Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2331(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0251/2009

Texte depuse :

A6-0251/2009

Dezbateri :

PV 21/04/2009 - 24
CRE 21/04/2009 - 24

Voturi :

PV 22/04/2009 - 6.41
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0257

Texte adoptate
PDF 416kWORD 139k
Miercuri, 22 aprilie 2009 - Strasbourg
O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente
P6_TA(2009)0257A6-0251/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la o politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acţiuni si instrumente (2008/2331(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008, intitulată "O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acţiuni şi instrumente" (COM(2008)0359),

–   având în vedere Opinia Comitetului Regiunilor din 26 noiembrie 2008 privind o politică comună de imigrare pentru Europa(1),

–   având în vedere Pactul european privind imigrarea şi azilul, adoptat de Consiliul European la 15 şi 16 octombrie 2008(2),

–   având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (directiva privind returnarea)(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră(4),

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare) (COM(2008)0820),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008, intitulată "La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică" (COM(2008)0617),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană"(COM(2008)0069),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat "Evaluarea și monitorizarea punerii în aplicare a Planului UE privind cele mai bune practici, normele și procedurile pentru combaterea și prevenirea traficului de persoane" (COM(2008)0657),

–   având în vedere Strategia comună Africa-UE şi primul său Plan de acţiune (2008-2010) – Parteneriatul Strategic – adoptat la Summit-ul Africa-UE la 8-9 decembrie 2007, la Lisabona(5),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2006, intitulată "Abordarea globală privind migraţia, un an mai târziu: către o politică europeană globală în domeniul migraţiei" (COM(2006)0735),

–   având în vedere Programul de la Haga privind întărirea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană, adoptat în cadrul Consiliului European la 4-5 noiembrie 2004,

–   având în vedere programul de la Tampere adoptat în cadrul Consiliului European din 15 şi 16 octombrie 1999, de stabilire a unei abordări coerente în domeniul imigraţiei şi al dreptului de azil,

–   având în vedere rezoluţia sa din 10 martie 2009 referitoare la "Viitorul sistemului european comun de azil"(6),

–   având în vedere poziţia sa din 19 februarie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 februarie 2009 referitoare la implementarea în Uniunea Europeană a Directivei 2003/9/CE de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor: vizitele efectuate de Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne între 2005 şi 2008(8),

–   având în vedere rezoluţia sa din 18 decembrie 2008 privind evaluarea şi dezvoltarea viitoare a Agenţiei FRONTEX şi a Sistemului european de supraveghere a graniţelor (EUROSUR)(9),

–   având în vedere poziţia sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe, pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate(10),

–   având în vedere poziţia sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe, în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru(11),

–   având în vedere rezoluţia sa din 2 septembrie 2008 privind evaluarea sistemului de la Dublin(12),

–   având în vedere poziţia sa din 23 aprilie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind modificarea Directivei 2003/109/CE, în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii dreptului de azil(13),

–   având în vedere rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 referitoare la planul de acţiune privind migraţia legală(14),

–   având în vedere rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind priorităţile politicii de luptă împotriva imigraţiei ilegale a resortisanţilor ţărilor terţe(15),

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind strategiile şi mijloacele de integrare a imigranţilor în Uniunea Europeană(16),

–   având în vedere Tratatul de la Amsterdam, în temeiul căruia puterile şi responsabilităţile din domeniul imigraţiei şi dreptului de azil sunt conferite Comunităţii, precum şi articolul 63 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, precum şi opiniile Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, ale Comisiei pentru cultură şi educaţie şi ale Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitate de gen (A6-0251/2009),

A.   întrucât migraţia în Europa va continua să fie o realitate atât timp cât există diferenţe considerabile între Europa şi celelalte regiuni ale lumii în ceea ce priveşte situaţia materială şi calitatea vieţii;

B.   întrucât o abordare comună privind imigrarea în Uniunea Europeană a devenit o necesitate, mai ales într-un spaţiu comun fără controlarea frontierelor interne, unde acţiunea sau lipsa de acţiune a unui stat membru are un impact direct asupra celorlalte şi asupra UE în ansamblul său;

C.   întrucât o migraţie gestionată în mod deficitar poate afecta coeziunea socială din ţările de destinaţie şi poate avea efecte adverse asupra ţărilor de origine, precum şi asupra migranţilor înşişi;

D.   întrucât migraţia reglementară reprezintă o oportunitate de pe urma căreia pot profita atât migranţii, ţările de origine ale acestora (care beneficiază de pe urma sumelor de bani trimise de migranţi), cât şi statele membre; întrucât progresul în domeniul migraţiei reglementare trebuie, totuşi, să fie însoţit de acţiuni eficiente de combatere a imigraţiei nereglementare, reamintind, în acest context, în special faptul că o astfel de imigraţie încurajează existenţa unor reţele criminale de trafic de persoane;

E.   întrucât o politică comunitară comună în domeniul migraţiei trebuie să se bazeze nu numai pe combaterea migraţiei nereglementare, dar şi pe cooperarea cu ţările terţe şi ţările de tranzit, precum şi pe o politică adecvată privind integrarea migranţilor;

F.   întrucât politicile europene privind migraţia trebuie să respecte normele dreptului internaţional, în special cele care privesc drepturile omului, demnitatea umană şi dreptul de azil;

G.   întrucât UE este şi trebuie să fie în continuare un mediu primitor pentru cei cărora li s-a acordat dreptul de şedere, indiferent dacă aceştia sunt migranţi din motive ce ţin de căutarea unui loc de muncă, reunificarea familiei, studii sau sunt persoane care au nevoie de azil;

H.   întrucât migranţii au avut un rol decisiv în dezvoltarea UE şi a proiectului european în ultimele decenii şi este esenţial să fie recunoscută atât importanţa pe care aceştia o au, cât şi faptul că Uniunea continuă să aibă nevoie de munca prestată de migranţi;

I.   întrucât, în conformitate cu EUROSTAT, îmbătrânirea populaţiei UE va deveni o realitate pe termen mediu, aşteptându-se o scădere a populaţiei active cu aproximativ 50 de milioane de persoane până în 2060; întrucât imigraţia ar putea constitui un important stimul pentru obţinerea unor rezultate economice bune în UE;

J.   întrucât Strategia de la Lisabona, în ceea ce priveşte aspectele legate de creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, este condiţionată de o posibilă lipsă a forţei de muncă care ar putea împiedica realizarea obiectivelor sale şi întrucât şomajul este în creştere în momentul de faţă; întrucât acest deficit ar putea fi atenuat pe termen scurt printr-o gestionare adecvată şi structurată a imigrării economice;

K.   întrucât migranţii sunt deseori nevoiţi să desfăşoare activităţi ocazionale sau care nu necesită o înaltă calificare sau activităţi pentru care sunt supracalificaţi;

L.   întrucât UE ar trebui să-şi intensifice, de asemenea, eforturile depuse în abordarea problemelor legate de deficitul de forţă de muncă şi de calificare pe plan intern, prin exploatarea sectoarelor în care există în prezent o încadrare pe posturi necorespunzătoare, cum ar fi persoanele cu handicap, cei dezavantajaţi sub aspectul educaţiei sau cei aflaţi în şomaj de mai mult timp, solicitanţii de azil care sunt deja rezidenţi;

M.   întrucât numărul de femei în rândul imigranţilor este în continuă creştere în UE, reprezentând aproximativ 54 % din numărul total al imigranţilor;

N.   întrucât majoritatea femeilor imigrante întâmpină dificultăţi semnificative de integrare şi acces pe piaţa muncii din cauza nivelului scăzut de educaţie şi a stereotipurilor şi practicilor negative aduse din ţara de origine, precum şi din cauza stereotipurilor negative şi a discriminării existente în statele membre; întrucât, cu toate acestea, numeroase tinere cu un nivel ridicat de educaţie vin pe teritoriul UE pentru a ocupa locuri de muncă relativ necalificate,

Consideraţii generale

1.   sprijină ferm stabilirea unei politici europene comune de imigrare, bazată pe un nivel înalt de solidaritate politică şi operaţională, încredere reciprocă, transparenţă, parteneriat, răspundere comună şi eforturi comune, bazate pe principii comune şi acţiuni concrete, precum şi pe valorile consacrate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

2.   reiterează faptul că gestionarea fluxurilor de migraţie trebuie să se bazeze pe o abordare coordonată, care să ia în considerare situaţia demografică şi economică a UE şi a statelor sale membre;

3.   consideră că dezvoltarea unei politici comune de imigrare ar avea mult de câştigat ca urmare a unor consultări frecvente şi periodice cu reprezentanţii societăţii civile, cum ar fi organizaţiile ce lucrează în favoarea comunităţilor de migranţi şi împreună cu acestea;

4.   regretă că, până în prezent, a fost făcut prea puţin pentru instituirea unei politici comune legale de imigrare şi salută noile instrumente legislative adoptate în cadrul politicii europene comune de imigrare;

5.   subliniază faptul că o politică europeană comună de imigrare, în condiţiile în care este coerentă şi echilibrată, contribuie la creşterea credibilităţii UE în relaţiile cu ţările terţe;

6.   reiterează faptul că gestionarea eficientă a migraţiei necesită implicarea autorităţilor regionale şi locale şi un parteneriat autentic şi cooperarea cu ţările terţe de origine şi de tranzit, deoarece acestea au deseori impresia că le sunt impuse decizii în mod unilateral; subliniază faptul că o astfel de cooperare nu poate avea loc decât în condiţiile în care ţara terţă respectă legislaţia internaţională în domeniul drepturilor omului şi al protecţiei persoanei şi este semnatară a Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 1951;

7.   consideră că imigrarea în Uniunea Europeană nu reprezintă o soluţie pentru a depăşi provocările cu care se confruntă statele în curs de dezvoltare şi că politica comună de imigrare trebuie să fie însoţită de o politică eficientă, ce urmăreşte dezvoltarea ţărilor de origine;

8.   salută adoptarea de către Consiliul European a Pactului european privind imigraţia şi azilul maia sus menţionat, precum şi acţiunile, instrumentele şi propunerile oferite de Comisie în comunicarea sus-menţionată privind o Politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acţiuni şi instrumente; invită Consiliul şi Comisia să treacă rapid la etapa de implementare a acestor angajamente;

9.   salută implicaţiile instituţionale ale Tratatului de la Lisabona, în special extinderea procedurii de codecizie şi a procedurii de vot cu majoritate calificată la toate politicile în materie de imigraţie, clarificările cu privire la competenţele UE în materie de vize şi controale la frontieră, extinderea competenţelor UE în materie de azil, precum şi extinderea competenţelor UE în domeniul imigraţiei legale şi nereglementare;

10.   consideră că o politică comună privind imigrarea necesită, de asemenea, stabilirea unei politici comune privind dreptul de azil şi reaminteşte rezoluţia mai sus menţionată privind viitorul Sistemului european comun de azil (CEAS), precum şi propunerea Comisiei referitoare la un regulament de creare a unui Oficiu european de sprijin în materie de azil;

Prosperitate şi imigraţie
Migraţia legală

11.   consideră că migraţia legală continuă să fie necesară pentru a aborda problemele demografice, de piaţa muncii şi de calificări din Europa, datorate efectelor declinului demografic şi a îmbătrânirii populaţiei asupra economiei; aceasta contribuie şi la dezvoltarea ţărilor terţe prin intermediul ciclului de schimb de cunoştinţe şi expertiză şi prin transferul sumelor de bani trimise de migranţi; solicită implementarea unor sisteme sigure, care să faciliteze aceste transferuri financiare către ţările terţe;

12.   consideră că migraţia reglementară trebuie să constituie alternativa la imigraţia nereglementară, deoarece oferă o cale de intrare legală, sigură şi organizată în Uniunea Europeană;

13.   reaminteşte faptul că, potrivit estimărilor Comisiei, va fi nevoie de 60 de milioane de lucrători migranţi până în 2050, acest lucru făcând necesară deschiderea unor canale pentru migraţia legală;

14.   subliniază necesitatea unei evaluări complete a nevoilor de calificare şi ale pieţei în Uniunea Europeană; consideră, totuşi, că fiecare stat membru ar trebui să-şi menţină controlul asupra numărului de persoane necesare nevoilor sale de pe piaţa forţei de muncă şi să ţină cont de principiul preferinţei comunitare pe perioada aplicării măsurilor tranzitorii;

15.   sprijină dezvoltarea unor "profiluri de imigrare" pe plan naţional, menite să ofere o imagine integrată a situaţiei privind imigraţia din fiecare stat membru la orice moment dat, plasând necesităţile cu care se confruntă piaţa muncii în centrul acestor profiluri;

16.   reiterează necesitatea creşterii atractivităţii Uniunii Europene pentru lucrătorii cu înaltă calificare, inclusiv prin facilitarea informaţiilor privind pieţele de muncă ţintă sau gazdă, luând în considerare implicaţiile pe care aceasta le-ar putea avea asupra exodului de creiere în ţările de origine; consideră că exodul de creiere poate fi diminuat prin migraţii temporare sau circulare, prin oferirea de formare în ţările de origine pentru a conserva profesiile din sectoarele cheie, îndeosebi în domeniul educaţiei şi al sănătăţii şi prin semnarea de acorduri cu ţările de origine;solicită statelor membre să nu se angajeze în recrutări active în acele ţări în curs de dezvoltare care sunt afectate de lipsa resurselor umane în sectoare cheie cum ar fi sănătatea şi educaţia;

17.   solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze mecanisme, orientări şi alte instrumente menite să faciliteze migraţia temporară şi circulară, precum şi, în cooperare cu ţările de origine, măsuri menite să contrabalanseze pierderile de resurse umane şi care să ofere un sprijin concret formării profesionale în sectoarele cheie afectate de exodul de talente;

18.   salută abordarea iniţiată de documentul referitor la "cartea albastră" în vederea unei politici comune în domeniul imigraţiei, dar solicită statelor membre să facă progrese în direcţia unor reguli comune privind o politică în domeniul imigraţiei care nu se limitează la lucrători înalt calificaţi;

19.   îşi exprimă satisfacţia cu privire la adoptarea cărţii albastre în ceea ce priveşte condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil iniţiative pentru alte categorii de locuri de muncă, de asemenea cu scopul combaterii în continuare a imigraţiei ilegale şi a exploatării imigranţilor ce nu dispun de documente;

20.   solicită adoptarea unor noi măsuri menite să faciliteze în continuare accesul studenţilor şi al cercetătorilor, precum şi circulaţia acestora în UE;

21.   atrage atenţia asupra importanţei recunoaşterii competenţelor imigranţilor, ţinând cont, în special, de calificările formale, non-formale şi informale obţinute în ţara de origine; consideră că această recunoaştere va combate irosirea competenţelor, care în prezent se observă în mod recurent în rândul populaţiei imigrante, în special în rândul femeilor, care ajung să ocupe locuri de muncă pentru care sunt supra-calificate;

22.   solicită Comisiei să ia în considerare, în viitoarele documente privind acest subiect, problema recunoaşterii calificărilor, precum şi stimularea învăţării continue, asigurând, de asemenea, că statele membre oferă imigranţilor posibilităţi de învăţare a limbii ţării gazdă, ca mijloc de integrare socială, profesională şi culturală în cadrul Uniunii Europene şi oferindu-le posibilităţi mai bune de susţinere a dezvoltării copiilor lor;solicită, de asemenea, Comisiei să folosească rezultatele consultărilor privind educaţia lingvistică a copiilor migranţi şi predarea în statul membru de reşedinţă, a limbii şi a culturii ţării de origine şi solicită respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii în cadrul legislativ care va fi propus;

23.   reafirmă că reţeaua EURES (Reţeaua europeană pentru ocuparea şi mobilitatea locurilor de muncă) este unul dintre instrumentele adecvate pentru a obţine echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii într-un mod transparent, responsabil şi eficient; astfel, sugerează extinderea conceptului de reţea EURES în vederea facilitării contactului dintre angajatorii europeni care sunt în căutare de muncitori cu anumite calificări şi solicitanţii de locuri de muncă din ţări terţe; propune utilizarea centrelor speciale (deja create şi în curs de înfiinţare) sau a reprezentanţelor UE în ţări terţe, ca o platformă a acestei extinderi a reţelei EURES, astfel încât să se asigure continuitatea eforturilor de consiliere si extinderea din punct de vedere al instrumentelor de sprijin pentru auto-ocuparea forţei de muncă sau utilizarea microcreditelor; subliniază faptul că nevoia Europei de muncă de înaltă calificare nu ar trebui să conducă la "exodul de creiere" din ţările terţe, cu efecte negative asupra economiilor lor emergente şi infrastructurii sociale;

24.   consideră că imigranţilor din aşa-numitele ţări terţe ar trebui să li se acorde dreptul la mobilitate în interiorul UE, astfel încât aceştia – având statutul de rezidenţi legali într-un stat membru – să se poată angaja ca lucrători frontalieri într-un alt stat membru fără a fi obligaţi să solicite un permis de muncă şi că acestor imigranţi ar trebui să li se acorde libertate deplină de mişcare ca lucrători, după o perioadă de 5 ani de şedere legală într-un stat membru;

25.   subliniază importanţa coordonării între autorităţile de la nivelul local, regional, naţional şi european, care se ocupă, în principal, cu formarea, şi între autorităţile cu responsabilităţi în domeniul gestionării nevoilor pieţei forţei de muncă, în spiritul principiului preferinţei comunitare; subliniază faptul că o astfel de cooperare este indispensabilă pentru implementarea eficientă a unei politici de imigrare care să permită compensarea lipsei forţei de lucru existente în anumite sectoare şi state membre, precum şi integrarea eficientă şi adecvată a imigranţilor;

26.   invită Comisia să furnizeze mai multe informaţii în ţările de origine cu privire la posibilităţile de migrare legală, precum şi cu privire la drepturile şi obligaţiile migranţilor care ajung în Uniunea Europeană;

27.   invită statele membre să utilizeze în mod adecvat mecanismele comunitare de finanţare referitoare la politica de imigrare, astfel încât să se creeze locuri de muncă mai numeroase şi mai bune pentru imigranţi;

Integrare

28.   subliniază faptul că integrarea ameliorează diversitatea culturală în UE şi că ar trebui să se bazeze pe includere socială, anti-discriminare şi egalitate de şanse, îndeosebi accesul la serviciile de sănătate, educaţie, învăţarea de limbi străine şi ocuparea unui loc de muncă; consideră că politicile de integrare ar trebui să fie bazate pe programe inovative adecvate şi recunoaşte rolul esenţial în integrarea imigranţilor pe care îl au autorităţile locale şi regionale, sindicatele, organizaţiile de imigranţi, federaţiile profesionale şi asociaţiile;

29.   sprijină eforturile de integrare ale statelor membre şi ale migranţilor legali, precum şi ale beneficiarilor protecţiei internaţionale, respectând identitatea şi valorile Uniunii Europene şi ale statelor membre, inclusiv drepturile omului, statul de drept, democraţia, toleranţa şi egalitatea, libertatea de opinie şi şcolarizarea obligatorie a copiilor; reaminteşte că procesul de integrare este un proces dual care presupune adaptări atât din partea imigranţilor, cât şi din partea populaţiei ţării-gazdă, după cum este prevăzut în "principiile de bază comune" (PBC) adoptate de Consiliu şi este un proces care ar putea fi facilitat prin intermediul schimbului de cele mai bune practici; recunoaşte că integrarea este mai dificil de obţinut în statele membre care se confruntă cu presiuni semnificative legate de migrare, datorate situării lor geografice specifice, dar insistă, cu toate acestea, asupra faptului că acest obiectiv nu trebuie abandonat; invită celelalte state membre să contribuie la uşurarea unor astfel de presiuni într-un spirit de solidaritate, facilitând integrarea beneficiarilor de drept de azil ce se găsesc în statele membre UE, în paralel cu promovarea migrării legale;

30.   subliniază faptul că un proces de integrare reuşit reprezintă cel mai bun instrument pentru eliminarea neîncrederii şi a suspiciunii între cetăţenii nativi şi migranţi şi are un rol fundamental în îndepărtarea oricăror idei sau acţiuni cu caracter xenofob;

31.   încurajează dezvoltarea unor mecanisme de învăţare reciprocă şi a schimbului de cele mai bune practici între statele membre, în vederea consolidării capacităţii ţărilor gazdă de a gestiona diversitatea tot mai mare şi, de asemenea, un sistem de indicatori comuni şi o capacitate statistică adecvată, care ar urma să fie utilizate de statele membre pentru a evalua rezultatele politicii de imigrare;

32.   reaminteşte că un element cheie îl reprezintă includerea organizaţiilor migranţilor, care au un rol deosebit în procesul de integrare, prin faptul că oferă migranţilor oportunităţi de participare democratică; invită statele membre să elaboreze sisteme de sprijinire a societăţii civile în procesul de integrare, prin facilitarea prezenţei migranţilor în viaţa civilă şi politică a societăţii gazdă, a participării la partidele politice, sindicate şi oportunitatea de a vota la alegerile locale;

33.   salută iniţiativa Comisiei şi a Comitetului Economic şi Social ce urmăreşte o mai mare coerenţă a politicilor de integrare, prin lansarea Forumului pentru Integrare Europeană, cu participarea şi implicarea organizaţiilor sociale şi a asociaţiilor imigranţilor, având drept obiectiv schimbul de experienţe şi prezentarea unor recomandări; invită statele membre să îşi coordoneze eforturile de integrare prin schimbul de cele mai bune practici cuprinse în planurile naţionale de integrare;

34.   solicită Comisiei să ofere un sprijin financiar corespunzător integrării structurale şi culturale a imigranţilor prin intermediul programelor Uniunii Europene, precum "Învăţare de-a lungul vieţii", "Cetăţeni pentru Europa", "Tineretul în acţiune" şi "Cultura 2007-2013"; constată că în majoritatea cazurilor profesorii nu sunt pregătiţi să aibă în clasă un număr mare de copii migranţi şi solicită o mai bună pregătire a profesorilor şi un sprijin financiar adecvat;

35.   semnalează că programele de învăţare continuă joacă un rol esenţial în procesul de integrare prin dezvoltarea competenţelor, în special lingvistice; consideră, totodată, că participarea liberă la programe de învăţare continuă reprezintă un drept şi o oportunitate pentru imigranţii nou-veniţi;

36.   invită Comisia şi statele membre să continue promovarea politicilor anti-discriminatorii, inclusiv a politicilor implementate de autorităţile publice;

37.   solicită statelor membre să respecte şi să sprijine directivele în materie: directivele 2000/78/CE(17), 2000/43/CE(18) şi 2004/113/CE(19) care urmăresc combaterea discriminării;

38.   invită statele membre să ratifice Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite(20);

39.   invită Comisia să colecteze date structurate pe gen privind imigrarea în UE şi să dispună analizarea acestor date de către Institutul European pentru Egalitatea de Gen, pentru a evidenţia nevoile şi problemele specifice cu care se confruntă femeile imigrante şi metodele cele mai potrivite de integrare a acestora în societăţile din ţările gazdă;

40.   invită statele membre să ia în considerare, atunci când îşi definesc politicile de integrare, dimensiunea de gen, situaţia specifică şi nevoile femeilor migrante;

41.   invită statele membre să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor imigrante, indiferent dacă statutul acestora este sau nu legal;

42.   invită statele membre să sprijine campaniile de informare destinate femeilor migrante, în scopul informării acestora cu privire la drepturile lor, la posibilităţile de educaţie şi de formare lingvistică, de formare profesională şi de acces la încadrarea în muncă, precum şi pentru a preveni căsătoriile forţate, mutilarea genitală a femeilor şi alte forme de constrângere mentală sau fizică;

Securitate şi imigrare
Gestionarea integrată a frontierelor

43.   subliniază necesitatea unui plan general care să stabilească obiectivele şi arhitectura globală a strategiei Uniunii Europene de gestionare a frontierelor, să detalieze modalităţile în care se presupune că vor funcţiona împreună toate programele şi sistemele similare din acest domeniu, precum şi modalităţile de optimizare a relaţiilor dintre acestea; consideră că, atunci când analizează arhitectura strategiei UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacităţii sistemelor actuale de gestionare a frontierelor statelor membre, pentru a obţine o sinergie optimă între acestea şi să ofere informaţii suplimentare în legătură cu rentabilitatea noilor sisteme propuse, precum sistemul intrare/ieşire, sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, controlul automatizat al frontierelor şi programul de înregistrare a călătorilor, în cadrul gestionării integrate a frontierelor Uniunii Europene;

44.   subliniază faptul că gestionarea integrată a frontierelor ar trebui să creeze un echilibru între asigurarea liberei circulaţii transfrontaliere a unui număr tot mai mare de persoane şi asigurarea unei securităţi sporite pentru cetăţenii Uniunii Europene; nu neagă faptul că utilizarea de date oferă avantaje clare; consideră, totodată, că încrederea opiniei publice în acţiunile guvernului poate fi menţinută doar dacă sunt introduse în acest domeniu garanţii suficient de solide privind protecţia datelor, precum şi mecanisme de supraveghere şi căi de atac;

45.   solicită o evaluare a fezabilităţii unei abordări integrate pe patru niveluri, care să prevadă efectuarea de controale în mod sistematic la fiecare etapă a călătoriei imigranţilor în Uniune;

46.   subliniază că strategia Uniunii Europene de gestionare a frontierelor ar trebui completată prin măsuri concrete destinate consolidării frontierelor ţărilor terţe în cadrul Parteneriatului UE-Africa şi al Politicii europene de vecinătate (Parteneriatul estic, EUROMED);

47.   solicită înlocuirea vizelor Schengen existente la nivel naţional cu vize Schengen uniforme la nivel european, înlesnind egalitatea de tratament al tuturor solicitanţilor de vize; îşi exprimă dorinţa de a fi informat în legătură cu calendarul precis şi detaliile atât ale studiului de politică, cât şi ale studiului tehnic, care vor fi întreprinse de Comisie pentru a analiza fezabilitatea, consecinţele practice şi impactul unui sistem care să oblige resortisanţii ţărilor terţe să obţină o autorizaţie electronică înainte de a călători pe teritoriul Uniunii Europene (Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, SEAC); face apel la îmbunătăţirea cooperării dintre consulatele statelor membre şi la introducerea treptată a unor servicii consulare comune în materie de vize;

48.   invită Consiliul să adopte dispozitive bazate pe solidaritatea între statele membre în vederea repartizării costurilor poliţiei de frontieră şi a coordonării politicilor naţionale ale statelor membre;

Imigrarea nereglementară

49.   consideră că lupta eficientă împotriva imigraţiei ilegale constituie o componentă vitală a unei politici globale a Uniunii Europene în domeniul migraţiei şi regretă, prin urmare, că procesul decizional eficient din acest domeniu este paralizat din cauza capacităţii insuficiente a statelor membre de a coopera în mod concret în interesul reciproc;

50.   îşi exprimă indignarea în faţa tragediilor umane cauzate de rutele maritime ale imigraţiei ilegale, în special la graniţele maritime de sud ale Uniunii, unde vase cu oameni părăsesc coastele africane şi pornesc în călătorii periculoase către Europa; solicită cu fermitate adoptarea unor măsuri urgente pentru a pune capăt acestei tragedii umane şi consolidarea dialogului şi a cooperării cu ţările de origine;

51.   reaminteşte că imigraţia nereglementară este coordonată, deseori, de reţele criminale care, până acum, s-au dovedit a fi mai eficiente decât acţiunea comună la nivel european; are convingerea că astfel de reţele sunt responsabile de moartea a sute de oameni, care îşi pierd vieţile pe mare, în fiecare an; reaminteşte că, în conformitate cu obligaţiile internaţionale, statelor membre le revine o răspundere comună de a salva vieţile omeneşti în largul mării; prin urmare, invită Comisia şi Consiliul să îşi intensifice eforturile în lupta împotriva crimei organizate şi a traficului de persoane şi a contrabandei, prezente în diverse regiuni ale UE şi, mai ales, să încerce să distrugă toate reţelele, combătând nu doar traficanţii de persoane, care nu constituie decât veriga vizibilă, ci şi pe cei care, aflaţi la conducerea reţelelor, profită cel mai mult de pe urma acestor activităţi criminale;

52.   solicită Comisiei să-şi intensifice programele de sensibilizare în ţările de tranzit şi de origine cu privire la pericolele imigraţiei nereglementare;

53.   salută noua directivă de stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală şi consideră că aceasta constituie un instrument eficient de limitare a exploatării lucrătorilor imigranţi şi de reducere a atractivităţii unuia dintre principalii factori care încurajează imigraţia nereglementară;

54.   îndeamnă statele membre să nu acumuleze întârzieri în transpunerea noii directive, care prevede sancţiuni pentru angajatorii care angajează imigranţi ilegali;

55.   consideră consolidarea canalelor de dialog cu ţările de origine şi adoptarea de acorduri de cooperare cu ţările respective ca fiind de o importanţă fundamentală în vederea eradicării fenomenului inuman şi catastrofal al migraţiei nereglementare;

56.   consideră că, în ciuda creşterilor repetate ale bugetului, la insistenţele Parlamentului, Agenţia europeană pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) nu este încă în măsură să asigure o coordonare eficientă a eforturilor de control la frontierele externe ale Uniunii, dat fiind mandatul său limitat şi deoarece nu se depun eforturi pentru a determina ţările terţe să-şi asume angajamente în ceea ce priveşte îndeosebi operaţiunile maritime;

57.   salută iniţiativa Comisiei privind propunerea de revizuire a mandatului FRONTEX şi consideră că se impune în mod urgent întărirea agenţiei, în special prin extinderea capacităţii ei de coordonare şi a abilităţii de a coordona misiuni permanente, în zonele confruntate cu presiuni migratorii ridicate, la solicitarea statelor membre afectate, precum şi a capacităţii ei de a asocia ţări terţe; consideră că trebuie să se pună accentul şi pe creşterea capacităţii FRONTEX în domeniul analizei riscurilor şi în cel al culegerii de informaţii secrete;

58.   consideră că FRONTEX necesită resurse adecvate, nu doar financiare, dacă se doreşte să-şi îndeplinească mandatul în mod semnificativ şi solicită să se aplice noile tehnologii în scopul combaterii imigraţiei nereglementare, solicită statelor membre să intensifice punerea în comun a mijloacelor tehnice, iar Comisiei să facă propuneri legislative pentru instituirea unei solidarităţi obligatorii pe aceleaşi baze ca şi cele avute în vedere pentru Echipele de intervenţie rapidă la frontieră (RABIT);

59.   solicită agenţiei FRONTEX şi Comisiei să realizeze un studiu estimativ privind posibilitatea ca FRONTEX să obţină propriul său echipament şi cerinţele privind posibilitatea recalificării operaţiunilor întreprinse de FRONTEX într-un instrument de pază a coastelor UE, evitând subminarea controlului statelor membre asupra propriilor frontiere;

60.   consideră că FRONTEX poate atinge o eficacitate deplină doar dacă se intensifică eforturile privind acţiunile complementare, precum readmiterea şi cooperarea cu ţările terţe; invită Comisia să sprijine FRONTEX în această privinţă;

61.   sprijină crearea unor birouri specializate ale FRONTEX, pentru a lua în considerare şi a evalua cu mai multă precizie situaţiile specifice de la frontierele deosebit de sensibile, în special în ceea ce priveşte frontierele terestre din est şi frontierele maritime din sud;

62.   constată că diferenţele existente în interpretarea termenilor juridici, interpretarea normelor din domeniul dreptului maritim internaţional şi diferenţele din legislaţia şi procedurile naţionale au frânat operaţiunile FRONTEX; solicită realizarea unor studii detaliate în vederea identificării unei abordări comune şi a clarificării diferenţelor contradictorii dintre legislaţiile şi procedurile naţionale;

63.   solicită o cooperare intensificată şi constantă între FRONTEX şi organele şi agenţiile naţionale;

64.   solicită să se examineze dezvoltarea în continuare a conceptului EUROSUR ce poate fi realizată inclusiv prin îmbunătăţirea coordonării între statele membre;

65.   constată că pescarii, ambarcaţiunile particulare şi lucrătorii independenţi aflaţi în largul mării întâlnesc adesea imigranţi ilegali înaintea forţelor navale ale ţării în cauză; insistă asupra necesităţii de a informa într-un mod mai clar părţile respective în legătură cu obligaţiile care le revin în temeiul dreptului internaţional de a ajutora imigranţii aflaţi în pericol şi solicită crearea unui mecanism de compensare a pierderilor de activitate cauzate de operaţiunile de salvare;

66.   subliniază necesitatea evidentă a unor statistici fiabile în scopul instituirii unor instrumente concrete de combatere a imigraţiei nereglementare la nivelul Uniunii Europene şi invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a asigura realizarea acestor statistici;

Returnări

67.   consideră că migranţilor ce nu au drept de azil sau aflaţi în şedere nereglementară pe teritoriul statelor membre trebuie să li se solicite să părăsească teritoriul Uniunii Europene; în acest sens, ia act de adoptarea unei directive privind returnarea şi invită statele membre, în cadrul transpunerii acesteia, să menţină dispoziţiile mai favorabile prevăzute deja de dreptul lor intern; invită statele membre să se asigure că returnările sunt realizate cu respectarea legii şi a demnităţii persoanelor implicate, privilegiindu-se returnările voluntare;

68.   solicită crearea, în cadrul centrelor de cazare închise şi deschise, a unui sistem de consiliere pentru întoarcere, care să reprezinte un punct de contact pentru persoanele care doresc informaţii suplimentare în legătură cu asistenţa pentru returnare;

69.   solicită Comisiei să creeze mecanisme de monitorizare şi asistenţă pentru reintegrarea socială şi profesională în ţările de origine destinate migranţilor care au fost returnaţi;

70.   invită statele membre să acorde prioritate înscrierii politicilor lor de readmisie în cadrul unei politici comune, bazată de preferinţă pe acorduri bilaterale;

71.   în ceea ce priveşte acordurile de readmisie, solicită informarea periodică a Parlamentului şi a comisiilor sale competente, pe tot parcursul discuţiilor cu ţările terţe, cu privire la progresul negocierilor şi la orice obstacole cu care se confruntă negociatorii;

72.   solicită Comisiei să se asigure că statele membre nu au încheiat acorduri bilaterale de readmisie decât cu ţările terţe care acordă persoanelor readmise garanţii depline referitoare la respectarea drepturilor omului şi care au semnat Convenţia de la Geneva din 1951;

73.   invită Comisia să continue implementarea efectivă a obligaţiei ţărilor terţe de a reprimi cetăţenii care locuiesc în mod nereglementar pe teritoriul Uniunii Europene, după cum se specifică în articolul 13 din Acordul de la Cotonou din 23 iunie 2000; solicită întărirea acestor prevederi în cadrul negocierilor privind noul Acord ACP (Statele din Africa, Caraibe şi Pacific);

74.   subliniază necesitatea ca politica de returnare să dobândească o adevărată dimensiune europeană, prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor de returnare; îndeamnă la sporirea cooperării între statele membre cu privire la punerea în aplicare a returnărilor şi întărirea rolului FRONTEX în operaţiile comune de returnare;

75.   invită la întărirea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit, inclusiv prin intermediul cooperării consulare, pentru a facilita procedurile de readmitere şi îndeamnă Comisia să evalueze acordurile de readmisie existente, pentru a facilita implementarea acestora şi pentru a trage învăţăminte pentru negocierea acordurilor viitoare;

76.   invită Consiliul să examineze oportunitatea propunerii unor prevederi legale cu privire la instituirea unui permis european de liberă trecere eliberat pentru cetăţenii ţărilor terţe aflaţi în şedere ilegală pentru a facilita readmisia în ţările terţe; ar trebui luate măsuri pentru a integra permisul european de liberă trecere în acordurile de readmisie ale Uniunii pentru a-i conferi obligativitate asupra ţărilor terţe vizate;

Solidaritate şi imigraţie
Coordonarea dintre statele membre

77.   regretă profund faptul că statele membre nu au dat dovadă de suficientă solidaritate în faţa ameninţării crescânde a imigraţiei; solicită revizuirea urgentă a programului cadru privind solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratoare, pentru perioada 2007-2013(21), precum şi a celor patru obiective financiare ale sale, astfel încât acestea să reflecte noile realităţi datorate unor presiuni ridicate ale migraţiei şi să poată fi folosite pentru a răspunde unor nevoi urgente, precum fluxurile migratorii masive;

78.   ia act de angajamentele luate de statele membre în cadrul Pactului european sus-menţionat privind imigraţia şi azilul, în ceea ce priveşte nevoia de solidaritate; salută, în special, includerea unui mecanism voluntar de împărţire a responsabilităţii, care permite realocarea intra-europeană a beneficiarilor dreptului de azil acordat de statele membre, care se confruntă cu presiuni migratorii specifice şi disproporţionate asupra sistemelor naţionale de acordare de azil, acest lucru datorându-se în special situaţiei lor geografice sau demografice sau altor state membre şi invită statele membre să pună în practică aceste angajamente;salută, de asemenea, alocarea în acest scop a 5 milioane de euro, în cadrul bugetului european pentru 2009, sub forma Fondului European pentru refugiaţi; insistă totuşi asupra introducerii unor instrumente obligatorii;invită Comisia să implementeze imediat acest mecanism şi să propună urgent o iniţiativă legislativă pentru a institui un asemenea mecanism la nivel european, în mod permanent;

79.   salută reformarea Regulamentului Dublin şi propunerile de dispoziţii referitoare la un mecanism de suspendare a transferurilor Dublin în cazul în care există îngrijorări cu privire la posibilitatea ca aceste transferuri să aibă drept consecinţă privarea solicitanţilor de standardele adecvate de protecţie din statele membre responsabile, îndeosebi în ceea ce priveşte condiţiile de primire şi acces la procedura de azil, precum şi în cazurile în care aceste transferuri Dublin ar genera costuri suplimentare pentru statele membre care se confruntă cu presiuni specifice şi disproporţionate la originea cărora se află în special localizarea geografică şi situaţia demografică; subliniază totuşi că aceste dispoziţii s-ar putea dovedi mai degrabă o declaraţie politică decât un instrument eficient care să ofere statului membru respectiv un sprijin consistent fără a crea un instrument binar obligatoriu pentru toate statele membre;

80.   salută propunerea Comisiei de reformare a regulamentului privind înfiinţarea Eurodac, având drept obiectiv compararea amprentelor digitale şi le reaminteşte statelor membre obligaţiile de a preleva amprentele digitale şi de a transmite datele în conformitate cu regulamentul Eurodac aflat în vigoare; consideră că trebuie valorificate datele biometrice, precum amprentele digitale, pentru a creşte eficienţa operaţiunilor de control la frontiere;

Cooperarea cu ţările terţe

81.   regretă că în urma cooperării cu ţările terţe nu au fost obţinute suficiente rezultate, cu excepţia notabilă a cooperării Spaniei cu state terţe precum Senegalul şi alte ţări din Africa Subsahariană şi de Nord; solicită sprijinirea specifică a ţărilor terţe de tranzit şi origine, pentru a le ajuta să-şi constituie un sistem de gestionare eficientă a frontierelor, implicând FRONTEX în misiuni de ajutorare la graniţă în respectivele ţări;

82.   reaminteşte Comisiei, Consiliului şi statelor membre necesitatea esenţială a continuării dialogului iniţiat cu ţările de origine şi de tranzit în cadrul procesului subiacent conferinţelor ministeriale UE-Africa privind migraţia şi dezvoltarea desfăşurate la Tripoli, Rabat şi Lisabona;

83.   solicită aplicarea instrumentelor de politici elaborate în cadrul "abordării globale a migraţiei"(22), precum şi al "Procesului de la Rabat" privind migraţia şi dezvoltarea din 2006 şi al Parteneriatului UE-Africa cu privire la migraţie, mobilitate şi ocuparea forţei de muncă, convenit la Lisabona în decembrie 2007;

84.   subliniază importanţa unei politici de dezvoltare în ţările terţe de origine sau de tranzit, ca o metodă de răspuns la provocările imigraţiei încă din stadiul iniţial; solicită o coordonare îmbunătăţită a politicilor europene de dezvoltare şi de imigrare, luând pe deplin în considerare obiective strategice precum Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

85.   constată totuşi că politica de dezvoltare nu poate constitui unica alternativă la migraţie, deoarece dezvoltarea solidară nu poate exista fără mobilitate permanentă;

86.   solicită consolidarea cooperării cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) şi alte organizaţii internaţionale în scopul înfiinţării de noi birouri regionale în zone sensibile în care este necesar să se acorde asistenţă practică în ceea ce priveşte, printre altele, migraţia legală sau întoarcerea voluntară a imigranţilor;

87.   subliniază importanţa înfiinţării unor centre de informare şi de gestionare a migraţiei, precum cel inaugurat în Mali în octombrie 2008; consideră că astfel de centre ar trebui să poată contribui într-o măsură semnificativă la soluţionarea problemelor legate de migraţie, abordând temerile migranţilor potenţiali, ale migranţilor care se întorc şi ale migranţilor care îşi au reşedinţa în UE; invită Comisia să ofere informaţiile necesare cu privire la proiectele de înfiinţare a altor centre în cadrul Parteneriatului UE-Africa şi îi adresează solicitarea de a examina posibilitatea înfiinţării de astfel de centre în ţările învecinate din estul UE;

88.   subliniază faptul că toate acordurile cu ţările de origine sau de tranzit trebuie să includă capitole referitoare la cooperarea privind imigraţia şi solicită crearea unei politici ambiţioase, împreună cu ţările terţe, privind cooperarea poliţiei şi a instituţiilor judiciare, pentru a lupta împotriva organizaţiilor criminale internaţionale care se ocupă cu traficul de persoane şi pentru a aduce pe cei răspunzători în faţa justiţiei, cu participarea activă a Europol şi a Eurojust; invită, de asemenea, Comisia să-şi intensifice sprijinul, inclusiv asistenţa tehnică şi financiară, în favoarea ţărilor terţe, astfel încât să creeze condiţiile economice şi sociale care să descurajeze imigraţia nereglementară, traficul de droguri şi criminalitatea organizată;

89.   invită Comisia să promoveze negocierea unor acorduri globale europene, precum cel semnat cu Republica Capul Verde, să realizeze progrese în negocierile globale cu Maroc, Senegal şi Libia şi să promoveze încheierea de acorduri cu principalele ţări de origine a imigraţiei;

90.   solicită să se acorde sprijin ţărilor terţe în ceea ce priveşte dezvoltarea cadrului legislativ naţional şi crearea de sisteme în materie de imigraţie şi azil, în condiţiile respectării pe deplin a dreptului internaţional şi invită, de asemenea, ţările terţe să semneze şi să respecte Convenţia de la Geneva din 1951;

91.   invită statele membre să iniţieze un proces de reflecţie cu privire la problematica "refugiaţilor din motive de mediu", care nu pot fi consideraţi în prezent drept refugiaţi economici şi care nu sunt nici recunoscuţi drept refugiaţi în sensul Convenţiei de la Geneva;

o
o   o

92.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 76, 31.3.2009, p. 34.
(2) Doc. 13440/08 al Consiliului.
(3) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
(4) JO L 199, 31.7.2007, p. 30.
(5) Documentul 7204/08 al Consiliului.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0087.
(7) Texte adoptate, P6_TA(2009)0069.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0047.
(9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0633.
(10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0557.
(11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0558.
(12) Texte adoptate, P6_TA(2008)0385.
(13) Texte adoptate, P6_TA(2008)0168.
(14) JO C 219 E, 28.8.2008, p. 215.
(15) JO C 219 E, 28.8.2008, p. 223.
(16) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 845.
(17) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(18) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(19) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(20) A/RES/45/158.
(21) COM(2005)0123.
(22) COM(2006)0735.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate