac judiciară împotriva unei autorități de supraveghere

(1)  Statele membre prevăd dreptul pentru toate persoanele fizice sau juridice la o cale de atac judiciară împotriva deciziilor unei autorități de supraveghere care le privesc.

(2)  Statele membre se asigură că orice persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară care să oblige autoritatea de supraveghere să dea curs unei plângeri, în absența unei decizii necesare pentru protejarea drepturilor sale sau în cazul în care autoritatea de supraveghere nu informează persoana vizată în termen de trei luni cu privire la progresele sau la soluționarea plângerii în temeiul articolului 45 alineatul (1) litera (b).

(3)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora acțiunile introduse împotriva unei autorități de supraveghere sunt înaintate instanțelor din statul membru în care este stabilită autoritatea de supraveghere.

(3a)  Statele membre se asigură că vor fi puse în aplicare hotărârile definitive ale instanțelor menționate în prezentul articol. [AM 116]

Articolul 52

Dreptul la o cale de atac judiciară împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator

(1)   Fără a aduce atingere vreunei căi de atac administrative disponibile, inclusiv dreptului de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice persoană fizică are dreptul la exercitarea unei căi de atac judiciare, în cazul în care consideră că drepturile de care beneficiază conform dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal efectuate încălcând dispozițiile respective.

(1a)  Statele membre se asigură că vor fi puse în aplicare hotărârile definitive ale instanțelor menționate în prezentul articol. [AM 117]

Articolul 53

Norme comune aplicabile acțiunilor în instanță

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice organism, organizație sau asociație menționată la articolul 50 alineatul (2) are dreptul de a exercita drepturile menționate la articolele 51 și 52 în numele uneia sau mai multor 54, atunci când sunt mandatate de una sau mai multe persoane vizate. [AM 118]

(2)  Statele membre se asigură că fiecare autoritate de supraveghere are dreptul a participa la proceduri judiciare și de a sesiza o instanță, în scopul de a asigura aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive sau de a asigura coerența protecției datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii. [AM 119]

(3)  Statele membre se asigură că acțiunile în justiție disponibile în dreptul intern permit adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri provizorii, menite să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse și să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

Articolul 54

Răspundere și dreptul la despăgubiri

(1)  Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora orice persoană care a suferit prejudicii, inclusiv prejudicii nepecuniare, ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare sau a unei acțiuni incompatibile cu dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive are dreptul de a cere despăgubiri de la operator sau de la persoana împuternicită de operator pentru prejudiciul suferit. [AM 120]

(2)  În cazul în care la prelucrare au participat mai muți operatori sau persoane împuternicite de operator, fiecare operator sau persoană împuternicită de acesta sunt responsabile în mod solidar pentru întreaga valoare a prejudiciului.

(3)  Operatorul sau persoana împuternicită de operator poate fi total sau parțial exonerată de această răspundere, în cazul în care operatorul sau persoana împuternicită de acesta dovedește că nu este responsabilă pentru fapta care a provocat prejudiciul.

Articolul 55

Sancțiuni

Statele membre definesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Capitolul VIIIa

Transmiterea datelor cu caracter personal către alte părți

Articolul 55a

Transmiterea de date cu caracter personal către alte autorități sau entități private din Uniune

(1)  Statele membre se asigură că operatorul nu transmite sau de a da instrucțiuni persoanei împuternicite să transmită date cu caracter personal unei persoane fizice sau juridice care nu face obiectul dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive, cu excepția cazurilor în care:

(a)  transmiterea respectă dreptul Uniunii sau al statului membru; precum și

(b)  destinatarul are domiciliul într-un stat membru al Uniunii Europene; precum și

(c)  niciun interes specific legitim al persoanei vizate nu împiedică transmiterea; precum și

(d)  transmiterea este necesară într-o situație specifică în care operatorul transmite date cu caracter personal pentru:

(i)  îndeplinirea unei sarcini în mod legal atribuite acestuia; sau

(ii)  prevenirea unui pericol imediat și grav la adresa siguranței publice; sau

(iii)  prevenirea unei vătămări grave a drepturilor persoanelor.

(2)  Operatorul informează destinatarul cu privire la scopul pentru care datele cu caracter personal pot fi prelucrate în mod exclusiv.

(3)  Comisia informează autoritatea de supraveghere cu privire la aceste transmiteri.

(4)  Operatorul de date informează destinatarul cu privire la restricțiile asupra prelucrării datelor și se asigură că aceste restricții sunt respectate. [AM 121]

CAPITOLUL IX

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 56

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 25a alineatul (7), articolul 28 alineatul (5), articolul 34 alineatul (3) și articolul 34 alineatul (5) este conferită Comisiei pe perioadă nedeterminată, începând de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(3)  Delegarea de competențe prevăzută la articolul 25a alineatul (7), articolul 28 alineatul (5), articolul 34 alineatul (3) și articolul 34 alineatul (5) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de a revoca pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 25a alineatul (7), articolului 28 alineatul (5), articolului 34 alineatul (3) și al articolului 34 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de 2 luni șase luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu șase luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 122]

Articolul 56a

Termenul pentru adoptarea actelor delegate

(1)  Comisia adoptă actele delegate în conformitate cu articolul 25a alineatul (7) și articolul 28 alineatul (5) [șase luni înainte de data menționată la articolul 62 alineatul (1)]. Comisia poate prelungi cu șase luni termenul menționat la prezentul paragraf. [AM 123]

Articolul 57

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 5 din același regulament. [AM 124]

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 58

Abrogări

(1)  Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului se abrogă.

(2)  Trimiterile la decizia-cadru abrogată menționată la alineatul (1) se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 59

Relația cu actele Uniunii adoptate anterior în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești

Dispozițiile specifice referitoare la protecția datelor cu caracter personal cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor din actele Uniunii adoptate înainte de data adoptării prezentei directive, care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal între statele membre și accesul autorităților desemnate de statele membre la sistemele de informații instituite în temeiul tratatelor și care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive nu sunt afectate.

Articolul 60

Relația cu acordurile internaționale încheiate anterior în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești

Acordurile internaționale încheiate de către statele membre înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive sunt modificate, dacă este necesar, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

Articolul 61

Evaluare

(1)  Comisia, în urma solicitării unui aviz din partea Comitetului european pentru protecția datelor, evaluează aplicarea și implementarea prezentei directive. Ea coordonează, în strânsă cooperarea cu statele membre și efectuează vizite anunțate sau neanunțate. Parlamentul European și Consiliul sunt informate pe durata întregului proces și au acces la documentele relevante.

(2)  În termen de trei doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia revizuiește alte acte adoptate de Uniunea Europeană care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, în special a actelor adoptate de Uniune menționate la articolul 59, pentru a evalua necesitatea de a le alinia la prezenta directivă și prezintă, după caz, propunerile necesare de modificare a acestor acte pentru a asigura o abordare uniformă privind protecția datelor cu caracter personal și prezintă propuneri adecvate pentru a asigura dispoziții legale coerente și omogene referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente, în scopul prevenirii, identificării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(2a)  Comisia prezintă în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive propuneri adecvate de revizuire a cadrului juridic aplicabil prelucrării de date cu caracter personal de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii, în scopul prevenirii, anchetării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau a executării pedepselor, pentru a asigura dispoziții legale coerente și omogene referitoare la dreptul fundamental de protecție a datelor cu caracter personal în Uniune.

(3)  Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind evaluarea și revizuirea prezentei directive în temeiul alineatului (1). Primele rapoarte sunt transmise în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la patru ani. Comisia transmite, dacă este necesar, propuneri corespunzătoare în vederea modificării prezentei directive, precum și a alinierii altor instrumente juridice. Raportul se publică. [AM 125]

Articolul 62

Punerea în aplicare

(1)  Statele membre adoptă și publică, până la ...(13), actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre notifică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu ...*.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 63

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezenta directivă intră în vigoare în prima zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 64

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 192, 30.6.2012, p. 7.
(2) JO C 192, 30.6.2012, p. 7.
(3) Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014.
(4)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(5)Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 60).
(6) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(7)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(8)Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L 335 17.12.2011, p. 1).
(9)JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(10)JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(11)JO L 160, 18.6.2011, p. 19.
(12) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
(13) Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.


Punerea în aplicare a cerului unic european ***I
PDF 727kWORD 463k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a cerului unic european (reformare) (COM(2013)0410 – C7-0171/2013 – 2013/0186(COD))
P7_TA(2014)0220A7-0095/2014

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0410),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0171/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Reprezentanților a Maltei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 28 noiembrie 2013 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0095/2014),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a cerului unic european (reformare)

P7_TC1-COD(2013)0186


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 549/2004 din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic European (regulament-cadru)(5), Regulamentul (CE) nr. 550/2004 din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic European (regulament privind prestarea de servicii)(6), Regulamentul (CE) nr. 551/2004 din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic European (regulament privind spațiul aerian)(7) și Regulamentul (CE) nr. 552/2004 din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian (regulament privind interoperabilitatea)(8) au fost modificate substanțial. Întrucât urmează să fie făcute modificări suplimentare, ar trebui, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea lor.

(2)  Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor necesită un sistem eficient de transport aerian care să permită funcționarea constantă și în condiții de siguranță a serviciilor de transport aerian, facilitând astfel libera circulație a mărfurilor, persoanelor și serviciilor. [AM 1]

(3)  Prin adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliu a primului pachet din legislația privind cerul unic european, respectiv Regulamentul (CE) nr. 549/2004, Regulamentul (CE) nr. 550/2004, Regulamentul (CE) nr. 551/2004 și Regulamentul (CE) nr. 552/2004, s-a stabilit o bază legală solidă pentru un sistem de management al traficului aerian (ATM) uniform, interoperabil și sigur. Prin adoptarea celui de al doilea pachet, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1070/2009, inițiativa privind cerul unic european a fost consolidată și mai mult, prin introducerea conceptelor de sistem de îmbunătățire a performanțelor și de administrator de rețea în vederea îmbunătățirii în continuare a performanței sistemului european de management al traficului aerian.

(4)  În articolul 1 din Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă, statele contractante recunosc că „fiecare stat deține suveranitatea totală și exclusivă asupra spațiului aerian aflat deasupra teritoriului său”. În contextul acestei suveranități, statele membre ale Uniunii, sub rezerva convențiilor internaționale în vigoare, își exercită competențele de autoritate publică în controlarea traficului aerian.

(5)  Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor necesită un sistem eficient de transport aerian care să permită operarea în condiții de siguranță, în mod regulat și durabil a serviciilor de transport aerian, optimizând capacitățile și facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor și a serviciilor.

(5a)  Pentru a evita ca creșterea așteptată a traficului aerian să accentueze sau să genereze congestionarea spațiului aerian european, cu toate costurile pe care acest lucru îl implică din punctul de vedere al economiei, al mediului și al siguranței, ar trebui să se pună capăt fragmentării acestui spațiu aerian și, de asemenea, să se pună în aplicare prezentul regulament, cât mai repede posibil. [AM 2]

(5b)  Punerea în aplicare a cerului unic european ar trebui să aibă un rol pozitiv în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea forței de muncă și competitivitatea în Europa, în special prin stimularea cererii de locuri de muncă înalt calificate. [AM 3]

(6)  Încercarea de a realiza simultan atât obiectivul de a spori standardele de siguranță a traficului aerian, cât și pe cel de a îmbunătăți performanța generală a ATM și ANS pentru traficul aerian general în Europa necesită luarea în calcul a factorului uman. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare în plus față de introducerea principiilor „culturii echității”, ar trebui incluși în sistemul de performanță al cerului unic european indicatori de performanță relevanți. [AM 4]

(7)  Statele membre au adoptat o declarație de ansamblu referitoare la problemele militare legate de cerul unic european(9). Conform declarației, statele membre ar trebui, în special, să intensifice cooperarea civil-militară și, dacă este cazul și în măsura în care statele membre interesate consideră necesar acest lucru, să promoveze cooperarea dintre forțele lor armate cu privire la toate aspectele privind gestionarea traficului aerian în vederea facilitării utilizării flexibile a spațiului aerian. [AM 5]

(8)  Deciziile privind conținutul, aria de cuprindere sau desfășurarea operațiunilor militare și pregătirea militară nu sunt de competența Uniunii în temeiul articolului 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .

(9)  Statele membre și-au restructurat, în proporții diferite, prestatorii naționali de servicii de navigație aeriană prin creșterea nivelului de autonomie și libertate a acestora de a furniza servicii. Este necesar să se asigure că există o piață comună care funcționează bine pentru acele servicii ce pot fi prestate în condiții de piață și că sunt îndeplinite cerințele minime de interes public pentru acele servicii care sunt considerate a fi monopoluri naturale în condițiile tehnologice actuale.

(10)  Pentru a asigura supravegherea coerentă, și corespunzătoare și independentă a furnizării de servicii în Europa, ar trebui să se garanteze autorităților naționale de supervizare suficientă independență și aviație suficiente resurse financiare și umane. Această independență nu ar trebui să împiedice autoritățile respective să își îndeplinească îndatoririle într-un cadru administrativ. [AM 6]

(11)  Autoritățile naționale de supervizare aviație au un rol-cheie în punerea în aplicare a cerului unic european și, . Prin urmare, Comisia și Agenția Europeană pentru Aviație (EEA) ar trebui să înlesnească colaborarea dintre acestea, pentru a permite schimbul de bune practici și a dezvolta o abordare comună, inclusiv prin intensificarea cooperării la nivel regional, furnizându-le o platformă pentru aceste schimburi. Această cooperare ar trebui să aibă un caracter regulat. [AM 7]

(12)  În vederea punerii în aplicare a cerului unic european, partenerii sociali ar trebui să fie mai bine informați și consultați cu privire la toate măsurile care au implicații sociale importante. La nivelul Uniunii, ar trebui consultat, de asemenea, Comitetul de dialog sectorial, instituit prin Decizia 98/500/CE a Comisiei(10). [AM 8]

(13)  Prestarea de servicii de comunicare, navigație și supraveghere, precum și de servicii de informații meteorologice și , aeronautice, ar trebui și de configurare a spațiului aerian, împreună cu servicii de formatare și de livrare de date către traficul aerian general, ar putea fi organizată în condiții de piață, luându-se în considerare caracteristicile speciale ale acestor servicii și păstrând asigurând un nivel înalt de siguranță și reducând impactul asupra climei. [AM 9]

(14)  Nu ar trebui să existe nici o discriminare între utilizatorii spațiului aerian cu privire la prestarea de servicii echivalente de navigație aeriană.

(15)  Conceptul proiectelor comune, menite să sprijine utilizatorii spațiului aerian și/sau furnizorii furnizorii de servicii de navigație aeriană în efortul de a îmbunătăți infrastructura colectivă de navigație aeriană, furnizarea de servicii de navigație aeriană și utilizarea spațiului aerian, în special al celor care ar putea fi necesare pentru punerea în aplicare a Planului general pentru ATM aprobat prin Decizia 2009/320/CE a Consiliului(11), în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului, nu ar trebui să aducă atingere proiectelor anterioare cu obiective similare derulate de către unul sau mai multe state membre. Dispozițiile privind finanțarea derulării proiectelor comune ar trebui să nu aducă atingere modalității de stabilire a acestor proiecte comune. Comisia poate propune ca finanțarea, cum ar fi finanțarea din partea Rețelei Transeuropene Mecanismului pentru interconectarea Europei, a strategiei Orizont 2020 sau din partea Băncii Europene de Investiții, să poată fi utilizată pentru susținerea proiectelor comune, în special pentru accelerarea derulării programului SESAR, în cadrul financiar multianual. Fără a aduce atingere accesului la finanțarea respectivă, statele membre ar trebui să fie libere să decidă modul în care vor fi folosite veniturile generate din scoaterea la licitație a cotelor pentru aviație în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie și să hotărască în acest context dacă o parte a acestor venituri ar putea fi folosite pentru finanțarea proiectelor comune la nivelul blocurilor de spațiu aerian funcțional. Dacă este cazul, proiectele comune ar trebui să aibă ca scop generarea unui set de capacități de bază interoperabile care să existe în toate statele membre. [AM 10]

(15a)  Dacă nu sunt implementate mecanisme specifice, proiectele de investiții de la bordul aeronavelor sau de la sol privind Planul general pentru ATM pot fi desfășurate în mod necoordonat, ceea ce ar putea întârzia implementarea efectivă a tehnologiilor SESAR. [AM 11]

(16)  Conceptul de entitate de tipul administratorului de rețea joacă un rol central în îmbunătățirea performanței managementului traficului aerian la nivel de rețea, prin centralizarea furnizării anumitor servicii care sunt furnizate cel mai bine la nivel de rețea. Pentru a facilita soluționarea unei crize aviatice, administratorul de rețea ar trebui să asigure coordonarea unei astfel de crize măsurilor care trebuie adoptate pentru a preveni o astfel de criză și pentru a reacționa în fața acesteia. În acest context, Comisia ar trebui să aibă responsabilitatea de a se asigura că nu intervine niciun conflict de interese între furnizarea de servicii centralizate și rolul organismului de evaluare a performanțelor. [AM 12]

(17)  Fiind convinsă că o utilizare sigură și eficientă a spațiului aerian poate fi atinsă numai printr-o cooperare strânsă între utilizatorii spațiului aerian din domeniul civil și militar, în principal pe baza conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian și a unei coordonări civil-militare efective, conform celor stabilite de OACI, Comisia dorește să accentueze importanța sporirii acestei cooperări între utilizatorii civili și militari ai spațiului aerian în vederea facilitării unei utilizări flexibile a spațiului aerian. [AM 13]

(18)  Acuratețea informațiilor privind statutul spațiului aerian și cazurile specifice de trafic aerian, precum și distribuirea la timp a acestor informații către controlorii civili și militari are un impact direct asupra siguranței și eficienței operațiunilor și ar trebui să le îmbunătățească previzibilitatea. Accesul la timp la informații actualizate privind spațiul aerian este esențial pentru toate părțile care doresc să beneficieze de structurile spațiului aerian puse la dispoziție atunci când completează sau modifică planurile lor de zbor. [AM 14]

(19)  Furnizarea de informații aeronautice moderne, complete, de înaltă calitate și prompte are un impact important asupra siguranței, facilitând accesul la spațiul aerian al Uniunii și libertatea de circulație în cadrul acestuia. Ținând cont de Planul general pentru ATM, Uniunea ar trebui să ia inițiativa de a moderniza acest sector în cooperare cu administratorul de rețea și să se asigure că utilizatorii pot accesa datele respective printr-un punct unic de acces public, care să furnizeze informații integrate moderne, ușor de utilizat și validate.

(20)  Pentru a ține seama de modificările introduse în Regulamentele (CE) nr. 1108/2009 și (CE) nr. 1070/2009, este necesar ca, în conformitate cu articolul 65a din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației(12), să se alinieze conținutul prezentului regulament la cel al Regulamentului (CE) nr. 216/2008.

(21)  Mai mult, detaliile tehnice ale Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004, aprobate în 2004 și 2009, ar trebui actualizate și ar trebui făcute corecturi de ordin tehnic pentru a ține cont de progresele realizate.

(22)  Zona geografică din regiunea OACI NAT acoperită de prezentul regulament ar trebui modificată pentru a ține seama de regimurile de prestări de servicii existente și viitoare și de necesitatea de a asigura coerența aplicării normelor în cazul furnizorilor de servicii de navigație aeriană și al utilizatorilor spațiului aerian care operează în acea zonă. [AM 15]

(23)  În conformitate cu rolurile sale de organizație operațională și cu reforma continuă a Eurocontrol, funcția administratorului de rețea trebuie dezvoltată și mai mult în direcția unui parteneriat lansat de sector.

(24)  Conceptul blocurilor funcționale de spațiu aerian instituite pentru a îmbunătăți cooperarea dintre prestatorii furnizorii de servicii de navigație aeriană, reprezintă un important instrument de îmbunătățire a performanței sistemului ATM european. Pentru a consolida și mai mult completa acest instrument, blocurile furnizorii de servicii de navigație aeriană ar trebui să poată încheia în mod liber parteneriate industriale bazate pe performanță care se pot suprapune cu blocurile funcționale de spațiu aerian ar trebui să se concentreze mai mult pe performanță, pe baza parteneriatelor industriale, iar industriei ar trebui să i se acorde mai multă libertate de a le modifica pentru a atinge și, acolo unde este posibil, chiar pentru a depăși, obiectivele de performanță instituite. [AM 16]

(25)  Blocurile funcționale de spațiu aerian ar trebui să opereze într-un mod flexibil, reunind prestatori de servicii din întreaga Europă care să își valorifice reciproc competențele. Această flexibilitate ar trebui să permită identificarea de sinergii între furnizori, indiferent de situarea geografică sau de naționalitatea acestora, precum și apariția unor formate variabile de prestări de servicii în încercarea de a îmbunătăți performanța.

(26)  Pentru a spori orientarea către client a prestatorilor furnizorilor de servicii de navigație aeriană și posibilitatea utilizatorilor spațiului aerian de a influența deciziile care îi afectează, consultarea și participarea părților interesate la luarea celor mai importante decizii operaționale de către furnizorii de servicii de navigație aeriană ar trebui să fie mai eficace. [AM 17]

(27)  Sistemul de îmbunătățire a performanței reprezintă un instrument esențial pentru reglementarea economică a ATM, iar calitatea și independența deciziilor sale ar trebui menținute și, acolo unde este posibil, îmbunătățite.

(28)  Pentru a lua în considerare evoluțiile de ordin tehnic sau operațional, în special prin modificarea anexelor sau prin suplimentarea dispozițiilor referitoare la administrarea rețelei și la , sistemul de îmbunătățire a performanței, selectarea entității responsabile pentru punerea în aplicare a Planului general pentru ATM (coordonatorul implementării) și definirea responsabilităților acesteia Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Conținutul și scopul fiecărei delegări sunt stabilite în detaliu în articolele relevante. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 18]

(29)  Atunci când adaugă funcții pe lista serviciilor de administrare a rețelei, Comisia ar trebui să întreprindă o consultare adecvată a părților interesate din industrie și a partenerilor sociali. [AM 19]

(30)  Pentru a asigura condiții uniforme de implementare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește exercitarea competențelor de către autoritățile naționale de supervizare aviație, furnizarea de servicii de asistență exclusive de către un furnizor de servicii sau grupări de prestatori furnizori de servicii, măsurile corective necesare pentru asigurarea respectării obiectivelor de performanță de la nivelul Uniunii și a obiectivelor de performanță conexe de la nivel local, examinarea respectării legislației referitoare la schema de tarifare, guvernanța și adoptarea de proiecte comune pentru funcțiile aferente rețelei, blocurile funcționale de spațiu aerian, modalitățile de participare a părților interesate la cele mai importante decizii ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, accesul la date și protecția lor, informațiile aeronautice electronice și dezvoltarea tehnologică și interoperabilitatea managementului traficului aerian, este necesar să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(13). [AM 20]

(31)  În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, pentru actele de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, este necesar să se utilizeze procedura de examinare în scopul adoptării actelor de punere în aplicare cu caracter general.

(32)  Este necesar să se utilizeze procedura de consultare în scopul adoptării actelor de punere în aplicare cu caracter individual.

(33)  Sancțiunile prevăzute în legătură cu încălcarea prezentului regulament trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante, fără să diminueze siguranța.

(34)  Dacă este relevant, achiziționarea de servicii de asistență trebuie ar trebui să aibă loc, după caz, în conformitate cu Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii(14) și cu Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale(15). De asemenea, trebuie să se țină seama de orientările stabilite în comunicarea interpretativă a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă atribuirilor de contracte care nu fac obiectul sau care nu fac decât parțial obiectul dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice(16), după caz. [AM 21]

(35)  Declarația ministerială privind aeroportul Gibraltar, adoptată la Cordoba la 18 septembrie 2006 („declarația ministerială”) în cursul primei reuniuni ministeriale a Forumului de dialog privind Gibraltarul, va înlocui declarația comună privind aeroportul Gibraltar făcută Regatul Spaniei și Regatul Unit au convenit la Londra, la 2 decembrie 1987, iar deplina conformitate cu declarația respectivă va fi asimilată conformității cu declarația din 1987 prin intermediul unei declarații comune a miniștrilor de afaceri externe ai ambelor state, un regim pentru o mai bună cooperare în ceea ce privește utilizarea aeroportului Gibraltar. Acest regim nu a fost pus în aplicare până în prezent. [AM 22]

(36)  Prezentul regulament se aplică pe deplin aeroportului Gibraltar în contextul și în temeiul declarației ministeriale. Fără a aduce atingere declarației ministeriale, aplicarea prezentului regulament aeroportului din Gibraltar, precum și toate măsurile care decurg din aplicarea acestuia respectă pe deplin declarația respectivă și toate aranjamentele conținute în aceasta. [AM 23]

(37)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume punerea în aplicare a cerului unic european, nu poate fi atins într-o măsură suficientă de către statele membre din cauza anvergurii acestei acțiuni la nivel transnațional și, prin urmare, poate fi mai bine atins la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut de articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității prevăzut în acest articol, prezentul regulament nu dispune mai mult decât este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește regulile pentru crearea și funcționarea adecvată a cerului unic european, cu scopul de a asigura normele actuale de siguranță a traficului aerian, contribuția la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian, cum ar fi reducerea impactului asupra climei, și îmbunătățirea performanțelor generale ale managementului traficului aerian (ATM) și ale serviciilor de navigație aeriană (ANS) pentru traficul aerian general din Europa, prin conformarea cu cerințele tuturor utilizatorilor spațiului aerian. Cerul unic european cuprinde o rețea paneuropeană coerentă de rute paneuropeană și, pe baza unor acorduri specifice cu țările învecinate, incluzând țări terțe, un spațiu aerian operațional integrat, sisteme de o gestionare a rețelei și de un management al traficului aerian bazate exclusiv pe siguranță, eficiență și interoperabilitate, în folosul utilizatorilor spațiului aerian. [AM 4]

(2)  Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere suveranității statelor membre asupra spațiului lor aerian și cerințelor statelor membre referitoare la ordinea publică, siguranța publică și obiectivele din domeniul apărării, prevăzute la articolul 35. Prezentul regulament nu privește operațiunile militare și instruirea militară.

(3)  Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere drepturilor și îndatoririlor statelor membre prevăzute în Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională („Convenția de la Chicago”). În acest context, prezentul regulament, își propune să sprijine, în domeniile reglementate de acesta, statele membre în îndeplinirea obligațiilor care decurg din Convenția de la Chicago, prin crearea unei baze comune de interpretare și aplicare unitară a dispozițiilor acestei convenții, precum și prin asigurarea unei bune reprezentări a acestor dispoziții în prezentul regulament, precum și în normele elaborate pentru punerea în aplicare a acestuia.

(4)  Prezentul regulament se aplică spațiului aerian din regiunile ICAO OACI EUR, și AFI și NAT în care statele membre sunt responsabile cu furnizarea de servicii de trafic aerian în conformitate cu prezentul regulament . De asemenea, statele membre pot să aplice prezentul regulament la spațiul aerian de care sunt responsabile din alte regiuni ICAO, cu condiția să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta. [AM 25]

(5)  Aplicarea prezentului regulament în cazul aeroportului Gibraltar nu aduce atingere pozițiilor juridice ale Regatului Spaniei și, respectiv, Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu privire la diferendul lor referitor în controversa referitoare la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul. [AM 26]

(5a)  Aplicarea prezentului regulament în cazul aeroportului din Gibraltar este suspendată până la începerea aplicării regimului prevăzut în declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Regatului Spaniei și Regatului Unit din 2 decembrie 1987. Guvernele Regatului Spaniei și Regatului Unit informează Consiliul cu privire la data de la care se va aplica regimul respectiv. [AM 27]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „serviciu de control al traficului aerian (ATC)” înseamnă un serviciu furnizat în scopul:

(a)  de a împiedica coliziunile;

–  dintre aeronave și

–  în zona de manevră, între aeronave și obstacole; și

(b)  de a accelera și menține un flux ordonat al traficului aerian;

2.  „serviciu de control al aerodromului” înseamnă un serviciu ATC pentru traficul pe aerodrom;

3.  „serviciu de informații aeronautice” înseamnă un serviciu stabilit în zona de acoperire definită, responsabil de furnizarea informațiilor aeronautice și a datelor necesare pentru siguranța, regularitatea și eficiența navigației aeriene;

4.  „servicii de navigație aeriană” înseamnă servicii de trafic aerian, servicii de comunicație, navigație și supraveghere, servicii meteorologice pentru navigația aeriană și servicii de informații aeronautice;

5.  „furnizor de servicii de navigație aeriană” înseamnă o entitate de drept public sau privat care prestează servicii de navigație pentru traficul aerian general;

6.  „bloc de spațiu aerian” înseamnă un spațiu aerian cu dimensiuni stabilite în spațiu și timp, în interiorul căruia sunt prestate servicii de navigație aeriană;

7.  „managementul spațiului aerian” înseamnă un serviciu de planificare cu obiectivul primar de a utiliza la maxim maximum spațiul aerian disponibil prin repartizarea dinamică a timpului și, uneori, prin distribuirea spațiului aerian între diferitele categorii de utilizatori ai spațiului aerian pe baza cerințelor pe termen scurt și o funcție strategică asociată cu configurarea spațiului aerian; [AM 28]

8.  „utilizatori ai spațiului aerian” înseamnă operatori de aeronave exploatate în traficul aerian general;

9.  „gestionarea fluxului de trafic aerian” înseamnă un serviciu stabilit în vederea promovării unui flux de trafic aerian sigur, ordonat și rapid, asigurând utilizarea la maxim a capacității ATC și compatibilitatea dintre volumul traficului și capacitățile declarate de către furnizorii serviciilor de trafic aerian corespunzători;

10.  „managementul traficului aerian (ATM)” înseamnă ansamblul serviciilor de la bordul aeronavelor și de la sol (servicii de trafic aerian, managementul spațiului aerian și managementul fluxurilor de trafic aerian) necesare pentru a asigura mișcarea sigură și eficientă a aeronavelor în toate fazele lor de operare;

11.  „servicii de trafic aerian” înseamnă diferitele servicii de informare cu privire la zbor, servicii de alertare, servicii de consultanță în domeniul traficului aerian și servicii ATC (servicii de control zonal, de abordare și aerodrom);

12.  „serviciu de control zonal” înseamnă un serviciu ATC pentru zborurile controlate într-un bloc de spațiu aerian într-o zonă de control; [AM 29]

13.  „serviciu de control de abordare” înseamnă un serviciu ATC pentru zborurile controlate care decolează sau aterizează;

14.  „Planul general pentru ATM” înseamnă planul aprobat prin Decizia 2009/320/CE a Consiliului(17), în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului din 27 februarie 2007 privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR)(18);

15.  „criză aviatică” înseamnă circumstanțele în care capacitatea spațiului aerian este redusă în mod anormal ca urmare a unor condiții meteorologice extrem de nefavorabile sau a indisponibilității unor mari părți ale spațiului aerian din motive naturale, medicale, de securitate, militare sau politice; [AM 30]

16.  „pachet de servicii” înseamnă două sau mai multe servicii de navigație aeriană furnizate de aceeași entitate; [AM 31]

17.  „certificat” înseamnă un document emis de Agenția Europeană pentru Aviație (EAA) sau de o autoritate națională de supervizare aviație în orice formă, în conformitate cu dreptul intern relevant, care atestă că un furnizor de servicii de navigație aeriană îndeplinește cerințele privind furnizarea unui anumit serviciu desfășurarea unei anumite activități; [AM 32]

18.  „servicii de comunicare” înseamnă servicii aeronautice fixe și mobile care permit comunicarea sol-sol, aer-sol și aer-aer, în scopuri legate de ATC;

18a.  „rețeaua europeană de management al traficului aerian” (EATMN) înseamnă o rețea paneuropeană de sisteme și componente, precum și foile de parcurs privind modificările operaționale și tehnologice esențiale descrise în Planul general pentru ATM, permițând furnizarea unor servicii de navigație aeriană pe deplin interoperaționale, incluzând interfațele de la frontierele cu țările terțe, în vederea îndeplinirii obiectivelor de performanță stabilite de prezentul regulament; [AM 33]

19.  „componente” înseamnă mijloacele fixe, cum ar fi aparatura, precum și mijloacele necorporale, cum ar fi programele software, de care depinde interoperabilitatea rețelei europene de management al traficului aerian (EATMN); [AM 34]

19a.  „coordonator al implementării” înseamnă un grup de părți operaționale selectat de Comisie prin intermediul unei cereri de propuneri, responsabil pentru managementul guvernanței punerii în aplicare a Planului general pentru ATM; [AM 35]

20.  „declarație” înseamnă, în scopul ATM/ANS, orice declarație scrisă:

—  privind conformitatea sau adecvarea pentru utilizare a sistemelor și componentelor, emisă de o organizație implicată în proiectarea, fabricarea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS;

—  privind respectarea cerințelor aplicabile unui serviciu sau sistem care urmează să intre în funcțiune, emisă de un furnizor de servicii;

—  privind capacitatea și mijloacele de îndeplinire a responsabilităților aferente anumitor servicii de informare a zborurilor

21.  „utilizarea flexibilă a spațiului aerian” înseamnă un concept de management al spațiului aerian aplicat în zona Conferinței Europene a Aviației Civile în baza „Airspace Management Handbook for the application of the Concept of the Flexible Use of Airspace” (Manualul de management al spațiului aerian pentru aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian) publicat de Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol) (19) ;

22.  „serviciu de informare a zborurilor” înseamnă un serviciu furnizat în scopul furnizării de consiliere și informații utile pentru siguranța și eficiența zborurilor;

23.  „serviciu de alarmare” înseamnă un serviciu furnizat pentru notificarea organizațiilor corespunzătoare cu privire la aeronavele care necesită asistență de căutare și salvare și pentru sprijinirea respectivelor organizații conform dispozițiilor;

24.  „bloc funcțional de spațiu aerian” înseamnă un bloc de spațiu aerian care se bazează pe cerințe operaționale și care este stabilit indiferent de frontierele de stat, în care furnizarea de servicii de navigație aeriană și funcțiile conexe sunt bazate pe performanță și optimizate cu scopul de a consolida, în fiecare bloc funcțional de spațiu aerian, prin cooperarea consolidată dintre furnizorii de servicii de navigație aeriană și, după caz, furnizorul integrat; [AM 36]

25.  „trafic aerian general” înseamnă toate deplasările aeronavelor civile, precum și toate deplasările aeronavelor de stat (inclusiv ale aeronavelor militare, vamale și de poliție) atunci când aceste deplasări sunt realizate în conformitate cu procedurile Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI), instituită prin Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională ;

25a.  „factor uman” înseamnă condițiile sociale, culturale și de personal din sectorul ATM; [AM 37]

26.  „interoperabilitate” înseamnă o serie de proprietăți funcționale, tehnice și operaționale necesare sistemelor și componentelor EATMN și procedurilor pentru operarea acestuia, pentru a permite funcționarea sigură, continuă și eficace a EATMN. Interoperabilitatea se realizează asigurând conformitatea sistemelor și componentelor cu cerințele esențiale;

27.  „servicii meteorologice” înseamnă acele infrastructuri și servicii care furnizează aeronavelor prognoze, buletine și observații meteorologice, precum și orice alte informații și date meteorologice furnizate de state pentru a fi utilizate în navigația aeriană;

28.  „servicii de navigație” înseamnă acele infrastructuri și servicii care furnizează aeronavelor informații referitoare la poziționare și sincronizare;

29.  „date operaționale” înseamnă informații care privesc toate etapele de zbor și sunt necesare pentru luarea deciziilor operaționale de către furnizorii de servicii de navigație, utilizatorii spațiului aerian, operatorii de aeroporturi și alți factori implicați;

30.  „punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare operațională după instalarea inițială sau îmbunătățirea unui sistem;

31.  „rețea de rute” înseamnă o rețea de rute specificate pentru canalizarea fluxului traficului aerian general, necesară pentru prestarea cât mai eficientă de servicii ATC; [AM 38]

32.  „servicii de supraveghere” înseamnă acele infrastructuri și servicii utilizate pentru a determina pozițiile fiecărei aeronave pentru separarea în condiții de siguranță;

33.  „sistem” înseamnă totalul componentelor aeriene și/sau de sol, precum și/sau echipamentul spațial, care oferă suport serviciilor de navigație aeriană pentru toate etapele de zbor; [AM 39]

34.  „îmbunătățire” înseamnă orice transformare de natură să modifice caracteristicile operaționale ale unui sistem;

35.  „servicii transfrontaliere” înseamnă orice situație în care serviciile de navigație aeriană sunt furnizate într-un stat membru de un furnizor de servicii certificat într-un alt stat membru. ;

36.  „autoritate națională de supervizare aviație” înseamnă organismul sau organismele naționale cărora un organism național căruia un stat membru le-a i-a delegat sarcinile prevăzute de supervizare în conformitate cu prezentul regulament, precum și autoritățile naționale competente cărora le-au fost delegate sarcinile prevăzute la articolul 8b din și de Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și acreditat de EEA; [AM 40]

37.  „servicii de asistență” înseamnă servicii de CNS (comunicație, navigație aeriană altele decât serviciile de trafic aerian și supraveghere), MET (informații meteorologice) și AIS (informații aeronautice), precum și alte servicii și activități, care sunt asociate, și vin în sprijinul, furnizării de servicii de navigație aeriană; [AM 41]

38.  „obiective de performanță locale” înseamnă obiective de performanță stabilite de statele membre la nivel local, și anume la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian, la nivel național, la nivelul zonelor de tarifare sau la nivelul aeroporturilor;

38a.  „parteneriat industrial” înseamnă acorduri de cooperare, în cadrul unui contract încheiat cu scopul de a îmbunătăți managementul traficului aerian între diverși furnizori de servicii de navigație aeriană, inclusiv administratorii de rețea, utilizatorii de spațiu aerian, aeroporturi sau alți actori economici de acest tip; [AM 42]

38b.  „spațiu aerian integrat operațional” înseamnă spațiul aerian controlat, cu dimensiuni definite, cuprinzând spațiul aerian european și, în urma unor acorduri adecvate, cel al țărilor terțe învecinate, în cadrul căruia se utilizează o structură de alocare și de repartizare a timpului dinamică, resurse de îmbunătățire a performanțelor controlorilor, servicii de navigație aeriană pe deplin interoperabile și soluții combinate în vederea unei utilizări optime, previzibile și sigure a spațiului aerian pentru crearea cerului unic european; [AM 43]

38c.  „planuri locale de performanță” înseamnă planuri stabilite de una sau mai multe autorități naționale de aviație la nivel local, adică la nivel de bloc funcțional de spațiu aerian, la nivel regional sau național; [AM 44]

38d.  „entitate calificată” înseamnă un organism căruia îi pot fi conferite anumite atribuții de certificare sau de supraveghere de către agenție sau de către o autoritate națională de aviație, sub controlul și responsabilitatea acesteia. [AM 45]

CAPITOLUL II

AUTORITĂȚI NAȚIONALE

Articolul 3

Autoritățile naționale de supervizare aviație [AM 46]

(1)  Statele membre numesc sau stabilesc, în comun sau separat, unul sau mai multe organisme un organism în calitate de autoritate națională de supervizare aviație care să își asume atribuțiile primite în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (CE) nr. 216/2008. [AM 47]

(2)  Autoritățile naționale de supervizare aviație sunt distincte din punct de vedere juridic și independente în special din punct de vedere organizațional, ierarhic și decizional, dispunând de o alocare bugetară anuală separată, față de orice furnizori de servicii de navigație aeriană sau față de orice întreprindere, organizație, entitate publică sau privată interesată de sau personal care intră în sfera activității autorității, astfel cum prevede prezentul regulament și articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, sau care are un interes în activitățile unor astfel de furnizori entități. [AM 48]

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (2), autoritățile naționale de supervizare aviație pot fi cuplate, din punct de vedere organizațional, cu alte organisme de reglementare și/sau autorități responsabile cu siguranța. [AM 49]

(4)  Autoritățile naționale de supervizare care nu sunt distincte, din punct de vedere juridic, de orice furnizor de servicii de navigație aeriană sau de orice entitate publică sau privată interesată de activitățile unor astfel de furnizori, conform articolului 2, aviație asigură respectarea dispozițiilor prevăzute la prezentul articol la data intrării în vigoare a prezentului regulament, trebuie să îndeplinească această cerință până sau cel târziu la 1 ianuarie 2020 2017. [AM 50]

(5)  Autoritățile naționale de supervizare aviație își exercită competențele în mod imparțial, independent și transparent. În mod concret, ele trebuie organizate, dotate cu angajați, gestionate și finanțate astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exercita competențele în acest mod. [AM 51]

(6)  Personalul autorităților naționale de supervizare aviație: [AM 52]

(a)  este recrutat în conformitate cu norme și criterii clare și transparente care îi garantează independența și, în ceea ce privește persoanele responsabile cu luarea de decizii strategice, acestea sunt numite de guvernul național sau de consiliul de miniștri sau de o altă autoritate publică care nu controlează sau nu beneficiază direct de furnizorii de servicii de navigație aeriană; [AM 53]

(b)  este selectat în urma unei proceduri transparente, pe baza competențelor specifice, inclusiv a competențelor adecvate și a experienței relevante, printre altele, în domeniul auditului și al serviciilor și sistemelor de navigație aeriană; [AM 54]

(ba)  nu este detașat din cadrul furnizorilor de servicii de navigație aeriană (ANSP) sau din întreprinderi aflate sub controlul ANSP; [AM 55]

(c)  acționează independent, în special față de orice interese legate de furnizorii de servicii de navigație aeriană și nu caută să obțină sau nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau niciunei entități publice sau private atunci când îndeplinește funcțiile autorității naționale de supervizare aviație, fără a aduce atingere cooperării strânse cu alte autorități naționale relevante; [AM 56]

(d)  în ceea ce privește persoanele responsabile cu luarea deciziilor strategice, acestea fac o declarație anuală de angajament și o declarație de interese indicând orice interes direct sau indirect care ar putea fi considerat ca aducând prejudicii independenței lor și care ar putea influența exercitarea funcțiilor lor; și

(e)  în ceea ce privește persoanele care au fost responsabile cu luarea deciziilor strategice, cu auditul sau cu alte funcții direct legate de supervizarea obiectivelor de obiectivele de supervizare sau de performanță ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană pentru mai mult de șase luni, acestea nu dețin nicio poziție profesională sau responsabilitate în cadrul niciunuia dintre furnizorii de servicii de navigație aeriană după încheierea mandatului lor în cadrul autorității naționale de supervizare aviație, timp de cel puțin un an. : [AM 57]

(i)  cel puțin 12 luni pentru personalul cu funcții de conducere; [AM 58]

(ii)  cel puțin șase luni pentru personalul fără funcții de conducere; [AM 59]

(ea)  membrii conducerii de nivel superior a autorității sunt numiți pentru un mandat fix de trei până la șapte ani, care poate fi reînnoit o dată, și pot fi destituiți pe parcursul mandatului lor numai dacă nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul articol sau s-au făcut vinovați de abuz în serviciu în temeiul dreptului intern. [AM 60]

(7)  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de supervizare aviație dețin resursele și au capacitățile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt încredințate în conformitate cu prezentul regulament în mod eficient și cu promptitudine. Autoritățile naționale de supervizare aviație au autoritate deplină pentru recrutarea și managementul personalului lor, în baza creditelor proprii care provin, printre altele, din tarifele de rută ce urmează să fie stabilite în funcție de sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească autoritatea în conformitate cu articolul 4. [AM 61]

(8)  Statele membre notifică Comisiei numele și adresa autorităților naționale de supervizare aviație, precum și orice modificări aduse acestora, împreună cu măsurile luate pentru a garanta conformitatea cu prezentul articol. [AM 62]

(9)  Comisia stabilește norme detaliate privind modalitățile de recrutare și procedurile de selecție pentru aplicarea alineatului (6) literele (a) și (b). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). și precizează: [AM 63]

(a)  nivelul de separare solicitat de autoritatea de numire pentru orice întreprindere, organizație, entitate publică sau privată sau personal care intră în sfera activității autorității, astfel cum prevede articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, sau care are un interes în activitățile acestor entități în vederea menținerii unui echilibru între evitarea conflictelor de interese și eficiența administrativă; [AM 64]

(b)  calificările tehnice relevante necesare ale personalului implicat în audituri. [AM 65]

Articolul 4

Sarcinile autorităților naționale de supervizare aviație [AM 66]

(1)  Autorităților naționale de supervizare aviație prevăzute la articolul 3 li se atribuie în special următoarele sarcini: [AM 67]

(a)  asigurarea supervizării a aplicării prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 216/2008, în special cu privire la funcționarea sigură și eficientă a furnizorilor de servicii de navigație aeriană care oferă servicii legate de spațiul aerian de care este responsabil statul membru care a desemnat sau a înființat autoritatea în cauză. ; [AM 68]

(b)  acordarea de certificate furnizorilor de servicii de navigație aeriană în conformitate cu articolul 8b îndeplinirea sau delegarea, completă sau parțială, a sarcinilor enumerate la articolele 8b, 8c și 10 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și supravegherea aplicării condițiilor în care acestea au fost acordate îndeplinirea sarcinii de supraveghere a aplicării prezentului regulament, în special în ceea ce privește funcționarea sigură și eficientă a furnizorilor de servicii de navigație aeriană legate de spațiul aerian care intră în responsabilitatea statelor membre; [AM 69]

(c)  emiterea de licențe, calificări, mențiuni și certificate pentru controlorii de trafic aerian în conformitate cu articolul 8c din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și supravegherea aplicării condițiilor în care acestea au fost emise; [AM 70]

(d)  întocmirea planurilor de performanță și monitorizarea punerii lor în aplicare în conformitate cu articolul 11;

(e)  monitorizarea punerii în aplicare a schemei de tarifare în conformitate cu articolele 12 și 13, inclusiv cu dispozițiile privind subvenționarea încrucișată menționată la articolul 13 alineatul (7); [AM 71]

(f)  aprobarea condițiilor de acces la datele operaționale în conformitate cu articolul 22; și

(g)  supervizarea declarațiilor și punerea în funcțiune a sistemelor;

(ga)  prezentarea către autoritățile relevante din statul membru, EAA și Comisie de rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor lor și la activitățile desfășurate. Aceste rapoarte prezintă măsurile luate și rezultatele obținute în ceea ce privește fiecare sarcină menționată la prezentul articol. [AM 72]

(2)  Fiecare autoritate națională de supervizare aviație organizează inspecții și evaluări corespunzătoare pentru a verifica respectarea cerințelor din prezentul regulament. Furnizorul de servicii de navigație aeriană facilitează aceste acțiuni, iar statul membru relevant oferă toată asistența necesară pentru a se asigura eficacitatea monitorizării conformității. [AM 73]

Articolul 5

Cooperarea dintre autoritățile naționale de supervizare aviație [AM 74]

(1)  Autoritățile naționale de supervizare aviație fac schimb de informații cu privire la activitatea lor și la principiile, practicile și procedurile decizionale, precum și cu privire la punerea în aplicare a legislației Uniunii. Ele cooperează cu scopul de a-și coordona activitatea decizională în întreaga Uniune. Autoritățile naționale de supervizare aviație fac parte dintr-o rețea care se întrunește la intervale regulate și cel puțin o dată pe an și în cadrul căreia colaborează. Comisia și Agenţia Uniunii Europene pentru Aviaţie (denumită în continuare „EAA”) sunt membre ale rețelei, coordonează și sprijină activitatea acesteia și îi adresează recomandări, atunci când este cazul. Comisia și EAA facilitează cooperarea activă a autorităților naționale de supervizare aviație, precum și schimbul și utilizarea reciprocă de personal dintre autoritățile naționale de supervizare, pe baza unui grup de experți ce urmează să fie înființat de EAA în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 aviație.

Rețeaua respectivă poate, printre altele:

(a)  să elaboreze și să disemineze metodologii și orientări simplificate privind punerea în aplicare a sarcinilor autorităților enumerate la articolul 4;

(b)  să ofere asistență autorităților naționale de aviație individuale privind aspecte normative;

(c)  să furnizeze avize Comisiei și EAA privind elaborarea de norme și certificarea;

(d)  să furnizeze avize, orientări și recomandări menite să faciliteze furnizarea de servicii transfrontaliere;

(e)  să elaboreze soluții comune care să fie implementate la nivelul a două sau mai multe state pentru a se îndeplini obiectivele Planului general pentru ATM sau ale Convenției de la Chicago. [AM 75]

Sub rezerva normelor privind protecția datelor prevăzute la articolul 22 din prezentul regulament și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia sprijină furnizează o platformă pentru schimbul de informații, menționat în prezentul alineat la primul și al doilea paragraf, între membrii rețelei, eventual cu ajutorul unor instrumente electronice, respectând totodată confidențialitatea secretelor comerciale ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană întreprinderilor, organizațiilor sau entităților implicate. [AM 76]

(2)  Autoritățile naționale de supervizare aviație cooperează îndeaproape, inclusiv prin intermediul unor acorduri de lucru, în scopul asistenței reciproce în ceea ce privește sarcinile lor de monitorizare și derularea inspecțiilor și a evaluărilor. [AM 77]

(3)  În ceea ce privește blocurile funcționale de spațiu aerian care se extind asupra spațiului aerian aflat sub responsabilitatea a mai mult de un stat membru, statele membre în cauză încheie un acord privind supervizarea prevăzută în prezentul articol la articolul 4 cu privire la furnizorii de servicii de navigație aeriană care furnizează servicii legate de aceste blocuri. Autoritățile naționale de supervizare aviație în cauză întocmesc un plan, precizând modalitățile de cooperare menite să contribuie la punerea în practică a acordului respectiv. [AM 78]

(4)  Autoritățile naționale de supervizare aviație cooperează strâns pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a furnizorilor de servicii de navigație aeriană care dețin un certificat valabil de la un stat membru și care furnizează și servicii legate de spațiul aerian aflat sub responsabilitatea altui stat membru. Această cooperare include dispoziții pentru abordarea cazurilor de nerespectare a prezentului regulament și a cerințelor comune aplicabile adoptate în conformitate cu articolul 8b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008. [AM 79]

(5)  În cazul furnizării de servicii de navigație aeriană într-un spațiu aerian aflat în responsabilitatea unui alt stat membru, dispozițiile menționate la alineatele (2), (3) și (4) includ un acord privind recunoașterea reciprocă a sarcinilor de supervizare prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) și rezultatele a rezultatelor acestor sarcini. Această recunoaștere reciprocă se aplică și în cazul în care există acorduri de recunoaștere între autoritățile naționale de supervizare aviație în ceea ce privește certificarea furnizorilor de servicii. [AM 80]

(6)  În scopul cooperării regionale, autoritățile naționale de supervizare aviație pot, de asemenea, încheia acorduri referitoare la împărțirea responsabilităților privind sarcinile de supervizare, în cazul în care acest lucru este permis de legea națională. [AM 81]

Articolul 6

Entități calificate

(1)  EEA și autoritățile naționale de supervizare aviație pot decide să delege integral sau parțial inspecțiile și , evaluările menționate la articolul 4 alineatul (2) și alte sarcini prevăzute de prezentul regulament unor entități calificate care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa I. [AM 82]

(2)  Astfel de delegări acordate de o autoritate națională de supervizare sunt valabile pe teritoriul Uniunii pe o perioadă de trei ani, perioadă ce poate fi prelungită. EEA și autoritățile naționale de supervizare aviație pot însărcina oricare dintre entitățile calificate situate în Uniune cu efectuarea acestor inspecții și evaluări. [AM 83]

(3)  Statele membre EEA și autoritățile naționale de aviație informează Comisia, EAA și celelalte state membre și, după caz, EAA cu privire la entitățile calificate cărora le-au delegat sarcini în conformitate cu alineatul (1), indicând domeniul de responsabilitate al fiecărei entități, numărul de identificare al acesteia, precum și orice modificări efectuate în acest sens . Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista entităților calificate, numerele lor de identificare și domeniile lor de competență și actualizează permanent lista. [AM 84]

(4)  Statele membre EAA și autoritățile naționale de aviație retrag delegarea unei entități calificate care nu mai îndeplinește cerințele stabilite în anexa I. Statul membru informează imediat Comisia, EAA și celelalte state membre cu privire la aceasta. [AM 85]

(5)  Organismele desemnate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ca organisme notificate în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 552/2004 sunt considerate a fi entități calificate în sensul prezentului articol.

Articolul 7

Consultarea părților interesate

(1)  Autoritățile naționale de supraveghere aviație, hotărând în conformitate cu legislația națională, stabilesc mecanisme consultative pentru implicarea corespunzătoare a părților interesate, inclusiv a organelor profesionale de reprezentare a personalului în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor, în punerea în aplicare a cerului unic european. [AM 86]

(2)  Printre părțile interesate se pot număra:

–  furnizorii de servicii de navigație aeriană,

–  operatorii aeroportuari,

–  utilizatorii spațiului aerian sau grupurile relevante de reprezentare a utilizatorilor spațiului aerian,

–  autoritățile militare,

–  industria producătoare,

–  organismele profesionale de reprezentare a personalului.

CAPITOLUL III

FURNIZAREA SERVICIILOR

Articolul 8

Certificarea prestatorilor de servicii de navigație aeriană

(1)  Prestarea tuturor serviciilor de navigație aeriană în interiorul Uniunii se face sub rezerva certificării de către autoritățile naționale de supervizare aviație sau de către EAA sau al unei declarații adresate acestora în conformitate cu articolul 8b din Regulamentul (CE) nr. 216/2008. [AM 87]

(2)  Procesul de certificare garantează totodată că solicitanții pot demonstra o capacitate financiară suficientă și că au obținut o asigurare pentru acoperirea răspunderii, în cazul în care acest lucru nu este garantat de statul membru în cauză.

(3)  Certificatele oferă accesul fără discriminare la servicii pentru utilizatorii spațiului aerian, în special cu privire la siguranță. Certificarea face obiectul condițiilor prevăzute în anexa II.

(4)  Emiterea de certificate conferă furnizorilor de servicii de navigație aeriană posibilitatea de a-și oferi serviciile statelor membre oricărui stat membru, altor furnizori de servicii de navigație aeriană, utilizatorilor spațiului aerian și aeroporturilor din interiorul Uniunii și din țările terțe învecinate, după caz, în cadrul unui bloc funcțional de spațiu aerian, conform unui acord reciproc între părțile relevante. În ceea ce privește serviciile de asistență, această posibilitate este condiționată de respectarea articolului 10 alineatului (2). [AM 88]

Articolul 9

Desemnarea prestatorilor de servicii de trafic aerian

(1)  Statele membre asigură furnizarea de servicii de trafic aerian în exclusivitate în cadrul blocurilor specifice de spațiu aerian cu privire la spațiul aerian de care sunt responsabile. În acest scop, statele membre desemnează un furnizor de servicii de trafic aerian care deține un certificat sau o declarație valabilă în Uniune.

(2)  În ceea ce privește furnizarea de servicii transfrontaliere, statele membre se asigură că respectarea prezentului articol și a articolului 18 alineatul (3) nu este împiedicată de faptul că sistemul lor legislativ național impune furnizorilor de servicii de trafic aerian care furnizează servicii în spațiul aerian de care sunt responsabile statele membre respective să îndeplinească una dintre următoarele condiții :

(a)  să fie deținuți în mod direct sau majoritar de către statele membre respective sau de către resortisanți ai acestora;

(b)  să își aibă sediul principal de desfășurare a activității sau sediul social pe teritoriul statelor membre respective;

(c)  să utilizeze numai facilitățile din statele membre în cauză.

(3)  Statele membre definesc drepturile și obligațiile care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii de trafic aerian desemnați. Obligațiile pot include condiții pentru furnizarea la timp a informațiilor pertinente care permit identificarea tuturor mișcărilor aeronavelor în spațiul aerian de care sunt responsabile.

(4)  Statele membre dispun de competențe discreționare în alegerea unui furnizor de servicii de trafic aerian, cu condiția ca acesta din urmă să facă obiectul unei certificări sau declarații în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 .

(5)  Cu privire la blocurile funcționale de spațiu aerian, stabilite în conformitate cu articolul 16, care se extind asupra spațiului aerian de care sunt responsabile mai multe state membre, statele membre în cauză desemnează împreună, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, unul sau mai mulți furnizori de servicii de trafic aerian, cel puțin cu o lună înainte de stabilirea blocului de spațiu aerian. [AM 89]

(6)  Statele membre informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la orice decizie luată în cadrul prezentului articol privind desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian în interiorul blocurilor de spațiu aerian specifice care au legătură cu spațiul aerian aflat sub responsabilitatea lor.

Articolul 10

Prestarea de servicii de asistență

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în conformitate cu prezentul articol, nu există impedimente legale pentru furnizorii de servicii de asistență sunt în măsură care să îi împiedice să concureze în cadrul Uniunii în condiții de echitate, nediscriminare și transparență, în scopul furnizării acestor servicii.

Cerința stabilită în prezentul articol trebuie respectată până cel târziu la 1 ianuarie 2020.

(2)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că furnizarea furnizorii de servicii de trafic aerian și furnizarea navigație aeriană, atunci când își elaborează planurile lor de afaceri, solicită oferte de la diferiți furnizori de servicii de asistență sunt două activități distincte. Această distincție implică și cerința ca serviciile de trafic aerian și serviciile de asistență să fie furnizate de întreprinderi diferite , cu scopul de a alege furnizorul cel mai bun din punct de vedere financiar și calitativ. Organismul de examinare a performanței, prevăzut la articolul 11 alineatul (2) monitorizează respectarea dispozițiilor prezentului alineat atunci când evaluează planurile de performanță.

(3)  La alegerea furnizorului unui furnizor extern de servicii de asistență, se respectă dispozițiile Directivei 2004/18/CE. În special, rentabilitatea și eficiența energetică, calitatea globală, interoperabilitatea și siguranța serviciilor, precum și transparența procesului de achiziții reprezintă criterii de selecție obligatorii pentru entitatea care achiziționează respectivele servicii trebuie să țină seama, în special, de rentabilitate, de calitatea globală și de siguranța serviciilor.

(4)  Un furnizor de servicii de asistență poate fi ales să furnizeze servicii în spațiul aerian al unui stat membru numai dacă:

(a)  este certificat în conformitate cu articolul 8b din Regulamentul (CE) nr. 216/2008;

(b)  sediul principal unde își desfășoară activitatea se află pe teritoriul unui stat membru;

(c)  statele membre și/sau resortisanți ai statelor membre dețin peste 50% din furnizorul de servicii și exercită un control efectiv asupra acestuia, în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi intermediare, cu excepția dispozițiilor unui acord cu o țară terță la care Uniunea este parte; și

(d)  furnizorul de servicii îndeplinește cerințele naționale în materie de securitate și apărare.

(5)  Serviciile de asistență din domeniul operațiunilor EATMN pot fi furnizate în mod centralizat de către administratorul de rețea, prin adăugarea respectivelor servicii la serviciile menționate la articolul 17 alineatul (2), în conformitate cu articolul 17 alineatul (3). Aceste servicii pot fi totodată furnizate pe bază exclusivă de către un furnizor de servicii de navigație aeriană sau de grupuri de furnizori de servicii, în special serviciile legate de furnizarea de infrastructuri ATM. Comisia indică modalitățile de selectare a furnizorilor sau a grupurilor de furnizori de servicii, pe baza capacității profesionale și a abilității de a furniza servicii în mod imparțial și rentabil, și întocmește o evaluare globală a costurilor și beneficiilor estimate ale furnizării serviciilor de asistență în mod centralizat. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). Comisia desemnează furnizori sau grupări ale acestora în conformitate cu actele de punere în aplicare respective.

(5a)  Comisia stabilește norme detaliate care prevăd modalitățile de selecție a serviciilor vizate de prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3).

(5b)  Comisia efectuează un studiu global privind impactul operațional, economic, social și de siguranță al introducerii de principii de piață pentru furnizarea de servicii de asistență și prezintă studiul respectiv Parlamentului European și Consiliului până la 1 ianuarie 2016. Studiul ia în considerare punerea în aplicare a Planului general pentru ATM și impactul tehnologiilor SESAR asupra sectorului serviciilor de asistență. [AM 90]

Articolul 11

Sistemul de îmbunătățire a performanțelor

(1)  Se instituie un sistem de îmbunătățire a performanțelor serviciilor de navigație aeriană și ale serviciilor de rețea, cu scopul de a îmbunătăți performanțele serviciilor de navigație aeriană și ale serviciilor de rețea în cadrul cerului unic european. Acesta cuprinde:

(a)  obiective de performanță la nivelul Uniunii și obiective de performanță conexe la nivel local referitoare la domeniile esențiale de performanță, cum ar fi siguranța, mediul, capacitatea și rentabilitatea, în conformitate cu obiectivele de nivel înalt din Planul general pentru ATM stabilite pentru o întreagă perioadă de referință; [AM 91]

(b)  planuri la nivel național sau planuri pentru blocurile funcționale de spațiu aerian locale de performanță, incluzând obiectivele de performanță, care să asigure conformitatea cu obiectivele de performanță la nivelul Uniunii și cu obiectivele de performanță conexe la nivel local; precum și [AM 92]

(c)  evaluarea periodică, monitorizarea și analiza comparativă a serviciilor de navigație aeriană și a serviciilor de rețea.

(2)  Comisia autorizează un organism independent, imparțial și competent să acționeze în calitate de „organism de evaluare a performanțelor” (PRB). PRB este instituit ca autoritate de reglementare economică europeană sub supravegherea Comisiei, începând de la 1 iulie 2015. Rolul organismului de evaluare a performanțelor PRB este de a sprijini Comisia, în colaborare cu autoritățile naționale de supervizare aviație, și de a sprijini și monitoriza autoritățile naționale de supervizare, la cerere aviație, în vederea punerii în aplicare a sistemului de îmbunătățire a performanțelor menționat la alineatul (1). PRB este funcțional și separat din punct de vedere juridic de orice furnizor de servicii, de la nivel național sau paneuropean. Asistența tehnică în beneficiul organismului de evaluare a performanțelor PRB poate fi acordată de EAA și , administratorul de rețea, Eurocontrol sau de o altă entitate competentă. [AM 93]

(3)  Planurile naționale sau planurile blocurilor funcționale de spațiu aerian locale de performanță menționate la alineatul (1) litera (b) sunt elaborate de autoritățile naționale de supervizare aviație și adoptate de statul (statele) membru (membre). Aceste planuri includ obiectivele locale obligatorii și un sistem adecvat de stimulente, astfel cum a fost adoptat de statul (statele) membru (membre). Elaborarea planurilor face obiectul colaborării consultării cu Comisia, cu PRB, cu furnizorii de servicii de navigație aeriană, cu reprezentanții utilizatorilor spațiului aerian, precum și, dacă este cazul, cu operatorii și coordonatorii de aeroporturi. [AM 94]

(4)  Conformitatea planurilor stabilite la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian locale de performanță și obiectivele locale cu obiectivele de performanță de la nivelul Uniunii și cu obiectivele de la nivel local este evaluată de Comisie în colaborare cu organismul de evaluare a performanțelor PRB. [AM 95]

În cazul în care Comisia constată că planurile stabilite la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian locale de performanță sau obiectivele locale nu corespund obiectivelor de la nivelul Uniunii, aceasta poate solicita statelor membre în cauză să ia măsurile corective necesare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 27 alineatul (2). [AM 96]

(5)  Perioada de referință pentru sistemul de îmbunătățire a performanțelor, menționată la alineatul (1), este de cel puțin trei ani și, respectiv, de cel mult cinci ani. În această perioadă, în cazul în care nu sunt îndeplinite obiectivele locale, statele membre în cauză definesc și pun în aplicare măsuri menite să rectifice situația . În cazul în care Comisia consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a rectifica situația, ea poate dispune luarea de către statele membre în cauză a măsurilor corective sau aplicarea sancțiunilor necesare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(6)  Comisia și EAA, împreună cu PRB, evaluează periodic realizarea obiectivelor de performanță de la nivelul Uniunii și a obiectivelor de performanță conexe de la nivel local. [AM 97]

(7)  Sistemul de îmbunătățire a performanțelor menționat la alineatul (1) se bazează pe :

(a)  culegerea, validarea, analiza, evaluarea și difuzarea datelor relevante privind performanțele serviciilor de navigație aeriană și ale serviciilor de rețea, furnizate de toate părțile interesate, inclusiv de furnizorii de servicii de navigație aeriană, de utilizatorii spațiului aerian, de operatorii de aeroporturi, de EAA, de autoritățile naționale de supervizare aviație, de statele membre și de Eurocontrol; [AM 98]

(b)  selectarea domeniilor-cheie de performanță adecvate, pe baza documentului OACI nr. 9854 „Global Air Traffic Management Operational Concept” (Conceptul operațional global de management al traficului aerian), armonizate cu cele identificate în cadrul de performanță al Planului general pentru ATM, care să includă domeniile siguranței, mediului, capacității și , rentabilității și factorului uman, adaptate, în cazul în care este necesar, astfel încât să țină seama de nevoile specifice ale cerului unic european și de obiectivele relevante pentru domeniile respective, și definirea unui număr limitat de indicatori-cheie ai performanței pentru măsurarea performanțelor. Se acordă o atenție deosebită indicatorilor de performanță privind siguranța; [AM 99]

(c)  stabilirea și revizuirea unor obiective de performanță la nivelul Uniunii și a unor obiective de performanță conexe la nivel local, care sunt definite ținându-se seama de contribuțiile identificate la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian. Sunt stabilite obiective de performanță la nivelul Uniunii pentru a se asigura că fiecare bloc funcțional de spațiu aerian păstrează un nivel de flexibilitate suficient în vederea obținerii celor mai bune rezultate; [AM 100]

(d)  criteriile pentru instituirea de către autoritățile naționale de supervizare aviație a planurilor locale de performanță naționale sau ale blocului funcțional de spațiu aerian, cuprinzând obiectivele de performanță locale și sistemul de stimulente. Planurile de performanță: [AM 101]

(i)  se bazează pe planurile de afaceri ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, care ar trebui, la rândul lor, să ia în considerare punerea în aplicare a Planului general pentru ATM; [AM 102]

(ii)  vizează toate elementele costului aferente bazei de cost naționale sau a blocului funcțional de spațiu aerian;

(iii)  includ obiective de performanță locale obligatorii conforme cu obiectivele de performanță de la nivelul Uniunii ;

(e)  evaluarea obiectivelor de performanță locale pe baza planului național sau al planului de la nivelul blocului funcțional de spațiu aerian local de performanță; [AM 103]

(f)  monitorizarea planurilor locale de performanță naționale sau ale blocului funcțional de spațiu aerian, incluzând mecanisme de alertă adecvate; [AM 104]

(g)  criterii de impunere a unor sancțiuni și mecanisme de compensare pentru nerespectarea obiectivelor de performanță de la nivelul Uniunii și a obiectivelor de performanță conexe de la nivel local pe durata perioadei de referință și de susținere a mecanismelor de alertă; [AM 105]

(h)  principiile generale privind înființarea de către statele membre a sistemului de stimulente;

(i)  principiile privind aplicarea unui mecanism tranzitoriu necesar pentru adaptarea la funcționarea sistemului de îmbunătățire a performanțelor, a cărei durată nu trebuie să depășească 12 luni de la adoptarea actului delegat menționat în prezentul alineat ;

(j)  perioadele de referință și intervalele corespunzătoare pentru evaluarea îndeplinirii obiectivelor de performanță și stabilirea de noi obiective;

(k)  calendarele aferente necesare ;

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru a adopta obiective de performanță la nivelul Uniunii și a stabili normele detaliate pentru funcționarea adecvată a sistemului de îmbunătățire a performanțelor conform punctelor enumerate în prezentul alineat. [AM 106]

(8)  Stabilirea sistemului de îmbunătățire a performanțelor ține seama de faptul că serviciile de rută, serviciile de terminal și serviciile de rețea sunt diferite și ar trebui tratate ca atare, având în vedere și scopul măsurării performanțelor, dacă este necesar.

(8a)  Comisia realizează un studiu privind impactul pe care comportamentul actorilor non-ANSP din cadrul sistemului ATM, de exemplu operatorii de aeroporturi, coordonatorii de aeroporturi și operatorii de transport aerian, poate să îl aibă asupra funcționării eficiente a rețelei ATM europene.

Domeniul studiului acoperă, dar nu se limitează la:

(a)  identificarea actorilor non-ANSP din cadrul sistemului ATM care pot influența performanțele rețelei;

(b)  efectul pe care comportamentul unor astfel de actori îl are asupra performanțelor ANS în raport cu domeniile-cheie de performanță privind siguranța, mediul și capacitatea;

(c)  fezabilitatea dezvoltării de indicatori de performanță și de indicatori-cheie de performanță pentru respectivii actori;

(d)  orice beneficiu adus rețelei ATM europene care poate proveni din punerea în aplicare a unor indicatori de performanță și a unor indicatori-cheie de performanță suplimentari; precum și orice barieră în calea realizării performanței optime.

Studiul ar trebui să înceapă în maximum 12 luni de la publicarea prezentului regulament și să fie finalizat în maximum 12 luni de la începerea sa; rezultatele sale ar trebui ulterior să fie luate în considerare de către Comisie și de către statele membre în vederea extinderii domeniului de aplicare al sistemului de îmbunătățire a performanțelor pentru a include orice indicator de performanță și orice indicator-cheie de performanță suplimentari pentru perioade de referință viitoare, în conformitate cu dispozițiile din prezentul articol. [AM 107]

Articolul 12

Dispoziții generale pentru schema de tarifare

În conformitate cu cerințele de la articolele 13 și 14, schema de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană contribuie la o mai mare transparență a stabilirii, aplicării și colectării tarifelor pentru utilizatorii spațiului aerian și contribuie la rentabilitatea furnizării de servicii de navigație aeriană și la eficiența operațiunilor de zbor, menținându-se, în același timp, un nivel optim de siguranță. Schema este conformă, de asemenea, cu articolul 15 din Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională și cu sistemul de tarifare Eurocontrol pentru tarifele de rută.

Articolul 13

Principii pentru schema de tarifare

(1)  Schema de tarifare se bazează pe contabilizarea costurilor serviciilor de navigație aeriană suportate de furnizorii de servicii pentru utilizatorii spațiului aerian. Schema distribuie aceste costuri între categoriile de utilizatori.

(2)  Principiile stabilite la alineatele (3) – (8) se aplică la stabilirea bazei de calcul a tarifelor în funcție de costuri.

(3)  Costul care urmează să fie distribuit între utilizatorii spațiului aerian este costul stabilit al furnizării de servicii de navigație aeriană, inclusiv sumele corespunzătoare pentru dobânzile pentru investițiile de capital și amortizarea activelor, precum și costurile de întreținere, operare, gestionare și administrare, inclusiv costurile suportate de EAA pentru îndeplinirea sarcinilor în calitate de autoritate relevantă . Costurile stabilite sunt costurile stabilite de statul membru la nivel național sau la nivelul blocului funcțional de spațiu aerian, fie la începutul perioadei de referință pentru fiecare an calendaristic al perioadei de referință menționate la articolul 11 alineatul (5), fie pe parcursul perioadei de referință, în urma adaptărilor corespunzătoare efectuate prin aplicarea mecanismelor de alertă prevăzute la articolul 11 ;

(4)  Costurile care se iau în considerare în acest context sunt cele estimate în raport cu infrastructura și serviciile furnizate și aplicate în conformitate cu Planul regional de navigație aeriană al OACI pentru regiunea europeană. Acestea includ și costurile suportate de autoritățile naționale de supervizare aviație și/sau de entitățile calificate, precum și alte costuri suportate de statul membru și furnizorul de servicii în cauză în legătură cu furnizarea de servicii de navigație aeriană. Costurile respective nu includ costurile penalităților impuse de statele membre menționate la articolul 33 și nici sau costurile măsurilor corective sau ale sancțiunilor menționate la articolul 11 alineatul (5). [AM 108]

(5)  În ceea ce privește blocurile funcționale ale spațiului aerian și în calitate de părți la acordurile-cadru respective, statele membre depun eforturi rezonabile pentru a conveni asupra unor principii comune ale politicii tarifare pentru a ajunge la un singur tarif, în conformitate cu planurile lor respective de performanță. [AM 109]

(6)  Costul diferitelor servicii de navigație aeriană se identifică separat, conform articolului 21 alineatul (3).

(7)  Nu sunt permise subvențiile încrucișate între serviciile de rută și cele de terminal. Costurile care corespund atât serviciilor de terminal, cât și celor de rută se repartizează în mod proporțional între serviciile de rută și serviciile de terminal pe baza unei metodologii transparente. Subvențiile încrucișate sunt permise numai între diferitele servicii de trafic aerian din una dintre cele două categorii menționate, numai dacă sunt justificate din motive obiective și sub rezerva identificării clare; Nu sunt autorizate subvențiile încrucișate între serviciile de trafic aerian și serviciile de asistență.

(8)  Se asigură transparența bazei de calcul a tarifelor în funcție de costuri. Se adoptă norme de punere în aplicare pentru furnizarea de informații de către furnizorii de servicii care să permită evaluările prognozelor furnizorilor, costurilor reale și încasărilor. Autoritățile naționale de supervizare aviație, furnizorii de servicii, utilizatorii spațiului aerian, Comisia și Eurocontrol fac un schimb constant de informații.

(9)  Atunci când stabilesc tarifele în conformitate cu alineatele (3) - (8), statele membre respectă următoarele principii:

(a)  tarifele pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană se stabilesc în condiții nediscriminatorii La aplicarea de tarife diferiților utilizatori ai spațiului aerian pentru utilizarea aceluiași serviciu, nu se face distincție cu privire la naționalitatea sau categoria utilizatorului;

(b)  scutirea anumitor utilizatori, în special a operatorilor de aeronave ușoare și de aeronave de stat, poate fi permisă, cu condiția de a nu se transfera costul acestei scutiri asupra altor utilizatori;

(c)  tarifele se stabilesc pe an calendaristic pe baza costurilor determinate ;

(d)  serviciile de navigație aeriană pot aduce suficiente venituri pentru a asigura o rentabilitate rezonabilă a activelor astfel încât să contribuie la finanțarea îmbunătățirii necesare a mijloacelor fixe;

(e)  tarifele reflectă costul serviciilor de navigație aeriană și al infrastructurilor puse la dispoziția utilizatorilor spațiului aerian, inclusiv costurile suportate de EAA pentru îndeplinirea sarcinilor în calitate de autoritate competentă, luându-se în considerare capacitățile productive relative ale diferitelor tipuri de aeronavă în cauză;

(f)  tarifele încurajează furnizarea în condiții de siguranță, eficiență, eficacitate și durabilitate a serviciilor de navigație aeriană în vederea realizării unui înalt nivel de siguranță și rentabilitate și a îndeplinirii obiectivelor de performanță și stimulează furnizarea de servicii integrate, reducând impactul aviației asupra mediului. În sensul literei (f) prezentei litere și în ceea ce privește planurile locale de performanță naționale sau ale blocurilor funcționale ale spațiului aerian, autoritățile naționale de supervizare pot , autoritatea națională de aviație poate institui mecanisme, inclusiv măsuri de stimulare constând în avantaje și dezavantaje financiare, prin care să încurajeze furnizorii de servicii de navigație aeriană și/sau utilizatorii spațiului aerian să sprijine îmbunătățirea furnizării de servicii de navigație aeriană precum creșterea capacității, reducerea întârzierilor și dezvoltarea durabilă, menținându-se, în același timp, un nivel optim de siguranță. [AM 110]

(10)  Comisia adoptă măsurile care definesc detaliile procedurii de urmat pentru aplicarea alineatelor (1) – (9). Comisia poate propune mecanisme financiare de îmbunătățire a sincronizării cheltuielilor de capital de la bordul navelor și de la sol conexe implementării de tehnologii SESAR. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). [AM 111]

Articolul 14

Reexaminarea gradului de respectare a articolelor 12 și 13

(1)  Comisia monitorizează în permanență respectarea principiilor și măsurilor prevăzute la articolele 12 și 13, hotărând în cooperare cu statele membre. Comisia depune toate eforturile pentru instituirea mecanismelor necesare prin care să se beneficieze de expertiza Eurocontrol și face cunoscute rezultatele acestei monitorizări statelor membre, Eurocontrol și reprezentanților utilizatorilor spațiului aerian.

(2)  La cererea unuia sau mai multor state membre sau din proprie inițiativă, Comisia examinează măsurile specifice adoptate de autoritățile naționale în legătură cu aplicarea articolelor 12 și 13, în ceea ce privește determinarea costurilor și a tarifelor . Fără a aduce atingere articolului 32 alineatul (1), Comisia face cunoscute rezultatele acestei investigații statelor membre, Eurocontrol și reprezentanților utilizatorilor spațiului aerian. În termen de două luni de la primirea unei cereri, după audierea statului membru în cauză, Comisia decide dacă articolele 12 și 13 au fost respectate și dacă măsura respectivă poate fi aplicată în continuare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27 alineatul (2) .

Articolul 14a

Punerea în aplicare a Planului general pentru ATM

Punerea în aplicare a Planului general pentru ATM este coordonată de Comisie. Administratorul de rețea, PRB și coordonatorul implementării contribuie la punerea în aplicare a Planului general pentru ATM, în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament. [AM 112]

Articolul 14b

Comisia adoptă măsuri care stabilesc guvernanța punerii în aplicare a Planului general pentru ATM, inclusiv măsuri pentru definirea și selectarea organismului responsabil pentru nivelul de gestiune (coordonatorul implementării). Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). [AM 113]

Articolul 14c

Coordonatorul implementării recomandă Comisiei termene-limită obligatorii pentru implementare și măsuri corective corespunzătoare privind întârzierea implementării. [AM 114]

Articolul 15

Proiecte comune

(1)  Punerea în aplicare a Planului general pentru ATM, poate fi sprijinită de unele proiecte comune. Aceste proiecte contribuie la realizarea obiectivelor prezentului regulament referitoare la îmbunătățirea performanței sistemului aviatic european în domenii de o importanță determinantă, precum capacitatea, eficiența operațiunilor de zbor, rentabilitatea și, de asemenea, durabilitatea din punct de vedere ecologic în cadrul obiectivelor prioritare referitoare la siguranță. Proiectele comune vizează să pună în aplicare funcționalitățile ATM la timp, într-un mod coordonat și sincronizat, pentru a realiza modificările operaționale esențiale identificate în Planul general pentru ATM, inclusiv identificarea celor mai adecvate dimensiuni geografice, arhitecturi de proiect orientate spre performanță și abordări privind furnizarea de servicii care să fie aplicate de coordonatorul implementării. Dacă este cazul, proiectarea și executarea de proiecte comune au ca scop generarea unui set de capacități de bază interoperabile care să existe în toate statele membre. [AM 115]

(2)  Comisia poate adopta măsuri de stabilire a guvernanței proiectelor comune și de identificare a stimulentelor pentru punerea lor în aplicare. Organismul care guvernează punerea în aplicare a proiectelor comune este același organism ca cel responsabil pentru punerea în aplicare a liniilor principale ale Planului general pentru ATM. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). Aceste măsuri . nu afectează completează mecanismele de punere în practică a proiectelor privind blocuri funcționale de spațiu aerian, astfel cum au fost convenite de părțile la blocurile respective. [AM 116]

(3)  Comisia poate adopta proiecte comune pentru funcțiile aferente rețelei care sunt de o importanță deosebită pentru îmbunătățirea performanței globale a managementului traficului aerian și a serviciilor de navigație aeriană din Europa, identificând funcționalități ATM care au atins o maturitate suficientă pentru a fi puse în aplicare, precum și calendarul și zona geografică acoperită de punerea în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3) Proiectele comune pot fi considerate eligibile în vederea acordării de finanțare din partea Uniunii în temeiul cadrului financiar multianual. În acest scop, fără a aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la utilizarea resurselor financiare proprii, Comisia efectuează o analiză independentă a raportului dintre costuri și profituri și poartă consultări corespunzătoare cu toți factorii implicați competenți, în conformitate cu articolul 28, examinând toate modalitățile adecvate de finanțare a realizării proiectelor. Costurile eligibile ale realizării de proiecte comune se recuperează în conformitate cu principiile transparenței și nediscriminării.

(3a)  Proiectele comune sunt mijlocul prin care îmbunătățirile operative dezvoltate prin proiectul SESAR sunt aplicate într-un mod coordonat și la timp. Ele contribuie astfel în mod decisiv la realizarea obiectivelor de la nivelul Uniunii. [AM 117]

Articolul 16

Blocurile funcționale de spațiu aerian

(1)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta stabilirea și punerea în aplicare a unor blocuri funcționale de spațiu aerian operaționale pe baza furnizării integrate de servicii de trafic aerian navigație aeriană, cu scopul de a atinge capacitatea și eficiența necesare ale rețelei de management al traficului aerian în cadrul cerului unic european, de a menține un nivel înalt de siguranță și de a contribui la performanțele globale ale sistemului de transport aerian și la un impact redus asupra mediului. [AM 118]

(2)  Dacă este posibil, blocurile funcționale de spațiu aerian se stabilesc pe baza parteneriatelor industriale de cooperare dintre prestatorii de servicii de navigație aeriană, în special în ceea ce privește prestarea de servicii de asistență în conformitate cu articolul 10. Parteneriatele industriale pot sprijini unul sau mai multe blocuri funcționale de spațiu aerian, sau o parte a acestora, pentru a maximiza performanța. [AM 119]

(3)  Statele membre, precum autoritățile naționale de aviație și furnizorii de servicii de trafic aerian navigație aeriană, cooperează cât mai mult posibil între ele pentru a garanta respectarea prezentului articol . După caz, cooperarea poate include și autorități naționale de aviație și furnizori de servicii de trafic aerian navigație aeriană din țări terțe participante la blocurile funcționale de spațiu aerian. [AM 120]

(4)  În special, blocurile funcționale de spațiu aerian:

(a)  sunt susținute printr-un studiu de siguranță;

(b)  sunt configurate astfel încât să se obțină un maximum de sinergii ca urmare a parteneriatelor industriale, cu scopul de a îndeplini și, dacă este posibil, de a depăși obiectivele de performanță stabilite în conformitate cu articolul 11; [AM 121]

(c)  permit utilizarea optimă și flexibilă a spațiului aerian, ținând seama de fluxurile traficului aerian; [AM 122]

(d)  asigură coerența cu rețeaua de rute europene înființată în conformitate cu articolul 17 ;

(e)  se justifică prin valoarea adăugată globală, incluzând utilizarea optimă a resurselor tehnice și umane, pe baza analizei cost-beneficiu;

(f)  după caz, asigură un transfer ușor și flexibil al responsabilității controlului traficului aerian între unitățile serviciilor de trafic aerian;

(g)  asigură compatibilitatea diferitelor configurații ale spațiului aerian;

(h)  îndeplinesc condițiile care decurg din acordurile regionale încheiate în cadrul OACI;

(i)  respectă acordurile regionale existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în special pe cele care privesc țări terțe europene;

(ia)  consolidează achizițiile în materie de infrastructură ATM și vizează creșterea interoperabilității echipamentelor existente; [AM 123]

(ib)  facilitează coerența cu obiectivele de performanță la nivelul Uniunii. [AM 124]

Cerințele de la alineatul (4) literele (c), (d) și (g) sunt îndeplinite în conformitate cu optimizarea configurației spațiului aerian realizată de administratorul de rețea conform celor specificate la articolul 17.

(5)  Cerințele prevăzute de prezentul articol pot fi îndeplinite prin participarea furnizorilor de servicii de navigație aeriană la unul sau mai multe blocuri funcționale de spațiu aerian.

(6)  Blocul Un bloc funcțional de spațiu aerian care se extinde în spațiul aerian aflat în responsabilitatea mai multor state membre operațional se stabilește printr-o desemnare comună de către toate între statele membre, precum și, după caz, de către țările terțe, care sunt responsabile de orice parte din spațiul aerian inclus în blocul funcțional de spațiu aerian. [AM 126]

Desemnarea comună prin care se stabilește blocul funcțional de spațiu aerian conține dispozițiile necesare referitoare la modul în care blocul poate fi modificat și modul în care un stat membru sau, după caz, o țară terță, se poate retrage din bloc, inclusiv aranjamentele tranzitorii.

(7)  Statele membre informează Comisia în legătură cu stabilirea blocurilor funcționale de spațiu aerian. Înainte de a notifica Comisia privind crearea unui bloc funcțional de spațiu aerian, statul membru sau statele membre în cauză furnizează Comisiei, celorlalte state membre și celorlalte părți interesate informațiile corespunzătoare pentru a le da posibilitatea acestora de a-și prezenta observațiile.

(8)  În cazul în care apar dificultăți între două sau mai multe state membre cu privire la un bloc funcțional transfrontalier de spațiu aerian care privește spațiul aerian aflat sub responsabilitatea lor, statele membre în cauză pot prezenta în comun respectiva problemă Comitetului pentru cerul unic, în vederea obținerii unui aviz. Avizul se adresează statelor membre în cauză. Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre țin seama de acest aviz pentru a găsi o soluție.

(9)  După primirea notificărilor de la statele membre menționate la alineatele (6) și (7), Comisia evaluează în cazul fiecărui bloc funcțional de spațiu aerian îndeplinirea cerințelor stabilite la alineatul (4) și prezintă rezultatele statelor membre, spre examinare . În cazul în care hotărăște că unul sau mai multe blocuri funcționale de spațiu aerian nu îndeplinesc cerințele necesare, Comisia inițiază dialoguri cu statele membre în cauză în vederea obținerii unui consens în ceea ce privește măsurile necesare pentru a rectifica situația.

(10)  Comisia poate adopta măsurile detaliate referitoare la desemnarea comună a furnizorului (furnizorilor) de servicii de trafic aerian menționată la alineatul (6), precizând modalitățile de selecționare a furnizorului (furnizorilor) de servicii de navigație aeriană, perioada desemnării, aranjamentele în materie de supervizare, disponibilitatea serviciilor ce trebuie furnizate și regimurile de răspundere. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3) .

(11)  Comisia poate adopta măsurile referitoare la informațiile care trebuie furnizate de statul (statele) membru (membre) menționate la alineatul (6). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). Dispozițiile prezentului alineat nu aduc prejudiciu niciunui acord FAB existent la data intrării în vigoare a prezentului regulament, dacă aceste acorduri îndeplinesc și, dacă este posibil, depășesc obiectivele de performanță stabilite în conformitate cu articolul 11. [AM 127]

Articolul 16a

Parteneriate industriale

(1)  Furnizorii de servicii de navigație aeriană pot coopera pentru a stabili parteneriate industriale, în special privind furnizarea de servicii de asistență, în conformitate cu articolul 10. Parteneriatele industriale pot sprijini unul sau mai multe blocuri funcționale de spațiu aerian, sau o parte a acestora, pentru a maximiza performanța.

(2)  Comisia și statele membre depun toate eforturile pentru a se asigura că este eliminată orice barieră din calea parteneriatelor dintre ANSP, ținând seama în special de aspectele legate de răspundere, de modele de tarifare și de obstacolele din domeniul interoperabilității. [AM 128]

Articolul 17

Managementul și configurarea rețelelor

(1)  Serviciile rețelei de management al traficului aerian (ATM) permit utilizarea optimă și flexibilă a spațiului aerian și asigură faptul că utilizatorii spațiului aerian pot utiliza rutele pe care le preferă, permițând, în același timp, accesul maxim la spațiul aerian și la serviciile de navigație aeriană. Aceste servicii ale rețelei au ca obiectiv sprijinirea inițiativelor la nivel național și la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian și se execută într-un mod care respectă separarea sarcinilor operaționale și de reglementare. [AM 129]

(2)  Pentru a îndeplini obiectivele menționate la alineatul (1) și fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre referitoare la rutele naționale și structurile spațiului aerian, Comisia se asigură că următoarele funcții și servicii sunt coordonate de un administrator de rețea: [AM 130]

(a)  configurarea rețelei europene de rute;

(b)  coordonarea resurselor limitate în cadrul benzilor de frecvență pentru aviație utilizate de traficul aerian general, în special a frecvențelor radio, precum și coordonarea codurilor pentru transponderele radar;

(c)  îndeplinirea funcției centrale pentru managementul fluxului de trafic aerian;

(d)  punerea la dispoziție a unui portal cu informații aeronautice în conformitate cu articolul 23;

(e)  optimizarea configurației spațiului aerian, inclusiv a sectoarelor de spațiu aerian și a structurilor de spațiu aerian în zonele de rută și de terminal, în colaborare cu furnizorii de servicii de navigație aeriană și a blocurilor funcționale de spațiu aerian menționate la articolul 16; [AM 131]

(f)  îndeplinirea funcției centrale pentru coordonarea în situații de criză aviatică.

Funcțiile și serviciile menționate în prezentul alineat nu implică adoptarea de măsuri obligatorii cu un domeniu de aplicare general sau exercitarea unei puteri politice discreționare. Acestea iau în considerare propuneri prezentate la nivel național și la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian. Acestea se exercită în coordonare cu autoritățile militare în conformitate cu procedurile convenite referitoare la utilizarea flexibilă a spațiului aerian. [AM 132]

În conformitate cu normele de punere în aplicare menționate la alineatul (4), Comisia poate să desemneze Eurocontrol sau un alt organism imparțial și competent cu scopul de a îndeplini sarcinile administratorului de rețea . Aceste sarcini se execută în mod imparțial și rentabil, în numele Uniunii, al statelor membre și al părților interesate. Acestea sunt supuse unei guvernări guvernanțe adecvate, care recunoaște responsabilități separate pentru furnizarea de servicii și reglementare, luând în considerare necesitățile întregii rețele ATM și cu implicarea deplină a utilizatorilor spațiului aerian și a furnizorilor de servicii de navigație aeriană. Până la 1 ianuarie 2020 2016, Comisia numește administratorul de rețea în funcția de furnizor de servicii independent, acesta constituindu-se, dacă este posibil, sub forma unui parteneriat industrial. [AM 133]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pe care să le adăuge la lista serviciilor stabilite la alineatul (2) pentru a o adapta la progresul tehnic și operațional în ceea ce privește furnizarea de servicii în mod centralizat .

(4)  Comisia adoptă norme detaliate referitoare la:

(a)  coordonarea și armonizarea proceselor și procedurilor de ameliorare a eficienței managementului frecvențelor aeronautice, incluzând elaborarea de principii și criterii;

(b)  funcția centrală de coordonare a identificării timpurii și soluționarea necesităților de frecvențe în benzile alocate traficului aerian general european pentru a sprijini conceperea și operarea rețelei aviatice europene;

(c)  servicii de rețea adiționale astfel cum sunt definite în planul general pentru ATM;

(d)  modalitățile de luare a deciziilor în colaborare între statele membre, furnizorii de servicii de navigație aeriană și funcția de management al rețelei pentru sarcinile menționate la alineatul (2);

(e)  dispozițiile detaliate pentru guvernanța administratorului de rețea, care implică toate părțile operaționale în cauză;

(f)  un sistem de consultare a părților interesate respective, în cadrul procesului decizional, atât la nivel național, cât și european; și

(g)  în cadrul spectrului radio alocat traficului aerian general de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, o împărțire a sarcinilor și responsabilităților între funcția de management al rețelei și managerii naționali de frecvențe, asigurându-se că serviciile de management al frecvențelor la nivel național continuă să asigure acele alocări de frecvențe care nu au nici un impact asupra rețelei. În situațiile care au un impact asupra rețelei, managerii naționali de frecvențe cooperează cu persoanele responsabile de funcția de management al rețelei pentru a optimiza utilizarea frecvențelor.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3).

(5)  Alte aspecte ale configurării spațiului aerian decât cele menționate la alineatul (2) și la alineatul (4) litera (c) se tratează la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian. Acest proces de configurare ia în considerare cerințele și complexitatea traficului, și planurile locale de performanță naționale sau de la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian și include consultarea deplină a utilizatorilor corespunzători ai spațiului aerian sau a grupurilor corespunzătoare reprezentând utilizatorii spațiului aerian și a autorităților militare, după caz. [AM 134]

Articolul 18

Relațiile dintre prestatorii de servicii

(1)  Prestatorii de servicii de navigație aeriană pot recurge la serviciile altor prestatori de servicii care sunt certificați sau declarați în Uniune .

(2)  Prestatorii de servicii de navigație aeriană își oficializează relațiile de lucru prin intermediul acordurilor scrise sau al unor aranjamente juridice echivalente, stabilind îndatoririle și funcțiile specifice asumate de fiecare prestator și permițând schimbul de date operaționale între toți prestatorii în ceea ce privește traficul aerian general. Aceste aranjamente se notifică autorității naționale de supraveghere în cauză.

(3)  În cazurile care implică prestarea de servicii de trafic aerian este necesară aprobarea statelor membre respective.

Articolul 19

Relațiile cu părțile interesate

Prestatorii Furnizorii de servicii de navigație aeriană stabilesc mecanisme consultative în vederea consultării cu grupurile relevante de utilizatori ai spațiului aerian și cu operatorii de aerodrom cu privire la toate aspectele de importanță majoră ale serviciilor prestate, cu privire la planurile de investiții strategice, în special aspecte care necesită sincronizarea dintre implementarea echipamentelor de la bordul aeronavelor și de la sol, sau cu privire la modificările relevante ale configurațiilor spațiului aerian. Utilizatorii spațiului aerian sunt de asemenea implicați în procesul de aprobare a planurilor de investiții strategice. Comisia adoptă măsuri care descriu în detaliu modalitățile de consultare și de implicare a utilizatorilor spațiului aerian în aprobarea elaborarea planurilor de investiții strategice pentru a se asigura consecvența lor cu Planul general pentru ATM și proiectele comune menționate la articolul 15. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3). [AM 135]

Fără a aduce atingere rolului Comitetului pentru cerul unic, Comisia instituie un grup consultativ de experți privind factorul uman, de care vor aparține partenerii sociali europeni ai ATM și alți experți din cadrul organismelor profesionale de reprezentare a personalului. Rolul acestui grup este de a oferi consultanță Comisiei privind legătura dintre operațiuni și factorul uman din cadrul sectorului ATM. [AM 136]

Articolul 20

Relațiile cu autoritățile militare

În contextul politicii comune în domeniul transporturilor, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura încheierea sau reînnoirea unor acorduri scrise între autoritățile competente civile și militare sau a altor acorduri juridice echivalente cu privire la gestionarea unor blocuri specifice ale spațiului aerian.

Articolul 21

Transparența situației contabile

(1)  Prestatorii Furnizorii de servicii de navigație aeriană, indiferent de sistemul de proprietate sau de forma lor juridică, întocmesc, prezintă spre auditare și fac publică situația contabilă. Aceasta este conformă cu standardele contabile internaționale adoptate de Uniune . În cazul în care, din cauza statutului juridic al prestatorului de servicii, nu este posibilă conformitatea deplină cu standardele contabile internaționale, prestatorul depune toate eforturile pentru a asigura un nivel cât mai mare de conformitate cu aceste standarde.

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că ANSP se conformează prezentului articol până la 1 iulie 2017. [AM 137]

(2)  În toate cazurile, prestatorii de servicii de navigație aeriană publică un raport anual și sunt auditați cu regularitate de un auditor independent.

(3)  În cazul în care furnizează un pachet de servicii, furnizorii de servicii de navigație aeriană identifică și prezintă costurile și veniturile care provin din serviciile de navigație aeriană, defalcate în conformitate cu schema de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană menționată la articolul 12 și, dacă este cazul, au conturi consolidate pentru alte servicii, care nu au legătură cu navigația aeriană, la fel cum ar trebui să procedeze dacă serviciile respective ar fi furnizate de întreprinderi separate.

(4)  Statele membre desemnează autoritățile competente care au drept de acces la conturile prestatorilor de servicii care prestează servicii în spațiul aerian de care răspund.

(5)  Statele membre pot aplica dispozițiile tranzitorii din articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor contabile internaționale(20) în cazul prestatorilor de servicii de navigație aeriană care fac obiectul acestui regulament. [AM 138]

Articolul 22

Accesarea și protecția datelor

(1)  În ceea ce privește traficul aerian general, toți prestatorii de servicii de navigație aeriană, utilizatorii spațiului aerian și aeroporturile fac schimb de date operaționale pertinente, în timp real, pentru a răspunde necesităților operaționale ale acestora. Datele se utilizează numai în scopuri operaționale.

(2)  Accesul la datele operaționale pertinente se acordă autorităților competente, prestatorilor autorizați sau declarați de servicii de navigație aeriană, utilizatorilor spațiului aerian și aeroporturilor, fără discriminare.

(3)  Prestatorii certificați sau declarați de servicii, utilizatorii spațiului aerian și aeroporturile stabilesc condiții standard de acces la datele lor operaționale, altele decât cele menționate la alineatul (1). Autoritățile naționale de supraveghere aprobă aceste condiții standard. Comisia poate prevedea măsuri referitoare la procedurile care trebuie urmate în cazul schimbului de date și tipul de date avut în vedere în legătură cu aceste condiții de acces și aprobarea lor. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3)

CAPITOLUL IV

SPAȚIULUI AERIAN

Articolul 23

Informații aeronautice în formă electronică

(1)  Fără a aduce atingere publicării de către statele membre a informațiilor aeronautice și într-un mod consecvent cu respectiva publicare, Comisia, în cooperare cu administratorul de rețea, asigură disponibilitatea, în formă electronică, a unor informații aeronautice de bună calitate, prezentate într-o manieră armonizată și care respectă cerințele tuturor utilizatorilor interesați în ceea ce privește calitatea datelor și punerea la dispoziție în timp util a acestor informații.

(2)  În sensul alineatului (1), Comisia asigură dezvoltarea unei infrastructuri a Uniunii de informare aeronautică sub forma unui portal electronic de informații integrate cu acces public fără restricții părților interesate. Infrastructura respectivă permite accesarea și furnizarea unor date necesare, cum ar fi, dar fără a se limita la, informare aeronautică, informații privind biroul de raportare al serviciilor de trafic aerian (ARO), informații meteorologice și informații privind managementul fluxului de trafic aerian.

(3)  Comisia adoptă măsurile de stabilire și punere în aplicare a unui portal electronic de informare integrat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3).

Articolul 24

Dezvoltarea tehnologică și interoperabilitatea managementului traficului aerian

(1)  Comisia adoptă norme detaliate referitoare la promovarea dezvoltării tehnologice și a interoperabilității managementului traficului aerian legată de dezvoltarea și implementarea planului general pentru ATM. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (3).

(2)  În privința normelor menționate la alineatul (1), se aplică articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008. După caz, Comisia solicită EAA să includă aceste norme în programul de lucru anual menționat la articolul 56 din regulamentul respectiv.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Adaptarea anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru a completa sau modifica cerințele aplicabile entităților calificate enumerate în anexa I și condițiile care trebuie să însoțească certificatele ce urmează să fie acordate prestatorilor de servicii de navigație aeriană enumerați în anexa II pentru a ține seama de experiența câștigată de autoritățile naționale de supervizare aviație în ceea ce privește aplicarea acestor cerințe și condiții sau de evoluția sistemului de management al traficului aerian din punctul de vedere al interoperabilității și al prestării integrate de servicii de navigație aeriană.

Articolul 26

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (7), articolul 17 alineatul (3) și articolul 25 este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de șapte ani.

Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 139]

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (7), articolul 17 alineatul (3) și articolul 25 poate fi revocată de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței menționate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizia respectivă. Ea nu afectează validitatea actelor delegate deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 11 alineatul (7), articolul 17 alineatul (3) și articolul 25 intră în vigoare dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au adus vreo obiecție în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea perioadei respective, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia în legătură cu faptul că nu vor aduce nicio obiecție. Perioada respectivă se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 27

Procedura comitetului

(1)  Comisia este sprijinită de Comitetul pentru cerul unic, denumit în continuare „comitetul” Comitetul este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 .

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 .

Articolul 28

Consultarea părților interesate de către Comisie

(1)  Comisia instituie un mecanism consultativ la nivelul Uniunii pentru a purta consultări privind aspecte referitoare la punerea în aplicare a regulamentului, după caz . Comitetul de dialog sectorial instituit în temeiul Deciziei 98/500/CE a Comisiei este asociat la consultări.

(2)  Părțile interesate pot include:

–  furnizorii de servicii de navigație aeriană,

–  operatorii de aeroporturi,

–  utilizatorii spațiului aerian sau grupurile relevante de reprezentare a utilizatorilor spațiului aerian,

–  autoritățile militare,

–  industria producătoare; și

–  organismele profesionale de reprezentare a personalului.

Articolul 29

Organismul consultativ sectorial

Fără a aduce atingere rolului comitetului și al Eurocontrol, Comisia înființează un „organism consultativ sectorial” de care să aparțină furnizorii de servicii de navigație aeriană, asociațiile de utilizatori ai spațiului aerian, operatorii de aeroporturi, industria producătoare și organismele profesionale de reprezentare a personalului. Rolul acestui organism este numai de a consilia Comisia cu privire la punerea în aplicare a cerului unic european.

Articolul 30

Relațiile cu țările terțe

Uniunea și membrii săi urmăresc și susțin extinderea cerului unic european către țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene. În acest scop, aceștia depun toate eforturile, fie în cadrul acordurilor încheiate cu țările terțe vecine, fie în cadrul desemnărilor comune ale blocurilor funcționale de spațiu aerian sau al acordurilor privind funcțiile rețelei pentru a extinde realizarea obiectivelor prezentului regulament la țările respective.

Articolul 31

Sprijin acordat de organisme externe

Comisia poate solicita sprijin din partea unui organism extern, în vederea îndeplinirii sarcinilor sale prevăzute în prezentul regulament .

Articolul 32

Confidențialitate

(1)  Nici autoritățile naționale de supervizare aviație, care hotărăsc în conformitate cu dreptul intern, nici Comisia nu divulgă informațiile de natură confidențială, în special informațiile referitoare la furnizorii de servicii de navigație aeriană ANSP, relațiile de afaceri ale acestora sau componentele costurilor lor. [AM 140]

(2)  Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților naționale de supervizare aviație sau al Comisiei de a dezvălui informații în cazul în care acest lucru este esențial pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, situație în care dezvăluirea informațiilor este proporțională și are în vedere interesele legitime ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană ANSP, ale utilizatorilor spațiului aerian, ale aeroporturilor și ale altor părți interesate pertinente cu privire la protejarea secretelor lor de afaceri. [AM 141]

(3)  Informațiile și datele furnizate în conformitate cu sistemul de tarifare menționat la articolul 12 sunt făcute publice.

Articolul 33

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile și mecanismele de compensare aplicabile încălcărilor prezentului regulament săvârșite în special de utilizatorii spațiului aerian și furnizorii de servicii și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare. [AM 142]

Articolul 34

Revizuire și metode de evaluare a impactului

(1)  Comisia revizuiește periodic aplicarea prezentului regulament și raportează Parlamentului European și Consiliului la finalul fiecărei perioade de referință menționate la articolul 11 alineatul (5) litera (d). Atunci când acest demers se justifică în acest scop, Comisia poate solicita din partea statelor membre informații pertinente pentru aplicarea prezentului regulament .

(2)  Rapoartele conțin evaluarea rezultatelor obținute prin acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament, inclusiv informații adecvate referitoare la evoluțiile din acest sector, în special cu privire la aspectele economice, sociale, de mediu, legate de ocuparea forței de muncă și tehnologice, precum și cu privire la calitatea serviciului, din perspectiva obiectivelor inițiale și a cerințelor viitoare.

Articolul 35

Măsuri de salvgardare

Prezentul regulament nu împiedică aplicarea măsurilor de către un stat membru în măsura în care acestea sunt necesare pentru salvgardarea intereselor esențiale ale politicii de securitate sau de apărare. Aceste măsuri sunt în special cele imperative:

(a)  pentru supravegherea spațiului aerian aflat în responsabilitatea sa, în conformitate cu acordurile OACI privind navigația aeriană regională, inclusiv capacitatea de a detecta, identifica și evalua toate aeronavele care utilizează acest spațiu aerian, în vederea salvgardării siguranței zborurilor și luării de măsuri pentru a asigura cerințele privind securitatea și apărarea;

(b)  în cazul unor grave tulburări interne care afectează menținerea legii și ordinii;

(c)  în caz de război sau tensiuni internaționale grave care constituie o amenințare de război;

(d)  pentru îndeplinirea obligațiilor internaționale ale unui stat membru în ceea ce privește menținerea păcii și securității internaționale;

(e)  pentru desfășurarea operațiunilor și instruirii militare, inclusiv posibilitățile necesare pentru manevre.

Articolul 36

Agenția Uniunii Europene pentru Aviație (EAA)

La punerea în aplicare a prezentului regulament statele membre și Comisia, în conformitate cu rolurile lor respective, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, își coordonează acțiunile, după caz, cu cele ale EAA .

Articolul 37

Abrogare

Regulamentele (CE) nr. 549/2004, 550/2004, 551/2004 și 552/2004 se abrogă .

Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

CERINȚE APLICABILE ENTITĂȚILOR CALIFICATE

1.  Entitățile calificate trebuie:

–  să fie în măsură să prezinte documente care să ateste o vastă experiență în evaluarea entităților de drept public și privat din sectoarele transportului aerian, în special sectorul prestatorilor de servicii de navigație aeriană, precum și în alte sectoare similare din unul sau mai multe domenii la care se referă prezentul regulament;

–  să dispună de norme și regulamente cuprinzătoare pentru inspectarea periodică a entităților susmenționate, publicate și îmbunătățite permanent prin programe de cercetare și dezvoltare;

–  să nu fie controlate de prestatorii de servicii de navigație aeriană, de autoritățile de administrare a aeroporturilor sau de alți terți angajați din punct de vedere comercial în prestarea de servicii de navigație aeriană sau în serviciile de transport aerian,

–  să dispună de un important personal tehnic, managerial, de suport și cercetare la nivelul atribuțiilor pe care urmează a le îndeplini.

–  să contracteze o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care responsabilitatea acestuia este asumată de statul membru conform legislației interne sau statul membru însuși este direct responsabil pentru inspecții.

Entitatea calificată, directorul acesteia și personalul responsabil cu realizarea controalelor nu pot să fie implicați, nici direct și nici în calitate de reprezentanți autorizați, în proiectarea, fabricarea, comercializarea sau întreținerea componentelor sau sistemelor sau în utilizarea acestora. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informații tehnice între fabricant sau constructor.

Entitatea calificată trebuie să realizeze aceste controale cu cea mai mare integritate profesională posibilă și cu cea mai mare competență tehnică posibilă și nu trebuie să facă obiectul nici unei presiuni sau măsuri de stimulare, în special de natură financiară, care ar putea să îi afecteze hotărârea sau rezultatele inspecțiilor, în special din partea persoanelor sau grupurilor de persoane afectate de rezultatele controalelor.

2.  Personalul entității calificate trebuie să posede:

–  o formare profesională și tehnică adecvată,

–  cunoștințe satisfăcătoare cu privire la cerințele inspecțiilor pe care le efectuează și o experiență adecvată acestui tip de operații,

–  capacitatea necesară pentru redactarea declarațiilor, înregistrărilor și rapoartelor care să demonstreze realizarea inspecțiilor.

–  imparțialitate garantată . Remunerarea personalului nu trebuie să depindă de numărul de inspecții realizate sau de rezultatele acestor inspecții.

ANEXA II

CONDIȚII AFERENTE CERTIFICATELOR

1.  Certificatele specifică:

(a)  autoritatea națională de supraveghere aviație care a emis certificatul; [AM 143]

(b)  solicitantul (numele și adresa);

(c)  serviciile autorizate;

(d)  o declarație privind respectarea de către solicitant a cerințelor comune, conform articolului 8b din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 ;

(e)  data emiterii și perioada de valabilitate a certificatului.

(2)  Condițiile suplimentare aferente certificatelor pot, după caz, să vizeze:

(a)  accesul nediscriminatoriu la servicii pentru utilizatorii spațiului aerian și nivelul cerut de performanță al acestor servicii, inclusiv nivelele de siguranță și interoperabilitate;

(b)  specificațiile operaționale pentru fiecare serviciu în parte;

(c)  data până la care serviciile ar trebui prestate;

(d)  diferitele echipamente operaționale care urmează a fi utilizate în cadrul diferitelor servicii;

(e)  delimitarea sau restricționarea operării altor servicii decât cele legate de prestarea de servicii de navigație aeriană;

(f)  contracte, acorduri sau alte aranjamente între prestatorul de servicii și o parte terță și care privesc serviciul (serviciile);

(g)  prestarea de informații rezonabil necesare pentru verificarea conformității serviciilor cu cerințele comune, inclusiv planuri, date financiare și operaționale și schimbări majore în tipul și cuprinderea serviciilor de navigație aeriană furnizate;

(h)  orice alte condiții juridice care nu sunt specifice serviciilor de navigație aeriană, cum ar fi condițiile legate de suspendarea sau retragerea certificatului.

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 549/2004

Regulamentul (CE) nr. 550/2004

Regulamentul (CE) nr. 551/2004

Regulamentul (CE) nr. 552/2004

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatele (1) – (3)

 

 

 

Articolul 1 alineatele (1) – (3)

 

 

Articolul 1 alineatul (3)

 

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (4)

 

 

 

Articolul 1 alineatul (5)

 

Articolul 1

 

 

--------------

 

 

Articolul 1 alineatele (1), (2) și (4)

 

--------------

 

 

 

Articolul 1

--------------

Articolul 2 numerele 1 – 35

 

 

 

Articolul 2 numerele 1 – 35

 

 

 

 

Articolul 2 numerele 36 – 38

Articolul 2 numerele 17, 18, 23, 24, 32, 35, 36

 

 

 

---------------

Articolul 3

 

 

 

---------------

Articolul 4 alineatele (1) și (2)

 

 

 

Articolul 3 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

Articolul 3 alineatele (3) și (4)

Articolul 4 alineatul (3)

 

 

 

Articolul 3 alineatul (5)

 

 

 

 

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 3 alineatele (4) și (5)

 

 

 

Articolul 3 alineatele (7) și (8)

 

 

 

 

Articolul 3 alineatul (9)

 

Articolul 2 alineatul (1)

 

 

Articolul 4 alineatul (1a)

 

 

 

 

Articolul 4 alineatele (1b) – (1g)

 

Articolul 2 alineatul (2)

 

 

Articolul 4 alineatul (2)

 

 

 

 

Articolul 5 alineatele (1) și (2)

 

Articolul 2 alineatele (3) – (6)

 

 

Articolul 5 alineatele (3) – (6)

 

Articolul 3 alineatele (1) și (2)

 

 

Articolul 6 alineatele (1) și (2)

 

 

 

Articolul 8 alineatele (1) și (3)

Articolul 6 alineatele (3) și (4)

 

 

 

 

Articolul 6 alineatul (5)

 

 

 

Articolul 8 alineatele (2) și (4)

-------------

 

Articolul 6

 

 

----------- -

Articolul 10 alineatul (1)

 

 

 

Articolul 7 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 7 alineatul (2)

 

Articolul 7 alineatul (1)

 

 

Articolul 8 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (2)

 

Articolul 7 alineatele (4) și (6)

 

 

Articolul 8 alineatele (3) și (4)

 

Articolul 7 alineatele (2), (3), (5), (7) - (9)

 

 

-------------

 

Articolul 8

 

 

Articolul 9

 

 

 

 

Articolul 10

 

Articolul 9

 

 

-------------

Articolul 11

 

 

 

Articolul 11

 

Articolul 14

 

 

Articolul 12

 

Articolul 15

 

 

Articolul 13

 

Articolul 16

 

 

Articolul 14

 

Articolul 15a

 

 

Articolul 15

 

Articolul 9a alineatul (1)

 

 

Articolul 16 alineatele (1) și (3)

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (2)

 

Articolul 9a alineatul (2) punctul (i)

 

 

------------

 

Articolul 9a alineatul (2)

 

 

Articolul 16 alineatul (4)

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5)

 

Articolul 9a alineatele (3) – (9)

 

 

Articolul 16 alineatele (6) – (12)

 

Articolul 9b

 

 

--------------

 

 

Articolul 6 alineatele (1) – (2b)

 

Articolul 17 alineatele (1) și (2b)

 

 

 

 

Articolul 17 alineatele (2c) – (2e)

 

 

Articolul 6 alineatele (3) – (4d)

 

Articolul 17 alineatele (3) – (4d)

 

 

 

 

Articolul 17 alineatul (4e)

 

 

Articolul 6 alineatele (4e) și (4f)

 

Articolul 17 alineatele (4f) și (4g)

 

 

Articolul 6 alineatele (5) și (7)

 

Articolul 17 alineatele (5) și (6)

 

 

Articolul 6 alineatele (8) și (9)

 

-------------

 

Articolul 10

 

 

Articolul 18

 

 

 

 

Articolul 19

 

Articolul 11

 

 

Articolul 20

 

Articolul 12

 

 

Articolul 21

 

Articolul 13

 

 

Articolul 22

 

 

Articolul 3

 

---------------

 

 

Articolul 3a

 

Articolul 23

 

 

Articolul 4

 

---------- ----

 

 

Articolul 7

 

---------- ----

 

 

Articolul 8

 

---------- ----

 

 

 

 

Articolul 24 alineatele (1) și (2)

 

 

 

Articolul 3 alineatul (3)

---------- ----

 

 

 

Articolele 2 – 3 alineatul (2)

-------------

 

 

 

Articolele 3 alineatul (4) – 7

-------------

 

Articolul 17 alineatul (1)

 

 

Articolul 25

 

 

 

 

Articolul 26

Articolul 5 alineatele (1) – (3)

 

 

 

Articolul 27 alineatele (1) – (3)

Articolul 5 alineatele (4) și (5)

 

 

 

-------------

Articolul 10 alineatele (2) și (3)

 

 

 

Articolul 28 alineatele (1) și (2)

Articolul 6

 

 

 

Articolul 29

Articolul 7

 

 

 

Articolul 30

Articolul 8

 

 

 

Articolul 31

 

Articolul 4

 

 

-------------

 

 

 

Articolul 9

-------------

 

Articolul 18

 

 

Articolul 32

Articolul 9

 

 

 

Articolul 33

Articolul 12 alineatele (2) – (4)

 

 

 

Articolul 34 alineatele (1) – (3)

Articolul 12 alineatul (1)

 

 

 

-------------

 

Articolul 18a

 

 

---- --------

 

 

Articolul 10

 

----- -------

Articolul 13

 

 

 

Articolul 35

Articolul 13a

 

 

 

Articolul 36

 

 

 

Articolul 10

-------------

 

 

 

Articolul 11

Articolul 37

 

Articolul 19 alineatul (1)

 

 

Articolul 38

 

Articolul 19 alineatul (2)

 

 

-------------

 

Anexa I

 

Anexa V

Anexa I

 

 

 

Anexa I

-----------

 

Anexa II

 

 

Anexa II

 

 

 

Anexa II

----------

 

 

 

 

Anexa III

 

 

 

Anexa III

----------

 

 

 

Anexa IV

-----------

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3)Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(4) Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014.
(5)JO L 96, 31.3.2004, p. 1.
(6)JO L 96, 31.3.2004, p. 10.
(7)JO L 96, 31.3.2004, p. 20.
(8)JO L 96, 31.3.2004, p. 26.
(9)JO L 96, 31.3.2004, p. 9.
(10)JO L 225, 12.8.1998, p. 27.
(11)JO L 95, 9.4.2009, p. 41.
(12)JO L 79, 19.3.2008, p. 1.
(13)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(14)JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
(15)JO L 134, 30.4.2004, p. 1.
(16)JO C 179, 1.8.2006, p. 2.
(17)JO L 95, 9.4.2009, p. 41.
(18)JO L 64, 2.3.2007, p. 1.
(19)Eurocontrol a fost instituit prin Convenția internațională din 13 decembrie 1960 privind cooperarea pentru siguranța navigației aeriene, modificată prin protocolul din 12 februarie 1981 și revizuită prin protocolul din 27 iunie 1997.
(20)JO L 243, 11.9.2002, p. 1.


Aerodromurile, gestionarea traficului aerian și serviciile de navigație aeriană ***I
PDF 571kWORD 273k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, gestionării traficului aerian și serviciilor de navigație aeriană (COM(2013)0409 – C7-0169/2013 – 2013/0187(COD))
P7_TA(2014)0221A7-0098/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0409),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0169/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Reprezentanților a Maltei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0098/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, al managementului traficului aerian și al serviciilor de navigație aeriană

P7_TC1-COD(2013)0187


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Pentru a ține cont de modificările introduse în Regulamentul (CE) nr. 1108/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(4) și în Regulamentul (CE) nr. 1070/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(5), este necesar să se alinieze conținutul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(6) cu Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(7), Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(8), Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(9) și Regulamentul (CE) nr. 552/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(10).

(2)  Dezvoltarea și implementarea Planului general pentru ATM necesită acțiuni de reglementare într-o gamă largă de domenii legate de aviație. În activitatea sa de sprijinire a Comisiei la elaborarea normelor tehnice, Agenția ar trebui să adopte o abordare echilibrată, evitând conflictele de interese, în privința reglementării diferitelor activități, pe baza particularităților acestora, a nivelurilor de siguranță acceptabile, a sustenabilității climatice și ecologice și a unei ierarhii a riscurilor identificate pentru utilizatori, cu scopul de a asigura o dezvoltare cuprinzătoare și coordonată a aviației. [AM 1]

(3)  Pentru a lua în considerare nevoile de ordin tehnic, științific, operațional sau în materie de siguranță, prin modificarea sau completarea dispozițiilor privind navigabilitatea, protecția mediului, piloții, operațiunile aeriene, aerodromurile, ATM/ANS, controlorii de trafic aerian, operatorii din țările terțe, supravegherea și asigurarea aplicării, prevederile referitoare la flexibilitate, amenzile și penalitățile de întârziere, precum și taxele și tarifele, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de importantă organizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în timpul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(3a)  Înainte de a adopta un act delegat, Comisia ar trebui să consulte Agenția și experții din statele cu drept de vot reprezentate în consiliul de administrație. Comisia ar trebui să țină cont de avizul emis de aceste foruri consultative și să nu adopte un act delegat în cazul în care majoritatea experților și agenția se opun. [AM 2]

(3b)  Pentru a facilita și mai mult crearea unui cadru de reglementare bazat pe risc, proporțional și sustenabil, Comisia ar trebui să efectueze încă o analiză a necesității de a adapta Regulamentul (CE) nr. 216/2008 la noile evoluții. [AM 3]

(3c)  Agenția, aflată în centrul sistemului aviatic al Uniunii, ar trebui, de asemenea, să joace un rol de prim rang în cadrul strategiei aviatice externe a Uniunii. În special, în vederea atingerii unuia dintre obiectivele prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, Agenția, în colaborare strânsă cu Comisia, ar trebui să aibă un aport major, având în vedere expertiza sa, la exportarea standardelor aviatice ale Uniunii și la promovarea circulației produselor, specialiștilor și serviciilor aviatice ale Uniunii în toată lumea, facilitându-le, astfel, accesul la piețele aflate în creștere. [AM 4]

(3d)  Acordarea certificatelor și a aprobărilor și furnizarea altor servicii joacă un rol esențial în cadrul serviciilor oferite de agenție industriei și, ca atare, contribuie la competitivitatea sectorului aeronautic al Uniunii. Agenția ar trebui să fie în măsură să răspundă cererii pieței, care poate fluctua. În consecință, numărul de angajați finanțați din veniturile derivate din comisioane și taxe ar trebui să fie adaptabil și nu fixat în proiectul de organigramă. [AM 5]

(3e)  Prezentul regulament își propune îndeplinirea cerinței enunțate la articolul 65a din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 prin eliminarea părților care se suprapun între Regulamentul (CE) nr. 549/2004 și Regulamentul (CE) nr. 216/2008, adaptându-l pe primul la celălalt și garantând o alocare clară a sarcinilor între Comisie, Agenție și Eurocontrol, astfel încât Comisia să se axeze pe reglementările economice și tehnice, Agenția să acționeze ca agent al acesteia în elaborarea și supervizarea reglementărilor tehnice, iar Eurocontrol să se concentreze asupra sarcinilor operative, îndeosebi asupra celor privind conceptul de administrator de rețea în temeiul Regulamentului (CE) nr. 550/2004, prin care a fost constituit un sistem comun de tarifare de rută pentru serviciile de navigare aeriană, inclusiv partea de supraveghere, pentru mai multă transparență și eficiență a costurilor în beneficiul utilizatorilor. În acest context, și pentru a reduce costurile totale ale activităților de supraveghere ale ATM/ANS, este, de asemenea, necesar să se adapteze sistemul actual de tarifare de rută astfel încât să fie acoperite în mod corespunzător competențele Agenției în materie de supraveghere a ATM/ANS. Printr-o asemenea modificare se va garanta faptul că Agenția dispune de resursele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile de supraveghere a siguranței care i-au fost atribuite în cadrul abordării sistemice totale în domeniul siguranței aviatice, că contribuie la furnizarea unor servicii de navigație aeriană mai transparente, mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai performante către utilizatorii spațiului aerian care finanțează sistemul și că stimulează furnizarea de servicii integrate. [AM 6]

(4)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament, ar trebui să se confere competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(11).

(5)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de derogări pentru aerodromuri și decizii de a nu permite aplicarea prevederilor referitoare la flexibilitate, motive imperative de urgență impun acest lucru.

(5a)  Pentru a asigura interoperabilitatea tehnologiilor utilizate în întreaga lume, Comisia și Agenția ar trebui să încurajeze o abordare coordonată la nivel internațional în ceea ce privește eforturile de standardizare depuse de Organizația Aviației Civile Internaționale. [AM 7]

(6)   Pe baza unei analize de la caz la caz și având în vedere natura specifică a Agenției, anumite principii legate de guvernanța și funcționarea agenției sa ar trebui să fie adaptate la abordarea comună privind agențiile descentralizate ale UE aprobată de Parlamentul European, Consiliu și Comisie în iulie 2012. În special, componența comitetului executiv ar trebui să țină seama de importanța sectorului aviației în diferitele state membre și să asigure reprezentarea adecvată a expertizei necesare. [AM 8]

(7)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 216/2008 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 216/2008 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) aerodromurilor sau părților componente ale acestora, precum și echipamentelor, personalului și organizațiilor menționate la alineatul (1) literele (c) și (d), în cazul în care sunt controlate și operate de forțele militare, atunci când traficul servit este în principal trafic de altă natură decât traficul aerian general;”

"

(ii)  la litera (c), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) ATM/ANS, inclusiv sistemelor și componentelor, personalului și organizațiilor menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), în cazul în care sunt furnizate sau puse la dispoziție de către forțele militare în primul rând pentru mișcări de aeronave altele decât traficul aerian general.”

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre se asigură că instalațiile militare deschise traficului aerian general și serviciile furnizate traficului aerian general de către forțele militare, care nu intră sub incidența alineatului (1), oferă un nivel de siguranță cel puțin la fel de eficient ca cel impus prin cerințele esențiale prevăzute în anexele Va și Vb.”

"

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2) se adaugă următoarele litere:"

„(g) sprijinirea dezvoltării și implementării Planului general pentru ATM;

   (h) reglementarea aviației civile într-un mod care să promoveze cel mai bine siguranța, dezvoltarea durabilă, performanța, interoperabilitatea, protecția climei, respectarea mediului și siguranța acesteia, economisirea de energie de o manieră proporțională cu natura fiecărei activități în parte.” [AM 9]

"

(b)  la alineatul (3), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) înființarea unei Agenții a Uniunii Europene pentru Aviație cu statut independent (denumită în continuare „agenția”);”

"

3.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) «supravegherea continuă» înseamnă acțiunile care trebuie întreprinse pentru a se verifica dacă acele condiții în baza cărora a fost emis un certificat sau la care se referă o declarație continuă să fie îndeplinite oricând pe parcursul perioadei de valabilitate a certificatului respectiv sau a declarației respective, precum și adoptarea oricăror măsuri de siguranță;”

"

(b)  litera (da) se înlocuiește cu următorul text:"

„(da) «componente ATM/ANS» înseamnă orice componente, astfel cum au fost definite la articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) nr. ...(12) privind implementarea cerului unic european;”

"

(c)  se introduce următoarea literă:"

„(ea) «declarație» înseamnă, în sensul ATM/ANS, orice declarație scrisă:

   privind conformitatea sau adecvarea pentru utilizare a sistemelor și componentelor, eliberată de o organizație implicată în proiectarea, producerea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS;
   privind conformarea cu cerințele aplicabile a unui serviciu sau a unui sistem care urmează să fie pus în funcțiune, eliberată de un furnizor de servicii;
   privind capacitatea și mijloacele necesare pentru a îndeplini responsabilitățile asociate anumitor servicii de informare a zborurilor.”

"

(d)  litera (f) se înlocuiește cu următorul text:"

„(f) «entitate calificată» înseamnă un organism căruia îi pot fi conferite anumite atribuții de certificare sau de supraveghere de către agenție sau de către o autoritate națională în domeniul aviației, sub controlul și responsabilitatea acestora;”

"

(e)  literele (p) și (r) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(q) «ATM/ANS» înseamnă serviciile de management al traficului aerian, astfel cum au fost definite la articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. ...(13), serviciile de navigație aeriană definite la articolul 2 alineatul (4) din regulamentul respectiv, incluzând serviciile de management al rețelei menționate la articolul 17 din acel regulament, și serviciile care constau în generarea, prelucrarea și formatarea de date, precum și furnizarea acestora către traficul aerian general în scopul navigației aeriene critice pentru siguranță;

   (r) „sistem ATM/ANS” înseamnă orice combinație de echipamente și sisteme, astfel cum au fost definite la articolul 2 alineatul (33) din Regulamentul (CE) nr. ...+;”

"

(f)  se adaugă următoarele litere:"

„(t) «trafic aerian general» înseamnă toate mișcările aeronavelor civile, precum și toate mișcările aeronavelor de stat, inclusiv cele ale aeronavelor militare, de vamă și poliție, atunci când aceste mișcări se efectuează în conformitate cu procedurile OACI;

   (u) «Planul general pentru ATM» înseamnă planul aprobat prin Decizia 2009/320/CE a Consiliului*, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului**.

__________________

* Decizia Consiliului 2009/320/CE din 30 martie 2009 de aprobare a Planului general european de management al traficului aerian al proiectului de cercetare privind ATM în contextul cerului unic european (SESAR) (JO L 95, 9.4.2009, p. 41).

** Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului din 27 februarie 2007 privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) (JO L 64, 2.3.2007, p. 1).”

"

(fa)  se introduce următoarea literă:"

„(ua) «acreditare» înseamnă procesul de autorizare a unei autorități aeronautice naționale sau a unei entități autorizate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) nr. ...(14) [AM 30 și 32]

"

4.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3b) Prin derogare de la alineatul (3a), statele membre pot decide să exonereze de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament un aerodrom:

   prin care trec mai puțin de 10 000 de pasageri pe an și
   pe care se desfășoară mai puțin de 850 de operațiuni legate de transportul cu mărfuri pe an,

cu condiția ca această derogare să se conformeze obiectivelor generale de siguranță ale prezentului regulament și tuturor celorlalte norme din dreptul Uniunii.

Comisia evaluează dacă s-a respectat condiția menționată în primul paragraf și, în cazurile în care consideră că acest lucru nu s-a petrecut, adoptă o decizie corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2). Din motive imperative de urgență temeinic justificate legate de siguranță, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura vizată la articolul 65 alineatul (4).

Statul membru vizat revocă derogarea de îndată ce i se notifică decizia menționată la al doilea paragraf.”

"

(b)  la alineatul (3c), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(3c) ATM/ANS furnizate în spațiul aerian al teritoriului care face obiectul dispozițiilor tratatului, precum și în oricare alt spațiu aerian în care statele membre aplică Regulamentul (CE) nr. ...(15) în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din respectivul regulament respectă dispozițiile prezentului regulament.”

"

5.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2) litera (d), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) Organizațiile responsabile pentru întreținerea produselor, a pieselor și a echipamentelor, precum și pentru managementul continuității navigabilității acestora demonstrează că dispun de capacitatea și mijloacele necesare pentru a-și asuma responsabilitățile legate de privilegiile pe care le dețin.”

"

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În ceea ce privește navigabilitatea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:

   (a) condițiile în care se stabilește și se notifică unui solicitant baza de certificare de tip aplicabilă unui produs;
   (b) condițiile în care se stabilesc și se notifică unui solicitant specificațiile de navigabilitate detaliate aplicabile pieselor și echipamentelor;
   (c) condițiile în care se stabilesc și se aduc la cunoștința unui solicitant specificațiile de navigabilitate specifice aplicabile aeronavelor eligibile pentru a obține certificate de navigabilitate restrictive;
   (d) condițiile de publicare și de difuzare a informațiilor obligatorii pentru a se asigura continuitatea navigabilității produselor, precum și condițiile de aprobare a mijloacelor alternative de conformare cu aceste informații obligatorii;
   (e) condițiile de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau revocare a certificatelor de tip, a certificatelor de tip restrictive, a aprobării modificărilor aduse certificatelor de tip, a certificatelor de tip suplimentar, a aprobării proiectelor de reparație, a certificatelor individuale de navigabilitate, a certificatelor de navigabilitate restrictive, a permiselor de zbor și a certificatelor pentru produse, piese sau echipamente, inclusiv:
   (i) condițiile privind perioada de valabilitate a acestor certificate și condițiile de prelungire a valabilității acestor certificate, dacă au o perioadă de valabilitate limitată;
   (ii) restricțiile aplicabile eliberării permiselor de zbor. Aceste restricții se referă mai ales la următoarele aspecte:
   scopul zborului;
   spațiul aerian utilizat pentru zbor;
   calificarea echipajului de zbor;
   transportul la bord al altor persoane în afara membrilor echipajului de zbor;
   (iii) aeronavele eligibile pentru a obține certificate de navigabilitate restrictive și restricțiile aferente;
   (iv) datele privind adecvarea operațională, inclusiv:
   programa minimă de instruire pentru calificarea pe tipuri de aeronave a personalului de certificare a întreținerii, pentru a asigura conformarea cu alineatul (2) litera (f);
   programa minimă de instruire pentru calificarea pe tipuri de aeronave a piloților și datele de referință pentru simulatoarele asociate, pentru a asigura conformarea cu articolul 7;
   lista master a echipamentului minim, după caz;
   datele privind tipul de aeronavă relevante pentru membrii echipajului de cabină;
   specificațiile suplimentare de navigabilitate pentru un anumit tip de operare pentru a sprijini continuitatea navigabilității și îmbunătățirea aeronavelor din punct de vedere al siguranței;
   (f) condițiile de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau revocare a aprobărilor pentru organizații, solicitate în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (2) literele (d), (e) și (g) și condițiile în care nu este necesară solicitarea unor astfel de aprobări;
   (g) condițiile de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau revocare a certificatelor de personal solicitate în conformitate cu alineatul (2) litera (f);
   (h) responsabilitățile titularilor de certificate;
   (i) conformarea aeronavelor menționate la alineatul (1), care nu sunt reglementate de alineatele (2) sau (4), precum și a aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (c), cu cerințele esențiale;
   (j) condițiile pentru întreținerea produselor, a pieselor și a echipamentelor, precum și pentru managementul continuității navigabilității acestora;

În ceea ce privește navigabilitatea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), Comisia este împuternicită, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa I de modificare a anexei I, în cazul în care acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță în domeniul navigabilității, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 33]

"

6.  La articolul 6, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Comisia este împuternicită să modifice, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 65b, cerințele prevăzute la alineatul (1), pentru a le alinia la modificările Convenției de la Chicago și ale anexelor sale, care intră în vigoare după intrarea în vigoare a prezentului regulament și care devin aplicabile în toate statele membre.

(3)  Atunci când este necesar în scopul asigurării unui nivel ridicat și uniform de protecție a mediului și, după caz, pe baza conținutului apendicelor la anexa 16 menționate la alineatul (1), Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 65b, norme detaliate de completare a cerințelor prevăzute la alineatul (1).”

"

7.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, în cazul licenței de pilot de agrement, un medic generalist, care are cunoștințe suficient de detaliate privind antecedentele medicale ale solicitantului, poate îndeplini funcția de examinator de medicină aeronautică, dacă legislația națională permite acest lucru. Comisia adoptă norme detaliate privind utilizarea serviciilor unui medic generalist în locul serviciilor unui examinator de medicină aeronautică, asigurând mai ales menținerea nivelului de siguranță. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (3).”

"

(b)  la alineatul (2), al șaselea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Cerințele din al doilea și al treilea paragraf pot fi îndeplinite prin acceptarea licențelor și a certificatelor medicale emise de sau în numele unei țări terțe pentru piloții implicați în operarea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și litera (c).” [AM 41]

"

(c)  la alineatul (6), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) În ceea ce privește piloții implicați în operarea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c), precum și simulatoarele de zbor, persoanele și organizațiile implicate în instruirea, testarea, verificarea și evaluarea medicală a piloților, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b, în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(d)  la alineatul (6), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

„(d) condițiile pentru conversia licențelor naționale de pilot existente și a licențelor naționale ale mecanicilor naviganți în licențe de pilot, precum și condițiile pentru conversia certificatelor medicale naționale;”

"

(e)  la alineatul (6), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:"

„(f) conformarea piloților aeronavelor menționate la litera (a) punctul (ii) și literele (d) și (h) din anexa II, atunci când sunt utilizate pentru transporturi aeriene comerciale, cu cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa III.”

"

(f)  la sfârșitul alineatului (6) se adaugă următorul paragraf nou:"

„În ceea ce privește piloții implicați în operarea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c), precum și simulatoarele de zbor, persoanele și organizațiile implicate în instruirea, testarea, verificarea și evaluarea medicală a piloților, Comisia este împuternicită, prin intermediul unor să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa de modificare a anexei III, în cazul în care acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță referitoare la licențierea piloților, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 34]

"

(fa)  Primul paragraf de la alineatul 7 se înlocuiește cu următorul text:"

„(7) Cu ocazia adoptării măsurilor menționate la alineatul (6), Comisia veghează ca acestea să reflecte stadiul actual al tehnicii, incluzând cele mai bune practici și progresele științifice și tehnice în domeniul instruirii piloților, o cultură mai solidă a siguranței și sisteme de gestionare a oboselii.” [AM 42]

"

8.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (5), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În ceea ce privește operarea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(b)  la alineatul (5), litera (g) se înlocuiește cu următorul text:"

„(g) conformarea operațiunilor aeronavelor menționate la litera (a) punctul (ii) și literele (d) și (h) din anexa II, atunci când sunt utilizate pentru transporturi aeriene comerciale, cu cerințele esențiale relevante prevăzute în anexa IV și, dacă este cazul, în anexa Vb.”

"

(c)  la alineatul (5) se adaugă literele (h) și (i), după cum urmează:"

„(h) condițiile și procedurile conform cărora operațiunile specializate fac obiectul unei autorizații;

   (i) condițiile în care operațiunile sunt interzise, limitate sau supuse anumitor condiții din motive de siguranță, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1).”

"

(d)  la sfârșitul alineatului (5) se adaugă următorul paragraf nou:"

„În ceea ce privește operarea aeronavelor menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (c), Comisia este împuternicită, prin intermediul unor să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa de modificare a anexei IV și, după caz, anexa a anexei Vb, dacă acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță referitoare la operațiunile aeriene, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 35]

"

9.  Articolul 8a se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (5), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) În ceea ce privește aerodromurile și echipamentele de aerodrom, precum și operarea aerodromurilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(b)  la alineatul (5) se adaugă următoarele litere după litera (j):"

„(k) condițiile de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau revocare a certificatelor furnizorilor de servicii de management pe platformă;

   (l) condițiile de publicare și de difuzare a informațiilor obligatorii pentru a se garanta siguranța operațiunilor efectuate pe aerodrom și a echipamentelor de aerodrom;
   (m) responsabilitățile furnizorilor de servicii menționați la alineatul (2) litera (e);
   (n) condițiile de eliberare, menținere, modificare, suspendare sau revocare a aprobărilor pentru organizații și condițiile de supraveghere a organizațiilor implicate în proiectarea, producerea și întreținerea echipamentelor de aerodrom esențiale pentru siguranță;
   (o) responsabilitățile organizațiilor implicate în proiectarea, producerea și întreținerea echipamentelor de aerodrom esențiale pentru siguranță.”

"

(c)  la sfârșitul alineatului (5) se adaugă următorul paragraf nou:"

„În ceea ce privește aerodromurile și echipamentele de aerodrom, precum și operarea aerodromurilor, Comisia este împuternicită, prin intermediul unor să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa de modificare a anexei Va și, după caz, anexa a anexei Vb, dacă acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță referitoare la aerodromuri, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 36]

"

10.  Articolul 8b se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(4) Măsurile prevăzute la alineatul (6) pot defini o cerință de certificare sau de declarare pentru organizațiile implicate în proiectarea, producerea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS de care depind siguranța sau interoperabilitatea. Certificatul pentru organizațiile respective se eliberează atunci când acestea au demonstrat că dispun de capacitatea și mijloacele necesare pentru a-și asuma responsabilitățile asociate privilegiilor pe care le dețin. Certificatul precizează privilegiile acordate.

(5)  Măsurile prevăzute la alineatul (6) pot defini o cerință de certificare sau, alternativ, de validare sau declarare de către furnizorul de ATM/ANS sau de către organizația implicată în proiectarea, producerea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS, în ceea ce privește sistemele și componentele ATM/ANS de care depind siguranța sau interoperabilitatea. Certificatele sau declarațiile pentru sistemele și componentele respective se eliberează sau validarea se acordă atunci când solicitantul a demonstrat că sistemele și componentele sunt conforme cu specificațiile detaliate instituite pentru a garanta respectarea cerințelor esențiale menționate la alineatul (1).”

"

(b)  alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(i)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) În ceea ce privește furnizarea de ATM/ANS, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(ii)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) condițiile și procedurile privind declarațiile date de furnizorii de servicii și organizațiile implicate în proiectarea, producerea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS, care sunt menționați la alineatele (3)-(5), precum și privind supravegherea acestora;”

"

(iii)  se adaugă următoarele litere:"

„(g) condițiile de publicare și de difuzare a informațiilor obligatorii pentru a se garanta siguranța furnizării de ATM/ANS;

   (h) condițiile pentru validarea și declararea menționate la alineatul (5) și pentru supravegherea respectării acestor condiții;
   (i) regulile de operare și componentele ATM/ANS necesare pentru utilizarea spațiului aerian.”

"

(iv)  la sfârșitul alineatului se adaugă următorul paragraf nou:"

„În ceea ce privește furnizarea de ATM/ANS, Comisia este împuternicită, prin intermediul unor să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa de modificare a anexei Va, în cazul în care acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță referitoare la ATM/ANS, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 37]

"

(c)  la alineatul (7), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) reflectă stadiul actual al tehnicii și cele mai bune practici în domeniul ATM/ANS, în special în conformitate cu Planul general pentru ATM și în strânsă cooperare cu OACI”.

"

(11)  Articolul 8c se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (10), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(10) În ceea ce privește controlorii de trafic aerian, precum și persoanele și organizațiile implicate în instruirea, testarea, verificarea și evaluarea medicală a controlorilor de trafic aerian, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(b)  la alineatul (10), se adaugă următoarle litere:"

„(e) fără a aduce atingere dispozițiilor acordurilor bilaterale încheiate în conformitate cu articolul 12, condițiile pentru acceptarea licențelor din țări terțe;

   (f) condițiile în care furnizarea de formare la locul de muncă este interzisă, limitată sau supusă anumitor condiții din motive de siguranță;
   (g) condițiile de publicare și de difuzare a informațiilor obligatorii pentru a se garanta siguranța furnizării de formare la locul de muncă.”

"

(c)  la sfârșitul alineatului (10), se adaugă următorul paragraf nou:"

„În ceea ce privește controlorii de trafic aerian, precum și persoanele și organizațiile implicate în instruirea, testarea, verificarea și evaluarea medicală a controlorilor de trafic aerian, Comisia este împuternicită, prin intermediul unor să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65b, să modifice sau să completeze anexa de modificare a anexei Va, în cazul în care acest lucru se impune din motive legate de evoluții tehnice, operaționale sau științifice sau din rațiuni de siguranță referitoare la organizațiile de instruire și la controlorii de trafic aerian, cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 2 și numai în măsura în care atingerea obiectivelor respective necesită acest lucru.” [AM 38]

"

(12)  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (4), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) În ceea ce privește aeronavele menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (d), precum și echipajul și operațiunile acestora, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b, în vederea stabilirii unor norme detaliate cu privire la:”

"

(b)  la alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) autorizarea aeronavelor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (d) sau echipajele care nu dețin un certificat de navigabilitate sau o licență standard conformă cerințelor OACI să opereze în interiorul Comunității sau având punctul de destinație sau de plecare în Comunitate;”

"

(c)  la alineatul (4), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) condițiile pentru declarațiile date de operatorii prevăzuți la alineatul (3) și pentru supravegherea acestora;”

"

(d)  la alineatul (4), se adaugă următoarea literă:"

„(g) condiții alternative pentru cazurile în care respectarea standardelor și cerințelor menționate la alineatul (1) nu este posibilă sau necesită eforturi disproporționate, pentru a asigura atingerea obiectivului standardelor și cerințelor în cauză.”

"

(e)  la alineatul (5) litera (e), cuvintele „privind siguranța” se elimină.

13.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) În vederea aplicării alineatului (1), statele membre, pe lângă supravegherea exercitată asupra certificatelor pe care le-au emis sau a declarațiilor pe care le-au primit, desfășoară investigații, inclusiv inspecții la sol, și iau toate măsurile, inclusiv reținerea la sol a aeronavelor, pentru a pune capăt încălcării legii.”

"

(b)  la alineatul (5), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b, în vederea stabilirii unor norme detaliate de determinare a condițiilor pentru cooperarea menționată la alineatul (1), în special:”

"

(c)  la alineatul (5), se adaugă următoarele litere:"

„(d) condițiile pentru calificările inspectorilor care desfășoară inspecțiile la sol și organizațiile implicate în instruirea acestor inspectori;

   (e) condițiile pentru gestionarea și aplicarea supravegherii și execuției, incluzând sistemele de management al siguranței.”

"

14.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Statele membre recunosc, fără alte cerințe sau evaluări tehnice, certificatele eliberate în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia. Atunci când recunoașterea inițială corespunde unui anume scop sau anumitor scopuri, orice recunoaștere ulterioară se referă doar la același scop sau aceleași scopuri.

(2)  Din proprie inițiativă sau la solicitarea unui stat membru sau a agenției, Comisia decide dacă un certificat menționat la alineatul (1) respectă dispozițiile prezentului regulament și ale actelor delegate și de punere în aplicare adoptate pe baza acestuia. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2). Din motive imperative de urgență temeinic justificate legate de siguranță, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura vizată la articolul 65 alineatul (4).”

"

15.  La articolul 12 alineatul (2) litera (b), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„aceasta poate solicita statului membru în cauză să modifice acordul, să suspende aplicarea acestuia sau să-l denunțe, potrivit dispozițiilor articolului 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2).”

"

16.  Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 13

Entități calificate

„Atunci când alocă o sarcină specifică de certificare sau de supraveghere unei entități calificate, agenția sau autoritatea națională în domeniul aviației competentă se asigură că această entitate respectă criteriile prevăzute în anexa V.

Entitățile calificate nu eliberează certificate sau autorizații și nu primesc declarații.”

"

17.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Dispozițiile prezentului regulament și ale actelor delegate și de punere în aplicare adoptate pe baza acestuia nu împiedică un stat membru să reacționeze imediat la o problemă de siguranță care apare în legătură cu un produs, un sistem, o persoană sau o organizație, cu condiția să fie necesară o acțiune imediată pentru a asigura siguranța și să nu fie posibilă remedierea în mod adecvat a problemei în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate pe baza acestuia.”

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Comisia evaluează dacă s-au respectat condițiile menționate la alineatul (1) și, în cazurile în care consideră că acest lucru nu s-a petrecut, adoptă o decizie corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2). Din motive imperative de urgență temeinic justificate legate de siguranță, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura vizată la articolul 65 alineatul (4).

Statul membru în cauză revocă măsura luată în temeiul alineatului (1) în urma notificării deciziei menționate la primul paragraf al prezentului alineat.

În cazul în care acest lucru este necesar ca urmare a constatării unei probleme de siguranță ce impune o reacție imediată, așa cum este descrisă la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 65c, în vederea modificării sau a completării prezentului regulament soluționării problemelor de siguranță constatate.” [AM 39]

"

(c)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Statele membre pot acorda derogări de la cerințele esențiale formulate în prezentul regulament și în actele sale delegate și de punere în aplicare, în cazul unor circumstanțe operaționale sau necesități operaționale neprevăzute sau urgente cu o durată limitată, cu condiția ca aceste derogări să nu prejudicieze nivelul de siguranță. Derogările se aduc la cunoștința agenției, a Comisiei și a celorlalte state membre atunci când dobândesc un caracter repetitiv sau se acordă pentru perioade mai mari de două luni.”

"

(d)  la alineatul (5), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia evaluează dacă derogarea respectă condițiile stabilite în alineatul (4) și, în cazurile în care consideră că acest lucru nu este valabil, adoptă o decizie corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2). Din motive imperative de urgență temeinic justificate legate de siguranță, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura vizată la articolul 65 alineatul (4).

Statul membru vizat revocă derogarea de îndată ce i se notifică decizia menționată la al doilea paragraf.”

"

(e)  la alineatul (6), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(6) În cazul în care un nivel de protecție echivalent cu cel atins prin punerea în practică a actelor delegate și de punere în aplicare adoptate pe baza prezentului regulament poate fi realizat prin alte mijloace, statele membre pot acorda aprobări de derogare de la actele delegate și de punere în aplicare în cauză, fără discriminări pe motive de naționalitate, în conformitate cu procedura prevăzută la doilea paragraf și la alineatul (7).”

"

(f)  la alineatul (7), al doilea paragraf se adaugă înlocuiește cu următorul paragraf la sfârșit text: [AM 10]"

„În cazul în care Comisia constată, ținând cont de recomandarea menționată la primul paragraf, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6), ea acordă derogarea fără întârziere, prin modificarea în consecință a actelor delegate sau de punere în aplicare relevante, adoptate pe baza prezentului regulament.”

"

18.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Fără a aduce atingere dreptului de acces al publicului la documentele Comisiei, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, Comisia adoptă norme detaliate privind difuzarea către părțile interesate, din proprie inițiativă, a informațiilor cuprinse la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (3). Aceste măsuri țin seama de necesitatea: ”

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

”(3) Autoritățile aeronautice naționale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile lor naționale, iau măsurile necesare pentru a asigura un nivel corespunzător de confidențialitate în legătură cu informațiile pe care le primesc în temeiul alineatului (1).” [AM 11]

"

19.  Titlul capitolului III se înlocuiește cu următorul text:"

„AGENȚIA UNIUNII EUROPENE PENTRU AVIAȚIE”

"

20.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„În vederea aplicării prezentului regulament, se înființează Agenția Uniunii Europene pentru Aviație.”

"

(b)  la alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„În vederea garantării funcționării și dezvoltării corespunzătoare a aviației civile, mai ales a siguranței acesteia, agenția: [AM 12]

"

(c)  la alineatul (2) se adaugă următoarea literă:"

„(f) sprijină autoritățile competente din statele membre în îndeplinirea atribuțiilor care le revin, oferind un forum pentru schimburile de informații și de experți.”

"

(ca)  la alineatul (2) se introduc următoarele litere:"

„(g) în conformitate cu alineatul (2) să promoveze standardele și normele aviatice europene prin stabilirea unei cooperări corespunzătoare cu țări terțe și organizațiile internaționale și, procedând astfel, să promoveze circulația produselor, cadrelor profesionale și serviciilor aeronautice ale Uniunii în vederea facilitării accesului acestora la noi piețe ale lumii aflate în creștere.

   (f) realizează acreditarea autorităților aeronautice naționale. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b, în vederea stabilirii unor norme detaliate care prevăd condițiile pentru respectarea dispoziției menționate la prezentul alineat.” [AM 13,31 şi 40]

"

21.  la articolul 19 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Aceste documente reflectă stadiul actual al tehnicii și cele mai bune practici din domeniile vizate și se actualizează ținând seama de experiența acumulată la nivel mondial în aviație, precum și de progresele tehnico-științifice și de Planul general pentru ATM.” [AM 14]

"

22.  la articolul 21 alineatul (2) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) simulatoarelor de zbor operate de organizațiile de instruire certificate de către agenție;”

"

23.  Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2) litera (c), cuvintele „o lună” se înlocuiesc cu „trei luni”;

(b)  la alineatul (2), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:"

„(e) în cazul în care un stat membru nu este de acord cu concluziile agenției privind un regim individual, acesta transmite dosarul Comisiei. Comisia decide dacă regimul individual respectiv este compatibil cu obiectivele generale de siguranță ale prezentului regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2);”

"

24.  La articolul 22a se introduce următoarea literă:"

„(ca) eliberează și reînnoiește certificatele sau acceptă declarațiile privind conformitatea sau adecvarea pentru utilizare și privind conformarea în concordanță cu articolul 8b alineatele (4) și (5) ale organizațiilor care furnizează servicii sau sisteme paneuropene și, la solicitarea statului în cauză, și ale altor furnizori de servicii, precum și ale organizațiilor implicate în proiectarea, producerea și întreținerea sistemelor și componentelor ATM/ANS;”

"

25.  La articolul 24, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Ținând cont de principiile enunțate la articolele 52 și 53, Comisia adoptă norme detaliate privind metodele de lucru utilizate de agenție pentru îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatele (1), (3) și (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2).”

"

26.  Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) În baza alineatelor (1) și (2), Comisia stabilește, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 65b:”

"

(b)  la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) normele detaliate referitoare la investigații, măsurile asociate și raportare, precum și la luarea deciziilor, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, accesul la dosare, reprezentarea juridică, confidențialitatea și prevederile temporale, cuantificarea și încasarea amenzilor și a penalităților de întârziere.”

"

27.  Articolul 29 alineatul (2) se elimină.

28.  Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 30

Privilegii și imunități

Protocolul cu privire la privilegiile și imunitățile Uniunii Europene se aplică agenției și personalului acesteia.”

"

29.  Articolul 33 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) numește directorul executiv și directorii executivi adjuncți, în conformitate cu articolele 39a și 39b;”

"

(b)  la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:"

„(c) până la data de 30 noiembrie a fiecărui an și după obținerea avizului Comisiei, adoptă programul de lucru anual și pe cel multianual al agenției pentru anul următor și, respectiv, pentru anii următori; aceste programe de lucru se adoptă fără a aduce atingere procedurii bugetare anuale a Comunității Uniunii și programului legislativ al Comunității Uniunii în domenii care țin de siguranța aviației; avizul Comisiei se anexează la programele de lucru;” [AM 15]

"

(c)  la alineatul (2), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

„(h) exercită autoritate disciplinară asupra directorului executiv, precum și, cu acordul acestuia, asupra directorilor executivi adjuncți;”

"

(d)  la alineatul (2) se adaugă următoarele litere:"

„(n) în conformitate cu alineatul (6), exercită, în ceea ce privește personalul agenției, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcționarilor și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, ce îi sunt conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți (Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului*) („competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”);

   (o) se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
   (p) adoptă norme corespunzătoare de executare pentru a asigura punerea în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu dispozițiile articolului 110 din Statutul funcționarilor;
   (q) adoptă norme de prevenire și de gestionare a conflictelor de interese în ceea ce privește membrii săi, precum și membrii comisiei (comisiilor) de apel.

__________________

* Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor comunităților europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p.1).”

"

(e)  se adaugă alineatul (6), după cum urmează:"

„(6) Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu dispozițiile articolului 110 din Statutul funcționarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În cazul în care circumstanțe împrejurări excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie luată cu majoritatea absolută a membrilor săi, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea competențelor de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.” [AM 16]

"

30.  Articolul 34 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), cuvintele „un reprezentant al Comisiei” se înlocuiesc cu „doi reprezentanți ai Comisiei, fiecare având drept de vot”;

(b)  la alineatul (1) al doilea paragraf, cuvintele „un membru titular și un supleant” se înlocuiesc cu „membrii săi titulari și supleanții acestora”;

(c)  la alineatul (1) al doilea paragraf, cuvântul „cinci” se înlocuiește cu „patru”;

(d)  la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf nou la sfârșit:"

„Membrii consiliului de administrație și supleanții acestora sunt numiți în funcție de cunoștințele lor în domeniul aviației, ținând cont de competențele lor relevante manageriale, administrative și bugetare. Toate părțile reprezentate în consiliul de administrație depun eforturi pentru a limita rotația reprezentanților lor în consiliu, cu scopul de a asigura continuitatea activității acestuia. Toate părțile urmăresc realizarea unei reprezentări echilibrate a bărbaților și femeilor în consiliul de administrație.”

"

31.  La articolul 37 alineatul (1) se aduc următoarele modificări:

–  cuvintele „majoritate de două treimi” se înlocuiesc cu „majoritate simplă absolută”; [AM 17]

–  se introduce o a doua teză, după cum urmează:"

„Cu toate acestea, este necesară o majoritate de două treimi din membrii consiliului de administrație pentru deciziile privind adoptarea programelor de lucru, bugetul anual, precum și numirea directorului executiv și prelungirea mandatului acestuia sau demiterea sa din funcție.”

"

32.  Se adaugă următorul articol:"

„Articolul 37a

Comitetul executiv

(1)  Consiliul de administrație este asistat de către un comitet executiv.

(2)  Comitetul executiv:

   (a) pregătește deciziile care urmează să fie adoptate de consiliul de administrație;
   (b) se asigură, împreună cu consiliul de administrație, că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
   (c) fără a aduce atingere responsabilităților care îi revin directorului executiv, astfel cum sunt prevăzute la articolul 38, îi acordă acestuia asistență și consiliere în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor consiliului de administrație, cu scopul de a consolida supravegherea gestionării administrative și bugetare.

(3)  Atunci când este necesar, din motive de urgență, comitetul executiv poate lua anumite decizii provizorii în numele consiliului de administrație, în special cu privire la aspecte legate de gestionarea administrativă, inclusiv suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri, precum și cu privire la aspecte bugetare cu caracter temporar privind suspendarea delegării competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și privind aspectele bugetare. Aceste decizii se iau cu o majoritate de cinci din cei șapte membri ai comitetului executiv. Aceste decizii se supun fără întârziere atenției următoarei reuniuni a consiliului de administrație. Consiliul de administrație le poate revoca printr-un vot cu majoritate absolută.

(4)  Comitetul executiv este alcătuit din președintele consiliului de administrație, un reprezentant al Comisiei în cadrul consiliului de administrație și alți trei cinci membri desemnați de consiliul de administrație, cu un mandat de doi ani, din rândul membrilor săi cu drept de vot. Mandatul celor cinci membri numiți poate fi reînnoit fără restricții. Președintele consiliului de administrație este și președintele comitetului executiv. Directorul executiv ia parte la sesiunile comitetului executiv, dar nu are drept de vot.

(5)  Durata mandatului membrilor președintelui comitetului executiv este aceeași ca și în cazul membrilor coincide cu durata mandatului său ca președinte al consiliului de administrație. Durata mandatului membrilor comitetului executiv se încheie atunci când aceștia își pierd calitatea de membri ai reprezentatului Comisiei coincide cu durata mandatului său în cadrul consiliului de administrație. Mandatul membrilor comitetului executiv încetează o dată cu încetarea calității de membru în consiliul de administrație.

(6)  Comitetul executiv se reunește în cel puțin o sesiune ordinară la fiecare trei luni. În plus De asemenea, acesta se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea membrilor săi sau a directorului executiv.

(7)  Consiliul de administrație prevede regulamentul de procedură al comitetului executiv.” [AM 18]

"

33.  Articolul 38 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Agenția este coordonată de directorul executiv, care dispune de o independență totală în executarea sarcinilor sale. Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, ale consiliului de administrație și ale comitetului executiv, directorul executiv nu solicită și nu acceptă niciun fel de instrucțiuni de la vreun guvern sau orice alt organism.”

"

(b)  la alineatul (3), se elimină litera (g);

(c)  la alineatul (3), litera (i) se înlocuiește cu următorul text:"

„(i) își deleagă competențele altor membri din personalul agenției. Comisia definește modalitățile unor astfel de delegări. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2);”

"

(d)  la alineatul (3), litera (k) se înlocuiește cu următorul text:"

„(k) elaborează programul de lucru anual și pe cel multianual și le prezintă consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;”

"

(e)  la alineatul (3) se adaugă următoarele litere:"

„(m) pune în aplicare programul de lucru anual și pe cel multianual și raportează consiliului de administrație cu privire la punerea în aplicare a acestora;

   (n) pregătește un plan de acțiune ce dă curs concluziilor rezultate în urma rapoartelor de audit și evaluărilor interne sau externe, precum și în urma investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), și prezintă rapoarte semestriale Comisiei și rapoarte periodice consiliului de administrație și comitetului executiv în legătură cu progresele înregistrate;
   (o) protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale, prin realizarea de controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;
   (p) pregătește strategia antifraudă a agenției și o prezintă spre aprobare consiliului de administrație.”

"

34.  Articolul 39 se elimină.

35.  Se adaugă următoarele articole:"

„Articolul 39a

Numirea directorului executiv

(1)  Directorul executiv este angajat ca agent temporar al agenției în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)  Directorul executiv este numit de consiliul de administrație, pe baza meritelor proprii, precum și a competenței și experienței sale profesionale dovedite și relevante în domeniul aviației civile, dintr-o listă de candidați propusă de Comisie, ca urmare a unei proceduri de selecție deschise și transparente.

În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, agenția este reprezentată de președintele consiliului de administrație.

Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate fi invitat să facă face o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă răspunde întrebărilor adresate de membrii acesteia. [AM 19]

(3)  Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la sfârșitul La jumătatea acestei perioade, Comisia realizează o evaluare care ia în considerare un raport cu evaluarea performanțelor directorului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale Agenției. Comisia prezintă acest raport de evaluare comisiei de specialitate din Parlamentul European. [AM 20]

(4)  La propunerea Comisiei, care ține cont de evaluarea menționată la alineatul (3), consiliul de administrație poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată, cu cel mult cinci ani.

(5)  Consiliul de administrație informează Parlamentul European dacă intenționează să prelungească mandatul directorului executiv. Cu o lună înainte de o astfel de prelungire, directorul executiv poate fi invitat să facă face o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului și să răspundă răspunde întrebărilor adresate de membrii acesteia. [AM 21]

(6)  Directorul executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul perioadei totale.

(7)  Directorul executiv poate fi demis din funcție numai prin decizia consiliului de administrație care acționează la propunerea Comisiei.

(8)  Consiliul de administrație adoptă deciziile privind numirea, prelungirea mandatului sau demiterea din funcție a directorului executiv și/sau a directorilor executivi adjuncți în baza unei majorități de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Articolul 39b

Numirea directorilor executivi adjuncți

(1)  Directorul executiv poate fi este asistat de unul sau mai mulți directori executivi adjuncți un director executiv adjunct. [AM 22]

(2)  Numirea, prelungirea mandatului sau demiterea din funcție a directorului executiv adjunct sau a directorilor executivi adjuncți are loc, astfel cum se prevede la articolul 39a, după consultarea directorului executiv și, după caz, a directorului executiv care a fost numit dar care nu și-a început mandatul.”

"

36.  La articolul 40, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Comisia sau comisiile de apel se reunesc ori de câte ori este necesar. Comisia determină numărul comisiilor de apel și repartizarea sarcinilor de lucru între acestea. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (2).”

"

37.  La articolul 41, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Comisia stabilește calificările necesare pentru membrii fiecărei comisii de apel, atribuțiile fiecărui membru în parte în etapa de elaborare a deciziilor și condițiile de vot. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă conform procedurii vizate la articolul 65 alineatul (3).”

"

38.  La articolul 52 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

„(b) ori de câte ori este necesar, fac apel la experți din partea părților interesate relevante sau mobilizează cunoștințele organismelor europene de standardizare pertinente, ale Eurocontrol sau ale altor organisme specializate;”

"

39.  Articolul 56 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 56

Programul de lucru anual și programul de lucru multianual

(1)  Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (c), consiliul de administrație adoptă un document de programare care cuprinde programarea multianuală și cea anuală, pe baza unui proiect prezentat de către directorul executiv, ținând seama de avizul Comisiei. Consiliul de administrație transmite acest document Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Documentul de programare devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general și, dacă este necesar, se ajustează în consecință.

Programul de lucru anual și cel multianual urmăresc să promoveze îmbunătățirea permanentă a siguranței aviației în Europa și corespund obiectivelor, misiunilor și sarcinilor agenției, astfel cum sunt definite în prezentul regulament.

(2)  Programul de lucru anual conține obiective detaliate și rezultate preconizate, inclusiv indicatori de performanță. El include, de asemenea, o descriere a acțiunilor care trebuie să fie finanțate și informații care indică resursele financiare și umane alocate fiecărei acțiuni, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului și ale gestionării pe activități. Programul de lucru anual este în concordanță cu programul de lucru multianual menționat la alineatul (4). El precizează în mod clar ce sarcini au fost adăugate, modificate sau anulate comparativ cu exercițiul financiar precedent.

În plus, acest program cuprinde strategia privind relațiile cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale, vizată la articolul 27 alineatul (2), precum și acțiunile legate de strategia menționată.

(3)  Atunci când agenției i se încredințează o nouă sarcină, consiliul de administrație modifică programul de lucru anual adoptat.

Orice modificare substanțială a programului de lucru anual se adoptă prin aceeași procedură ca și programul de lucru anual inițial. Consiliul de administrație poate delega directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale la programul de lucru anual.

(4)  Programul de lucru multianual stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță. El definește, de asemenea, programarea resurselor, incluzând bugetul multianual și personalul.

Programarea resurselor este actualizată în fiecare an. Programarea strategică se actualizează dacă este cazul, în special pentru a ține cont de rezultatele evaluării menționate la articolul 62.”

"

40.  La articolul 57, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Raportul general anual descrie modul în care agenția și-a realizat planul de lucru anual. Acesta indică în mod clar ce misiuni și sarcini ale agenției au fost adăugate, modificate sau anulate comparativ cu anul precedent.”

"

41.  La articolul 59 alineatul (1), se adaugă următoarele litere:"

„(f) tarifele plătite în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. [regulamentul SES] 391/2013 al Comisiei* relevante pentru sarcinile de autoritate supraveghere a ATM/ANS relevante efectuate de agenție. [AM 23]

   (fa) subvenții. [AM 24]

_________________

* Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 391/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană (JO L 128, 9.5.2013, p. 31).ˮ

"

41a.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 61a

Conflicte de interese

(1)  Directorul executiv, precum și funcționarii detașați temporar din partea statelor membre și din partea Comisiei fac o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând absența oricăror interese directe sau indirecte despre care se poate considera că aduc atingere independenței lor. Declarațiile respective se fac în scris în momentul intrării în funcție și se reînnoiesc în cazul în care situația lor personală se schimbă. Membrii consiliului de administrație, ai comitetului executiv și ai comisiei de apel fac, de asemenea, aceste declarații, care se publică împreună cu curriculum vitae al fiecăruia dintre ei. Agenția publică pe site-ul său o listă a membrilor organismelor descrise la articolul 42, precum și a experților externi și interni.

(2)  Consiliul de administrație pune în aplicare o politică de gestionare și de evitare a conflictelor de interese, care include cel puțin:

   (a) principii referitoare la gestionarea și verificarea declarațiilor de interese, care includ norme privind publicarea acestora ținând seama de articolul 77;
   (b) cerințe referitoare la formările obligatorii privind conflictele de interese pentru personalul Agenției și pentru experții naționali detașați;
   (c) norme privind cadourile și invitațiile;
   (d) norme detaliate privind incompatibilitatea pentru angajații și membrii Agenției, atunci când aceștia și-au încheiat relațiile de muncă cu Agenția;
   (e) normele privind transparența deciziilor Agenției, inclusiv procesele-verbale ale Consiliului de administrație și ale Comitetului executiv al Agenției, care sunt publicate luând în considerare informațiile sensibile, clasificate și comerciale; precum și
   (f) sancțiunile și alte mecanisme de protejare a autonomiei și a independenței Agenției.

Agenția ține seama de nevoia de a menține un echilibru între riscuri și beneficii, în special în ceea ce privește obiectivul de a obține cel mai bun nivel de consultanță și de competență tehnică și gestionarea conflictelor de interese. Directorul executiv include informații referitoare la punerea în aplicare a acestei politici în rapoartele pe care le transmite Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu prezentul regulament.” [AM 25]

"

42.  Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), cuvintele „consiliul de administrație” se înlocuiesc cu cuvântul „Comisia”;

(b)  se adaugă următorul alineat:"

„(4) Cu ocazia unei evaluări din două, se efectuează și o evaluare a rezultatelor realizate de agenție, având în vedere obiectivele, mandatul și sarcinile acesteia. În cazul în care Comisia consideră că funcționarea în continuare a agenției nu se mai justifică în raport cu obiectivele, mandatul și sarcinile care îi sunt atribuite, aceasta poate propune modificarea în consecință sau abrogarea prezentului regulament.”

"

43.  Articolul 64 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text: „Taxele și tarifele”.

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 65b în vederea stabilirii, pe baza alineatelor (3), (4) și (5), a unor norme detaliate referitoare la taxe și tarife.”

"

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"

„(3) Normele prevăzute la alineatul (1) indică în mod concret prestațiile pentru care se datorează taxele și tarifele în sensul articolului 59 alineatul (1) literele (c) și (d), precum și cuantumul și modalitatea de achitare a acestora.”

"

(d)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Cuantumul taxelor și tarifelor se stabilește la un nivel care să asigure un venit în principiu suficient pentru a acoperi în totalitate costul serviciilor furnizate. Toate cheltuielile agenției imputabile personalului implicat în activitățile vizate la alineatul (3), inclusiv contribuția proporțională a angajatorului la fondul de pensii, se reflectă în mod special în acest cost. Taxele și tarifele, printre care și cele colectate în 2007, constituie venituri alocate agenției.”

"

(da)  Se adaugă următorul alineat (6):"

„(6) Numărul angajaților remunerați din veniturile provenite din taxe și comisioane poate fluctua în funcție de cererea pieței pentru certificate, aprobări și alte servicii.” [AM 26]

"

44.  Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 65

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din același regulament.

___________________

* Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

"

45.  Articolul 65a se elimină.

46.  Se adaugă următoarele articole:"

„Articolul 65b

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (2), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (6), articolul 8 alineatul (5), articolul 8a alineatul (5), articolului 8b alineatul (6), articolul 8c alineatul (10), articolul 9 alineatul (4), articolul 10 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 14 alineatul (7), articolul 25 alineatul (3) și articolul 64 alineatul (1) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu noua luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp nedeterminată identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 27]

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (2), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (6), articolul 8 alineatul (5), articolul 8a alineatul (5), articolului 8b alineatul (6), articolul 8c alineatul (10), articolul 9 alineatul (4), articolul 10 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 14 alineatul (7), articolul 25 alineatul (3) și articolul 64 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (5), articolului 6 alineatul (2), articolului 6 alineatul (3), articolului 7 alineatul (6), articolului 8 alineatul (5), articolului 8a alineatul (5), articolului 8b alineatul (6), articolului 8c alineatul (10), articolului 9 alineatul (4), articolului 10 alineatul (5), articolului 14 alineatul (3), articolului 14 alineatul (7), articolului 25 alineatul (3) și articolului 64 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, deopotrivă Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 65c

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 65b alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-au notificat decizia de a formula obiecții.”

"

46a.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 65d

Raportul Comisiei

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia revizuiește aplicarea prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2015, în vederea evoluțiilor recente ale elaborării unui cadru de reglementare bazat pe risc, proporțional și sustenabil în domeniul siguranței.” [AM 28]

"

47.  Se adaugă următorul articol:"

„Articolul 66a

Acordul privind sediul și condițiile de funcționare

(1)  Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea agenției în statul membru gazdă și facilitățile care trebuie puse la dispoziție de către statul respectiv, împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru gazdă cu privire la directorul executiv, la membrii consiliului de administrație, la personalul agenției și la membrii familiilor acestora sunt prevăzute într-un acord privind sediul între agenție și statul membru în care este stabilită agenția, încheiat după ce s-a obținut aprobarea consiliului de administrație și cel târziu la doi ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. [ ].

(2)  Statul membru gazdă al agenției asigură cele mai bune condiții posibile pentru a garanta funcționarea agenției, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.”

"

48.  Se adaugă următorul articol:"

„Articolul 66b

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

Agenția aplică principiile de securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea informațiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom. Aplicarea principiilor de securitate acoperă, printre altele, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.”

"

49.  La anexa V, punctele 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:"

„(2) Entitatea și personalul care răspunde de procedura de certificare și de supraveghere trebuie să-și îndeplinească atribuțiile cu cel mai înalt nivel de integritate profesională și de competență tehnică și trebuie să nu se afle sub influența niciunei presiuni sau niciunui stimulent, în special de natură financiară, care le-ar putea afecta judecata deciziile sau rezultatul inspecțiilor, provenind în special de la persoane sau grupuri de persoane afectate de rezultatele activităților de certificare sau de supraveghere. [AM 29]

(3)  Entitatea trebuie să angajeze personalul necesar și să dețină mijloacele necesare în vederea îndeplinirii în mod adecvat a sarcinilor tehnice și administrative legate de procesul de certificare și de supraveghere; de asemenea, aceasta ar trebui să aibă acces la echipamentul necesar pentru inspecțiile cu caracter excepțional.”

"

50.  Anexa Vb se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) litera (c) punctul (iv) se înlocuiește cu următorul text:"

„Serviciile de control al traficului aerian și procesele adiacente asigură o distanță adecvată între aeronave și previn, pe suprafața de manevră a aerodromurilor, coliziunile dintre obstacolele și aeronavele aflate pe suprafața respectivă; dacă este cazul și este posibil, ele contribuie la protejarea de alte pericole aeropurtate și asigură o coordonare promptă și la timp cu toți utilizatorii relevanți și cu volumele adiacente ale spațiului aerian.”

"

(b)  la alineatul (2) litera (g), se adaugă următorul text la sfârșitul punctului:"

„Gestionarea fluxului de trafic aerian este efectuată pentru a optimiza capacitatea disponibilă în utilizarea spațiului aerian și a intensifica procesele de gestionare a fluxului de trafic aerian. Ea se bazează pe transparență și eficiență, asigurând furnizarea flexibilă și la timp a capacității, în conformitate cu recomandările planului regional de navigație aeriană al OACI pentru regiunea europeană.

Măsurile menționate la articolul 8b alineatul (6) privind gestionarea fluxului de trafic aerian sprijină deciziile operaționale ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, ale operatorilor de aeroporturi și ale utilizatorilor spațiului aerian și se referă la următoarele domenii:

   (a) planificarea zborurilor,
   (b) utilizarea capacității disponibile a spațiului aerian în toate etapele de zbor, inclusiv alocarea sloturilor orare și
   (c) utilizarea itinerariilor de către traficul aerian general, inclusiv:
   crearea unei singure publicații pentru orientarea pe rută și în trafic,
   opțiuni de deviere a traficului aerian general de la zonele congestionate și
   norme prioritare privind accesul la spațiul aerian pentru traficul aerian general, în special în perioadele de aglomerație și criză,
   (d) luarea în considerare a coerenței dintre planurile de zbor și sloturile aeroporturilor și a coordonării necesare cu regiunile adiacente.”

"

(c)  la alineatul (2) litera (h), se adaugă următorul text la sfârșitul punctului:"

„Având în vedere organizarea aspectelor militare aflate sub responsabilitatea statelor membre, gestionarea spațiului aerian asigură, de asemenea, aplicarea unitară a conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian, astfel cum a fost descris de OACI și implementat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 551/2004, pentru a facilita gestionarea spațiului aerian și gestionarea traficului aerian în contextul politicii comune a transporturilor.

Statele membre raportează anual agenției cu privire la aplicarea, în contextul politicii comune a transporturilor, a conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian în legătură cu spațiul aerian de care răspund.”

"

(d)  la alineatul (3) litera (a), se adaugă următorul text la sfârșitul punctului:"

„Aceste sisteme includ în special:

1.  sisteme și proceduri pentru gestionarea spațiului aerian;

2.  sisteme și proceduri pentru gestionarea fluxului de trafic aerian;

3.  sisteme și proceduri pentru serviciile de trafic aerian, mai ales sistemele de prelucrare a datelor de zbor, sistemele de prelucrare a datelor de supraveghere și sistemele interfeței om-mașină;

4.  sisteme și proceduri pentru comunicații sol-sol, aer-sol și aer-aer;

5.  sisteme și proceduri de navigație;

6.  sisteme și proceduri de supraveghere;

7.  sisteme și proceduri pentru serviciile de informații aeronautice;

8.  sisteme și proceduri pentru utilizarea informațiilor meteorologice.”

"

(e)  la alineatul (3) litera (b), se adaugă următorul text la sfârșitul punctului:"

„Proiectarea, construirea, întreținerea și exploatarea sistemelor ATM/ANS și a componentelor acestora se realizează în conformitate cu procedurile corespunzătoare și validate, astfel încât să se asigure exploatarea fără întreruperi a rețelei europene de management al traficului aerian, în permanență și în toate fazele de zbor. Exploatarea fără întreruperi cuprinde, în special, schimbul de informații, inclusiv informații relevante privind starea operațională, interpretarea comună a informațiilor, performanțe comparabile de prelucrare a datelor și procedurile aferente care să permită performanțe de funcționare comune, aprobate pentru ansamblul sau pentru anumite părți ale rețelei europene de management al traficului aerian (EATMN).

EATMN, sistemele acesteia și componentele lor susțin, într-un mod coordonat, noile concepte de exploatare aprobate și validate care sporesc calitatea, durabilitatea și eficacitatea serviciilor de navigație aeriană, în special în privința siguranței și capacității.

EATMN, sistemele acesteia și componentele lor permit punerea progresivă în aplicare a unei coordonări civilo-militare, în măsura necesară pentru o gestionare eficace a spațiului aerian și a fluxului de trafic aerian, precum și pentru o utilizare sigură și eficientă a spațiului aerian de către toți utilizatorii, prin aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spațiului aerian.

Pentru atingerea obiectivelor menționate, EATMN, sistemele acesteia și componentele lor permit schimbul în timp util între părțile civile și militare, de informații exacte și coerente referitoare la toate fazele de zbor.”

"

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 170, 5.6.2014, p. 116.
(2)JO C 170, 5.6.2014, p. 116.
(3)Poziţia Parlamentului European din 12 martie 2014.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1108/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, al gestionării traficului aerian și al serviciilor de navigație aeriană și de abrogare a Directivei 2006/23/CE (JO L 309, 24.11.2009, p. 51).
(5)Regulamentul (CE) nr. 1070/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004 în vederea îmbunătățirii performanței și durabilității sistemului aviatic european (JO L 300, 14.11.2009, p. 34).
(6) Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).
(7)Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulament-cadru) (JO L 96, 31.3.2004, p. 1).
(8)Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind prestarea de servicii) (JO L 96, 31.3.2004, p. 10.)
(9)Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (regulament privind spațiul aerian) (JO L 96, 31.3.2004, p. 20).
(10)Regulamentul (CE) nr. 552/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian (regulament privind interoperabilitatea) (JO L 96, 31.3.2004, p. 26).
(11) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(12) Numărul regulamentului reformat referitor la SES.
(13) Numărul regulamentului reformat referitor la SES.
(14) Numărul regulamentului din procedura 2013/0186(COD).
(15) Numărul regulamentului reformat referitor la SES.


Pachetele de servicii de călătorie şi formulele de călătorie asistate ***I
PDF 761kWORD 362k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind pachetele de servicii de călătorie și formulele de călătorie asistate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (COM(2013)0512 – C7-0215/2013 – 2013/0246(COD))
P7_TA(2014)0222A7-0124/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0512),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0215/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru afaceri juridice (A7‑0124/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind pachetele de servicii de călătorie, vacanțe și circuite, precum și formulele de călătorie asistate asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului [AM 1]

P7_TC1-COD(2013)0246


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva 90/314/CEE a Consiliului(4) stabilește o serie de drepturi importante ale consumatorilor în legătură cu pachetele de servicii de călătorie, în special în ceea ce privește cerințele în materie de informare, răspunderea comercianților pentru executarea serviciilor incluse în pachet și protecția în caz de insolvabilitate a organizatorului sau a comerciantului cu amănuntul. Cu toate acestea, este necesară adaptarea cadrului legislativ la evoluțiile pieței pentru a asigura adecvarea acestuia la specificul pieței interne, pentru a elimina ambiguitățile și a remedia lacunele legislative.

(2)  Turismul joacă un rol important în economiile Uniunii, iar pachetele de servicii de călătorie, vacanțe și circuite („pachete”) reprezintă o proporție semnificativă din această piață. Piața serviciilor de călătorie a suferit transformări majore de la adoptarea Directivei 90/314/CEE. Pe lângă lanțurile de distribuție tradiționale, internetul a devenit un mediu din ce în ce mai important pentru oferirea de servicii de călătorie. În prezent, serviciile de călătorie sunt combinate nu numai sub forma pachetelor prestabilite tradiționale, ci și, adesea, într-un mod personalizat. Multe dintre aceste produse de călătorie se încadrează fie într-o zonă juridică gri, fie nu sunt în mod expres reglementate de Directiva 90/314/CEE. Prezenta directiva directivă își propune să adapteze sfera de acoperire a protecției la aceste evoluții și să sporească transparența și nivelul de securitate juridică în beneficiul călătorilor și al comercianților. [AM 2]

(3)  În conformitate cu articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE.

(4)  Directiva 90/314/CEE lasă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce privește transpunerea, ceea ce explică existența unor divergențe importante între legislația în materie din statele membre. Fragmentarea juridică presupune costuri mai mari pentru întreprinderi și constituie un obstacol pentru cei care vor să își desfășoare activitatea și în afara frontierelor naționale, limitând astfel opțiunile consumatorilor.

(5)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care sunt garantate libera circulație a mărfurilor și a serviciilor, precum și libertatea de stabilire. Armonizarea anumitor aspecte ale contractelor de servicii de călătorie grupate într-un pachet și la drepturilor și a obligațiilor care derivă din contractele pentru pachete de servicii și din formulele de călătorie asistate asociate este necesară pentru crearea unei veritabile piețe interne a consumatorilor în acest domeniu domeniul respectiv, prin identificarea unui echilibru corect între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea întreprinderilor. [AM 3]

(6)  La ora actuală, potențialul transfrontalier al pieței pachetelor de servicii de călătorie din Uniune nu este valorificat la maximum. Disparitățile dintre normele care îi protejează pe călători existente în diferite state membre reprezintă un factor care îi descurajează pe călătorii dintr-un stat membru să achiziționeze pachete de servicii de călătorie și formule de călătorie asistate asociate dintr-un alt stat membru și, în mod similar, pe organizatorii și comercianții cu amănuntul dintr-un stat membru să vândă serviciile respective într-un alt stat membru. Pentru a permite consumatorilor și întreprinderilor să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în întreaga Uniune, se impune o apropiere mai accentuată a legislațiilor statelor membre în ceea ce privește pachetele de călătorie și formulele de călătorie asistate asociate.

(7)  Majoritatea călătorilor care achiziționează pachete sunt consumatori în sensul legislației UE în domeniul protecției consumatorilor. În același timp, nu este întotdeauna ușor să se facă deosebirea între consumatori și reprezentanți ai întreprinderilor mici sau membri ai profesiunilor liberale care rezervă călătorii în legătură cu activitatea lor comercială sau profesională, prin aceleași canale de rezervare ca și consumatorii. Acești călători necesită adesea un nivel similar de protecție. Spre deosebire de aceștia, societățile sau organizațiile mai mari fac adeseori rezervările de călătorie pentru angajații, membrii sau reprezentanții lor pe baza unui contract-cadru pentru călătorie de afaceri specializate în organizarea deplasărilor pentru persoanele care călătoresc în scop profesional. Acest din urmă tip de formulă de călătorie nu necesită nivelul de protecție prevăzut pentru consumatori. În consecință, prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor care călătoresc în scop profesional numai în măsura în care acestea nu fac rezervări de călătorie în baza unui contract-cadru. Pentru a evita confuziile cu privire la definiția termenului „consumator” din alte directive folosit în alte acte legislative ale Uniunii privind protecția consumatorilor, persoanele protejate în temeiul prezentei directive ar trebui denumite „călători”. [AM 4]

(8)  Întrucât serviciile de călătorie pot fi combinate în multe feluri, este oportun să fie considerate drept pachete toate combinațiile de servicii de călătorie care prezintă caracteristicile pe care călătorii le asociază în mod tipic pachetelor, în special faptul că servicii de călătorie distincte sunt grupate într-un singur produs de călătorie, organizatorul asumându-și răspunderea pentru executarea corespunzătoare a serviciilor din cadrul acestuia. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene(5), nu ar trebui să aibă importanță dacă serviciile de călătorie sunt grupate înainte de a lua contact cu respectivul călător, la cererea acestuia ori conform selecției sale. Aceleași principii ar trebui să se aplice indiferent dacă rezervarea este făcută prin intermediul unei agenții de turism tradiționale sau online.

(9)  Din rațiuni de transparență, ar trebui să se facă deosebirea dintre o deosebire între pachete și formulele de călătorie asistate asociate, în cazul cărora consilieri consilierii online sau din agenții cei din agențiile de turism îi ajută pe călători să combine servicii de călătorie și să încheie contracte cu diferiți furnizori de servicii de călătorie, inclusiv prin procese de rezervare legate asociate într-un mod personalizat; formulele de călătorie asistate asociate nu prezintă caracteristicile aferente pachetelor și nu ar fi adecvat să li se aplice toate obligațiile corespunzătoare pachetelor. [AM 5]

(10)  În lumina evoluțiilor pieței, ar trebui ca definiția pachetelor să fie completată pe baza unor criterii obiective alternative care să se refere în principal la modul în care serviciile de călătorie sunt prezentate sau achiziționate și la aspectele cu privire la care călătorii se pot aștepta în mod rezonabil să fie protejați de directivă. Este cazul, de exemplu, dacă se achiziționează mai multe servicii de călătorie pentru aceeași excursie sau vacanță printr-un singur proces de rezervare și de la un singur punct de vânzare sau dacă serviciile sunt propuse sau facturate la un preț forfetar ori total. Ar trebui să se considere că serviciile de călătorie sunt achiziționate printr-un singur proces de rezervare dacă acestea au fost selectate înainte ca respectivul călător să își fi dat acordul cu privire la plată.

(11)  Totodată, formulele de călătorie asistate asociate ar trebui deosebite de serviciile de călătorie pentru care călătorii fac rezervări în mod independent și adesea în momente diferite, chiar dacă rezervările respective sunt pentru aceeași călătorie sau vacanță. Formulele de călătorie asistate asociate făcute online ar trebui, de asemenea, deosebite de site-urile internet asociate care nu au ca obiectiv încheierea de contracte cu călătorii și de linkurile prin care călătorii sunt doar informați, la modul general, și nu personalizat, cu privire la alte servicii de călătorie, de exemplu, atunci când un hotel sau organizatorul unui eveniment include pe site-ul său internet o listă a tuturor operatorilor care oferă servicii de transport către locul unde este situat hotelul sau către locul de desfășurare a evenimentului, independent de orice rezervare sau în cazul în care sunt folosite fișiere cookie sau metadate pentru a plasa reclame pe site-urile internet reclame cu privire la destinația călătoriei sau perioada călătoriei specificate pentru primul serviciu de călătorie ales. [AM 6]

(12)  Achiziționarea unui serviciu de călătorie cu avionul în mod izolat, cu titlul de serviciu de călătorie unic, nu constituie nici un pachet, nici o formulă de călătorie asistată asociată.

(13)  Ar trebui stabilite în prezenta directivă norme specifice atât pentru comercianții cu amănuntul din agențiile de turism, cât și pentru cei online care îi ajută pe călători, cu ocazia unei singure vizite sau a unui singur contact cu punctul lor de vânzare, să încheie contracte separate cu furnizori de servicii individuali, dar și pentru comercianții în cazul în care călătorii aleg fiecare serviciu de călătorie separat și acceptă să plătească pentru acestea tot separat. Aceste norme ar trebui să se aplice și în cazul comercianților cu amănuntul online, care, prin procese de rezervare online asistate asociate, facilitează achiziționarea unor servicii de călătorie suplimentare de la un alt comerciant, într-un mod personalizat, cel mai târziu în în cazul în care cel puțin numele și datele de contact ale călătorului sunt transmise celuilalt comerciant, iar aceste servicii suplimentare sunt achiziționate cel târziu în 24 de ore de la momentul confirmării rezervării primului serviciu. Aceste norme s-ar aplica, de exemplu, în situațiile în care, pe lângă confirmarea rezervării unui prim serviciu de călătorie, de exemplu, un zbor sau o călătorie cu trenul, un consumator primește o invitație de a rezerva un alt serviciu de călătorie disponibil la locul de destinație, de exemplu cazare la hotel, cu un link către site-ul de rezervări al unui alt furnizor de servicii sau al unui intermediar. Cu toate că nu constituie pachete în sensul prezentei directive, întrucât această situație nu se poate confunda în niciun caz cu cea în care un singur organizator își asumă răspunderea pentru serviciile de călătorie, astfel de formule de călătorie asistate asociate constituie un model economic alternativ care adesea se află într-o concurență strânsă cu pachetele. [AM 7]

(14)  Pentru a asigura o concurență loială și pentru a-i proteja pe consumatori, obligația comercianților de a oferi garanții suficiente cu privire la rambursarea plăților în avans și la repatrierea călătorilor în caz de insolvabilitate ar trebui să se aplice și în cazul formulelor de călătorie asistate asociate.

(14a)  În mediul online au apărut practici prin care comercianții care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asociate nu au furnizat în mod clar și lipsit de ambiguitate opțiunea de a rezerva numai serviciul principal și de a nu opta pentru alte servicii suplimentare. Aceste practici ar trebui considerate înșelătoare pentru călători. Întrucât cadrul juridic existent nu a permis încă eliminarea acestora și având în vedere faptul că sunt specifice formulelor de călătorie asociate, practicile respective ar trebui să fie interzise în temeiul prezentei directive. [AM 8]

(15)  Pentru a fi mai clar pentru călători și pentru a le da posibilitate să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la diferitele tipuri de formule de călătorie disponibile, este oportun să se impună comercianților obligația de a indica în mod explicit natura serviciilor oferite și de a-i informa pe călători cu privire la drepturile acestora. Declarația unui comerciant cu privire la caracterul juridic al produsului de călătorie comercializat ar trebui să reflecte adevărata natură juridică a produsului în cauză. Autoritățile responsabile de asigurarea respectării legii ar trebui să intervină în cazurile în care comercianții nu furnizează informații exacte călătorilor.

(15a)  Înainte de efectuarea plății, călătorilor ar trebui să li se aducă la cunoștință dacă aleg un pachet de călătorie sau o formulă de călătorie asociată, precum și nivelul de protecție corespunzător. [AM 9]

(15b)  Comercianții care facilitează cumpărarea unei formule de călătorie asociate ar trebui să informeze în mod clar călătorii, înainte ca aceștia să încheie un contract sau să accepte o ofertă echivalentă referitoare la o formulă de călătorie asociată, că, pentru a beneficia de avantajele directivei care se aplică în cazul formulelor de călătorie asociate, toate celelalte contracte care alcătuiesc formula respectivă trebuie să fie confirmate în termen de 24 de ore. În cazul în care aceste informații nu sunt comunicate consumatorilor sau în cazul în care ele sunt incorecte, înșelătoare sau omise, aceasta poate constitui o practică comercială neloială. [AM 141]

(16)  Pentru a putea stabili ce constituie un pachet de servicii și ce constituie o formulă de călătorie asistată asociată ar trebui avută în vedere exclusiv combinația diferitelor servicii de călătorie, cum ar fi cazarea, transportul pasagerilor cu autobuzul, cu trenul, pe calea apei sau a aerului, precum și închirierea unui autoturism, alte vehicule sau alte mijloace de transport. Cazările la hotel cu pachete suplimentare, precum bilete la un spectacol muzical sau tratamente de balneoterapie, ar trebui exceptate în cazul în care pachetul respectiv nu este vândut călătorului ca o parte importantă a călătoriei sau în cazul în care acest serviciu auxiliar nu reprezintă în mod clar elementul central al călătoriei. Cazarea în scop rezidențial, inclusiv în scopul urmării de care nu prezintă în mod clar niciun scop turistic, precum frecventarea unor cursuri de limbi străine de lungă durată, nu ar trebui considerată cazare în sensul prezentei directive. [AM 11]

(16a)  Transportul călătorilor cu autobuzul, trenul, pe calea apei sau a aerului, care include și cazarea, de exemplu călătoriile cu feribotul cu cazare peste noapte sau călătoriile cu trenul în vagonul de dormit, ar trebui să fie considerate servicii unice de călătorie, în cazul în care transportul reprezintă în mod clar componenta principală, iar acest tip de transport nu este combinat cu alt serviciu de călătorie. [AM 12]

(17)  Alte servicii turistice, cum ar fi vânzarea de bilete pentru concerte sau evenimente sportive, organizarea de excursii sau vizitarea unor parcuri tematice constituie servicii care, în combinație cu transportul pasagerilor, cazarea și/sau închirierea unui autoturism, alte vehicule sau alte mijloace de transport, ar trebui să fie considerate a putea constitui un pachet sau o formulă de călătorie asistată asociată. Cu toate acestea, astfel de pachete nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive decât în măsura în care serviciul turistic în cauză reprezintă o parte semnificativă a pachetului. În general, serviciul turistic ar trebui considerat o parte semnificativă a pachetului dacă este în mod special vândut călătorilor ca atare, constituie în mod clar motivul călătoriei, reprezintă peste 20 % 25 % din prețul total al pachetului sau dacă este o caracteristică esențială a călătoriei sau a vacanței. Serviciile auxiliare, precum, în special, asigurarea de călătorie, transportul între gară și locul de cazare, transportul la începutul călătoriei și ca parte a excursiilor, transportul bagajelor, mesele și serviciile de curățenie oferite ca parte a cazării, nu ar trebui considerate servicii turistice de sine-stătătoare sine stătătoare. [AM 13]

(18)  Ar trebui să se clarifice totodată faptul că acele contracte prin care un comerciant dă dreptul călătorului ca, după încheierea contractului, să aleagă dintr-o selecție de diferite tipuri de servicii de călătorie, așa cum se întâmplă în cazul unui bon-cadou constând dintr-un pachet de servicii de călătorie, ar trebuie să constituie un pachet. Mai mult, o combinație de servicii de călătorie ar trebui considerată un pachet atunci când numele și informațiile călătorului călătorului și alte date cu caracter personal ale acestuia, precum datele de contact, detaliile privind cardul de credit sau detaliile privind pașaportul acestuia care sunt necesare pentru finalizarea operațiunii de rezervare sunt transferate între comercianți cel mai târziu în 24 de ore de la momentul confirmării rezervării pentru primul serviciu. Informațiile necesare pentru finalizarea unei operațiuni de rezervare se referă la datele de pe cartea de credit sau la alte informații necesare pentru efectuarea plății. Cu toate acestea, simplul transfer al unor informații precum destinația sau orarul călătoriei ar trebui să fie insuficient. De asemenea, croazierele și călătoriile cu trenul pe durata mai multor zile care includ și cazare ar trebui considerate pachete , întrucât acestea combină serviciile de transport, cazare și masă. [AM 14]

(19)  Întrucât în cazul călătoriilor de scurtă durată este mai puțin necesară protecția călătorilor și pentru a evita sarcinile inutile pentru comercianți, călătoriile care durează mai puțin de 24 de ore și nu includ cazarea, precum și pachetele organizate ocazional ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Și pachetele și formulele de călătorie asociate oferite sau combinate în mod ocazional de persoane fizice sau juridice, precum organizațiile non-profit, inclusiv organizațiile de caritate, cluburile de fotbal și școlile, pentru care nu se obțin venituri financiare directe sau indirecte din vânzarea unor astfel de pachete sau din facilitarea unor astfel de formule de călătorie asociate ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. [AM 15]

(19a)  În conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre ar trebui să aibă în continuare competența să aplice dispozițiile prezentei directive în domenii care nu intră în sfera sa de aplicare. Prin urmare, un stat membru poate să mențină sau să introducă dispoziții de drept intern care să corespundă tuturor dispozițiilor din prezenta directivă, sau numai unora dintre ele, cu privire la contractele care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. De exemplu, statele membre pot să pună în aplicare dispozițiile din prezenta directivă în cazul pachetelor și al formulelor de călătorie asociate oferite sau combinate în mod ocazional de persoane fizice sau juridice pentru care nu se obțin venituri financiare directe sau indirecte din vânzarea pachetelor respective sau din facilitarea formulelor de călătorie asociate în cauză, precum și al pachetelor și al formulelor de călătorie asociate care privesc o perioadă mai mică de 24 de ore și care nu includ cazare. [AM 16]

(20)  Caracteristica principală a pachetului de servicii de călătorie este aceea că cel puțin un comerciant răspunde, în calitate de organizator, de buna derulare a întregului pachet. Prin urmare, ar trebui să se considere că un comerciant, de regulă o agenție de turism tradițională sau online, acționează ca simplu comerciant cu amănuntul sau intermediar și nu răspunde ca organizator decât în situațiile în care un alt comerciant acționează ca organizator al pachetului în cauză. Faptul că un comerciant acționează sau nu în calitate de organizator pentru un anumit pachet ar trebui să depindă de implicarea sa în crearea pachetului, astfel cum este definit acesta de prezenta directivă, și nu de denumirea sub care își desfășoară activitatea. În cazul în care doi sau mai mulți comercianți îndeplinesc un criteriu care face ca o combinație de servicii de călătorie să constituie un pachet și în cazul în care comercianții în cauză nu au comunicat călătorului care dintre ei este organizatorul pachetului, toți comercianții în cauză ar trebui considerați organizatori.

(20a)  Directiva 90/314/CEE a acordat statelor membre puterea discreționară de a stabili în ce măsură comercianții cu amănuntul, organizatorii sau atât comercianții cu amănuntul, cât și organizatorii ar trebui să poarte răspunderea pentru derularea corespunzătoare a unui pachet. Această flexibilitate a dus la o situație ambiguă în unele state membre cu privire la măsura în care comercianții care au legătură cu un pachet de servicii poartă răspunderea pentru furnizarea serviciilor respective, în special în cazul procesului de rezervare online. Prin urmare, este oportun să se clarifice prin prezenta directivă faptul că organizatorii poartă răspunderea pentru furnizarea serviciilor de călătorie incluse în contract, cu excepția cazului în care și legislația națională prevede în mod explicit posibilitatea ca organizatorii sau comercianții cu amănuntul să fie considerați răspunzători. [AM 17]

(21)  În privința pachetelor, comercianții cu amănuntul ar trebui să răspundă, împreună cu organizatorul, de furnizarea informațiilor precontractuale. În același timp, ar trebui clarificat faptul că răspunderea pentru erorile de rezervare aparține, de asemenea, comercianților cu amănuntul în cazul în care aceștia comit erori în procesul de rezervare. Pentru a facilita comunicarea, cu precădere în cazurile transfrontaliere, călătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a lua legătura cu organizatorul prin intermediul comerciantului cu amănuntul prin care au achiziționat pachetul. [AM 18]

(22)  Călătorul ar trebui să primească toate informațiile necesare înainte de achiziționarea unui pachet, indiferent dacă acesta este vândut prin comunicare la distanță, în agenție sau prin alte tipuri de distribuție. Atunci când furnizează aceste informații, comerciantul ar trebui să țină seama de nevoile specifice pe care le-ar putea anticipa în mod rezonabil în ceea ce-i privește pe călătorii care sunt în mod special vulnerabili din cauza vârstei sau a unei infirmități fizice.

(23)  Furnizarea informațiilor esențiale, de exemplu, cele referitoare la caracteristicile principale ale serviciilor de călătorie sau la prețuri, furnizate în materialele promoționale, pe site-ul internet al organizatorului sau în broșuri, ca parte a informațiilor precontractuale, ar trebui să fie obligatorie, cu excepția cazului în care organizatorul își rezervă dreptul de a aduce modificări acestor elemente și modificările respective sunt comunicate într-un mod clar și bine evidențiat călătorului înainte de încheierea contractului. Cu toate acestea, având în vedere noile tehnologii în materie de comunicații, nu mai este necesar să se prevadă dispoziții speciale privind broșurile, însă ar trebui să se garanteze faptul că, în anumite situații, modificările care afectează executarea contractului sunt comunicate între părți pe un suport durabil, care să fie accesibil ulterior spre consultare. Ar trebui să fie posibil să se aducă modificări acestor informații în cazul în care ambele părți la contract convin în mod expres asupra acestui lucru. [AM 19]

(23a)  Totuși, având în vedere noile tehnologii de comunicare care pot contribui la asigurarea accesului călătorilor la informații actualizate la momentul rezervării, precum și tendința în creștere de a rezerva pachete de servicii de călătorie online, nu mai sunt necesare norme specifice prin care să se impună existența unor broșuri pe suport de hârtie. [AM 20]

(23b)  Orele de zbor ar trebui să facă parte integrantă din contract și să reprezinte una dintre caracteristicile esențiale ale unui serviciu de călătorie. Acestea nu ar trebui să fie foarte diferite de orele indicate călătorilor în informațiile precontractuale. [AM 21]

(24)  Cerințele de informare prevăzute de prezenta directivă sunt exhaustive, însă nu ar trebui să aducă atingere cerințelor de informare prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii în materie(6).

(25)  Ținând seama de specificul contractelor de servicii de călătorie grupate într-un pachet, ar trebuie prevăzute drepturile și obligațiile părților pentru perioada anterioară și cea ulterioară datei de începere a derulării pachetului, mai ales dacă serviciile incluse în pachet nu sunt executate corespunzător sau dacă se modifică anumite circumstanțe.

(26)  Având în vedere că pachetele de călătorie sunt adesea achiziționate cu mult timp înaintea derulării lor, pot apărea evenimente neprevăzute. De aceea, călătorul ar trebui ca, în anumite condiții, să aibă dreptul de a transfera pachetul către un alt călător. În aceste situații, organizatorul ar trebui aibă posibilitatea de a-și recupera cheltuielile, de exemplu în cazul în care un subcontractant cere un comision pentru schimbarea numelui călătorului sau pentru anularea unui bilet de transport și emiterea unuia nou. De asemenea, călătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a anula contractul în orice moment înainte de începerea derulării pachetului, în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare, precum și dreptul de a rezilia contractul fără plata unei despăgubiri, în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare, precum starea de război, inclusiv terorismul, sau un dezastru natural, inclusiv uraganele și cutremurele, sau instabilitatea politică, ce pune siguranța călătorilor în pericol, afectează în mod semnificativ pachetul, în cazul în care evenimentele respective s-au produs după încheierea contractului de servicii de călătorie. Ar trebui să se considere că există circumstanțe inevitabile și extraordinare în special atunci când prin rapoarte fiabile și publice, cum ar fi recomandările emise de autoritățile din statele membre, nu se recomandă călătoriile către o anumită destinație. [AM 22]

(27)  În cazuri specifice, organizatorul ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a rezilia contractul înainte de începerea derulării pachetului, fără plata unei despăgubiri, de exemplu atunci când nu se atinge numărul minim de participanți, cu condiția ca această posibilitate să fi fost prevăzută în contract. Într-o astfel de situație, organizatorul ar trebui să informeze în mod corespunzător călătorii care ar putea fi afectați de clauza contractuală respectivă. [AM 23]

(28)  În anumite cazuri, organizatorilor ar trebui să li se permită să aducă modificări în mod unilateral contractului de servicii de călătorie grupate într-un pachet. Cu toate acestea, călătorii ar trebui să aibă dreptul de a rezilia contractul dacă modificările propuse alterează în mod semnificativ oricare dintre caracteristicile principale ale serviciilor de călătorie. Creșterile de preț ar trebui să fie posibile numai dacă au intervenit schimbări ale prețului serviciilor de transport de călători ce rezultă din prețul la carburant pentru transportul de călători, ale taxelor sau comisioanelor impuse de un terț care nu este implicat direct în furnizarea serviciilor de călătorie incluse în pachet sau ale ratelor de schimb valutar relevante pentru pachetul respectiv și dacă competența de a revizui prețul atât în sus, cât și în jos este prevăzută în mod expres în contract. Călătorii ar trebui să aibă dreptul să rezilieze contractul fără obligația de a plăti o despăgubire sau de a accepta o ofertă de călătorie alternativă echivalentă oferită de organizator atunci când majorările prețurilor ar trebui limitate la 10 % depășesc 8% din prețul inițial al pachetului. [AM 24]

(28a)  O creștere a prețului ar trebui să fie întotdeauna justificată în scris. Dacă se majorează prețul cu mai mult de 8%, călătorului ar trebui să i se ofere, pe un suport durabil, posibilitatea rezilierii contractului sau un alt pachet de călătorie la un preț echivalent cu cel al pachetului rezervat. În cazul în care călătorul nu face uz de această posibilitate, pachetul de călătorie la prețul mai ridicat ar trebui să fie considerat acceptat. Sarcina probei privind primirea notificării pe un suport durabil ar trebui să revină organizatorului. [AM 25]

(29)  Este oportun să se stabilească norme specifice cu privire la măsurile reparatorii disponibile în cazul executării necorespunzătoare a contractului de servicii de călătorie grupate într-un pachet. Călătorul ar trebui să aibă dreptul de a primi soluții la problemele cu care se confruntă și, atunci când o parte semnificativă a serviciilor contractate nu pot fi furnizate, ar trebui să i se propună alternative. Călătorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul la reducerea prețului și/sau la despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Despăgubirile ar trebui să acopere și prejudiciile morale, în special în cazul unei vacanțe ratate, și, în cazuri justificate, cheltuielile pe care călătorul le suportă rezolvându-și problema pe cont propriu.

(30)  Pentru a asigura coerența, este oportun să se alinieze dispozițiile prezentei directive la convențiile internaționale referitoare la serviciile de călătorie și la legislația Uniunii în materie de drepturi ale pasagerilor. Atunci când este responsabil de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a serviciilor incluse în contractul de servicii de călătorie grupate într-un pachet, organizatorul ar trebui să poată invoca limitările răspunderii furnizorilor de servicii prevăzute în convențiile internaționale în materie, cum ar fi Convenția de la Montreal din 1999 pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internațional(7), Convenția din 1980 privind transporturile internaționale feroviare(8) și Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor(9). Atunci când este imposibil, ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare, să se asigure revenirea călătorului în locul de plecare, obligația organizatorului de a suporta costurile continuării șederii călătorului în locul de destinație ar trebui aliniată la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. .../2014 al Parlamentului European și al Consiliului(10)(11).

(31)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor călătorilor de a formula cereri atât în temeiul prezentei directive, cât și în temeiul altor acte legislative relevante ale UE, astfel încât călătorii să poată avea în continuare posibilitatea de a adresa cereri de despăgubire organizatorului, transportatorului sau oricărei alte părți responsabile ori, după caz, mai multor părți. Ar trebui să se clarifice că un călător nu poate cumula drepturile care decurg din diferitele temeiuri juridice, dacă acestea protejează același interes sau au același obiectiv. Cu toate acestea, necesitatea de a asigura primirea unei despăgubiri corespunzătoare și oportune de către călători în cazul în care contractul nu este executat pe deplin de una dintre părți nu ar trebui să impună o sarcină excesivă și disproporționată asupra organizatorilor și a comercianților cu amănuntul. Pe lângă obligația de a remedia orice lipsă de conformitate sau de a oferi despăgubiri călătorilor, organizatorii și comercianții cu amănuntul ar trebui să aibă dreptul de a solicita despăgubiri de la orice parte terță care a contribuit la evenimentul care a avut ca urmare acordarea de despăgubiri sau alte obligații. Răspunderea organizatorului și a comerciantului cu amănuntul nu afectează, prin urmare, dreptul acestuia acestora de a pretinde reparații despăgubiri de la terțe părți, inclusiv de la furnizorii de servicii. [AM 27]

(32)  În cazul în care călătorul întâmpină dificultăți în timpul călătoriei sau al vacanței, organizatorul ar trebui să aibă obligația de a-i acorda prompt de îndată o asistență corespunzătoare. Asistența respectivă ar trebui să constea în principal în furnizarea, dacă este cazul, de informații cu privire la aspecte precum serviciile sanitare, autoritățile locale și asistența consulară, precum și asistență practică, de exemplu pentru comunicarea la distanță și oferirea unor modalități achiziționarea unor formule de călătorie alternative. [AM 28]

(33)  În Comunicarea din 18 martie 2013 intitulată „Protecția pasagerilor în caz de insolvență a companiilor aerieneˮ, Comisia a prevăzut măsuri pentru îmbunătățirea protecției călătorilor în cazul insolvenței unei companii aeriene, inclusiv o mai bună asigurare a respectării Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 și a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(12), precum și angajarea unui dialog cu părțile interesate din sector, în cazul unui eșec putând fi avută în vedere o măsură legislativă. Comunicarea respectivă se referă la achiziționarea unui singur element, respectiv serviciile de călătorie aeriană, și prin urmare nu aduce atingere normelor existente privind pachetele de servicii și nu împiedică legiuitorii să prevadă măsuri de protecție în caz de insolvență de care să beneficieze, de asemenea, cumpărătorii altor combinații moderne de servicii de călătorie.

(34)  Statele membre ar trebui să se asigure că acei călători care achiziționează un pachet sau o formulă de călătorie asistată asociată sunt pe deplin protejați în cazul insolvabilității organizatorului, a comerciantului cu amănuntul care a facilitat achiziționarea formulei de călătorie asistate asociate sau a oricăruia dintre furnizorii de servicii unei societăți care are legătură cu formula de călătorie asociată. Statele membre în care sunt stabiliți organizatorii de pachete de servicii de călătorie și comercianții cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate ar trebui să se asigure că acei comercianți care oferă astfel de combinații de servicii de călătorie oferă garanții privind rambursarea tuturor sumelor achitate de călători și privind repatrierea acestora în caz de insolvabilitate. Deși sunt libere să decidă asupra modului în care se va asigura protecția în caz de insolvabilitate, statele membre ar trebui să se asigure că aceste mecanisme naționale sunt eficace și că pot garanta repatrierea rapidă și rambursarea imediată a sumelor plătite de către toți călătorii afectați de insolvabilitate. În cazul în care un călător ar prefera să își ducă la sfârșit pachetul sau formula de călătorie asociată, mai degrabă decât să obțină o rambursare deplină, protecția în caz de insolvabilitate poate, după caz, să asigure îndeplinirea contractelor existente, pentru a permite continuarea derulării pachetului sau a formulei de călătorie asociate fără costuri suplimentare pentru călător. Protecția necesară în caz de insolvabilitate ar trebui să țină seama de riscul financiar real al activităților organizatorului, comerciantului cu amănuntul sau furnizorului de servicii în cauză a unei societăți care are legătură cu formula de călătorie asociată, inclusiv de tipul combinației de servicii de călătorie vândute de aceștia, de fluctuațiile sezoniere previzibile, precum și de ponderea plăților în avans și de modul în care acestea sunt garantate. În conformitate cu Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, atunci când protecția în caz de insolvabilitate poate fi furnizată sub forma unei garanții sau a unei polițe de asigurare, aceasta nu se poate limita la atestări eliberate de operatori financiari stabiliți într-un anumit stat membru. [AM 29]

(35)  În vederea facilitării liberei circulații a serviciilor, statele membre ar trebui să aibă obligația de a recunoaște protecția în caz de insolvabilitate prevăzută în legislația statului membru de stabilire. În scopul de a facilita cooperarea administrativă și supravegherea întreprinderilor care desfășoară activități în mai multe state membre în ceea ce privește protecția în caz de insolvabilitate, ar trebui să se instituie obligația statelor membre de a desemna puncte de contact centrale.

(36)  În ceea ce privește formulele de călătorie asistate asociate, pe lângă obligația de a oferi protecție în caz de insolvabilitate și de a-i informa pe călători că fiecare furnizor de servicii în parte este singurul responsabil pentru executarea prevederilor contractuale, contractele respective se supun dispozițiilor legislației generale a Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și ale legislației sectoriale specifice a Uniunii.

(37)  Este oportun să se ofere protecție consumatorilor în situațiile în care un comerciant cu amănuntul care se ocupă de rezervarea unui pachet sau a unei formule de călătorie asistate asociate face greșeli în procesul de rezervare.

(38)  Este oportun, de asemenea, să se confirme faptul că nu este permis consumatorilor să renunțe la drepturile care decurg din prezenta directivă și că organizatorii sau comercianții care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate nu pot să se sustragă de la obligațiile care le revin sub pretextul că acționează în simpla calitate de furnizor de servicii, de intermediar sau în orice altă calitate.

(39)  Este necesar ca statele membre să stabilească sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale care transpun prezenta directivă și să asigure respectarea acestora. Sancțiunile ar trebui să aibă un caracter efectiv, proporțional și disuasiv.

(40)  Adoptarea prezentei directive face necesară adaptarea anumitor acte legislative în materie de protecție a consumatorilor. Dat fiind că Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor(13) nu se aplică, în forma sa actuală, contractelor care cad intră sub incidența Directivei 90/314/CEE, ea trebuie modificată pentru a se garanta faptul că se aplică, în continuare, în cazul formulelor serviciilor individuale de călătorie care fac parte dintr-o formulă de călătorie asistate asociată , atât timp cât acestea nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2011/83/UE și, totodată, că anumite drepturi ale consumatorilor prevăzute în directiva respectivă se aplică și în cazul pachetelor de servicii de călătorie. [AM 30]

(41)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(14) și dreptului intern în materie de contracte cu privire la acele aspecte pe care nu le reglementează. Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume să contribuie la buna funcționare a pieței interne și la atingerea unui nivel ridicat și cât se poate de uniform de protecție a consumatorilor nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, și pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(42)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și ține seama de principiile recunoscute prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta). Prezenta directivă respectă în special libertatea de a desfășura o activitate comercială, prevăzută la articolul 16 din cartă, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 38 din cartă.

(43)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative(15), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să anexeze la notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Obiect, nivel de armonizare, domeniul de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiectul

Obiectivul prezentei directive este de a contribui la buna funcționare a pieței interne și la asigurarea unui nivel ridicat și cât se poate de uniform de protecție a consumatorilor prin apropierea anumitor aspecte ale actelor în ceea ce privește actele cu putere de lege și ale actelor actele administrative ale statelor membre referitoare la contractele privind pachetele de servicii de călătorie și formulele de călătorie asistate asociate încheiate între călători și comercianți. [AM 31]

Articolul 1a

Nivelul de armonizare

Dacă nu se prevede altfel în prezenta directivă, statele membre nu pot menține sau introduce în legislația lor internă dispoziții diferite de cele stabilite în prezenta directivă, inclusiv dispoziții mai mult sau mai puțin stricte, pentru a asigura un nivel diferit de protecție a consumatorilor. [AM 32]

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică pachetelor oferite spre vânzare sau vândute de către comercianți călătorilor, cu excepția articolelor 17, 17a și 17b și formulelor de călătorie asistate asociate, cu excepția articolelor 4 - 14, a articolului 18 și a articolului 21 alineatul (1).

(2)  Prezenta directivă nu se aplică:

(a)  pachetelor și formulelor de călătorie asistate asociate care durează mai puțin de 24 de ore, cu excepția situației în care acestea includ cazare peste noapte;

(aa)  pachetelor și formulelor de călătorie asociate oferite sau combinate în mod ocazional de persoane fizice sau juridice pentru care nu se obțin venituri financiare directe sau indirecte din vânzarea pachetelor respective sau din facilitarea formulelor de călătorie asociate în cauză și în cazul cărora călătorul a fost informat în mod corespunzător de comerciantul responsabil asupra faptului că prezenta directivă nu se aplică în cazul unui astfel de pachet sau al unei astfel de formule de călătorie; [AM 33]

(b)  contractelor auxiliare referitoare la servicii de călătorie furnizate în plus față de pachet și rezervate fără implicarea organizatorului călătoriei sau contractelor auxiliare referitoare la servicii financiare; [AM 34]

(c)  pachetelor și formulelor de călătorie asistate asociate achiziționate în temeiul unui contract-cadru pentru o călătorie de afaceri încheiat între angajatorul persoanei aflate într-o călătorie de afaceri în numele căruia călătorește călătorul și un comerciant specializat în organizarea călătoriilor de afaceri; [AM 35]

(d)  pachetelor în care cel mult unul dintre serviciile de călătorie menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) este combinat cu unul dintre serviciile de călătorie menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (d), cu condiția ca acest serviciu acesta din urmă să nu reprezinte o parte semnificativă a pachetului sau să nu constituie, în mod clar, motivul călătoriei sau serviciul auxiliar să nu fie vândut, în mod clar, ca element principal al călătoriei; sau [AM 36]

(e)  contractelor autonome privind un singur serviciu de călătorie;

(ea)  transportului pasagerilor cu autobuzul, cu trenul, pe calea apei sau a aerului, care include cazarea, în cazul în care componenta principală este în mod clar transportul, iar acest tip de transport nu este combinat cu un alt serviciu de călătorie astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d). [AM 37]

Articolul 3

Definiții

În scopurile prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.  „serviciu de călătorie” înseamnă:

(a)  transportul de pasageri;

(b)  cazarea în alte scopuri decât cel rezidențial rezidențiale, cu condiția ca această cazare să aibă în mod clar un scop turistic; [AM 38]

(c)  închirierea unui autoturism, a altor vehicule sau mijloace de transport sau [AM 39]

(d)  orice alt serviciu turistic care nu este auxiliar serviciilor de transport de pasageri, de cazare sau de închiriere a unui autoturism, a altor vehicule sau mijloace de transport; [AM 40]

2.  „pachet” înseamnă o combinație a cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie destinate aceleiași călătorii sau vacanțe, cu condiția ca:

(a)  serviciile respective să fie grupate de un singur comerciant, inclusiv la cerere sau în funcție de selecția călătorului, înainte de a se încheia un contract cu privire la toate serviciile sau

(b)  indiferent dacă se încheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de călătorie, cu condiția ca serviciile respective:

(i)  să fie achiziționate de la un singur punct de vânzare, în cadrul aceluiași proces de rezervare, iar toate serviciile să fie alese de călător înainte ca acesta să accepte să plătească sau; [AM 41]

(ii)  să fie oferite sau facturate la un preț forfetar sau total sau [AM 42]

(iii)  să facă obiectul unor materiale promoționale sau să fie vândute sub denumirea de „pachet” sau sub o denumire similară; sau [AM 43]

(iv)  să fie combinate după încheierea unui contract prin care un comerciant acordă călătorului dreptul să aleagă dintr-o selecție de diferite tipuri de servicii de călătorie sau

(v)  să fie achiziționate de la comercianți diferiți prin procese de rezervare online legate, asociate în care numele călătorului sau informațiile personale și alte date cu caracter personal ale acestuia, precum datele de contact, detaliile privind cardul de credit sau detaliile privind pașaportul acestuia, necesare pentru finalizarea operațiunii de rezervare sunt transferate între comercianți cel târziu în 24 de ore de la momentul confirmării rezervării pentru primul serviciu; [AM 44]

3.  „contract de servicii de călătorie grupate într-un pachet” înseamnă un contract referitor la un pachet în ansamblul său sau, în cazul în care pachetul este executat în temeiul mai multor contracte, toate contractele aplicabile serviciilor cuprinse în pachet;

4.  „începerea derulării pachetului” înseamnă începerea executării serviciilor incluse în pachet;

5.  „formulă de călătorie asistată asociată” înseamnă o combinație de cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie destinate aceleași aceleiași călătorii sau vacanțe, care nu constituie un pachet și care duc la încheierea unor contracte separate cu furnizori individuali de servicii de călătorie, dacă unul dintre furnizorii implicați sau dacă un comerciant cu amănuntul facilitează această combinație: [AM 45 Prezentul amendament se aplică pe tot cuprinsul textului]

(a)  pe baza unor rezervări separate în cazul în care călătorii aleg fiecare serviciu de călătorie separat și acceptă să plătească pentru acestea tot separat cu ocazia unei singure vizite la punctul de vânzare sau a unui singur contact cu acesta; sau [AM 46]

(b)  prin achiziționarea unor servicii de călătorie suplimentare de la un alt comerciant, în într-un mod personalizat, și prin intermediul unor procese de rezervare online legate asociate, în cazul în care cel puțin numele și datele de contact ale călătorului sunt transmise celuilalt comerciant, iar aceste servicii suplimentare sunt achiziționate cel târziu în 24 de ore de la momentul confirmării rezervării primului serviciu; [AM 47]

6.  „călător” înseamnă orice persoană care dorește să încheie un contract care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive sau care are dreptul să călătorească pe baza unui astfel de contract, inclusiv persoanele aflate în călătorii de afaceri, cu condiția ca acestea să nu călătorească în temeiul unui contract-cadru pentru călătorii de afaceri între o întreprindere în numele căreia călătorește călătorul și cu un comerciant specializat în organizarea călătoriilor de afaceri;

7.  „comerciant” înseamnă orice persoană care acționează în scopuri legate de activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală;

8.  „organizator” înseamnă un comerciant care combină și vinde sau oferă spre vânzare pachete de servicii de călătorie, fie direct, fie prin intermediul unui alt comerciant sau împreună cu acesta. sau care facilitează combinarea și achiziționarea unor astfel de pachete; atunci când mai mulți comercianți îndeplinesc criteriile menționate la punctul 2 litera (b), toți comercianții respectivi sunt considerați organizatori, cu excepția cazului în care unul dintre aceștia este desemnat drept organizator, iar călătorul este informat cu privire la aceasta în mod corespunzător; [AM 48]

9.  „comerciant cu amănuntul” înseamnă un alt comerciant decât organizatorul care:

(a)  vinde sau oferă spre vânzare pachete alcătuite de organizator; sau [AM 49]

(b)  facilitează achiziționarea de servicii de călătorie care fac parte dintr-o formulă de călătorie asistată asociată, oferind călătorilor asistență în ceea ce privește încheierea de contracte de servicii de călătorie separate cu furnizori individuali de servicii, dintre care unul poate fi însuși comerciantul cu amănuntul; [AM 50]

10.  „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite călătorului sau comerciantului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil în vederea unor referințe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată, în scopuri informative, și care permite reproducerea fără modificări a informațiilor stocate;

11.  „circumstanțe inevitabile și extraordinare” înseamnă o situație imprevizibilă care nu poate fi controlată de comerciant, ale cărei consecințe nu ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile necesare; [AM 51]

12.  „neconformitate” înseamnă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a serviciilor de călătorie incluse într-un pachet;

12a.  „servicii auxiliare” înseamnă servicii turistice care nu pot fi de sine stătătoare în cadrul unei prestări sau completări de servicii de călătorie, precum, în special, asigurarea de călătorie, transportul între gară și locul de cazare sau la aeroportul de plecare, precum și în cadrul excursiilor, transportul bagajelor, mesele și serviciile de curățenie oferite ca parte a cazării; [AM 53]

Capitolul II

Obligațiile de informare și conținutul contractului de servicii de călătorie grupate într-un pachet

Articolul 4

Informații precontractuale

(1)  Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de servicii de călătorie grupate într-un pachet sau de acceptarea de către călător a unei oferte echivalente, organizatorul și, de asemenea, comerciantul cu amănuntul, atunci când pachetul este vândut prin intermediul unui astfel de comerciant, furnizează călătorului următoarele informații, dacă acestea sunt aplicabile pachetului: [AM 54]

(a)  principalele caracteristici ale serviciilor de călătorie:

(i)  destinația/destinațiile călătoriei, itinerariul și perioadele sejurului, cu datele corespunzătoare și numărul de nopți incluse; [AM 55]

(ii)  mijloacele de transport, caracteristicile și categoriile acestora, locurile, datele și orele de plecare și de întoarcere sau, atunci când ora exactă nu este încă stabilită, ora aproximativă de plecare și de întoarcere, duratele și locurile opririlor intermediare și ale legăturilor de transport;.

În cazul în care nu este încă stabilită ora exactă, comerciantul informează călătorul cu privire la ora aproximativă de plecare și de întoarcere.

În cazul în care nu poate fi stabilită o oră aproximativă, comerciantul îl informează pe călător în consecință; [AM 56]

(iii)  localizarea, principalele caracteristici și categoria turistică oficială a unităților de cazare acordată de organismul competent din locul în care se află cazarea; [AM 57]

(iv)  dacă mesele sunt incluse și, în caz afirmativ, precizarea meselor oferite;

(v)  vizitele, excursiile sau alte servicii incluse în prețul total al pachetului;

(va)  dacă oricare dintre serviciile de călătorie vor fi furnizate călătorului ca parte a unui grup și, în acest caz, câte persoane vor participa, conform estimărilor; [AM 58]

(vi)  limba (limbile) în care se desfășoară fiecare activitate și [AM 59]

(vii)  dacă se garantează, la cererea călătorului, accesul persoanelor cu o mobilitate redusă de un anumit grad pe toată durata călătoriei sau a vacanței; [AM 60]

(b)  denumirea comercială și adresa geografică a organizatorului și, dacă este cazul, ale comerciantului cu amănuntul, precum și numerele de telefon și adresele de e‑mail ale acestora;

(c)  prețul total al pachetului, inclusiv taxele și, dacă este cazul, toate comisioanele, tarifele și alte costuri suplimentare sau, atunci când aceste costuri nu pot fi calculate în mod rezonabil în prealabil, faptul că astfel de costuri suplimentare ar putea fi suportate de călător și natura acestor costuri; prețul total trebuie prezentat sub forma unei facturi detaliate în care se prevăd toate costurile serviciului de călătorie într-un mod transparent; [AM 61]

(d)  modalitățile de plată și, dacă este cazul, existența și condițiile aferente avansurilor sau altor garanții financiare care urmează să fie plătite sau furnizate de către călător;

(e)  după caz, numărul minim de persoane necesar pentru ca serviciile din pachet să poată fi executate și termenul-limită de cel puțin 20 de zile prevăzut la articolul 10 alineatul (3) litera (a) înainte de începerea derulării pachetului până la care este posibilă anularea dacă nu se întrunește acest număr; [AM 62]

(f)  informații generale despre cerințele legate de pașaport și vize, inclusiv termenele aproximative de obținere a vizelor pentru cetățenii statului (statelor) membru (membre) vizat(e), precum și informații referitoare la formalitățile sanitare;

(fa)  informații privind încheierea opțională a unui contract de asigurare care să acopere costurile anulării pachetului de către călător sau costurile de repatriere în caz de accident sau boală; [AM 63]

(g)  confirmarea faptului că serviciile constituie un pachet;

(ga)  informații privind posibilitatea călătorului sau a organizatorului de a rezilia contractul oricând înainte de începerea derulării pachetului și cu achitarea unei taxe de reziliere standard rezonabile aplicabile, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 10; [AM 64]

(gb)  posibilitatea de a transfera contractul pentru pachetul de călătorie unui alt călător și eventualele limitări și consecințe ale unui astfel de transfer. [AM 65]

(1a)  În cazul în care un pachet este vândut prin intermediul unui comerciant cu amănuntul, acesta din urmă transmite călătorului fără întârziere toate informațiile menționate la alineatul (1). [AM 66]

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) sunt prezentate într-un mod clar, inteligibil și bine evidențiat. [AM 67]

(2a)  În cazul în care un contract de călătorie este încheiat prin mijloace electronice, organizatorul aduce la cunoștința călătorului, în mod clar, bine evidențiat și exact înainte ca acesta din urmă să facă comanda, informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii), (iii), (iv), (v) și literele (c) și (d) din prezentul articol. Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2011/83/UE se aplică în consecință. [AM 68]

(2b)  În ceea ce privește conformitatea cu cerințele în materie de informare prevăzute în prezentul capitol, sarcina probei îi revine comerciantului. [AM 69]

Articolul 5

Caracterul obligatoriu al informațiilor precontractuale și încheierea contractului

(1)  Statele membre se asigură că organizatorul nu poate să modifice informațiile aduse la cunoștința călătorului în temeiul articolului 4 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (f), și (g) și (ga), cu excepția cazului în care organizatorul își rezervă dreptul de a modifica informațiile respective și comunică orice modificare călătorului care fac parte integrantă din contractul de servicii de călătorie grupate într-un pachet și nu sunt modificate decât dacă părțile contractante convin, în mod expres, altfel. Toate modificările cu privire la informațiile precontractuale sunt transmise călătorului, într-un mod clar și bine evidențiat înainte de încheierea contractului. [AM 70]

(2)  Dacă informațiile privind comisioanele, tarifele sau alte costuri suplimentare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (c) nu sunt furnizate înainte de încheierea contractului, călătorul nu suportă respectivele comisioane, tarife sau alte costuri. [AM 71]

(3)  La încheierea contractului sau imediat cât mai curând posibil după aceasta, organizatorul pune la dispoziția călătorului un exemplar al contractului sau o confirmare a contractului pe un suport durabil. [AM 72]

Articolul 6

Conținutul contractului de servicii de călătorie grupate într-un pachet și documentele care trebuie furnizate înainte de începerea derulării pachetului

(1)  Statele membre se asigură că limbajul folosit în contractele de servicii de călătorie grupate într-un pachet este simplu și inteligibil și, în cazul contractelor scrise, că textul este lizibil.

(2)  Sunt incluse în contract Textul contractului sau în confirmarea contractului toate reprezintă conținutul integral al contractului și, îndeosebi, informațiile menționate la articolul 4, precum și în temeiul articolului 4, care au devenit parte integrantă a contractului. Textul contractului sau confirmarea contractului include următoarele informații suplimentare: [AM 74]

(a)  cerințele speciale ale călătorului pe care organizatorul le-a acceptat;

(b)  informații cu privire la faptul că organizatorul:

(i)  este răspunzător pentru executarea adecvată a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract;

(ii)  este obligat să acorde asistență în cazul în care călătorul se află în dificultate în conformitate cu articolul 14;

(iii)  este obligat să ofere protecție în caz de insolvabilitate pentru rambursarea sumei plătite și repatriere în conformitate cu articolul 15, precum și denumirea entității care asigură protecția în caz de insolvabilitate și datele de contact ale acesteia, inclusiv adresa sa geografică;

(c)  coordonatele unui punct de contact unde călătorul poate depune plângere în legătură cu orice neconformitate pe care o constată la fața locului; [AM 75]

(d)  denumirea, adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail a reprezentantului local al organizatorului sau ale punctului de contact căruia călătorul aflat în dificultate i se poate adresa pentru a solicita asistență sau, în cazul în care nu există un astfel de reprezentant sau punct de contact, un număr de telefon de urgență sau o indicație privind alte modalități de contactare a organizatorului; [AM 76]

(e)  informații privind posibilitatea călătorului de a rezilia contractul oricând înainte de începerea derulării pachetului, cu plata unei despăgubiri adecvate sau a unui comision de reziliere standardizat rezonabil, dacă astfel de comisioane sunt specificate în conformitate cu articolul 10 alineatul (1); [AM 77]

(f)  în cazul minorilor care călătoresc pe baza unui pachet care include cazare și nu sunt însoțiți de părinți sau de tutori, informații care să permită contactul direct al unuia dintre părinți sau al tutorului cu minorul sau cu persoana responsabilă de acesta în locul în care minorul este cazat; [AM 78]

(g)  informații privind procedurile interne de soluționare a reclamațiilor și mecanismele alternative sau de soluționare a litigiilor disponibile în temeiul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului(16) și mecanismele online disponibile pentru soluționarea de soluționare a litigiilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(17). [AM 79]

(3)  Informațiile menționate la alineatul (2) sunt prezentate într-un mod clar, inteligibil și bine evidențiat. [AM 80]

(4)  Cu suficient timp înainte de începerea derulării pachetului, organizatorul pune la dispoziția călătorului toate chitanțele, bonurile sau biletele necesare, inclusiv următoarele informații privind orele exacte corespunzătoare plecării, opririlor intermediare, legăturilor de transport și sosirii. :

(a)  toate chitanțele, voucherele sau biletele necesare, inclusiv informații privind orele exacte corespunzătoare plecării, opririlor intermediare, legăturilor de transport și sosirii;

(b)  toate datele de contact relevante pentru cazul în care călătorul constată neconformitatea unui serviciu, precum și informațiile cu privire la modul în care călătorul ar trebui să acționeze;

(c)  denumirea, adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail a reprezentantului local al organizatorului sau ale punctului de contact căruia călătorul aflat în dificultate i se poate adresa pentru a solicita asistență sau, în cazul în care nu există un astfel de reprezentant sau punct de contact, un număr de telefon de urgență sau o indicație privind alte modalități de contactare a organizatorului. [AM 81]

Capitolul III

Modificarea contractului înainte de începerea derulării pachetului

Articolul 7

Transferul contractului către un alt călător

(1)  Statele membre asigură posibilitatea călătorului de a transfera contractul unei persoane care satisface toate condițiile aplicabile contractului respectiv, după ce îl notifică pe organizator cu suficient timp sau pe comerciantul cu amănuntul într-un interval de cel mult șapte zile înainte de începerea derulării pachetului, pe un suport durabil. [AM 82]

(2)  Persoana care transferă contractul și persoana căreia îi este transferat contractul răspund în solidar și indivizibil pentru achitarea soldului și a tuturor comisioanelor, tarifelor și altor costuri suplimentare, dacă este cazul, generate de acest transfer. Aceste Organizatorul informează persoana care transferă contractul și persoana căreia îi este transferat contractul cu privire la eventualele costuri de transfer, care, în niciun caz, costuri nu sunt nerezonabile și, în niciun caz, nu depășesc costurile suportate efectiv de organizator. [AM 83]

Organizatorului îi revine răspunderea de a prezenta dovezi care să certifice costurile suplimentare, comisioanele sau alte costuri generate de transferarea contractului. [AM 84]

Articolul 8

Modificarea prețului

(1)  Statele membre se asigură că prețurile nu pot face obiectul unei revizuiri, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres în contract posibilitatea unei majorări și obligația organizatorului de a scădea prețurile în aceeași măsură ca o consecință directă a modificării:

(a)  costului prețului serviciilor de transport de pasageri care rezultă din costul combustibilului pentru transportul de pasageri; [AM 85]

(b)  nivelului taxelor sau al comisioanelor aplicabile serviciilor de călătorie incluse în pachet, impuse de părți terțe care nu sunt direct implicate în executarea serviciilor incluse în pachet, printre acestea numărându-se și taxele turistice, taxele de aterizare sau comisioanele de îmbarcare sau debarcare în porturi și aeroporturi sau

(c)  cursului de schimb valutar relevant pentru pachetul respectiv.

(1a)  O reducere a prețului în temeiul alineatului (1) de 3 % sau mai mult este transferată asupra călătorului. O creștere a prețului în temeiul alineatului (1) poate fi transferată asupra călătorului numai dacă modificarea de preț este de cel puțin 3 %. În cazul unei reduceri de preț de cel puțin 3 %, organizatorul poate percepe o sumă forfetară de 10 EUR per călător pentru cheltuieli administrative. [AM 86]

(2)  Dacă creșterea prețului menționată la alineatul (1) nu depășește 10 % 8 % din prețul pachetului se aplică articolul 9 alineatul (2). [AM 87]

(3)  Creșterea prețului menționată la alineatul (1) este valabilă numai dacă organizatorul trimite călătorului, fără întârzieri nejustificate, o notificare privind această creștere, însoțită de o justificare și de un calcul clară și inteligibilă, pe un suport durabil, cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea derulării pachetului privind mărirea de preț, însoțită de o justificare și de un calcul. [AM 88]

Articolul 9

Modificarea altor clauze contractuale

(1)  Statele membre se asigură că, înainte de începerea derulării pachetului, organizatorul nu poate modifica în mod unilateral alte clauze contractuale în afară de preț, în conformitate cu articolul 8, cu excepția cazului în care: [AM 89]

(a)  organizatorul și-a rezervat acest drept în contract;

(b)  modificarea este nesemnificativă, în special în ceea ce privește elementele menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (d) și [AM 90]

(c)  organizatorul îl informează pe călător într-un mod clar și bine evidențiat, pe suport durabil.

(1a)  O modificare a clauzelor contractuale este considerată semnificativă în sensul alineatului (2) de la prezentul articol mai ales dacă ora de plecare și de întoarcere prevăzută în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) diferă cu mai mult de trei ore față de ora efectivă de plecare sau de întoarcere sau dacă nu este în acea parte a zilei care a fost indicată în informațiile precontractuale. [AM 91]

(2)  În cazul în care, înainte de începerea derulării pachetului, organizatorul este constrâns să modifice semnificativ oricare dintre principalele caracteristici ale serviciilor de călătorie astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) sau cerințele speciale astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (a) sau să majoreze cu peste 8% prețul contractual al pachetului în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), organizatorul îl informează fără întârziere pe călător într-un mod clar și bine evidențiat, pe suport durabil, cu privire la: [AM 92]

(a)  modificările propuse și efectele acestora asupra prețului pachetului și [AM 93]

(b)  posibilitatea călătorului de a rezilia contractul fără a plăti penalități într-o perioadă rezonabilă determinată și că, în caz contrar, modificarea propusă se consideră acceptată. sau de a accepta un pachet de călătorie alternativ echivalent oferit de organizator; și [AM 94]

(ba)  faptul că modificarea propusă a contractului va fi considerată ca acceptată în cazul în care călătorul nu și-a exercitat dreptul de reziliere sau nu a acceptat un pachet de călătorie alternativ oferit de organizator. [AM 95]

(3)  În cazul în care modificările aduse contractului menționate sau pachetul de călătorie oferit alternativ astfel cum se menționează la alineatul (2) au drept consecință scăderea calității sau a costului pachetului, călătorul are dreptul la o reducere corespunzătoare a prețului. [AM 96]

(4)  În cazul în care contractul este reziliat în conformitate cu alineatul (2) litera (b) din prezentul articol, organizatorul rambursează toate sumele achitate de călător, în termen de paisprezece 14 zile după rezilierea contractului, inclusiv sumele pentru serviciile auxiliare rezervate prin intermediul organizatorului, cum ar fi asigurarea de călătorie, asigurarea de acoperire a costurilor anulării călătoriei sau alte activități rezervate la destinație. După caz, călătorul are dreptul la o despăgubire în conformitate cu articolul 12. [AM 97]

Articolul 10

Rezilierea contractului înainte de începerea derulării pachetului

(1)  Statele membre asigură călătorului posibilitatea de a rezilia contractul înainte de începerea derulării pachetului, cu plata unei despăgubiri adecvate organizatorului. În contract pot fi prevăzute comisioane de reziliere standardizate rezonabile, în funcție de momentul rezilierii, precum și de economiile de costuri și de veniturile generate în mod uzual de desfășurarea alternativă a serviciilor de călătorie. În absența unor comisioane de reziliere standardizate, valoarea despăgubirii corespunde prețului pachetului din care se scad cheltuielile economisite de organizator economisite, conform dovezilor, de către organizator și care nu pot fi recuperate de la furnizorii de servicii de călătorie sau prin derularea alternativă a serviciilor. Comisioanele pentru rezilierea contractului, inclusiv comisioanele de administrare, nu trebuie să fie nici disproporționate, nici excesive. Organizatorul prezintă o justificare pentru calcularea valorii despăgubirii sau a comisioanelor de reziliere standardizate. Sarcina probei privind gradul de adecvare al despăgubirilor revine organizatorului. [AM 98]

(2)  Odată ce contractul de călătorie a fost încheiat, călătorul are dreptul să rezilieze contractul înainte de începerea derulării pachetului fără a plăti vreo despăgubire în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație, în drum spre acesta sau în vecinătatea imediată a acestuia, și care afectează în mod semnificativ pachetul, ceea ce înseamnă că organizatorul trebuie să modifice semnificativ elementele esențiale ale contractului privind pachetul de servicii de călătorie. Astfel de circumstanțe inevitabile și extraordinare există, de exemplu, în cazul în care pachetul este semnificativ afectat de o situație de război sau de o catastrofă naturală. Se consideră că există circumstanțe inevitabile și extraordinare în special atunci când informații fiabile și publice, cum ar fi recomandările emise de autoritățile din statele membre, nu recomandă călătoriile către o anumită destinație. [AM 99]

(3)  Organizatorul poate rezilia contractul fără a plăti vreo despăgubire călătorului în cazul în care numai în următoarele cazuri: [AM 101]

(a)  numărul de persoane înscrise pentru participarea la pachetul respectiv este mai mic decât numărul minim stabilit în contract, iar organizatorul îl înștiințează pe călător cu privire la reziliere în termenul stabilit în contract și , dar cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea derulării pachetului sau :

(i)  20 de zile înainte de începerea călătoriei, în cazul călătoriilor mai lungi de 6 zile;

(ii)  șapte zile înainte de începerea călătoriei, în cazul călătoriilor între 2 și 6 zile;

(iii)  48 de ore înainte de începerea călătoriei, în cazul excursiilor de o zi sau [AM 102]

(b)  organizatorul nu poate executa contractul din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare și îl înștiințează pe călător, fără întârziere și înainte de începerea derulării pachetului, cu privire la reziliere.

(4)  În cazurile de reziliere în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), organizatorul rambursează, în termen de 14 zile, toate sumele necuvenite achitate de călător.

Capitolul IV

Executarea serviciilor incluse în pachet

Articolul 11

Răspunderea pentru executarea serviciilor incluse în pachet

(1)  Statele membre se asigură că organizatorul este răspunzător de executarea adecvată a serviciilor de călătorie incluse în pachet, indiferent dacă aceste servicii trebuie furnizate de organizator sau de un alt furnizor de servicii.

(2)  Dacă oricare dintre servicii nu este executat în conformitate cu dispozițiile contractului, organizatorul remediază neconformitatea, cu condiția ca lipsa conformității să fie raportată de către călător sau să îi fie clară organizatorului, iar remedierea acesteia să nu fie disproporționată, și cu excepția cazului în care acest lucru este disproporționat imputabil călătorului. [AM 103]

(3)  Atunci când o parte semnificativă din servicii nu pot fi executate astfel cum s-a convenit în contract, organizatorul oferă, fără costuri suplimentare pentru călător, modalități alternative corespunzătoare pentru continuarea derulării pachetului și cel puțin la nivelul de calitate al serviciilor contractate, inclusiv în cazul în care întoarcerea călătorului la locul de plecare nu este asigurată astfel cum s-a convenit. [AM 104]

(4)  În cazul în care organizatorul se află în imposibilitatea de a oferi modalități alternative corespunzătoare sau călătorul nu acceptă modalitățile alternative propuse deoarece nu sunt comparabile cu ceea ce s-a convenit în contract, organizatorul, în măsura în care pachetul include transportul de pasageri, îi asigură călătorului, fără costuri suplimentare, transportul echivalent înapoi la locul de plecare sau într-un alt loc stabilit de comun acord cu respectivul călător și, dacă este cazul, serviciile convenite în contract nu au fost furnizate, îl despăgubește pe acesta în conformitate cu articolul 12. Despăgubirea se acordă în termen de 14 zile. [AM 105]

(4a)  În cazul în care se aplică alineatul (4), călătorul poate rezilia contractul dacă nerespectarea prevederilor contractului este importantă și îndeplinirea ulterioară a contractului nu mai este posibilă sau nu este satisfăcătoare. [AM 106]

(5)  În perioada în care este imposibil să se asigure întoarcerea la timp a călătorului din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare, organizatorul nu suportă, pentru continuarea sejurului, costuri care depășesc 100 EUR pe noapte și trei cinci nopți de cazare pentru fiecare călător. Organizatorul asigură cazarea în conformitate cu categoria hotelului rezervat inițial. Călătorul poate efectua singur rezervarea doar în cazul în care organizatorul declară explicit că nu poate sau că refuză să efectueze rezervarea. În aceste cazuri, organizatorul poate limita costul cazării la 125 EUR pe noapte per călător. [AM 107]

(6)  Limitarea costurilor menționată la alineatul (5) din prezentul articol nu se aplică persoanelor cu mobilitate redusă, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1107/2006, și însoțitorilor acestora, femeilor însărcinate și copiilor neînsoțiți și nici persoanelor care au nevoie de asistență medicală specială, cu condiția ca organizatorul să fi fost informat cu privire la aceste nevoi speciale la momentul încheierii contractului pentru pachetul de servicii sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, cu cel puțin 48 de ore înainte de începerea derulării pachetului. Organizatorul nu are dreptul de a invoca circumstanțe neobișnuite și extraordinare pentru a limita costurile menționate la alineatul (5) din prezentul articol dacă furnizorul de transport în cauză nu poate invoca astfel de circumstanțe în temeiul legislației aplicabile a Uniunii. [AM 108]

(7)  În cazul în care modalitățile alternative au drept consecință scăderea calității sau a costului pachetului, călătorul are dreptul la o reducere a prețului și, dacă este cazul, la despăgubiri pentru daune în conformitate cu articolul 12.

(7a)  Statele membre pot menține sau introduce dispoziții prin care se stabilește că și comerciantul cu amănuntul este responsabil de derularea pachetului și, prin urmare, acestuia îi revin obligațiile care decurg din prezentul articol, precum și din articolul 6 alineatul (2) litera (b), articolul 12, articolul 15 alineatul (1) și articolul 16. [AM 109]

(7b)  Orice drept al călătorului la despăgubiri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 este independent de orice drept la despăgubiri al călătorului în temeiul prezentei directive. În cazul în care călătorul are dreptul la despăgubiri atât în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004, cât și al prezentei directive, călătorul are dreptul de a solicita despăgubiri în conformitate cu ambele acte legislative, însă nu poate, în legătură cu aceleași fapte, să cumuleze drepturi în conformitate cu ambele acte legislative în cazul în care drepturile protejează același interes sau au același obiectiv. [AM 110]

Articolul 12

Reducerea prețului și despăgubiri pentru daune

(1)  Statele membre asigură dreptul călătorului de a beneficia de o reducere corespunzătoare a prețului:

(a)  pentru orice perioadă în care s-a produs o neconformitate sau

(b)  atunci când modalitățile alternative menționate la articolul 11 alineatele (3) și (4) au drept consecință scăderea calității sau a costului pachetului.

(2)  Călătorul are dreptul de a primi despăgubiri din partea organizatorului pentru orice daune, inclusiv pentru daune morale, pe care le solicită ca urmare a unei neconformități.

(3)  Călătorul nu are dreptul la o reducere a prețului sau la despăgubiri pentru daune, în cazul în care:

(a)  organizatorul dovedește că neconformitatea este:

(i)  imputabilă călătorului,

(ii)  imputabilă unei părți terțe care nu are legătură cu furnizarea serviciilor prevăzute în contract și nu poate fi prevăzută ori evitată sau

(iii)  cauzată de circumstanțe inevitabile și extraordinare sau

(b)  călătorul nu îl informează fără întârziere pe organizator în legătură cu orice neconformitate pe care o constată la fața locului, dacă această obligație de informare a fost formulată clar și prevăzută explicit în contract și este rezonabilă, ținând seama de circumstanțele cazului.

(4)  În măsura în care convențiile internaționale cu un caracter obligatoriu pentru Uniune limitează valoarea despăgubirii sau condițiile în care este plătită despăgubirea de către furnizorul unui serviciu care face parte dintr-un pachet, aceleași limitări sunt aplicabile și pentru organizator. În măsura în care convențiile internaționale fără caracter obligatoriu pentru Uniune limitează despăgubirea care trebuie plătită de furnizorul unui serviciu, statele membre pot limita în mod corespunzător despăgubirea care trebuie plătită de organizator. În alte cazuri, contractul poate limita despăgubirea care trebuie plătită de organizator, atât timp cât o astfel de limitare nu se aplică daunelor corporale și sau prejudiciilor provocate intenționat sau din neglijență gravă și nu se ridică la mai puțin de triplul prețului total al pachetului. [AM 111]

(5)  Drepturile la despăgubiri pentru daune sau la reducerea prețului prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere drepturilor călătorilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004(18), al Regulamentului (CE) nr. 1371/2007, al Regulamentului (EE) nr. 1177/2010 și al Regulamentului (UE) nr. 181/2011. Călătorii au dreptul de a introduce cereri de despăgubiri în temeiul prezentei directive și în temeiul regulamentelor respective, însă nu au dreptul de a cumula, îndeosebi cereri de despăgubiri suplimentare. Cererile de despăgubiri în legătură cu aceleași fapte, drepturi care decurg din temeiuri juridice nu pot fi cumulate în temeiul unor reglementări diferite, dacă aceste drepturi protejează același interes sau au același obiect. [AM 112]

(6)  Perioada de prescriere pentru introducerea cererilor în temeiul prezentului articol nu poate fi mai scurtă de un an trei ani. [AM 113]

Articolul 13

Posibilitatea de a contacta organizatorul prin intermediul comerciantului cu amănuntul

Statele membre asigură posibilitatea călătorului de a adresa în mod direct comerciantului cu amănuntul prin intermediul căruia a fost achiziționat pachetul mesaje, plângeri sau cereri în legătură cu executarea serviciilor incluse în pachetul respectiv. Comerciantul cu amănuntul transmite fără întârziere organizatorului aceste mesaje, plângeri sau cereri. În scopul respectării termenelor-limită sau a termenelor de prescriere, data primirii notificărilor de către comerciantul cu amănuntul este considerată drept data primirii de către organizator.

Articolul 14

Obligația de a acorda asistență

Statele membre se asigură că organizatorul acordă fără întârziere călătorului aflat în dificultate asistență promptă adecvată, în special prin: [AM 114]

(a)  furnizarea de informații corespunzătoare privind formalitățile sanitare, autoritățile locale și asistența consulară și

(b)  acordarea de asistență călătorului în ceea ce privește efectuarea comunicărilor la distanță și modalitățile pentru a găsi modalități de călătorie alternative. [AM 115]

Organizatorul are posibilitatea de a pretinde un comision rezonabil pentru o astfel de asistență în cazul în care călătorul este cel care a provocat situația, din neglijență sau în mod intenționat. Comisionul nu depășește în niciun caz costurile efective suportate de organizator. [AM 116]

Capitolul V

Protecția în caz de insolvabilitate

Articolul 15

Eficacitatea și domeniul de aplicare al protecției în caz de insolvabilitate

(1)  Statele membre se asigură că organizatorii de pachete de servicii și comercianții cu amănuntul de formule de călătorie asociate care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate și care sunt stabiliți pe teritoriul lor obțin garanții pentru rambursarea efectivă și rapidă imediată a tuturor sumelor achitate de călători și, în măsura în care este inclus și transportul de pasageri, pentru repatrierea efectivă și promptă a călătorilor în caz de insolvabilitate. În măsura posibilului, se oferă continuarea călătoriei. [AM 117]

(2)  Protecția în caz de insolvabilitate menționată la alineatul (1) ține seama de riscul financiar real pe care îl prezintă activitățile relevante ale comerciantului. De această protecție beneficiază călătorii indiferent de locul de reședință, de locul de plecare sau de locul în care se efectuează vânzarea pachetului sau a formulei de călătorie asistate asociate.

Articolul 16

Recunoașterea reciprocă a protecției în caz de insolvabilitate și cooperarea administrativă

(1)  Statele membre recunosc ca îndeplinind cerințele dispozițiilor naționale de transpunere a articolului 15 orice protecție în caz de insolvabilitate obținută de un organizator sau de un comerciant cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate în temeiul dispozițiilor de transpunere a articolului 15 din statul membru de stabilire.

(1a)  Statele membre permit organizatorilor pachetelor de călătorie, comercianților cu amănuntul care facilitează achizițiile de formule de călătorie asociate și transportatorilor de călători stabiliți în afara teritoriului lor sau în afara Uniunii să obțină o protecție în caz de insolvabilitate în temeiul programelor lor naționale de protecție în caz de insolvabilitate. [AM 118]

(2)  Statele membre desemnează puncte de contact centrale care să faciliteze cooperarea administrativă și supravegherea organizatorilor și a comercianților cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate și desfășoară activități în mai multe state membre. Acestea notifică tuturor celorlalte state membre și Comisiei datele de contact ale punctelor de contact.

(3)  Punctele de contact centrale își pun reciproc la dispoziție toate informațiile necesare privind sistemele lor naționale de protecție în caz de insolvabilitate și identitatea organismului sau a organismelor care asigură protecția în caz de insolvabilitate pentru un anumit comerciant stabilit pe teritoriul lor. Acestea își acordă reciproc accesul la toate listele în care sunt prezentați organizatorii și comercianții cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate și care își respectă obligațiile de protecție în caz de insolvabilitate.

(4)  Dacă un stat membru are îndoieli cu privire la protecția în caz de insolvabilitate a unui organizator sau a unui comerciant cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate asociate și care este stabilit într-un alt stat membru și își desfășoară activitatea pe teritoriul său, acesta solicită clarificări de la statul membru de stabilire. Statele membre răspund solicitărilor din partea altor state membre în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la primirea acestora. [AM 119]

Capitolul VI

Formule de călătorie asistate asociate

Articolul 17

Cerințele de informare în ceea ce privește formulele de călătorie asistate asociate

Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract sau de acceptarea de către călător a unei oferte echivalente privind formulele de călătorie asistate asociate, comerciantul care facilitează achiziționarea acestor formule precizează, într-un mod clar și bine evidențiat faptul că:

(a)  fiecare furnizor de servicii este unicul răspunzător pentru executarea corectă a contractului referitor la serviciile sale;

(b)  călătorul nu va beneficia de niciunul din drepturile acordate în temeiul prezentei directive exclusiv călătorilor care achiziționează pachete, cu excepția dreptului la rambursarea plăților în avans și, în măsura în care este inclus și transportul de pasageri, a dreptului la repatriere în cazul în care comerciantul cu amănuntul sau oricare furnizor de servicii devine insolvabil; și

(ba)  călătorul beneficiază totuși de drepturile acordate în temeiul Directivei 2011/83/UE, cu excepția cazului în care respectiva directivă conține alte dispoziții. [AM 120]

În cazul în care comerciantul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asistate nu a respectat cerințele de la alineatul (1) litera (b) , călătorul beneficiază de toate garanțiile și drepturile acordate de această directivă în ceea ce privește pachetele de călătorii. [AM 121]

Articolul 17a

Informarea comerciantului cu amănuntul cu privire la serviciile de călătorie suplimentare rezervate în cadrul formulelor de călătorie asociate prin intermediul proceselor de rezervare online asociate

Comercianții care furnizează servicii suplimentare de călătorie în cadrul formulelor de călătorie asociate se asigură că respectivul comerciant cu amănuntul este informat în mod corespunzător cu privire la rezervarea confirmată a serviciilor de călătorie suplimentare, care constituie, prin urmare, împreună cu primul serviciu de călătorie rezervat, o formulă de călătorie asociată, declanșând astfel răspunderea și obligațiile comerciantului cu amănuntul, care îi revin în temeiul prezentei directive. [AM 122]

Articolul 17b

Comercianți care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asociate online

Comercianții care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asociate online nu ascund sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil sau ambiguu opțiunea de a nu rezerva orice alte servicii suplimentare sau servicii auxiliare. O astfel de opțiune este întotdeauna preselectată în mod implicit. [AM 123]

Capitolul VII

Dispoziții generale

Articolul 18

Obligațiile specifice ale comerciantului cu amănuntul în cazul în care organizatorul este stabilit în afara SEE

Atunci când organizatorul este stabilit în afara SEE, comerciantul cu amănuntul stabilit între-un stat membre este supus obligațiilor prevăzute pentru organizatori în capitolele IV și V, cu excepția cazului în care comerciantul cu amănuntul furnizează dovezi conform cărora organizatorul respectă dispozițiile capitolelor IV și V. În cazul în care un organizator stabilit în afara SEE acționează în calitate de comerciant cu amănuntul, se aplică responsabilitatea pentru despăgubire în cazul încălcării unor alte aspecte ale obligației contractuale de diligență . Respectivele dispoziții nu aduc atingere altor dispoziții naționale în materie de responsabilitate a comercianților cu amănuntul. [AM 124]

Articolul 18a

Obligațiile organizatorilor sau ale comercianților cu amănuntul stabiliți în afara SEE

Statele membre se asigură că un organizator de pachete de călătorie sau un comerciant cu amănuntul care facilitează achiziționarea de formule de călătorie asociate, cu sediul în afara SEE și care vinde direct pe teritoriul unui stat membru, se supune obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. [AM 125]

Articolul 18b

Cerințe formale pentru contracte

(1)  Statele membre se asigură că limbajul folosit în toate contractele acoperite de prezenta directivă este simplu și inteligibil și, în cazul contractelor scrise, că textul este lizibil. Limba în care este redactat contractul este aceeași cu cea în care au fost furnizate informațiile precontractuale.

(2)  Contractul este transmis pe un suport durabil. În ceea ce privește contractele semnate în afara sediului comerciantului, informațiile sunt, de asemenea, oferite pe suport de hârtie.

(3)  În cazul în care contractul este încheiat la telefon, comerciantul confirmă oferta călătorului pe un suport durabil și obligația contractuală a călătorului începe numai din momentul în care semnează contractul sau își transmite acordul scris pe un mediu durabil. [AM 126]

Articolul 19

Răspunderea pentru erorile de rezervare

Statele membre se asigură că un comerciant cu amănuntul care a fost de acord să organizeze rezervarea unui pachet sau a unei formule de călătorie asistate asociate sau care facilitează rezervarea unor astfel de servicii este răspunzător pentru orice eroare în cazul în care nu transmite informațiile furnizate de organizator în temeiul articolului 4 alineatul (1), transmite informații incomplete sau comite erori în procesul de rezervare, cu excepția cazului în care o astfel de eroare este imputabilă cu condiția ca erorile să fi fost într-adevăr comise la rezervare. Un comerciant cu amănuntul nu este răspunzător pentru erorile imputabile călătorului sau unor circumstanțe inevitabile și extraordinare. În contextul unei formule de călătorie asociate bazate pe achiziționarea de servicii de călătorie suplimentare de la un alt comerciant în mod personalizat prin intermediul proceselor de rezervare online asociate astfel cum se prevede la articolul 3 punctul 5 litera (b), comerciantul cu amănuntul nu este răspunzător pentru erorile de rezervare care rezultă din erorile realizate de acel comerciant. În acest caz, statele membre se asigură că respectivul comerciant cu amănuntul care furnizează servicii de călătorie suplimentare este răspunzător pentru erorile care survin în procesul de rezervare a acestor servicii. [AM 127]

Articolul 20

Dreptul la despăgubiri

(1)   În cazurile în care un organizator sau, în conformitate cu articolele 15 sau 18, un comerciant cu amănuntul plătește o despăgubire, acordă o reducere de preț sau îndeplinește alte obligații care îi revin în temeiul prezentei directive, nicio dispoziție din prezenta directivă sau din legislația națională nu poate fi interpretată ca restrângând statele membre se asigură că organizatorul sau comerciantul cu amănuntul are dreptul acestuia de a obține despăgubiri de la orice terț care a contribuit la evenimentul care a generat obligația de despăgubire, de reducere a prețului sau altă obligație.

(2)  Dreptul de a obține despăgubiri menționat la alineatul (1) din prezentul articol include, de asemenea, dreptul organizatorilor și al comercianților cu amănuntul de a obține despăgubiri din partea furnizorilor de servicii de călătorie în cazul în care un organizator sau un comerciant cu amănuntul este obligat să plătească despăgubiri unui călător în temeiul prezentei directive și, totodată, călătorul are dreptul la despăgubiri în temeiul altui act legislativ aplicabil al Uniunii, inclusiv, printre altele, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și Regulamentul (CE) nr. 1371/2007. Dreptul de a obține despăgubiri nu poate fi limitat într-un contract.

(3)  Statele membre se asigură că orice restricții privind dreptul de a obține despăgubiri menționat la alineatul (1) sunt rezonabile și proporționale, în temeiul legislației naționale aplicabile. [AM 128]

Articolul 21

Caracterul imperativ al directivei

(1)  Declarația unui organizator care afirmă că acționează exclusiv ca furnizor de servicii de călătorie, ca intermediar ori în orice altă capacitate sau că un pachet în sensul prezentei directive nu constituie un pachet de servicii nu îl absolvă de obligațiile care revin organizatorilor în temeiul prezentei directive.

(2)  Călătorii nu pot renunța la drepturile care le sunt conferite prin măsurile naționale de transpunere a prezentei directive.

(3)  Dispozițiile contractuale sau declarațiile efectuate de un călător prin care, în mod direct sau indirect, se renunță la drepturile acordate călătorilor în temeiul prezentei directive sau se restrâng aceste drepturi sau care au drept obiectiv evitarea aplicării prezentei directive nu sunt obligatorii pentru călător.

Articolul 22

Asigurarea respectării dispozițiilor directivei

Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a garanta conformitatea cu prezenta directivă.

Statele membre se asigură, de asemenea, că există mecanisme adecvate pentru a asigura faptul că organizatorii sau comercianții nu aplică practici înșelătoare, creând îndeosebi așteptarea consumatorului de a avea drepturi și garanții care nu sunt asigurate în contractul relevant. [AM 129]

Articolul 23

Sancțiuni

Statele membre stabilesc dispozițiile privind sancțiunile pe care organismele de asigurare a respectării legii le pot impune comercianților în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste dispoziții sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 24

Raportul Comisiei și revizuirea

În timp de ...(19), Comisia prezentă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive. Dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri legislative pentru a adapta prezenta directivă la evoluțiile din domeniul drepturilor călătorilor.

Articolul 25

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE

1.  Punctul 5 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(20) se înlocuiește cu următorul text:"

„5. Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Consiliului*.

___________________

* Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Conailiului privind pachetele de servicii de călătorie, vacanțe și circuite, precum și formulele de călătorie asistate asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L ...)(21)+.”

"

2.  Articolul 3 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2011/83/CE se înlocuiește cu următorul text:"

„(g) având ca obiect pachetele, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctultul 2 din Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Consiliului*, cu excepția articolului 8 alineatul (2) și a articolelor 19, 21 și 22.

___________________

* Directiva .../.../UE a Parlamentului European și a Conailiului privind pachetele de servicii de călătorie, vacanțe și circuite, precum și formulele de călătorie asistate asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L ...)(22).”

"

Capitolul VIII

Dispoziții finale

Articolul 26

Abrogări

Directiva 90/314/CEE se abrogă de la ...(23). [AM 130]

Trimiterile la directiva abrogată sunt considerate trimiteri la prezenta directivă și se interpretează în conformitate cu tabelul din anexa I la prezenta directivă.

Articolul 27

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică în termen de ...+ actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte respectivelor măsuri. [AM 131 Prezentul amendament nu privește toate versiunile lingvistice]

(2)  Statele membre aplică dispozițiile măsurile respective începând din ...(24). [AM 133]

(3)  Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în [a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene].

Articolul 29

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA

Tabel de corespondență

Directiva 90/314/CEE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 punctul 2 și articolul 2 alineatul (2) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 punctul 8

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 3 punctul 9

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 3 punctul 6

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 3 punctul 3

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

articolele 4 și 5

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1) , articolul 6 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (iv)

Articolul 4 alineatul (2) litera (a)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2) litera (b)

Articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatele (1) și (3)

Articolul 4 alineatul (2) litera (c)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 7

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 8

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 9 alineatele (3) și (4) și articolul 10 alineatele (3) și (4)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 11 alineatele (3), (4) și (7)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) și articolul 14

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (2) litera (c) și Articolul 12 alineatul (3) litera (b)

Articolul 6

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 7

Articolul 15 și articolul 16

Articolul 8

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 27 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (4)

Articolul 10

Articolul 29

(1) JO C 170, 5.6.2014, p. 73.
(2)JO C 170, 5.6.2014, p. 73.
(3) Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014.
(4)Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO L 158, 23.6.1990, p. 59).
(5)A se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2012 în cauza C-400/00 Club Tour, Viagens e Turismo SA/Alberto Carlos Lobo Gonçalves Garrido și Club Med Viagens Ld, (2002 Rec. , p. I-04051).
(6)A se vedea Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1) și Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36), precum și Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității și de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv și de abrogare a articolului 9 din Directiva 2004/36/CE (JO L 344, 27.12.2005, p. 15), Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (JO L 204, 26.7.2006, p. 1), Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14), Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3), Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1) și Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).
(7)Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internațional (Convenția de la Montreal) (JO L 194, 18.7.2001, p. 38).
(8)Decizia 2013/103/UE a Consiliului din 16 iunie 2011 privind semnarea și încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980 , astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999 (JO L 51, 23.2.2013, p. 1).
(9)Decizia 2012/22/UE a Consiliului din 12 decembrie 2011 cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, cu excepția articolelor 10 și 11 (JO L 8, 12.1.2012, p. 1).
(10)Regulamentul (UE nr. .../2014 al Parlamentului European și al Consiliului din ... de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora (JO L ...).
(11) Numărul Regulamentului (2013/0072(COD)) în considerent și numărul, data de adoptare și referințele de publicare ale regulamentului în nota de subsol 4.
(12) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).
(13)Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(14)Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).
(15) JO C 369, 17.12.2011. p. 14.
(16) Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
(17) Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).
(18)JO L 46, 17.2.2004, p. 1.
(19) Cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(20) Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (JO L 364, 9.12.2004, p. 1).
(21)+ Numărul, data adoptării și referința de publicare a prezentei directive.
(22) Numărul, data adoptării și referința de publicare a prezentei directive.
(23) 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(24) 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.


Gazele fluorurate cu efect de seră ***I
PDF 291kWORD 94k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gazele fluorurate cu efect de seră (COM(2012)0643 – C7-0370/2012 – 2012/0305(COD))
P7_TA(2014)0223A7-0240/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0643),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0370/2012),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru transport și turism (A7-0240/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006

P7_TC1-COD(2012)0305


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 517/2014.)

(1) JO C 271, 19.9.2013, p. 138.


Libera circulație a lucrătorilor ***I
PDF 276kWORD 43k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor (COM(2013)0236 – C7-0114/2013 – 2013/0124(COD))
P7_TA(2014)0224A7-0386/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0236),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0114/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0386/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor

P7_TC1-COD(2013)0124


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/54/UE.)

(1) JO C 341, 21.11.2013, p. 54.


Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ***I
PDF 414kWORD 81k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (COM(2012)0628 – C7-0367/2012 – 2012/0297(COD))
P7_TA(2014)0225A7-0277/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0628),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0367/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 februarie 2013(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 mai 2013(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru transport și turism, precum și cel al Comisiei pentru petiții (A7-0277/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului

P7_TC1-COD(2012)0297


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2014/52/UE.)

(1) JO C 133, 9.5.2013, p. 33.
(2) JO C 218, 30.7.2013, p. 42.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 9 octombrie 2013 (Texte adoptate, P7_TA(2013)0413).


Statisticile privind comerțul exterior cu țările terțe (competențe delegate și de executare) ***I
PDF 400kWORD 80k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și de executare Comisiei pentru adoptarea anumitor măsuri (COM(2013)0579 – C7-0243/2013 – 2013/0279(COD))
P7_TA(2014)0226A7-0042/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0579),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0243/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0042/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și de executare Comisiei pentru adoptarea anumitor măsuri

P7_TC1-COD(2013)0279


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 338 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), competențele conferite Comisiei ar trebui să fie aliniate la articolele 290 și 291 din TFUE.

(2)  Cu prilejul adoptării Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(2), Comisia s-a angajat(3) să revizuiască, prin prisma criteriilor stabilite în TFUE, actele legislative care conțin în prezent trimiteri la procedura de reglementare cu control.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(4) conferă Comisiei competențe pentru punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile respectivului regulament.

(4)  În contextul alinierii Regulamentului (CE) nr. 471/2009 la noile norme din TFUE, competențele de executare conferite în prezent Comisiei ar trebui să fie asigurate prin conferirea către Comisie a competenței de a adopta acte delegate și acte de punere în aplicare.

(5)  Pentru a ține seama de modificările aduse Codului vamal sau de dispozițiile derivate din convenții internaționale, de modificările necesare din motive metodologice și de necesitatea instituirii unui sistem eficient de culegere a datelor și de producere a statisticilor, ar trebui să-i fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește adaptarea listei procedurilor vamale sau a destinației vamale admise, mărfurile sau mișcările speciale și dispozițiile diferite sau speciale aplicabile acestora, excluderea de mărfuri sau mișcări din statisticile privind comerțul exterior, culegerea de date în conformitate cu articolul 4 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 471/2009, precizarea suplimentară a datelor statistice, cerința privind seriile limitate de date referitoare la mărfuri sau mișcări speciale și la date furnizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), caracteristicile eșantionului, perioada de raportare și nivelul de agregare pentru țările partenere, mărfuri și valute pentru statisticile privind comerțul defalcate pe moneda de facturare, adaptarea termenului de transmitere a statisticilor, a conținutului, a problematicii abordate și a condițiilor de revizuire ale statisticilor deja transmise, termenul de transmitere a statisticilor privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor și a statisticilor privind comerțul defalcate pe moneda de facturare.

(6)  Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(7)  Comisia ar trebui să se asigure că aceste acte delegate nu implică sarcini administrative suplimentare semnificative pentru statele membre și pentru unitățile respondente.

(8)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare care să îi permită să adopte măsuri referitoare la codurile care urmează să fie utilizate pentru datele menționate la articolul 5 alineatul (1) din respectivul regulament și măsuri referitoare la coroborarea datelor privind caracteristicile întreprinderilor cu datele înregistrate în conformitate cu același articol. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [AM 1]

(9)  Comitetul pentru statistici privind schimbul de mărfuri cu țări terțe (Comitetul Extrastat) menționat la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 471/2009 oferă consultanță Comisiei și asistă Comisia în exercitarea competențelor sale de executare. [AM 2]

(10)  În cadrul strategiei pentru o nouă structură a sistemului statistic european (denumit în continuare SSE), care vizează îmbunătățirea coordonării și a parteneriatului în conformitate cu o structură piramidală clară în cadrul SSE, Comitetul sistemului statistic european (denumit în continuare Comitetul SSE), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene(5), ar trebui să aibă un rol consultativ și să asiste Comisia în exercitarea competențelor sale de executare. [AM 3]

(11)  Regulamentul (CE) nr. 471/2009 ar trebui modificat în vederea înlocuirii trimiterii la Comitetul Extrastat cu o trimitere la Comitetul SSE. [AM 4]

(12)  Pentru a asigura certitudinea juridică, procedurile de adoptare a unor măsuri care au fost inițiate însă nu au fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să nu fie afectate de prezentul regulament.

(13)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 471/2009 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 471/2009 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Pentru a ține seama de modificările aduse Codului vamal sau de dispozițiile derivate din convenții internaționale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a pentru adaptarea listei procedurilor vamale sau a destinației vamale admise prevăzute la alineatul (1).”;

"

(b)  la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la mărfuri sau mișcări speciale și la dispozițiile diferite sau speciale aplicabile acestora.”;

"

(c)  la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la excluderea de mărfuri sau mișcări din statisticile privind comerțul exterior.”

"

2.  La articolul 4, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:"

„(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la culegerea de date în conformitate cu alineatele (2) și (4) din prezentul articol.”

"

3.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la adoptarea de norme cu privire la precizarea suplimentară a datelor menționate la alineatul (1) și la măsurile referitoare la codurile care trebuie utilizate pentru aceste date.

Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri cu privire la codurile care urmează să fie utilizate pentru aceste date.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2).”; [AM 5]

"

(b)  la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la aceste serii limitate de date.”

"

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a, pentru adoptarea unor norme cu privire la coroborarea datelor și la statisticile care urmează să fie produse.”;

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2).”; [AM 6]

"

(b)  la alineatul (3), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la caracteristicile eșantionului, perioada de raportare și nivelul de agregare pentru țările partenere, mărfuri și valute.”

"

5.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la adaptarea termenului de transmitere a statisticilor, a conținutului, a problematicii abordate și a condițiilor de revizuire ale statisticilor deja transmise.”;

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10a referitoare la termenul de transmitere a statisticilor privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor, menționate la articolul 6 alineatul (2), precum și a statisticilor privind comerțul defalcate pe moneda de facturare, menționate la articolul 6 alineatul (3).”

"

6.  Se introduce următorul articol:"

Articolul 10a

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Atunci când exercită competențele delegate prin articolul 3 alineatele (2), (3) și (4), articolul 4 alineatul (5), articolul 5 alineatele (2) și (4), articolul 6 alineatul (3) și articolul 8 alineatele (1) și (2), Comisia se asigură că actele delegate nu creează o sarcină administrativă suplimentară considerabilă pentru statele membre și pentru respondenți.

(3)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2), (3) și (4), articolul 4 alineatul (5), articolul 5 alineatele (2) și (4), articolul 6 alineatul (3) și articolul 8 alineatele (1) și (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând de la data de [Oficiul pentru publicații: vă rugăm să introduceți data exactă a intrării în vigoare a acestui regulament] de cinci ani de la ...(6). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 7]

(4)  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2), (3) și (4), articolul 4 alineatul (5), articolul 5 alineatele (2) și (4), articolul 6 alineatul (3) și articolul 8 alineatele (1) și (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu.O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2), (3) și (4), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 5 alineatele (2) și (4), al articolului 6 alineatul (3) și al articolului 8 alineatele (1) și (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

"

7.  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 11

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de Comitetul sistemului statistic european instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene.(*) Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (*).

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*) JO L 87, 31.3.2009, p. 164.

(*) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.”. [AM 8]

"

Articolul 2

Prezentul regulament nu afectează procedurile de adoptare a măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 471/2009 care au fost inițiate, însă nu au fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se consolidează cu regulamentul pe care îl modifică în termen de trei luni de la intrarea sa în vigoare. [AM 9]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1)Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014.
(2)Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(3)JO L 55, 28.2.2011, p. 19.
(4)Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului (JO L 152, 16.6.2009, p. 23).
(5)JO L 87, 31.3.2009, p. 164.
(6)Data intrării în vigoare a prezentului regulament.


Programul Copernicus ***I
PDF 276kWORD 70k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010 (COM(2013)0312 – C7-0195/2013 – 2013/0164(COD))
P7_TA(2014)0227A7-0027/2014

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0312),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 189 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0195/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0027/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010

P7_TC1-COD(2013)0164


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 377/2014.)

(1) JO C 67, 6.3.2014, p. 88.


Agenția GNSS European ***I
PDF 281kWORD 92k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European (COM(2013)0040 – C7-0031/2013 – 2013/0022(COD))
P7_TA(2014)0228A7-0364/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0040),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0031/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 aprilie 2013(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar (A7-0364/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  subliniază că orice decizie a autorității legislative în favoarea unei astfel de finanțări multianuale a Agenției GNSS European („agenția) nu trebuie să aducă atingere deciziilor autorității bugetare în contextul procedurii bugetare anuale;

3.  solicită Comisiei să prezinte o declarație financiară care să țină seama pe deplin de rezultatul acordului legislativ dintre Parlamentul European și Consiliu în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor bugetare și în materie de personal ale Agenției și, eventual, ale serviciilor Comisiei;

4.  solicită Comisiei să găsească o soluție realistă pentru problemele cu care agenția s-ar putea confrunta în legătură cu finanțarea Școlilor Europene de tip II, deoarece acest lucru afectează în mod direct capacitatea agenției de a atrage personal calificat;

5.  solicită ca, atunci când stabilește coeficientul de corecție aplicat salariilor personalului din cadrul agenției, Comisia să nu se bazeze pe media pentru Republica Cehă, ci să aplice ajustări în funcție de costul vieții din zona metropolitană Praga;

6.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European

P7_TC1-COD(2013)0022


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 512/2014.)

(1) JO C 198, 10.7.2013, p. 67.


Priorităţile pentru relaţiile UE cu ţările din Parteneriatul estic
PDF 270kWORD 120k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la evaluarea și stabilirea priorităților pentru relațiile UE cu țările din Parteneriatul estic (2013/2149(INI))
P7_TA(2014)0229A7-0157/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere lansarea Parteneriatului Estic la Praga, la 7 mai 2009,

–  având în vedere începerea activităților de către Adunarea Parlamentară Euronest la 3 mai 2011 în timpul celei de-a șaptea legislaturi a Parlamentului European,

–  având în vedere constituirea Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic și activitatea sa până în prezent, inclusiv recomandări și alte documente elaborate de cele cinci grupuri de lucru sau în cadrul reuniunilor sale anuale, care cuprind: Bruxelles, Belgia, 16-17 noiembrie 2009; Berlin, Germania, 18-19 noiembrie 2010; Poznań, Polonia, 28-30 noiembrie 2011, Stockholm, Suedia, 28- 30 noiembrie 2012 și Chișinău, Republica Moldova, 4-5 octombrie 2013,

–  având în vedere stabilirea de către Comitetul Regiunilor a Conferinței autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP), a cărei reuniune inaugurală a avut loc la 8 septembrie 2011, la Poznań, Polonia, precum și avizele elaborate de CORLEAP până în prezent,

–  având în vedere concluziile summit-ului de la Varșovia din 29-30 octombrie 2011,

–  având în vedere concluziile summit-ului de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013,

–  având în vedere Comunicările Comisiei din 11 martie 2003 intitulată „Europa extinsă - Vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din est și sud” (COM(2003)0104), din 12 mai 2004 intitulată „Politica europeană de vecinătate - document de strategie” (COM(2004)0373), din 4 decembrie 2006, intitulată „Consolidarea politicii europene de vecinătate” (COM(2006)0726), din 5 decembrie 2007, intitulată „Consolidarea politicii europene de vecinătate” (COM(2007)0774), din 3 decembrie 2008 intitulată „Parteneriatul estic” (COM(2008)0823), precum și cea din 12 mai 2010 intitulată „Bilanțul politicii europene de vecinătate” (COM(2010)0207),

–  având în vedere comunicările comune ale Comisiei și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 20 martie 2013 intitulate „Politica europeană de vecinătate: către un parteneriat mai puternic” (JOIN(2013)0004) și din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”(COM(2011)0303),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 26 iulie 2010 și 20 iunie 2011 privind politica europeană de vecinătate (PEV) și din 18-19 noiembrie 2013, privind Parteneriatul Estic, precum și concluziile Consiliului Afaceri Externe (Comerț) din 26 septembrie 2011 și a Consiliului European din 07 februarie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului European privind Parteneriatul estic din 19-20 decembrie 2013,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 15 mai 2012, intitulată „Parteneriatul Estic: o foaie de parcurs până la reuniunea la nivel înalt din toamna anului 2013 - JOIN(2012)0013 și cea din 20 martie 2013 intitulată „Realizarea unei noi politici europene de vecinătate” (JOIN(2012)14), precum și documentele de lucru comune însoțitoare ale serviciilor Comisiei („Rapoarte regionale”, SWD(2013)0085 și 0086),

–  având în vedere Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale UE – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Instrument european de vecinătate pentru 2014-2020,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Euronest din 28 mai 2013, referitoare la securitatea energetică în legătură cu piața energiei și armonizarea dintre țările partenere din Europa de Est și statele membre ale UE (2013/C 338/03),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la Politica europeană de vecinătate, către un parteneriat mai puternic - Poziția PE referitoare la rapoartele 2012 privind progresele(1), rezoluția din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea Politicii europene de vecinătate(2) și cea din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea Politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică(3),

–  având în vedere poziția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru acțiunea externă(4) ,

–  având în vedere poziția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale anuale referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv, în special, cele mai recente rezoluții cu privire la evenimentele din vecinătatea sudică și estică a UE, și anume: Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(7), Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(8), și Rezoluția sa din 11.12.13 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(9),

–  având în vedere recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație (FED)(10) și crearea acestuia în 2012, precum și începerea activităților sale complete în 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(13),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7 0157/2014),

A.  întrucât Politica europeană de vecinătate (PEV), în special Parteneriatul estic (PaE), se bazează pe valori comune și pe un angajament comun pentru dreptul internațional și valorile fundamentale, precum și pentru principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a statului de drept,a economiei de piață, dezvoltării sustenabile și a bunei guvernări; întrucât PaE urmărește să extindă, împartă și să promoveze principiile fondatoare ale UE, mai ales pacea, prietenia solidaritatea și prosperitatea, pentru a contribui la construcția și consolidarea unor democrații sănătoase, urmărind o creștere economică sustenabilă și gestionarea legăturilor transfrontaliere, pentru a accelera asocierea politică a țărilor partenere și integrarea lor economică în UE; întrucât, cu ocazia summitului de la Vilnius al Parteneriatului estic, toți participanții și-au reconfirmat angajamentul lor față de implementarea acestor principii;

B.  întrucât extinderile succesive ale UE au adus Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Ucraina și Belarus mai aproape de UE și prin urmare, securitatea, stabilitatea și prosperitatea acestora au un impact din ce în ce mai mare asupra celor din statele membre ale UE și invers;

C.  întrucât libertățile, valorile democratice și drepturile omului se pot dezvolta doar într-un mediu adecvat caracterizat de stabilitate economică și socială, precum și de securitate la nivel național și internațional, așa cum dovedește propria istorie a UE;

D.  întrucât, deși principiile fundamentale și obiectivele PEV se aplică tuturor partenerilor, relația UE cu fiecare dintre partenerii săi este unică, iar instrumentele PEV sunt adaptate pentru a putea fi folosite în oricare dintre aceste relații;

E.  întrucât summitul de la Vilnius al Parteneriatului estic a arătat nevoia de a reflecta la politicile UE privind partenerii din est;

F.  întrucât Parteneriatul estic este conceput pentru țările est europene astfel cum este definit de articolele 8 și 49 din tratate; întrucât Parteneriatul estic ar trebui să sprijine tranzițiile democratice și procesele de reformă, fiind un răspuns al aspirațiilor europene ale societăților din țările partenere;

G.  întrucât țările din PaE au profund înrădăcinate aspirațiile europene și parcurg încă o tranziție dificilă către un sistem democratic bazat pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului și a libertăților civile, după decenii de apartenență la URSS; întrucât în unele țări din cadrul Parteneriatului estic există o lipsă de consens cu privire la problema de viitorul lor european;

H.  întrucât atmosfera actuală din relațiile cu partenerii estici ar trebui folosită pentru a încuraja popoarele din țările Parteneriatului estic să depună eforturi pentru noi reforme democratice; întrucât procesul de asociere cu UE urmărește întocmai acest obiectiv și ar trebui continuat în ciuda piedicilor actuale din unele țări din cadrul PaE;

I.  întrucât Parteneriatului estic ar trebui să promoveze dimensiunile politice, economice, sociale și culturale ale cooperării, precum și securitatea geopolitică;

J.  întrucât Instrumentul european de vecinătate reprezintă principalul mijloc prin care UE acordă sprijin și asistență țărilor din Parteneriatul estic; întrucât acest instrument reflectă abordarea pe baza diferențierii și a principiului „mai mult pentru mai mult” și prevede stimulente financiare semnificative pentru țările vecine care întreprind reforme democratice;

K.  întrucât țările Parteneriatului estic urmărește în continuare dezvoltarea politică și parteneriatul oferit de UE s-a bazat pe propria lor voință politică, însă nu s-a dovedit a fi un impuls suficient de puternic pentru schimbare și reforme, în pofida aspirațiilor europene clare ale populațiilor din țările din cadrul PaE, întrucât evoluțiile recente din țările Parteneriatului estic și concluziile summitului de la Vilnius subliniază necesitatea consolidării caracterului strategic al Parteneriatului estic și depunerea unor eforturi mai mari pentru a promova și de a crește gradul de conștientizare a beneficiilor reciproce ale acordurilor de asociere, demonstrând faptul că aceste țări sunt încă expuse la o presiune puternică și la șantaj de către țări terțe în deciziile lor suverane; întrucât țările Parteneriatului estic trebuie să fie libere și suverane pentru a-și exercita pe deplin dreptul de a-și determina propriul viitor, fără a fi supuse unor presiuni, amenințări sau intimidări externe nejustificate, întrucât fiecare țară are dreptul suveran de a se alătura oricărei organizații sau alianțe internaționale și să își definească propriul viitor fără nicio influență externă;

L.  întrucât evoluțiile recente au arătat că politica UE în cadrul PaE este considerată în mod greșit de către unii dintre jucătorii geopolitici ca fiind un joc cu sumă zero și, prin urmare, ar trebui luat în considerare rolul lor negativ;

M.  întrucât Parteneriatul estic nu este nicidecum menit să afecteze sau să împiedice relațiile bilaterale cu Federația Rusă, ci dimpotrivă, este deschis dezvoltării sinergiilor cu Moscova în vederea creării condițiilor celor mai favorabile pentru o dezvoltare sustenabilă a vecinilor comuni,

1.  reamintește obiectivul Parteneriatului estic de consolidare a integrării europene din punct de vedere politic, economic și cultural a partenerilor estici, bazată pe interese reciproce și angajamente de respectare a dreptului internațional, a valorilor fundamentale, a bunei guvernări și a economiei de piață, precum și pe asumarea comună a responsabilităților; salută, în acest sens, crearea și eforturile depuse de părțile interesate din PaE - Adunarea Parlamentară Euronest Forumul Civil ale PaE și CORLEAP- precum și de alte platforme de cooperare, cum ar fi Congresul inițiativelor din Europa de Est; observă, totuși, că evoluțiile recente din unele țări din cadrul Parteneriatului estic au atras atenția asupra fragilității procesului de integrare politică, economică și socială; subliniază importanța implicării alături de societatea largă ca mijloc de transformare. încurajează o implicare mai frecventă și mai eficace cu autoritățile locale și regionale, precum și cu parlamentele, liderii în afaceri și societatea civilă pentru a construi centre focale de reformă care să poată influența procesul decizional național;

2.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că țările terțe au lansat recent provocări serioase la adresa întregului Parteneriat estic și solicită tuturor participanților interesați să-și mențină implicarea și angajamentul în proiect;

3.  subliniază că o perspectivă europeană, inclusiv dreptul de a solicita aderarea la UE în temeiul articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ar putea constitui un motor al reformelor în aceste țări și ar putea consolida și mai mult angajamentul acestor țări față de valorile și principiile comune, precum democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și buna guvernare; subliniază, de asemenea, că țările din PaE care sunt cel mai mult angajate în aprofundarea relațiilor cu UE și care doresc să inițieze și să aplice reformele necesare atât la nivel politic, cât și la nivel economic, ar trebui să fie luată în considerare și sprijinită în mod corespunzător, creând astfel un stimulent pentru continuarea integrării europene;

4.  recunoaște faptul că, acum mai mult ca niciodată, societățile din cadrul PaE care sunt în favoarea integrării în Uniunea Europeană au nevoie de sprijin puternic, proactiv și imediat din partea UE, care ar trebui acordat prin diferite metode și în diverse domenii ale politicilor, variind de la asistență financiară la regimuri de facilitare a vizelor;

5.  consideră că proiectul Parteneriatului estic necesită o analiză profundă a eficacității sale, inclusiv o evaluare precisă a succeselor și eșecurilor sale, și că are nevoie de mai multe reflecții, de un nou impuls și de o viziune clară pentru viitor, concentrându-se nu numai pe cooperarea politică, ci și pe consolidarea relațiilor și a cooperării între societățile din PaE ci și pe oferirea unei opțiuni europene pentru aceste societăți; îndeamnă, prin urmare, UE să se concentreze în special pe rezultate imediate pentru cetățeni, și, în acest context să instituie uni regim de liberalizare a vizelor, să sprijine tineretul și viitorii lideri, precum și să acorde o mai mare atenție capacitării societății civile; subliniază importanța sectorului energetic, a transporturilor și al cercetării pentru integrarea europeană a țărilor din PaE;

6.  consideră că concluziile summitului de la Vilnius subliniază nevoia de a consolida caracterul strategic al Parteneriatului estic; recomandă prin urmare, utilizarea flexibilă a instrumentelor aflate la dispoziția UE, precum asistența macroeconomică, facilitarea regimului de schimb, proiecte de consolidare a securității energetice și de modernizare economică, precum și aplicarea rapidă a liberalizării vizelor, în conformitate cu valorile și interesele europene;

7.  invită Comisia să elaboreze o carte verde privind viitorul Parteneriatului estic după summitul de la Vilnius;

8.  invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să reflecte la învățămintele desprinse din recentele evoluții ale Parteneriatului estic în definirea priorităților bilaterale și multilaterale ale Uniunii, precum și în finanțarea în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV);

9.  consideră că procesele de tranziție democratică bazate pe statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie elemente cheie pentru construirea unui parteneriat solid și durabil cu țările din PaE;

10.  subliniază rolul important jucat de societatea civilă în tranziție și procesele de reformă și dialogul politic în țările din cadrul PaE; invită UE să consolideze cooperarea cu societatea civilă și să îi furnizeze suport printr-o serie de diferite instrumente de finanțare;

11.  salută alocările pentru anul 2013 în baza „Programului de integrare și cooperare al Parteneriatului estic” (EaPIC), din cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP), distribuite între Moldova, Georgia și Armenia, reprezentând finanțările suplimentare destinate țărilor din Parteneriatul estic care fac progrese în cadrul reformelor pentru o democrație solidă și drepturile omului;

12.  salută propunerea Comisiei de a permite cetățenilor moldoveni să călătorească fără vize în zona Schengen; subliniază că liberalizarea vizelor ar trebui să fie o prioritate și solicită mai multe eforturi în acest domeniu; observă, în acest sens, că liberalizarea regimului vizelor este doar un element dintr-o serie de procese menite să apropie societățile și că sunt necesare mai multe eforturi în acest sens, în special cu privire la promovarea cooperării în domeniile educației, științei, culturii și al sportului; subliniază că propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, schimb de elevi, formare profesională remunerată și neremunerată, servicii de voluntariat și muncă au pair este un instrument care va avea un impact major în domeniul educației și al culturii; solicită o adoptare promptă a prezentei directive care oferă vize și permise de ședere pe termen lung pentru resortisanții țărilor terțe în scopurile menționate;

13.  subliniază importanța investițiilor în proiecte pentru tineri și viitorii lideri, folosind deplin oportunitățile de burse din cadrul programului „Erasmus +” pentru a stimula schimburile de studenți între țările Parteneriatului estic și statele membre ale UE, prin continuarea sprijinului financiar pentru Universitatea Europeană Umanistă aflată în exil, prin crearea unei Universități a Parteneriatului estic și a unui Colegiu European al Mării Negre, care ar oferi cursuri postuniversitare și ar urma să formeze viitori lideri din țările Parteneriatului estic și din statele membre ale UE, precum și prin continuarea promovării de proiecte academice și educaționale care s-au dovedit deja a fi valoroase în acest domeniu, cum ar fi Colegiul Europei;

14.  îndeamnă la organizarea de schimburi școlare între statele membre ale UE și țările Parteneriatului Estic și consideră că ar trebui să fie prevăzută o finanțare specială în acest scop;

15.  subliniază necesitatea de a consolida cooperarea în rândul tinerilor în cadrul programului „Ferestrei Parteneriatului estic pentru tineret”, consolidând astfel cetățenia activă a tinerilor, dezvoltarea solidarității și promovarea toleranței între tineri; salută în acest sens summitul Tineretului din Parteneriatul estic care a avut loc în octombrie 2013 și a facilitat dialogul politic și stabilirea de contacte cu factorii de decizie și tinerii din UE și din țările PaE;

16.  consideră că dificultățile apărute în promovarea și implementarea Parteneriatului estic pot fi depășite prin reechilibrarea și reconsolidarea angajamentului UE care depășește cadrul dialogului politic, abordând și dezvoltând sectorul social, economic și cultural deopotrivă; invită UE să fie mai prezentă în țările partenere folosind mai multe mijloace audio-vizuale interactive și mijloace de comunicare în masă sociale în limba locală respectivă, pentru a transmite mesaje către întreaga societate; invită Comisia să pregătească o strategie clară de comunicare pentru societățile din țările Parteneriatului estic pentru a le explica beneficiile acordurilor de asociere, inclusiv ale zonelor de liber schimb complex și cuprinzător, ca instrumente de modernizare a sistemelor și a economiilor lor;

17.  subliniază că UE și partenerii est-europeni se confruntă cu provocări politice comune în ceea ce privește asigurarea unei alimentări cu energie fiabile și sigure; reamintește că o cooperare în domeniul securității energetice este clar identificată ca fiind o prioritate în cadrul Parteneriatului estic și al politicii europene de vecinătate (PEV); reamintește că Tratatul de instituire a Comunității Energiei pune bazele pentru instituirea unei piețe regionale a energiei pe deplin integrate care favorizează creșterea, investițiile și un cadru de reglementare stabil; consideră că este esențial să se facă noi progrese în ceea ce privește integrarea rețelelor de gaz și energie electrică din regiune, inclusiv fluxurile inversate, în vederea realizării obiectivelor Comunității Energiei; subliniază că trebuie acordată mai multă atenție consolidării, îmbunătățirii și eficientizării sectorului energetic, ce reprezintă una dintre condițiile principale de modernizare a economiei, consolidării securității energetice și a concurenței, precum și dezvoltării de strategii energetice în conformitate cu obligațiile Comunității Energiei și cu obiectivele UE; solicită continuarea reformelor în domeniul gazului și al energiei electrice și constituirea unui procent corespunzător de energie din resurse regenerabile în conformitate cu politicile și standardele UE; recunoaște faptul că dependența energetică de Rusia a țărilor din Parteneriatul estic și diversificarea inadecvată a aprovizionării complică dinamica integrării europene; în această privinţă reaminteşte că proiecte precum South Stream măresc dependenţa UE faţă de gazul rusesc; invită Comisia și statele membre să accelereze proiectele care pot ajuta la atenuarea acestei situații; invită Comisia și Consiliul să transforme solidaritatea într-un principiu fundamental al Comunității Energiei, ce trebuie respectat integral de către toți jucătorii activi pe piața UE;

18.  solicită introducerea unei clauze de securitate energetică în fiecare acord cu țările din Parteneriatul estic, pentru a garanta respectarea deplină a legislației UE privind piața internă a energiei, precum și includerea unui mecanism de alertă timpurie în astfel de acorduri, pentru a garanta o evaluare timpurie a potențialelor riscuri și probleme legate de tranzitul și aprovizionarea cu energie din țări terțe, precum și stabilirea unui cadru comun de asistență reciprocă, solidaritate și soluționare a litigiilor;

19.  solicită o abordare mai adaptată a fiecărei țări partenere în parte, luând în considerare totodată, vulnerabilitățile lor specifice geopolitice, aplicând principiul diferențierii și principiul „mai mult pentru mai mult”, dar cu o coordonare generală; consideră cu tărie că importanța și amploarea relațiilor cu fiecare țară parteneră în parte ar trebui să reflecte ambiția europeană, angajamentul pentru valorile comune și progresele înregistrate de aceasta în alinierea la legislația UE, evaluată pe baza unor criterii de referință clare și pe propriile merite; este de părere că modul de organizare a Parteneriatului estic trebuie să fie orientat spre viitor și flexibil – din punct de vedere instituțional și conceptual – pentru a oferi stimulente pe termen lung pentru toți partenerii, inclusiv pentru cei care sunt cei mai avansați, pentru a continua astfel intensificarea relațiilor cu UE; consideră în continuare că Parteneriatul estic nu ar trebui să se concentreze numai pe obiective normative, ci și pe informarea cetățenilor prin abordări de jos în sus care să fixeze beneficiile unei asocieri viitoare în opinia publică; reamintește că realizarea parteneriatului va depinde de progresul și de eforturile substanțiale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, reforma sistemului judiciar, reformele administrației publice, combaterea corupției și participarea mai mare a cetățenilor la procesul decizional public;

20.  invită Comisia să analizeze noi posibilități de facilitare a obstacolelor comerciale, dacă este cazul, chiar și înainte de semnarea sau de implementarea DCFTA, pentru a permite societăților și întreprinderilor din țările respective din PaE să resimtă mai repede beneficiile economice ale unei cooperări mai strânse cu UE;

21.  recunoaște importanța incluziunii în evoluțiile Parteneriatului cu participarea tuturor șase parteneri; subliniază, așadar, necesitatea de a consolida în continuare dimensiunea multilaterală și încurajează organizarea de reuniuni periodice la nivel ministerial pentru întregul spectru de politici;

22.  subliniază, în această privință, la fel ca în cazul Ucrainei, importanța adoptării de către Consiliu a unor măsuri imediate, inclusiv presiunea diplomatică crescută și introducerea de măsuri și sancțiuni individuale specifice privind călătoriile, înghețarea bunurilor și a proprietăților oficialilor, legislatorilor și sponsorilor întreprinderilor lor care sunt responsabili de încălcarea drepturilor omului, precum și importanța intensificării eforturilor lor, astfel încât să se pună capăt spălării banilor și evaziunii fiscale comise de societățile și oamenii de afaceri din țara în cauză, în bănci europene;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa unei înțelegeri comune a esenței cooperării între UE și țările Parteneriatului estic; ia act cu îngrijorare de faptul că UE este văzută frecvent ca un donator iar țările partenere ca beneficiari, deși toate părțile ar trebui să aibă un dublu rol; avertizează în legătură cu faptul că acest tip de percepție publică poate da naștere la așteptări nerealiste în rândul societăților din Parteneriatul estic;

24.  regretă faptul că statele membre au adesea poziții divergente și nu iau o poziție comună în relațiile cu țările din Parteneriatul estic și în ceea ce privește evoluțiile lor; remarcă cu îngrijorare lipsa de înțelegere între statele membre cu privire la importanța strategică a cooperării și a unei poziții comune asupra unor chestiuni; solicită o analiză profundă a PEV, în special în ceea ce privește vecinătatea estică , în contextul evoluțiilor recente și, de asemenea, în termeni de măsuri concrete și tangibile în special față de cetățenii din PaE;

25.  recomandă consolidarea în continuare a direcției multilaterale a Parteneriatului estic în vederea stimulării unui climat de cooperare și a unor relații de bună vecinătate, care vor sprijini obiectivele privind asocierea politică și, în special, integrarea economică și încurajarea inițiativelor multilaterale de cooperare și proiecte comune, precum și realizarea de progrese suplimentare în cooperarea transfrontalieră și regională, în special în domenii cum ar fi transportul, contactele personale directe, mediul, securitatea frontierelor și securitatea energetică, și reamintește importanța deosebită acordată de UE Adunării Parlamentare Euronest, în acest sens; ia act de faptul că cooperarea ar trebui totuși să continue, în cazurile în care acest lucru este posibil, pe baze bilaterale, între UE, pe de o parte, și țările partenere, pe de altă parte;

26.  subliniază faptul că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru împărtășirea experiențelor în ceea ce privește reformele democratice, folosind bogata experiență pe care țările europene o au în ceea ce privește procesul de instituire și apărare a regimurilor democratice bazate pe respectarea valorilor fundamentale și a statului de drept, în special de către statele membre, care ar putea folosi experiența lor de integrare în UE și relațiile lor strânse cu țările Parteneriatului estic, recunoscând în același timp caracterul specific al fiecărei țări în parte, subliniind beneficiile reciproce și realizând un echilibru între condiționalitate și solidaritate; sugerează analizarea posibilității unei învățări inter pares atât la nivel politic, cât și tehnic, ceea ce ar genera o mai bună conștientizare și cunoaștere a procesului de construire a democrației și a statului de drept;

27.  este de părere că UE ar trebui să încurajeze mai activ țările partenere pentru a combate încălcările drepturilor omului; invită statele membre să aplice orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și a libertăților fundamentale, UE însăși poate, în conformitate cu tratatele, să ia în considerare introducerea unor măsuri restrictive sau sancțiuni în cadrul PESC, care să includă embargoul privind armele, interzicerea exporturilor de echipamente pentru represiune internă și restricțiile de acordare a vizei sau interdicțiile de călătorie pentru persoanele responsabile, direct sau indirect, de încălcarea gravă a drepturilor omului de sau represiunea societății civile și a opoziției democratice sau ale căror activități subminează altfel în mod grav democrația sau statul de drept, precum și înghețarea fondurilor și a resurselor lor financiare; subliniază necesitatea de a se asigura că sancțiunile sunt selective și specifice, pentru a evita, astfel, consecințe negative asupra cetățenilor obișnuiți;

28.  salută, ca o concluzie pozitivă a summit-ului Vilnius, parafarea acordurilor de asociere, inclusiv o cele pentru o ZLSAC cu Republica Moldova și Georgia; regretă, cu toate acestea, că rezultatul summitului de la Vilnius nu a corespuns așteptărilor și îndeamnă ca acordurile de asociere să fie rapid semnat și implementate complet, rapid și eficient, dacă este cazul, cu țările partenere, pentru a sprijini procesul de modernizare și reformă în aceste țări, în special în domeniile legate de consolidarea bunei guvernări, a statului de drept, a protecției drepturilor omului și a combaterii corupției, precum și pentru a sprijini consolidarea și modernizarea economiilor societăților partenere și a unei legislații favorabile mediului de afaceri; solicită SEAE și Comisiei să identifice domeniile și sectoarele cooperării în cadrul agendei privind asocierea, în care s-ar putea deja demara implementarea pe termen scurt și mediu;

29.  regretă presiunea continuă exercitată asupra țărilor din cadrul Parteneriatului estic, prin instrumente economice, politice și militare, de Rusia care percepe consolidarea relațiilor dintre UE și țările Parteneriatului estic ca acțiuni împotriva propriilor interese; subliniază nevoia de a aborda acest subiect în cadrul negocierilor cu Rusia, precum și nevoia unei discuții serioase între statele membre privind noi modalități de a angaja Rusia în mod constructiv în inițiative care să reflecte interesele comune în contextul unei vecinătăți europene sigură, stabile și prospere, care să depășească astfel modelul învechit și periculos bazat pe sfere de influență; invită UE să ia măsuri concrete, inclusiv vizând asistența economică, relaxarea regimurilor comerciale, proiectele de consolidare a securității energetice și modernizarea economică, pentru a sprijini țările Parteneriatului estic în aspirațiile lor europene, și să adopte o strategie comună față de Rusia; solicită, prin urmare, un dialog sincer și deschis cu țările terțe pentru a maximiza eforturile de dezvoltare a sinergiilor îndreptate către țările din PaE;

30.  reamintește că obiectivele cooperării cu țările Parteneriatului estic ar trebui să vizeze stabilirea unui parteneriat strategic mai strâns, consolidarea contactelor directe dintre UE și țările partenere, stabilirea de rețele de legături sociale, în vederea unei mai mari integrări și a sprijinirii modernizării și orientării proeuropene, dincolo de simpla stabilizare;

31.  subliniază nevoia unei sensibilizări crescute a țărilor din PaE față de Uniunea Europeană; evidențiază faptul că delegațiile UE din țările PaE ar trebui să joace un rol esențial în sprijinirea campaniilor de vizibilitate a UE;

32.  încurajează dezvoltarea unor relații mai strânse între țările partenere și promovarea stabilității și consolidarea încrederii multilaterale; subliniază în această privință importanța dezvoltării unei veritabile dimensiuni multilaterale în cadrul Parteneriatului estic în vederea ameliorării relațiilor de bună vecinătate, a consolidării cooperării regionale și a depășirii controverselor bilaterale;

33.  reiterează opinia că conflictele înghețate împiedică dezvoltarea plenară a Parteneriatului estic și exacerbează ura, animozitatea și tensiunile între popoarele din mai multe țări din cadrul Parteneriatului estic; subliniază importanța ajungerii la soluții echitabile și la o pace de lungă durată bazată pe principiile de drept internațional; în acest sens, solicită tuturor părților să creeze condiții favorabile pentru pace, abținându-se de la o retorică ce incită la ură și la război și aplicând măsuri de consolidare a încrederii pentru a rezolva problemele umanitare, economice și de altă natură de ambele părți ale liniilor actuale de diviziune; subliniază importanța inițiativelor de cooperare și de consolidare a încrederii între partide; subliniază importanța consolidării principiului referitor la bunele relații de vecinătate ca fiind un element esențial în soluționarea conflictelor; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că eforturile și resursele alocate de UE au fost insuficiente pentru obținerea unor rezultate concrete până acum; invită Comisia să intensifice programele de construire a încrederii din zonele de conflict în vederea restaurării dialogului și a facilitării schimburilor interpersonale; invită VP/ÎR și SEAE să elaboreze măsuri și abordări inovatoare, inclusiv strategii de comunicare publică, luând în considerare inițiativele pragmatice și contacte și consultări informale, pentru a sprijini cultura civică și dialogul la nivelul comunității;

34.  este de părere că participarea și implicarea societății civile a UE și a țărilor partenere are o importanță semnificativă pentru promovarea politicilor privind PaE; subliniază faptul că participarea și contribuția activă a Forumului societății civile din cadrul PaE la toate nivelurile platformei multilaterale sunt mai mult decât binevenite și ar trebui consolidate în continuare;

35.  consideră că cooperarea între organizațiile societății civile (OSC-uri) reprezintă o bună platformă pentru contacte interpersonale veritabile care nu trebuie să se limiteze la frontierele statelor; recomandă o cooperare și o coordonare mai strânse între Forumul societății civile al Parteneriatului estic și Forumul UE-Rusia;

36.  consideră că instrumentele de cooperare ar trebui să clar definite, ținând cont de instrumentele și programele disponibile și concentrându-se în special, pe educație și pe schimburile academice; solicită furnizarea unor resurse financiare suplimentare pentru implementarea Parteneriatului estic și sprijinirea reformelor, a inițiativelor emblematice și a proiectelor; solicită participarea deplină a celor șase țări partenere din PaE la programele Uniunii;

37.  subliniază că respectarea statului de drept, inclusiv stabilirea unui sistem judiciar independent și eficient și descurajarea corupției atât în sectorul privat, cât și în sectorul public sunt esențiale pentru protejarea valorilor democratice;

38.  subliniază faptul că corupția este încă larg răspândită în țările din Parteneriatul estic și că reprezintă o problemă importantă care trebuie soluționată;

39.  recunoaște efectele crizei economice asupra dezvoltării economice a țărilor din Parteneriatul estic; subliniază importanța promovării cooperării economice, pentru continuarea proiectului Parteneriatului estic, printre altele, prin creșterea gradului de conștientizare a complexității problemelor economice, promovarea bunei guvernări în sectorul financiar și a cooperării cu instituțiile financiare internaționale, adoptând o abordare sectorială, încurajarea legislației favorabilă dezvoltării sectorului IMM-urilor; subliniază necesitatea încheierii și aplicării provizorii de acorduri consolidate și globale privind zonele de liber schimb ca instrumente principale de modernizare a economiilor țărilor Parteneriatului estic și de redresare în urma crizei financiare;

40.  solicită eforturi mai mari pentru consolidarea dimensiunii antreprenoriale a Parteneriatului estic, inclusiv prin îmbunătățirea mediului de afaceri din țările partenere în beneficiul IMM-urilor și întreprinderilor locale, regionale și europene și promovarea unor parteneriate de afaceri între UE și Parteneriatul estic;

41.  consideră, de asemenea, că promovarea activităților comune cu alți parteneri strategici și cooperarea în cadrul organizațiilor internaționale și europene sunt benefice pentru toate părțile interesate;

42.  subliniază necesitatea promovării legăturilor sociale și culturale, transpunând astfel în practică motto-ul UE „Uniți în diversitate”;

43.  subliniază importanța schimburilor de informații și a schimburilor culturale dintre țările din PaE și UE pentru construirea unor societăți contemporane și bine informate și al promovării valorilor europene;

44.  subliniază faptul că Fondul european pentru democrație (FED) trebuie să joace un rol important în țările Parteneriatului estic prin consolidarea, într-un mod rapid, eficient și flexibil, a societății civile și promovarea statului de drept și a respectării drepturilor omului, și prin sprijinirea sau dezvoltarea mișcărilor pro-democratice în țările care nu au făcut încă tranziția spre democrație sau care se află încă în procesul de tranziție; invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine eforturile Fondului și să folosească din plin potențialul de cooperare și sinergii; îndeamnă, în acest sens, UE și statele sale membre să se asigure că activitățile FED dispun de o finanțare corespunzătoare și stabilă;

45.  consideră că, pentru a îmbunătăți cooperarea între partenerii estici, UE ar trebui să se abțină de la a impune restricții lingvistice în proiecte comune și ar trebui să promoveze multilingvismul, în special în administrația locală, în inițiativele civice și educaționale;

46.  subliniază importanța promovării și sprijinirii eforturilor comune în domeniul cercetării și inovării, inclusiv programele de schimburi de studenți, în proiecte multilingve virtuale, în dialogul între culturi, prin producții comune de film și resurse comune pentru traduceri literare, în studiile comune privind urmările nazismului și comunismului și ale regimurilor totalitare, precum și studiile privind istoria comună a Europei, printre altele și prin programul „Europa pentru cetățeni” și prin promovarea cooperării cu Platforma memoriei și a conștiinței europene;

47.  solicită o dezvoltare graduală a unui spațiu comun pentru cunoștințe și inovare pentru a comasa mai multe linii existente de cooperare în cercetare și inovare;

48.  încurajează alinierea mai mare a reglementărilor din toate domeniile transporturilor și în implementarea unor proiecte privind infrastructura de transport, în rețeaua de transport a Parteneriatului estic, prin programele și instrumentele existente ale UE, urmărind o implicare mai strânsă a instituțiilor financiare europene și internaționale și acordând prioritate proiectelor care îmbunătățesc conexiunile cu rețeaua centrală TEN-T;

49.  solicită înțelegerea faptului că Parteneriatul estic este un program ambițios, ale cărui rezultate căruia pot deveni mai clare într-o perspectivă pe termen lung; subliniază că, în timp ce Parteneriatul estic este larg criticat, succesul inițiativei depinde de implicarea și de voința politică atât ale UE, cât și ale vecinilor săi din est; remarcă, de asemenea, că este esențial ca orice critică adusă Parteneriatului estic să aibă un caracter constructiv și să fie orientată mai curând către îmbunătățirea sa, decât către discreditarea sa;

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintele Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate(VP/Î/), Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), Comitetului Regiunilor, guvernelor și parlamentelor naționale ale țărilor PaE, OSCE și Consiliului Europei.

(1) P7_TA(2013)0446.
(2) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26.
(3) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 105.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0565.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0570.
(6) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.
(7) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 8.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.
(10) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 13.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.


Programul de supraveghere al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre şi impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor UE
PDF 770kWORD 358k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne (2013/2188(INI))
P7_TA(2014)0230A7-0139/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11 și 21,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 15, 16 și 218, precum și titlul V,

–  având în vedere Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în special articolul 10, precum și Declarația nr. 50 anexată la acest protocol,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 20, 21, 42, 47, 48 și 52,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolele 6, 8, 9, 10 și 13, precum și protocoalele aferente,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special articolele 7, 8, 10, 11, 12 și 14(1),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în special articolele 14, 17, 18 și 19,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția datelor (ETS nr. 108) și Protocolul adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181),

–  având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice, în special articolele 24, 27 și 40,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică (ETS nr. 185),

–  având în vedere Raportul prezentat la 17 mai 2010 de raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Guvernanța și politica în domeniul internetului – Rolul Europei în modelarea viitorului guvernanței internetului”(COM(2014)0072);

–  având în vedere Raportul prezentat la 17 aprilie 2013 de raportorul special al ONU pentru promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare(3),

–  având în vedere Orientările privind drepturile omului și lupta împotriva terorismului adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 11 iulie 2002,

–  având în vedere Declarația de la Bruxelles, din 1 octombrie 2010, adoptată la Cea de a șasea conferință a comisiilor parlamentare pentru supravegherea serviciilor de informații și de securitate ale statelor membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1954/2013 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind securitatea națională și accesul la informații,

–  având în vedere Raportul referitor la supravegherea democratică a serviciilor de securitate, adoptat de Comisia de la Veneția la 11 iunie 2007(4), și a cărui versiune actualizată este așteptată cu mare interes în primăvara anului 2014,

–  având în vedere declarațiile reprezentanților comisiilor de supraveghere a serviciilor de informații din Belgia, Țările de Jos, Danemarca și Norvegia,

–  având în vedere cauzele înaintate instanțelor din Franța(5), Polonia și Regatul Unit(6), precum și Curții Europene a Drepturilor Omului(7), în legătură cu sistemele de supraveghere în masă,

–  având în vedere Convenția elaborată de Consiliu în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene(8), în special titlul III,

–  având în vedere Decizia 2000/520/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 privind caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al SUA,

–  având în vedere Rapoartele de evaluare ale Comisiei privind punerea în aplicare a principiilor „sferei de siguranță” privind viața privată din 13 februarie 2002 (SEC(2002)0196) și din 20 octombrie 2004 (SEC(2004)1323),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 privind funcționarea sferei de siguranță din punctul de vedere al cetățenilor UE și al întreprinderilor stabilite în UE (COM(2013)0847) și Comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 privind restabilirea încrederii în fluxurile de date dintre UE și SUA (COM(2013)0846),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2000 referitoare la proiectul de decizie a Comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al SUA(9), potrivit căreia caracterul adecvat al sistemului nu a putut fi confirmat, și avizele Grupului de lucru „Articolul 29”, în special avizul nr. 4/2000 din 16 mai 2000(10),

–  având în vedere acordurile dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor (acordul PNR) din 2004, 2007(11) și 2012(12),

—  având în vedere Examinarea comună a punerii în aplicare a Acordului dintre UE și SUA privind prelucrarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al SUA(13), care însoțește Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind examinarea comună (COM(2013)0844),

–  având în vedere concluziile avocatului general Cruz Villalón conform căruia Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice este incompatibilă în întregime cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar articolul 6 din aceeași directivă este incompatibil cu articolul 7 și articolul 52 alineatul (1) din Cartă(14),

–  având în vedere Decizia 2010/412/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP)(15) și declarațiile însoțitoare ale Comisiei și ale Consiliului,

–  având în vedere Acordul privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii(16),

–  având în vedere negocierile în curs referitoare la un acord-cadru între UE și SUA privind protecția datelor cu caracter personal în momentul transferării și prelucrării în scopul prevenirii, anchetării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv infracțiunea de terorism, în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală („acordul-cadru”),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta(17),

–  având în vedere declarația președintelui Republice Federative a Braziliei la deschiderea celei de a 68-a sesiuni a Adunării Generale a ONU din 24 septembrie 2013 și lucrările Comisiei parlamentare de anchetă privind activitățile de spionaj înființate de Senatul federal al Braziliei,

–  având în vedere Legea „USA PATRIOT” a SUA semnată de președintele George W. Bush la 26 octombrie 2001,

–  având în vedere Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (FISA) din 1978 și Actul de modificare a FISA din 2008,

–  având în vedere Ordinul executiv nr. 12333, emis de președintele SUA în 1981 și modificat în 2008,

–  având în vedere Directiva prezidențială (PPD-28) privind activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice, emisă de președintele SUA, Barack Obama, la 17 ianuarie 2014,

–  având în vedere propunerile legislative în curs de examinare în Congresul SUA, inclusiv proiectul de lege al SUA Freedom Act, proiectul de lege privind reforma activităților de supraveghere și monitorizare ale serviciilor de informații și altele,

–  având în vedere evaluările realizate de Comitetul de supraveghere a vieții private și a libertăților civile, de Consiliul Național de Securitate al SUA și de grupul de analiză al președintelui privind serviciile de informații și tehnologia comunicațiilor, în special raportul prezentat de acest grup la 12 decembrie 2013 și intitulat „Libertate și securitate într-o lume în schimbare”,

–  având în vedere hotărârea Curții districtuale a SUA din districtul Columbia, Klayman și alții/Obama și alții, cauza civilă nr. 13-0851 din 16 decembrie 2013 și hotărârea Curții districtuale a SUA din districtul New York Sud, ACLU și alții/James R. Clapper și alții, cauza civilă nr. 13-3994 din 11 iunie 2013,

–  având în vedere Raportul referitor la concluziile copreședinților UE ai Grupului de lucru ad hoc UE-SUA privind protecția datelor din 27 noiembrie 2013(18),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 5 septembrie 2001(19) și din 7 noiembrie 2002(20) privind existența unui sistem global de interceptare a comunicațiilor private și comerciale (sistemul de interceptare ECHELON),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 privind Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate din SUA, serviciile de informații din diferitele state membre și impactul asupra vieții private a cetățenilor UE(22), în urma căreia Parlamentul European a solicitat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să realizeze o anchetă aprofundată pe această temă,

–  având în vedere Documentul de lucru nr. 1 referitor la programele de supraveghere ale SUA și UE și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE,

–  având în vedere Documentul de lucru nr. 3 referitor la relația dintre practicile de supraveghere din UE și din SUA și dispozițiile UE privind protecția datelor,

–  având în vedere Documentul de lucru nr. 4 referitor la activitățile de supraveghere efectuate de SUA în ceea ce privește datele UE și posibilele implicații juridice ale acestora asupra acordurilor și a cooperării transatlantice,

–  având în vedere Documentul de lucru nr. 5 referitor la supravegherea democratică a serviciilor de informații ale statelor membre și a organismelor de informații ale UE,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei AFET intitulat „Aspecte ale politicii externe din cadrul anchetei privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE”;

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la suspendarea Acordului TFTP ca urmare a supravegherii Agenției Naționale de Securitate a SUA(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa(25),

–  având în vedere Acordul interinstituțional între Parlamentul European și Consiliu privind transmiterea și prelucrarea de către Parlamentul European a informațiilor clasificate deținute de Consiliu în alte chestiuni decât cele vizate de domeniul politicii externe și de securitate comune(26),

–  având în vedere anexa VIII la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0139/2014),

Impactul supravegherii în masă

A.  întrucât protecția datelor și viața privată sunt drepturi fundamentale; întrucât măsurile de securitate, inclusiv măsurile de combatere a terorismului, trebuie, prin urmare, să fie aplicate respectându-se statul de drept și obligațiile în materie de drepturi fundamentale, printre care se numără și viața privată și protecția datelor;

B.  întrucât fluxurile de informații și datele care domină în prezent viața de zi cu zi și care fac parte din integritatea oricărei persoane trebuie să fie la fel de bine protejate împotriva eventualelor intruziuni ca locuințele private;

C.  întrucât relațiile dintre Europa și Statele Unite ale Americii se bazează pe spiritul și principiile democrației și statului de drept, ale libertății, dreptății și solidarității;

D.  întrucât cooperarea dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană și statele sale membre în lupta împotriva terorismului este în continuare crucială pentru securitatea și siguranța ambilor parteneri;

E.  întrucât încrederea și înțelegerea reciproce sunt factori-cheie în dialogul și parteneriatul transatlantice;

F.  întrucât, după evenimentele din 11 septembrie 2001, combaterea terorismului a devenit una dintre prioritățile absolute pentru majoritatea guvernelor; întrucât dezvăluirile bazate pe scurgerile de informații datorate lui Edward Snowden, fost contractant al NSA, i-au obligat pe liderii politici să abordeze provocările legate de supravegherea și controlul serviciilor de informații și de evaluarea impactului activităților acestora asupra drepturilor fundamentale și asupra statului de drept într-o societate democratică;

G.  întrucât dezvăluirile făcute începând din iunie 2013 au cauzat numeroase îngrijorări la nivelul UE în legătură cu:

   amploarea sistemelor de supraveghere făcute cunoscute atât în SUA, cât și în statele membre ale UE;
   încălcarea standardelor juridice, a drepturilor fundamentale și a standardelor în materie de protecție a datelor din UE;
   nivelul de încredere dintre UE și SUA în calitate de parteneri transatlantici;
   gradul de cooperare și de implicare al unor state membre ale UE în programele de supraveghere ale SUA sau în programe echivalente de la nivel național conform dezvăluirilor din mass-media;
   lipsa controlului și a supravegherii efective exercitate de autoritățile politice americane și de unele state membre ale UE asupra serviciilor lor de informații;
   posibilitatea ca aceste acțiuni de supraveghere în masă să fie utilizate pentru alte motive decât securitatea națională și lupta împotriva terorismului în sensul strict al cuvântului, ca de exemplu pentru spionaj economic și industrial sau pentru stabilirea de profiluri pe motive politice;
   subminarea libertății presei și a comunicațiilor dintre membrii anumitor profesii care se bucură de privilegiul confidențialității, cum sunt, printre alții, avocații și medicii;
   rolurile serviciilor de informații și ale companiilor private din domeniul IT și al comunicațiilor, precum și gradul de implicare al acestora;
   liniile de demarcare din ce în ce mai neclare dintre aplicarea legii și activitățile de spionaj, care fac ca fiecare cetățean să fie tratat ca suspect și să fie supravegheat;
   amenințările la adresa vieții private în era digitală și impactul supravegherii de masă asupra cetățenilor și a societății;

H.  întrucât amploarea nemaiîntâlnită a activităților de spionaj scoase la iveală necesită o investigare aprofundată din partea autorităților SUA, a instituțiilor europene și a guvernelor, a parlamentelor naționale și a autorităților judiciare din statele membre;

I.  întrucât autoritățile americane au negat o parte din informațiile dezvăluite, fără a contesta însă cea marea majoritate a acestora; întrucât dezbaterea publică s-a desfășurat la scară largă în SUA și în anumite state membre ale UE; întrucât, de prea multe ori, guvernele și parlamentele din UE păstrează tăcerea și nu lansează investigațiile care se impun;

J.  întrucât președintele Obama a anunțat recent o reformă a NSA și a programelor sale de supraveghere;

K.  întrucât, comparativ cu acțiunile întreprinse atât de instituțiile UE, cât și de unele state membre, Parlamentul European și-a luat foarte în serios obligația de a face lumină asupra dezvăluirilor privind practicile nediscriminante de supraveghere în masă a cetățenilor UE și, prin Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate a SUA, organismele de supraveghere din diferitele state membre și impactul acestora asupra cetățenilor UE, a solicitat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să realizeze o anchetă aprofundată pe această temă;

L.  întrucât instituțiilor europene le revine responsabilitatea de a se asigura că legislația UE este pusă pe deplin în aplicare în interesul cetățenilor europeni și că forța juridică a tratatelor UE nu este subminată de o acceptare indiferentă a efectelor extrateritoriale ale standardelor sau acțiunilor unor țări terțe;

Evoluții ale reformei serviciilor de informații din SUA

M.  întrucât Curtea districtuală a Districtului Columbia, în hotărârea sa din 16 decembrie 2013, a decis că colectarea de metadate în masă de către NSA încalcă Al patrulea amendament al Constituției Statelor Unite ale Americii(27); întrucât, în hotărârea sa din 27 decembrie 2013, Curtea districtuală a Districtului New York Sud a statuat, cu toate acestea, că respectiva colectare este legală;

N.  întrucât o hotărâre a Curții districtuale a Districtului de Est din Michigan a decis că Al patrulea amendament impune o abordare rezonabilă în toate perchezițiile, mandate prealabile pentru toate perchezițiile, mandate bazate pe o cauză probabilă anterioară, precum și o abordare specifică persoanelor, locurilor și lucrurilor și interpunerea unui magistrat neutru între agenții responsabili cu aplicarea legii și cetățeni(28);

O.  întrucât, în raportul său din 12 decembrie 2013, grupul de analiză al președintelui privind serviciile de informații și tehnologia comunicațiilor propune 46 de recomandări președintelui Statelor Unite ale Americii; întrucât aceste recomandări subliniază nevoia de a proteja atât securitatea națională, cât și viața privată și libertățile civile; întrucât, în acest sens, raportul invită administrația americană: să pună capăt colectării în masă a înregistrărilor convorbirilor telefonice ale cetățenilor Statelor Unite în temeiul secțiunii 215 din Legea PATRIOT a SUA cât de curând posibil; să realizeze o analiză aprofundată a cadrului juridic al NSA și al serviciilor de informații ale SUA, pentru a asigura respectarea dreptului la viața privată; să pună capăt eforturilor de subminare sau de vulnerabilizare a produselor software comerciale (backdoors și malware); să recurgă din ce în ce mai des la criptare, în special pentru datele aflate în tranzit, și să nu submineze eforturile de creare a unor standarde de criptare; să instituie un Avocat al interesului public, care să reprezinte viața privată și libertățile civile în fața Tribunalului pentru Serviciile de Informații Externe; să confere Comisiei de supraveghere a respectării dreptului la viață privată și a libertăților civile competența de a monitoriza activitățile comunității de informații în scopul colectării de informații externe, și nu doar în scopul combaterii terorismului; și să primească plângeri din partea denunțătorilor, să utilizeze tratatele de asistență judiciară pentru a obține comunicații electronice și să nu recurgă la supravegheri pentru a fura secrete industriale sau comerciale;

P.  întrucât, potrivit unui memorandum deschis prezentat președintelui Obama de foști înalți funcționari ai NSA/Veteran Intelligence Professionals for Sanity (VIPS) la 7 ianuarie 2014(29), colectarea masivă de date nu sporește capacitatea de prevenire a viitoarelor atacuri teroriste; întrucât autorii memorandumului subliniază că supravegherea în masă efectuată de NSA a avut drept rezultat prevenirea a zero atacuri și că s-au cheltuit miliarde de dolari pentru programe care sunt mai puțin eficace și mult mai intruzive asupra vieții private a cetățenilor decât o tehnologie internă denumită THINTHREAD, creată în 2001;

Q.  întrucât, în ceea ce privește activitățile de spionaj implicând persoane din afara SUA în baza secțiunii 702 din FISA, recomandările președintelui SUA recunosc principiul fundamental al respectării vieții private și demnității umane consacrat la articolul 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și la articolul 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; întrucât acestea nu recomandă acordarea acelorași drepturi și aceleiași protecții pentru persoanele din afara SUA ca cele de care beneficiază cetățenii americani;

R.  întrucât, în Directiva prezidențială din 17 ianuarie 2014 privind activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice și în discursul aferent, președintele american Barack Obama a afirmat că supravegherea electronică în masă este necesară pentru Statele Unite în scopul protejării securității naționale, a cetățenilor săi, a cetățenilor aliaților și partenerilor SUA, precum și pentru promovarea intereselor sale în materie de politică externă; întrucât această directivă de politică conține o serie de principii privind colectarea, utilizarea și partajarea informațiilor obținute pe baza semnalelor electromagnetice și extinde unele garanții la persoanele din afara SUA, prevăzând parțial un tratament egal cu cel aplicat cetățenilor americani, inclusiv garanții privind informațiile personale ale tuturor cetățenilor, indiferent de naționalitate sau de locul de reședință; întrucât, cu toate acestea, președintele Obama nu a anunțat nicio propunere concretă, în special în ceea ce privește interzicerea activităților de supraveghere în masă și introducerea unor căi de atac administrative și judiciare pentru persoanele din afara SUA;

Cadrul juridic

Drepturile fundamentale

S.  întrucât raportul privind concluziile copreședinților UE ai Grupului de lucru ad hoc UE-SUA privind protecția datelor oferă o vedere de ansamblu a situației juridice din SUA, dar nu reușește să stabilească faptele concrete legate de programele de supraveghere ale SUA; întrucât nu a fost dată publicității nicio informație în legătură cu așa-numitul Grup de lucru „secundar”, în cadrul căruia statele membre poartă discuții bilaterale cu autoritățile americane pe marginea unor chestiuni de securitate națională;

T.  întrucât drepturile fundamentale, în special libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de gândire, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și de asociere, viață privată, protecția datelor, precum și dreptul la o cale de atac eficientă, prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil și la nediscriminare, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt pietre de temelie ale democrației; întrucât supravegherea în masă a persoanelor este incompatibilă cu aceste pietre de temelie;

U.  întrucât, în toate statele membre, legea asigură protecție împotriva dezvăluirii de informații comunicate în cadrul relației de încredere dintre avocat și client, un principiu care a fost recunoscut de Curtea de Justiție a Uniunii Europene(30);

V.  întrucât, în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălare de bani, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă de instituire a unui program european de protecție eficace și globală a denunțărilor, în vederea protejării intereselor financiare ale UE, și să continue să examineze măsura în care o astfel de legislație viitoare ar trebui să vizeze și alte domenii de competență ale Uniunii;

Competențele Uniunii în materie de securitate

W.  întrucât, în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din TFUE, UE „acționează pentru a asigura un înalt nivel de securitate”; întrucât dispozițiile tratatului [în special articolul 4 alineatul (2) din TUE, articolele 72 și 73 din TFUE] sugerează că UE dispune de anumite competențe în chestiuni legate de securitatea comună a Uniunii; întrucât UE deține competențe în chestiuni de securitate internă [articolul 4 litera (j) din TFUE] și și-a exercitat aceste competențe prin luarea unor decizii cu privire la o serie de instrumente legislative și prin încheierea de acorduri internaționale (PNR, TFTP) care vizează combaterea infracțiunilor grave și a terorismului, precum și prin instituirea unei strategii de securitate internă și a unor agenții cu activitate în acest domeniu;

X.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează că „statele membre au libertatea de a organiza între ele și sub autoritatea lor forme de cooperare și de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administrațiilor acestora care răspund de asigurarea securității naționale” (articolul 73 din TFUE);

Y.  întrucât articolul 276 din TFUE stipulează că „în exercitarea atribuțiilor sale privind dispozițiile părții a treia titlul V capitolele 4 și 5, referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă să verifice legalitatea sau proporționalitatea operațiunilor efectuate de poliție sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru și nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităților care le revin statelor membre în vederea menținerii ordinii publice și a apărării securității interne”;

Z.  întrucât conceptele de „securitate națională”, „securitate internă”, „securitate internă a UE” și „securitate internațională” se suprapun; întrucât Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, principiul cooperării sincere între statele membre ale UE și principiul drepturilor omului conform căruia toate scutirile se interpretează în sensul cel mai strict duc înspre o interpretare restrictivă a noțiunii de „securitate națională” și impune statelor membre să nu își suprapună acțiunile peste competențele UE;

AA.  întrucât tratatele europene conferă Comisiei Europene rolul de „gardian al tratatelor” și, prin urmare, acesteia îi revine responsabilitatea juridică de a investiga orice posibilă încălcare a legislației UE;

AB.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 din TUE, care face trimitere la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, agențiile din statele membre și chiar și actorii privați care activează în domeniul securității naționale trebuie, de asemenea, să respecte drepturile consacrate în aceste documente, indiferent dacă drepturile în cauză le aparțin propriilor cetățeni sau cetățenilor altor state;

Extrateritorialitate

AC.  întrucât aplicarea extrateritorială de către o țară terță a propriilor legii, regulamente și a altor instrumente legislative sau norme de aplicare în situații care intră sub jurisdicția UE sau a statelor membre ale UE poate avea un impact asupra cadrului legislativ deja existent și a statului de drept și poate conduce chiar la încălcarea dreptului internațional sau a dreptului UE, inclusiv la încălcarea drepturilor persoanelor fizice și juridice, având în vedere sfera de aplicare a acestor dispoziții și scopul, declarat sau real, al aplicării lor; întrucât, în aceste condiții, este necesar să se ia măsuri la nivelul Uniunii pentru a se asigura respectarea, în cadrul UE, a valorilor europene consacrate la articolul 2 din TUE, în Carta drepturilor fundamentale, în Convenția CEDO referitoare la drepturile fundamentale, la democrație și la statul de drept, precum și a drepturilor persoanelor fizice și juridice, consacrate în legislația secundară de aplicare a acestor principii fundamentale, de pildă prin îndepărtarea, neutralizarea, blocarea sau contracararea prin alte mijloace a efectelor dispozițiilor legislative străine în cauză;

Transferurile internaționale de date

AD.  întrucât, prin transferul de date cu caracter personal de către instituțiile, organismele, birourile sau agențiile UE sau de către statele membre ale UE către SUA în scopuri legate de aplicarea legii, în lipsa unor garanții și protecții adecvate pentru respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE, în special drepturile la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, instituția, organismul, biroul sau agenția UE sau statul membru în cauză s-ar face vinovate, în baza articolului 340 din TFUE sau a jurisprudenței consacrate a CJUE(31), de încălcarea legislației UE – care include orice încălcare a drepturilor fundamentale consacrate în Carta UE;

AE.  întrucât transferul de date nu este limitat din punct de vedere geografic și, în special în contextul intensificării globalizării și a comunicațiilor la nivel mondial, legiuitorul UE se confruntă cu provocări noi în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal și a comunicațiilor; întrucât este, prin urmare, extrem de important să se promoveze introducerea unor cadre juridice bazate pe standarde comune;

AF.  întrucât colectarea în masă a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale și pentru combaterea terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave pune în pericol drepturile cetățenilor UE în materie de date cu caracter personal și de confidențialitate;

Transferuri de date către SUA în baza „sferei de siguranță” din SUA

AG.  întrucât cadrul juridic al SUA privind protecția datelor nu asigură un nivel adecvat de protecție în ceea ce-i privește pe cetățenii UE;

AH.  întrucât, pentru a le permite operatorilor de date europeni să transfere date cu caracter personal către o entitate din SUA, Comisia a constatat, în Decizia sa 2000/520/CE, caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al SUA, în ceea ce privește datele transferate dinspre Uniune către organizații situate în SUA care au aderat la „sfera de siguranță”;

AI.  întrucât, în Rezoluția sa din 5 iulie 2000, Parlamentul European și-a exprimat îndoielile și preocupările cu privire la caracterul adecvat al „sferei de siguranță” și a solicitat Comisiei să reevalueze decizia în timp util, ținând cont de ultimele experiențe și de schimbările legislative recente;

AJ.  întrucât, în Documentul de lucru nr. 4 al Parlamentului din 12 decembrie 2013 referitor la activitățile de supraveghere ale SUA în ceea ce privește datele UE și posibilele implicații juridice ale acestora asupra acordurilor și a cooperării transatlantice, raportorii și-au exprimat îndoiala și îngrijorarea față de caracterul adecvat al „sferei de siguranță” și au solicitat Comisiei să abroge decizia privind caracterul adecvat al „sferei de siguranță” și să găsească soluții juridice noi;

AK.  întrucât Decizia 2000/520/CE a Comisiei prevede că autoritățile competente din statele membre se pot folosi de atribuțiile de care dispun pentru a suspenda fluxurile de date către o organizație care și-a autodeclarat adeziunea la principiile „sferei de siguranță”, în vederea protejării persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal în cazurile în care există o probabilitate ridicată ca principiile „sferei de siguranță” să fie încălcate sau dacă continuarea transferului de date ar genera un risc iminent de atingere gravă adusă persoanelor ale căror date sunt transferate;

AL.  întrucât Decizia 2000/520/CE a Comisiei prevede, de asemenea, că în cazurile în care se demonstrează că un organism însărcinat cu asigurarea respectării principiilor nu își îndeplinește eficient rolul, Comisia trebuie să informeze Departamentul Comerțului al SUA și, în cazul în care este necesar, să prezinte măsuri în vederea abrogării sau suspendării deciziei ori a limitării domeniului de aplicare al acesteia;

AM.  întrucât, în primele sale două rapoarte referitoare la punerea în aplicare a „sferei de siguranță”, publicate în 2002 și 2004, Comisia a identificat mai multe deficiențe în ceea ce privește aplicarea corectă a „sferei de siguranță” și a prezentat o serie de recomandări autorităților americane în vederea remedierii acestora;

AN.  întrucât, în al treilea raport referitor la stadiul de punere în aplicare, din 27 noiembrie 2013, publicat la nouă ani după al doilea raport și fără ca vreo deficiență identificată în raportul anterior să fi fost remediată, Comisia a identificat și alte puncte slabe și neajunsuri de amploare în „sfera de siguranță” și a decis că punerea în aplicare nu poate continua în forma actuală; întrucât Comisia a subliniat că accesul extins al serviciilor de informații din SUA la datele transferate către SUA prin intermediul unor entități certificate ca făcând parte din „sfera de siguranță” dă naștere la noi întrebări grave legate de continuitatea protecției datelor referitoare la cetățenii UE; întrucât Comisia a adresat 13 recomandări autorităților SUA și s-a angajat să identifice, până în vara anului 2014, împreună cu autoritățile SUA, soluții care să fie aplicate cât mai repede și care să reprezinte baza unei revizuiri depline a funcționării principiilor „sferei de siguranță”;

AO.  întrucât, în perioada 28-31 octombrie 2013, o delegație a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European (Comisia LIBE) s-a întâlnit la Washington D.C. cu Departamentul Comerțului al SUA și cu Comisia Federală pentru Comerț a SUA; întrucât Departamentul Comerțului a recunoscut existența unor organizații care și-au autodeclarat adeziunea la principiile „sferei de siguranță”, dar care în mod clar au un „statut neactualizat”, ceea ce înseamnă că nu îndeplinesc cerințele „sferei de siguranță”, deși continuă să primească date cu caracter personal din partea UE; întrucât Comisia Federală pentru Comerț a recunoscut că „sfera de siguranță” ar trebui revizuită în vederea ameliorării, în special în ceea ce privește plângerile și sistemele de soluționare alternativă a litigiilor;

AP.  întrucât principiile „sferei de siguranță” pot fi limitate la „ceea ce este necesar pentru respectarea securității naționale, a interesului public sau a cerințelor de aplicare a legii”; întrucât, ca excepție de la un drept fundamental, o astfel de excepție trebuie întotdeauna să fie interpretată în mod restrictiv și să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional într-o societate democratică, iar legislația trebuie să prevadă în mod clar condițiile și garanțiile care să asigure legitimitatea acestor limitări; întrucât domeniul de aplicare al acestei excepții ar fi trebuit să fie clarificat de SUA și de UE, îndeosebi de Comisie, pentru a se evita orice interpretare sau implementare care anulează, în fond, dreptul fundamental la viață privată și la protecția datelor, printre altele; întrucât, prin urmare, o astfel de excepție nu ar trebui să fie utilizată într-un mod care să submineze sau să anuleze protecția asigurată de Carta drepturilor fundamentale, de CEDO, de legislația UE privind protecția datelor și de principiile „sferei de siguranță”; insistă asupra faptului că, în cazul în care este invocată excepția pe motivul securității naționale, trebuie să se precizeze în temeiul cărei legislații naționale;

AQ.  întrucât accesul pe scară largă al serviciilor de informații ale SUA a erodat serios încrederea transatlantică și a avut un impact negativ asupra încrederii în organizațiile SUA cu activitate în UE; întrucât acest lucru este exacerbat și mai mult de lipsa unor căi de atac judiciare și administrative pentru cetățenii UE în temeiul legislației SUA, în special în cazul activităților de supraveghere utilizate în scopul colectării de informații;

Transferuri către țări terțe în baza deciziei privind caracterul adecvat

AR.  întrucât, potrivit informațiilor dezvăluite și concluziilor anchetei desfășurate de Comisia LIBE, agențiile de securitate națională din Noua Zeelandă, Canada și Australia au fost implicate pe scară largă în activități de supraveghere în masă a comunicațiilor electronice și au cooperat în mod activ cu SUA în cadrul așa-numitului program Five Eyes (Cinci ochi) și este posibil să fi efectuat între ele schimburi de date cu caracter personal ale cetățenilor Uniunii transferate din UE;

AS.  întrucât Comisia a declarat, în deciziile sale nr. 2013/65/UE(32) și 2002/2/CE(33), nivelurile de protecție asigurate de Legea privind protecția vieții private din Noua Zeelandă și de Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal și a documentelor electronice din Canada ca fiind adecvate; întrucât dezvăluirile menționate anterior au afectat, de asemenea, în mod grav încrederea în sistemele juridice din aceste țări în ceea ce privește continuitatea protecției asigurate pentru cetățenii UE; întrucât Comisia nu a analizat acest aspect;

Transferuri în baza clauzelor contractuale și a altor instrumente

AT.  întrucât Directiva 95/46/CE prevede că transferurile internaționale către o țară terță pot fi realizate, de asemenea, cu ajutorul unor instrumente specifice prin care operatorul de date prezintă garanții adecvate cu privire la protecția vieții private, a drepturilor fundamentale și a libertăților persoanelor fizice, precum și în ceea ce privește exercitarea respectivelor drepturi;

AU.  întrucât astfel de garanții pot decurge în special din clauze contractuale specifice;

AV.  întrucât Directiva 95/46/CE acordă Comisiei competența de a hotărî dacă anumite clauze contractuale standard oferă suficiente garanții obligatorii în temeiul directivei și întrucât, pe această bază, Comisia a adoptat trei modele de clauze contractuale standard pentru transferuri către operatorii și persoanele împuternicite de către operator (precum și persoanele secundare împuternicite de către operator) stabiliți în țările terțe;

AW.  întrucât deciziile Comisiei de stabilire a clauzelor contractuale standard prevăd că autoritățile competente din statele membre își pot exercita atribuțiile de care dispun pentru a suspenda fluxurile de date în cazul în care se dovedește că legislația care reglementează activitatea importatorului sau a persoanei secundare împuternicite de către operatorul de date îi obligă pe aceștia să facă derogări de la legislația în vigoare privind protecția datelor cu mult peste restricțiile necesare într-o societate democratică, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Directiva 95/46/CE, în cazurile în care aceste cerințe de derogare ar putea avea efecte negative considerabile asupra garanțiilor oferite de legislația în vigoare privind protecția datelor și de clauzele contractuale standard sau în cazurile în care este foarte probabil ca aceste clauze contractuale standard din anexă să nu fie respectate sau să urmeze a fi încălcate, generându-se astfel prin continuarea transferului un risc iminent de atingere gravă la adresa persoanelor ale căror date sunt transferate;

AX.  întrucât autoritățile naționale de protecție a datelor au elaborat reguli corporatiste obligatorii (BCR) pentru a facilita transferurile internaționale în cadrul unei corporații multinaționale oferind garanții adecvate cu privire la protecția vieții private, a drepturilor fundamentale și a libertăților persoanelor, precum și în ceea ce privește exercitarea drepturilor în cauză; întrucât, înainte de a fi utilizate, BCR trebuie să fie autorizate de autoritățile competente ale statelor membre după ce acestea din urmă au evaluat conformitatea cu legislația Uniunii privind protecția datelor; întrucât BCR pentru agenții care prelucrează datele au fost respinse în raportul Comisiei LIBE referitor la Regulamentul general privind protecția datelor, deoarece ar priva operatorul de date și persoana vizată de orice control asupra jurisdicției în care sunt prelucrate datele acestora;

AY.  întrucât Parlamentul European, dată fiind competența sa stipulată la articolul 218 din TFUE, are responsabilitatea de a monitoriza în permanență valoarea acordurilor internaționale asupra cărora și-a dat acordul;

Transferurile realizate pe baza acordurilor TFTP și PNR

AZ.  întrucât, în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013, Parlamentul European și-a exprimat preocuparea în legătură cu dezvăluirile referitoare la activitățile NSA în ceea ce privește accesul direct la mesaje de plăți financiare și informații conexe, ceea ce ar reprezenta o încălcare clară a acordului TFTP, în special a articolului 1;

BA.  întrucât urmărirea finanțărilor în scopuri teroriste este un instrument esențial în lupta împotriva finanțării terorismului și a infracțiunilor grave, permițând anchetatorilor din domeniul combaterii terorismului să descopere legături între țintele anchetelor și alți potențiali suspecți asociați unor rețele teroriste extinse suspectate de finanțarea terorismului;

BB.  întrucât Parlamentul European a solicitat Comisiei suspendarea acordului și a cerut ca toate informațiile și documentele pertinente să fie imediat puse la dispoziția Parlamentului în vederea deliberărilor; întrucât Comisia nu s-a conformat niciunei cerințe;

BC.  întrucât, ca urmare a afirmațiilor apărute în mass-media, Comisia a hotărât să deschidă un proces de consultare cu SUA în temeiul articolului 19 din Acordul TFTP; întrucât, la 27 noiembrie 2013, comisarul Malmström a informat Comisia LIBE în legătură cu faptul că, după reuniunea cu autoritățile SUA și având în vedere răspunsurile acestora din schimbul de scrisori și din cadrul întâlnirilor, Comisia a hotărât să nu continue consultările pe motiv că nu există elemente care să dovedească faptul că guvernul SUA a acționat în mod contrar dispozițiilor acordului și că SUA a furnizat garanții scrise că nu s-a realizat nicio colectare directă de date care să contravină dispozițiilor Acordului TFTP; întrucât nu este clar dacă autoritățile americane au eludat acordul accesând astfel de date prin alte mijloace, după cum o arată scrisoarea din 18 septembrie 2013 adresată de autoritățile americane(34);

BD.  întrucât, cu ocazia misiunii delegației Comisiei LIBE la Washington din 28-31 octombrie 2013, aceasta a avut întâlniri cu Departamentul Trezoreriei al SUA; întrucât Trezoreria SUA a declarat că, de la intrarea în vigoare a Acordului TFTP, nu a mai avut acces la date SWIFT din UE decât în cadrul Acordului TFTP; întrucât Trezoreria SUA a refuzat să comenteze dacă un alt organism guvernamental sau departament al SUA ar fi avut acces la datele SWIFT în afara Acordului TFTP sau dacă administrația americană a avut cunoștință de activitățile de supraveghere în masă ale NSA; întrucât, la 18 decembrie 2013, dl Glenn Greenwald a declarat înainte de ancheta Comisiei LIBE că NSA și GCHQ vizaseră rețele SWIFT;

BE.  întrucât autoritățile belgiene și neerlandeze de protecție a datelor au hotărât, la 13 noiembrie 2013, să efectueze o anchetă comună cu privire la securitatea rețelelor de plăți SWIFT cu scopul de a stabili dacă părți terțe ar putea obține acces neautorizat sau ilegal la datele bancare ale cetățenilor UE(35);

BF.  întrucât, în conformitate cu Examinarea comună a Acordului PNR dintre SUA și UE, Departamentul pentru securitate internă (DHS) al SUA a transmis de 23 de ori date din PNR către NSA pentru fiecare caz în parte pentru a oferi asistență în cazuri de combatere a terorismului, în conformitate cu termenii specifici acordului;

BG.  întrucât evaluarea comună nu menționează faptul că, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal în scopuri de spionaj, conform legislației americane, cetățenii din afara SUA nu beneficiază de niciun instrument judiciar sau administrativ pentru a-și proteja drepturile, protecția constituțională fiind acordată exclusiv cetățenilor americani; întrucât lipsa de drepturi judiciare sau administrative anulează măsurile de protecție a cetățenilor UE prevăzute de Acordul PNR actual;

Transferuri efectuate în baza Acordului privind asistența judiciară reciprocă în materie penală dintre UE și SUA

BH.  întrucât Acordul privind asistența juridică reciprocă în materie penală dintre UE și SUA din 6 iunie 2003(36) a intrat în vigoare la 1 februarie 2010 și vizează facilitarea cooperării dintre UE și SUA în vederea combaterii mai eficace a infracțiunilor, cu respectarea drepturilor persoanelor și a statului de drept;

Acordul-cadru privind protecția datelor în domeniul cooperării polițienești și judiciare („acordul-cadru”)

BI.  întrucât scopul acestui acord general este de a stabili cadrul juridic pentru transferurile de date cu caracter personal între UE și SUA doar în scopurile prevenirii, anchetării, identificării sau urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a infracțiunilor teroriste, în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală; întrucât negocierile au fost autorizate de Consiliu la 2 decembrie 2010; întrucât acest acord este de o importanță crucială și va servi drept bază pentru facilitarea transferului de date în contextul cooperării judiciare și polițienești și în materie penală;

BJ.  întrucât acest acord ar trebui să stabilească principii clare și precise, obligatorii din punct de vedere juridic, referitoare la prelucrarea datelor și ar trebui să recunoască, în special, dreptul cetățenilor UE la acces judiciar, la rectificarea și la ștergerea datelor lor cu caracter personal care din SUA, dreptul la o cale eficace de atac administrativă și judiciară pentru cetățenii UE din SUA, precum și la o supraveghere independentă a activităților de prelucrare a datelor;

BK.  întrucât, în Comunicarea sa din 27 noiembrie 2013, Comisia a afirmat că „acordul-cadru” ar trebui să genereze un nivel ridicat de protecție a cetățenilor de ambele părți ale Oceanului Atlantic și să consolideze încrederea europenilor în schimburile de date dintre UE și SUA, constituind o bază pentru dezvoltarea cooperării în materie de securitate și de viitoare parteneriate între UE și SUA;

BL.  întrucât negocierile privind acordul nu au înregistrat progrese din cauza poziției inflexibile a guvernului SUA, care refuză să recunoască drepturile efective la o cale de atac administrativă și judiciară pentru cetățenii UE și din cauza intenției de a acorda ample derogări de la principiile privind protecția datelor stabilite de acord, ca de exemplu limitarea scopului, păstrarea datelor sau transferarea lor mai departe pe plan intern sau extern;

Reforma privind protecția datelor

BM.  întrucât cadrul juridic privind protecția datelor din UE este în curs de revizuire în vederea stabilirii unui sistem cuprinzător, coerent, modern și robust pentru toate activitățile de prelucrare a datelor de la nivelul Uniunii; întrucât, în ianuarie 2012, Comisia a prezentat un pachet de propuneri legislative: un regulament general privind protecția datelor(37), care va înlocui Directiva 95/46/CE și va stabili o legislație uniformă la nivelul întregii Uniuni, și o directivă(38) care va prevedea un cadru armonizat pentru toate activitățile de prelucrare a datelor realizate de autoritățile de aplicare a legii în scopuri de aplicare a legii și va reduce divergențele actuale dintre legislațiile naționale;

BN.  întrucât, la 21 octombrie 2013, Comisia LIBE a adoptat rapoartele legislative referitoare la cele două propuneri și o decizie referitoare la deschiderea negocierilor cu Consiliul în vederea adoptării instrumentelor juridice pe perioada prezentei legislaturi;

BO.  întrucât, deși Consiliul European din 24-25 octombrie 2013 a cerut adoptarea la timp a unui cadru general solid al UE privind protecția datelor, menit să încurajeze încrederea cetățenilor și a întreprinderilor în economia digitală, după doi ani de deliberări, Consiliul nu a reușit încă să ajungă la o abordare generală în legătură cu Regulamentul general privind protecția datelor și cu Directiva menționate anterior(39);

Securitatea informatică și cloud computingul

BP.  întrucât rezoluția Parlamentului din 10 decembrie 2013 menționată mai sus subliniază potențialul economic al cloud computingului pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă; întrucât valoarea economică globală a pieței cloud computingului se estimează că va atinge 207 miliarde USD anual în 2016, de două ori mai mult față de valoarea înregistrată în 2012;

BQ.  întrucât nivelul de protecție a datelor într-un mediu de tip cloud nu trebuie să fie inferior nivelului de protecție prevăzut în orice alt context de prelucrare a datelor; întrucât legislația Uniunii privind protecția datelor, neutră din punct de vedere tehnologic, se aplică deja în integralitate serviciilor de cloud computing din UE;

BR.  întrucât activitățile de supraveghere în masă oferă serviciilor de informații acces la datele cu caracter personal stocate sau prelucrate în alt mod de persoane fizice din UE în cadrul acordurilor pentru servicii de tip cloud cu mari furnizori de tehnologie de acest tip din SUA; întrucât serviciile de informații americane au accesat date cu caracter personal stocate sau prelucrate în alt mod pe servere situate pe teritoriul UE prin intruziuni în rețelele interne ale Yahoo și Google; întrucât astfel de acțiuni reprezintă o încălcare a obligațiilor internaționale și a standardelor europene în materie de drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la viață privată și dreptul la viața de familie, confidențialitatea comunicațiilor, prezumția de nevinovăție, libertatea de exprimare, libertatea de informare, libertatea de întrunire și de asociere și libertatea de a desfășura o activitate comercială; întrucât nu este exclus ca informațiile stocate în serviciile de tip cloud de către autorități sau întreprinderi publice, precum și de instituții ale statelor membre, să fi fost accesate și de serviciile de informații;

BS.  întrucât serviciile de informații americane duc o politică de subminare sistematică a protocoalelor și a produselor criptografice pentru a putea intercepta chiar și comunicațiile criptate; întrucât Agenția Națională de Securitate a SUA a înregistrat un număr mare de așa-numite „atacuri în ziua zero” – vulnerabilități de securitate informatică necunoscute încă publicului sau vânzătorului produsului; întrucât astfel de activități subminează puternic eforturile depuse la nivel mondial în vederea îmbunătățirii securității informatice;

BT.  întrucât faptul că serviciile de informații au accesat datele cu caracter personal ale utilizatorilor de servicii online a denaturat grav încrederea cetățenilor în aceste servicii și, ca urmare, are un efect negativ asupra întreprinderilor care investesc în dezvoltarea de servicii noi utilizând date voluminoase (big data) și aplicații noi precum „internetul obiectelor” (Internet of Things);

BU.  întrucât vânzătorii de produse informatice livrează adeseori produse care nu au fost testate în mod corespunzător sub aspectul securității informatice sau care au uneori implantate aplicații de tip backdoor în mod intenționat de către vânzător; întrucât lipsa unor norme în materie de răspundere pentru vânzătorii de software a condus la o astfel de situație, care este exploatată de serviciile de informații, dar care prezintă și riscul unor atacuri din partea altor entități;

BV.  întrucât este esențial ca întreprinderile care furnizează astfel de servicii și aplicații noi să respecte normele privind protecția datelor și viața privată a persoanelor vizate de colectarea, prelucrarea și analizarea datelor, pentru a menține un nivel ridicat de încredere în rândul cetățenilor;

Supravegherea democratică a serviciilor de informații

BW.  întrucât serviciilor de informații din societățile democratice li s-au conferit competențe și puteri speciale pentru a proteja drepturile fundamentale, democrația și statul de drept, drepturile cetățenilor și statul în fața amenințărilor interne și externe și acestea fac obiectul unei supravegheri judiciare și răspund în mod democratic; întrucât competențele și puterile speciale le-au fost conferite exclusiv în acest sens; întrucât aceste competențe ar trebui utilizate în limitele legale impuse de drepturile fundamentale, democrație și statul de drept, iar aplicarea lor ar trebui supravegheată cu strictețe, în caz contrar existând riscul de pierdere a legitimității și de subminare a democrației;

BX.  întrucât faptul că serviciilor de informații li se atribuie un anumit nivel de secretizare, cu scopul de a evita punerea în pericol a operațiunilor în curs de desfășurare, dezvăluirea modurilor de operare sau punerea în pericol a vieților agenților, această secretizare nu poate să se suprapună peste sau să excludă normele privind controlul democratic și judiciar și examinarea activităților acestora, precum și normele privind transparența, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept, pietre de temelie ale unei societăți democratice;

BY.  întrucât majoritatea mecanismelor și organismelor de supraveghere existente la nivel național au fost înființate sau restructurate în anii 1990 și nu au fost neapărat adaptate la evoluțiile politice și tehnologice rapide din ultimul deceniu care au dus la intensificarea cooperării internaționale în materie de informații, și prin intermediul schimbului pe scară largă de date cu caracter personal, făcând neclară linia de demarcare dintre activitățile de informații și de aplicare a legii;

BZ.  întrucât supravegherea democratică a activităților serviciilor de informații se desfășoară încă doar la nivel național, în ciuda intensificării schimbului de informații dintre statele membre ale UE și dintre statele membre și țări terțe; întrucât există un decalaj din ce în ce mai mare între nivelul cooperării internaționale, pe de o parte, și capacitățile de supraveghere limitate la nivel național, pe de altă parte, ceea ce duce la un control democratic insuficient și ineficace,

CA.  întrucât organismele naționale de supraveghere nu au adeseori acces deplin la informațiile secrete primite din partea unui serviciu de informații străin, fapt ce poate să genereze lacune, iar schimburile de informații la nivel internațional pot avea loc fără o reexaminare adecvată; întrucât această problemă este agravată și mai mult de așa-numita „regulă a terțului” sau de principiul „controlului exercitat de partea emitentă”, care a fost conceput pentru a permite inițiatorului să mențină controlul asupra diseminării ulterioare a informațiilor sale sensibile, dar care este, din păcate, interpretat adeseori ca aplicându-se și la supravegherea serviciilor beneficiare;

CB.  întrucât inițiativele publice și private de reformă în domeniul transparenței sunt esențiale pentru a asigura încrederea publicului în activitățile serviciilor secrete; întrucât sistemele juridice nu ar trebui să împiedice întreprinderile să divulge publicului informații despre modul în care acestea tratează toate tipurile de solicitări guvernamentale și de hotărâri judecătorești pentru accesul la datele utilizatorilor, inclusiv posibilitatea divulgării de informații agregate cu privire la numărul de solicitări și de hotărâri aprobate și respinse,

Constatări principale

1.  consideră că dezvăluirile recente din presă ale denunțătorilor și jurnaliștilor, alături de dovezile specializate obținute pe parcursul anchetei, de confirmările autorităților și de lipsa infirmării anumitor acuzații, au contribuit la adunarea de probe care atestă existența unor sisteme vaste, complexe și foarte avansate din punct de vedere tehnologic, concepute de serviciile de informații ale SUA și ale unor state membre, pentru a colecta, a stoca și a analiza date privind comunicațiile, inclusiv date de conținut, date de localizare și metadate ale tuturor cetățenilor din întreaga lume, la o scară nemaiîntâlnită și într-un mod nediscriminant, fără a exista suspiciuni prealabile;

2.  indică în special programele de spionaj ale NSA a SUA care au fost utilizate pentru supravegherea în masă a cetățenilor UE prin accesul direct la severele centrale ale principalilor furnizori de internet din SUA (programul PRISM), prin analiza conținutului și a metadatelor (programul Xkeyscore), prin eludarea criptărilor online (BULLRUN), prin accesul la rețelele de computere și telefonie și prin accesul la date privind poziția, precum și sistemele utilizate de serviciile de informații ale Regatului Unit GCHQ, ca de exemplu activitatea de supraveghere în amonte (programul Tempora), programul de decriptare (Edgehill), atacurile de tip man-in-the-middle asupra sistemelor de informații (programele Quantumtheory și Foxacid), precum și colectarea și reținerea a 200 de milioane de SMS-uri zilnic (programul Dishfire);

3.  ia act de acuzațiile privind actele de piraterie cibernetică sau intruziune în sistemele Belgacom realizate de serviciile de informații din Marea Britanie, GCHQ; ia act de afirmația Belgacom, care nu a putut confirma, nici infirma, dacă instituțiile UE au constituit ținte ale atacurilor sau dacă au fost afectate și care a declarat că programele ostile utilizate (malware) erau extrem de complexe și necesitau, pentru a fi dezvoltate și utilizate, importante resurse financiare și umane, care nu ar fi la îndemâna unor entități sau a unor hackeri privați;

4.  subliniază faptul că încrederea a fost profund zdruncinată: încrederea dintre cei doi parteneri transatlantici, încrederea dintre cetățeni și guvernele lor, încrederea în funcționarea instituțiilor democratice pe ambele părți ale Atlanticului, încrederea în respectarea statului de drept și încrederea în securitatea serviciilor și a comunicațiilor informatice; consideră că, pentru recâștigarea încrederii pe toate planurile, este nevoie de un plan cuprinzător de reacție rapidă care să conțină o serie de acțiuni ce fac obiectul controlului public;

5.  ia act de faptul că sunt guverne care afirmă că aceste programe de supraveghere în masă sunt necesare pentru combaterea terorismului; denunță ferm terorismul, însă este profund convins că lupta împotriva terorismului nu poate justifica în niciun caz programele de supraveghere în masă secrete, fără ținte precise sau chiar ilegale; este de părere că, într-o societate democratică, aceste programe sunt incompatibile cu principiile necesității și proporționalității;

6.  reamintește convingerea fermă a UE că este necesară atingerea unui echilibru între măsurile de securitate și protecția libertăților civile și a drepturilor fundamentale, asigurând, în același timp, respectarea absolută a vieții private și a protecției datelor;

7.  consideră că o colectare de date de asemenea amploare ridică numeroase semne de întrebare cu privire la măsura în care aceste acțiuni vizează doar lupta împotriva terorismului, având în vedere că presupune colectarea tuturor datelor posibile ale tuturor cetățenilor; prin urmare, atrage atenția asupra existenței posibile a altor motive, printre care spionajul politic și economic, și asupra faptului că trebuie luate măsuri adecvate pentru a îndepărta aceste îndoieli;

8.  pune sub semnul întrebării compatibilitatea activităților vaste de spionaj economic ale unor state membre cu legislația care reglementează piața internă și concurența, astfel cum sunt definite la titlurile I și VII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; reafirmă principiul cooperării sincere, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și principiul conform căruia statele membre „se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii”;

9.  ia act de faptul că tratatele internaționale și legislația UE și a SUA, precum și mecanismele de supraveghere naționale, nu au reușit să asigure echilibrul și controlul necesar și nici răspunderea democratică;

10.  condamnă colectarea la scară largă, sistemică și secretă a datelor cu caracter personal ale unor persoane nevinovate, cuprinzând în numeroase rânduri informații strict personale și private; subliniază faptul că sistemele de supraveghere nediferențiată în masă de către serviciile de informații constituie o imixtiune gravă în drepturile fundamentale ale cetățenilor; subliniază că viața privată nu este un drept de lux, ci reprezintă piatra de temelie a unei societăți libere și democratice; în continuare, subliniază că supravegherea în masă poate avea efecte negative grave asupra libertății presei, a libertății de gândire și de exprimare și a libertății de întrunire și de asociere și că poate conduce la cazuri grave de utilizare abuzivă a informațiilor colectate împotriva adversarilor politici; subliniază faptul că aceste activități de supraveghere în masă presupun de asemenea acțiuni ilegale ale serviciilor de informații și ridică probleme legate de extrateritorialitatea legislației naționale;

11.  consideră esențială protejarea privilegiului secretului profesional al avocaților, jurnaliștilor, medicilor și al altor persoane care exercită profesii reglementate de activitățile de supraveghere în masă; subliniază în special că orice incertitudini legate de confidențialitatea informațiilor comunicate în cadrul relației dintre avocat și client ar putea avea un impact negativ asupra dreptului cetățenilor la consiliere juridică, asupra accesului la justiție și asupra dreptului la un proces echitabil;

12.  consideră programele de supraveghere ca fiind încă un pas către constituirea unui stat pe deplin protejat, care schimbă paradigma cunoscută a dreptului penal în societăți democratice, conform căreia orice atingere adusă drepturilor fundamentale ale suspecților trebuie să fie autorizată de către un judecător sau procuror pe baza unei suspiciuni rezonabile și în condiții reglementate prin lege, și care promovează în locul acesteia activități de aplicare a legii combinate cu activități de spionaj, cu garanții juridice neclare și insuficiente, care adesea nu respectă principiul echilibrului și controlului democratic și drepturile fundamentale, în special prezumția de nevinovăție; în acest sens, reamintește hotărârea Curții Constituționale Federale din Germania(40) privind interzicerea utilizării unor filtre preventive („präventive Rasterfahndung”), cu excepția cazurilor în care există dovezi ale unui pericol concret la adresa altor drepturi majore protejate prin lege, și faptul că o amenințare generală sau tensiuni internaționale nu sunt suficiente pentru a justifica astfel de măsuri;

13.  este convins de faptul că legile și tribunalele secrete reprezintă o încălcare a statului de drept; subliniază că orice hotărâre a unei instanțe sau a unui tribunal și orice decizie a unei autorități administrative a unui stat din afara UE, care autorizează, în mod direct sau indirect, transferul de date cu caracter personal, nu poate fi în niciun caz recunoscută sau aplicată, cu excepția situației în care există un tratat de asistență juridică reciprocă sau un acord internațional în vigoare între țara terță solicitantă și Uniune sau un stat membru și sau o autorizarea prealabilă din partea autorității de supraveghere competente; reamintește că nicio hotărâre pronunțată de o instanță sau un tribunal secret și nicio decizie a unei autorități administrative a unui stat din afara UE care autorizează în mod secret, direct sau indirect, activități de supraveghere, nu este recunoscută sau aplicată;

14.  subliniază faptul că preocupările menționate mai sus sunt exacerbate de progresele rapide ale tehnologiei și ale societății, întrucât internetul și dispozitivele mobile sunt peste tot în viața modernă de zi cu zi („informatica omniprezentă”) și că modelul de afaceri al majorității furnizorilor de internet se bazează pe prelucrarea de date cu caracter personal; consideră că amploarea acestei probleme nu are precedent; constată că acest fenomen poate să atragă după sine exploatarea abuzivă a infrastructurii de colectare și prelucrare în masă a datelor în cazul schimbării regimului politic;

15.  constată că nu există nicio garanție, nici pentru instituțiile publice ale UE, nici pentru cetățenii săi, în baza căreia securitatea informatică sau viața lor privată pot fi protejate de atacurile unor intruși foarte bine echipați (nu există securitate informatică 100 %); remarcă faptul că, pentru a asigura securitatea informatică maximă, europenii trebuie să fie dispuși să aloce suficiente resurse, atât umane, cât și financiare, pentru a menține independența și autonomia Europei în domeniul IT;

16.  respinge cu fermitate concepția conform căreia toate chestiunile legate de programele de supraveghere în masă reprezintă strict o problemă de securitate națională și țin deci de competența exclusivă a statelor membre; reiterează că statele membre trebuie să respecte pe deplin dreptul UE și Convenția europeană a drepturilor omului atunci când acționează în vederea asigurării securității naționale; reamintește o hotărâre recentă a Curții de Justiție conform căreia „deși adoptarea măsurilor apte să asigure siguranța lor internă și externă este de competența statelor membre, simplul fapt că o decizie privește siguranța statului nu poate determina inaplicabilitatea dreptului Uniunii”(41); în plus, reamintește faptul că sunt în joc protecția vieții private a tuturor cetățenilor UE, precum și securitatea și fiabilitatea tuturor rețelelor de comunicații din UE; prin urmare, este convins că discuțiile și acțiunile de la nivelul UE sunt nu numai legitime, ci reprezintă și o chestiune legată de autonomia UE;

17.  salută instituțiile și experții care au contribuit la această anchetă; regretă faptul că autorități din mai multe state membre au refuzat cooperarea în cadrul anchetei efectuate de Parlamentul European în numele cetățenilor; salută faptul că mai mulți membri ai Congresului și ai parlamentelor naționale au fost cooperanți;

18.  este conștient de faptul că, într-un timp atât de scurt, a fost posibilă realizarea doar a unei anchete preliminare privind toate chestiunile puse în discuție din iulie 2013; este conștient atât de amploarea dezvăluirilor de care este vorba, cât și de faptul că ele evoluează constant; adoptă prin urmare o abordare prospectivă care constă într-un set de propuneri specifice și un mecanism de monitorizare în cadrul următoarei legislaturi parlamentare, care să garanteze că respectivele constatări rămân o prioritate pe agenda politică a UE;

19.  intenționează să solicite Comisiei să-și asume, după alegerile europene din mai 2014, angajamente politice ferme privind punerea în aplicare a propunerilor și recomandărilor acestei anchete;

Recomandări

20.  invită autoritățile SUA și statele membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să interzică activitățile secrete de supraveghere în masă;

21.  invită statele membre ale UE, îndeosebi cele care participă la așa-numitele programe „9 ochi” și „14 ochi”(42), să își evalueze în detaliu și să își revizuiască, dacă este necesar, legislația națională și practicile interne care vizează activitățile serviciilor de informații pentru a se asigura că acestea fac obiectul supravegherii parlamentare și judiciare și controlului public, că respectă principiile privind legalitatea, necesitatea și proporționalitatea, respectarea garanțiilor procedurale, notificarea utilizatorului și transparența, inclusiv în raport cu manualul bunelor practici al ONU și cu recomandările Comisiei de la Veneția, asigurându-se că sunt în conformitate cu standardele Convenției europene a drepturilor omului și că respectă obligațiile în materie de drepturi fundamentale ale statelor membre, îndeosebi în ceea ce privește protecția datelor, viața privată și prezumția de nevinovăție;

22.  invită toate statele membre ale UE, în special, având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 și audierile privind anchetele, Regatul Unit, Franța, Germania, Suedia, Țările de Jos și Polonia, să se asigure că actualele sau viitoarele lor cadre legislative și mecanisme de supraveghere care reglementează activitățile agențiilor de informații respectă standardele convenției europene a drepturilor omului și legislația Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal; invită statele membre în cauză să clarifice acuzațiile privind activitățile de supraveghere în masă, inclusiv supravegherea în masă a telecomunicațiilor transfrontaliere, supravegherea fără ținte precise a comunicațiilor prin cablu, posibilele acorduri încheiate între serviciile de informații și societățile de telecomunicații în ceea ce privește accesul și schimbul de date cu caracter personal și accesul la cablurile transatlantice, prezența personalului și echipamentelor serviciilor americane de informații pe teritoriul UE fără controlul operațiunilor de supraveghere și compatibilitatea acestora cu legislația UE; invită parlamentele naționale ale țărilor în cauză să își intensifice cooperarea cu organismele de supraveghere a serviciilor de informații la nivel european;

23.  invită Regatul Unit, în special având în vedere relatările numeroase din mass-media referitoare la supravegherea în masă de către serviciile de informații GCHQ, să își revizuiască actualul cadru juridic bazat pe o „interacțiune complexă” între trei părți separate de legislație – Human Rights Act (legea privind drepturile omului) din 1998, Intelligence Services Act (Legea privind serviciile de informații) din 1994 și Regulation of Investigatory Powers Act (Regulamentul privind competențele puterilor cu atribuții de investigare) din 2000;

24.  ia act de revizuirea Legii olandeze din 2002 privind informațiile și securitatea (raportul Comisiei Dessens din 2 decembrie 2013); sprijină recomandările comisiei de reexaminare care vizează consolidarea transparenței, activității de control și de supraveghere a serviciilor olandeze de informații; invită Țările de Jos să se abțină de la extinderea competențelor serviciilor de informații, astfel încât supravegherea neindividualizată și la scară mare să se poată realiza și asupra comunicațiilor prin cablu ale cetățenilor nevinovați, îndeosebi având în vedere că cele mai mari puncte de Internet Exchange din lume sunt instalate la Amsterdam (AMS-IX); face apel la prudență la definirea mandatului și a capacităților noii Unități cibernetice comune SIGINT, precum și în ceea ce privește prezența și operațiunile personalului serviciilor de informații al SUA pe teritoriul olandez;

25.  invită statele membre, inclusiv atunci când acestea sunt reprezentate de propriile servicii de informații, să nu accepte de la țări terțe date care au fost colectate în mod ilegal și să nu permită pe teritoriul lor activități de supraveghere desfășurate de guvernele sau serviciile țărilor terțe care sunt ilegale în temeiul dreptului național sau care nu respectă garanțiile juridice prevăzute de instrumentele internaționale sau ale UE, inclusiv protecția drepturilor omului în temeiul TUE, a Convenției CEDO și a Cartei drepturilor fundamentale a UE;

26.  solicită să se pună capăt interceptărilor în masă și procesării de imagini de pe camere web de către orice serviciu secret; solicită statelor membre să investigheze detaliat dacă, în ce fel și în ce măsură serviciile lor secrete au fost implicate în colectarea și procesarea de imagini de pe camere web și să șteargă toate imaginile stocate care au fost colectate prin astfel de programe de supraveghere în masă;

27.  invită statele membre să își îndeplinească imediat obligația pozitivă prevăzută de Convenția europeană a drepturilor omului în ceea ce privește protejarea cetățenilor săi de supravegherea efectuată de țări terțe sau de propriile servicii de informații ale acestora și care contravine cerințelor convenției, inclusiv în cazul în care este vizată garantarea securității naționale, și să garanteze că statul de drept nu este afectat de aplicarea extrateritorială a legislației unei țări terțe;

28.  îl invită pe Secretarul General al Consiliului Europei să demareze procedura bazată pe articolul 52 conform căreia „orice Înaltă Parte Contractantă va furniza, la solicitarea Secretarului General al Consiliului Europei, explicațiile cerute asupra modului în care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispozițiilor acestei convenții”;

29.  invită statele membre să ia imediat măsurile adecvate, inclusiv acțiuni în instanță, împotriva încălcării suveranității lor și prin urmare a încălcării dreptului public internațional, comise prin intermediul programelor de supraveghere în masă; de asemenea, invită statele membre să utilizeze toate instrumentele internaționale disponibile pentru apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE, în special prin declanșarea procedurii reclamațiilor între state în baza articolului 41 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP);

30.  solicită statelor membre să instituie mecanisme eficace prin care cei care sunt responsabili de programe de supraveghere (în masă) ce contravin statului de drept și drepturilor fundamentale ale cetățenilor să fie trași la răspundere pentru acest abuz de putere;

31.  invită SUA să își revizuiască fără întârziere legislația, astfel încât să fie conformă cu dreptul internațional, să recunoască viața privată și celelalte drepturi ale cetățenilor UE, să ofere căi de atac judiciare cetățenilor UE, să plaseze drepturile cetățenilor UE pe picior de egalitate cu drepturile cetățenilor SUA și să semneze protocolul opțional care recunoaște reclamațiile individuale în temeiul PIDCP;

32.  salută în această privință observațiile formulate și Directiva prezidențială emisă de președintele american Obama la 17 ianuarie 2014 ca un pas spre a limita autorizarea utilizării supravegherii și a prelucrării datelor în scopuri legate de securitatea națională și spre a asigura un tratament egal al informațiilor cu caracter personal ale tuturor persoanelor, indiferent de naționalitate sau cetățenie, din partea comunității americane a serviciilor secrete; așteaptă însă, în contextul relațiilor UE-SUA, măsuri specifice noi, care, mai mult decât orice, să consolideze încrederea în transferurile transatlantice de date și să ofere garanții obligatorii pentru drepturi aplicabile în materie de viață privată ale cetățenilor UE, după cum descrie în detaliu prezentul raport;

33.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu lucrările Comisiei pentru Convenția privind criminalitatea informatică din cadrul Consiliului European în ceea ce privește interpretarea articolului 32 din Convenția privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001 (Convenția de la Budapesta) privind accesul transfrontalier la date informatice stocate cu consimțământ sau dacă acestea sunt disponibile publicului și se opune oricărei încheieri a unui protocol adițional sau a unor orientări menite să extindă domeniul de aplicare al prezentei prevederi dincolo de regimul actual instituit prin convenția în cauză, care reprezintă deja o excepție majoră de la principiul teritorialității, deoarece ar putea avea drept urmare accesul liber la distanță al autorităților de aplicare a legii la servere și computere localizate în alte jurisdicții, fără ca acestea să recurgă la acordurile de asistență juridică reciprocă și la alte instrumente de cooperare judiciară introduse pentru a garanta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv protecția datelor și respectarea procedurilor, în special Convenția nr. 108 a Consiliului Europei;

34.  invită Comisia să efectueze, înainte de iulie 2014, o evaluare a aplicabilității Regulamentului (CE) nr. 2271/96 în cazurile de conflict de legi privind transferurile de date cu caracter personal;

35.  invită Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să efectueze cercetări detaliate referitoare la protecția drepturilor fundamentale în contextul supravegherii, în special referitoare la situația juridică actuală a cetățenilor UE în ceea ce privește căile de atac de care dispun în legătură cu practicile în cauză;

Transferurile internaționale de date

Cadrul juridic al SUA privind protecția datelor și „sfera de siguranță” a SUA

36.  ia act de faptul că întreprinderile pe care dezvăluirile mass-mediei le-au indicat ca fiind implicate în supravegherea în masă a cetățenilor UE de către NSA a SUA sunt companii care și-au autodeclarat adeziunea la „sfera de siguranță”, acesta fiind instrumentul juridic utilizat pentru transferul datelor cu caracter personal din UE către SUA (printre ele numărându-se Google, Microsoft, Yahoo!, Facebook, Apple, LinkedIn); își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că aceste organizații nu criptează informațiile și comunicațiile care circulă între centrele lor de date, făcând astfel posibilă interceptarea informațiilor de către serviciile de informații; salută declarațiile ulterioare ale unora dintre companii americane potrivit cărora vor accelera planurile de criptare a fluxurilor de date la nivelul propriilor centre de date globale;

37.  consideră că accesul la scară largă a serviciilor de informații ale SUA la datele cu caracter personal din UE prelucrate în cadrul „sferei de siguranță” nu respectă criteriile pentru derogare în temeiul „securității naționale”;

38.  este de părere că, întrucât, în contextul actual, principiile „sferei de siguranță” nu oferă o protecție adecvată a cetățenilor UE, aceste transferuri ar trebui efectuate prin intermediul altor instrumente, cum ar fi clauzele contractuale sau regulile corporatiste obligatorii (BCR), cu condiția ca aceste instrumente să stabilească garanții și protecții specifice, care să nu fie împiedicate de alte cadre juridice;

39.  consideră că Comisia nu a luat măsurile necesare în vederea remedierii deficiențelor cunoscute ale actualului proces de implementare a „sferei de siguranță”;

40.  invită Comisia să prezinte măsuri care să prevadă suspendarea imediată a Deciziei 2000/520/CE a Comisiei, care confirmă caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” și al întrebărilor de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al SUA; prin urmare, invită autoritățile SUA să prezinte o propunere referitoare la un nou cadru privind transferul de date cu caracter personal din UE în SUA care să respecte legislația Uniunii privind protecția datelor și să prevadă un nivel adecvat de protecție;

41.  invită autoritățile competente ale statelor membre, în special autoritățile de protecție a datelor, să utilizeze atribuțiile de care dispun și să suspende fără întârziere fluxurile de date către toate organizațiile care și-au autodeclarat adeziunea la principiile „sferei de siguranță” și să solicite ca fluxurile în cauză să fie realizate exclusiv în cadrul altor instrumente, cu condiția ca acestea să prezinte garanțiile și asigurările adecvate cu privire la viața privată, drepturile fundamentale și libertățile persoanelor;

42.  invită Comisia să prezinte până în decembrie 2014 o evaluare cuprinzătoare a cadrului SUA privind viața privată care să reglementeze activitățile comerciale, de aplicare a legii și ale serviciilor de informații, precum și recomandări concrete, având în vedere lipsa unei legislații generale în materie de protecție a datelor în Statele Unite; încurajează Comisia să colaboreze cu administrația SUA pentru a stabili un cadru legal care să prevadă un nivel înalt de protecție a indivizilor în cazul transferului datelor lor cu caracter personal în SUA și să asigure compatibilitatea cadrelor european și american privind viața privată;

Transferuri către alte țări terțe în temeiul deciziei privind caracterul adecvat

43.  reamintește că Directiva 95/46/CE prevede că transferul de date cu caracter personal către o țară terță poate fi efectuat doar în cazul în care, fără a aduce atingere conformității cu dispozițiile naționale adoptate în temeiul altor dispoziții ale directivei, țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție, scopul acestei dispoziții vizând asigurarea continuității protecției garantate de legislația UE în materie de protecție a datelor în cazurile în care datele cu caracter personal sunt transferate în afara UE;

44.  reamintește că Directiva 95/46/CE prevede că este necesară evaluarea caracterului adecvat al nivelului de protecție asigurat de o țară terță ținând cont de toate circumstanțele specifice unei operațiuni de transfer de date sau unui set de astfel de operațiuni; de asemenea, reamintește că directiva menționată mai sus conferă totodată Comisiei competențe de punere în aplicare conform cărora Comisia poate afirma dacă o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție în temeiul criteriilor prevăzute de Directiva 95/46/CE; reamintește că Directiva 95/46/CE conferă Comisiei competența de a comunica dacă o țară terță nu asigură un nivel adecvat de protecție;

45.  reamintește că, în cazul din urmă, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a împiedica transferurile de date de același tip către țara terță în cauză și că Comisia trebuie să deschidă negocieri în vederea remedierii situației;

46.  invită Comisia și statele membre să stabilească fără întârziere dacă nivelurile adecvate de protecție asigurate de Legea privind protecția vieții private din Noua Zeelandă și de Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal și a documentelor electronice din Canada, așa cum se stipulează în Deciziile Comisiei 2013/65/UE și 2002/2/CE, au fost afectate de implicarea serviciilor lor naționale de informații în activitățile de supraveghere în masă a cetățenilor UE și, după caz, să ia măsuri adecvate de suspendare sau de contracarare a deciziilor privind caracterul adecvat; de asemenea, invită Comisia să evalueze situația pentru alte țări a cărora adecvare a fost evaluată; se așteaptă ca Comisia să prezinte Parlamentului European constatările sale referitoare la țările menționate mai sus până cel târziu în decembrie 2014;

Transferuri în temeiul clauzelor contractuale și al altor instrumente

47.  reamintește că autoritățile naționale de protecție a datelor au arătat că nu au fost prevăzute nici clauze contractuale tip, nici BCR în cazurile de acces la datele cu caracter personal în scopuri de supraveghere în masă și că un astfel de acces nu respectă clauzele de derogare de la clauzele contractuale sau de la BCR care se referă la derogări excepționale justificate de interesul legitim într-o societate democratică și numai atunci când acest lucru este necesar și proporțional;

48.  invită statele membre să interzică sau să suspende fluxurile de date către țări terțe bazate pe clauze contractuale tip, pe clauze contractuale sau pe BCR autorizate de autoritățile naționale competente în cazurile în care este posibil ca legislația în care se încadrează destinatarul datelor să îi impună cerințe care sunt cu mult peste restricțiile strict necesare, adecvate și proporționale într-o societate democratică și care riscă să aibă efecte negative asupra garanțiilor oferite de legislația aplicabilă în materie de protecție a datelor și de clauzele contractuale tip, sau pentru că continuarea transferului ar crea un risc de prejudicii grave pentru persoanele ale căror date sunt transferate;

49.  invită Grupul de lucru privind articolul 29 să elaboreze orientări și recomandări privind garanțiile și protecțiile care trebuie prevăzute de instrumentele contractuale pentru transferurile internaționale de date cu caracter personal din UE în vederea asigurării protecției vieții private, a drepturilor fundamentale și a libertăților persoanelor, ținând cont îndeosebi de legislațiile din țările terțe privind activitățile de intelligence și securitatea națională, precum și implicarea companiilor care primesc date într-o țară terță în urma unor activități de supraveghere în masă ale serviciilor de informații ale țării terțe;

50.  invită Comisia să examineze fără întârziere clauzele contractuale tip pe care le-a stabilit pentru a determina dacă acestea asigură protecția necesară în ceea ce privește accesul la datele cu caracter personal transferate în temeiul clauzelor în scopuri de intelligence și, dacă se dovedește a fi nevoie, să le revizuiască;

Transferuri în temeiul Acordului de asistență juridică reciprocă

51.  invită Comisia să efectueze înainte de finele anului 2014 o evaluare aprofundată a actualului Acord de asistență juridică reciprocă, în temeiul articolului 17 din acest acord, cu scopul de a verifica aplicarea sa efectivă și de a vedea, în special, dacă SUA s-a folosit în mod real de acest acord pentru a obține informații sau probe din UE și dacă acordul a fost ocolit pentru a obține informații direct din UE, și de a evalua impactul acordului asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor; o astfel de evaluare nu ar trebui să se refere exclusiv la declarațiile oficiale ale SUA ca elemente suficiente pentru analiză, ci să se bazeze și pe evaluări specifice ale UE; această examinare aprofundată ar trebui să abordeze și consecințele aplicării structurii constituționale a UE asupra acestui instrument în vederea conformității cu dreptul Uniunii, luând în considerare în special Protocolul nr. 36 și articolul 10 al acestuia, precum și Declarația nr. 50 referitoare la acest protocol; solicită în aceeași măsură Consiliului și Comisiei să evalueze acordurile bilaterale dintre statele membre și Statele Unite cu scopul de a supraveghea congruența dintre aceste acorduri și cele pe care UE le menține sau decide să le mențină cu Statele Unite;

Asistența reciprocă a UE în materie penală

52.  solicită Consiliului și Comisiei să informeze Parlamentul în legătură cu utilizarea efectivă de către statele membre a Convenției privind asistența reciprocă în materie penală între statele membre, în special titlul III referitor la interceptarea telecomunicațiilor; invită Comisia să înainteze o propunere, în conformitate cu Declarația nr. 50, referitoare la Protocolul nr. 36, potrivit solicitării, înainte de finele anului 2014 în vederea adaptării acestuia la cadrul prevăzut de Tratatul de la Lisabona;

Transferuri realizate în cadrul acordurilor TFTP și PNR

53.  este de părere că informațiile furnizate de Comisia Europeană și de Trezoreria SUA nu clarifică dacă serviciile de informații ale SUA au acces la mesajele financiare ale SWIFT din UE prin interceptarea rețelelor SWIFT sau a sistemelor de operare ale băncilor sau a rețelelor de comunicații, singure sau în cooperare cu serviciile naționale de informații din UE sau fără a face apel la canalele bilaterale existente de asistență juridică reciprocă și de cooperare judiciară;

54.  reiterează rezoluția sa din 23 octombrie 2013 și cere Comisiei suspendarea Acordului TFTP;

55.  invită Comisia să răspundă îngrijorărilor datorate faptului că trei dintre cele mai importante sisteme computerizate de rezervare folosite de companiile aeriene în toată lumea sunt situate în SUA și că datele din PNR sunt salvate în sisteme de tip cloud care funcționează pe teritoriul SUA și se supun dreptului american, care nu este adecvat pentru protecția datelor;

Acordul-cadru privind protecția datelor în domeniul cooperării polițienești și judiciare („acordul cadru”)

56.  consideră că o soluție satisfăcătoare în cadrul „acordului cadru” constituie o premisă pentru restaurarea completă a încrederii între partenerii transatlantici;

57.  cere reluarea imediată a negocierilor cu SUA cu privire la „acordul cadru”, care ar trebui să prevadă ca drepturile cetățenilor UE să fie pe picior de egalitate cu drepturile cetățenilor SUA; subliniază de asemenea că acordul în cauză ar trebui să prevadă căi de atac administrative și judiciare efective și aplicabile pentru toți cetățenii UE din SUA, fără nicio discriminare;

58.  solicită Comisiei și Consiliului să nu inițieze cu SUA noi acorduri sectoriale sau contracte referitoare la transferul de date cu caracter personal în scopuri de aplicare a legii, atât timp cât „acordul cadru” nu a intrat în vigoare;

59.  îndeamnă Comisia să raporteze în detaliu despre diferitele puncte ale mandatului de negociere și despre ultimele schimbări ale situației până în aprilie 2014;

Reforma privind protecția datelor

60.  invită Președinția Consiliului și statele membre să își intensifice activitatea referitoare la pachetul de măsuri privind protecția datelor în vederea adoptării acestora în 2014, astfel încât cetățenii UE să se poată bucura de un nivel înalt de protecție în viitorul foarte apropiat; subliniază că Consiliul trebuie să își asume un angajament ferm și să își declare sprijinul deplin pentru a da dovadă de credibilitate și hotărâre față de țările terțe;

61.  subliniază faptul că atât Regulamentul, cât și Directiva privind protecția datelor sunt necesare pentru protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor și, prin urmare, ambele trebuie abordate ca un pachet de adoptat în același timp, în vederea asigurării că toate activitățile de prelucrare a datelor din UE oferă un nivel ridicat de protecție în orice împrejurare; subliniază faptul că va adopta măsuri suplimentare de cooperare în domeniul aplicării legii doar după ce Consiliul începe negocierile cu Parlamentul și cu Comisia cu privire la pachetul de măsuri privind protecția datelor;

62.  reamintește faptul că noțiunile de „respectare a vieții private începând cu momentul conceperii” și de „respectare implicită a vieții private” consolidează protecția datelor și ar trebui să fie utilizate ca orientări pentru toate produsele, serviciile și sistemele furnizate pe internet;

63.  consideră că asigurarea unui grad mai ridicat de transparență și a unor standarde de siguranță mai înalte pentru mediul online și telecomunicații reprezintă un factor necesar pentru îmbunătățirea regimului privind protecția datelor; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă referitoare la termenii și condițiile generale standardizate pentru mediul online și serviciile de telecomunicații și să acorde un mandat unui organism de supraveghere care să monitorizeze respectarea termenilor și condițiilor respective;

Cloud computing

64.  ia act de faptul că încrederea în cloud computing și în furnizorii acestei tehnologii din SUA a fost afectată în mod negativ de practicile menționate mai sus; subliniază, prin urmare, că dezvoltarea serviciilor de tip cloud și a soluțiilor informatice la nivel european reprezintă un element esențial pentru creștere și ocuparea forței de muncă, pentru încrederea în aceste servicii și în furnizorii lor, precum și pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecției datelor cu caracter personal;

65.  solicită tuturor organismelor publice din Uniune să nu utilizeze servicii de tip cloud în situația în care s-ar putea aplica alte legislații decât legislația UE;

66.  își exprimă din nou preocupările profunde cu privire la divulgarea directă obligatorie către autoritățile din țările terțe a datelor și a informațiilor cu caracter personal din UE, prelucrate în temeiul unor acorduri privind serviciile de cloud, de către furnizorii de servicii de cloud, sub rezerva legislației din țara terță sau prin utilizarea unor servere de stocare localizate în țări terțe, și în legătură cu accesul direct de la distanță la datele și informațiile cu caracter personal prelucrate de autoritățile de aplicare a legii și de serviciile de informații din țările terțe;

67.  deplânge faptul că acest tip de acces este obținut de obicei prin aplicarea directă de către autoritățile din țările terțe a propriilor norme juridice, fără a se utiliza instrumentele internaționale destinate cooperării judiciare, cum ar fi acordurile de asistență judiciară reciprocă sau alte forme de cooperare judiciară:

68.  invită Comisia și statele membre să accelereze lucrările parteneriatului european pentru cloud și să implice, în același timp, pe deplin societatea civilă și comunitatea tehnică, cum ar fi Internet Engineering Task Force (IETF), precum și să integreze aspectele legate de protecția datelor;

69.  îndeamnă Comisia ca, în cazul în care negociază acorduri internaționale care implică prelucrarea datelor cu caracter personal, să acorde o atenție deosebită riscurilor și provocărilor pe care cloud computingul le reprezintă pentru drepturile fundamentale, în special, dar nu numai, pentru dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; îndeamnă, de asemenea, Comisia să ia act de normele interne ale partenerilor de negociere care reglementează accesul autorităților de aplicare a legii și al serviciilor de informații la datele cu caracter personal prelucrate prin servicii de cloud computing, în special solicitând acordarea accesului numai cu condiția ca acestea să respecte pe deplin garanțiile procedurale și să existe un temei juridic lipsit de ambiguități, precum și cerința de a specifica condițiile exacte de acordare a accesului, scopul obținerii accesului, măsurile de securitate instituite cu privire la transmiterea datelor și drepturile cetățenilor, precum și normele în materie de supraveghere și un mecanism eficient de soluționare a litigiilor;

70.  reamintește că toate întreprinderile care furnizează servicii în UE trebuie să respecte, fără excepție, dreptul UE și sunt răspunzătoare pentru orice încălcări ale acestuia și subliniază faptul că este important să existe sancțiuni administrative eficace, proporționale și disuasive care să poată fi aplicate furnizorilor de servicii de cloud computing care nu respectă standardele UE în materie de protecție a datelor;

71.  invită Comisia și autoritățile competente ale statelor membre să evalueze măsura în care normele UE în materie de confidențialitate și de protecție a datelor au fost încălcate prin colaborarea persoanelor juridice din UE cu serviciile secrete sau prin acceptarea ordinelor judecătorești ale autorităților țărilor terțe prin care se solicită date cu caracter personal ale cetățenilor UE, ceea ce contravine legislației UE privind protecția datelor;

72.  invită întreprinderile care furnizează servicii noi utilizând „volume mari de date” („Big Data”) și aplicații noi, cum ar fi „internetul obiectelor”, să aplice deja măsuri de protecție a datelor din etapa de dezvoltare, în scopul de a menține un nivel ridicat de încredere în rândul cetățenilor;

Acordul referitor la parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)

73.  ia act de faptul că UE și SUA continuă negocierile în vederea unui parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții, care are o importanță strategică majoră pentru crearea de creștere economică;

74.  subliniază cu fermitate că, având în vedere importanța economiei digitale pentru relațiile UE-SUA și pentru obiectivul reconstruirii încrederii dintre cele două părți, aprobarea de către Parlamentul European a acordului final TTIP ar putea fi periclitată atât timp cât nu se încetează definitiv activitățile secrete de supraveghere în masă, precum și interceptarea comunicațiilor în cadrul instituțiilor UE și al reprezentanțelor diplomatice și în absența unei soluții adecvate în ceea ce privește dreptul cetățenilor UE la confidențialitatea datelor, inclusiv la căi de atac administrative și judiciare; subliniază faptul că este posibil ca Parlamentul European să aprobe acordul final TTIP doar cu condiția ca acordul să respecte în totalitate, printre altele, drepturile fundamentale recunoscute de carta UE, și ca protecția vieții private a persoanelor în raport cu prelucrarea și diseminarea datelor cu caracter personal să fie reglementată în continuare de articolul XIV din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS); subliniază faptul că legislația UE privind protecția datelor nu poate fi considerată „o discriminare arbitrară sau nejustificabilă” în conformitate cu articolul XIV din GATS;

Supravegherea democratică a serviciilor de informații

75.  subliniază că, în ciuda faptului că supravegherea activităților serviciilor de informații ar trebui să se bazeze deopotrivă pe legitimitate democratică (cadru juridic solid, autorizare ex ante și verificare ex post) și pe capacitate și expertiză tehnică adecvate, acestea lipsesc în mod dramatic majorității actualelor organisme de supraveghere din UE și SUA, în special în ceea ce privește capacitățile tehnice;

76.  invită (așa cum a făcut-o și în cazul Echelon) toate parlamentele naționale care nu au făcut-o încă să instituie supravegherea rezonabilă a activităților de intelligence de către parlamentari sau de organisme de experți cu atribuții juridice de investigare; invită parlamentele naționale să asigure că astfel de comisii/organisme de supraveghere dispun de suficiente resurse, expertiză tehnică și mijloace juridice, inclusiv de dreptul de a efectua inspecții la fața locului, pentru a putea să controleze în mod efectiv serviciile de informații;

77.  solicită înființarea a unui grup alcătuit din deputați și experți care să examineze, în mod transparent și în colaborare cu parlamentele naționale, recomandările pentru a consolida supravegherea democratică, inclusiv controlul parlamentar, al serviciilor de informații și pentru a intensifica colaborarea în domeniul supravegherii în UE, îndeosebi în ceea ce privește dimensiunea sa transfrontalieră; consideră că grupul ar trebui să examineze, în special, posibilitatea adoptării unor standarde europene sau orientări minime cu privire la supravegherea (ex ante sau ex post) a serviciilor de informații pe baza bunelor practici existente și a recomandărilor adresate de organismele internaționale (ONU, Consiliul Europei), inclusiv a faptului că organismele lor de supraveghere sunt considerate terți în temeiul „regulii terțului” sau al principiului controlului emitentului privind controlul și răspunderea pentru informațiile din străinătate, criteriile privind îmbunătățirea transparenței, bazate pe principiul general al accesului la informații și pe așa-numitele „principii de la Tshwane”(43), precum și principiile privind limitele în ceea ce privește durata și domeniului de aplicare al oricărei supravegheri, care garantează că acestea sunt proporționale și se limitează la scopul lor;

78.  invită acest grup să elaboreze un raport în vederea pregătirii conferinței care urmează să fie organizate de Parlament cu organismele naționale de supraveghere, fie parlamentare, fie independente, și să ofere sprijin pentru organizarea acesteia până la începutul anului 2015;

79.  invită statele membre să utilizeze bunele practici cu scopul de a ameliora accesul organismelor lor de supraveghere la informații referitoare la activitățile de spionaj (inclusiv la informații clasificate și informații din alte servicii) și de a conferi competența de efectuare a inspecțiilor pe teren, competențe solide de investigare, resurse adecvate și expertiză specializată, independență absolută față de guvernele respective și de a prevede obligația de raportare către parlamentele respective;

80.  invită statele membre la dezvoltarea cooperării între organismele de supraveghere, în special în cadrul Rețelei europene a autorităților naționale de supraveghere a serviciilor de informații (ENNIR);

81.  îndeamnă ÎR/VP să raporteze periodic cu privire la activitățile Centrului de analiză a informațiilor al UE (IntCen), care face parte din Serviciul European de Acțiune Externă, organismelor responsabile din cadrul Parlamentului, inclusiv cu privire la respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a normelor aplicabile ale UE în materie de confidențialitate a datelor, permițând o mai bună supraveghere de către Parlament a dimensiunii externe a politicilor UE; îndeamnă Comisia și ÎR/VP să prezinte o propunere de temei juridic pentru activitățile IntCen, în cazul în care se prevăd eventuale operațiuni sau viitoare competențe în cadrul propriului sistem de informații și de colectare a datelor care pot avea un impact asupra strategiei de securitate internă a Uniunii;

82.  solicită Comisiei să prezinte până în decembrie 2014 o propunere referitoare la procedura privind certificatul de securitate al personalului UE, întrucât actualul sistem, care se bazează pe certificatul de securitate acordat de statul membru al resortisantului, prevede diferite cerințe și durate ale procedurilor în cadrul sistemelor naționale, generând tratamente diferite pentru deputații în Parlamentul European și echipa acestora în funcție de naționalitate;

83.  reamintește că dispozițiile acordului interinstituțional dintre Parlamentul European și Consiliu privind transmiterea și prelucrarea de către Parlamentul European a informațiilor clasificate deținute de Consiliu în alte chestiuni decât cele vizate de domeniul politicii externe și de securitate comune ar trebui utilizate în vederea ameliorării supravegherii la nivelul UE;

Agențiile UE

84.  solicită organismului comun de supraveghere al Europol, alături de autoritățile naționale de protecție a datelor, să realizeze o inspecție comună înainte de finele anului 2014 pentru a verifica dacă informațiile și datele cu caracter personal partajate cu Europol au fost obținute în mod legal de către autoritățile naționale, în special dacă informațiile sau datele au fost inițial obținute prin intermediul serviciilor de informații din UE sau dintr-o țară terță, și dacă se aplică măsuri adecvate pentru prevenirea utilizării și diseminării unor astfel de informații sau date; consideră că Europol nu ar trebui să prelucreze informații sau date obținute prin încălcarea drepturilor fundamentale care sunt protejate în temeiul Cartei drepturilor fundamentale;

85.  invită Europol să utilizeze pe deplin mandatul său și să solicite autorităților competente din statele membre să inițieze investigații penale privind atacuri și breșe informatice grave cu un eventual impact transfrontalier; consideră că mandatul UE ar trebui îmbunătățit pentru a-i permite să demareze propriile anchete în urma unor atacuri rău intenționate asupra rețelei și a sistemului informatic a două sau mai multe state membre sau organisme ale Uniunii(44); invită Comisia să revizuiască activitățile Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3) și să prezinte, dacă este necesar, o propunere referitoare la un cadru cuprinzător pentru consolidarea competențelor sale;

Libertatea de exprimare

86.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu amenințările din ce în ce mai numeroase la adresa libertății presei și impactul dur asupra jurnaliștilor a intimidării de către autoritățile publice, în special în ceea ce privește protejarea confidențialității surselor jurnalistice; reiterează solicitările exprimate în Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la „Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE”;

87.  ia act de deținerea lui David Miranda și de confiscarea materialului aflat în posesia sa de către autoritățile Regatului Unit în temeiul secțiunii 7 din Legea privind terorismul din 2000 (precum și cererea către ziarul The Guardian de a distruge sau de a preda materialul) și își exprim preocupările privind faptul că aceasta constituie o interferență potențial gravă cu dreptul la libertatea de exprimare și libertatea presei astfel cum este recunoscut de articolul 10 din CEDO și articolul 11 din Carta UE și că acesta ar putea fi un exemplu de utilizare abuzivă a legislației privind combaterea terorismului;

88.  atrage atenția cu privire la situația grea a denunțătorilor și a celor care îi sprijină, inclusiv jurnaliștii, ca urmare a dezvăluirilor lor; invită Comisia să examineze măsura în care o viitoare propunere legislativă de instituire a unui program european de protecție eficace și cuprinzătoare a denunțărilor, astfel cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului din 23 octombrie 2013, ar trebui să includă alte domenii de competență ale Uniunii, acordând o atenție deosebită complexității denunțării în domeniul activității de intelligence; solicită statelor membre ale UE să examineze în profunzime posibilitatea acordării de protecție internațională denunțătorilor împotriva urmăririlor în justiție;

89.  invită statele membre să se asigure că legislația lor, îndeosebi în domeniul securității naționale, oferă o alternativă sigură la absența divulgării sau raportării delictelor, cum ar fi cazurile de corupție, infracțiunile penale, încălcările obligațiilor juridice, erori judiciare sau abuzul de putere, care respectă dispozițiile diferitelor instrumente internaționale (ale ONU și Consiliului Europei) de combatere a corupției, principiile prevăzute în rezoluția APCE din 1729 (2010), principiile de la Tshwane etc;

Securitatea informatică în UE

90.  subliniază că incidentele recente au arătat în mod clar vulnerabilitatea acută a UE și în special a instituțiilor UE, a guvernelor și a parlamentelor naționale, a marilor companii europene, a infrastructurilor și a rețelelor informatice europene, în fața atacurilor sofisticate care folosesc programe informatice complexe și malware; remarcă faptul că aceste atacuri necesită resurse financiare și umane de o asemenea amploare încât cel mai probabil ele pornesc de la entități publice care acționează în numele guvernelor străine; în acest context, consideră cazul pirateriei sau intruziunii în compania de telecomunicații Belgacom ca fiind un exemplu îngrijorător al unui atac asupra capacității informatice a UE; subliniază că îmbunătățirea capacității și securității IT a UE reduce, de asemenea, vulnerabilitatea UE în fața unor atacuri informatice grave comise de organizații criminale majore sau de grupări teroriste;

91.  este de părere că dezvăluirile privind supravegherea în masă care au declanșat această criză pot fi folosite ca o oportunitate pentru ca Europa să ia inițiativa de a construi, ca măsură strategică prioritară, o capacitate informatică cheie autonomă și puternică; subliniază faptul că, pentru a câștiga încrederea, o astfel de capacitate informatică europeană ar trebui să se bazeze, în măsura în care acest lucru este posibil, pe standarde deschise și pe software și, dacă este posibil, hardware cu sursă deschisă, care să asigure transparența și examinarea întregului lanț de aprovizionare, de la etapa proiectării procesorului la stratul de aplicații; subliniază faptul că, pentru a recâștiga competitivitatea în sectorul strategic al serviciilor informatice, este necesar să se adopte un nou acord digital și să se depună eforturi comune și la scară largă de către instituțiile UE, statele membre, instituțiile de cercetare, industrie și societatea civilă; invită Comisia și statele membre să utilizeze achizițiile publice ca o pârghie de a sprijini această capacitate de resurse din UE, făcând din standardele privind securitatea și viața privată o cerință cheie în achizițiile publice de bunuri și servicii informatice; prin urmare, îndeamnă Comisia să revizuiască practicile actuale privind achizițiile publice în ceea ce privește achizițiile publice bazate pe date pentru a putea limita achizițiile publice doar la întreprinderile certificate și, eventual, doar la întreprinderile din UE în cazul în care sunt vizate interese de securitate sau interese esențiale;

92.  condamnă cu fermitate faptul că serviciile de informații străine au încercat să reducă standardele de securitate informatică și să instaleze aplicații „backdoor” într-un mare număr de sisteme informatice; solicită Comisiei să prezinte un proiect legislativ pentru a interzice utilizarea instrumentelor „backdoor” de către autoritățile de aplicare a legii; în consecință, recomandă utilizarea programelor informatice cu sursă deschisă în toate mediile în care securitate informatică reprezintă o preocupare;

93.  solicită tuturor statelor membre, Comisiei, Consiliului și Consiliului European să sprijine pe deplin, inclusiv prin finanțarea în domeniul cercetării și dezvoltării, dezvoltarea de capacități inovatoare și tehnologice la nivel european în termeni de instrumente informatice, companii și furnizori de servicii IT (hardware, software, servicii și rețele), inclusiv în scopul asigurării securității cibernetice, precum și de capacități de codare și criptare; invită toate instituțiile responsabile din UE și din statele membre să investească în tehnologiile locale și independente ale UE, precum și să dezvolte masiv și să mărească capabilitățile de detectare;

94.  solicită Comisiei, organismelor de standardizare și Agenției europene pentru securitatea rețelelor și a informațiilor (ENISA) să elaboreze, până în decembrie 2014, standarde minime de securitate și confidențialitate și orientări generale pentru sistemele informatice, rețele și servicii, inclusiv serviciile de tip cloud, pentru a proteja mai bine datele cu caracter personal ale cetățenilor UE, precum și integritatea tuturor sistemelor informatice; consideră că asemenea standarde ar trebui să devină criterii de referință pentru noi standarde mondiale și ar trebui să fie stabilite printr-un proces deschis și democratic, care să nu fie condus de o singură țară, entitate sau întreprindere multinațională; este de părere că îngrijorărilor legitime privind aplicarea legii și activitățile de spionaj de care trebuie să se șină cont pentru a sprijini lupta împotriva terorismului nu trebuie să conducă la o subminare generală a fiabilității sistemelor informatice; își exprimă sprijinul pentru recentele decizii luate de Internet Engineering Task Force (IETF) de a include guvernele în modelul de amenințare la adresa securității pe internet;

95.  subliniază faptul că autoritățile de reglementare a telecomunicațiilor din UE și de la nivel național și, în anumite cazuri și companiile de telecomunicații, au neglijat în mod evident securitatea informatică a utilizatorilor și clienților lor; invită Comisia să utilizeze din plin atribuțiile de care dispune în temeiul Directivei-cadru asupra confidențialității și comunicațiilor electronice pentru a consolida protecția confidențialității comunicațiilor prin adoptarea de măsuri care să asigure că echipamentul terminal este compatibil cu dreptul utilizatorilor de a controla și de a proteja datele lor cu caracter personal, și care să asigure un nivel ridicat de securitate a rețelelor și serviciilor de telecomunicații, inclusiv prin impunerea unei criptări end-to-end de ultimă generație a comunicațiilor;

96.  sprijină strategia informatică a UE, însă consideră că aceasta nu acoperă toate amenințările posibile și că ar trebui lărgită pentru a include comportamentele ostile ale statelor; subliniază necesitatea unei securități informatice mai solide și a rezilienței sistemelor informatice;

97.  invită Comisia să prezinte până cel târziu în ianuarie 2015, un plan de acțiune pentru consolidarea independenței informatice a UE, inclusiv o abordare mai coerentă a capacităților tehnologice în dezvoltare din domeniul IT la nivelul UE (inclusiv sisteme informatice, echipamente, servicii, cloud computing, programe de criptare și anonimizare) și a protecției infrastructurilor informatice critice (inclusiv în termeni de proprietate și vulnerabilitate);

98.  invită Comisia, în cadrul viitorului program de lucru al programului Orizont 2020, să aloce mai multe resurse pentru stimularea la nivel european a cercetării, dezvoltării, inovării și formării din domeniul tehnologiilor IT, în special tehnologiile și infrastructurile de consolidare a confidențialității, criptologia, securitatea informatică, cele mai bune soluții de securitate posibile, inclusiv soluții de securitate open-spurce și alte servicii ale societății informaționale, promovând piața internă a produselor software și hardware europene, precum și mijloace de comunicare și infrastructuri de comunicații criptate, inclusiv prin dezvoltarea unei strategii industriale europene pentru industria informatică; consideră că întreprinderile mici și mijlocii dețin un rol special în domeniul cercetării; subliniază faptul că UE nu ar trebui să aloce fonduri proiectelor care au drept unic scop dezvoltarea de instrumente de acces ilegal la sisteme informatice;

99.  solicită Comisiei să traseze actualele responsabilități și să revizuiască până cel târziu în decembrie 2014 nevoia unui mandat mai amplu, o mai bună coordonare și/sau resurse suplimentare și capacități tehnice în ceea ce privește ENISA, Centrul european de combatere a criminalității informatice al Europol și alte centre de expertiză specializată ale Uniunii, centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT-UE) și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD), astfel încât acestea să poată juca un rol-cheie în asigurarea securității sistemelor de comunicații europene și să fie mai eficiente în prevenirea și investigarea unor breșe informatice grave în UE și să realizeze (sau să ajute statele membre și organismele UE să realizeze) investigații tehnice pe teren în cazul breșelor informatice importante; solicită Comisiei, în special, să aibă în vedere consolidarea rolul ENISA în apărarea sistemelor interne din cadrul instituțiilor UE și înființarea în cadrul structurii ENISA a unei echipe de intervenție în caz de urgență informatică (CERT) pentru UE și statele sale membre;

100.  solicită Comisiei să evalueze eventuala necesitate a unei Academii IT a UE care să reunească cei mai buni experți europeni și internaționali independenți din toate domeniile conexe, care să aibă sarcina de a oferi tuturor instituțiilor și organismelor relevante ale UE consiliere științifică privind tehnologiile din domeniul IT, inclusiv strategiile privind securitatea;

101.  invită serviciile competente ale Secretariatului Parlamentului European, sub responsabilitatea Președintelui Parlamentului, să efectueze, până cel târziu în iunie 2015, împreună cu un raport intermediar până cel târziu în decembrie 2014, o analiză și o evaluare amănunțite a fiabilității securității informatice a Parlamentului European, care să pună accent pe: mijloace bugetare, resurse umane, capacități tehnice, organizare internă și toate elementele relevante, pentru a obține un nivel ridicat de securitate al sistemelor informatice ale Parlamentului; consideră că o astfel de evaluare trebuie să furnizeze cel puțin o analiză a informațiilor și recomandări referitoare la:

   nevoia unor audituri de securitate regulate, riguroase și independente și de teste de penetrare, cu experți aleși din afara PE asigurând astfel transparența și garantând credibilitatea lor față de țări terțe sau orice alte tipuri de interese legitime;
   includerea în cererile de oferte privind noile sisteme IT a unor bune practici specifice legate de securitatea/confidențialitatea IT, inclusiv posibilitatea unei cerințe referitoare la programe informatice cu sursă deschisă ca o condiție de achiziție sau cerința ca întreprinderile europene de încredere să participe la cererile de oferte atunci când sunt implicate domenii sensibile, legate de securitate;
   lista întreprinderilor care au contract cu Parlamentul European în domeniile IT și al telecomunicațiilor, având în vedere orice informații dezvăluite cu privire la cooperarea acestora cu serviciile de informații (precum dezvăluirile despre contractele NSA cu companii precum RSA, ale cărei produse sunt folosite de Parlamentul European pentru a presupusa protecție a accesului la distanță la datele lor a deputaților în Parlamentul European și a personalului său), inclusiv posibilitatea ca aceleași servicii să fie furnizate de către alte întreprinderi, de preferat europene;
   fiabilitatea și soliditatea programelor informatice, îndeosebi a sistemelor comerciale concepute la comandă, utilizate de instituțiile UE în sistemele lor informatice cu privire la penetrările și intruziunile autorităților de aplicare a legii sau ale serviciilor de informații din UE sau țări terțe, ținând seama de standardele internaționale relevante, de principiile legate de bunele practici în materie de gestionare a riscurilor de securitate și aderarea la standardele UE de securitate a rețelelor de informații în ceea ce privește breșele de securitate;
   utilizarea mai multor sisteme open-source;
   pași și măsuri de luat pentru a aborda folosirea sporită a instrumentelor mobile (smartphone, tablete, profesionale sau personale) și efectele acestora asupra securității informatice a sistemului;
   securitatea comunicațiilor între diferite locuri de desfășurare a activității Parlamentului și a sistemelor informatice utilizate în cadrul Parlamentului ;
   folosirea și locația serverelor și a centrelor informatice pentru sistemele IT ale Parlamentului și implicațiile asupra securității și integrității respectivelor sisteme;
   punerea efectivă în aplicare a normelor existente privind breșele de securitate și notificarea promptă a autorităților competente de către furnizorii IT în legătură cu rețele de telecomunicații disponibile pentru marele public;
   utilizarea tehnologiilor de tip cloud computing și a serviciilor de stocare de către Parlament, inclusiv natura datelor stocate în cloud, modul în care sunt protejate conținutul și accesul la cloud și locul unde este situat cloudul, clarificând cadrul juridic aplicabil privind protecția datelor și informațiile, precum și evaluând posibilitățile utilizării exclusive a serverelor de cloud situate pe teritoriul UE;
   un plan care să permită folosirea sporită a unor tehnologii criptografice, în special criptarea de tip autentificare end-to-end pentru toate serviciile IT și de comunicații, ca de exemplu cloud computing, e-mail, mesageria instant și telefonia;
   folosirea semnăturilor electronice în e-mail;
   un plan pentru utilizarea unui standard de criptare din oficiu, precum GNU Privacy Guard, pentru e-mailuri care ar permite în același timp utilizarea semnăturilor digitale;
   posibilitatea de a institui un serviciu sigur de mesagerie instant în cadrul Parlamentului, care să permită o comunicare sigură, păstrând pe servere doar conținutul criptat;

102.  invită toate instituțiile și agențiile UE, în special Consiliul European, Consiliul, Serviciul European de Acțiune Externă (inclusiv delegațiile UE), Comisia, Curtea de Justiție și Banca Centrală Europeană, să realizeze o evaluare similară în cooperare cu ENISA, Europol și centrele CERT, până cel târziu în iunie 2015, împreună cu un raport intermediar până în decembrie 2014; invită statele membre să efectueze evaluări similare;

103.  subliniază faptul că, în ceea ce privește acțiunea externă a UE, ar trebui efectuate evaluări ale nevoilor bugetare aferente și ar trebui adoptate fără întârziere primele măsuri cu privire la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), precum și că trebuie alocate fondurile adecvate în proiectul de buget pentru 2015;

104.  este de părere că sistemele IT la scară mare utilizate în spațiul de libertate, securitate și justiție, cum ar fi Sistemul de Informații Schengen II, Sistemul de informații privind vizele, Eurodac și eventuale sisteme viitoare, precum UE-ESTA, ar trebui să fie dezvoltate și gestionate astfel încât să asigure că datele nu sunt compromise ca urmare a cererilor autorităților din țările terțe; solicită agenției eu-LISA să informeze Parlamentul cu privire la fiabilitatea sistemelor în vigoare până la finele anului 2014;

105.  solicită Comisiei și SEAE să ia măsuri la nivel internațional, în special în colaborare cu ONU și, în cooperare cu parteneri interesați, să pună în aplicare o strategie UE pentru o guvernanță democratică a internetului în vederea prevenirii unei influențe abuzive asupra activităților ICANN și IANA din partea unor entități, companii sau state individuale prin asigurarea unei reprezentări adecvate a tuturor părților interesate în cadrul acestor organisme, evitând, totodată, facilitarea controlului sau a cenzurii de stat ori balcanizarea și fragmentarea internetului;

106.  solicită UE să își asume rolul de lider în remodelarea arhitecturii și guvernanței internetului, în vederea abordării riscurilor referitoare la fluxurile de date și la stocarea acestora, urmărind minimizarea datelor, o transparență sporită și mai puține depozite centralizate de date brute, precum și redirecționarea traficului de internet sau criptarea deplină end-to-end a întregului trafic de internet, astfel încât să se evite riscurile asociate în prezent cu rutarea traficului pe teritoriul țărilor care nu respectă standardele de bază privind drepturile fundamentale, protecția datelor și viața privată;

107.  solicită promovarea:

   motoarelor de căutare și a rețelelor sociale din UE, ca pas important în direcția independenței informatice a UE;
   furnizorilor europeni de servicii informatice;
   criptării comunicațiilor, în general, inclusiv a comunicațiilor prin e-mail și prin SMS;
   elementelor europene esențiale din punct de vedere informatic, de exemplu, a soluțiilor pentru sistemele de operare bazate pe modelul client-server, a utilizării standardelor cu sursă deschisă, a dezvoltării de elemente europene pentru conectarea la rețea, cum ar fi routerele;

108.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru un sistem UE de rutare, incluzând procesarea registrului detaliat al comunicațiilor (CDR) la nivelul UE, sistem care va fi o substructură a internetului existent și nu va depăși granițele UE; observă faptul că toate datele privind rutarea și CDR ar trebui prelucrate în conformitate cu cadrele legislative ale UE;

109.  invită statele membre ca, în cooperare cu ENISA, Centrul european de combatere a infracțiunilor informatice al Europol, centrele CERT și autoritățile naționale de protecție a datelor, precum și unitățile de combatere a infracțiunilor informatice, să dezvolte o cultură a securității și să lanseze o campanie de educare și de sensibilizare care să le dea cetățenilor posibilitatea să facă alegeri mai informate referitoare la datele personale pe care decid să le publice pe internet și la protejarea într-o mai mare măsură a acestora, inclusiv prin criptare și tehnologii de tip cloud computing sigure, utilizând la maximum platforma cu informații de interes public prevăzută de Directiva privind serviciile universale;

110.  solicită Comisiei ca, până în decembrie 2014, să prezinte propuneri legislative de încurajare a producătorilor de programe și echipamente informatice să introducă în cadrul produselor lor mai multe elemente de securitate și de luare în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii, precum și caracteristici implicite, inclusiv prin aplicarea unor factori de descurajare a colectării în masă, abuzive și disproporționate a datelor cu caracter personal și prin introducerea responsabilității juridice a producătorilor cu privire la puncte slabe cunoscute, dar neremediate, produse defecte sau nesigure sau instalarea unor uși secrete (backdoors) care permit accesul neautorizat la date și prelucrarea neautorizată a acestora; în acest sens, invită Comisia să evalueze posibilitatea instituirii unui sistem de certificare sau de validare a echipamentelor informatice, inclusiv a unor proceduri de testare la nivelul UE pentru a asigura integritatea și securitatea produselor;

Reconstruirea încrederii

111.  consideră că, dincolo de necesitatea unei schimbări legislative, ancheta a arătat că SUA are nevoie să restaureze încrederea partenerilor săi din UE, întrucât activitățile serviciilor sale de informații sunt în primul rând în joc;

112.  subliniază că această criza de încredere se referă la:

   spiritul de cooperare din cadrul UE, întrucât unele activități ale serviciilor de informații pot periclita atingerea obiectivelor Uniunii;
   cetățeni, care și-au dat seama că nu numai țările terțe sau companiile multinaționale, ci și propriul lor guvern pot să îi spioneze;
   respectarea drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept, precum și credibilitatea unor garanții și a supravegherii democratice, judiciare și parlamentare într-o societate digitală;

Între UE și SUA

113.  reamintește importantul parteneriat istoric și strategic dintre statele membre ale UE și SUA, bazat pe o credință comună în democrație, statul de drept și drepturile fundamentale;

114.  consideră că supravegherea în masă a cetățenilor și spionarea liderilor politici de către SUA au produs daune majore la nivelul relațiilor dintre UE și SUA și au avut un impact negativ asupra încrederii în organizațiile SUA care acționează în UE; această situație este agravată și mai mult de lipsa unor căi de atac judiciare și administrative prevăzute de legislația SUA pentru cetățenii UE, îndeosebi în cazul activităților de supraveghere derulate în scopul colectării de date;

115.  recunoaște faptul că, în contextul provocărilor mondiale cu care se confruntă UE și SUA, parteneriatul transatlantic trebuie să fie consolidat în continuare și că este esențială continuarea cooperării transatlantice în domeniul combaterii terorismului pe o nouă bază de încredere fundamentată pe respectul comun efectiv al statului de drept și respingerea tuturor practicilor arbitrare de supraveghere în masă; insistă, prin urmare, asupra faptului că trebuie luate măsuri clare de către SUA pentru restabilirea încrederii și accentuarea valorilor comune fundamentale pe care se bazează parteneriatul;

116.  este pregătit să se angajeze într-un dialog cu omologii săi din SUA astfel încât, în cadrul dezbaterii americane în curs de desfășurare de la nivel public și din cadrul Congresului cu privire la reformarea supravegherii și la revizuirea controlului serviciilor de informații, să se garanteze dreptul la viață privată și alte drepturi ale cetățenilor și rezidenților UE sau ale altor persoane protejate de legislația UE, precum și drepturi egale la informare și protecția confidențialității în fața tribunalelor americane, inclusiv accesul la justiție, prin, de exemplu, revizuirea Legii privind protecția vieții private (Privacy Act) și a Legii privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act) și ratificarea primului Protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), astfel încât să se evite perpetuarea actualei discriminări;

117.  insistă asupra demarării reformelor necesare și a instituirii unor garanții reale pentru cetățenii europeni cu scopul de a asigura că folosirea supravegherii și a prelucrării de date în scopuri de spionaj străin este proporțională, se limitează la condiții clar specificate și se bazează pe o suspiciune rezonabilă sau o cauză probabilă a unei activități teroriste; subliniază că acest obiectiv trebuie să facă obiectul unui control judiciar transparent;

118.  consideră că este nevoie de semnale politice clare de la partenerii noștri americani pentru a demonstra că SUA face diferența între aliați și adversari;

119.  îndeamnă Comisia Europeană și administrația SUA să abordeze, în contextul negocierilor în curs de desfășurare referitoare la acordul-cadru UE-SUA privind transferul de date în scopuri de aplicare a legii, drepturile la informare și la căi de atac judiciare ale cetățenilor UE și să încheie aceste negocieri, în conformitate cu angajamentul luat în cadrul reuniunii ministeriale în materie de justiție și afaceri interne dintre UE și SUA din 18 noiembrie 2013, înainte de vara anului 2014;

120.  încurajează SUA să adere la Convenția Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (Convenția 108), având în vedere că a aderat la Convenția privind cibercriminalitatea din 2001, consolidând astfel baza juridică comună dintre aliații transatlantici;

121.  solicită instituțiilor UE să exploreze posibilitatea de a stabili cu SUA un cod de conduită care să garanteze că SUA nu desfășoară activități de informare împotriva instituțiilor și infrastructurilor UE;

În cadrul Uniunii Europene

122.  consideră, de asemenea, că implicarea și activitățile statelor membre ale UE au condus la o pierdere a încrederii, inclusiv între statele membre și între cetățenii UE și autoritățile statelor lor membre; este de părere că încrederea pierdută nu se va putea restabili decât prin clarificarea deplină a scopurilor activităților de supraveghere și a mijloacelor de supraveghere, prin dezbaterea publică și, în cele din urmă, prin revizuirea legislației, inclusiv prin adoptarea de măsuri menite să pună capăt activităților de supraveghere în masă și să consolideze sistemul de control judiciar și parlamentar; reiterează faptul că, din cauza acestor activități de supraveghere în masă, este dificil să se dezvolte politici de securitate cuprinzătoare ale UE și subliniază faptul că principiul UE de cooperare sinceră solicită statelor membre să se abțină de la desfășurarea de activități de intelligence pe teritoriul altor state membre;

123.  ia act de faptul că anumite state membre continuă discuțiile bilaterale cu autoritățile SUA pe tema acuzațiilor de spionaj și că unele state membre au încheiat (Regatul Unit) sau prevăd încheierea (Germania, Franța) așa-numitelor „acorduri anti-spionaj”; subliniază că aceste state membre trebuie să respecte pe deplin cadrul legislativ și interesele UE în ansamblul său; consideră că, dată fiind nevoia unei abordări europene pentru această problemă, acordurile bilaterale menționate sunt contraproductive și irelevante; solicită Consiliului să informeze Parlamentul cu privire la progresele statelor membre în legătură cu un acord reciproc anti-spionaj la nivelul UE;

124.  consideră că astfel de acorduri nu ar trebui să încalce tratatele Uniunii, în special principiul cooperării sincere [în temeiul articolului 4 alineatul (3) din TUE] și nici să submineze politicile UE în general și, în special, cele referitoare la piața internă, concurență loială și dezvoltarea economică, industrială și socială; decide să reexamineze orice astfel de acorduri pentru a analiza compatibilitatea lor cu dreptul european și își rezervă dreptul de a invoca procedurile tratatului în cazul în care astfel de acorduri se dovedesc a fi contrare coeziunii Uniunii sau principiilor fundamentale care stau la baza ei;

125.  invită statele membre să depună toate eforturile posibile pentru a asigura o mai bună cooperare în vederea furnizării de garanții împotriva spionajului, în colaborare cu organismele și agențiile relevante ale UE, pentru protejarea cetățenilor și instituțiilor UE, a întreprinderilor europene, a industriei și a infrastructurii și rețelelor informatice ale UE, precum și a cercetării europene; consideră că implicarea activă a părților interesate ale UE constituie o condiție prealabilă pentru un schimb de informații eficace; subliniază că amenințările la adresa securității au un caracter internațional mai pronunțat, sunt mai difuze și mai complexe, motiv pentru care este nevoie de o cooperare sporită la nivel european; consideră că aceste evoluții ar trebui să se reflecte într-o mai mare măsură în tratate și, prin urmare, solicită revizuirea tratatelor în vederea consolidării noțiunii de cooperare sinceră între statele membre și Uniune în ceea ce privește obiectivul de a realiza o zonă de securitate și de a preveni spionajul reciproc între statele membre ale UE;

126.  consideră că structurile de comunicații securizate împotriva interceptărilor (e-mail și telecomunicații, inclusiv rețele fixe și telefoane mobile) și sălile de reuniune securizate împotriva interceptărilor în cadrul tuturor instituțiilor și delegațiilor UE relevante sunt absolut necesare; prin urmare, solicită crearea unui sistem de e-mail intern criptat al UE;

127.  invită Consiliul și Comisia să își exprime fără întârziere acordul privind propunerea de Regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, adoptată de Parlament la 23 mai 2012 și prezentată în temeiul articolului 226 din TFUE; solicită revizuirea tratatului în vederea extinderii acestor competențe de anchetă pentru a include, fără restricții sau excepții, toate domeniile de competență sau activitate ale Uniunii, precum și posibilitatea de audiere sub jurământ;

La nivel internațional

128.  solicită Comisiei să prezinte, până cel târziu în ianuarie 2015, o strategie a UE privind guvernanța democratică a internetului;

129.  solicită statelor membre să răspundă invitației la cea de a 35-a Conferință internațională a comisarilor pentru protecția datelor și a vieții private „pentru a sprijini adoptarea unui protocol adițional la articolul 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), care ar trebui să se bazeze pe standardele elaborate și adoptate de Conferința internațională și pe dispozițiile din Comentariul general nr. 16 al Comitetului pentru Drepturile Omului anexat la convenție în vederea creării unor standarde aplicabile la nivel mondial în materie de protecție a datelor și a vieții private în conformitate cu statul de drept”; invită statele membre să includă în acest exercițiu o solicitare de înființare a unei agenții internaționale a ONU care să se ocupe, îndeosebi, de monitorizarea apariției de instrumente de supraveghere și de reglementarea și investigarea utilizării acestora; solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să adopte o poziție proactivă;

130.  invită statele membre să dezvolte o strategie coerentă și fermă în cadrul ONU, de sprijinire îndeosebi a rezoluției privind „dreptul la viață privată în era digitală”, inițiate de Brazilia și Germania, astfel cum a fost adoptată de Comisia a III-a a Adunării generale a ONU (Comitetul pentru Drepturile Omului) la 27 noiembrie 2013, precum și să adopte în continuare acțiuni pentru protejarea dreptului fundamental la viață privată și la protejarea datelor la nivel internațional, evitând totodată facilitarea controlului sau a cenzurii de stat ori fragmentarea internetului, printre care o inițiativă privind un tratat internațional de interzicere a activităților de supraveghere în masă, precum și înființarea unei agenții de control al acestuia;

Planul de priorități: Un habeas corpus digital european - protejarea drepturilor fundamentale în era digitală

131.  hotărăște să prezinte cetățenilor și instituțiilor UE, precum și statelor membre, recomandările enumerate anterior sub forma unui Plan de priorități pentru viitoarea legislatură; invită Comisia și celelalte instituții, organisme, oficii și agenții ale UE menționate în prezenta rezoluție, în conformitate cu articolul 265 din TFUE, să dea curs recomandărilor și solicitărilor din prezenta rezoluție;

132.  hotărăște să lanseze „Un habeas corpus digital european - protejarea drepturilor fundamentale în era digitală” care include următoarele opt acțiuni și a cărui punere în aplicare va asigura:

   Acțiunea 1: adoptarea pachetului de măsuri privind protecția datelor în 2014;
   Acțiunea 2: încheierea acordului-cadru între UE și SUA care să garanteze dreptul fundamental al cetățenilor la viață privată și la protecția datelor și să asigure căi de atac adecvate pentru cetățenii UE, inclusiv în cazuri de transfer de date din UE în SUA în scopuri de aplicare a legii;
   Acțiunea 3: suspendarea „sferei de siguranță” până la finalizarea unei analize complete și remedierea actualelor lacune, asigurându-se că transferurile de date cu caracter personal în scopuri comerciale din Uniune în SUA pot fi efectuate doar în conformitate cu cele mai ridicate standarde ale UE;
   Acțiunea 4: suspendarea acordului TFTP (Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste) până la (i) finalizarea negocierilor privind acordul-cadru; (ii) finalizarea unei investigații detaliate bazate pe o analiză a UE și abordarea adecvată a tuturor preocupărilor menționate de Parlament în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013;
   Acțiunea 5: evaluarea oricărui acord, mecanism sau schimb cu țări terțe care implică date cu caracter personal, cu scopul de a se asigura că dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal nu este încălcat ca urmare a activităților de supraveghere, precum și luarea măsurilor de monitorizare necesare;
   Acțiunea 6: protejarea statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE (inclusiv împotriva amenințărilor la adresa libertății presei), a dreptului publicului de a primi informații imparțiale și a confidențialității profesionale (inclusiv în relația avocat-client), precum și asigurarea unei protecții sporite a denunțătorilor;
   Acțiunea 7: elaborarea unei strategii europene privind independența informatică sporită (un „Nou acord digital – New Deal”, inclusiv alocarea resurselor adecvate la nivel național și la nivelul UE) pentru dezvoltarea industriei informatice și pentru a permite întreprinderilor europene să exploateze avantajul concurențial al vieții private;
   Acțiunea 8: evoluția UE ca jucător de referință cu privire la guvernanța democratică și neutră a internetului;

133.  invită instituțiile UE și statele membre să promoveze habeas corpusul digital european care protejează drepturile fundamentale în era digitală; își ia angajamentul de a acționa ca susținător al drepturilor cetățenilor UE, conform următorului calendar de monitorizare a punerii în aplicare:

   aprilie - martie 2015: un grup de monitorizare bazat pe o echipă de anchetă a comisiei LIBE responsabil de monitorizarea oricăror noi dezvăluiri referitoare la mandatul anchetei și controlul punerii în aplicare a acestei rezoluții;
   începând din iulie 2014: un mecanism de supraveghere durabil pentru transferurile de date și căile de atac din cadrul comisiei competente;
   primăvara anului 2014: o solicitare formală adresată Consiliului European de a include „Habeas corpusul digital european - protejarea drepturilor fundamentale în era digitală” în orientările care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 68 din TFUE;
   toamna anului 2014: un angajament că „Habeas corpusul digital european - protejarea drepturilor fundamentale în era digitală” alături de recomandările aferente vor servi ca un criteriu-cheie pentru aprobarea următoarei Comisii;
   2014: o conferință care să reunească experți europeni de nivel înalt în diferite domenii care concură la securitatea informatică (inclusiv matematică, criptografie și tehnologiile de consolidare a confidențialității) pentru a ajuta la stimularea unei strategii informatice a UE pentru următoarea legislatură;
   2014-2015: reunirea regulată unui grup pe tema încredere/date/drepturile cetățenilor între Parlamentul European și Congresul SUA, precum și cu alte parlamente implicate ale țărilor terțe, inclusiv Brazilia;
   2014-2015: o conferință cu organismele de supraveghere a serviciilor de informații ale parlamentelor naționale europene;

o
o   o

134.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, autorităților naționale de protecție a datelor, AEPD, eu-LISA, ENISA, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Grupului de lucru „articolul 29”, Consiliului Europei, Congresului Statelor Unite ale Americii, administrației SUA, președintelui, guvernului și parlamentului Republice Federative a Braziliei și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite;

135.  încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a sesiza Parlamentul în plen cu privire la această chestiune la un an de la adoptarea prezentei rezoluții; consideră că este esențial să se evalueze măsura în care recomandările adoptate de Parlament au fost urmate și să se analizeze toate cazurile în care nu s-a dat curs acestor recomandări.

(1) http://www.un.org/en/documents/udhr/
(2) http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G10/134/10/PDF/G1013410.pdf?OpenElement
(3) http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/HRCouncil/RegularSession/Session23/A.HRC.23.40_EN.pdf
(4) http://www.venice.coe.int/webforms/documents/CDL-AD(2007)016.aspx
(5) Federația Internațională a Ligilor pentru Drepturile Omului și Liga franceză pentru apărarea drepturilor omului și cetățeanului/ X; Tribunal de Grande Instance din Paris.
(6) Cauzele înaintate de Privacy International și Liberty către Tribunalul privind competențele de cercetare (Investigatory Powers Tribunal).
(7) Cerere comună în temeiul articolului 34 în cauza Big Brother Watch, Open Rights Group, English PEN și Dr. Constanze Kurz (reclamanți)/ Regatul Unit (pârât).
(8) JO C 197, 12.7.2000, p. 1.
(9) JO C 121, 24.4.2001, p. 152.
(10) http://ec.europa.eu/justice/policies/privacy/docs/wpdocs/2000/wp32en.pdf
(11) JO L 204, 4.8.2007, p. 18.
(12) JO L 215, 11.8.2012, p. 5.
(13) SEC(2013)0630, 27.11.2013.
(14) Concluziile avocatului general Cruz Villalón din 12 decembrie 2013 în cauza C-293/12.
(15) JO L 195, 27.7.2010, p. 3.
(16) JO L 181, 19.7.2003, p. 34.
(17) JO L 309, 29.11.1996, p. 1.
(18) Documentul 16987/2013 al Consiliului.
(19) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 221.
(20) JO C 16 E, 22.1.2004, p. 88.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2013)0203.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2013)0322.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.
(24) Texte adoptate, P7_TA(2013)0449.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2013)0535.
(26) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 156.
(27) Klayman și alții/Obama și alții, cauza civilă nr. 13-0851, 16 decembrie 2013.
(28) ACLU/ NSA nr. 06-CV-10204, 17 august 2006.
(29) http://consortiumnews.com/2014/01/07/nsa-insiders-reveal-what-went-wrong
(30) Hotărârea din 18 mai 1982, AM & S Europe Limited/Comisia Comunităților Europene, C-155/79.
(31) A se vedea în special hotărârea din 19 noiembrie 1991, Francovich și alții/ Italia, C-6/90 și C-9/90.
(32) JO L 28, 30.1.2013, p. 12.
(33) JO L 2, 4.1.2002, p. 13.
(34) În scrisoare se afirmă că „guvernul SUA caută și obține informații financiare… [...](care) sunt colectate prin mijloace normative și de aplicare a legii, pe cale diplomatică și prin canale de informații, precum și prin schimburi cu partenerii străini” și că „guvernul SUA utilizează TFTP pentru a obține date SWIFT pe care nu le putem obține din alte surse”.
(35) http://www.privacycommission.be/fr/news/les-instances-europ%C3%A9ennes-charg%C3%A9es-de-contr%C3%B4ler-le-respect-de-la-vie-priv%C3%A9e-examinent-la
(36) JO L 181, 19.7.2003, p. 25.
(37) COM(2012)0011, 25.1.2012.
(38) COM(2012)0010, 25.1.2012.
(39) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/139197.pdf
(40) 1 BvR 518/02 din 4 aprilie 2006.
(41) Hotărârea în cauza C-300/11, ZZ/Secretary of State for the Home Department, 4 iunie 2013.
(42) La „programul 9 ochi” participă SUA, Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Danemarca, Franța, Norvegia și Țările de Jos; la „programul 14 ochi” participă țările menționate și Germania, Belgia, Italia, Spania și Suedia.
(43) The Global Principles on National Security and the Right to Information (Principiile globale privind securitatea națională și dreptul la informație), iunie 2013.
(44) Poziția Parlamentului European din 25 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare și formare în materie de aplicare a legii (Europol) (Texte adoptate, P7_TA(2014)0121).


Evaluarea justiției în domeniul justiției penale și al statului de drept
PDF 463kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la evaluarea justiției în ceea ce privește justiția penală și statul de drept (2014/2006(INI))
P7_TA(2014)0231A7-0122/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2, 6 și 7 din acesta,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 70 alineatul (85) și articolele 258, 259 și 260 din acesta,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013 intitulată „Tabloul de bord al UE privind justiția. Un instrument pentru promovarea justiției eficace și a creșterii” (COM(2013)0160),

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013, adresată Președintelui Comisiei, dlui José Barroso, de către miniștrii de externe din Germania, Danemarca, Finlanda și Țările de Jos, prin care s-a solicitat instituirea unui mecanism vizând favorizarea respectării valorilor fundamentale în statele membre,

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre,

–  având în vedere propunerea Comisiei referitoare la instituirea Parchetului European (COM(2013)0534), care abordează nevoia de a crea un spațiu UE al justiției penale,

–  având în vedere activitățile, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Comisiei europene pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), în special Raportul acesteia privind statul de drept (CDL-AD (2011)003rev), Raportul acesteia privind independența sistemului judiciar – Partea I: Independența judecătorilor (CDL-AD (2010)004) și Raportul acesteia privind standardele europene referitoare la independența sistemului judiciar – Partea II: Ministerul Public (CDL-AD (2010)040),

–  având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană,

–  având în vedere statutul revizuit al Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2013 intitulată „Analiza anuală a creșterii 2014” (COM(2013)0800),

–  având în vedere activitatea și rapoartele Comisiei europene pentru eficiența justiției (CEPEJ), în special ultimul său raport de evaluare privind sistemele judiciare europene (2012),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la situația, standardele și practicile legate de drepturile fundamentale din Uniunea Europeană, precum și toate rezoluțiile pertinente din domeniul statului de drept și al justiției, inclusiv cele referitoare la corupție și la mandatul de arestare european(1),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0122/2014),

A.  întrucât, în domeniul justiției penale, evaluarea mărește încrederea reciprocă, iar încrederea reciprocă este cheia unei implementări eficiente a instrumentelor de recunoaștere reciprocă întrucât, în cadrul Programului de la Stockholm, evaluarea figurează ca unul dintre instrumentele principale de integrare în spațiul de libertate, securitate și justiție;

B.  întrucât tratatele oferă baza necesară pentru evaluarea politicilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, precum și pentru respectarea valorilor fundamentale ale uniunii, inclusiv statul de drept; întrucât calitatea, independența și eficiența sistemelor judiciare sunt și priorități menționate în cadrul Semestrului european, noul ciclu anual UE de coordonare a politicii economice;

C.  întrucât Tabloul de bord privind justiția este tratat actualmente în contextul Semestrului economic european, accentuând astfel în mod excesiv valoarea economică a justiției; întrucât justiția este o valoare în sine și ar trebui să fie accesibilă tuturor, indiferent de interesele economice;

D.  întrucât este necesară o cooperare în rândul autorităților naționale și o înțelegere comună a legislației UE în domeniul dreptului penal;

E.  întrucât Tabloul de bord privind justiția pe 2013 acoperă exclusiv justiția în materie civilă, comercială și administrativă, însă ar trebui să includă și justiția penală, deoarece funcționarea și integritatea justiției penale au repercusiuni importante și în privința drepturilor fundamentale fiind, de asemenea, strâns legate de statul de drept;

F.  întrucât raportul anual pe 2012 al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, în capitolul dedicat „accesului la o justiție eficientă și independentă”, exprimă îngrijorări cu privire la situația statului de drept și, în special, cu independența judiciară, în anumite state membre și, în legătură cu aceasta, cu privire la dreptul fundamental de acces la justiție, care a fost grav afectat de criza financiară;

G.  întrucât durata excesivă a procedurilor judiciare este în continuare motivul principal al Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a condamna statele membre ale UE;

H.  întrucât, de la crearea sa, în 2002, Comisia europeană pentru eficacitatea justiției (CEPEJ) a acumulat o experiență deosebit de valoroasă în ceea ce privește analiza diferitelor sisteme judiciare naționale și a furnizat o bază de cunoștințe fără precedent, cu o reală valoare adăugată, ajutând statele membre să îmbunătățească evaluarea și funcționarea sistemelor lor judiciare; întrucât schema sa de evaluare, aflată în prezent în cea de a cincea etapă, acoperă toate domeniile justiției și include diferite categorii pentru analiză, cum sunt datele demografice și economice, procesele echitabile, accesul la justiție și carierele judecătorilor, procurorilor și avocaților etc.;

I.  întrucât Comisia de la Veneția, în cel mai recent raport al său privind statul de drept, a enumerat șase elemente în privința cărora s-a ajuns la un consens și care constituie pilonii de bază ai statului de drept: legalitatea, inclusiv un proces transparent, responsabil și democratic de punere în aplicare a legii, securitatea juridică, interzicerea arbitrarului, accesul la justiție în fața unor instanțe independente și imparțiale, inclusiv revizuirea judiciară a actelor administrative, respectarea drepturilor omului și nediscriminarea și egalitatea în fața legii;

J.  întrucât activitatea instituțiilor UE ar trebui să se bazeze pe cooperare și interacțiune strânsă și să fructifice bunele practici și experiența acumulată de alte organisme internaționale, inclusiv de organismele specializate ale Consiliului Europei, astfel încât să se evite dublarea activităților și să se asigure o utilizare eficientă a resurselor;

K.  întrucât Consiliul Europei și Uniunea Europeană și-au reafirmat angajamentul de a-și întări cooperarea în domeniile de interes comun, în special promovarea și protejarea democrației pluraliste și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a statului de drept, de a utiliza pe deplin organismele specializate, cum este Comisia de la Veneția, și de a dezvolta forme adecvate de cooperare ca răspuns la noile provocări;

L.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat consolidarea mecanismelor existente pentru a garanta respectarea, protejarea și promovarea valorilor Uniunii, stabilite la articolul 2 din TUE, și soluționarea situațiilor de criză din Uniune și statele membre într-un mod rapid și eficient; întrucât în cadrul Parlamentului, Consiliului și Comisiei este în curs de desfășurare o dezbatere privind crearea unui „nou mecanism”;

M.  întrucât independența sistemului judiciar, precum și aceea a judecătorilor și a procurorilor din statele membre trebuie să fie protejată de orice interferență politică;

N.  întrucât orice decizie în materie ar trebui să garanteze, în cel mai scurt timp, aplicarea corectă a articolului 2 din TUE și să asigure că toate deciziile luate se bazează pe criterii și evaluări obiective, pentru a răspunde criticilor privind standardele duble, diferențele de tratament și părtinire politică;

O.  întrucât aplicarea instrumentelor Uniunii din domeniul justiției penale, incluzând, în acest sens, respectarea drepturilor fundamentale, precum și dezvoltarea unui spațiu de justiție penală, depinde de funcționarea efectivă a sistemelor de justiție penală naționale;

P.  întrucât este necesară o administrare coerentă și cuprinzătoare a justiției, deoarece diferențele dintre sistemele penale ale statelor membre nu trebuie exploatate de infractorii care trec frontierele;

Întocmirea Tabloului de bord privind justiția în materie de justiție penală

1.  salută Tabloul de bord al UE privind justiția, întocmit de Comisie; regretă însă faptul că acesta se concentrează numai asupra justiției în materie civilă, comercială și administrativă;

2.  subliniază că instituirea unui Tabel de bord în materie penală va reprezenta o contribuție fundamentală la crearea unei înțelegeri comune a legislației UE din domeniul dreptului penal în rândul judecătorilor și procurorilor, întărind astfel încrederea reciprocă;

3.  solicită, în consecință, Comisiei să extindă treptat sfera de acoperire a tabloului de bord, astfel încât să devină un tablou de bord separat, acoperind justiția, care să evalueze, prin utilizarea unor indicatori obiectivi, cum sunt independența, eficiența și integritatea magistraților, cariera judecătorilor și respectarea drepturilor procedurale; solicită Comisiei să implice toți actorii pertinenți și să fructifice experiența acestora și lecțiile învățate, precum și activitatea desfășurată deja de organismele Consiliului Europei cu privire la evaluarea statului de drept și a sistemelor judiciare, precum și de Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale;

Rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European;

4.  solicită Comisiei și Consiliului să asigure deplina implicare a Parlamentului European și a parlamentelor naționale în cadrul procesului, conform prevederilor din tratate, și prezentarea cu regularitate către acestea a rezultatelor evaluărilor;

Participarea statelor membre

5.  regretă lipsa de date disponibile din sistemele naționale de justiție și, prin urmare, solicită statelor membre să coopereze pe deplin cu instituțiile UE și ale Consiliului Europei și să colecteze și să furnizeze în mod regulat date imparțiale, fiabile, obiective și comparative privind sistemele lor de justiție;

Statul de drept și drepturile fundamentale

6.  Solicită Comisiei să răspundă cererilor repetate ale Parlamentului și să propună:

   un mecanism eficace de evaluare regulată a conformării statelor membre la valorile fundamentale ale UE, astfel cum sunt stabilite la articolul 2 din TUE, oferind o bază pentru un instrument de avertizare timpurie și
   un mecanism pentru situații de criză cu forme adecvate de intervenție, proceduri mai eficace de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și posibilitatea sancționării în caz de încălcare sistematică a principiilor democrației și statului de drept și în cazul în care într-un stat membru nu funcționează echilibrele și controalele corespunzătoare;

7.  reiterează faptul că orice astfel de mecanism trebuie să fie aplicat tuturor statelor membre, în condiții de transparență, uniformitate și egalitate, și trebuie să completeze munca celorlalte instituții internaționale, cum sunt Consiliul Europei și, în special Comisia de la Veneția a acestuia; solicită ca Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să aibă un rol în cadrul evaluării;

8.  solicită o cooperare sporită între Parlamentul European și Comisia de la Veneția, invită Parlamentul și Consiliul Europei să elaboreze un mecanism adecvat pentru depunerea solicitărilor de aviz pe teme care prezintă un interes deosebit pentru Comisia de la Veneția și să asigure participarea Parlamentului în calitate de observator la lucrările Comisiei de la Veneția;

9.  consideră că se impune consolidarea cooperării dintre comisiile competente ale Parlamentului și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în conformitate cu articolul 199, îndeosebi sub forma unor reuniuni regulate și ad hoc, precum și desemnarea unor puncte focale de ambele părți, prelungirea unei invitații deschise adresate reprezentanților Consiliului Europei (Comisiile PACE de resort, Comisia de la Veneția, CEPEJ, Comisarul pentru drepturile omului) de a asista la reuniunile pertinente ale comisiilor PE;

10.  solicită o actualizare a Acordului din 2007 privind consolidarea cooperării dintre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European, pentru a se ține în mai mare măsură seama de evoluțiile survenite de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; solicită Conferinței președinților ca, pe baza articolului 199 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, să invite PACE să inițieze discuții cu privire la includerea în acest cadru general a unor măsuri concrete de cooperare între organismele respective;

11.  ia act de faptul că și memorandumul de înțelege dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană trebuie supus unor evaluări regulate;

12.  solicită Consiliului și statelor membre să își asume integral responsabilitățile în ceea ce privește drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în cartă și la articolele pertinente din tratate, în special la articolele 2, 6 și 7 din TUE; consideră că aceasta este o condiție preliminară pentru ca UE să soluționeze situațiile în care statele membre încalcă principiile democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale;

13.  subliniază faptul că Comisia este împuternicită să aducă în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene statele membre care nu îndeplinesc o obligație în temeiul tratatelor;

o
o   o

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0500, P7_TA(2013)0315, P7_TA(2011)0388; P7_TA(2013)0444; P7_TA(2014)0173 și P7_TA(2014)0174.


Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale
PDF 299kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale (2013/2180(INI))
P7_TA(2014)0232A7-0057/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(1),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)(2),

–  având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru)(3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(4),

–  având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul)(5),

–  având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea)(6), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(7),

–  având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 11 iulie 2012 de directivă privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă,

–  având în vedere Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (Directiva privind dreptul de autor)(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 privind contractele ODM(10),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0057/2014),

A.  întrucât convergența audiovizuală înseamnă integrarea serviciilor mass-media audiovizuale care au fost anterior furnizate în mare măsură separat, precum și interconectarea de-a lungul lanțului de valori sau gruparea diferitelor servicii audiovizuale;

B.  întrucât convergența înseamnă inovație și întrucât aceasta implică noi forme de colaborare între întreprinderi și industrii, pentru ca utilizatorul să poată beneficia de conținuturile audiovizuale și serviciile electronice peste tot, în orice moment și prin același dispozitiv;

C.  întrucât convergența are efecte asupra industriei audiovizuale la nivel orizontal (convergența sectorială), vertical (convergența lanțului de valori) și funcțional (convergența aplicațiilor/serviciilor);

D.  întrucât în ceea ce privește convergența tehnică există o intersectare a problemelor legate de legislația privind mass-media și politicile de rețea;

E.  întrucât accesul la conținuturile audiovizuale și detectabilitatea acestora constituie factori cheie într-o lume din ce în ce mai convergentă; întrucât politica nu ar trebui să stea în calea unui sistem autonom de definire a conținuturilor care îndeplinește standardele minime de calitate, și întrucât neutralitatea rețelei devine din ce în ce mai stringentă în ceea ce privește conexiunile prin cablu și cele mobile;

F.  întrucât convergența tehnică a mass-media a devenit realitate, în special în ceea ce privește sistemul de radiodifuziune, presa și internetul, și întrucât politica europeană din domeniul mass-media, al culturii și al rețelelor trebuie să adapteze cadrul de reglementare la noile realități, asigurându-se faptul că se poate elabora și aplica un nivel de reglementare uniform și în ceea ce privește noii participanți la piață din UE și din state terțe,

G.  întrucât, în ciuda progresului convergenței tehnice, experiența legată de utilizarea dispozitivelor conectate, precum și de așteptările și profilul utilizatorilor sunt încă limitate;

H.  întrucât doar digitalizarea și convergența tehnică au o valoare scăzută pentru cetățeni și întrucât sprijinirea investițiilor constante în conținut european original rămâne o prioritate esențială într-o lume a convergenței mass-media;

I.  întrucât creșterea convergenței impune o nouă înțelegere a interacțiunii dintre mass-media audiovizuală, serviciile electronice și aplicații;

J.  întrucât termenul „content gateway” („convertor de conținut”) descrie o entitate care acționează ca intermediar între furnizorii de conținut audiovizual și utilizatorii finali și care, în general, alătură, selectează și organizează o serie de furnizori de conținut și oferă o interfață prin care utilizatorii pot descoperi și accesa acel conținut; întrucât aceștia pot include platforme TV (cum ar fi satelit, cablu și IPTV) și dispozitive (televizoare conectate și console de jocuri) sau servicii OTT;

Piețe convergente

1.  constată că tendința sectorială tot mai accentuată de concentrare orizontală și integrarea verticală de-a lungul lanțului de valori pot furniza noi posibilități de afaceri, dar pot, de asemenea, conduce la poziții de control și influență;

2.  subliniază că reglementarea este necesară atunci când survine un control al „convertoarelor de conținut” („content gateways”) asupra accesului la mass-media și un impact direct sau indirect asupra formării opiniei; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să monitorizeze evoluțiile în acest sens și să utilizeze la maximum posibilitățile oferite de dreptul european al concurenței și de legislația anti-trust și, dacă este necesar, să introducă măsuri de protejare a diversității, și să elaboreze un cadru de reglementare pentru convergență care să fie adaptat la aceste evoluții;

3.  constată că evoluția pieței indică faptul că, în viitor, întreprinderile vor lega tot mai mult serviciile de rețea de furnizarea de conținuturi audiovizuale și că, în consecință, internetul, în forma sa actuală și cu un acces optim, s-ar putea îndepărta de o ofertă bazată unilateral pe interesele întreprinderilor;

4.  consideră că, în cadrul comunicațiilor electronice, toate pachetele de date trebuie să beneficieze în principiu de un tratament egal, indiferent de conținut, aplicație, origine și obiectiv (principiul „best effort”) și solicită, prin urmare, menținerea și asigurarea unui internet liber și deschis, în special în ceea ce privește dezvoltarea de servicii specializate;

5.  subliniază necesitatea alinierii drepturilor și obligațiilor posturilor de radiodifuziune și televiziune cu cele ale celorlalți actori de pe piață, prin intermediul unui cadru juridic orizontal, transmediatic;

Acces și trasabilitate

6.  subliniază că neutralitatea rețelei, în sensul unui internet funcționând pe baza principiului best effort și al accesului și transmisiei nediscriminatorii la toate conținuturile audiovizuale, reprezintă un garant al unei oferte pluraliste de informații și al diversității de opinie și cultură și, prin aceasta, constituie un element analog principiului de difuzare („must-carry)” al lumii mass-media convergente; solicită, prin urmare, Comisiei să asigure, într-un mod obligatoriu din punct de vedere juridic, respectarea principiului neutralității internetului, întrucât acest lucru este indispensabil în contextul convergenței mass-media;

7.  solicită un acces la internet nediscriminatoriu, transparent și deschis pentru toți utilizatorii și furnizorii de servicii audiovizuale și se opune unei limitări a principiului best effort prin platforme sau servicii aparținând furnizorilor;

8.  reafirmă că normele privind neutralitatea internetului nu înlătură nevoia de a aplica reguli must-carry pentru rețelele gestionate sau serviciile specializate, cum ar fi televiziunea prin cablu sau prin internet;

9.  solicită elaborarea de standarde uniforme de către acest sector, care să asigure interoperabilitatea televizoarelor conectate, pentru a nu frâna inovația;

10.  solicită ca diversitatea creațiilor culturale și audiovizuale într-o lume convergentă să fie accesibile și trasabile pentru toți cetățenii europeni, în special atunci când utilizatorilor le este prezentată de către producătorii de echipamente, operatorii de rețele, furnizorii de conținuturi sau alți actori o sortare a conținuturilor oferite;

11.  consideră că, pentru a asigura diversitatea de produse și de opinii, căutarea și găsirea conținuturilor audiovizuale nu ar trebui să fie determinată de interese economice, o reglementare fiind necesară doar dacă un furnizor de platformă exploatează o poziție dominantă sau o funcție de control pentru a privilegia sau penaliza anumite conținuturi;

12.  solicită Comisiei să verifice măsura în care operatorii de „content gateways” au tendința de a abuza de poziția lor pentru a acorda prioritate propriilor conținuturi, și să elaboreze măsuri pentru a exclude orice abuz pe viitor;

13.  solicită Comisiei să definească conceptul de platformă și să stabilească reglementări care să acopere și transferul de conținut audiovizual din rețele tehnice;

14.  consideră că platformele pe rețele deschise ar trebui exceptate de la reglementarea privind platformele atât timp cât nu au o poziție dominantă pe piață și nu ridică obstacole în calea concurenței;

15.  consideră că ar trebui încurajată crearea de aplicații („apps”), întrucât acestea constituie o piață în creștere; subliniază, cu toate acestea, că „app-izarea” poate conduce la probleme de acces pe piață pentru producătorii de conținuturi audiovizuale; solicită Comisiei să analizeze dacă sunt necesare măsuri de garantarea a accesibilității și trasabilității mediei audiovizuale și modul în care acestea pot fi aplicate, și reamintește că măsurile de reglementare ar trebui luate numai dacă un furnizor de platforme, prin intermediul unor aplicații, exploatează o poziție dominantă pe piață sau funcție de control pentru a privilegia sau penaliza anumite conținuturi;

16.  consideră că statele membre ar trebui să poată lua măsuri specifice pentru a oferi un nivel rezonabil de trasabilitate și vizibilitate pentru conținuturile audiovizuale de interes general, pentru a garanta diversitatea de opinie, iar utilizatorii ar trebui să poată ei înșiși sorta ofertele într-un mod simplu;

Asigurarea diversității și modele de finanțare

17.  solicită Comisiei, în contextul convergenței mass-media, să stabilească cum pot fi asigurate refinanțarea, finanțarea și producerea de conținuturi audiovizuale europene de înaltă calitate care să reziste probei timpului;

18.  solicită Comisiei să examineze măsura în care au apărut denaturări ale pieței ca urmare a tratamentului inegal al serviciilor liniare și neliniare în cadrul Directivei 2010/13/UE în ceea ce privește interdicțiile cantitative și calitative ale publicității;

19.  subliniază că noile strategii publicitare care se sprijină pe noile tehnologii în vederea creșterii eficacității lor (captare de ecrane, stabilirea profilurilor consumatorilor, strategii cu mai multe ecrane) ridică problema protecției consumatorului, a vieții sale private și a datelor sale personale; insistă, prin urmare, că ar fi necesar să se găsească un ansamblu de norme coerente pentru încadrarea acestor strategii;

20.  solicită Comisiei ca prin eliminarea reglementării în ceea ce privește cerințele cantitative în materie de publicitate pentru conținuturile audiovizuale liniare să permită o mai bună promovare a obiectivelor Directivei 2010/13/UE prin creșterea flexibilității și consolidarea autoreglementării și coreglementării;

21.  consideră că noile modele de afaceri care constau în lansarea pe piață a unor conținuturi audiovizuale neautorizate reprezintă o amenințare la adresa unui jurnalism de înaltă calitate, a serviciului public mediatic și a radiodifuziunii finanțate prin publicitate;

22.   consideră că serviciile liniare și neliniare ale operatorilor de radiodifuziune sau ale altor furnizori de conținut nu pot fi modificate din punct de vedere tehnic sau al conținutului, iar conținuturile individuale sau părți ale acestora nu pot fi preluate în pachete de programe și nici nu pot fi utilizate alt mod contra cost sau în mod gratuit fără acordul operatorului sau al furnizorului;

23.  consideră că, în vederea convergenței, procedura de acreditare pentru serviciile electronice de informare și comunicare prin intermediul unei taxe de licență - în măsura în care este vorba de servicii audiovizuale publice - trebuie adaptată la realitatea digitală a concurenței media;

24.  subliniază că este esențial ca sectorul public să poată rămâne protejat de constrângerile privind finanțările pentru publicitate, în vederea păstrării independenței sale și invită statele membre să sprijine eforturile de finanțare a acestui sector;

Infrastructură și frecvențe

25.  constată că o disponibilitate pe scară largă a unor conexiuni la internet în bandă largă cât mai puternice cu putință constituie o cerință de bază pentru convergență și inovare în domeniul mass-media; subliniază că se impune o dezvoltare mai puternică a acestor rețele în bandă largă mai ales în zona rurală și solicită statelor membre să remedieze această situație prin mobilizarea de investiții pe termen scurt;

26.  regretă faptul că încă există în Europa zone vaste cu infrastructură limitată a internetului și reamintește Comisiei că, pentru a debloca potențialul unei lumi audiovizuale convergente, accesul consumatorilor la internetul de mare viteză este esențial;

27.  solicită insistent actorilor din sector ca, în perspectiva unui viitor mai convergent, să colaboreze în mod voluntar pentru a asigura faptul că există un cadru comun pentru standarde media care să permită o abordare mai coerentă a diferitelor tipuri de mass-media, precum și faptul că consumatorii pot înțelege ce conținut a fost reglementat și în ce măsură a fost reglementat;

28.  subliniază că standardele deschise și interoperabile oferă o garanție pentru un acces liber și fără restricții la conținuturi audiovizuale;

29.  constată că inițiativele de autoreglementare nou apărute joacă un rol central în stabilirea de standarde uniforme pentru tehnologiile destinate utilizatorilor, precum și dezvoltatorilor și producătorilor;

30.  subliniază că DVB-T/T2 oferă oportunități excelente pentru utilizarea comună a bandei de frecvență de 700 MHz prin radio și telefonie mobilă, în special atunci când sunt utilizate echipamente mobile hibride de viitor și prin integrarea chipseturilor pentru receptoare TV în echipamentele portabile;

31.  sprijină dezvoltarea unei combinații de tehnologii care utilizează eficient și în egală măsură tehnologiile de radiodifuzare și de bandă largă și care combină în mod inteligent radioul și telefonia mobilă („smart broadcasting”)

32.  consideră că este necesară o foaie de parcurs pentru radioul digital terestru, pentru a oferi investitorilor din domeniul radioului și telefoniei mobile securitatea de planificare de care au nevoie;

Valori

33.  regretă că în Cartea verde nu există o referire specifică la natura duală a mass-media audiovizuală în calitatea acesteia de bun cultural și economic;

34.  reamintește Comisiei că UE s-a angajat să respecte Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

35.  subliniază că protejarea libertății media, promovarea pluralismului media și a diversității culturale și protecția minorilor rămân valori relevante în era convergenței;

36.  invită Comisia, în contextul unei posibile revizuiri a Directivei 2010/13/UE, să își continue eforturile de a proteja libertatea presei;

37.  invită Comisia și statele membre să consolideze punerea în aplicare a articolului 13 din Directiva SMA cu privire la promovarea producției de opere europene și a accesului la aceste opere de serviciile de media audiovizuale la cerere;

38.  atrage atenția Comisiei că includerea domeniilor de cultură și mass-media audiovizuală în acordurile internaționale de liber schimb contrazice angajamentele Uniunii Europene în vederea promovării diversității și identității culturale și pentru a garanta că este respectată competența decizională a statelor membre în domeniul cultural;

39.  încurajează actorii europeni ai audiovizualului să dezvolte în continuare oferte coerente și atractive, în special online, în vederea îmbogățirii ofertei europene a conținuturilor audiovizuale; insistă că problema conținuturilor trebuie să rămână esențială; subliniază că o multitudine de platforme nu este obligatoriu sinonimă cu diversitatea conținutului;

40.  subliniază că protecția tinerilor, protecția consumatorilor și protecția datelor reprezintă obiective de reglementare absolute și trebuie să se aplice în mod uniform tuturor furnizorilor în domeniul mass-media și al comunicațiilor pe teritoriul Uniunii Europene;

41.  solicită Comisiei Europene să își intensifice eforturile vizând garantarea respectării dispozițiilor referitoare la protecția tinerilor și a consumatorilor; solicită să se aplice aceleași cerințe privind protecția datelor tuturor furnizorilor în domeniul mass-media și al comunicațiilor pe teritoriul UE; solicită ca consumatorii să aibă posibilitatea de a-și modifica fără dificultate și în orice moment setările de confidențialitate pentru schimbul de date;

42.  subliniază că, dată fiind concurența la nivel mondial în ceea ce privește piețele convergente, este esențială dezvoltarea unor standarde adecvate de coreglementare și autoreglementare în ceea ce privește protecția tinerilor și a consumatorilor;

43.  invită Comisia și statele membre să consolideze și să extindă gama actuală de activități vizând furnizarea de competențe mediatice în mediul digital și să elaboreze o metodologie de evaluare a furnizării de competențe mediatice;

Cadrul de reglementare

44.  consideră că scopul politicii europene în domeniul mediei și internetului ar trebui să fie eliminarea obstacolelor din calea inovării în acest sector și, în același timp, de a nu pierde din vedere aspectele normative ale unei politici în domeniul media care să fie democratică și bazată pe diversitatea culturală;

45.  subliniază că conținuturile similare aflate pe același dispozitiv necesită un cadru juridic uniform, flexibil, ușor de utilizat și accesibil, care să fie neutru din punct de vedere tehnologic, transparent și aplicabil;

46.  solicită Comisiei să se asigure că platformele sunt operate cu respectarea condițiilor de piață și a concurenței loiale;

47.  solicită Comisiei să întreprindă un studiu de impact pentru a evalua dacă sfera de aplicare a Directivei SMA rămâne pertinentă, având în vedere evoluțiile ansamblului de servicii de media audiovizuale accesibile cetățenilor europeni;

48.  solicită Comisiei să examineze în ce măsură criteriul liniarității conduce în multe domenii la neîndeplinirea în lumea convergentă a obiectivelor de reglementare ale Directivei 2010/13/UE;

49.  recomandă dereglementarea sectoarelor din Directiva 2010/13/UE în care obiectivele legislației nu au fost atinse; consideră că ar trebui, în schimb, stabilite cerința minime la nivel european pentru toate serviciile media audiovizuale;

50.  subliniază importanța sistemelor neutre din punct de vedere tehnologic de acordare a drepturilor pentru a facilita punerea la dispoziție a serviciilor oferite de furnizorii de servicii media pe platforme deținute de părți terțe;

51.  afirmă cu convingere că principiul țării de origine și principiul țării de difuzare din DSMAV continuă să fie o condiție prealabilă esențială pentru a putea furniza conținuturi audiovizuale și dincolo de granițele teritoriale și reprezintă o piatră de hotar în realizarea unei piețe comune a serviciilor subliniază, cu toate acestea, necesitatea adaptării dreptului UE la realitățile internetului și mediului digital și a acordării unei atenții speciale societăților care oferă conținuturi audiovizuale online și care încearcă să evite taxarea în anumite state membre, stabilindu-se în țări cu un nivel foarte scăzut al taxelor;

52.  invită Comisia să analizeze în ce măsură este nevoie de o adaptare a legislației privind drepturile de autor pentru a permite o utilizare adecvată a conținuturilor liniare și neliniare pe diferitele platforme, precum și accesibilitatea lor transfrontalieră;

53.  invită Comisia să aplice consecvent principiul neutralității tehnologice și, dacă este cazul, să revizuiască legislația europeană privind drepturile de autor în mod corespunzător;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(2) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
(3) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.
(4) JO L 337, 18.12.2009, p. 37.
(5) JO L 108, 24.4.2002, p. 7.
(6) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.
(7) JO L 337, 18.12.2009, p. 37.
(8) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.
(9) JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
(10) Texte aprobate, P7_TA(2013)0329.


Raportul privind cetățenia UE în 2013
PDF 229kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la Raportul din 2013 privind cetățenia UE - Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră (2013/2186(INI))
P7_TA(2014)0233A7-0107/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulat „Raport privind cetățenia UE în 2010: eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” COM(2010)0603,

–  având în vedere rezultatele consultării publice privind cetățenia UE, organizată de Comisie între 9 mai și 27 septembrie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la Raportul Cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE(1),

–  având în vedere audierea organizată în comun de Comisia pentru petiții, de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și de Comisia Europeană la 19 februarie 2013, intitulată „Valorificarea cetățeniei UE”, și audierea din 24 septembrie 2013, intitulată „Impactul crizei asupra cetățenilor europeni și consolidarea implicării democratice în guvernarea Uniunii”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2013 intitulată „Raport privind cetățenia UE – 2013. Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere dreptul de a adresa petiții, consacrat prin articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Partea a doua din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, intitulată „Nediscriminarea și cetățenia Uniunii” și Titlul V din Carta drepturilor fundamentale;

–  având în vedere articolele 9, 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0107/2014),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a consolidat conceptul de cetățenie a UE și drepturile derivate;

B.  întrucât dreptul de a adresa petiții Parlamentului European este unul din pilonii cetățeniei europene, creând o interfață între cetățeni și instituțiile europene, cu scopul de a apropia UE de cetățenii săi, și transformând UE într-un concept cu semnificații și cu o credibilitate din ce în ce mai mare pentru aceștia;

C.  întrucât drepturile inerente cetățeniei Uniunii sunt consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

D.  întrucât toate statele membre s-au angajat să respecte normele UE convenite de comun acord privind dreptul oricărui cetățean al Uniunii de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre, nediscriminarea și valorile comune ale Uniunii Europene, în special respectarea drepturilor fundamentale, acordând o atenție deosebită drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită cetățeniei naționale și drepturilor minorităților, care decurg din acesta; întrucât toate statele membre trebuie să pună capăt încălcărilor drepturilor fundamentale legate de cetățenie, pentru a nu da naștere unei duble discriminări/unor standarde duble; întrucât minoritatea romă se confruntă în continuare cu o discriminare răspândită, iar progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de incluziune a romilor sunt încă limitate;

E.  întrucât libera circulație a persoanelor reprezintă unul dintre elementele esențiale ale cetățeniei UE și poate contribui la reducerea decalajului dintre locurile de muncă și abilități în piața internă; întrucât, conform unui sondaj Eurobarometru Flash din februarie 2013, peste două treimi din respondenți au fost de acord, pe bună dreptate, că libera circulație a persoanelor în UE aduce avantaje globale pentru economia propriei lor țări; întrucât criteriile Schengen ar trebui să fie de natură tehnică și nu ar trebui utilizate pentru a limita accesul la libera circulație a cetățenilor;

F.  întrucât discriminarea pe motive de naționalitate există încă în anumite țări din UE;

G.  întrucât obținerea și pierderea cetățeniei naționale a fost ridicată în petiții, mai ales din punctul de vedere al efectelor asupra cetățeniei europene; întrucât mulți petiționari, mulți aparținând minorităților într-un stat membru, și-au exprimat dorința de a vedea mai multe legi coordonate privind cetățenie în Europa;

H.  întrucât au fost primite mai multe plângeri cu privire la exercitarea dreptului de vot la alegerile europene și municipale, precum și cu privire la retragerea dreptului de vot la alegerile naționale, după o perioadă de timp petrecută în străinătate;

I.  întrucât a scăzut încrederea publică în Uniunea Europeană iar cetățenii săi traversează o perioadă dificilă din cauza gravei crize economice și sociale;

J.  întrucât alegerile din 2014 vor fi primele desfășurate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care extinde în mod semnificativ competențele Parlamentului European; întrucât alegerile europene reprezintă o oportunitate de a consolida încrederea publicului în sistemul politic, de creare a unei sfere publice europene și de consolidare a vocii și a rolului cetățenilor, care este una dintre cele mai importante condiții prealabile pentru consolidarea democrației în statele membre și în UE; întrucât o funcționare democratică, transparentă a Parlamentului European reprezintă unul dintre principalele atuuri în promovarea valorilor și a integrării europene;

K.  întrucât Uniunea Europeană, prin tratatele sale și prin Carta drepturilor fundamentale, apără o Europă a drepturilor și a valorilor democratice, a libertății, a solidarității și a securității și garantează o mai bună protecție a cetățenilor europeni;

L.  întrucât cetățenii sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii prin Parlamentul European și au dreptul democratic de a candida și de a vota în alegerile europene, chiar și atunci când se găsesc într-un stat membru altul decât cel propriu, întrucât exercitarea dreptului de vot în cadrul alegerilor europene și locale de către cetățenii europeni care își au reședința într-un alt stat membru nu este înlesnită și promovată suficient în niciunul din statele membre,

M.  întrucât Uniunea Europeană a creat un nou drept pentru cetățenii europeni de a organiza și susține o inițiativă cetățenească europeană , prin depunerea de propuneri de politici la instituțiile europene, iar acest lucru a fost folosit de milioane de cetățeni europeni începând cu 1 aprilie 2012,

1.  salută Raportul Comisiei privind cetățenia UE – 2013 (COM(2013)0269) care anunță noi acțiuni în 12 domenii ce vizează consolidarea drepturilor cetățenilor UE;

2.  salută faptul că foarte multe dintre cele 25 de măsuri anunțate în Raportul Comisiei privind cetățenia UE în 2010 au fost între timp finalizate de Comisie și de alte instituții ale UE;

3.  subliniază faptul că cetățenii trebuie să fie în măsură să ia decizii informate cu privire la exercitarea drepturilor lor prin tratat și, prin urmare, ar trebui să fie furnizate toate informațiile necesare, concentrându-se nu numai pe drepturi abstracte, ci și pe informații practice, ușor accesibile, cu privire la problemele economice, sociale, administrative, juridice și culturale; solicită autorităților naționale, regionale și locale să promoveze o mai bună înțelegere a cetățeniei europene și să explice beneficiile sale concrete pentru cetățeni;

4.  salută inițiativele Comisiei care vizează îmbunătățirea gradului de conștientizare de către cetățeni a drepturilor lor prin intermediul Europe Direct și Europa ta și îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile de a difuza informații despre rețeaua SOLVIT pentru cetățeni și societăți comerciale; propune, în acest sens, difuzarea mai multor informații cu privire la cetățenia europeană cu ocazia sărbătoririi Zilei Europei la 9 mai;

5.  îndeamnă Comisia să se asigure că sunt disponibile consultările sale publice în toate limbile oficiale ale UE, astfel încât să nu aibă loc nicio discriminare pe bază de limbă; menționează activitățile Parlamentului, și mai ales ale Comisiei pentru petiții, privind platformele mass-mediei sociale ca un mijloc excelent de creare a unei interacțiuni și a unui dialog cu cetățenii;

6.  încurajează statele membre să ofere mai mult spațiu pentru educație politică în domeniul afacerilor europene în cadrul programelor școlare, să adapteze pregătirea profesorilor în consecință și, în acest sens, să asigure know-how-ul și resursele necesare; subliniază că educația accesibilă joacă un rol vital în formarea viitorilor cetățeni, permițându-le să dobândească o bază solidă de cunoștințe generale, promovând responsabilizare individuală, solidaritatea și înțelegerea reciprocă și consolidarea coeziunii sociale; observă, în acest sens, că educația este esențială ca mijloc ce le permite oamenilor să participe pe deplin la viața democratică, socială și culturală și, prin urmare, consideră că nu ar trebui făcute reduceri substanțiale în fondurile alocate pentru educație;

7.  consideră că este deosebit de important să se încurajeze recunoașterea angajamentului voluntarilor, pentru a valida competențele și expertiza dobândite în acest mod și pentru a elimina obstacolele în calea liberei circulații;

8.  subliniază importanța societății civile organizate în consolidarea cetățeniei europene active; consideră, prin urmare, esențială facilitarea pe viitor a activității transfrontaliere a acestor organizații pentru reducerea sarcinilor birocratice și asigurarea unei finanțări adecvate; își reiterează apelul(2) pentru stabilirea statutului asociației europene, deoarece acest lucru poate facilita construirea de proiecte între cetățenii din diferite state membre ale UE în cadrul unei organizații transnaționale; subliniază necesitatea de a crea un cadru structurat pentru dialogul civic european care să dea substanță practică cetățeniei participative;

9.  regretă opțiunile existente de derogare a anumitor state membre de la unele dispoziții actuale din tratatele UE, ceea ce subminează și generează diferențe de facto între drepturile cetățenilor care trebuie să fie egale în temeiul tratatelor UE;

10.  subliniază rolul vital jucat de către statele membre în aplicarea corectă a legislației europene; consideră că încă trebuie să se înregistreze progrese și că este necesară o cooperare consolidată între instituțiile europene și autoritățile locale și naționale; consideră că o cooperare sporită ar fi un mijloc eficient de rezolvare a problemelor la nivel informal și în special a impedimentelor de ordin administrativ; în acest sens, salută intenția Comisiei de a sprijini, începând din 2013, prin intermediul sistemului său de înfrățire a orașelor în programul „Europa pentru cetățeni”, schimburile de bune practici între municipalități și proiecte care vizează îmbunătățirea cunoștințelor despre și punerea în aplicare corectă a drepturilor cetățenilor; consideră că un set de instrumente practice privind drepturile cetățenilor UE adaptat pentru autoritățile locale și regionale ar putea continua să îmbunătățească aplicarea corectă;

11.  regretă faptul că în statele membre nu există aceleași căi de atac pentru părinți și copii în caz de separare sau de divorț; afirmă că, din acest motiv, sute de părinți din Europa s-au adresat Comisiei pentru petiții pentru ca aceasta să devină mai activă în acest sens, în ciuda competențelor sale limitate în domeniu;

12.  se așteaptă ca noul portal web dedicat petițiilor, care va fi disponibil la începutul anului 2014, să transforme procesul de petiționare într-un instrument atrăgător, transparent și ușor de folosit și de către persoanele cu dizabilități; invită Comisia și celelalte instituții să recunoască în mod adecvat procesul de petiționare pe site-urile lor internet;

13.  salută faptul că, până în noiembrie 2013, trei inițiative ale cetățenilor europeni (ICE) foarte diferite au atins pragul necesar; salută audierilor planificate a organizatorilor de ICE reușite înainte de alegerile europene; invită statele membre să promoveze dreptul de a organiza și sprijini ICE și de a pune în aplicare Regulamentul (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească europeană într-un mod favorabil incluziunii, asigurându-se că sunt pregătite să valideze atât semnăturile cetățenilor proprii care locuiesc în afara granițelor, cât și pe cele ale cetățenilor din alte state membre care își au reședința pe teritoriul lor;

14.  invită toate statele membre în care nu există un ombudsman național să înființeze o astfel de instituție pentru a răspunde așteptărilor tuturor cetățenilor europeni; afirmă că, în prezent, doar în Italia și în Germania nu există un ombudsman național;

15.  invită Comisia să monitorizeze cu regularitate modul în care formalitățile administrative legate de intrare și de ședere a cetățenilor UE sunt prelucrate în statele membre; invită Comisia să își asume un rol activ pentru a garanta că procedurile puse în aplicare de statele membre respectă pe deplin valorile și drepturile omului recunoscute de tratatele europene; subliniază faptul că unul dintre pilonii principali ai pieței unice este mobilitatea forței de muncă; subliniază avantajele pozitive aduse de forța de muncă migrantă din UE economiei statelor membre; în acest sens, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația și să ia măsurile corespunzătoare pentru a elimina potențialele obstacole, cum ar fi birocrația excesivă, cu care se confruntă la nivel național această libertate fundamentală;

16.  recunoaște că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție(3), condițiile de obținere și pierdere a cetățeniei unui stat membru sunt reglementate exclusiv în conformitate cu legislația națională a fiecărui stat membru; solicită, însă, o mai bună coordonare și un schimb mai structurat de bune practici între statele membre cu privire la legislația lor în materie de cetățenie în scopul de a garanta drepturile fundamentale și mai ales certitudine juridică pentru cetățeni; solicită orientări comune cuprinzătoare care să clarifice relația dintre cetățenia națională și cea europeană;

17.  solicită statelor membre care interzic dreptul de vot propriilor cetățeni ce aleg să trăiască într-un alt stat membru pentru o perioadă lungă de timp să pună capăt acestei practici și să-și revizuiască legislația în mod corespunzător pentru a asigura drepturi depline în materie de cetățenie pe parcursul întregului proces; recomandă ca statele membre să ia toate măsurile pentru a ajuta și a asista în mod eficient cetățenii care doresc să voteze sau să candideze în alte state decât propriul lor stat; subliniază necesitatea ca cetățenii UE să își exercite dreptul de vot în alegerile naționale organizate în țara de origine din statul membru în care își au reședința.

18.  solicită statelor membre să protejeze și să pună în valoare esența cetățeniei UE prin descurajarea oricăror forme de discriminare pe motive de naționalitate; deplânge orice retorică populistă care își propune să genereze practici de discriminare bazate numai pe motive de naționalitate;

19.  invită partidele politice europene și filialele lor naționale să organizeze campanii electorale transparente înainte alegerilor europene din 2014 și să trateze în mod eficient problema scăderii ratei de participare la alegeri și a îndepărtării tot mai mari a cetățenilor de instituțiile UE; consideră că desemnarea la nivel european a candidaților pentru postul de președinte al Comisiei de către partidele politice europene este un pas important către crearea unui veritabil spațiu public european și este convins că perspectiva unei europenizări a campaniei electorale poate fi realizată numai prin activități paneuropene și prin rețelele mass-mediei locale și naționale, în special ale societăților publice, în domeniile radiodifuziunii, televiziunii și internetului;

20.  subliniază că trebuie informați cetățenii care au dreptul de a vota la alegerile municipale și europene, în cazul în care locuiesc în afara țării lor de origine și de promovare a acestui drept prin diferite mijloace; îndeamnă Comisia să nu aștepte până în mai 2014, pentru a-și lansa manualul de prezentare a acestor drepturi din UE „într-un limbaj clar și simplu”;

21.  invită toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să-și îmbunătățească transparența și să facă accesul la documente mai simplu și mai ușor de utilizat, deoarece acest lucru ar permite cetățenilor să fie implicați mai profund în procesul decizional; invită instituțiile Uniunii și, în principal, Comisia Europeană să urmeze proceduri mai eficiente pentru a răspunde, cât mai repede posibil, cererilor legitime ale cetățenilor europeni; invită toate instituțiile Uniunii, și în special Parlamentul, să asigure transparența și responsabilitatea în egală măsură;

22.  salută adoptarea recentă a activităților de finanțare a celor două programe principale UE în domeniul cetățeniei UE în perioada 2014-2020, și anume programele „Drepturi și cetățenie” și „Europa pentru cetățeni”; consideră că este extrem de regretabil faptul că în special pachetul financiar pentru cel de-al doilea program, care sprijină proiectele privind cetățenia europeană activă, a fost redus drastic de către guvernele statelor membre în comparație cu perioada 2007-2013;

23.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la petițiile ce reflectă situația delicată a unor locuitori care, datorită statutului lor, nu pot beneficia în totalitate de drepturile lor la liberă circulație sau de drepturi de vot depline la alegerile locale; invită Comisia Europeană și statele membre în cauză să faciliteze regularizarea statutului lor în astfel de cazuri;

24.  este profund preocupat de obstacolele cu care se confruntă încă cetățenii în exercitarea drepturilor lor individuale pe piața internă și este de părere că nesiguranța economică actuală din Europa trebuie, de asemenea, soluționată prin eliminarea acestor obstacole; prin urmare, salută noile inițiative anunțate de Comisie pentru consolidarea rolului cetățenilor de consumatori și de lucrători în întreaga Europă;

25.  subliniază că trebuie îmbunătățit schimbul de informații cu privire la oportunitățile de stagii și ucenicii în alte țări ale UE, prin intermediul rețelei EURES; este alarmat de rata șomajului, mai ales că aceasta afectează tinerii; salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii(4) și invită statele membre să respecte principiile stabilite în orientări;

26.  invită statele membre să îmbunătățească informarea cetățenilor europeni cu privire la drepturile și obligațiile lor și să faciliteze respectarea în mod egal acestor drepturi atât în țările lor de origine, cât și într-un alt stat membru;

27.  atrage atenția asupra nemulțumirilor unor petiționari, în majoritate cetățeni UE expatriați, care au declarat că au întâmpinat probleme în ceea ce privește achiziția, transferul și dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în diferite țări;

28.  recunoaște problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități care își exercită dreptul la libera circulație și solicită introducerea unui card european al persoanelor cu handicap, valabil în toată Europa, pentru persoanele cu dizabilități;

29.  invită statele membre să organizeze măsuri de coordonare și cooperare menite să asigure o rezolvare eficientă a chestiunilor precum taxe de înmatriculare duble, discriminări fiscale și impozitare dublă în context transfrontalier și să acorde o atenție sporită realităților legate de mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor; consideră că aspectele legate de impozitarea dublă sunt insuficient tratate în convențiile fiscale bilaterale existente sau în acțiunile unilaterale întreprinse de către un stat membru și ar necesita o acțiune concertată la nivelul Uniunii;

30.  regretă existența unor obstacole transfrontaliere în chestiuni civile sau sociale, cum ar fi dreptul familiei sau pensiile, care împiedică mulți cetățeni să beneficieze pe deplin de cetățenia UE;

31.  reamintește faptul că cetățenii UE aflați pe teritoriul unei țări terțe în care statul membru ai cărui resortisanți sunt nu este reprezentat au dreptul la protecție din partea autorităților diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru, în aceleași condiții ca și cetățenii statului membru respectiv, și subliniază importanța acestei dispoziții ca principiu;

32.  invită fiecare stat membru să creeze, în fiecare stat, cât mai curând posibil, un ghișeu unic pentru coordonarea proiectelor cu impact transfrontalier; de exemplu proiectele cu un impact social, cum ar fi serviciile de urgență, sau mai ales proiectele cu impact asupra mediului, cum ar fi proiectele în domeniul energiei eoliene, care uneori nu fac obiectul nici al unei consultări între locuitorii aflați de o parte și de alta a unui frontiere și nici al unui studiu de impact;

33.  invită Comisia să realizeze o evaluare detaliată a beneficiilor și provocărilor pe care le ridică Anul european al cetățenilor 2013(AEC); regretă faptul că, din cauza subfinanțării și a lipsei de ambiție politică, AEC a avut un profil slab în mass-media și nu a reușit să genereze o dezbatere amplă, larg vizibilă privind cetățenia europeană, care ar fi putut contribui la îmbunătățirea unor instrumente sau la crearea altora;

34.  invită Comisia să prezinte propuneri pentru a recunoaște voluntariatul ca element care contribuie la cetățenie;

35.  invită Comisia să publice și să difuzeze o explicație referitoare la drepturile cetățenilor, înainte și după Tratatul de la Lisabona, în scopul de a recâștiga încrederea cetățenilor;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 74.
(2) Declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații (JO C 199 E, 7.7.2012, p. 187).
(3) Cel mai recent în hotărârea CEJ din 2 martie 2010, C-135/08, Rottmann.
(4) COM(2013)0857.


Parchetul European
PDF 515kWORD 161k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)05342013/0255(APP))
P7_TA(2014)0234A7-0141/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului (COM(2013)0534),

–  având în vedere propunerea de regulament de creare a Agenției Uniunii Europene pentru cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

–  având în vedere proiectul de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(1),

–  având în vedere alte instrumente din domeniul justiției penale adoptate conform procedurii de codecizie de Parlamentul European și de Consiliu, cum este Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica în timpul privării de libertate, Directiva privind ordinul european de anchetă în materie penală etc.,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 86, 218, 263, 265, 267, 268 și 340,

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 ianuarie 2014,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul intermediar al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0141/2014),

A.  întrucât principalele obiective ale instituirii Parchetului European sunt contribuția la consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene, sporirea încrederii întreprinderilor și cetățenilor din UE în instituțiile Uniunii și asigurarea cercetării și urmăririi penale mai eficiente și mai eficace a infracțiunilor care afectează interesul financiar al UE, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât UE și-a asumat sarcina de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție și, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, aceasta respectă drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât criminalitatea dobândește din ce în ce mai mult o dimensiune transfrontalieră, iar în cazul infracțiunilor săvârșite împotriva intereselor financiare ale Uniunii, care provoacă în fiecare an daune financiare semnificative, UE trebuie să ofere un răspuns eficace, conferind valoare adăugată eforturilor comune ale tuturor statelor membre, deoarece protejarea bugetului UE împotriva fraudelor se poate realiza mai bine la nivelul UE;

C.  întrucât abordarea coerentă și eficientă a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ar presupune aplicarea principiul toleranței zero;

D.  întrucât statele membre au responsabilitatea principală de a executa aproximativ 80 % din bugetul Uniunii, precum și de a colecta resurse proprii, conform prevederilor Deciziei 2007/436/CE, Euratom a Consiliului(2), care va fi înlocuită în curând cu o decizie a Consiliului având ca obiect o propunere modificată a Comisiei referitoare la o decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (COM(2011)0739);

E.  întrucât este în egală măsură important să se asigure protejarea intereselor financiare ale Uniunii, atât la nivelul colectării resurselor UE, cât și la nivelul cheltuielilor;

F.  întrucât 10 % din anchetele OLAF vizează cazuri de criminalitate organizată transfrontalieră, însă aceste cazuri reprezintă 40 % din impactul financiar global asupra intereselor financiare ale Uniunii Europene;

G.  întrucât crearea unui Parchet European este singurul act în domeniul justiției penale pentru care nu este aplicabilă procedura legislativă ordinară;

H.  întrucât propunerea de Regulament de instituire a unui Parchet European este intrinsec legată de propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal și de propunerea de Regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare judiciară în materie penală (Eurojust), care fac obiectul procedurii legislative ordinare;

I.  întrucât respectarea normelor inerente statului de drept trebuie să fie principiul conducător al întregii legislații europene, în special în materie de justiție și de protecție a drepturilor fundamentale ale omului;

J.  întrucât 14 camere parlamentare din 11 state membre au declanșat procedura „cartonașului galben” în legătură cu propunerea Comisiei, iar la 27 noiembrie 2013 Comisia a decis să-și mențină propunerea, afirmând însă că va ține seama în mod corespunzător de avizele motivate ale camerelor parlamentare naționale în cursul procesului legislativ;

K.  întrucât, pentru înființarea unui Parchet European, articolul 86 alineatul (1) din TFUE reclamă unanimitatea în cadrul Consiliului; întrucât întrunirea acestei unanimități pare foarte improbabilă și, în consecință, este mai curând de anticipat că unele state membre vor înființa un Parchet European prin cooperare consolidată, ceea ce ar necesita o nouă propunere din partea Comisiei;

1.  consideră că obiectivul propunerii Comisiei constituie un pas înainte către instituirea unui spațiu european de justiție penală și consolidarea instrumentelor de combatere a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii, sporind astfel încrederea contribuabililor în UE;

2.  consideră, pornind de la prezumția participării tuturor statelor membre, că înființarea unui parchet european ar putea conferi spațiului de libertate, securitate și justiție o valoare adăugată deosebită, deoarece interesele financiare ale Uniunii și, pe cale de consecință, interesele contribuabililor europeni trebuie protejate în toate statele membre;

3.  invită Consiliul să implice extensiv Parlamentul în activitatea sa legislativă, printr-un flux constant de informații și o consultare continuă, care să permită obținerea unui rezultat care să fie în concordanță cu modificările aduse Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene în urma procesului de la Lisabona și să fie, în esență, salutat de ambele părți;

4.  invită legislatorul european să se ocupe de această propunere avându-le în vedere și pe celelalte de care este strâns legată, cum ar fi propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal, propunerea de Regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și alte instrumente pertinente din domeniul justiției penale și al drepturilor procedurale, pentru a putea asigura deplina ei compatibilitate cu cele de mai sus și implementare ei consecventă, având în vedere că eficacitatea acțiunii globale a UE în domeniul justiției este condiționată de consecvența sa;

5.  subliniază că atribuțiile și practicile Parchetului European trebuie să respecte corpusul de drepturi fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului și tradițiile constituționale ale statelor membre; în solicită, solicită Consiliului să țină seama în mod corespunzător de următoarele recomandări:

   (i) Parchetul European ar trebui să funcționeze cu respectarea strictă a dreptului la un proces echitabil, conformându-se astfel principiului instanței naturale, care reclamă stabilirea clară ex ante a criteriilor care determină instanța competentă să exercite jurisdicția; dat fiind că actuala formulare a articolului 27 alineatul (4) îi acordă Parchetului European o libertate excesivă în ceea ce privește aplicarea diferitelor criterii privind jurisdicția, respectivele criterii ar trebui investite cu efecte obligatorii și ierarhizate astfel încât să se asigure previzibilitatea; în această privință, ar trebui luate în considerare drepturile suspecților; mai mult, stabilirea competenței conform criteriilor în cauză ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional;
   (ii) Parchetul European ar trebui să beneficieze de independență deplină, atât față de guvernele naționale, cât și față de instituțiile UE, și ar trebui să fie protejat de orice presiune politică;
  (iii) sfera de competență a Parchetului European ar trebui definită exact, permițând identificarea ex ante a faptelor penale ce îi incumbă; Parlamentul solicită o revizuire atentă a definițiilor de la articolul 13 din propunerea Comisiei, referitor la competența accesorie deoarece, în forma actuală a propunerii, acestea depășesc limitele sferei de aplicare a articolului 86 alineatele (1)-(3) din TFUE; acest lucru ar trebui realizat astfel încât să se asigure că competențele Parchetului European se extind și asupra altor infracțiuni decât cele care afectează interesele financiare ale Uniunii doar în cazul în care, cumulativ:
   (a) comportamentul respectiv constituie concomitent o infracțiune care afectează interesele financiare ale Uniunii și alte infracțiuni și
   (b) infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii predomină, celelalte fiind doar accesorii; precum și
   (c) celelalte infracțiuni nu ar fi exceptate de la urmărire și pedepsire ulterioară dacă nu au fost urmărite și judecate împreună cu infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii;
     mai mult, stabilirea competenței conform criteriilor în cauză ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional;
   (iv) având în vedere că directiva menționată la articolul 12 din propunere de stabilire a infracțiunilor care intră în competența Parchetului European nu a fost încă adoptată, textul propunerii ar trebui să specifice că Parchetul European nu poate urmări infracțiuni care nu figurează încă în legislația pertinentă a statelor membre la data săvârșirii lor; de asemenea, Parchetul European nu ar trebui să-și exercite competența cu privire la infracțiunile comise înainte ca acesta să devină pe deplin operațional; Articolul 71 din propunere ar trebui modificat în consecință;
   (v) instrumentele și măsurile de cercetare aflate la dispoziția Parchetului European ar trebui să fie uniforme, identificate cu precizie și compatibile cu sistemele de drept ale statelor membre în care sunt implementate; de asemenea, criteriile de utilizare a măsurilor de cercetare ar trebui formulate mai detaliat, pentru a se asigura excluderea practicilor de căutare a instanței celei mai favorabile;
   (vi) admisibilitatea probelor și evaluarea acestora conform articolului 30 sunt elemente esențiale în cadrul cercetării penale; în consecință, normele pertinente trebuie să fie clare și uniforme în întreaga zonă de competență a Parchetului European și să respecte întru totul garanțiile procedurale; pentru a se asigura această conformitate, condițiile de admisibilitate a probelor ar trebui să fie astfel stabilite, încât să respecte toate drepturile garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;
   (vii) dreptul la o cale de atac eficace ar trebui sprijinit permanent în raport cu activitatea Parchetului European pe întreg teritoriul Uniunii; în consecință, deciziile luate de Procurorul European ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional în fața instanței competente; în această privință, deciziile adoptate de Parchetul European înainte de proces sau independent de acesta, cum ar fi cele descrise la articolele 27, 28 și 29 referitoare la competență, închiderea cazurilor sau tranzacțiile, ar trebui să facă obiectul căilor de atac disponibile la instanțele Uniunii.

Articolul 36 din propunere ar trebui reformulat, pentru a se evita eludarea dispozițiilor din tratat privind jurisdicția instanțelor Uniunii și o limitare disproporționată a dreptului la o cale judiciară de atac eficace în temeiul articolului 47 alineatul (1) din carta drepturilor fundamentale.

   (viii) prevederile articolului 28 din propunere ar trebui să specifice clar faptul că, după închiderea de către Parchetul European a unui dosar privind delicte minore, parchetele naționale nu vor fi împiedicate să-și continue cercetările în cauză și să trimită dosarul în instanță, în cazul în care legislația lor națională o permite și că, atunci când lipsa unor probe pertinente nu poate fi remediată în mod previzibil printr-o cercetare suplimentară de amploare adecvată, se impune clasarea dosarului; de asemenea, existența unor motive obligatorii de clasare ar trebui verificată cât mai curând posibil în cursul cercetării, iar clasarea ar trebui să se facă în cel mai scurt timp, fără întârzieri nejustificate, după ce se constată că se aplică unul dintre motivele obligatorii respective;
   (ix) administrarea arbitrară a justiției trebuie evitată în orice situație; astfel, condiția „bunei administrări a justiției” ca motiv de tranzacție, conform dispozițiilor de la articolul 29 alineatul (1) din propunere, ar trebui înlocuită prin criterii mai specifice; în special, tranzacția ar trebui exclusă la momentul inițierii acțiunii penale și, în orice situație, în cazurile care pot fi închise conform articolului 28 din propunere, precum și în cazurile grave;
   (x) deoarece atribuțiile Procurorului European necesită nu doar control jurisdicțional din partea Curții de Justiție, ci și supraveghere din partea Parlamentului European și a parlamentelor naționale, trebuie incluse dispoziții în acest sens, în special pentru a se asigura practici eficace și coerente între statele membre și compatibilitatea cu statul de drept;

6.  solicită, de asemenea, Consiliului, subliniind necesitatea respectării în cel mai înalt grad a principiilor fundamentale, din care decurg în mod direct dreptul la un proces echitabil și garanțiile apărării în procesul penal, să țină seama de următoarele recomandări și să prevadă, în consecință, ca:

   (i) toate activitățile Parchetului European ar trebui să asigure un grad ridicat de protecție a drepturilor la apărare, în special ținând seama că Uniunea ar putea deveni un spațiu în care Parchetul European ar putea acționa, la viteza operațională, fără a trebui să recurgă la instrumente de asistență judiciară reciprocă; în această privință, respectarea a standardelor minimale ale UE din domeniul drepturilor individuale în procedura penală în toate statele membre constituie un element-cheie pentru funcționarea corespunzătoare a Parchetului European.

În acest sens, ar trebui remarcat că foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în cadrul procedurilor penale, adoptată de Consiliu la 30 noiembrie 2009, nu este încă completă și că propunerea se limitează la trimiterea la legislația națională în privința dreptului de a păstra tăcerea, prezumției de nevinovăție, dreptului la asistență juridică și la anchete în apărare; în consecință, pentru a respecta principiul egalității armelor, legea aplicabilă persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în cadrul procedurilor Parchetului European ar trebui să se aplice și garanțiilor procedurale în contextul cercetării sau urmăririi dispuse de acesta, fără a aduce atingere vreunor standarde suplimentare mai ridicate în materie de garanții procedurale acordate de legislația Uniunii;

   (ii) după expirarea perioadei de transpunere pertinente, netranspunerea sau transpunerea incorectă în legislația națională a actelor legislative ale Uniunii privind drepturile procedurale nu ar trebui interpretată în sens nefavorabil persoanelor cercetate sau urmărite penal, iar aplicarea acestora se face de fiecare dată în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului;
   (iii) să fie asigurată respectarea principiului ne bis in idem;
   (iv) urmărirea penală ar trebui să respecte articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și legislația UE aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal; o atenție deosebită ar trebui acordată drepturilor persoanelor vizate atunci când se transmit date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale;

7.  solicită Consiliului să țină cont de următoarele recomandări, reamintind necesitatea ca Parchetul European să fie o structură versatilă, reactivă, eficientă și capabilă să obțină rezultate maxime:

   (i) pentru a asigura finalizarea cu succes și echitabilă a anchetelor și coordonarea acestora, este necesar ca cei care le conduc să aibă o cunoaștere aprofundată a sistemelor juridice ale țărilor implicate; în acest scop, modelul organizatoric al Parchetului European ar trebui să asigure, la nivel central, abilitățile, experiența și cunoașterea adecvată a sistemelor juridice ale statelor membre;
   (ii) pentru ca deciziile să fie luate rapid și eficace, ar trebui ca procesul decizional să se desfășoare în cadrul Biroului Procurorului european, cu asistența procurorilor naționali delegați, competenți pentru cazuri specifice;
   (iii) pentru ca Parchetul European să poată garanta standarde ridicate de independență, eficiență, experiență și profesionalism, trebuie ca personalul său să fie cât mai înalt calificat și să asigure atingerea obiectivelor fixate în prezenta rezoluție; în particular, personalul în cauză ar putea proveni din magistratură, din rândul celor care practică dreptul sau din alte sectoare în care au dobândit experiența și profesionalismul menționate anterior, precum și cunoștințele adecvate despre sistemele juridice ale statelor membre; în acest sens, conform precizărilor Comisiei de la punctul 4 din expunerea de motive a propunerii, în ceea ce privește costurile totale, ar trebui respectate exigențele reale de eficiență și funcționalitate ale Parchetului European;
   (iv) ar trebui instituit un mecanism de control, care să prezinte anual un raport privind activitățile Parchetului European;

8.  ia act de ideea de pune la baza Parchetului European structurile existente, o soluție despre care Comisia consideră că nu va presupune costuri noi substanțiale pentru Uniune sau pentru statele sale membre, deoarece serviciile administrative ale Parchetului European trebuie gestionate de Eurojust, iar resursele umane vor proveni de la entități existente, cum este OLAF;

9.  își exprimă dubiile cu privire la validitatea argumentului eficienței costurilor invocat în propunere, întrucât Parchetul European trebuie să creeze departamente specializate, câte unul pentru fiecare stat membru, care vor trebui să aibă cunoștințe aprofundate a cadrelor juridice naționale pentru a desfășure anchete și urmăriri eficiente; solicită efectuarea unei analize pentru a se evalua costurile aferente înființării Parchetului European de suportat de la bugetul UE și orice eventuale repercusiuni asupra bugetelor naționale; solicită ca o astfel de analiză să fie efectuată și pentru evaluarea beneficiilor;

10.  își exprimă îngrijorarea privind faptul că propunerea se bazează pe asumpția că serviciile administrative oferite de Eurojust nu vor avea niciun impact în materie de finanțe și de resurse umane asupra acestei agenții descentralizate; consideră, prin urmare, că fișa financiară induce în eroare; atrage atenția, în acest sens, asupra cererii sale ca Comisia să prezinte o fișă financiară actualizată, care să ia în considerare posibilele amendamente ale legislatorului înaintea încheierii procesului legislativ;

11.  recomandă ca, în acord cu prevederile articolului 86 alineatul (1) din TFUE, în baza căruia că Consiliul poate înființa un Parchet European pornind de la Eurojust, Comisia să prevadă un simplu transfer de resurse financiare de la OLAF la Parchetul European, și ca Parchetul European să beneficieze de cunoștințele specializate și de valoarea adăugată conferită de personalul Eurojust;

12.  subliniază că nu a fost oferit niciun indiciu clar cu privire la faptul dacă Parchetul European, ca organism nou instituit, face obiectul reducerilor de personal planificate pentru toate instituțiile și organismele Uniunii; clarifică faptul că nu ar sprijini o astfel de abordare;

13.  invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre organele existente însărcinate să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii; atrage atenția asupra importanței maxime care trebuie acordată definirii mai precise și demarcării clare a relației dintre Parchetul European și alte organe, deja existente, precum Eurojust și OLAF; subliniază că Parchetul European ar trebui să beneficieze de pe urma experienței îndelungate acumulate de OLAF în ceea ce privește desfășurarea anchetelor, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în domenii care țin de protejarea intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv corupția; subliniază, mai ales, că ar fi necesare clarificări din partea Consiliului cu privire la complementaritatea acțiunilor întreprinse de OLAF și, respectiv, Parchetul European în ceea ce privește investigațiile „interne” și „externe”; accentuează faptul că actuala propunere a Comisiei nu precizează nici relația sa cu Parchetul European, nici modul în care trebuie efectuate investigații interne în cadrul instituțiilor Uniunii Europene;

14.  consideră că ar trebui să se realizeze o analiză mai aprofundată a funcționării concomitente a OLAF, Eurojust și a Parchetului European, în scopul de a se limita riscul de conflicte de competențe; invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre aceste organisme, să identifice competențele potențial împărtășite și ineficiențele și să sugereze soluții acolo unde este cazul;

15.  solicită, având în vedere probabilitatea ca mai multe state membre să opteze pentru excluderea voluntară de la propunerea referitoare la instituirea Parchetului European, să se realizeze o analiză pentru a se stabili în mod clar care dintre unitățile din cadrul OLAF și dintre membrii personalului său urmează să fie transferați la Parchetul European și, respectiv, care urmează să rămână în cadrul OLAF; solicită ca OLAF să păstreze resursele necesare pentru a întreprinde toate activitățile antifraudă care nu se încadrează în mandatul Parchetului European;

16.  relevă faptul că OLAF rămâne competent pentru acele state membre care nu participă la Parchetul European și că acestora ar trebui să li se acorde garanții procedurale de nivel echivalent;

17.  solicită, în consecință, Comisiei să includă, printre modificările aduse Regulamentului OLAF ca urmare a înființării Parchetului European, garanții procedurale suficiente, inclusiv posibilitatea unui control jurisdicțional al măsurilor investigative luate de OLAF;

18.  consideră că obligațiile impuse în sarcina autorităților naționale de a informa Parchetul European în legătură cu orice comportament care ar putea constitui o infracțiune de competența sa ar trebui să fie aliniate la cele în vigoare la nivelul statelor membre, fără a le depăși, și ar trebui să respecte independența respectivelor autorități;

19.  solicită elaborarea unui set special de norme la nivelul Uniunii, pentru a asigura o protecție armonizată a demascatorilor;

20.  solicită Consiliului să îmbunătățească în continuare eficiența și eficacitatea instanțelor din statele membre care sunt indispensabile pentru reușita proiectului de parchet european.

21.  salută ideea integrării Parchetului European în structuri descentralizate existente, prin participarea, în calitate de „consultanți speciali”, a unor procurori naționali delegați; este conștient de necesitatea ca independența procurorilor delegați în raport cu magistrații naționali și procedurile transparente de selecție a acestora să fie studiate în continuare, pentru a se evita orice indiciu de favoritism din partea Parchetului European;

22.  consideră că procurorii europeni delegați și personalul aferent acestora ar trebui să fie formați în drept penal al UE într-un mod uniform și eficace.

23.  reamintește Consiliului și Comisiei că este extrem de important ca Parlamentul European, colegislator în domeniul penal material și procedural, să rămână implicat îndeaproape în procesul de creare a Parchetului European și ca poziția sa să fie luată în considerare în mod corespunzător în toate etapele procedurii; în acest scop, intenționează să mențină contacte frecvente cu Comisia și Consiliul, în vederea unei cooperări fructuoasă în această privință; este pe deplin conștient de complexitatea sarcinii și de necesitatea unui termen rezonabil pentru a o duce la bun sfârșit și se angajează să-și exprime poziția, dacă este necesar, în alte rapoarte intermediare cu privire la evoluțiile viitoare privind Parchetul European;

24.  solicită Consiliului să-și rezerve timpul necesar unei evaluări exhaustive a propunerii Comisiei și să nu finalizeze negocierile în grabă; subliniază că ar trebui evitată o trecere prematură la procedura de cooperare consolidată;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a continua analiza împreună cu Consiliul;

26.  atenționează Consiliul asupra faptului că orientările politice menționate mai sus sunt completate de anexa tehnică la prezenta rezoluție;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

Considerentul 22

Modificarea 1

Propunerea de regulament

Amendamentul

(22)  Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii sunt adesea strâns legate de alte infracțiuni. În interesul eficienței procedurale și pentru a evita o posibilă încălcare a principiului ne bis in idem, competența Parchetului European ar trebui să includă și infracțiunile care nu sunt practic definite în dreptul național ca infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atunci când faptele constitutive sunt identice și indisolubil legate de cele ale infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, în care infracțiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este preponderentă, competența Parchetului European ar trebui exercitată în urma consultării cu autoritățile competente ale statului membru în cauză. Preponderența ar trebui stabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactul financiar al infracțiunilor pentru Uniune, pentru bugetele naționale, numărul de victime sau alte circumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sau sancțiunile aplicabile.

(22)  Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii sunt adesea strâns legate de alte infracțiuni. Pentru a evita o posibilă încălcare a principiului ne bis in idem, competența Parchetului European ar trebui să includă și infracțiunile care nu sunt practic definite în dreptul național ca infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atunci când faptele constitutive sunt identice și legate de cele ale infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, în care infracțiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este predominantă, competența Parchetului European ar trebui exercitată în urma consultării cu autoritățile competente ale statului membru în cauză. Predominanța ar trebui stabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactul financiar al infracțiunilor pentru Uniune, pentru bugetele naționale, numărul de victime sau alte circumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sau sancțiunile aplicabile.

Considerentul 46

Modificarea 3

Propunerea de regulament

Amendamentul

(46)  Normele generale de transparență aplicabile agențiilor Uniunii ar trebui să se aplice și Parchetului European, însă numai în ceea ce privește sarcinile sale administrative, pentru a nu pune în pericol în niciun fel cerința de confidențialitate în activitatea sa operațională. La fel, anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerința de confidențialitate a Parchetului European.

(46)  Normele generale de transparență aplicabile agențiilor Uniunii ar trebui să se aplice și Parchetului European; anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerința de confidențialitate a Parchetului European.

Articolul 13

Modificarea 2

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)   Atunci când infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt indisolubil asociate altor infracțiuni decât cele menționate la articolul 12, iar cercetarea și urmărirea penală comună a acestora sunt în interesul bunei administrări a justiției, Parchetul European este competent și pentru acele infracțiuni, în condițiile în care infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt preponderente, iar celelalte infracțiuni se bazează pe fapte identice.

(1)   Atunci când infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt asociate altor infracțiuni decât cele menționate la articolul 12, Parchetul European este competent și pentru acele infracțiuni, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții cumulative:

—  un set anume de fapte reprezintă simultan atât o infracțiune care afectează interesele financiare ale Uniunii, cât și altă infracțiune/alte infracțiuni; precum și

—  infracțiunea/infracțiunile care afectează interesul financiar al Uniunii predomină, iar restul infracțiunilor sunt doar accesorii; precum și

—  urmărirea și pedepsirea suplimentare ale celeilalte infracțiuni/celorlalte infracțiuni nu ar mai fi posibile dacă acestea nu ar fi urmărite și judecate împreună cu infracțiunea/infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, statul membru competent pentru celelalte infracțiuni deține competența și pentru infracțiunile la care se face referire la articolul 12.

În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, statul membru competent pentru celelalte infracțiuni deține competența și pentru infracțiunile la care se face referire la articolul 12.

(2)   Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală se consultă reciproc pentru a stabili autoritatea care deține competența, în conformitate cu alineatul (1). Atunci când acest lucru este oportun pentru facilitarea stabilirii acestei competențe, Eurojust poate fi asociat în conformitate cu articolul 57.

(2)   Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală se consultă reciproc pentru a stabili autoritatea care deține competența, în conformitate cu alineatul (1). Atunci când acest lucru este oportun pentru facilitarea stabilirii acestei competențe, Eurojust poate fi asociat în conformitate cu articolul 57.

(3)   În caz de dezacord între Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală în ceea ce privește competența definită la alineatul (1), autoritatea judiciară națională competentă să decidă asupra atribuirii competențelor în ceea ce privește urmărirea penală la nivel național ia o decizie cu privire la competența accesorie.

(3)   În caz de dezacord între Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală în ceea ce privește competența definită la alineatul (1), autoritatea judiciară națională competentă să decidă asupra atribuirii competențelor în ceea ce privește urmărirea penală la nivel național ia o decizie cu privire la competența accesorie.

(4)   Stabilirea competenței conform prezentului articol nu este supusă niciunei căi de atac.

(4)   Stabilirea competenței conform prezentului articol poate fi supusă unei căi de atac în fața instanței de judecată stabilite în temeiul articolului 27 alineatul (4) din propunere, din oficiu.

Articolul 27

Modificarea 4

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)   Procurorul European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile.

(1)   Procurorul European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile.

(2)   Atunci când procurorul european delegat competent consideră cercetarea ca fiind încheiată, acesta prezintă spre examinare Procurorului European un rezumat al cazului, însoțit de un proiect de act de inițiere a acțiunii penale și de lista de probe. În cazul în care Procurorul European nu dispune închiderea cazului în conformitate cu articolul 28, acesta ordonă procurorului european delegat trimiterea cazului în fața instanței naționale competente printr-un act de inițiere a acțiunii penale sau retrimiterea pentru cercetări suplimentare. Procurorul European poate aduce personal cazul în fața instanței naționale competente.

(2)   Atunci când procurorul european delegat competent consideră cercetarea ca fiind încheiată, acesta prezintă spre examinare Procurorului European un rezumat al cazului, însoțit de un proiect de act de inițiere a acțiunii penale și de lista de probe. În cazul în care Procurorul European nu dispune închiderea cazului în conformitate cu articolul 28 sau atunci când dispune o ofertă de tranzacție în temeiul articolului 29 și această ofertă nu este acceptată, acesta ordonă procurorului european delegat trimiterea cazului în fața instanței naționale competente printr-un act de inițiere a acțiunii penale sau retrimiterea pentru cercetări suplimentare. Procurorul European poate aduce personal cazul în fața instanței naționale competente.

(3)   Actul de inițiere a acțiunii penale prezentat instanței naționale competente enumeră probele ce vor fi prezentate în proces.

(3)   Actul de inițiere a acțiunii penale prezentat instanței naționale competente enumeră probele ce vor fi prezentate în proces.

(4)   În strânsă consultare cu procurorul european delegat care trimite cazul și având în vedere buna administrare a justiției, Procurorul European alege jurisdicția și stabilește instanța națională competentă, ținând seama de următoarele criterii:

(4)   Instanța națională competentă se stabilește pe baza următoarelor criterii, în ordinea priorității:

(a)   locul săvârșirii infracțiunii sau, în cazul mai multor infracțiuni, locul săvârșirii majorității infracțiunilor;

(a)   locul săvârșirii infracțiunii sau, în cazul mai multor infracțiuni, locul săvârșirii majorității infracțiunilor;

(b)   locul unde persoana acuzată își are reședința obișnuită;

(b)   locul unde persoana acuzată își are reședința obișnuită;

(c)   locul unde sunt situate probele;

(c)   locul unde sunt situate probele;

(d)   locul unde victimele directe își au reședința obișnuită.

(d)   locul unde victimele directe își au reședința obișnuită.

(5)   Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, Procurorul European notifică autoritățile naționale competente, persoanele interesate și instituțiile, organismele, agențiile relevante ale Uniunii cu privire la inițierea acțiunii penale.

(5)   Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, Procurorul European notifică autoritățile naționale competente, persoanele interesate și instituțiile, organismele, agențiile relevante ale Uniunii cu privire la inițierea acțiunii penale.

Articolul 28

Modificarea 5

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)   Procurorul European închide cazul atunci când urmărirea penală devine imposibilă din oricare dintre următoarele motive:

(1)   Procurorul European închide cazul atunci când urmărirea penală devine imposibilă din oricare dintre următoarele motive:

(a)   decesul persoanei suspectate;

(a)   decesul persoanei suspectate;

(b)   comportamentul supus cercetării nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni;

(b)   comportamentul supus cercetării nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni;

(c)   amnistia sau imunitatea acordată suspectului;

(c)   amnistia sau imunitatea acordată suspectului;

(d)   expirarea termenului național de prescripție a urmăririi penale;

(d)   expirarea termenului național de prescripție a urmăririi penale;

(e)   persoana suspectată a fost deja achitată sau condamnată definitiv pentru aceleași fapte pe teritoriul Uniunii sau cazul a fost tratat în conformitate cu articolul 29.

(e)   persoana suspectată a fost deja achitată sau condamnată definitiv pentru aceleași fapte pe teritoriul Uniunii sau cazul a fost tratat în conformitate cu articolul 29;

(f)  în urma unei cercetări complete, cuprinzătoare și proporționale întreprinse de Parchetul European se constată lipsa de probe pertinente.

(2)   Procurorul European poate închide cazul din oricare dintre următoarele motive:

(a)  infracțiunea este una minoră conform legislației naționale de transpunere a Directivei 2013/XX/UE privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal;

(b)  lipsa probelor relevante.

(2)   Procurorul European poate închide cazul dacă infracțiunea este una minoră conform legislației naționale de transpunere a Directivei 2013/XX/UE privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal.

(3)   Parchetul European poate trimite cazuri respinse către OLAF sau autoritățile naționale administrative sau judiciare competente pentru recuperare, alte urmăriri administrative sau monitorizare.

(3)   Parchetul European poate trimite cazuri respinse către OLAF sau autoritățile naționale administrative sau judiciare competente pentru recuperare, alte urmăriri administrative sau monitorizare.

(4)   În cazul în care cercetarea a fost inițiată pe baza informațiilor furnizate de partea vătămată, Parchetul European informează partea respectivă în acest sens.

(4)   În cazul în care cercetarea a fost inițiată pe baza informațiilor furnizate de partea vătămată, Parchetul European informează partea respectivă în acest sens.

Articolul 29

Modificarea 6

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)   Atunci când cazul nu este închis și în scopul unei bunei administrări a justiției, Parchetul European poate propune persoanei suspectate, după ce aceasta a reparat prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, să achite o amendă forfetară care, odată plătită, antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție). Dacă persoana suspectată este de acord, aceasta plătește amenda forfetară Uniunii.

(1)   Atunci când cazul nu poate fi închis în temeiul articolului 28 și atunci când o pedeapsă cu închisoarea ar fi disproporționată chiar dacă faptele ar fi pe deplin dovedite în cadrul procesului, Parchetul European poate propune persoanei suspectate, după ce aceasta a reparat prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, să achite o amendă forfetară care, odată plătită, antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție). Dacă persoana suspectată este de acord, aceasta plătește amenda forfetară Uniunii.

(2)   Parchetul European supraveghează colectarea plăților implicate în tranzacție.

(2)   Parchetul European supraveghează colectarea plăților implicate în tranzacție.

(3)   În cazul în care tranzacția este acceptată și amenda plătită de către persoana suspectată, Procurorul European închide definitiv cazul, notifică oficial autoritățile naționale judiciare și de asigurare a respectării legii competente și informează în acest sens instituțiile, organismele și agențiile relevante ale Uniunii.

(4)  Închiderea menționată la alineatul (3) nu este supusă controlului jurisdicțional.

(3)   În cazul în care tranzacția este acceptată și amenda plătită de către persoana suspectată, Procurorul European închide definitiv cazul, notifică oficial autoritățile naționale judiciare și de asigurare a respectării legii competente și informează în acest sens instituțiile, organismele și agențiile relevante ale Uniunii.

Articolul 30

Modificarea 7

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)  Probele prezentate de Parchetul European instanței de judecată, în cazul în care instanța consideră că admiterea lor nu ar afecta caracterul echitabil al procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, sunt admise în proces fără a fi validate sau a face obiectul unui alt proces juridic similar, chiar dacă legislația națională a statului membru unde se află situată instanța prevede norme diferite privind colectarea sau prezentarea unor astfel de probe.

(1)  Probele prezentate de Parchetul European instanței de judecată sunt admise în cazul în care instanța consideră că admiterea lor nu ar afecta caracterul echitabil al procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și de obligațiile ce le incumbă statelor membre în temeiul articolului 6 din TUE.

(2)  Odată ce probele sunt admise, nu se aduce atingere competenței instanțelor naționale de a evalua în mod liber probele prezentate în proces de Parchetul European.

(2)  Odată ce probele sunt admise, nu se aduce atingere competenței instanțelor naționale de a evalua în mod liber probele prezentate în proces de Parchetul European.

Articolul 33

Modificarea 8

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)   În conformitate cu legislația națională, persoanele suspectate și persoanele acuzate implicate în procedurile desfășurate de Parchetul European au dreptul la tăcere, atunci când sunt interogate în legătură cu infracțiunile de care sunt suspectate de a le fi comis, și sunt informate că nu sunt obligate să se autoincrimineze.

(1)   Persoanele suspectate și persoanele acuzate implicate în procedurile desfășurate de Parchetul European au dreptul la tăcere, atunci când sunt interogate în legătură cu infracțiunile de care sunt suspectate de a le fi comis, și sunt informate că nu sunt obligate să se autoincrimineze.

(2)   Persoanele suspectate și persoanele acuzate sunt considerate nevinovate până la dovedirea vinovăției în conformitate cu legislația națională.

(2)   Persoanele suspectate și persoanele acuzate sunt considerate nevinovate până la dovedirea vinovăției.

Articolul 34

Modificarea 9

Propunerea de regulament

Amendamentul

Orice persoană suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care intră în sfera de competență a Parchetului European are dreptul la asistență juridică gratuită sau parțial gratuită din partea autorităților naționale, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care nu deține mijloace suficiente pentru a o suporta.

Orice persoană suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care intră în sfera de competență a Parchetului European are dreptul la asistență juridică gratuită sau parțial gratuită din partea autorităților naționale în cazul în care nu deține mijloace suficiente pentru a o achita.

Articolul 36

Modificarea 10

Propunerea de regulament

Amendamentul

(1)  În momentul adoptării unor acte de procedură pentru îndeplinirea funcțiilor sale, Parchetul European este considerat o autoritate națională în sensul controlului jurisdicțional.

În sensul controlului jurisdicțional, Parchetul European este considerat o autoritate națională în ceea ce privește toate măsurile procedurale pe care le adoptă în cursul exercitării funcției sale de urmărire penală în fața instanței de judecată competente. În ceea ce privește toate celelalte acte sau omisiuni ale Parchetului European, acesta va fi considerat un organism al Uniunii.

(2)  Atunci când dispozițiile legislației naționale devin aplicabile în temeiul prezentului regulament, aceste dispoziții nu sunt considerate ca fiind dispoziții ale legislației Uniunii în scopul articolului 267 din tratat.

Articolul 68

Modificarea 11

Propunerea de regulament

Amendamentul

Activitățile administrative ale Parchetului European sunt supuse investigațiilor efectuate de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din tratat.

Parchetul European este supus investigațiilor efectuate de către Ombudsmanul European, în ceea ce privește cazurile de administrare defectuoasă, în conformitate cu articolul 228 din tratat.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.
(2) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.


Raportul pe 2013 privind progresele înregistrate de Turcia
PDF 334kWORD 119k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la Raportul privind evoluția Turciei în 2013 (2013/2945(RSP))
P7_TA(2014)0235B7-0241/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere documentul elaborat de serviciile Comisiei intitulat: „Turcia: raport privind evoluția țării în 2013” (SWD(2013)0417),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 octombrie 2013, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2013-2014” (COM(2013)0700),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 10 februarie 2010, referitoare la Raportul din 2009 privind progresele înregistrate de Turcia(1), cea din 9 martie 2011, referitoare la Raportul din 2010 privind progresele înregistrate de Turcia(2), cea din 29 martie 2012, referitoare la Raportul din 2011 privind progresele înregistrate de Turcia(3), cea din 18 aprilie 2013 referitoare la Raportul din 2012 privind progresele înregistrate de Turcia(4), precum și cea din 13 iunie 2013 referitoare la situația din Turcia(5),

–  având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(6) („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010, din 5 decembrie 2011, din 11 decembrie 2012, precum și din 25 iunie 2013,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere concluziile raportului din 26 noiembrie 2013 al Comisarului pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei, care a atras atenția asupra comportamentului inadecvat al membrilor forțelor de ordine cu ocazia protestelor din parcul Gezi,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, iar începerea acestor negocieri a constituit punctul de plecare al unui proces de durată, cu final deschis, bazat pe o condiționalitate echitabilă și riguroasă și pe angajamentul pe calea reformelor,

B.  întrucât Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și eficiente, să aibă relațiile de bună vecinătate și să se alinieze treptat cu UE, întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca o oportunitate pentru Turcia de a continua procesul de modernizare,

C.  întrucât UE ar trebui să rămână pentru Turcia referința în materie de reforme;

D.  întrucât respectarea totală a criteriilor de la Copenhaga, precum și capacitatea de integrare a UE, în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2006, reprezintă baza aderării la UE;

E.  întrucât, în concluziile sale din 11 decembrie 2012, Consiliul a aprobat noua abordare adoptată de Comisie referitoare la cadrele de negociere pentru noile țări candidate, care plasează statul de drept în centrul politicii de extindere, și a confirmat poziția centrală în procesul de negociere a capitolului 23 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și a capitolului 24 (justiție, libertate și securitate), fiind necesar ca aceste capitole să fie abordate încă din primele etape ale negocierilor, pentru a permite stabilirea unor repere clare și un interval de timp suficient pentru modificările legislației și reformele instituționale necesare, instituind astfel referințe solide în privința implementării;

F.  întrucât, în comunicarea sa intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2013-2014”, Comisia a concluzionat că, datorită economiei sale, locației strategice și rolului regional important, Turcia este un partener strategic pentru UE și constituie o componentă valoroasă a competitivității economice a UE, precum și că, în ultimele 12 luni, au fost realizate importante progrese în ceea ce privește reformele, întrucât Comisia a solicitat continuarea reformelor și promovarea dialogului în întregul spectru politic din Turcia și în societatea turcă în ansamblu,

G.  întrucât Turcia nu a aplicat încă, pentru al optulea an consecutiv, dispozițiile Acordului de asociere CE-Turcia și ale Protocolului adițional la acesta;

H.  întrucât, pentru beneficiul propriu, pentru creșterea stabilității și pentru promovarea unor relații de bună vecinătate, Turcia trebuie să-și intensifice eforturile de soluționare a problemelor bilaterale restante, inclusiv a obligațiilor juridice neîndeplinite și a litigiilor cu vecinii săi imediați legate de granițele terestre și maritime și de spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional;

I.  întrucât Turcia are potențialul de a juca un rol esențial în diversificarea resurselor de energie și a rutelor de tranzit pentru petrol, gaz și energie electrică din țările vecine către UE și întrucât ar fi posibil ca atât Turcia, cât și UE să beneficieze de bogatele resurse energetice regenerabile ale Turciei, pentru a crea o economie sustenabilă, cu emisii de carbon reduse;

J.  întrucât combaterea corupției la toate nivelurile reprezintă un element important al funcționării statului de drept,

K.  întrucât Turcia continuă să fie implicată activ în vecinătatea sa extinsă, fiind un actor regional important,

Un angajament credibil și fundații democratice solide

1.  salută Raportul privind evoluția Turciei în 2013 și împărtășește concluzia Comisiei că Turcia este un partener strategic pentru UE și că au fost realizate progrese importante privind reformele în ultimele 12 luni; subliniază importanța și necesitatea stringentă a continuării reformelor pentru asigura o mai mare responsabilitate și transparență a administrației turce, și a promovării dialogului în întreg spectrul politic și în societate în sens mai larg, în special printr-o implicare corespunzătoare și un proces de capacitare a societății civile, concomitent cu respectarea deplină în practică a drepturilor fundamentale și a statului de drept; reamintește centralitatea în orice democrație a principiului separației puterilor, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, și subliniază importanța unui sistem judiciar imparțial și independent pentru un stat cu adevărat democratic;

2.  ia act de puterea transformatoare a negocierilor dintre Uniune și Turcia și subliniază importanța unui dialog apropiat și a cooperării dintre Turcia și UE cu privire la procesul de reformă, astfel încât negocierile să poată continua să ofere Turciei o sistem de referință clar și repere credibile; subliniază, așadar, importanța unor negocieri credibile, conduse cu bună credință și bazate pe angajamentul reciproc între Turcia și Uniune, pentru reforme eficace, care să consolideze fundamentele democratice ale societății turce, să promoveze valorile fundamentale și să producă schimbări pozitive în instituții, în legislație și în mentalitatea societății; salută, prin urmare, deschiderea Capitolului 22;

3.  salută semnarea acordului de readmisie între UE și Turcia, precum și inițierea dialogului privind liberalizarea vizelor, la 16 decembrie 2013; subliniază importanța realizării unei înțelegeri comune între Turcia și Uniunea Europeană cu privire la relevanța pentru ambele părți a acordului de readmisie și a foii de parcurs pentru liberalizarea vizelor; solicită, în acest sens, ca UE să ofere asistență tehnică și financiară completă Turciei pentru aplica acordul de readmisie, și solicită Turciei să realizeze politici adecvate, prin care să se ofere o protecție internațională eficientă a solicitanților de azil și să se asigure respectarea drepturilor omului în cazul migranților; consideră că înființarea Direcției Generale pentru Managementul migrației și aplicarea Legii privind străinii și protecția internațională constituie un prim pas pozitiv în această direcție; reamintește faptul că Turcia este una dintre principalele țări de tranzit pentru migrația nereglementară în UE și subliniază importanța ratificării rapide a acordului de readmisie și a implementării sale efective vizavi de toate statele membre; solicită Turciei să implementeze complet și efectiv actualele acorduri bilaterale de readmisie; subliniază beneficiile clare ale facilitării accesului în UE pentru oamenii de afaceri, cadrele universitare, studenți și reprezentanții societății civile și invită Turcia și Comisia să avanseze în dialog pentru a progresa substanțial în privința liberalizării regimului vizelor;

Îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga

4.  își exprimă îngrijorarea profundă pentru recentele evoluții din Turcia legate de suspiciuni de corupție la nivel înalt; regretă destituirea procurorilor și ofițerilor de poliție care se ocupau de anchetele inițiale, deoarece acest lucru contravine principiului fundamental al unui sistem judiciar independent și subminează grav șansele unor investigații credibile; regretă prăbușirea încrederii între guvern, sistemul judiciar, poliție și mass-media; solicită insistent Guvernului Turciei, prin urmare, să-și demonstreze angajamentul total pentru principiile democratice și să evite orice ingerință în cercetarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție;

5.  reamintește guvernului turc propriul angajament de eradicare a corupției, în special prin punerea în aplicare a majorității recomandărilor din rapoartele de evaluare elaborate în 2005 de Grupul de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO); invită guvernul Turciei să asigure buna funcționare a Curții de Conturi, în conformitate cu standardele internaționale aplicabile și să asigure accesul total la rapoartele acesteia, inclusiv la cele privind forțele de securitate, al publicul și al instituțiilor în cauză, și în special Marii Adunări Naționale a Turciei; solicită Turciei să asigure cooperare tuturor ministerelor cu Curtea de Conturi; subliniază încă o dată necesitatea creării unei forțe de poliție judiciară, care să opereze sub autoritate judiciară;

6.  subliniază rolul esențial al unui sistem de control și echilibrare pentru orice stat democratic modern și rolul fundamental pe care Marea Adunare Națională a Turciei trebuie să îl joace în centrul sistemului politic al acestei țări, asigurând un cadru pentru dialog și consens la nivelul întregului spectru politic; își exprimă îngrijorarea cu privire la polarizarea politică și lipsa de voință a guvernului și a opoziției de a ajunge la un consens cu privire la reformele esențiale și la elaborarea unei noi Constituții; îndeamnă toți actorii politici, guvernul și opoziția să conlucreze pentru dezvoltarea unei viziuni pluraliste în cadrul instituțiilor de stat și pentru promovarea modernizării și a democratizării statului și societății; subliniază rolul esențial al organizațiilor societății civile și necesitatea unei comunicări adecvate cu populația cu privire la procesul de reformă; solicită majorității politice să implice în mod activ diferitele forțe politice și societatea civilă în procesul de deliberare asupra reformelor relevante și să ia în considerare interesele și punctele lor de vedere într-o manieră incluzivă; subliniază că reformele constituționale trebuie să rămână prioritatea absolută în cadrul procesului de continuare a modernizării și democratizării Turciei;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la acuzațiile de profilare a funcționarilor publici, a poliției și a forțelor de securitate de către autorități, pe baza aparteneței religioase, etnice și politice;

8.  subliniază necesitatea realizării unor progrese mai mari în implementarea modificărilor constituționale din 2010, îndeosebi prin adoptarea unor legi privind protecția datelor cu caracter personal și justiția militară, precum și a unor legi care să instituie măsuri de acțiune pozitivă pentru promovarea egalității de gen; subliniază importanța aplicării stricte a modificărilor legislative după adoptarea acestora;

9.  felicită Comitetul de conciliere pentru consensul obținut cu privire la cele 60 de amendamente la Constituție și își exprimă îngrijorarea vizavi de suspendarea lucrărilor acestuia și de actuala lipsă de progrese; este ferm convins că elaborarea unei noi Constituții a Turciei ar trebui să continue, întrucât acest lucru este esențial pentru procesul de reformă din această țară; subliniază importanța realizării unui consens, în cadrul procesului de reformă constituțională, privind un sistem eficient de separare a puterilor și o definiție incluzivă a cetățeniei, în vederea elaborării unei Constituții pe deplin democratice, care să garanteze drepturi egale pentru toate persoanele din Turcia; subliniază faptul că Turcia, în calitate de stat membru al Consiliului Europei, ar putea beneficia de un dialog activ cu Comisia de la Veneția cu privire la procesul de reformă constituțională; subliniază faptul că procesul de reformă constituțională ar trebui condus într-un mod transparent și incluziv, cu o participare deplină a societății civile în toate etapele;

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la noua lege privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor și atrage atenția asupra rolului puternic și central conferit ministrului justiției, care contravine principiului unui sistem judiciar independent ca o condiție necesară pentru un sistem democratic de control și echilibrare pe deplin funcțional; subliniază faptul că normele care reglementează alegerile, componența și funcționarea Consiliului Superior al Judecătorilor și Procurorilor ar trebui să respecte întru totul standardele europene, și invită Guvernul Turciei să se consulte îndeaproape cu Comisia Europeană și Comisia de la Veneția, precum și să revizuiască noua lege cu privire la Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor în conformitate cu recomandările acestor comisii;

11.  salută pachetul privind democratizarea prezentat de Guvern la 30 septembrie 2013, și solicită guvernului să îl implementeze rapid și complet, să consulte în mod corespunzător opoziția și organizațiile relevante ale societății civile în elaborarea legislației de implementare și să-și continue eforturile de reformă pentru revizuirea sistemului electoral (inclusiv scăderea pragului electoral de 10 %), precum și pentru incluziunea adecvată a tuturor componentelor societății turce, în vederea consolidării democrației și a unei mai bune reflectări a pluralismului existent în țară; subliniază necesitatea imperioasă a unei legislații cuprinzătoare anti-discriminare și a înființării unui consiliu pentru anti-discriminare și egalitate; invită guvernul, prin urmare, să se asigure că legislația privind infracțiunile motivate de ură oferă protecție tuturor cetățenilor, inclusiv minorităților și LGBTI; încurajează guvernul să ia măsuri imediate de îmbunătățire a drepturilor comunității alevite; invită la mai multe eforturi pentru combaterea discriminării cu care se confruntă minoritatea romă, precum și pentru creșterea capacității de inserție profesională și reducerea ratei de abandon școlar;

12.  salută înființarea de noi instituții, și anume instituția Ombudsmanului și Instituția națională a drepturilor omului din Turcia, care au devenit operaționale în 2013, creând astfel mecanisme suplimentare cu ajutorul cărora cetățenii pot solicita protecția drepturilor și libertăților lor fundamentale;

13.  regretă profund pierderile de vieți în rândul protestatarilor și al poliției, utilizarea excesivă a forței de către poliție și actele violente ale unor grupuri marginale; consideră că protestele organizate în parcul Gezi reflectă existența unei societăți civile vibrante în Turcia, dar și necesitatea vitală a unui plus de dialog și de reforme, de urgență, cu privire la promovarea valorilor fundamentale; consideră regretabil eșecul evident al instanțelor de a-i incrimina pe toți funcționarii de stat și ofițerii de poliție responsabili de violențele excesive, de pierderile de vieți omenești și de răniții din rândul protestatarilor din parcul Gezi, și salută, prin urmare, anchetele administrative în curs (lansate de Ministerul de Interne), anchetele judiciare și investigațiile Mediatorului legate de plângerile care au urmat evenimentelor din parcul Gezi, ca o nouă oportunitate de a demonstra angajamentul deplin pentru statul de drept și de a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției; speră ca investigațiile și anchetele să răspundă întru totul și fără întârziere acestor preocupări; invită Turcia să adopte proceduri de revizuire internă adecvate și să înființeze un organism independent de control pentru examinarea infracțiunilor comise de forțele de poliție; consideră că evenimentele din parcul Gezi reliefează necesitatea unor reforme de anvergură pentru a se garanta respectarea libertății de întrunire; încurajează Ministerul de Interne și poliția să stabilească metode de a acționa cu mai mare reținere în cazul protestelor publice și invită aceste instituții, în special, să nu aresteze și să nu împiedice activitatea personalului medical, a avocaților și a membrilor altor profesii care asigură drepturile fundamentale ale protestatarilor; își exprimă îngrijorarea în legătură cu măsurile luate împotriva personalului medical, avocaților, universitarilor, studenților și asociațiilor profesionale pe motivul acțiunilor lor non-violente din timpul evenimentelor din parcul Gezi;

14.  constată că valul fără precedent de proteste reflectă, de asemenea, aspirațiile legitime ale multor cetățeni turci către o democrație aprofundată; reiterează faptul că, într-un stat democratic, guvernele trebuie să promoveze toleranța și să garanteze libertatea religioasă și de convingeri pentru toți cetățenii; solicită guvernului să respecte pluralitatea și bogăția societății turce;

15.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reflectarea foarte limitată a evenimentelor din parcul Gezi în mass-media din Turcia, precum și în legătură cu eliberarea din funcție a jurnaliștilor care au criticat reacțiile guvernului față de aceste evenimente; reamintește că libertatea de exprimare și pluralismul media, inclusiv al presei digitale și al rețelelor sociale, se află în centrul valorilor europene, precum și că presa independentă este esențială pentru o societate democratică, întrucât permite cetățenilor să ia parte în mod activ și în cunoștință de cauză la procesele decizionale colective și consolidează astfel democrația; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la noua lege a internetului, care introduce controale excesive și monitorizarea accesului la internet ar putea avea un impact semnificativ asupra libertății de exprimare, jurnalismului de investigație, controlului democratic și accesului internet la informații de diverse orientări politice; subliniază serioasa îngrijorare exprimată de UE și de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și solicită Guvernului Turciei să revizuiască legislația în conformitate cu standardele europene privind libertatea presei și libertatea de exprimare; își reafirmă îngrijorarea cu privire la faptul că majoritatea mass-media se află în proprietatea și este concentrată în trusturi mari, cu o gamă largă de interese de afaceri, și subliniază proporțiile îngrijorătoare ale fenomenului de autocenzură din partea proprietarilor media și a jurnaliștilor; este preocupat de destituirea jurnaliștilor ca urmare a criticilor pe care le-au adus guvernului; este profund îngrijorat de procedurile utilizate pentru pedepsirea proprietarilor organelor de presă esențiale; își exprimă dubiile cu privire la implicațiile acreditării de către instituțiile de stat, vizând în principal media de opoziție; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul deosebit de mare de jurnaliști aflați în prezent în arest preventiv, lucru care subminează libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, și solicită autorităților judiciare din Turcia să revizuiască și să soluționeze aceste cazuri cât mai curând; evidențiază rolul special pe care îl joacă serviciile publice de media în consolidarea democrației și solicită Guvernului Turciei să asigure independența și viabilitatea serviciilor publice de media conform standardelor europene;

16.  își exprimă profunda îngrijorare și nemulțumire față de lipsa unui dialog și a unei consultări veritabile cu privire la proiectul de lege a internetului și proiectul de lege privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor, și constată că acest lucru se contrastează categoric cu precendentele cazuri de bună cooperare; este profund îngrijorat de faptul că legea internetului și a legea privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor îndepărtează Turcia de calea către îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, și solicită Guvernului Turciei să se angajeze într-un dialog real și constructiv pe tema celor două legi și a altora viitoare, în special a celor referitoare la media și la sistemul judiciar, precum și să facă tot posibilul pentru a revitaliza procesul de negociere și a demonstra un angajament real pentru perspectiva sa europeană, inclusiv printr-o reformă a legii internetului și celei privind Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele declarații ale prim-ministrului turc vizând extinderea actualei legi privind internetul, mergând până la interzicerea Facebook-ului și a YouTube-ului;

18.  ia act de faptul că Delegația ad-hoc a Parlamentului European pentru Observarea proceselor jurnaliștilor din Turcia, înființată în 2011 și menționată în rezoluțiile Parlamentului pe 2011 și 2012 privind evoluția Turciei, și-a prezentat raportul intermediar de activitate în 2013, bazat pe observații factice și își va prezenta raportul final de activitate la 1 aprilie 2014;

19.  ia act de preocupările din societatea turcă cu privire la amploarea excesivă a cazului Ergenekon, la deficiențele procedurale și la acuzațiile de utilizare a unor probe lipsite de substanță împotriva acuzaților, care, la fel ca în cazul Sledgehammer, au subminat acceptarea hotărârii; subliniază, încă o dată, în contextul aspectelor menționate mai sus, că în ceea ce privește cazul Uniunii Comunităților Kurdistanului (KCK), trebuie să se demonstreze forța și funcționarea corectă, independentă, imparțială și transparentă a instituțiilor democratice și a sistemului judiciar din Turcia, precum și angajamentul ferm și necondiționat de a respecta drepturile fundamentale; invită Delegația UE la Ankara să monitorizeze îndeaproape evoluțiile viitoare ale acestor cauze, inclusiv eventualele acțiuni în recurs, precum și condițiile de detenție, și să informeze Comisia și Parlamentul în acest sens;

20.  atrage atenția cu precădere asupra proceselor lui Füsun Erdoğan și Pinar Selek; consideră că aceste procese constituie o exemplificare a deficiențelor sistemului de justiție al Turciei și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acțiunile judiciare împotriva lui Pinar Selek durează de 16 ani; insistă asupra faptului că toate procesele trebuie să se desfășoare într-un mod transparent, cu respectarea statului de drept și asigurând condiții adecvate;

21.  își exprimă îngrijorarea cu privire la accentuarea diviziunii culturale din Turcia în ceea ce privește așa-numitele „chestiuni legate de modul de viață”, care creează riscul amestecului autorităților în viețile private ale cetățenilor, astfel cum demonstrează recentele declarații privind numărul de copii pe care femeile ar trebui să-i aibă, căminele studențești mixte și vânzarea de alcool.

22.  remarcă faptul că implementarea celui de-al treilea pachet de reformă a sistemului judiciar a condus la eliberarea unui număr semnificativ de deținuți și salută cel de-al patrulea pachet de reformă a sistemului judiciar, ca încă un pas important spre un sistem judiciar turc care să fie în conformitate cu standardele și valorile UE; remarcă mai ales: (i) distincția nouă, importantă, între libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de întrunire și incitarea la violență sau la acte de terorism, (ii) limitarea clasificării elogierii unei infracțiuni sau a unui infractor ca delict la cazurile în care există un pericol clar și iminent la adresa ordinii publice și (iii) restrângerea infracțiunii comise în numele unei organizații, fără a fi un membru al ei, numai la cazul organizațiilor armate;

23.  salută inițiativele luate de către Consiliul superior al Judecătorilor și Procurorilor de a susține pregătirea unui număr mare de judecători și procurori în domeniul drepturilor omului și de a promova o înțelegere aprofundată și operațională a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO); ia act de adoptarea Planului de acțiune privind prevenirea încălcării Convenției europene a drepturilor omului și invită guvernul să asigure punerea în aplicare rapidă și efectivă a acestuia, astfel încât să poată fi soluționate odată pentru totdeauna problemele ridicate în hotărârile Curții în care Turcia a fost găsită vinovată de încălcarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului; încurajează guvernul să continue cu reforme judiciare ambițioase, bazate pe imperativul apărării și promovării drepturilor fundamentale; subliniază, în acest sens, necesitatea reformării în mod prioritar a legii anti-terorism;

24.  solicită Turciei să se angajeze în combaterea impunității și să asigure finalizarea cu succes a eforturilor de aderare la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI);

25.  reafirmă importanța deschiderii capitolelor 23 (sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (justiție și afaceri interne) încă din primele etape ale procesului de negociere și închiderea lor numai la sfârșitul acestui proces; subliniază că aceasta este în concordanță cu noua abordare a Comisiei față de țările candidate; reamintește că deschiderea acestor capitole se bazează pe îndeplinirea condițiilor stabilite în contextul reperelor oficiale și subliniază, prin urmare, că informarea Turciei cu privire la aceste punte oficiale de reper pentru deschiderea capitolelor 23 și 24 ar oferi o foaie de parcurs clară și ar impulsiona procesul de reformă, și, mai ales, ar oferi o ancoră clară pentru procesul de reformă din Turcia, pe baza standardelor europene, în special în privința sistemul judiciar; invită Consiliul, prin urmare, să își reînnoiască eforturile pentru a prezenta elementele de referință oficiale și, în final, după îndeplinirea criteriilor stabilite, pentru a deschide capitolelor 23 și 24; invită Turcia să coopereze cât mai mult în acest scop; invită Comisia să promoveze fără întârziere continuarea dialogului și a cooperării cu Turcia în domeniul judiciar și al drepturile fundamentale, precum și în cel al justiției și afacerilor interne, în cadrul Agendei pozitive;

26.  salută decizia Adunării Fundațiilor de a retroceda terenurile mânăstirii istorice Mor Gabriel comunității siriene din Turcia, în conformitate cu angajamentul luat de guvern în pachetul legislativ privind democratizarea; subliniază importanța continuării oferirii unui cadru juridic adecvat pentru restabilirea drepturilor de proprietate ale tuturor comunităților religioase; subliniază importanța continuării procesului de reformă în domeniul libertății de gândire, conștiință și religie, permițând comunităților religioase să obțină personalitate juridică, eliminând toate restricțiile privind formarea, numirea și succesiunea clericilor, respectând hotărârile CEDO și recomandările Comisiei de la Veneția și eliminând toate formele de discriminare sau obstacole bazate pe motive religioase; solicită Guvernului Turciei să ia în considerare cererea comunității aleviților de a recunoaște a „cemevi”-urilor ca lăcașuri de cult cu drepturi depline; subliniază importanța eliminării tuturor obstacolelor din calea redeschiderii rapide a seminarului de la Halki și a utilizării publice a titlului ecleziastic de Patriarh ecumenic; solicită instanţei din Yargitay să-şi retragă decizia de convertire a bisericii istorice Hagia Sophia din Trabzon în moschee şi să facă demersuri pentru redeschiderea ei imediată ca muzeu;

27.  își exprimă susținerea pentru baza de date privind violența împotriva femeilor, pregătită în prezent de către Ministerul Familiei și Politicilor Sociale; solicită completarea legislației existente privind înființarea de adăposturi pentru femeile care sunt victime ale violenței în familie, pentru a include și mecanisme adecvate de monitorizare în cazul în care municipalitățile nu reușesc să creeze astfel de adăposturi; sprijină eforturile depuse de Ministrul pentru Politici familiale și sociale de a înăspri sancțiunile pentru căsătoriile timpurii forțate, fenomen care trebuie eradicat, și îl încurajează să continue în această direcție; solicită eforturi suplimentare în vederea eradicării „crimelor de onoare”; își reiterează îngrijorarea cu privire la nivelul scăzut al incluziunii sociale și economice a femeilor și al participării femeilor pe piața muncii, în politică și în posturile de conducere din administrație, și încurajează guvernul să adopte măsuri adecvate pentru a promova un rol mai central al femeilor în structura economică și politică a Turciei; invită toate partidele politice să adopte măsuri specifice pentru a încuraja mai mult autonomizarea femeilor în vederea unei participări active în politică; subliniază rolul esențial al educației și formării profesionale în promovarea incluziunii sociale și economice a femeilor, precum și importanța integrării problematicii egalității de gen în procesul legislativ și în aplicarea legilor;

28.  susține puternic inițiativa guvernului de a încerca să soluționeze problema kurdă prin negocieri cu PKK, pentru a pune capăt definitiv activităților teroriste ale PKK; salută faptul că educația în limba kurdă este în prezent permisă în școlile private și încurajează guvernul să realizeze reformele necesare în vederea promovării drepturilor sociale, culturale și economice ale comunității kurde, inclusiv prin educație în limba kurdă în școlile publice, pe baza unei consultări adecvate a actorilor relevanți și a opoziției, cu obiectivul general de a facilita o deschidere reală către revendicările pentru drepturi de bază ale tuturor cetățenilor din Turcia; solicită Turciei să semneze Carta pentru limbile regionale și minoritare a Consiliului Europei; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul mare de proceselor deschise împotriva scriitorilor și jurnaliștilor care scriu despre problema kurdă, precum și cu privire la arestarea mai multor politicieni kurzi, primari și membri ai consiliilor municipale, sindicaliști, avocați, protestatari și apărători ai drepturilor omului, în legătură cu procesul KCK; invită opoziția să sprijine activ negocierile și reformele ca un pas important, în beneficiul întregii societăți turce; solicită autorităților turce și Comisiei să coopereze strâns pentru a decide care dintre programele din cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) ar putea fi folosite pentru a promova dezvoltarea sustenabilă în sud-est, în cadrul negocierilor capitolului 22;

29.  salută implementarea rapidă preconizată a declarației recente de intenții a guvernului turc referitoare la redeschiderea unei școli pentru minoritatea greacă pe insula Gökçeada (Imbros), ceea ce reprezintă un pas înainte în direcția conservării caracterului bicultural al insulelor turcești Gökçeada (Imbros) și Bozcaada (Tenedos), în conformitate cu Rezoluția 1625 (2008) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; observă, cu toate acestea, că sunt necesare și alte acțiuni pentru a soluționa problemele cu care se confruntă membrii minorității elene, în special în privința drepturilor de proprietate; invită, în acest sens, autoritățile turce, având în vedere numărul tot mai scăzut de membri ai acestei minorități, să încurajeze și să ofere asistență familiilor elene expatriate care doresc să revină pe insulă;

30.  consideră că dialogul social și implicarea partenerilor sociali sunt vitale pentru dezvoltarea unei societăți prospere și pluraliste, precum și ca modalitate de a promova incluziunea socială și economică în societate în sens extins; subliniază importanța unor progrese mai importante în domeniul politicii sociale și a ocupării forței de muncă, în special pentru a elimina toate impedimentelor din calea funcționării efective și libere a sindicatelor, în special în întreprinderile mici și mijlocii, pentru a stabili o strategie națională privind ocuparea forței de muncă, pentru a rezolva problema muncii nedeclarate, pentru a extinde aria de acoperire a mecanismelor de protecție socială și pentru a crește rata de ocupare în rândul femeilor și persoanelor cu dizabilități; ia act de implementarea noii legislații privind drepturile sindicatelor atât în sectorul public, cât și în cel privat, și solicită Turciei să facă tot posibilul pentru a-și aduce legislația la conformitate cu standardele OIM, îndeosebi dreptul la grevă și dreptul la negocieri colective; subliniază importanța deschiderii capitolului 19 privind politica socială și ocuparea forței de muncă;

Construirea unor relații de bună vecinătate

31.  ia act de eforturile continue ale Turciei și Greciei de a-și îmbunătăți relațiile bilaterale, inclusiv prin întruniri bilaterale; consideră regretabil, însă, faptul că amenințarea de casus beli făcută de marea Adunare Generală a Turciei la adresa Greciei nu a fost retrasă; solicită insistent guvernului turc să stopeze încălcările repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene, și să pună capăt zborurilor aeronavelor militare turcești deasupra insulelor elene;

32.  invită guvernul turc să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), care face parte din acquis-ul Uniunii, și reamintește legitimitatea deplină a Zonei economice exclusive a Republicii Cipru; invită Turcia să respecte drepturile suverane ale tuturor statelor membre, inclusiv cele legate de explorarea și exploatarea resurselor naturale în teritoriile sau apele aflate sub suveranitatea lor;

33.  își reafirmă puternica susținere pentru reunificarea Ciprului, pe baza unei soluții echitabile și viabile pentru ambele comunități, și salută, în acest sens, declarația comună a liderilor celor două comunități privind relansarea discuțiilor asupra reunificării Ciprului și angajamentul ambelor părți pentru o soluționare bazată pe o federație bicomunitară și bizonală cu egalitate politică, precum și faptul că Ciprul, în calitate de membru al ONU și UE, va avea o singură personalitate juridică internațională, o suveranitatea unică și o singură cetățenie a Ciprului unit; salută angajamentul ambelor părți de a crea o atmosferă pozitivă, pentru a asigura reușita discuțiilor, și de a lua măsuri care să crească încrederea, pentru a asigura susținerea procesului de negociere; solicită Turciei să sprijine activ negocierile pentru o soluționare echitabilă, globală și viabilă, sub auspiciile Secretarului General al ONU și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU; solicită Turciei să înceapă să își retragă forțele din Cipru și să transfere către ONU portul Famagusta, actualmente închis, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU; invită Republica Cipru să deschidă portul Famagusta, sub supravegherea vamală a UE, pentru a promova un climat pozitiv, care să conducă la încheierea cu succes a negocierilor de reunificare în curs și pentru a permite ciprioților turci să-și desfășoare schimburile comerciale într-un mod legal, unanim acceptabil; ia act de propunerile de soluționare a acestor chestiuni transmise de guvernul cipriot;

34.  salută declarația comună din 10 decembrie 2013 a primarului Alexis Galanos și a primarului Oktay Kayalp, în care își exprimă sprijinul ferm pentru reunificarea Famagusta;

35.  salută decizia Turciei de a permite Comisiei pentru persoane dispărute accesul la o zonă militară închisă din partea de nord a Ciprului și încurajează Turcia să permită acestei comisii accesul la arhivele relevante și la zone militare, pentru exhumare; solicită să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate de Comisia pentru persoane dispărute;

36.  subliniază importanța unei abordări coerente și globale asupra securității în Mediterana de Est și solicită Turciei să permită desfășurarea dialogului politic dintre UE și NATO, retrăgându-și vetoul exprimat cu privire la cooperarea UE-NATO care include Ciprul, și solicită, în paralel, Republicii Cipru să renunțe la vetoul împotriva participării Turciei la Agenția Europeană de Apărare;

37.  îndeamnă Turcia și Armenia să ajungă la o normalizare a relațiilor dintre ele prin ratificarea, fără condiții prealabile, a protocoalelor privind stabilirea relațiilor diplomatice, prin deschiderea frontierei și prin îmbunătățirea activă a relațiilor lor, având în vedere mai ales cooperarea transfrontalieră și integrarea economică;

Progresul cooperării UE-Turcia

38.  regretă refuzul Turciei de a-și îndeplini obligația de a implementa integral și nediscriminatoriu, față de toate statele membre, Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia; reamintește că acest refuz are în continuare repercusiuni profunde asupra procesului de negociere;

39.  observă faptul că Turcia continuă să fie al șaselea partener comercial al UE în ordinea mărimii și că UE este cel mai mare partener comercial al Turciei, 38% din totalul schimburilor comerciale ale Turciei efectuându-se cu UE și aproximativ 71 % din investițiile străine directe provenind din UE; salută analiza în curs, efectuată de Comisie, a Uniunii vamale UE-Turcia, care urmărește evaluarea impactului acesteia asupra ambelor părți și a modalităților de actualizare, și îndeamnă Turcia să elimine restricțiile rămase în calea liberei circulații a mărfurilor;

40.  consideră că, având în vedere rolul strategic al Turciei ca centru energetic și sursă a unor bogate resurse regenerabile de energie, trebuie luată în considerare o cooperare strânsă între UE și Turcia în domeniul energiei, precum și importanța deschiderii negocierilor capitolului 15 privind energia, pentru a oferi un cadru de reglementare adecvat; subliniază, de asemenea, importanța implicării Turciei în designul politicii energetice a Europei; subliniază faptul că trebuie abordate prioritățile legate de schimbările climatice, energia regenerabilă și eficiența energetică și subliniază, în acest sens, potențialul cooperării între UE și Turcia pe probleme de energie ecologică; solicită Comisiei să prioritizeze finanțarea în favoarea proiectelor legate de energia regenerabilă, rețeaua energetică și interconectivitate în Turcia; solicită Turciei să implementeze total legislația privind evaluările de impact asupra mediului, fără a face nicio excepție pentru proiectele mari;

41.  ia act de angajamentul crescut al Turciei în Europa de Sud-est, în special în Bosnia și Herțegovina, și încurajează autoritățile turce să își alinieze pozițiile la politica externă și de securitate comună a UE, să își coordoneze activitățile diplomatice cu VP/ÎR și să consolideze în continuare cooperarea cu statele membre ale UE;

42.  salută angajamentul Turciei de a furniza asistență umanitară pentru aproape un milion de refugiați sirieni; solicită Turciei să-și supravegheze îndeaproape frontierele, pentru a preveni intrarea de combatanți și arme în beneficiul grupurilor despre care se știe că sunt implicate în încălcări sistematice ale drepturilor omului sau se opun tranziției democratice din Siria; consideră că UE, Turcia și alți actori internaționali ar trebui să urmărească în mod activ dezvoltarea unei viziuni strategice comune, pentru a avansa imediat o soluție politică și democratică în Siria și pentru a sprijini stabilitatea politică și economică în regiune, având în vedere mai ales Iordania, Libanul, Iranul și Irakul; subliniază, în special, condițiile dificile ale comunității refugiaților alauiți sirieni, care au căutat refugiu la periferia marilor orașe, și solicită Turciei să se asigure că asistența poate ajunge efectiv la aceștia; subliniază importanța asigurării accesului la educație și locuri de muncă pentru populația de refugiați și își exprimă, în același timp, îngrijorarea cu privire la impactul socio-economic al comunităților de refugiați asupra orașelor și satelor aflate în vecinătatea imediată a taberelor de refugiați; solicită Comisiei, statelor membre și comunității internaționale să coopereze îndeaproape cu Turcia pentru acordarea de asistență populației de refugiați;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, VP/ÎR, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Guvernului și Parlamentului Republicii Turcia.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 59.
(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 98.
(3) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 38.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0184.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0277.
(6) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.


Strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică
PDF 246kWORD 99k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică (2013/2595(RSP))
P7_TA(2014)0236RC-B7-0229/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele și rezoluțiile sale anterioare privind chestiunile legate de regiunea arctică, dintre care cea mai recentă a fost adoptată în ianuarie 2011,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012 intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare” (JOIN(2012)0019), precum și comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 intitulată „Uniunea Europeană și regiunea arctică” (COM(2008)0763),

–  având în vedere acțiunea pregătitoare „Evaluarea strategică a impactului produs asupra mediului de dezvoltarea regiunii arctice”,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 2013 privind politica Uniunii Europene privind regiunea arctică,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării,

–  având în vedere programul Consiliului Arcticii pentru perioada 2013-2015 stabilit în timpul președinției canadiene,

–  având în vedere declarația Consiliului Arcticii de la Kiruna din 15 mai 2013,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre UE și Groenlanda 2007-2013 și Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre UE și Groenlanda,

–  având în vedere poziția sa din 5 februarie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte(1),

–  având în vedere programul UE de cercetare și inovare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020,

–  având în vedere declarația de la cea de-a 20-a aniversare a Cooperării Euro-Arctice la Marea Barents, formulată la Kirkenes la 3-4 iunie 2013,

–  având în vedere strategiile naționale și documentele de politică privind regiunea arctică din Finlanda, Suedia, Danemarca și Groenlanda, Norvegia, Rusia, SUA, Canada și, respectiv, Regatul Unit,

–  având în vedere declarațiile adoptate de Forumul Parlamentar al Dimensiunii Nordice în septembrie 2009 la Bruxelles, în februarie 2011 la Tromsø și în noiembrie 2013 la Archangelsk,

–  având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii Nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles, la 18 februarie 2013,

–  având în vedere prioritățile Consiliului euro-arctic al Mării Barents pentru perioada 2013-2015 stabilite în timpul președinției finlandeze,

–  având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia celei de a 9-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, organizată la Bruxelles în perioada 13-15 septembrie 2010, și, respectiv, a celei de a 10-a Conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică, organizată la Akureyri în perioada 5-7 septembrie 2012, precum și declarația Comisiei permanente a parlamentarilor din Regiunea Arctică (SCPAR) din 19 septembrie 2013 de la Murmansk, privind statutul UE de observator în cadrul Consiliului Arcticii,

–  având în vedere Recomandările Consiliului Nordic din 2012,

–  având în vedere Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(4),

–  având în vedere raportul Comisiei parlamentare mixte a SEE din 28 octombrie 2013 referitor la politica privind regiunea arctică,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 octombrie 2013 în cauza C-583/11P și hotărârea din 25 aprilie 2013 în cauza T-526/10 privind cererea de anulare a Regulamentului (UE) nr. 737/2010 al Comisiei din 10 august 2010 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu produse derivate din focă(5),

–  având în vedere raportul grupului special al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 25 noiembrie 2013 intitulat „Comunitățile Europene - măsuri privind interzicerea importului și comercializării produselor derivate din focă”, capitolul 1.3.5 (în care este prezentată decizia preliminară luată la 29 ianuarie 2013) și sesizarea organului de apel al OMC de către UE din 29 ianuarie 2014,

–  având în vedere Raportul Nordregio 2009:2 („Puternic, specific și promițător - pentru o viziune cu privire la zonele nordice foarte slab populate în 2020”),

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE este interesată de Arctica, în virtutea drepturilor și obligațiilor sale ce decurg din dreptul internațional, a angajamentelor asumate în cadrul politicilor privind mediul și clima, precum și al altor politici, și a finanțărilor acordate, a activităților de cercetare, precum și a intereselor economice;

B.  întrucât Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate au publicat, în iunie 2012, comunicarea lor comună intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele următoare”;

C.  întrucât Consiliul încă nu a publicat concluziile sale privind comunicarea comună a Comisiei și a SEAE din vara anului 2012;

D.  întrucât Parlamentul a fost un participant activ în cadrul lucrărilor SCPAR, prin intermediul Delegației sale pentru relațiile cu Elveția, Islanda și Norvegia și în cadrul Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică;

E.  întrucât Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări arctice; întrucât singura populație indigenă din UE, populația saami, trăiește în regiunile arctice ale Finlandei și Suediei, precum și în Norvegia și Rusia;

F.  întrucât Franța, Germania, Regatul Unit, Țările de Jos, Polonia, Spania și Italia – observatori în cadrul Consiliului Arcticii – sunt puternic implicate în Arctica și au un mare interes față de viitorul dialog și cooperarea cu Consiliul Arcticii;

G.  întrucât Islanda și Norvegia, ca parteneri de încredere și care dau dovadă de angajament, sunt asociate UE prin intermediul SEE și al Acordului Schengen;

H.  întrucât Arctica este o regiune locuită, cu state suverane; întrucât regiunea arctică europeană cuprinde societăți moderne industrializate, zone rurale și comunități indigene; întrucât implicarea activă a acestor regiuni în dezvoltarea politicii UE-Arctica este esențială pentru asigurarea legitimității, înțelegerii reciproce și sprijinului local în favoarea angajării a UE în Arctica;

I.  întrucât UE și-a asumat un angajament de lungă durată în regiunea arctică prin implicarea sa în politica privind Dimensiunea Nordică, alături de Rusia, Norvegia și Islanda, în cadrul cooperării la Marea Barents și, îndeosebi, în cadrul Consiliului euro-arctic al Mării Barents și al Consiliului regional al Mării Barents, în cadrul parteneriatelor strategice cu Canada, Statele Unite și Rusia, precum și prin participarea sa în calitate de observator ad-hoc activ în cadrul Consiliului Arcticii din ultimii ani;

J.  întrucât Consiliul Arcticii a decis la Kiruna, la 15 mai 2013, să „primească favorabil” cererea UE pentru statutul de observator permanent; întrucât această decizie favorabilă include condiția rezolvării problemei legate de interzicerea produselor derivate din focă dintre UE și Canada; întrucât UE și Canada sunt pe cale de a rezolva această problemă; întrucât UE lucrează deja cu statutul de observator permanent în cadrul Consiliului Arcticii;

K.  întrucât UE și statele sale membre aduc o contribuție majoră la cercetarea în zona arctică; întrucât programele UE, inclusiv noul program-cadru Orizont 2020, și fondurile structurale și de investiții europene sprijină proiecte de cercetare importante în această regiune, care aduc beneficii nu în ultimul rând locuitorilor și economiilor din țările arctice;

L.  întrucât doar 20 % din rezervele mondiale de combustibili fosili pot fi exploatate până în 2050 pentru ca creșterea temperaturii medii să fie ținută sub două grade Celsius;

M.  întrucât se estimează că aproximativ o cincime din resursele nedescoperite de hidrocarburi ale lumii se găsesc în regiunea arctică, însă este nevoie de cercetări mai ample;

N.  întrucât interesul tot mai mare față de regiunea arctică manifestat de actori din exteriorul spațiului arctic, precum China, Japonia, India și alte țări, și faptul că aceștia au alocat fonduri pentru cercetarea polară și confirmarea obținerii de către Coreea de Sud, China, Japonia, India și Singapore a statutului de observator în cadrul Consiliului Arcticii indică creșterea la nivel mondial a interesului geopolitic față de regiunea arctică,

O.  întrucât cercetarea și dezvoltarea, evaluările de impact și protecția ecosistemelor trebuie să însoțească dezvoltarea și investițiile economice pentru a asigura dezvoltarea sustenabilă în regiunea arctică;

P.  întrucât concilierea viitoarelor oportunități și interese economice cu provocările socio-culturale, ecologice și de mediu prin intermediul dezvoltării sustenabile rămâne o prioritate de vârf, care se reflectă și în strategiile arctice naționale ale statelor arctice,

1.  salută comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 iunie 2012 care constituie un element important pentru asigurarea dezvoltării continue a politicii UE privind regiunea arctică;

2.  își reiterează apelul pentru o politică unitară a UE vizavi de Arctica, precum și o strategie coerentă și un plan de acțiune concret privind angajamentul UE în legătură cu Arctica, în cadrul cărora accentul să fie pus pe aspectele socio-economice și de mediu; consideră că această alegere strategică face parte integrantă din asigurarea legitimității și a sprijinului local pentru angajamentul UE față de Arctica;

3.  subliniază că utilizarea tot mai intensă a resurselor naturale din regiunea arctică trebuie să se facă într-o manieră caracterizată de respect pentru populația locală și care aduce beneficii acesteia, indiferent dacă este vorba de populațiile indigene sau de cele neindigene, și care preia responsabilitatea totală față de mediul fragil al Arcticii;

4.  subliniază oportunitățile economice și diversitatea industriilor din regiunile arctică și subarctică, precum turismul, industria maritimă și transportul maritim, energiile regenerabile, tehnologiile de mediu și cele curate, gazele și petrolul, industria offshore, silvicultura și industria lemnului, mineritul, serviciile de transport și comunicațiile, tehnologia informației și e-soluțiile, pescuitul și acvacultura, precum și agricultura și mijloacele tradiționale de câștigare a existenței, cum ar fi creșterea renilor; recunoaște impactul și importanța acestora atât în regiune, cât și în toată Europa, subliniind angajamentul actorilor europeni din sectorul comercial, al cercetării și al dezvoltării;

5.  ia act de Declarația de la Kiruna a Consiliului Arcticii din mai 2013 și de decizia acestuia privind statutul de observator permanent pentru UE și alte entități de stat; îndeamnă Comisia să monitorizeze chestiunea rămasă nesoluționată cu Canada privind interzicerea produselor derivate din focă și să informeze corespunzător Parlamentul despre acest proces; regretă efectele pe care regulamentul UE privind interzicerea produselor derivate din focă le are asupra unor segmente ale populației, în special asupra culturii și mijloacelor de subzistență ale populațiilor indigene;

6.  reamintește statutul UE și al statelor sale membre de membri activi ai altor constelații relevante pentru Arctica, precum Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Convenția privind diversitatea biologică (CBD); subliniază necesitatea de a readuce în centrul activităților instituțiilor UE acele domenii care sunt relevante pentru interesele de ordin politic, economic sau de mediu ale UE și ale statelor membre ale UE; subliniază, în special, că este necesar să se țină seama de interesele UE și ale statelor și regiunilor arctice europene atunci când se aplică, modifică sau se dezvoltă programe sau politici UE care afectează sau pot afecta Arctica, pentru ca acestea să servească regiunii arctice în ansamblul său;

7.  consideră că Consiliul euro-arctic al Mării Barents (BEAC) este un important nod pentru cooperarea dintre Danemarca, Finlanda, Norvegia, Rusia, Suedia și Comisie; ia act de activitatea BEAC în domeniile sănătății și chestiunilor sociale, educației și cercetării, energiei, culturii și turismului; ia act de rolul consultativ al Grupului de lucru al popoarelor indigene (WGIP) din cadrul BEAC;

8.  susține cu fermitate libertatea de cercetare în regiunea arctică și încurajează o cooperare extinsă între statele care desfășoară activități în domeniul cercetărilor arctice multidisciplinare, precum și în vederea dezvoltării de infrastructuri de cercetare;

9.  reamintește contribuțiile pe care UE le aduce cercetării și dezvoltării și angajamentul actorilor economici europeni în regiunea arctică;

10.  subliniază că rețelele de informare fiabile, de mare capacitate, și serviciile digitale sunt esențiale pentru stimularea activității economice și a bunăstării popoarelor din Arctica;

11.  solicită Comisiei să prezinte propuneri cu privire la modalitățile în care proiectul Galileo sau proiecte precum Monitorizarea globală pentru mediu și securitate, care ar putea avea un impact asupra Arcticii, ar putea fi dezvoltate pentru a permite creșterea siguranței și a rapidității navigației în apele Arcticii, investind astfel în siguranța și accesibilitatea Căii de Nord-Est în mod deosebit, pentru a contribui la creșterea previzibilității mișcărilor gheții, la o mai bună cartografiere a fundului marin arctic, dar și la înțelegerea principalelor procese geodinamice din zonă;

12.  subliniază necesitatea unor sisteme fiabile de monitorizare și de observare care să urmărească schimbarea condițiilor din Arctica;

13.  subliniază că este necesar să existe centre de competență pentru a garanta siguranța, pregătirea pentru situațiile de urgență și mijloacele de salvare; recomandă ca UE să contribuie activ la dezvoltarea unor astfel de centre de competență;

14.  salută identificarea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic din regiunea arctică în temeiul CBD, acesta fiind un proces important pentru a asigura conservarea eficace a biodiversității regiunii arctice și subliniază importanța implementării abordării de gestionare bazată pe ecosistem (EBM) în mediul de coastă, marin și terestru al regiunii arctice, astfel cum a subliniat grupul de experți EBM al Consiliului Arcticii;

15.  reiterează faptul că problemele grave de mediu legate de apele arctice necesită o atenție specială pentru a asigura protecția mediului în regiunea arctică în ceea ce privește orice activități petroliere și gaziere offshore, ținând seama de riscul de accidente majore și de nevoia unei intervenții eficace, astfel cum prevede Directiva 2013/30/UE; invită statele membre ale UE și SEE ca, atunci când evaluează capacitatea financiară a operatorilor petrolieri și gazieri offshore în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/30/UE, să evalueze capacitatea financiară a solicitanților de acoperire a răspunderii pentru toate daunele care pot rezulta din activitățile petroliere și gaziere offshore în Arctica, inclusiv răspunderea pentru daunele aduse mediului în măsura în care este prevăzută de Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (2004/35/CE);

16.  invită Comisia, SEAE și statele membre să încurajeze și să promoveze activ cele mai înalte standarde în legătură cu siguranța mediului în apele Arcticii;

17.  salută aplicarea Acordului privind operațiunile de căutare și salvare și a Acordului privind capacitățile de intervenție în cazul scurgerilor de petrol de către membrii Consiliului Arctic; totuși, consideră regretabil faptul că acordul nu include standarde comune specifice cu caracter obligatoriu;

18.  subliniază necesitatea unui instrument cu caracter obligatoriu pentru prevenirea poluării;

19.  subliniază necesitatea unei implicări active a UE în toate grupurile de lucru relevante ale Consiliului Arcticii;

20.  ia act de inițiativa guvernului islandez de a pune capăt negocierilor privind aderarea la UE; cere Comisiei și SEAE să întrețină relații bune și să dezvolte o cooperare mai strânsă cu Islanda în domenii de interes comun, cum ar fi dezvoltarea transportului maritim, pescuitul, energia geotermală și mediul, valorificând pe deplin instrumentele existente și încurajând cooperarea legată de Arctica dintre actorii stabiliți în UE și cei din Islanda și asigurând că interesele europene nu sunt afectate în această regiune importantă din punct de vedere strategic;

21.  salută pregătirile în vederea instituirii unui Consiliu economic arctic, care să fie asociat Consiliului Arcticii și să exercite funcții consultative și subliniază numărul întreprinderilor și institutelor europene care aduc contribuții și investesc în regiunea arctică, ceea ce denotă o participare eficientă a întreprinderilor, nu numai din cele trei state arctice membre ale UE, ci și din alte state (cu statut de observator), luând în considerare caracterul global al multor companii din zilele noastre;

22.  subliniază că este necesar să se realizeze investiții care să fie caracterizate de responsabilitate în ceea ce privește mediul și societatea;

23.  salută lucrările privind inițiativele ascendente care pot asigura un angajament echilibrat și pe termen lung al întreprinderilor europene și neeuropene și cere Comisiei să prezinte sugestii privind modalitățile de angajare a întreprinderilor europene în dezvoltarea socio-economică echilibrată, durabilă și pe termen lung din Arctica;

24.  subliniază că UE trebuie să țină seama de necesitatea ca activitățile privind materiile prime să ofere beneficii și să se bucure de acceptare la nivel local; recunoaște decalajul actual dintre competențele utile privind extracția și prelucrarea substanțelor minerale și proiectarea nevoilor viitoare, pe măsură ce regiunea continuă să se dezvolte; sugerează că, prin participarea la proiecte comune la nivel european, precum Parteneriatul pentru inovare privind materiile prime, actorii din zona arctică pot face schimb de informații și competențe pe diferite teme;

25.  solicită Comisiei ca, având în vedere numărul foarte mare de activități în domeniul științific, economic și civic, în special în regiunea arctică europeană, în regiunea Mării Barents, dar și în afara acestora, să dezvolte practici în vederea unei mai bune utilizări a actualei finanțări UE și a asigurării unui echilibru adecvat între protejarea și dezvoltarea regiunii arctice în cadrul atribuirii de fonduri UE acestei regiuni;

26.  subliniază importanța vitală a politicii regionale și de coeziune a UE, în ceea ce privește cooperarea interregională și cooperarea transfrontalieră;

27.  pe lângă aceasta, solicită dezvoltarea unor sinergii mai eficiente între programele existente, de exemplu Interreg IV, Programul privind periferia nordică, Programul Kolarctic, Programul baltic, Strategia pentru o „creștere economică albastră”, precum și contribuții la finanțarea parteneriatelor privind Dimensiunea Nordică, cum ar fi Parteneriatul pentru mediu în cadrul Dimensiunii nordice și Parteneriatul pentru transporturi și logistică în cadrul Dimensiunii nordice, sau alte pachete din cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV), pentru a permite transferul eficient de fonduri și pentru a defini în mod clar prioritățile de investiții pentru angajamentul în regiunea arctică; îndeamnă Comisia și SEAE să coopereze pentru a asigura transferul coerent de fonduri către regiunea arctică, maximizând astfel interacțiunea efectivă dintre programele și proiectele interne și externe ale UE care vizează regiunile subarctică și arctică;

28.  subliniază că Strategia UE privind Arctica are nevoie să fie sprijinită de un buget corespunzător pentru a deveni operațională;

29.  este de opinie că politica privind Dimensiunea Nordică bazată pe cooperare regională și un parteneriat pragmatic este un model reușit de stabilitate, asumare în comun a responsabilității și angajamentelor, în care sunt implicate UE, Islanda, Norvegia și Rusia;

30.  subliniază, în acest sens, importanța priorităților în Arctica, cum ar fi o logistică și infrastructuri care funcționează bine, dezvoltarea în regiunea arctică, încurajarea investițiilor în expertiza și tehnologiile ecologice legate de climatul rece și sprijinirea antreprenoriatului regional și rural și în special a IMM-urilor; cere UE să depună eforturi mai mari pentru a integra aceste priorități privind Arctica în Strategia Europa 2020 pentru creștere și în programe precum Orizont 2020 și „Uniunea inovării”, precum și în alte programe de cercetare;

31.  își reafirmă sprijinul pentru înființarea unui centru UE de informare cu privire la Arctica sub forma unei întreprinderi conectate în rețea cu sediul permanent la Rovaniemi și îndeamnă Comisia să ia măsuri în acest sens, făcând referire la acțiunea pregătitoare „Evaluarea strategică a impactului produs asupra mediului de dezvoltarea regiunii arctice”, sprijinită de Comisie și de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în comunicarea comună din 2012 și pusă în aplicare de Centrul arctic al Universității din Laponia împreună cu o rețea de centre de excelență europene privind Arctica, cu scopul de a asigura un acces eficient la informații despre Arctica, dialoguri la toate nivelurile și comunicarea pentru utilizarea informațiilor și cunoștințelor în beneficiul sustenabilității regiunii arctice;

32.  așteaptă, în acest sens, rezultatele proiectului de acțiuni pregătitoare de 18 luni privind evaluarea de impact strategic asupra mediului a dezvoltării Arcticii, care trebuie să fie publicate în cursul primăverii; cere ca, ulterior, UE să înființeze rapid un centru european de informare privind Arctica;

33.  subliniază necesitatea de a menține o interfață specială asupra Arcticii cu scopul furnizării unei platforme deschise, transversale și care asociază diversele părți la Bruxelles, promovând înțelegerea în rândul gamei largi de actori relevanți din regiunea arctică și din UE și creând legături între domeniul elaborării de politici, al științei, al societății civile și al afacerilor;

34.  recomandă consolidarea schimburilor și consultărilor regulate privind aspectele legate de Arctica cu părți interesate la nivel regional, local și în rândul populației indigene din zona europeană arctică, pentru a facilita înțelegerea reciprocă, în special în cursul procesului decizional UE-Arctica; subliniază că este necesar ca astfel de consultări să se bazeze pe experiența și expertiza regiunii și a locuitorilor ei și să garanteze legitimitatea esențială a continuării angajamentului UE ca actor în zona arctică;

35.  consideră că ar trebui să existe o coordonare mai bună în cadrul instituțiilor UE între Comisie și SEAE, luând în considerare în mod special caracterul transsectorial al temelor legate de Arctica;

36.  recunoaște că apele din jurul Polului Nord sunt mai ales ape internaționale;

37.  atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică este strâns legată de schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE de combustibilii fosili; subliniază că transformarea regiunii arctice reprezintă o consecință majoră a schimbărilor climatice asupra securității UE; subliniază necesitatea de a aborda acest factor de multiplicare a riscurilor printr-o strategie consolidată a UE pentru Arctica, precum și printr-o politică consolidată privind energiile regenerabile generate în UE și eficiența energetică, care reduce în mod semnificativ dependența Uniunii de sursele externe și îmbunătățește, în consecință, poziția sa de securitate;

38.  sprijină inițiativa lansată de cinci state de coastă din regiunea arctică de a conveni asupra unor măsuri de precauție provizorii pentru împiedicarea în viitor a pescuitului comercial în largul Oceanului Arctic până la stabilirea unor mecanisme de reglementare și sprijină dezvoltarea unei rețele de arii de conservare în Arctica și, mai ales, protejarea zonei maritime internaționale din jurul Polului Nord din afara zonelor economice ale statelor de coastă;

39.  invită statele membre și statele SEE să sprijine angajamentul internațional din cadrul CBD (Convenția privind diversitatea biologică) de a proteja 10% din fiecare regiune de coastă și marină;

40.  cere UE să depună toate eforturile posibile pentru a garanta o conciliere durabilă între activitățile economice și protecția și dezvoltarea socio-ecologice și de mediu viabile, pentru protejarea bunăstării în zona arctică;

41.  subliniază că menținerea unor comunități dezvoltate și durabile în regiunea arctică, cu un nivel ridicat de calitate a vieții, este extrem de importantă și că UE poate juca un rol vital în acest sens; cere UE, în acest sens, să-și intensifice activitatea în domeniile gestionării bazate pe ecosistem, cooperării multilaterale, adoptării de decizii bazate pe cunoaștere și a cooperării strânse cu locuitorii din zonă și populațiile indigene;

42.  recunoaște dorința locuitorilor și guvernelor din regiunea arctică cu drepturi și responsabilități suverane de a continua eforturile în direcția dezvoltării economice durabile, protejând totodată sursele tradiționale de subzistență ale populațiilor indigene și caracterul foarte fragil al ecosistemelor arctice;

43.  recunoaște importanța fundamentală a orientărilor privind ajutoarele regionale, care permit regiunilor din nordul îndepărtat cu caracteristici speciale și confruntate cu anumite provocări să continue să utilizeze mecanisme adecvate pentru stimularea inovării și a creșterii durabile;

44.  confirmă afirmațiile sale anterioare referitoare la drepturile populațiilor indigene în general și ale populației sami în special, ca singura populație indigenă a UE;

45.  sprijină reuniunile organizate de Comisie cu cele șase asociații ale popoarelor indigene circumpolare care sunt recunoscute ca participanți permanenți în Consiliul Arcticii; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a se asigura că vocile acestora sunt luate în considerare în cursul dezbaterilor UE, acordând fonduri acestor asociații;

46.  recunoaște că politicile UE care consolidează educația superioară și cercetarea din zonă sunt fundamentale pentru întărirea mediilor inovatoare și a mecanismelor de transfer tehnologic; subliniază importanța sprijinirii dezvoltării de rețele de cooperare între instituțiile de educație superioară din interiorul, dar și din afara regiunii, și a oferirii de posibilități de finanțare a cercetării, mai ales în domenii în care regiunea dovedește experiență, pentru a obține dezvoltare economică durabilă în regiunile arctice;

47.  subliniază importanța majoră a siguranței și a securității noilor căi comerciale de transport maritim mondial în Arctica, îndeosebi pentru UE și economiile statelor membre, care controlează 40 % din navigația comercială mondială;

48.  salută munca desfășurată în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru finalizarea unui Cod obligatoriu în domeniul transportului maritim polar; încurajează cooperarea atât la nivelul cercetării, cât și al investițiilor, în vederea dezvoltării unei infrastructuri solide și sigure pentru rutele maritime din Oceanul Arctic, și subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să susțină în mod activ principiile libertății de navigație și de trecere inofensivă;

49.  subliniază faptul că Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a monitoriza și preveni poluarea cauzată de transporturile maritime, precum și de instalațiile de petrol și de gaze din regiunea arctică;

50.  invită statele din regiune să se asigure că orice rută de transport folosită în prezent, și cele care pot apărea în viitor, sunt deschise navigării internaționale și să se abțină de la introducerea oricăror obstacole arbitrare unilaterale, administrative sau financiare, care ar putea îngreuna navigația în Arctica, altele decât măsurile convenite internațional menite să crească securitatea sau protecția mediului;

51.  constată importanța dezvoltării de legături de infrastructură care să conecteze regiunea arctică cu restul Europei;

52.  invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra coridoarelor de transport precum șoselele, căile ferate și transportul maritim, în vederea menținerii și promovării unor legături transfrontaliere în Arctica Europeană și a aducerii bunurilor din Arctica pe piața europeană; este de opinie că pe măsură ce UE își dezvoltă în continuare infrastructura de transport (mecanismul pentru interconectarea Europei, TEN-T), legăturile cu Arctica Europeană și în interiorul acesteia trebuie îmbunătățite;

53.  reamintește dreptul populațiilor din zona arctică de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și recunoaște dorința acestora de dezvoltare durabilă în regiune; cere Comisiei să informeze cu privire la programele UE care ar putea fi utilizate pentru a sprijini această dezvoltare durabilă pe termen lung și echilibrată și să pregătească măsuri pentru a contribui în mod mai concret la realizarea acestui deziderat;

54.  ia act de activitățile recente de explorare în regiunea arctică europeană și Marea Barents și subliniază cooperarea bilaterală dintre Norvegia și Rusia, al cărei scop este utilizarea celor mai înalte standarde tehnice disponibile în domeniul protecției mediului în activitățile de prospectare a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Barents; atrage atenția mai ales asupra importanței dezvoltării continue a noilor tehnologii elaborate special pentru mediul arctic, cum este tehnologia instalațiilor din subsolul marin;

55.  reamintește poziția UE, principal consumator de gaz natural arctic, și subliniază rolul gazului natural care provine dintr-o sursă de aprovizionare sigură și este produs în conformitate cu cele mai înalte standarde ca un element important în tranziția în viitor către o economie cu emisii scăzute de carbon; sprijină abordarea progresivă și precaută a dezvoltării resurselor de energie în regiunea arctică, recunoscând faptul că regiunile din Arctica diferă în mod substanțial;

56.  subliniază relațiile strânse dintre UE și Groenlanda și importanța geostrategică a acestui teritoriu; ia act de prioritățile guvernului din Groenlanda, care au pus din nou accentul pe dezvoltarea economică și exploatarea materiilor prime; solicită Comisiei și SEAE să analizeze în ce mod UE și actorii europeni din domeniul științific, tehnologic și antreprenorial pot contribui și ajuta la dezvoltarea sustenabilă a Groenlandei astfel încât să se țină seama atât de preocupările legate de mediu, cât și de necesitatea dezvoltării economice; își exprimă, în acest context, preocupările legate de succesul foarte limitat al scrisorii de intenție semnate de Vicepreședintele Comisiei cu Groenlanda;

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0075.
(2) JO L 178, 28.6.2013, p. 66.
(3) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 99.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(5) JO L 216, 17.8.2010, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate