Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2146(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0518/2007

Texte depuse :

A6-0518/2007

Dezbateri :

PV 15/01/2008 - 5
CRE 15/01/2008 - 5

Voturi :

PV 15/01/2008 - 10.2
CRE 15/01/2008 - 10.2
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0009

Texte adoptate
PDF 119kWORD 135k
Marţi, 15 ianuarie 2008 - Strasbourg Ediţie definitivă
Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă
P6_TA(2008)0009A6-0518/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă (2007/2146(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă" (COM(2007)0062) şi documentele de lucru care îi sunt anexate, aparţinând serviciilor Comisiei (SEC(2007)0214), (SEC(2007)0215) şi (SEC(2007)0216),

–   având în vedere Tratatul CE, în special articolele 2, 136, 137, 138, 139, 140, 143 şi 152,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(1) , în special articolele 27, 31 şi 32,

–   având în vedere convenţiile şi recomandările OIM (Organizaţiei Internaţionale a Muncii) în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă,

–   având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă(2) (directivă-cadru) şi directivele speciale ale acesteia,

–   având în vedere Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă(3) ,

–   având în vedere Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia şi a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE şi 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării şi a raţionalizării rapoartelor privind punerea în aplicare(4) ,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în urma reuniunii Consiliului European din 8 şi 9 martie 2007,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 octombrie 2002 privind Strategia comunitară de sănătate şi securitate în muncă 2002-2006(5) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 februarie 2005 privind promovarea sănătăţii şi a securităţii la locul de muncă(6) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 cuprinzând recomandări către Comisie privind protecţia lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecţiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace(7) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi(8) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 13 noiembrie 2007 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică şi la sănătatea şi securitatea în muncă(9) ,

–   având în vedere Declaraţia sa din 29 martie 2007 privind hepatita C(10) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0518/2007),

A.   întrucât există o corelaţie pozitivă între calitatea standardelor în materie de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă şi performanţa financiară, în termeni de performanţă globală, de absenteism, de rată de rotaţie a personalului, de motivaţie a lucrătorilor, de îmbunătăţire a imaginii societăţii şi de productivitate;

B.   întrucât economiile cele mai competitive au cele mai bune rezultate în materie de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă şi că nivelurile ridicate de protecţie a sănătăţii şi a siguranţei au un efect pozitiv asupra finanţelor publice în termeni de economii în asigurările sociale şi de îmbunătăţire a productivităţii; întrucât protecţia sănătăţii şi a siguranţei nu contribuie numai la productivitatea, performanţa şi bunăstarea lucrătorilor, ci generează şi economii pentru economie şi pentru societate în ansamblul ei;

C.   întrucât trebuie continuate cercetările privind efectele pe termen lung ale anumitor activităţi profesionale asupra sănătăţii, pentru o mai bună protecţie a lucrătorilor, deoarece anumite boli apar doar după câţiva ani de la efectuarea activităţii care le-a provocat;

D.   întrucât este îngrijorător faptul că reducerea numărului de cazuri de accidente şi boli profesionale nu a fost uniform răspândită, deoarece anumite categorii de lucrători (de ex. migranţi, lucrători cu contracte precare, femei, lucrători mai tineri sau mai în vârstă), anumite societăţi (în special întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) şi micro-întreprinderi), anumite sectoare de activitate (în special construcţiile, pescuitul, agricultura şi transportul) şi anumite state membre prezintă rate de accidente şi boli profesionale mult mai ridicate decât media UE;

E.   întrucât măsurile de protecţie a sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă ar trebui să facă parte în mod sistematic din cultura de întreprindere şi întrucât această cultură ar trebui să fie strâns corelată cu formarea lucrătorilor şi managerilor pe tot parcursul vieţii;

F.   întrucât o cultură de protecţie a sănătăţii şi a siguranţei pusă în aplicare în mod sistematic în întreprinderi pot face ca procedurile în materie de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă să fie puse în aplicare într-un mod nebirocratic şi ar asigura astfel o protecţie adecvată a sănătăţii şi siguranţei;

G.   întrucât perioadele de odihnă sunt absolut indispensabile pentru a garanta un standard ridicat de protecţie a sănătăţii şi a siguranţei lucrătorilor;

H.   întrucât OIM estimează că aproximativ 167 000 de persoane din Uniunea Europeană au murit în accidente de muncă sau din cauza bolilor profesionale în 2006 şi întrucât Comisiei estimează în Comunicarea privind creşterea calităţii şi a productivităţii în muncă că anual 300 000 de lucrători suferă de invaliditate permanentă de diverse grade;

I.   întrucât o strategie reală privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă ar trebui să se bazeze pe o combinaţie corectă între următoarele: conştientizare suficientă a tuturor, educaţie şi formare bine focalizate, campanii şi servicii de prevenire adecvate, dialog social şi participarea lucrătorilor, legislaţie şi punere în aplicare adecvate, atenţie specială privind grupuri, sectoare de activitate şi tipuri de întreprinderi specifice, inspecţii eficiente şi pedepse eficiente, proporţionale şi cu efect disuasiv;

J.   întrucât lucrătorii mai în vârstă ar trebui să îşi menţină pe o durată cât mai lungă cu putinţă sănătatea, capacitatea de a munci şi de a rămâne în câmpul muncii şi întrucât ar trebui să se adopte măsuri în consecinţă;

K.   întrucât inspecţiile joacă un rol important pentru a asigura respectarea legislaţiei în vigoare şi a preveni, astfel, exploatarea la locul de muncă, contribuind astfel la promovarea conceptului de muncă decentă; considerând că inspectorii trebuie sprijiniţi printr-o colaborare şi un schimb de informaţii mai strânse între inspectorii din statele membre;

L.   întrucât analiza de risc la nivel de întreprindere nu poate fi considerată o activitate ad-hoc, ci trebuie realizată periodic şi adaptată la noi circumstanţe şi/sau riscuri; întrucât lipsa acesteia sau realizarea ei necorespunzătoare este împotriva legii şi constituie una din principalele cauze ale bolilor şi accidentelor profesionale;

M.   întrucât nu există statistici disponibile privind efectele negative ale incendiilor asupra sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă;

N.   întrucât lucrătorii din domeniul sănătăţii sunt supuşi riscului de a contracta peste 20 de viruşi care pun în pericol viaţa, inclusiv hepatita B, hepatita C şi HIV/SIDA;

O.   întrucât unul dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona este atingerea până în 2010 a unei rate generale de ocupare a forţei de muncă de 70%, precum şi a unei rate de ocupare de 60% pentru femei şi de 50% pentru lucrătorii în vârstă; întrucât lucrătorii cu boli cronice sau de lungă durată deseori nu se mai întorc la locul de muncă, deşi sunt consideraţi apţi pentru aceasta, iar aceia care se întorc sunt adesea supuşi la multiple discriminări, ca de exemplu venituri reduse şi întrucât acest lucru este adevărat în special în cazul bolnavilor de cancer, lucru demonstrat de cele mai recente studii, care arată că o cincime din femeile care au suferit de cancer la sân nu se mai întorc la muncă, deşi ar fi capabile să o facă;

P.   întrucât pe piaţa muncii "la negru" sunt angajate mai multe femei decât bărbaţi, fără să dispună de asigurare, fapt ce în mod inevitabil are consecinţe importante din punctul de vedere al condiţiilor de sănătate şi siguranţă în care acestea lucrează;

Q.   întrucât femeile şi bărbaţii nu sunt un grup omogen şi, prin urmare, strategiile şi măsurile de îmbunătăţire a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă trebuie adaptate la locurile lor de muncă specifice, ţinând cont de faptul că anumiţi factori pot avea un impact diferit asupra femeilor şi bărbaţilor,

1.   salută ambiţiosul obiectiv al Comisiei de a reduce cu 25% în medie numărul accidentelor de muncă pe întreg teritoriul UE; admite că cifra ar putea varia de la o ţară la alta, datorită bazelor diferite de plecare, dar consideră, cu toate acestea, că este important să existe măsuri clare şi bine orientate, însoţite de un calendar şi angajamente financiare pe baza cărora ar putea fi cuantificate şi evaluate; în absenţa unor astfel de măsuri calendare şi angajamente, cere Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport de progrese, la jumătatea perioadei 2007-2012 acoperite de strategie;

2.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare şi să se angajeze să reducă nu doar inegalităţile dintre statele membre, ci şi pe cele care există în fiecare stat în parte;

3.   ia act de propunerile Comisiei de a folosi instrumente fără caracter obligatoriu în cazul în care instrumentele legislative cu caracter obligatoriu nu sunt fezabile sau adecvate, care să acorde statelor membre flexibilitatea de a găsi soluţii care dau cele mai bune rezultate, în circumstanţele particulare respective, în ce priveşte sănătatea şi siguranţa;

4.   salută faptul că Comisia pune un accent mai mare pe simplificarea reglementărilor şi reducerea sarcinii administrative şi reaminteşte, în acelaşi timp, că simplificarea aduce beneficii sporite cetăţenilor, pe de o parte, iar pe de altă parte permite atât angajatorilor cât şi angajaţilor să se concentreze pe gestionarea practică a sănătăţii şi a siguranţei cu scopul de a obţine rezultate mai bune în aceste domenii; consideră că este foarte important ca o asemenea simplificare să nu submineze în niciun caz nivelul de protecţie acordat lucrătorilor;

5.   invită Comisia să acorde prioritate în strategia sa acelor activităţi şi/sau sectoare care presupun riscuri specifice precum metalurgia, construcţiile, electricitatea sau sectorul forestier;

6.   invită Comisia să implice mai îndeaproape Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (AESSM) în acest proces şi, în special, să îi solicite să prezinte o analiză privind sectoarele cu cel mai ridicat nivel de risc de accidente industriale şi boli profesionale şi cum ar putea fi contracarat acest fapt în cel mai eficient mod;

7.   consideră excelentă decizia Comisiei de a plasa în centrul priorităţilor sale asistenţa acordată IMM-urilor, pentru a le permite acestora să îşi respecte obligaţiile în materie de sănătate şi de siguranţă şi susţine pe deplin această abordare;

8.   regretă că respectiva comunicare a Comisiei nu menţionează obiectivele de reducere a bolilor profesionale, însă înţelege dificultatea evaluării acestor boli; invită Comisia, prin urmare, să reevalueze utilizarea şi punerea în aplicare a procedurilor statistice existente pentru a identifica şi cuantifica în mod corect bolile profesionale şi, în special, cancerul, în vederea stabilirii de obiective pentru reducerea acestora; sugerează Comisiei să examineze posibilitatea înlocuirii Recomandării Comisiei 2003/670/CE privind programul european al bolile profesionale(11) cu o directivă;

9.   subliniază necesitatea integrării problemelor specifice de gen în abordarea chestiunilor legate de sănătatea şi siguranţa în muncă şi salută iniţiativa Comisiei de a solicita crearea unor metode unice de evaluare a impactului în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă, ţinând cont de problemele specifice fiecărui gen; critică, cu toate acestea, Comisia pentru faptul că nu a acordat atenţia cuvenită abordării integratoare a genului în comunicarea sa şi în Obiectivele sale din strategia comunitară 2007-2012 sau în evaluările sale de impact;

10.   solicită Comisiei să evalueze posibilitatea obţinerii de date statistice la nivel comunitar defalcate pe genuri, privind bolile profesionale, mortale sau nu;

11.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare directivele privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, precum şi programele de evaluare a impactului acestor directive într-o manieră mai sensibilă la problemele legate de gen;

12.   subliniază faptul că reabilitarea şi reintegrarea lucrătorilor după boală sau după un accident la locul de muncă sunt vitale şi aplaudă solicitarea de a le acorda un statut prioritar în strategiile naţionale; consideră că este important ca guvernele să garanteze în strategiile lor privind sănătatea şi siguranţa obligativitatea păstrării postului (prin formare, realocare de sarcini etc.) pentru persoanele care au suferit de o boală fizică sau mintală în cursul activităţii lor profesionale;

13.   invită Comisia să culeagă mai multe date privind lucrătorii suferind de boli cronice, să analizeze condiţiile lor de muncă şi să redacteze o cartă a protecţiei drepturilor bolnavilor de cancer şi a celor suferind de alte boli cronice la locul de muncă, cu scopul de a solicita societăţilor să permită bolnavilor să continue să lucreze în timpul tratamentului şi să se întoarcă pe piaţa muncii după terminarea acestuia;

14.   se declară extrem de preocupat de numărul excesiv de ridicat de accidente în rândul lucrătorilor angajaţi temporar, pe termen scurt sau cu calificare scăzută, care, în unele state membre, este cel puţin dublu faţă de cel din rândul altor lucrători, recunoscând în acelaşi timp corelaţia dintre aceste categorii de ocupare a forţei de muncă şi activitatea lor în sectoare cu risc mai ridicat, cum ar fi construcţiile; subliniază faptul că Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară(12) , stabileşte principiul general conform căruia lucrătorii angajaţi temporar au aceleaşi drepturi privind sănătatea la locul de muncă ca şi cei cu un contract permanent, însă nu prevede mecanisme specifice pentru punerea în practică a acestui principiu; cere Comisiei să remedieze urgent aceste probleme;

15.   constată, de asemenea, creşterea numărului de contracte de muncă atipice şi subliniază că aceste contracte nu au voie să cuprindă condiţii care să prezinte riscuri pentru sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi contractanţilor;

16.   solicită adoptarea de măsuri în vederea respectării drepturilor la sănătate şi siguranţă în muncă pentru femeile angajate în locuri de muncă atipice, precum îngrijirea persoanelor în vârstă, la domiciliul acestora;

17.   invită Comisia şi statele membre să ţină cont pe deplin de implicaţiile schimbărilor demografice asupra sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă; în special, invită Comisia şi statele membre să întărească măsurile preventive şi să adopte măsuri vizând compensarea declinului fizic, în special prin măsuri ergonomice şi de configurare a locului de muncă, precum şi prin măsuri şi stimulente vizând păstrarea motivaţiei, capacităţilor şi sănătăţii lucrătorilor mai în vârstă;

18.   ia act de relaţia demonstrată ştiinţific dintre stresul crescut de la locul de muncă şi bolile pe care acesta le poate genera, în special boli cronice, maladii cardiovasculare şi tulburări musculo-scheletice;

19.   consideră că garantarea unei mai bune aplicări a instrumentelor juridice existente în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă este extrem de importantă şi de aceea cere Comisiei şi statelor membre să folosească toate mijloacele disponibile în acest scop; măsurile care trebuie examinate trebuie să includă:

   i) cerinţe minime pentru calitatea serviciilor de prevenire şi a inspecţiei muncii,
   ii) sancţiuni mai aspre,
   iii) evaluări mai bune ale aplicării legislaţiei,
   iv) schimbul celor mai bune practici,
   v) consolidarea culturii prevenţiei şi a sistemelor de avertizare timpurie, care să includă un acces mai larg al societăţii la informaţii referitoare la condiţiile profesionale şi de siguranţă la locul de muncă,
   vi) o mai mare implicare a angajaţilor la locul de muncă,
   vii) stimularea angajatorilor de a-şi îndeplini angajamentele luate în domeniul sănătăţii şi siguranţei profesionale la locul de muncă,
   viii) consolidarea utilizării acordurilor de dialog social;

20.   consideră că la Comisie există o lipsă severă de resurse destinate controlului corect al transpunerii şi punerii în aplicare eficiente a directivelor privind siguranţa profesională; consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune, inclusiv o mai largă folosire a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar;

21.   constată că protecţia în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă ar trebui să se aplice în mod egal tuturor lucrătorilor din Uniunea Europeană, că o asemenea protecţie se bazează, în cele din urmă, pe dreptul fundamental la integritatea fizică şi că derogările (opt-out) de la legislaţia privind protecţia în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă pun în pericol sănătatea lucrătorilor şi egalitatea de şanse şi pot declanşa o cursă spre uniformizarea la un nivel inferior;

22.   solicită Comisiei să acorde aceeaşi atenţie evaluării impactului asupra sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă şi evaluării impactului asupra mediului;

23.   consideră inspecţiile la locul de muncă ca fiind un element esenţial al aplicării legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa;

  a) cere, prin urmare, Comisiei să:
   i) furnizeze Comitetului Inspectorilor în muncă de rang înalt (SLIC) resursele necesare pentru a garanta îndeplinirea eficientă a misiunii sale, după ce a examinat modul în care acesta poate să fie cel mai eficient şi mai util,
   ii) continue dezvoltarea sistemelor de schimb de cunoştinţe pentru a garanta oferirea unor răspunsuri eficiente la cererile de informare şi de cooperare,
   iii) lanseze un studiu privind evaluarea eficienţei şi a impactului activităţilor de inspecţie conform propunerii SLIC, care să vizeze crearea de obiective comune cantitative şi calitative în domeniul inspecţiilor, încurajând astfel utilizarea inspectoratelor drept facilitatori în vederea creării unei culturi eficiente a sănătăţii şi a siguranţei în cadrul forţei de muncă,
   iv) introducă metode de evaluare a sistemelor naţionale de inspecţie, mai ales prin intermediul tablourilor de punctaj,
  b) şi cere statelor membre să:
   i) pună la dispoziţia serviciilor naţionale de inspecţie mijloace adecvate, în termeni de personal şi de finanţare,
   ii) crească densitatea inspectorilor de muncă, garantând cel puţin un raport de 1 inspector la 10 000 de lucrători, în concordanţă cu recomandările OIM,
   iii) crească calitatea inspectorilor de muncă prin asigurarea mai multor programe de formare multidisciplinare, în domenii precum psihologia, ergonomia, igiena, riscurile de mediu şi toxicologia,
   iv) orienteze inspecţiile către domenii, sectoare şi întreprinderi prioritare, care prezintă riscuri sporite de accidente şi în care grupurile vulnerabile sunt foarte reprezentate, îndeosebi cele de lucrători imigranţi, de lucrători temporari, de lucrători cu un nivel de calificare scăzut, de lucrători tineri sau vârstnici şi de lucrători cu handicap;

24.   recunoaşte că prevenţia este de o importanţă majoră şi invită Comisia în strategia sa:

   a) să garanteze că angajatorii conştientizează şi îşi îndeplinesc responsabilitatea de a furniza servicii adecvate de prevenţie la locul de muncă, atrăgând în acelaşi timp atenţia că o atitudine responsabilă din partea angajaţilor faţă de propria sănătate şi siguranţă este de asemenea importantă;
   b) să favorizeze caracterul cu adevărat multidisciplinar al serviciilor de prevenţie şi să facă astfel încât acestea să reflecte ierarhia de măsuri prevăzute în Directiva 89/391/CEE;
   c) să sublinieze că evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu şi permanent, nu o obligaţie punctuală, bazat pe implicarea totală a angajaţilor;
   d) să garanteze că activităţile de prevenţie se desfăşoară, pe cât posibil, la nivel intern;
   e) să garanteze că supravegherea sănătăţii este în strânsă legătură cu prevenţia;
   f) să adapteze în mod regulat legislaţia sa privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, pentru a ţine cont de progresele tehnologiei;

25.   subliniază importanţa garantării de către statele membre a accesului gratuit la documentele şi normele tehnice privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă la nivel naţional;

26.   felicită Comisia pentru propunerile privind educaţia şi formarea din comunicarea sa şi consideră acest lucru ca fiind un factor-cheie în dezvoltarea unei culturi a prevenţiei, şi că, prin urmare, această perspectivă ar trebui să se înscrie într-un un proces continuu şi permanent, adaptat la noile condiţii tehnologice de la locul de muncă, care să fie aplicabil şi lucrătorilor care se întorc la locul de muncă după boală sau întreruperea carierei datorită responsabilităţilor de îngrijire a familiei;

27.   consideră că trebuie oferite lucrătorilor şi reprezentanţilor însărcinaţi cu asigurarea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă cursuri adaptate de formare profesională şi de recalificare în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă, acordând o atenţie specială subcontractării, muncii temporare, muncii cu fracţiune de normă, femeilor şi lucrătorilor migranţi; consideră că, în acest scop, trebuie să se utilizeze în continuare atât fonduri naţionale, cât şi fonduri UE;

28.   consideră că angajatorii ar trebui obligaţi să faciliteze, în primul rând, vizite medicale pentru zilieri şi persoanele cu contracte de muncă cu timp parţial;

29.   invită Comisia să utilizeze din plin fondurile comunitare existente (în special Fondul Social European) pentru probleme legate de sănătate şi siguranţă (prevenţia şi dezvoltarea unei culturi a prevenţiei, sensibilizarea, formarea profesională, învăţarea continuă, refacerea şi reintegrarea lucrătorilor după un accident sau o boală profesională), cu o atenţie specială acordată IMM-urilor; invită Comisia să aloce cercetărilor asupra bolilor profesionale alte fonduri comunitare (de exemplu, fonduri din cel de-al Şaptelea program-cadru pentru cercetare) şi fonduri naţionale;

30.   consideră că, având în vedere riscul crescut la care sunt expuşi lucrătorii din domeniul minier, metalurgic, siderurgic şi al construcţiilor navale, este important ca statele membre şi Comisia să aloce fondurile necesare pentru investiţiile necesare asigurării sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă;

31.   solicită statelor membre şi Comisiei să asigure o abordare sistematică, care să ţină cont de problemele de gen, atunci când sunt concepute strategii naţionale şi comunitare în domeniul siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă şi când se fac statistici, sondaje sau studii în acest domeniu; solicită statelor membre şi Comisiei să fructifice posibilităţile de finanţare oferite în acest sens de programul PROGRESS, mai ales în cadrul componentei privind egalitatea între femei şi bărbaţi;

32.   invită statele membre să evalueze adoptarea stimulentelor financiare pentru promovarea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă, mai ales prin reduceri de taxe, introducerea unui tratament preferenţial în procedurile de ofertare pentru societăţile sigure şi societăţile certificate în materie de sănătate şi de siguranţă, introducerea unui sistem de reduceri pentru neintervenirea unui sinistru pentru cotizaţiile corespunzătoare poliţelor de asigurare şi de asigurări sociale, precum şi stimulente financiare pentru înlocuirea echipamentelor vechi şi nesigure;

33.   recomandă, de asemenea, ca statele membre să ia în considerare posibilitatea de a incorpora anumite standarde de sănătate şi siguranţă la locul de muncă, în procedurile de atribuire a contractelor publice;

34.   solicită Comisiei, în contextul actualelor schimbări economice şi sociale, care influenţează şi provoacă schimbări pe piaţa muncii, să promoveze politici ocupaţionale adecvate şi condiţii decente de muncă, să încurajeze angajatorii să instituie moduri de viaţă sănătoase la locul de muncă, prin campanii de promovare a sănătăţii ocupaţionale, prin aplicarea interdicţiilor de a fuma la locul de muncă şi prin programe care să ajute angajaţii să renunţe la fumat, precum şi să garanteze răspunderea şi coerenţa cu politicile din alte domenii, mai ales cu cele din sănătatea publică;

35.   solicită Comisiei să iniţieze o revizuire a Directivei 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează(13) ;

36.   consideră că problemele de sănătate create de expunerea la azbest sunt bine cunoscute şi că reglementările europene privind azbestul sunt corespunzătoare; subliniază faptul că se prevede că în Europa numărul bolilor cauzate de azbest va fi foarte mare pentru mulţi ani de acum încolo; de aceea, invită Comisia să organizeze o audiere asupra modului în care pot fi abordate problemele foarte grave în materie de sănătate şi siguranţă la locul de muncă legate de prezenţa azbestului în clădiri şi alte construcţii, cum ar fi vapoare, trenuri şi instalaţii mecanice; de asemenea, invită statele membre să stabilească planuri de acţiune naţionale în vederea eliminării progresive a azbestului, care să includă obligaţia de a marca amplasamentul azbestului în clădiri şi să prevadă înlăturarea acestuia în deplină siguranţă;

37.   regretă că, în ciuda numeroaselor cereri specifice ale Parlamentului European, Comisia nu a prezentat încă o propunere de modificare a Directivei 2000/54/CE în vederea abordării riscurilor grave la adresa personalului medical pe care le implică folosirea acelor şi a obiectelor medicale ascuţite în activitatea profesională; solicită Comisiei să accelereze încheierea evaluării de impact prin intermediul licitaţiei (2007/S 139-171103) şi aşteaptă adoptarea unei modificări corespunzătoare cu mult înainte de finalul legislaturii la mijlocul lui 2009, în conformitate cu rezoluţia mai sus-menţionată privind protecţia lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecţiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace; solicită Comisiei să pună în aplicare măsurile necesare de prevenire şi monitorizare pentru reducerea riscurilor de a contracta boli transmisibile prin sânge, cum ar fi hepatita C;

38.   invită Comisia să ia iniţiativa elaborării şi aprobării unui cod european de bune practici privind prevenirea infecţiilor asociate îngrijirii medicale;

39.   îndeamnă Comisia să îmbunătăţească nivelul de sănătate şi siguranţă în instituţiile de îngrijire medicală, inclusiv în centrele de îngrijire, prin iniţierea de măsuri vizând încurajarea efectuării de analize de rutină în rândul personalului medical, în scopul detectării şi tratării timpurii şi al scăderii numărului de infecţii transmisibile sau contractate profesional, ca de exemplu MRSA;

40.   salută cerinţa, pentru statele membre, de definire a unor strategii naţionale; subliniază faptul că aceste strategii ar trebui să acopere o aceeaşi perioadă şi să înceapă în acelaşi an pentru a facilita comparaţia atât între strategiile naţionale, cât şi între rezultatele obţinute, şi că acestea trebuie să fixeze obiective clare şi cuantificabile şi să fie centrate în special pe IMM-uri şi pe grupuri vulnerabile, cum ar fi lucrătorii migranţi, lucrătorii tineri sau vârstnici, femeile, lucrătorii temporari sau lucrătorii cu handicap;

41.   subliniază faptul că este esenţial ca locul de muncă să fie accesibil şi sigur pentru lucrătorii cu handicap, prin asigurarea unei cazări rezonabile, a echipamentului special adaptat la necesităţile individuale, cât şi a serviciilor de îngrijire medicală de care au nevoie lucrătorii cu handicap datorită acestuia, inclusiv servicii destinate să minimizeze şi să prevină apariţia altor handicapuri;

42.   cere atât Comisiei, cât şi statelor membre să aplice pe deplin directiva-cadru şi dispoziţiile existente privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă în cazul tuturor lucrătorilor, indiferent de statutul legal al acestora şi să modifice legislaţia actuală pentru anumite categorii profesionale cu un grad de risc ridicat dacă aceasta s-a dovedit a fi ineficientă, inclusiv pentru cei deseori ignoraţi, cum ar fi lucrătorii din sectorul agricol, personalul medical, şoferii profesionişti, lucrătorii casnici sau cei care lucrează la domiciliu, precum şi lucrătorii militari, dacă este cazul şi, în acelaşi timp, să garanteze aplicarea şi respectarea pe deplin a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(14) ; solicită, de asemenea, statelor membre şi Comisiei să ia în consideraţie toate opţiunile disponibile pentru a extinde dispoziţiile din Uniunea Europeană în materie de sănătate şi siguranţă la lucrătorii independenţi şi la serviciile protejate de ocupare a forţei de muncă oferite persoanelor cu handicap;

43.   solicită statelor membre să acorde o mare atenţie diferitelor riscuri privind siguranţa şi sănătatea în muncă la care sunt expuşi femeile şi bărbaţii şi să ia măsuri în vederea creării unei infrastructuri fizice şi sociale diferite pentru a contracara riscurile respective;

44.   subliniază faptul că necesitatea de a analiza riscurile la care sunt expuşi femeile şi bărbaţii, precum şi luarea de măsuri în acest sens, nu reprezintă o reintroducere a politicilor protecţioniste de excludere şi nici nu înseamnă crearea de locuri de muncă diferite pentru bărbaţi şi femei;

45.   consideră că deşi obligaţiile unui angajator în ceea ce priveşte siguranţa sunt strict limitate la cele la care acesta este constrâns prin contractul de muncă, pentru a include problematica sănătăţii şi a siguranţei în politica de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), angajatorii ar trebui încurajaţi, în măsura posibilului, să examineze măsurile privind sănătatea şi siguranţa luate de sub-contractanţii lor şi de lanţul de sub-contractare;

46.   aşteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la tulburările musculo-scheletice (TMS) şi solicită Comisiei să evalueze opţiunea de a prezenta o directivă, având în vedere creşterea numărului de cazuri de TMS şi faptul că legislaţia în vigoare apare a fi inadecvată, deoarece nu ia în calcul toate situaţiile de muncă şi nu acoperă toate riscurile privind TMS în muncă; observă că trebuie să se acorde principiilor ştiinţifice o atenţie deplină;

47.   aşteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la revizuirea directivei din 2004 privind substanţele cancerigene şi consideră că soluţia cea mai bună ar putea fi modificarea acestei directive, în vederea includerii substanţelor mutagene şi a substanţelor toxice pentru reproducere şi a revizuirii valorilor limită privind expunerea la locul de muncă (VLELM) pentru substanţele cancerigene menţionate în directivă, precum şi a stabilirii unor noi VLELM pentru unele substanţe cancerigene, mutagene şi toxice pentru reproducere care nu sunt încă incluse în directivă;

48.   reaminteşte că ameninţările la adresa sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă nu se limitează doar la munca manuală; solicită acordarea unei atenţii sporite cauzelor bolilor psihice, precum şi sănătăţii psihice, dependenţei şi riscurilor psihologice de la locul de muncă, cum ar fi stresul, hărţuirea şi alte presiuni morale, precum şi violenţa; de asemenea, solicită să se acorde o atenţie sporită politicilor pe care angajatorii le pot dezvolta pentru a promova o bună sănătate fizică şi psihică;

49.   consideră că este esenţial să existe o mai bună coordonare cu noua Agenţie Europeană pentru Produse Chimice de la Helsinki (AEPC) şi să fie clarificate anumite aspecte cu privire la legătura dintre Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea produselor chimice (REACH)(15) şi celelalte directive privind sănătatea la locul de muncă;

50.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare în mod corespunzător implementarea simultană a strategiei Comisiei şi a Regulamentului REACH: strategia ar trebui să completeze Regulamentul REACH în ceea ce priveşte protecţia împotriva riscurilor chimice şi să fructifice, în contextul implementării Regulamentului REACH, oportunitatea de a intensifica acţiunile preventive împotriva riscurilor chimice de la locul de muncă;

51.   salută recenta încheiere a acordului cadru între partenerii sociali privind hărţuirea şi violenţa la locul de muncă; regretă totuşi faptul că cel din urmă nu acoperă în mod explicit problema violenţei imputabile unui terţ; prin urmare, cere partenerilor sociali să se consulte în această privinţă;

52.   atrage atenţia asupra condiţiilor dificile de muncă pentru mulţi şoferi de camioane din Europa care nu au acces suficient la locuri de odihnă adecvate; articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006(16) privind timpul de conducere şi timpul de odihnă recunoaşte importanţa existenţei unui număr suficient de locuri de odihnă sigure şi securizate pentru şoferii profesionişti în reţeaua de autostrăzi a UE; prin urmare, îndeamnă Comisia să aplice rezultatele proiectului-pilot pentru zone de parcare securizate iniţiat de Parlamentul European, ţinând cont de măsurile recomandate în avizul Comitetului Economic şi Social European privind locurile de parcare sigure şi securizate(17) ;

53.   solicită Comisiei să realizeze studii cu privire la fezabilitatea şi beneficiile atât din punctul de vedere al sănătăţii şi siguranţei în muncă, cât şi pentru societate, ale impunerii obligaţiei ca în toate clădirile noi destinate locurilor de muncă să se instaleze extinctoare de incendii, dacă acest lucru se poate face în siguranţă;

54.   subliniază importanţa unui dialog continuu între toate părţile interesate, inclusiv autorităţile publice, angajatori, angajaţi, reprezentanţi ai acestora, precum şi societatea civilă, în măsura în care acesta constituie un instrument-cheie pentru dezvoltarea eficientă a unor standarde ridicate de sănătate şi siguranţă; acest dialog ar trebui să conducă la o mai bună cunoaştere a riscurilor reale pentru sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, precum şi a nevoilor şi cerinţelor specifice a anumitor grupuri de lucrători, atât la nivel de întreprindere, cât şi la cel sectorial, precum şi la un schimb de bune practici;

55.   îndeamnă statele membre să asigure o reprezentare adecvată la toate nivelurile a femeilor în structurile şi procesele decizionale din domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă;

56.   consideră că responsabilitatea socială de întreprindere (RSI) este unul din cele mai eficiente instrumente pentru creşterea competitivităţii, pentru asigurarea unei mai bune siguranţe profesionale şi la locul de muncă, pentru un mediu de lucru mai bun şi încurajează, în această privinţă, schimburile de experienţă între statele membre la nivel local, naţional şi european, precum şi global la nivel multinaţional; de asemenea, încurajează aplicarea continuă a RSI pe bază de voluntariat, dar ca parte integrantă a strategiilor de dezvoltare a afacerilor;

57.   consideră că reprezentarea angajaţilor are o importanţă crucială în toate politicile privind sănătatea şi siguranţa în muncă; este de părere că o corelaţie pozitivă între prezenţa la locul de muncă a unor reprezentanţi pe probleme de sănătate şi de siguranţă şi creşterea performanţei nu poate fi subestimată şi cere Comisiei şi statelor membre să promoveze o abordare participativă şi să garanteze accesul unui număr cât mai mare de lucrători la reprezentanţii specializaţi în problemele de sănătate şi de siguranţă;

58.   este de părere că orele de muncă în exces/perioadele de odihnă insuficiente sunt un factor-cheie în creşterea numărului de accidente de muncă şi boli profesionale şi pledează în favoarea unui echilibru între muncă şi viaţa familială;

59.   felicită OHSA şi Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă pentru munca depusă până acum şi consideră că expertiza şi capacităţile acestor organisme trebuie în întregime valorizate; consideră că acestea ar trebui folosite în continuare ca instrumente de sensibilizare şi pentru colectarea, analiza şi schimbul de informaţii, schimburi de experienţă şi studii care să anticipeze riscurile noi şi emergente, datorate fie schimbărilor sociale, fie inovaţiilor tehnologice;

60.   consideră vitale identificarea şi controlul riscurilor noi şi emergente – de exemplu, riscurile psihosociale; de aceea felicită observatorul de risc al OHSA pentru activitatea sa şi aşteaptă din partea Comisiei să acţioneze în concordanţă cu rezultatele acestuia şi să prezinte noi propuneri atunci când şi dacă sunt identificate noi riscuri;

61.   recomandă statelor membre să implementeze măsurile necesare pentru ca munca în condiţii grele sau periculoase să se regăsească în drepturile de protecţie socială de care beneficiază persoana atât pe perioada de activitate cât şi în perioada de pensie;

62.   recomandă OHSA să realizeze cercetări specifice cu privire la problemele şi riscurile cu care se confruntă lucrătorii temporari, lucrătorii interimari, precum şi cei din cadrul întreprinderilor subcontractate, pentru a ajuta Comisia şi statele membre să combată riscurile şi să aplice în mod corespunzător legislaţia existentă privind aceste grupuri; în acelaşi timp, este de acord că, în anumite state membre, activităţile depuse de aceste grupuri, de exemplu în construcţii, sunt prin natura lor mai expuse accidentelor;

63.   este de părere că, într-un mediu globalizat, este necesară cooperarea cu organizaţiile internaţionale precum OMC, OMS, OIM şi garantarea faptului că acordurile şi convenţiile internaţionale privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă sunt adoptate şi aplicate de către toate părţile; consideră că acesta este un factor important pentru menţinerea competitivităţii Uniunii Europene şi pentru evitarea transferării întreprinderilor din Uniune în afara acesteia, în căutarea unui cadru legal mai permisiv privind sănătatea şi siguranţa; mai mult, consideră că aceasta este o chestiune care ţine de protecţia drepturilor omului, la care ar trebui să se facă referire în cazul negocierilor cu ţările terţe;

64.   prin urmare, cere statelor membre să respecte dispoziţiile internaţionale privind sănătatea şi siguranţa şi în special să ratifice Convenţia C-187 a OIM şi să aplice recomandarea R-197;

65.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(2) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
(3) JO L 262, 17.10.2000, p. 21.
(4) JO L 165, 27.6.2007, p. 21.
(5) JO C 300 E, 11.12.2003, p. 290.
(6) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 400.
(7) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 754.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0206.
(9) Texte adoptate, P6_TA(2007)0501.
(10) Texte adoptate, P6_TA(2007)0102.
(11) JO L 238, 25.9.2003, p. 28.
(12) JO L 206, 29.7.1991, p. 19.
(13) JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
(14) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(15) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(16) JO L 102, 11.4.2006, p. 1.
(17) JO C 175, 27.7.2007, p. 88.

Ultima actualizare: 15 septembrie 2008Notă juridică