Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2681(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0139/2009

Texte depuse :

B7-0139/2009

Dezbateri :

PV 25/11/2009 - 13
CRE 25/11/2009 - 13

Voturi :

PV 26/11/2009 - 8.1
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0098

Texte adoptate
PDF 109kWORD 77k
Joi, 26 noiembrie 2009 - Strasbourg Ediţie definitivă
Eliminarea violenței împotriva femeilor
P7_TA(2009)0098B7-0139/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor

Parlamentul European ,

–   având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și în special cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere alte instrumente ale ONU cu privire la violența împotriva femeilor, precum Declarația și Programul de acțiune de la Viena din 25 iunie 1993 adoptată de Conferinţa mondială privind drepturile omului (A/CONF. 157/23), Declarația din 20 decembrie 1993 privind eliminarea violenței împotriva femeilor (A/RES/48/104), Rezoluțiile Adunării Generale ale ONU din 12 decembrie 1997 intitulată "Măsuri de prevenire a infracţiunilor şi de justiţie în materie penală pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor" (A/RES/52/86), , din 18 decembrie 2002 referitoare la acțiunile de combatere a crimelor împotriva femeilor comise în numele onoarei (A/RES/57/179) şi din 22 decembrie 2003, rapoartele elaborate de raportorii speciali ai Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului cu privire la violența împotriva femeilor (A/RES/58/147), precum și Recomandarea generală nr. 19 adoptată de Comisia pentru eliminarea discriminării femeilor (sesiunea a 11-a, 1992),

–   având în vedere Declarația și Programul de acțiune de la Beijing adoptate la 15 septembrie 1995 în cadrul celei de a IV-a Conferințe mondiale privind femeile, precum și Rezoluția Parlamentului din 18 mai 2000 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a Programului de acțiune de la Beijing(1) și Rezoluțiile din 10 martie 2005 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a celei de a IV-a Conferințe mondiale privind femeile - Program de acțiune (Beijing + 10)(2) ,

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 6 iulie 2006 intitulat "Studiu aprofundat privind toate formele de violență împotriva femeilor" (A/61/122/Add.1),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   vând în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006 referitoare la intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor(A/RES/61/143),

–   având în vedere Rezoluția 2003/45 a Comisiei pentru drepturile omului a ONU din 23 aprilie 2003 intitulată "Eliminarea violenţei împotriva femeilor" (E/CN.4/RES/2003/45),

–   având în vedere Rezoluția Uniunii Interparlamentare adoptate de cea de-a 114-a reuniune pe data de 12 mai 2006 referitoare la rolul parlamentelor în combaterea violenței împotriva femeilor,

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 1997 referitoare la necesitatea unei campanii europene având ca obiectiv o toleranță zero față de violența împotriva femeilor(3) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2006 privind situația actuală a luptei împotriva violenței față de femei și o eventuală acțiune viitoare(4) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(5) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la lupta împotriva mutilărilor genitale feminine practicate în UE(6) ,

–   având în vedere întrebările orale din 1 octombrie 2009 adresate Consiliului (O-0096/2009 – B7-0220/2009) și Comisiei (O-0097/2009 – B7-0221/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Programul de acțiune al ONU adoptat la Beijing definește violența împotriva femeilor ca orice act de violență bazat pe criteriul genului, care are sau poate avea ca rezultat vătămări sau suferințe de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv amenințările privind astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate;

B.   întrucât Planul de acțiune ONU de la Beijing a declarat că violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor de putere dintotdeauna inegale între femei și bărbați, ceea ce a condus la dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și împiedicarea dezvoltării depline a acestora;

C.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și o chestiune de inegalitate între femei și bărbați, domeniu în care UE are competența de a lua măsuri;

D.   întrucât egalitatea între femei și bărbați constituie un principiu fundamental al Uniunii Europene, recunoscut de Tratatul de instituire a Comunității Europene și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

E.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, în special a dreptului la viață, dreptului la siguranță, dreptului la demnitate și dreptului la integritate fizică și psihică, precum și a dreptului la alegere și sănătate sexuală și reproductivă;

F.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor este un obstacol în calea participării femeilor la activitățile sociale, la viața politică și publică și la piața muncii și poate duce la marginalizarea și sărăcia femeilor;

G.   întrucât violența împotriva femeilor, în formele sale extreme, poate avea ca rezultat omorârea acestora;

H.   întrucât violența împotriva femeilor este însoțită de violența împotriva copiilor și exercită o influență asupra bunăstării psihice și asupra vieții acestora;

I.   întrucât violența împotriva femeilor-mame afectează direct și indirect sănătatea emoțională și mentală a copiilor lor și are efecte negative de lungă durată asupra acesteia și poate da naștere la un ciclu de violență și abuzuri care se perpetuează de-a lungul generațiilor;

J.   întrucât violența masculină împotriva femeilor este o problemă structurală și larg răspândită în toată Europa și în lume, un fenomen care afectează victimele și făptuitorii, indiferent de vârstă, educație, venit sau poziție socială și este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați în societatea noastră;

K.   întrucât tipurile de violență împotriva femeilor variază în diverse culturi și tradiții și întrucât mutilarea genitală a femeilor, așa-numitele crime de onoare și căsătoriile forțate reprezintă o realitate în UE;

L.   întrucât situațiile de război, conflictele armate, reconstrucția post-conflict, crizele economice, sociale și/sau financiare cresc vulnerabilitatea femeilor, individuală și colectivă, față de violența masculină și întrucât nu ar trebui să fie considerate ca o scuză pentru tolerarea violenței masculine;

M.   întrucât traficul de femei în scopuri sexuale și de altă natură constituie o încălcare fundamentală a drepturilor femeii și este nociv atât pentru victime, cât și pentru societate în ansamblu;

N.   întrucât toleranța prostituției în Europa conduce la o intensificare a traficului de femei în Europa în scopuri sexuale, precum și la turismul sexual;

O.   întrucât nu se înregistrează o activitate de colectare a unor date statistice periodice și comparabile cu privire la diversele tipuri de violență împotriva femeilor din UE, ceea ce îngreunează procesul de evaluare a dimensiunii reale a fenomenului și identificarea unor soluții adecvate pentru această problemă;

P.   întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenței de gen este alarmant;

Q.   întrucât imaginea, deseori deformată și comercială, pe care mass-media o oferă despre femei subminează respectul față de demnitatea umană;

R.   întrucât, pe lângă dependența economică (caz frecvent în rândul femeilor), alți factori importanți care le determină pe femei să nu raporteze cazurile de violență se regăsesc în cultura și reprezentările societale conform cărora violența masculină împotriva femeilor este o chestiune de ordin privat sau femeile sunt cele care deseori poartă vina pentru această violență;

S.   întrucât în mod frecvent femeile nu raportează actele de violență comise de bărbați împotriva lor, din motive complexe și diverse, de natură psihologică, financiară, socială și culturală, și câteodată din lipsă de încredere în serviciile de poliție, de justiție sau de asistență socială și medicală;

T.   întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat declararea unui An european al eliminării tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

U.   întrucât ONU a declarat 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, iar în decembrie 2009 va fi organizat la Parlamentul European un seminar internațional consacrat luptei împotriva violenței la adresa femeilor;

V.   întrucât este urgent nevoie de un instrument juridic amplu menit să combată toate formele de violență împotriva femeilor în Europa, inclusiv traficul de femei,

1.   îndeamnă statele membre să îmbunătățească legislația și politicile naționale pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeii, în special prin elaborarea unor planuri de acțiune naționale de anvergură de combatere a violenței împotriva femeilor, bazate pe o analiză a implicațiilor pe care le are violența împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen și a obligațiilor statelor membre, în conformitate cu tratatele internaționale, de a elimina toate formele de discriminare a femeilor, și care să cuprindă măsuri concrete de prevenire a violenței masculine, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor;

2.   îndeamnă statele membre să susțină, prin programe și scheme de finanțare naționale adecvate, organizațiile și asociațiile de voluntari care oferă adăpost și asistență psihologică femeilor victime ale violenței, mai ales acordându-le sprijin pentru a se reintegra pe piața muncii și pentru a-și putea recăpăta pe deplin demnitatea lor umană;

3.   invită Comisia să prezinte Parlamentului şi Consiliului un plan de politici specific și mai coerent la nivelul UE pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată "Foaia de parcurs a CE privind egalitatea între femei și bărbați 2006-2010" (COM(2006)0092), să includă activități de combatere a violenței împotriva femeilor în programul de acțiune pentru egalitatea dintre bărbați și femei pentru perioada 2011-2016, precum și măsuri concrete de eliminare a tuturor formelor de violență, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor, precum și să asigure o analiză a implicațiilor violenței masculine împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen în toate domeniile sale de politici și să asigure o reacție coordonată, angajată și coerentă a instituțiilor și statelor membre UE în vederea eradicării acestei violențe;

4.   îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea adoptării de noi măsuri de combatere a violenței împotriva femeilor;

5.   invită Comisia să organizeze o conferință specială la nivel înalt, la care să participe reprezentanți ai organismelor politice, ai societății civile, ai organizațiilor sociale și instituționale, cu scopul de a contribui la procesul de dezvoltare a unor politici mai coerente, care să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor;

6.   invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței, inclusiv cele ale traficului de ființe umane, indiferent de naționalitatea lor, și asigurând protecția victimelor de sex feminin ale violenței domestice, al căror statut juridic ar putea depinde de partener;

7.   invită UE să creeze mecanisme pentru a asigura că analiza traficului de ființe umane din punct de vedere al egalității de gen este inclusă în toate actele normative și politicile menite să prevină și să combată acest trafic și să abordeze cauzele reale ale violenței prin măsuri preventive, precum sancțiuni, campanii de educare și de sensibilizare;

8.   subliniază că așteaptă în continuare rezultatele studiului Comisiei cu privire la legislația referitoare la violența pe criterii de gen și violența împotriva femeilor;

9.   invită Comisia şi statele membre să garanteze accesul efectiv al femeilor victime ale violenței la asistență juridică și la protecție, indiferent de naționalitatea lor și de modul de participare la anchetele inițiate de autoritățile de poliție;

10.   îndeamnă Consiliul și Comisia să stabilească o bază juridică clară pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv a traficului de ființe umane;

11.   invită Comisia să inițieze elaborarea unei propuneri de directivă cuprinzătoare privind măsurile de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

12.   invită Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a aborda cauzele violenței împotriva femeilor, în special prin măsuri preventive și campanii de sensibilizare cu privire la diversele forme de violență împotriva femeilor;

13.   invită Comisia şi statele membre să inițieze măsuri concertate, inclusiv campanii de sensibilizare și de informare a opiniei publice cu privire la violența domestică și strategii menite să schimbe, prin educație și mass-media, stereotipurile sociale referitoare la poziția femeilor în societate și să încurajeze schimbul de bune practici;

14.   invită Comisia și statele membre să abordeze la nivel internațional violența împotriva femeilor și dimensiunea de gen a încălcărilor drepturilor omului, în special în contextul acordurilor bilaterale de asociere și de comerț internațional în vigoare și în curs de negociere;

15.   regretă, în acest context, lipsa unei dimensiuni semnificative de gen în evaluările obligatorii de impact asupra dezvoltării durabile, efectuate înainte de încheierea unor astfel de acorduri, pe lângă chestiunea violenței sexuale, precum și a unui set de instrumente care să analizeze impactul asupra egalității de gen, și invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere pentru a rezolva această problemă;

16.   invită statele membre să țină cont în mod corespunzător de circumstanțele specifice ale anumitor categorii de femei care sunt în mod special vulnerabile la violență, precum femeile care aparțin minorităților, femeile migrante, femeile refugiate, femeile care trăiesc în sărăcie în comunitățile rurale sau izolate, femeile închise în penitenciare sau în alte instituții, fetițele, femeile homosexuale, femeile cu handicap și femeile de vârstă înaintată;

17.   îndeamnă statele membre să-și intensifice acțiunile de prevenire a violenței pe criterii de gen în rândul tinerilor, prin campanii de educare specifice și o mai bună colaborare între factorii interesați și diversele medii implicate în acest fenomen, precum familia, școala, spațiul public și mass-media;

18.   invită Comisia să abordeze, de asemenea, dimensiunea internațională a violenței împotriva femeilor în contextul activității sale în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor, în special în ceea ce privește întreprinderile europene care activează în zonele libere industriale de export;

19.   subliniază importanța instruirii adecvate a persoanelor care acordă asistență femeilor victime ale violenței masculine, inclusiv a reprezentanților sistemului judiciar și de aplicare a legii, în special a poliției, a instanțelor, a serviciilor de asistență socială, medicală și juridică, a agențiilor de ocupare a forței de muncă, a asociațiilor patronale și a sindicatelor;

20.   solicită crearea unor mecanisme menite să faciliteze accesul femeilor care sunt victime ale violenței pe criterii de gen sau ale rețelelor de trafic de persoane la asistență juridică gratuită care să le permită să beneficieze de drepturile lor pe întreg teritoriul Uniunii; insistă asupra necesității de a îmbunătăți colaborarea dintre personalul din justiție și a schimbului de bune practici în combaterea discriminării și a violenței pe criterii de gen, precum și de a mobiliza toate mijloacele necesare pentru a înlătura obstacolele în calea recunoașterii hotărârilor judecătorești în alte state membre, inclusiv a condamnărilor pentru violența pe criterii de gen și a ordinelor de interdicție împotriva autorilor agresiunilor;

21.   salută crearea, în anumite state membre, a unor tribunale care se ocupă de cazurile de violență împotriva femeilor și invită toate statele membre să preia această inițiativă;

22.   solicită ca în sistemul european al informațiilor legate de cazierele judiciare (ECRIS) să se acorde un loc important antecedentelor de violență de gen;

23.   îndeamnă statele membre să creeze un sistem coerent pentru colectarea datelor statistice cu privire la violența împotriva femeilor, acordând o atenție specială violenței împotriva minorilor, și inclusiv la crimele săvârșite pe fondul unor violențe comise asupra membrilor apropiați ai familiei sau rudelor, în colaborare strânsă cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, pentru a putea utiliza date comparabile de pe întreg teritoriul UE cu privire la violența împotriva femeilor;

24.   îndeamnă statele membre să recunoască faptul că violența sexuală și violul având ca victime femei, inclusiv în cadrul căsătoriei și al relaţiilor intime neoficializate și/sau săvârșite de rudele de sex masculin, constituie infracțiuni penale în cazurile în care victima nu și-a dat consimțământul și să urmărească penal din oficiu autorii acestui tip de infracțiune, precum și să respingă orice referire la practicile culturale, tradiționale sau religioase și la tradiții ca circumstanțe atenuante în cazurile de violență împotriva femeilor, inclusiv cazurile așa-numitelor crime de onoare și de mutilare genitală a femeilor;

25.   constată că anumite state membre au pus în aplicare politici menite să recunoască violența sexuală între parteneri, în special violența conjugală, drept infracțiune; invită statele membre să analizeze rezultatele acestor politici pentru a favoriza schimbul de bune practici la scară europeană;

26.   invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a opri mutilarea genitală a femeilor; subliniază faptul că imigranții care își au rezidența în Comunitate ar trebui să fie conștienți că mutilarea genitală este un abuz grav la adresa sănătății femeilor și o încălcare a drepturilor omului; invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziții juridice specifice privind mutilarea genitală a femeilor, fie să adopte astfel de legi și să urmărească penal toate persoanele care săvârșesc mutilări genitale;

27.   invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței masculine împotriva femeilor;

28.   îndeamnă statele membre să investigheze fără întârziere încălcările extrem de grave ale drepturilor omului comise împotriva femeilor rome, să sancționeze vinovații și să ofere compensare adecvată victimelor sterilizării forțate;

29.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre și Secretarului General al ONU.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p. 258.
(2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247.
(3) JO C 304, 6.10.1997, p. 55.
(4) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 66.
(5) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0161.

Ultima actualizare: 4 octombrie 2010Notă juridică