Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2006/2048(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0191/2007

Texte depuse :

A6-0191/2007

Dezbateri :

PV 21/06/2007 - 5
CRE 21/06/2007 - 5

Voturi :

PV 21/06/2007 - 8.11
CRE 21/06/2007 - 8.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0287

Texte adoptate
WORD 112k
Joi, 21 iunie 2007 - Strasbourg Ediţie definitivă
Încrederea consumatorilor în mediul digital
P6_TA(2007)0287A6-0191/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital (2006/2048(INI))

Parlamentul European ,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor (COM(2006)0744) şi Culegerea de legislaţie comunitară privind protecţia consumatorilor – analiză comparativă(1) ,

–   având în vedere audierea publică şi studiile de specialitate prezentate la respectiva audiere privind încrederea consumatorilor în mediul digital, care a avut loc la Parlamentul European la 24 ianuarie 2007,

–   având în vedere Tratatul CE, în special articolele 95 şi 153,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 martie 2006 referitoare la legislaţia europeană privind contractele şi revizuirea acquis-ului : calea de urmat(2) şi Rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 referitoare la legislaţia europeană privind contractele(3) ,

–   având în vedere legislaţia comunitară actuală din domeniul protecţiei consumatorilor, al comerţului electronic şi dezvoltarea societăţii informaţiei,

–   având în vedere Carta preşedinţiei germane intitulată "Suveranitatea consumatorilor într-o lume digitală",

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind combaterea mesajelor electronice nesolicitate, programelor-spion şi a programelor cu caracter dăunător (COM(2006)0688),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind revizuirea cadrului de reglementare UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (COM(2006)0334),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei privind piaţa internă şi protecţia consumatorilor, precum şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0191/2007),

A.   întrucât tehnologia digitală face parte din viaţa cotidiană, industria din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC) joacă un rol esenţial în furnizarea de platforme, dispozitive, programe de calculator, servicii de informaţii, comunicare, divertisment şi bunuri culturale, iar graniţa dintre bunuri şi servicii se estompează, diferite forme de TIC converg, metodele de achiziţionare se diversifică şi consumatorii continuă să genereze conţinut sau să adauge valoare produselor; întrucât, în plus, în această nouă structură complexă, este din ce în ce mai greu să se identifice cine furnizează o anumită parte a unui serviciu şi să se înţeleagă impactul tehnologiei specifice şi al noilor modele de afaceri;

B.   întrucât încrederea consumatorilor şi a întreprinderilor din Europa în mediul digital este scăzută şi întrucât, în anumite aspecte ale comerţului electronic, Europa este depăşită de Statele Unite şi de Asia;

C.   întrucât, în ciuda potenţialului comunicaţiilor digitale, numai 6% din consumatori se implică în comerţul electronic transfrontalier de bunuri, servicii şi conţinut, această cifră, aflându-se totuşi în creştere;

D.   întrucât, în pofida potenţialului pe care îl prezintă mecanismele de soluţionare alternativă a litigiilor, numai 3% din comercianţii cu amănuntul le folosesc cu regularitate, iar 41% dintre aceştia nu cunosc posibilităţile de utilizare ale acestor mecanisme;

E.   întrucât dezvoltarea pieţei digitale a UE ar creşte în mod considerabil competitivitatea UE în comerţul mondial;

F.   întrucât neutralitatea reţelelor merită o analiză aprofundată şi o monitorizare atentă la nivel european, pentru a elibera şi exploata la maxim potenţialul de a lărgi alegerea consumatorilor şi pentru a permite noilor întreprinderi accesul egal la piaţa internă;

G.   întrucât fragmentarea unei părţi a pieţei electronice în UE pune în pericol drepturile stabilite în acquis-ul comunitar;

H.   întrucât decalajul digital este de natură socială şi geografică, iar persoanele rămase în urma evoluţiei digitale se află adesea în zone defavorizate şi rurale;

I.   întrucât pentru consumatorii şi întreprinderile din Europa există un grad scăzut de securitate juridică în ceea ce priveşte comerţul electronic transfrontalier în cadrul UE, în comparaţie cu tranzacţiile naţionale şi tranzacţiile din afara UE;

J.   întrucât aceeaşi tranzacţie electronică este supusă mai multor dispoziţii legale, cu cerinţe divergente, fapt ce nu asigură norme clare şi uşor de pus în aplicare nici pentru operatorii comerciali, nici pentru consumatori;

K.   întrucât viitorul societăţii informaţiei depinde foarte mult de capacitatea de a asigura o protecţie adecvată a datelor personale, precum şi a unui nivel înalt de securitate în mediul electronic,

1.   invită Comisia să sprijine un cadru corespunzător dezvoltării comerţului electronic, care ar duce la creşterea gradului de încredere a consumatorilor, aflat în prezent la un nivel scăzut, ar crea un mediu de afaceri mai atractiv, ar îmbunătăţi calitatea legislaţiei, ar consolida drepturile consumatorilor şi poziţia micilor comercianţi pe piaţă şi ar opri fenomenul de fragmentare a pieţei interne din mediul digital; salută, în acest sens, comunicarea Comisiei privind strategia UE pentru politica de protecţie a consumatorilor 2007-2013 - Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută şi protecţie eficientă a acestora (COM(2007)0099);

2.   invită Comisia ca, pe lângă eforturile de îmbunătăţire a calităţii legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, să se concentreze şi pe elaborarea unor norme corespunzătoare privind comerţul electronic transfrontalier, sub forma unor standarde la care deţinătorii de mărci europene de încredere pentru comerţul electronic transfrontalier să adere de bunăvoie;

3.   invită Comisia să propună o strategie pentru creşterea încrederii consumatorilor în mediul digital în ansamblu, bazându-se pe experienţa câştigată din iniţiativa "încredere în mediul electronic"(4) ;

4.   are convingerea că este necesară aplicarea fără întârziere a iniţiativei "e-includere"; invită prin urmare Comisia să îndemne statele membre semnatare ale acestei iniţiative paneuropene să ia măsuri în acest scop;

5.   are convingerea că ar trebui să existe o definiţie mai largă a termenului "consumator", care să fie mai bine adaptată la societatea informaţiei;

6.   are convingerea că micii operatori comerciali merită o protecţie specifică pentru a-şi consolida poziţia pe pieţele din societatea informaţiei;

7.   subliniază faptul că există factori care determină lipsa de încredere a consumatorilor în mediul digital şi consideră, prin urmare, că este necesară urmărirea unei politici active şi sprijinirea unor mecanisme specifice, care să contribuie la creşterea gradului de încredere a consumatorilor prin garantarea siguranţei şi corectitudinii în efectuarea de tranzacţii în mediul digital;

8.   invită Comisia, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului ("Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului")(5) , să încheie acorduri de cooperare în materie de protecţie a consumatorului cu ţări terţe (în special cele din cadrul OCDE), care ar ameliora punerea în executare a drepturilor consumatorilor în mediul digital;

9.   salută iniţiativa Comisiei de a revizui şi actualiza acquis-ul din domeniul protecţiei consumatorilor şi în special atenţia deosebită acordată comerţului electronic;

Creşterea gradului de încredere a consumatorilor în mediul digital

10.   consideră că o nouă strategie privind încrederea în mediul electronic ar contribui la creşterea gradului de încredere a consumatorilor, în special prin progrese în următoarele domenii:

   crearea unui program de subvenţionare şi utilizare a programelor financiare existente pentru proiectele care au ca scop creşterea gradului de încredere a consumatorilor în mediul digital, inclusiv campanii de educare şi informare şi pentru proiectele de verificare a serviciilor online în practică (cum ar fi programul "mystery shopoping"),
   crearea unui modul de instruire electronică direct legată de protecţia consumatorilor şi drepturile utilizatorilor din mediul digital în cadrul proiectului Dolceta (Development of On-Line Consumer Education Tools for Adults - Elaborarea de instrumente de instruire a adulţilor în domeniul comerţului online), care ar lua totodată în considerare interesele specifice ale tinerilor consumatori din mediul digital,
   sprijinirea proiectelor de educare şi informare concepute pentru a creşte gradul de conştientizare a întreprinderilor mici şi mijlocii privind obligaţiile ce le revin la furnizarea transfrontalieră de bunuri, servicii sau conţinut, în mediul digital,
   - consolidarea instrumentelor tradiţionale de protecţie a consumatorilor pentru a se asigura că acestea sunt utilizate în mod eficient şi în mediul digital, în special prin lărgirea obiectivelor centrelor europene pentru consumatori,
   înlăturarea obstacolelor cu care se confruntă întreprinzătorii care operează peste graniţă în mediul digital, de exemplu prin standardizarea normelor UE privind facturarea electronică transfrontalieră ("e-facturarea"),
   crearea unui forum paneuropean de experţi pentru a realiza schimburi în privinţa celor mai bune practici de la nivel naţional, şi pentru a prezenta, de asemenea, o strategie pe termen lung, cu caracter atât legislativ, cât şi nelegislativ, pentru creşterea gradului de încredere a consumatorilor în mediul digital,
   - realizarea de studii de impact privind toate propunerile legislative legate de piaţa internă, pentru a evalua efectele pe care aceste propuneri le vor avea asupra consumatorilor din mediul digital,
   - coordonarea şi susţinerea codurilor europene de autoreglementare, în conformitate cu cele mai bune practici şi cu cele mai importante aspecte legate de autoreglementarea eficientă (inclusiv evaluarea influenţei lor reale asupra îmbunătăţirii poziţiei consumatorilor pe piaţa din mediul digital),
   - introducerea obligaţiei de audit extern pentru anumite tipuri de servicii electronice specifice, în cazul cărora garantarea unei siguranţe depline este extrem de importantă, pentru a proteja datele şi informaţiile personale (în cazul tranzacţiilor bancare prin internet, de exemplu) etc.,
   - sprijinirea utilizării obligatorii a celor mai sigure tipuri de tehnologie pentru efectuarea de plăţi online,
   - crearea unui sistem european de avertizare precoce, inclusiv a unei baze de date, pentru combaterea activităţilor frauduloase din mediul digital; această bază de date ar trebui să ofere posibilitatea consumatorilor de a semnala comportamentele frauduloase utilizând un simplu formular online,
   - lansarea unei campanii europene de informare privind falsificarea medicamentelor comercializate pe internet, subliniind pericolele grave la adresa sănătăţii publice pe care le reprezintă acest lucru;

11.   subliniază importanţa transpunerii rapide şi eficiente, de către toate statele membre, a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (" Directiva privind practicile comerciale neloiale" )(6) , ca un instrument cheie care garantează protecţia consumatorilor în tranzacţiile transfrontaliere;

12.   consideră, de asemenea, că odată relansată, iniţiativa pentru încrederea în mediul electronic nu ar trebui să se angajeze doar în protecţia consumatorilor, ci şi în stabilirea unei abordări coordonate a aspectelor legate de mediul digital în ansamblu, inclusiv a unei analize a factorilor externi pieţei, precum protecţia vieţii private, accesul publicului larg la tehnologia informaţiei ("e-includere"), securitatea pe internet etc.;

13.   insistă asupra faptului că dreptul populaţiei europene de a avea acces la mediul digital este unul primordial şi aminteşte, în acest sens, importanţa punerii în aplicare a unor instrumente financiare şi juridice corespunzătoare pentru a promova e-includerea, în special prin executarea şi, dacă este necesar, prin lărgirea obligaţiilor referitoare la servicii universale în domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi punerea la dispoziţie de resurse financiare pentru investiţiile în dezvoltarea infrastructurii comunicaţiilor digitale;

14.   are convingerea că părţile interesate (reprezentanţi ai industriei şi ai organizaţiilor de consumatori) trebuie consultate cu privire la măsurile următoare;

Cultura comerţului electronic

15.   invită Comisia să iniţieze formularea unor norme europene voluntare, concepute pentru a facilita comerţul electronic transfrontalier, şi anume standarde europene care să concilieze diferenţele lingvistice şi variaţiile dintre reglementările în vigoare în diferitele state membre – factori care reprezintă un obstacol serios în calea consumatorilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii care vor să exploateze pe deplin potenţialul pieţei interne din mediul digital;

16.   invită Comisia să sprijine crearea unor contracte standardizate opţionale, respectiv a unor condiţii generale standardizate facultative pentru comerţul electronic, pentru a garanta o relaţie echilibrată, ţinând seama de faptul că nici consumatorii şi nici întreprinderile nu dispun, în general, de expertiză juridică şi tehnică; totuşi, părţilor trebuie să li se ofere opţiunea de a încheia contracte în mod liber, bazată pe principiul fundamental de drept civil privind libertatea de a încheia contracte;

17.   invită Comisia să stabilească obligaţia întreprinzătorilor care utilizează din proprie iniţiativă contracte standardizate, precum şi termeni şi condiţii generale comerciale standardizate, să semnaleze dispoziţiile care se abat de la acestea;

18.   invită Comisia să propună modificarea normelor privind comunicaţiile electronice, pentru a îmbunătăţi transparenţa şi publicarea de informaţii destinate utilizatorilor finali;

Mărci europene de încredere în comerţul electronic transfrontalier

19.   invită Comisia ca, după ce obstacolele din calea integrării pieţei interne cu amănuntul vor fi îndepărtate, să evalueze posibilităţile de stabilire a unei definiţii a condiţiilor, precum şi a unei embleme pentru o marcă europeană de încredere, pentru a garanta o securitate sporită în domeniul comerţului electronic transfrontalier şi să asigure, în acest sens, un cadru juridic general pentru mărcile de încredere voluntare, cum a fost invitată să o facă prin Directiva 2000/31/CE A Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (Directiva privind comerţul electronic)(7) ; recomandă ca acest lucru să presupună:

   un sistem necostisitor,
   lipsa concurenţei cu mărcile existente de încredere sau calitate,
   costurile să fie suportate numai în cazuri de litigii,
   principiul autoreglementării (marca nu este acordată de către o instituţie, ci este utilizată de comercianţi în cazul în care aceştia demonstrează public că au furnizat informaţii obligatorii într-o perioadă definită, au utilizat contractele recomandate, au tratat reclamaţiile fără întârziere, au utilizat sisteme alternative de soluţionare a litigiilor sau s-au conformat altor standarde europene),
   sancţiuni pentru utilizare inadecvată;

20.   constată totuşi problemele legate de aplicarea sistemelor eficiente de mărci de încredere:

   lipsa disponibilităţii părţilor interesate de a investi în marketing şi de a promova asemenea sisteme;
   posibilitatea sporită de utilizare frauduloasă în lipsa supravegherii adecvate;

21.   are convingerea că cele mai eficiente modalităţi de a încuraja încrederea consumatorilor sunt:

   dispozitivele sectoriale puternic sprijinite şi controlate de un organism comercial cu susţinere generală din partea întreprinderilor mici şi a celor mari;
   codurile de conduită sectoriale pentru furnizorii de servicii, încurajate de Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile de pe piaţa internă(8) ("Directiva privind serviciile");
   informaţiile de referinţă independente, difuzate pe site-uri internet, pentru a ajuta noii consumatorii în alegerea lor;
– şi solicită Comisiei să faciliteze schimburile privind cele mai bune practici referitoare la aceste dispozitive;

22.   constată că Directiva privind practicile comerciale neloiale reglementează utilizarea frauduloasă a mărcilor de încredere sau a altor mărci, precum şi a informaţiilor de referinţă false destinate consumatorilor; solicită ca statele membre să se asigure că centrele lor naţionale de protecţia consumatorilor sunt avertizate cu privire la aceste abuzuri;

23.   invită Comisia să evalueze experienţa dobândită în domeniul mărcilor de încredere existente şi utilizate cu succes, în special a celor care funcţionează în mai multe state membre (precum Euro-Label) şi să valorifice această experienţă în conceperea mărcilor europene de încredere pentru comerţul electronic transfrontalier (inclusiv să verifice dacă difuzarea mărcilor de încredere în noile state membre ar fi împiedicată de lipsa de resurse adecvate pentru a finanţa introducerea acestor mărci);

24.   are convingerea fermă că mărcile de încredere oferă întreprinderilor mici şi mijlocii în special, o oportunitate semnificativă de creştere a gradului de încredere a consumatorilor în mediul digital;

Carta europeană a drepturilor utilizatorilor în societatea informaţională

25.   invită Comisia, după consultarea organizaţiilor de consumatori, să prezinte o cartă europeană a drepturilor utilizatorilor, care să clarifice drepturile şi obligaţiile actorilor din societatea de informaţii, inclusiv ale consumatorilor, în special drepturile utilizatorilor privind conţinutul digital (adică drepturile şi obligaţiile utilizatorilor în utilizarea conţinutului digital), drepturile utilizatorilor care garantează standardele fundamentale de interoperabilitate şi drepturile utilizatorilor deosebit de vulnerabili (adică îmbunătăţirea accesibilităţii paginilor de internet pentru persoanele cu handicap); în cazul în care ar fi temporar imposibilă redactarea cartei din cauza dezvoltării dinamice a acestui domeniu, solicită Comisiei să prezinte un ghid în care să explice drepturile şi obligaţiile actorilor din societatea de informaţii în conformitate cu acquis-ul din prezent;

26.   invită Comisia să stabilească libertăţile şi drepturile de bază ale consumatorilor din societatea informaţiei; consideră că, în acest sens, unele libertăţi şi drepturi ale utilizatorilor ar trebui stabilite în cadrul comunicării anunţate privind conţinutul online pe piaţa unică;

27.   consideră că mediul online, precum şi tehnologia digitală, oferă consumatorilor o gamă largă de produse şi servicii noi şi că proprietatea intelectuală reprezintă chiar baza unor astfel de servicii; consideră că, pentru a profita la maxim de astfel de servicii şi pentru ca aşteptările lor să se îndeplinească pe deplin, consumatorii au nevoie de informaţii clare despre ceea ce pot şi ceea ce nu pot face în domeniul conţinutului digital, al gestiunii drepturilor digitale şi al măsurilor de protecţie tehnologică; este convins de dreptul consumatorilor de a beneficia de soluţii interoperabile;

28.   invită Comisia să difuzeze conţinutul cartei europene a drepturilor utilizatorilor şi să încurajeze statele membre şi organizaţiile interesate să o difuzeze tuturor utilizatorilor internet, pentru ca aceştia să îşi cunoască drepturile şi mijloacele de a le exercita;

Fragmentarea pieţei interne din mediul electronic

29.   invită Comisia să propună măsuri vizând eliminarea împărţirii pieţei interne din mediul digital (adică refuzul accesului la bunuri, servicii şi conţinut oferite în context transfrontalier), care afectează în mod semnificativ consumatorii, în special pe cei din statele membre noi şi mici, exclusiv pe baza naţionalităţii, a locului de reşedinţă sau a deţinerii unui card de plată emis într-un anumit stat membru, şi să informeze periodic Parlamentul cu privire la progresele făcute în acest domeniu;

30.   are convingerea fermă că este inacceptabil că anumiţi întreprinzători care furnizează bunuri, servicii sau conţinut prin site-urile de internet în mai multe state membre refuză accesul consumatorilor la paginile lor din alte state membre, obligându-i pe aceştia să utilizeze site-urile internet din statul în care sunt rezidenţi sau a cărui naţionalitate o deţin;

31.   invită Comisia să propună o dispoziţie privind accesul la produsele livrate peste graniţă în conformitate cu articolul 20 din Directiva privind serviciile;

32.   invită Comisia să monitorizeze îndeaproape eficienţa articolului 20 din Directiva privind serviciile, în special cu privire la criteriile obiective;

33.   salută şi încurajează ancheta efectuată de Comisie, cu scopul de a studia în ce mod practica licenţierii teritoriale sau a contractelor teritoriale exclusive se află în conflict cu principiile pieţei interne; invită Comisia să informeze pe larg Parlamentul cu privire la rezultatele acestei anchete;

34.   subliniază importanţa faptului de a se asigura că întreprinzătorii europeni din mediul digital au motive solide de a oferi bunuri, servicii şi conţinut peste graniţă, în întreaga piaţă internă;

35.   constată că interoperabilitatea este un factor economic esenţial şi subliniază importanţa existenţei unor standarde sectoriale, accesibile şi interoperabile, atât la nivel tehnic, cât şi juridic, pentru a se permite crearea economiilor de scară, a se asigura accesul nediscriminatoriu al consumatorilor la dispozitive, servicii şi conţinut, a se promova o aplicare rapidă a tehnologiilor şi a contribui la evitarea împărţirii pieţei; subliniază necesitatea promovării unei veritabile interoperabilităţi a dispozitivelor, serviciilor şi conţinutului, cel puţin la nivelul consumatorului (utilizatorului final);

Consolidarea protecţiei juridice a consumatorilor în mediul digital

36.   are convingerea că mărirea încrederii consumatorilor în mediul digital este posibilă prin elaborarea unui acquis comunitar mai clar şi îmbunătăţit, care favorizează instrumentele juridice orizontale şi armonizarea anumitor aspecte ale legislaţiei privind contractele pentru consumatori; recomandă Comisiei să prezinte Parlamentului şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a Directivei privind comerţul electronic, identificând chestiuni legate de încrederea consumatorilor;

37.   salută sugestia Comisiei prezentată în Cartea sa verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor de a include fişierele digitale sub incidenţa domeniului de aplicare al Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe(9)

38.   are convingerea că aplicarea regimului privind clauzele abuzive ar trebui consolidată în domeniul contractelor de licenţe pentru utilizatorii finali şi ar trebui să includă "condiţii contractuale tehnice";

39.   invită Comisia să propună ca normele de reglementare a contractelor încheiate la distanţă să fie extinse pentru a reglementa contractele dintre consumatori şi comercianţi profesionişti în cadrul licitaţiilor online şi contractele din domeniul serviciilor turistice (bilete de avion, cazare la hotel, închiriere de autoturisme, servicii pentru petrecerea timpului liber etc.) comandate individual pe internet;

40.   invită Comisia să simplifice şi să standardizeze cerinţele pentru informaţii obligatorii furnizate de vânzător cumpărătorului în tranzacţiile electronice şi, în acest context, să stabilească o ierarhie, indicând informaţiile esenţiale cu caracter obligatoriu;

41.   invită Comisia să facă mai transparent lanţul de distribuţie din mediul digital, pentru a garanta întotdeauna posibilitatea consumatorului de a cunoaşte identitatea furnizorului şi calitatea acestuia de intermediar sau de furnizor final;

42.   are convingerea fermă că redirecţionarea consumatorilor de la site-ul internet al vânzătorului la un alt site internet, fără o avertizare corespunzătoare este inacceptabilă, întrucât în acest mod se ascunde consumatorilor adevărata identitate a furnizorului real de bunuri, servicii sau conţinut;

43.   invită Comisia să întărească protecţia consumatorilor în cazurile în care consumatorul îşi asumă toate riscurile contractuale, de exemplu prin plata în avans, şi în special în contractele electronice;

44.   invită Comisia să accelereze reflecţia asupra acţiunilor privind căile de atac colective în litigiile transfrontaliere dintre societăţi şi consumatori din mediul digital;

45.   reamintind experienţele pozitive ale SOLVIT şi ale reţelei de centre europene pentru consumatori, solicită crearea unui centru european de informaţii pentru consumatorii online, care să ofere tuturor consumatorilor europeni îndrumări şi informaţii detaliate cu privire la drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi societăţilor din mediul digital, precum şi orientare practică privind oportunităţile de soluţionare alternativă a litigiilor, atât la nivel general, cât şi, eventual, în cazuri individuale;

46.   invită Comisia să asigure protecţia eficientă a consumatorilor împotriva atacurilor la adresa securităţii şi a vieţii private din mediul digital, atât prin măsuri de reglementare, cât şi prin măsuri tehnice;

47.   invită Comisia să monitorizeze în detaliu tendinţele din domeniul protecţiei consumatorilor în comerţul electronic efectuat prin intermediul telefoanelor mobile, punându-se accentul, între altele, pe protecţia tinerilor consumatori;

48.   invită statele membre să coopereze în eforturile lor de a atinge obiectivul de asigurare a unei protecţii de nivel înalt a consumatorilor din mediul digital, pe întreaga piaţă internă;

49.   invită Comisia să comunice Parlamentului European progresele realizate în domeniul protecţiei consumatorilor din mediul digital (inclusiv măsurile practice luate pentru realizarea prezentei rezoluţii) la intervale regulate (în mod ideal, o dată pe an);

o
o   o

50.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/consumers/cons_int/safe_shop/acquis/comp_analysis_en.pdf.
(2) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109.
(3) Texte adoptate, JO C 305 E, 14.12.2006, p. 247.
(4) A se vedea documentul de lucru al personalului Comisiei intitulat "Încrederea consumatorilor în comerţul electronic: lecţii învăţate din iniţiativa "încredere în mediul electronic".
(5) JO L 364, 9.12.2004, p. 1
(6) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(7) JO L 178, 17.7.2000, p.1.
(8) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(9) JO L 171, 7.7.1999, p. 12.

Ultima actualizare: 26 februarie 2008Notă juridică