Parlamentul European,

–   având în vedere declarațiile Președintelui său, Președinției în exerciţiu a Consiliului,în numele Uniunii Europene, Înaltului Reprezentant pentru politică externă şi securitate comună, Comisiei, Consiliului de Securitate al ONU, Uniunii Africane (UA), Comunității Economice a Statelor Africii de Vest și Organizației Internaționale a Francofoniei, cu privire la lovitura de stat din Mauritania,

–   având în vedere a doua vizită în Mauritania, după lovitura de stat, a Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru Africa de Vest, dl. Saïd Djinnit,

–   având în vedere actul constitutiv al UA care condamnă toate tentativele de preluare a puterii prin forță,

–   având în vedere articolul 115, alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât în Mauritania a avut loc o lovitură de stat la 6 august 2008, președintele țării, Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, fiind înlăturat din funcție de un grup de înalți generali pe care îi demisese în ziua respectivă;

B.   întrucât alegerile legislative din noiembrie și decembrie 2006, alegerile pentru senat din ianuarie 2007 și alegerea președintelui Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi în martie 2007 au fost considerate echitabile și transparente de către observatorii internaționali, printre care cei ai Uniunii Europene, în special misiunile de observare ale Parlamentului European, acesta din urmă punându-se astfel garant al legalității alegerilor;

C.   întrucât peste două treimi din membrii parlamentului Mauritaniei au semnat o declarație de susținere în favoarea instigatorului loviturii de stat, Mohamed Ould Abdel Aziz, și a altor generali; întrucât, în luna iunie 2008, puterea legislativă a adoptat o moțiune de cenzură, invitând insistent Președintele Abdallahi să remanieze guvernul, iar 49 de membri s-au retras din parlament după ce Președintele Abdallahi a numit 12 miniștri dintre persoanele care avuseseră funcții în regimul anterior, extrem de nepopular;

D.   întrucât deciziile privind viitorul politic, economic și social al Mauritaniei aparțin doar reprezentanților aleși ai poporului și întrucât democrația implică un echilibru al puterii între executiv și legislativ, ambele beneficiind de legitimitatea electorală;

E.   întrucât lovitura de stat intervine într-un context economic și social degradat și că dezvoltarea este singura garanție a reușitei democrației;

F.   recunoscând progresul realizat în materie de întoarcere a refugiaților și adoptarea legii care incriminează sclavagismul în această țară;

G.   luând în considerare susținerea oferită de Uniune pentru tranziția democratică și programul de sprijin de 156 000 000 EUR pentru perioada 2008-2013 din cadrul celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare, pe lângă asistența deja în curs și de ajutorul de 335 000 000 EUR acordate din 1985;

H.   întrucât Banca Mondială a suspendat un ajutor de 175 000 000 USD ce urma să fie acordat Mauritaniei, ceea ce va afecta cele aproximativ 17 proiecte naționale din Mauritania, precum și participarea acesteia la proiecte regionale ale Băncii Mondiale, în special în domeniile dezvoltării rurale, sănătății, educației, infrastructurii și construcției de străzi;

I.   întrucât Mauritania democratică ar reprezenta un pol al stabilității într-o subregiune în mod special fragilă, pe de o parte datorită prezenței la frontiera sahariană din nord-est cu Algeria și Mali a Grupului salafist pentru propovăduire și luptă, devenit AlQaïda în Magrebul islamic și, pe de altă parte, datorită rebeliunii tuarege;

J.   întrucât "ordonanța constituțională" prin care junta își definește puterile și își arogă dreptul de a guverna prin decrete nu are nici un fel de temei legal,

1.   condamnă lovitura militară de stat a generalilor din Mauritania, a doua în trei ani din această țară, care reprezintă o încălcare a legalității constituționale și a rezultatelor democratice ale alegerilor, validate la nivel internațional; regretă regresul față de realizările considerabile din ultimii ani în ceea ce privește instituirea democrației și a statului de drept în Mauritania; cere să se pună capăt tensiunilor politice actuale din Mauritania în cadrul instituțional creat în urma fazei de tranziție către democrație, iar ordinea constituțională și civilă să fie restabilită în termen cât mai scurt;

2.   solicită ca Președintele Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi să fie imediat eliberat, precum și prim-ministrul Yahya Ould Ahmed el-Waghef și alți membri ai guvernului care se află încă în arest la domiciliu în diverse locuri din țară;

3.   solicită respectarea deplină a legalității constituționale a puterilor președintelui și parlamentului mauritan, ceea ce implică ca reglarea mecanismului de coabitare între președinte și parlament și a celui de echilibrare între puterea executivă și puterea legislativă să se realizeze cu respectarea și în cadrul Constituției, ale cărei modificări în vederea unei mai bune stabilități nu pot fi efectuate decât în conformitate cu dispozițiile acesteia și în urma unei dezbateri largi, la care să participe toate forțele politice;

4.   consideră că formele și căile constituționale necesare ieșirii din criză trebuie identificate prin intermediul unei dezbateri deschise și sincere între principalele forțe politice;

5.   apreciază întoarcerea refugiaților, adoptarea unei legi care incriminează sclavagismul și proiectul de lege privind liberalizarea media; regretă absența elucidării pe căi democratice a problemei "indiferenței umanitare" și a abuzurilor comise în cursul anilor '90 împotriva comunității negro-mauritaniene, deși Președintele și-a luat angajamentul de a crea o comisie de anchetă în acest sens;

6.   solicită ca refugiații întorși în Mauritania să fie repuși în drepturi și să li se restituie bunurile confiscate abuziv;

7.   solicită ca poporul mauritan, deja lovit de crizele economice și alimentare, să nu fie silit să suporte și criza actuală; solicită Comisiei să realizeze proiecte de sprijinire a societății civile în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;

8.   ia act de anunțarea de către junta militară a organizării de noi alegeri prezidențiale, dar regretă faptul că, spre deosebire de poziţia juntei care s-a aflat la putere între 2005 și 2007, nu a fost luat nici un angajament de neutralitate; cere forțelor militare la putere să se angajeze pe baza unui calendar în vederea restabilirii instituțiilor democratice în cooperare cu ansamblul forțelor politice;

9.   susține eforturile UA de a soluționa criza în mod rațional;

10.   solicită Comisiei să inițieze un dialog politic, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(1), astfel cum a fost modificat la Luxembourg la 24 iunie 2005 (Acordul de la Cotonou), în vederea restabilirii legalității constituționale și să informeze Parlamentul cu privire la rezultatul acestui dialog; dacă acesta nu duce la nici un rezultat, solicită reactivarea articolului 96 din Acordul de la Cotonou, ceea ce ar putea implica blocarea acordării de ajutoare, cu excepţia celor alimentare și a asistenţei umanitare;

11.   invită insistent Președinția în exerciţiu a Consiliului să continue să urmărească îndeaproape situația politică din această țară, în strânsă colaborare cu UA, și să asigure securitatea cetățenilor Uniunii;

12.   solicită trimiterea cât mai curând a unei delegații parlamentare care să se întâlnească cu omologii lor și să le propună un ajutor pentru a ieși din situație de criză;

13.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre, precum și instituțiilor Uniunii Africane, Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest, Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei și Consiliului de Securitate al Organizaţiei Națiunilor Unite.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.