Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2198(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0026/2010

Texte depuse :

A7-0026/2010

Dezbateri :

PV 10/03/2010 - 6
CRE 10/03/2010 - 6

Voturi :

PV 10/03/2010 - 7.10
CRE 10/03/2010 - 7.10
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0061

Texte adoptate
PDF 521kWORD 179k
Miercuri, 10 martie 2010 - Strasbourg
Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate şi a politicii de securitate şi apărare comune
P7_TA(2010)0061A7-0026/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare (2009/2198(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocoalele 10 și 11,

–   având în vedere strategia europeană de securitate (SES), intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere raportul privind implementarea SES, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, adoptat de Consiliul European la 12 decembrie 2008,

–   având în vedere rapoartele Președinției Consiliului Uniunii Europene privind politica europeană de securitate și apărare (PESA) din 9 decembrie 2008 și 16 iunie 2009,

–   având în vedere concluziile PESA și „Declarația privind cei zece ani ai PESA: provocări și oportunități”, adoptate de Consiliu la 17 noiembrie 2009,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare pe această temă, în special cea din 14 aprilie 2005 privind strategia europeană de securitate(1), cea din 16 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate în cadrul PESA(2), cea din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și PESA(3) și cea din 19 februarie 2009 privind strategia europeană de securitate și PESA(4),

–   reamintește rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind rolul NATO în arhitectura de securitate a UE(5);

–   având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la o soluție politică a problemei pirateriei din largul coastelor Somaliei(6);

–   având în vedere schimbul de scrisori dintre Uniunea Europeană și guvernele Keniei și Republicii Seychelles privind transferarea în aceste țări a persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate de EUNAVFOR în teatrul de operațiuni;

–   având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2009 privind aspectele instituționale legate de serviciul european pentru acțiune externă(7),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0026/2010),

Strategia europeană de securitate: o abordare cuprinzătoare

1.   amintește că strategia europeană de securitate (SES) și raportul privind implementarea acesteia subliniază principalele amenințări și provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în ceea ce privește:

   proliferarea armelor de distrugere în masă,
   terorismul și criminalitatea organizată,
   conflictele regionale,
   eșecul statal,
   pirateria maritimă,
   armele de calibru mic și armamentul ușor, munițiile cu dispersie și minele terestre,
   securitatea energetică,
   impactul schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale,
   securitatea informatică,
   sărăcia;

2.   subliniază că, prin politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea acționează în sensul soluționării provocărilor și amenințărilor identificate în cadrul SES, contribuind, astfel, la îmbunătățirea securității cetățenilor europeni;

3.   subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și apărare puternică și eficientă, pentru a menține pacea, a preveni conflictele și a proteja securitatea internațională, pentru a proteja securitatea cetățenilor săi și a celor cărora le sunt destinate misiunile PSAC, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și a-și afirma valorile fundamentale, aducându-și contribuția la un multilateralism eficient în sprijinul dreptului internațional și al promovării respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, în conformitate cu obiectivele enunțate la articolul 21 alineatul (2) litera (e) din TUE, cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, cu principiile enunțate în Actul final de la Helsinki și cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele referitoare la frontierele externe;

4.   subliniază că responsabilitatea menținerii păcii și securității în lume îi incumbă, în primul rând, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și reiterează necesitatea reformării Organizației Națiunilor Unite, pentru ca aceasta să dobândească o mai mare capacitate de exercitare a funcțiunilor sale și de soluționare efectivă a provocărilor și amenințărilor globale;

5.   recunoaște necesitatea ca Uniunea să urmărească realizarea acestor obiective prin îmbunătățirea propriei sale capacități instituționale de a răspunde la aceste provocări și prin cooperare multilaterală cu și în cadrul organizațiilor internaționale, în special al Organizației Națiunilor Unite, și regionale, în special al OSCE și al Uniunii Africane, cu respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite;

6.   își reafirmă susținerea pentru eforturile depuse de Uniune în scopul soluționării acestor amenințări și provocări prin elaborarea unei abordări cuprinzătoare și proactive, care să potențeze sinergic diferitele mijloace de acțiune – atât civile, cât și militare – de care dispun Uniunea și statele membre ale acesteia: prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, asistența financiară și cooperarea pentru dezvoltare, politicile sociale și ambientale, instrumentele proprii diplomației și politicii comerciale, precum și extinderea; subliniază că o astfel de coordonare a mijloacelor civile și militare conferă o reală plus-valoare activității de gestionare a crizelor desfășurate de Uniune;

7.   invită statele membre, în acest context, să-și coordoneze mai eficient strategiile și mijloacele naționale cu cele ale Uniunii, pentru asigurarea coerenței, a eficacității, a unui impact și a unei vizibilități crescute pe teren;

8.   susține, în legătură cu măsurile de combatere a terorismului, continuarea abordării bazate pe strategia UE de luptă împotriva terorismului și pe strategia UE de combatere a radicalizării și a recrutării, în special în ceea ce privește utilizarea internetului în scopuri teroriste și de radicalizare; propune stimularea dezbaterilor pe tema protecției și a promovării drepturilor omului, acordându-se o atenție deosebită victimelor;

9.   recunoaște că securitatea energetică este primordială pentru funcționarea statelor membre ale UE și, în consecință, încurajează statele membre să colaboreze îndeaproape în ceea ce privește această componentă a politicii de securitate;

10.   salută eforturile statelor membre de contracarare a amenințărilor informatice; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte o analiză a provocărilor de natură informatică și măsuri care să permită un răspuns eficient și coordonat la astfel de provocări pe baza celor mai bune practici, având ca rezultat o viitoare strategie europeană în materie de securitate informatică;

11.   își reiterează recomandarea ca SES să fie supusă unei revizuiri de rutină la fiecare cinci ani, la începutul fiecărei noi legislaturi parlamentare, cu consultarea cuvenită, în prealabil, a Parlamentului European;

12.   subliniază că o Carte albă, care să permită o largă dezbatere publică, ar crește vizibilitatea PSAC și ar întări cooperarea în materie de securitate și apărare printr-o definire mai precisă a intereselor și obiectivelor de securitate și apărare ale Uniunii în raport cu mijloacele și resursele disponibile și, în consecință, ar determina creșterea eficienței și a caracterului concret al implementării SES, precum și a planificării și desfășurării operațiunilor Uniunii de gestionare a crizelor;

Tratatul de la Lisabona și structurile politicii de securitate și apărare comune

13.   invită Consiliul să inițieze în 2010 o amplă dezbatere cu Parlamentul European și parlamentele naționale pe tema aplicării noilor dispoziții ale tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC, inclusiv:

   (a) clauza de asistență reciprocă în caz de agresiune armată pe teritoriul unui stat membru,
   (b) clauza de solidaritate în caz de atac terorist sau catastrofă naturală sau provocată de om;
   (c) crearea postului de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate, combinată cu înființarea unui serviciu european pentru acțiune externă (SEAE), care incorporează, în mod cuprinzător, structurile de prevenire a conflictelor, structurile civile/militare de gestionare a crizelor și de consolidare a păcii,
   (d) extinderea sferei PSAC,
   (e) cooperarea structurată permanentă pentru acele state membre care îndeplinesc criterii mai stricte în termeni de capabilitate militară și care și-au asumat angajamente ce incumbă mai multe obligații în ceea ce privește pregătirea misiunilor celor mai dificile, precum și proceduri de cooperare consolidată,
   (f) crearea unui fond de lansare pentru activitățile de pregătire a operațiunilor;

14.   invită statele Uniunii Europene care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) ca, după introducerea unei clauze de asistență reciprocă, astfel cum a fost formulată la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să anuleze Tratatul modificat de la Bruxelles din 1954, inclusiv Adunarea Parlamentară a UEO;

15.   invită Consiliul ca, după introducerea unei clauze de solidaritate în noul tratat, să redeschidă dezbaterea asupra înființării unei forțe europene de protecție civilă, printre altele pe baza raportului Barnier din mai 2006, care să pună în comun mijloacele statelor membre pentru a oferi o soluție colectivă eficientă în caz de catastrofă naturală sau provocată de om; consideră că componenta militară a PSAC ar trebui să permită și o reacție în caz de riscuri civile;

16.   subliniază, în lumina progreselor permise de Tratatul de la Lisabona în domeniul PSAC, legitimitatea și utilitatea creării unui Consiliu de apărare în cadrul Consiliului Afaceri externe, care să fie format din miniștrii apărării și prezidat de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, și care să aibă un rol specific în accelerarea cooperării și armonizarea și integrarea capabilităților militare;

17.   consideră că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă trebuie să acționeze imediat în direcția creșterii coerenței diferitelor politici externe ale Uniunii și că această coerență trebuie să se reflecte pe teren prin intermediul reprezentanților speciali/șefilor de delegație aflați în subordinea acesteia, investiți cu autoritatea necesară în raport cu părțile interesate și comunitatea internațională;

18.   susține înființarea unei direcții de gestionare a crizelor și planificare civilă și militară (Crisis Management and Planning Directorate - CMPD), care să aibă drept sarcină gestionarea crizelor și, la nivel strategic, planificarea operațiunilor civile și militare ale Uniunii și participarea la dezvoltarea PSAC, în special în ceea ce privește capacitățile civile și militare; regretă, cu toate acestea, întârzierile considerabile în crearea acestei noi structuri; solicită o coordonare strânsă în cadrul SEAE între, pe de o parte, CMPD și celelalte structuri PSAC, iar pe de altă parte platforma de criză și celelalte servicii competente ale Comisiei, care ar trebui să fie incluse în SEAE, în scopul consolidării unei capacități de planificare strategică coordonată, în vederea elaborării unei abordări europene cuprinzătoare;

19.   solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, Consiliului și statelor membre să surmonteze dezechilibrul dintre capacitățile de planificare civilă și militară și să asigure în cadrul misiunilor PSAC o expertiză adecvată și suficientă în materie de justiție, administrație civilă, vămi și mediere;

20.   pledează din nou în favoarea creării unui centru permanent de operațiuni al Uniunii, plasat sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante, care să aibă ca misiune planificarea operațională și desfășurarea de operațiuni militare; solicită încadrarea acestui centru de operațiuni în SEAE; subliniază că actualul sistem, cu șapte state majore, determină o scădere a eficienței și a reactivității, precum și costuri considerabile, și că este necesar un interlocutor permanent în domeniul militar pentru coordonarea civilă și militară pe teren; consideră că centrul de operațiuni permanent ar putea fi, prin urmare, clasificat ca o formă de capacitate militară de planificare și desfășurare și ar putea fi situat în același loc ca și Capabilitatea civilă de planificare și conducere (Civilian Planning and Conduct Capability - CPCC), pentru a face posibile sinergiile indispensabile unei coordonări civile și militare eficiente; reiterează faptul că centrul de operațiuni UE ar facilita cooperarea cu NATO, fără a compromite autonomia decizională a ambelor organizații;

21.   insistă asupra nevoii de a crea o cooperare structurată permanentă, pe baza unor criterii cât mai integratoare, ceea ce ar trebui să permită un angajament mai puternic al statelor membre în cadrul PSAC;

22.   subliniază că progresele din sfera PESC și dezvoltarea acesteia trebuie să respecte pe deplin și să nu submineze neutralitatea și nealinierea unora dintre statele membre ale UE;

23.   insistă asupra importanței acestor reforme pentru a satisface nivelul obiectivelor fixate pentru PSAC, care a fost reconfirmat în decembrie 2008 și aprobat de către Consiliul European, precum și pentru a crește eficiența și valoarea adăugată a PSAC într-un context în care acest instrument este din ce în ce mai solicitat;

Operațiuni militare și misiuni civile

24.   salută realizările PESA/PSAC cu ocazia celei de-a zecea aniversări a acesteia și amintește că Uniunea lansează operațiuni civile și militare în cadrul PSAC cu scopul de a contracara amenințările asupra securității internaționale și europene; ia act de faptul că majoritatea acestor misiuni s-au desfășurat în domeniul gestionării civile a crizelor; felicită pe cei aproximativ 70 000 de membri ai personalului care au participat la cele 23 de misiuni și operațiuni PESA (în curs sau încheiate); îl felicită pe dl Javier Solana, până în prezent Secretar General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării PESA; invită, din nou, statele membre să definească criteriile pentru desfășurarea misiunilor din cadrul PESA și să țină seama de aspectele care fac obiectul „clauzelor restrictive” naționale;

Somalia – Cornul Africii

25.   salută contribuția încununată cu succes a operațiunii navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR Somalia - operațiunea Atalanta) la lupta împotriva pirateriei în golful Aden și în largul coastei somaleze pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare tuturor persoanelor în nevoie din acea țară; subliniază că Atalanta s-a impus ca actor central în lupta contra pirateriei, printre altele prin intermediul Centrului de securitate maritimă - Cornul Africii, salută decizia Consiliului de a prelungi operațiunea cu încă un an, până în decembrie 2010 și ia act de extinderea mandatului acesteia, care răspunde unui interes direct al Uniunii în materie de securitate (securitatea cetățenilor, securitatea furnizărilor, protecția navelor vulnerabile), precum și unei urgențe umanitare și operaționale [(însoțirea navelor trimise în cadrul Programului alimentar mondial, care transportă produse alimentare destinate populației somaleze și a navelor care transportă asistența logistică pentru misiunea de observare militară a Uniunii Africane în Somalia (AMISOM)]; apreciază, în același timp, contribuția sa la consolidarea cooperării navale în Europa și dezvoltarea în continuare a dimensiunii maritime a PSAC; salută, de asemenea, participarea țărilor terțe (Norvegia, Croația și Muntenegru) la această operațiune și buna cooperare cu celelalte forțe navale prezente în regiune, în special în cadrul procesului SHADE (Shared Awareness and Deconfliction); regretă, totodată, dificultățile persistente în ceea ce privește judecarea persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate în teatrul de operațiuni, care subminează credibilitatea eforturilor internaționale de combatere a pirateriei;

26.   subliniază necesitatea de a trata cauzele fenomenului pirateriei, care își are originea în instabilitatea și sărăcia predominante în Somalia, și consideră, de aceea, că Uniunea ar trebui să sprijine Guvernul federal de tranziție (GFT) prin măsuri menite să reinstaureze securitatea, stabilitatea politică, statul de drept și să favorizeze dezvoltarea sustenabilă, în parteneriat cu Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite și să dezvolte o strategie comună, în vederea inițierii unui proces regional de pace;

27.   cere ca UE să abordeze problema Somaliei ținând seama de faptul numai un exercițiu de edificare a statului pe scară largă și pe termen îndelungat, care să depășească, și ca nivel și ca întindere, constituirea forțelor de securitate ale GFT, va contribui în mod sustenabil la pacea și securitatea din această țară; în consecință, solicită Consiliului și Comisiei să propună pentru Somalia o strategie UE globală comună ambițioasă;

28.   subliniază în mod special necesitatea de a acționa urgent în sprijinul GFT, pentru a-l ajuta să-și extindă controlul asupra teritoriului somalez; salută, în acest scop, faptul că Consiliul a fost de acord, la 25 ianuarie 2010, cu constituirea unei misiuni militare PSAC (misiunea de pregătire a UE, EUTM Somalia), pentru a contribui la pregătirea forțelor de securitate somaleze în Uganda, în strânsă coordonare cu partenerii UE, incluzând GFT, Uganda, Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite și Statele Unite; invită Înalta Reprezentantă să informeze și să se consulte cu Parlamentul European în acest sens;

29.   subliniază, de asemenea, importanța consolidării capacităților de supraveghere maritimă în regiune, în special prin formarea și coordonarea în rețea a pazei de coastă a țărilor din regiune, și consideră că Uniunea trebuie să participe la aceste eforturi, susținând Codul de conduită de la Djibouti și planul de aplicare a acestuia dezvoltat de organizația Maritimă Internațională, asupra cărora s-a ajuns la un acord între statele din regiune (centrul de schimb de informații din Yemen și centrul de antrenament al personalului de navigare din Djibouti);

30.   referitor la situația din Yemen, reamintește rezoluția sa din 10 februarie 2010 și invită Comisia și Consiliul, împreună cu partenerii internaționali, inclusiv vecinii Yemenului, să sprijine guvernul prin intermediul unei abordări cuprinzătoare care să includă reforma sectorului de securitate, lupta împotriva terorismului, precum și dialogul politic, asistența umanitară și economică și educația.

Afganistanul și Pakistanul

31.   reamintește importanța stabilizării situației în materie de securitate și a celei politice în Afganistan și în Pakistan pentru contracararea amenințărilor la adresa securității europenilor (terorism, trafic de droguri, proliferarea armelor de distrugere în masă) și, în acest sens, salută planul de acțiune al Uniunii pentru Afganistan și Pakistan, adoptat la 27 octombrie 2009 de către Consiliu; reiterează necesitatea unei abordări cuprinzătoare a acestor chestiuni, asociind mai strâns securitatea cu dezvoltarea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, precum și cu aspectele legate de gen; invită, în consecință, Consiliul și Comisia să se îndrepte cu pași mai concreți în această direcție, inclusiv prin mărirea contribuției UE și printr-o mai bună integrare a acțiunilor sale, ale statelor membre și ale comunității internaționale;

32.   consideră că întărirea capacităților instituționale și administrative ale statului afgan, în special a sistemului judiciar și a organelor de instituire a ordinii de drept - în afară de poliție - trebuie să constituie o prioritate a punerii în practică a unei noi strategii europene;

33.   îndeamnă Consiliul și Comisia să crească în mod semnificativ resursele destinate misiunilor civile în Afganistan, pentru a face ca prioritatea civilă a UE să fie credibilă și mai vizibilă în ochii afganilor și ai partenerilor internaționali; subliniază necesitatea constituirii unei poliții civile eficace și de încredere pentru instaurarea statului de drept în Afganistan și felicită misiunea EUPOL Afganistan pentru activitatea depusă; solicită Consiliului să remedieze de urgență actuala insuficiență de personal din cadrul misiunii EUPOL și să asigure misiunii locuințe suplimentare și sprijin logistic adecvat pentru a facilita desfășurarea acesteia în provincii; face apel la NATO în vederea unei colaborări mai strânse cu această misiune și a coordonării acțiunilor sale în domeniul poliției cu cele ale EUPOL, sub egida Comitetului internațional de coordonare a poliției (IPCB);

34.   susține propunerea Consiliului de a examina posibilitatea unei misiuni de asistență în Pakistan pentru reforme în domeniul securității și construirea unei capacități de combatere a terorismului, care să ajute această țară să definească o strategie antiterorism, incluzând totodată și un dialog asupra statului de drept și a drepturilor omului;

Balcanii

35.   salută desfășurarea reușită a misiunii EULEX Kosovo pe întreg teritoriul acestuia și insistă asupra importanței tuturor misiunilor (poliție, justiție, vamă) pentru continuarea fără obstacole a operațiunilor pe tot teritoriul Kosovo, inclusiv în nord;

36.   salută, în această privință, semnarea acordului de cooperare polițienească dintre EULEX Kosovo și Serbia și amintește natura strict tehnică a acestui protocol, menit să favorizeze lupta împotriva criminalității organizate;

37.   condamnă toate acțiunile ostile împotriva EULEX Kosovo, a cărui misiune este să acționeze, împreună cu autoritățile din Kosovo, în vederea instituirii și consolidării statului de drept, și aceasta în favoarea tuturor comunităților din Kosovo;

38.   solicită Consiliului să ia în considerare o posibilă desfășurare a unei operațiuni militare a PCSA pentru a prelua rolul KFOR;

39.   în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, constată că, în pofida dificultăților politice încă prezente, situația securității rămâne relativ calmă și stabilă, și subliniază contribuția operațiunii militare a Uniunii (EUFOR Althea) în domeniu; susține decizia Consiliului de a reorienta activitățile Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (EUPOL) către combaterea criminalității organizate și a corupției și subliniază necesitatea unei abordări globale a sectorului statului de drept (poliție – justiție – închisori); încurajează Consiliul să ia rapid o decizie în favoarea evoluției operațiunii militare EUFOR Althea, concentrate asupra formării forțelor armate bosniace; regretă lipsa unei decizii politice concertate asupra dispozitivului internațional în Bosnia și Herțegovina, ceea ce a determinat retragerea unilaterală a unor state participante la această forță și a riscat o scădere a credibilității și coerenței acțiunii europene în Bosnia și Herțegovina; reamintește Consiliului să mențină posibilitatea aderării la UE, astfel cum s-a stabilit la Salonic în 2003;

Caucazul

40.   reamintește rolul hotărâtor pe care îl poate avea Uniunea în evitarea unei escaladări a conflictului între Georgia și Rusia, inter alia prin trimiterea rapidă a unei misiuni de observare care să monitorizeze punerea în aplicare a acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; regretă că Federația Rusă nu și-a îndeplinit până în prezent angajamentele asumate în legătură cu aceste acorduri, ; subliniază că rolul misiunii de observare a Uniunii în Georgia este și mai important după retragerea misiunilor OSCE și Organizației Națiunilor Unite;

41.   susține prelungirea cu un an a misiunii și solicită consolidarea capacității sale de observare, inclusiv a echipamentelor tehnice; consideră că este regretabil faptul că personalul misiunii a fost împiedicat de forțele ruse și cele locale să viziteze regiunile separatiste Oseția de Sud și Abhazia;

Orientul Mijlociu

42.   consideră că Uniunea trebuie să-și intensifice acțiunile în teritoriile palestiniene; salută munca depusă de misiunea de poliție EUPOL COPPS și invită Consiliul să ia în considerare consolidarea acestei misiuni și să propună o nouă modalitate de menținere și eficientizare a misiunii de asistență la postul de frontieră Rafah (EUBAM Rafah) și de atenuare a crizei umanitare dramatice din Fâșia Gaza;

43.   în privința misiunii EUJUST LEX în Irak, susține efectuarea progresivă a unor activități pe teritoriul irakian, în funcție de situația în materie de securitate de la fața locului;

Africa Subsahariană

44.   recunoaște necesitatea implicării Uniunii în reforma sectorului de securitate din unele țări africane precum Republica Democratică Congo și Guineea-Bissau și invită Consiliul să își bazeze acțiunile pe o abordare globală a reformei sectorului de securitate (RSS) și să evalueze în mod regulat eficiența și impactul acestor misiuni;

Haiti

45.   subliniază, în ceea ce privește situația din Haiti, importanța coordonării măsurilor europene de sprijin; salută, în acest context, contribuția colectivă a UE de cel puțin 300 de membri ai personalului de poliție pentru consolidarea temporară a capacității polițienești a misiunii de stabilizare a ONU în Haiti (MINUSTAH), precum și decizia Consiliului de a înființa o celulă la Bruxelles (EUCO Haiti) de coordonare a contribuțiilor în active militare și de securitate ale statelor membre, pentru a satisface necesitățile identificate de ONU, suplimentând, prin aceasta, Centrul de monitorizare și informare (MIC); regretă, cu toate acestea, lipsa de coordonare de pe teren, în Haiti, dintre statele membre și Uniunea Europeană; Invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să conducă eforturile europene în această zonă;

Învățămintele trase

46.   subliniază importanța proceselor prin care s-au tras învățăminte asupra operațiunilor UE și solicită Consiliului să ia în considerare un mecanism care să-i permită asocierea la aceste procese; dorește, în acest sens, să fie informat cu privire la primul raport anual referitor la eforturile de a identifica învățămintele trase din misiunile civile și a acționa în consecință; îndeamnă Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să inițieze un audit integral și transparent al misiunilor PESA/PSAC din trecut și din prezent, în vederea identificării punctelor lor tari și slabe;

47.   salută tranziția reușită a operațiunii UE în Ciad și în Republica Centrafricană (operațiunea EUFOR Ciad/RCA) către misiunea Organizației Națiunilor Unite în aceste două țări (MINURCAT) și dorește să fie informat cu privire la procesul actual prin care se trag învățăminte, în special în ceea ce privește modul în care pot fi evitate, în cadrul misiunilor viitoare, deficiențele și problemele actuale legate de cooperarea practică cu Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană;

Politica în materie de exerciții

48.   subliniază că planificarea și desfășurarea exercițiilor UE din cadrul PSAC, ca parte a unei politici mai ambițioase a UE în materie de exerciții, incluzând posibilitatea ca UE să desfășoare exerciții reale (LIVEX), ar contribui în mare măsură la o coordonare mai eficace a capacităților statelor membre, promovând un nivel mai ridicat de interoperabilitate și schimb de experiență;

Integrarea aspectelor privind genul și drepturile omului
49. reamintește importanța soluționării sistematice a aspectelor legate de drepturile omului și de gen în toate fazele operațiunilor PSAC, atât în cursul celor de planificare, cât și în cursul celor de implementare; solicită să se ia în considerare Rezoluțiile 1325 (2000) și 1889 (2009) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea atât în cadrul formării personalului, cât și în timpul operațiunilor, precum și asigurarea unui număr mai mare de femei în personalul trimis să participe la operațiuni; recomandă consolidarea formării personalului în domeniul drepturilor omului, precum și a cunoștințelor acestora cu privire la societatea civilă;
Neproliferarea și dezarmarea

50.   salută Rezoluția 1887 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU și sprijină pe deplin apelurile sale privind încetarea proliferării armelor nucleare și eforturile susținute în vederea dezarmării, sub un control internațional strict și eficient; invită statele membre să formuleze o poziție comună puternică pentru Conferința de revizuire din 2010 a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) și reamintește recomandarea sa adresată Consiliului la 24 aprilie 2009 privind neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare(8), subliniind necesitatea de a continua consolidarea celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea civilă a energiei nucleare; solicită, de asemenea, ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT);

51.   subliniază importanța dezvoltării unui sistem internațional de furnizare sigură și garantată a combustibilului nuclear (și anume o bancă internațională de combustibil nuclear sub controlul AIEA) și mecanisme pentru o mai bună punere în aplicare a așa-numitei clauze privind ADM, care face parte din acordurile de cooperare ale UE cu țările terțe;

52.   salută declarațiile și obiectivele prezentate de noua administrație americană și angajamentul acesteia în vederea progresului dezarmării nucleare și solicită o cooperare strânsă UE-SUA pentru promovarea neproliferării armelor nucleare; invită cele două puteri nucleare europene să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament și să propună noi măsuri pentru îndeplinirea sa; salută, în același timp, angajamentul Federației Ruse și al Statelor Unite ale Americii de a continua negocierile pentru încheierea unui nou acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive (START I), care a expirat în decembrie 2009; așteaptă cu nerăbdare obținerea, cât mai curând posibil, a unor rezultate tangibile în acest sens;

53.   ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 privind retragerea armelor nucleare americane din Germania în contextul sprijinului acordat de aceasta politicii președintelui Obama pentru o lume fără arme nucleare, al oportunității unor etape intermediare pentru atingerea acestui obiectiv și al necesității introducerii unei noi dinamici în controlul asupra armelor și în dezarmare în cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010; încurajează alte state membre pe teritoriul cărora se află arme nucleare americane, să își asume un angajament similar clar; salută, în acest sens, scrisoarea din 26 februarie 2010 adresată Secretarului general al NATO de miniștrii de externe ai Germaniei, Țărilor de Jos, Belgiei, Luxemburgului și Norvegiei prin care solicitau o discuție cuprinzătoare privind modalitățile de a realiza progrese pe calea îndeplinirii obiectivului politic global al unei lumi fără arme nucleare;

54.   își reafirmă îngrijorarea cu privire la situația din Iran și Coreea de Nord, amintind angajamentul Uniunii de a utiliza toate instrumentele de care dispune pentru a preveni, descuraja, opri și, în măsura în care este posibil, elimina programele de proliferare care stârnesc îngrijorare la nivel mondial; reamintește, cu toate acestea, că dezarmarea angajată de unele state nu are legătură directă cu voința altor state de a opri sau a continua programele lor de proliferare, ceea ce trebuie să determine o politică fermă față de statele sau organizațiile gata să se angajeze sau deja angajate în procesul de proliferare a armelor de distrugere în masă; subliniază că este important ca toate statele membre să acționeze în consecință, în conformitate cu abordarea Uniunii cu privire la această chestiune;

55.   subliniază, în legătură cu dezarmarea convențională, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită realizării de progrese în cadrul discuțiilor referitoare la un tratat internațional de reglementare a comerțului cu arme;

56.   reafirmă sprijinul său deplin pentru dezarmarea la scară mai largă și o interzicere totală a armelor, cum ar fi armele chimice și biologice, minele antipersonal, munițiile cu dispersie și pe bază de uraniu sărăcit, care cauzează multă suferință în rândul civililor; solicită, prin urmare, eforturi multilaterale sporite pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Convenției privind armele chimice (CWC), a Convenției privind interzicerea armelor biologice și cu toxine (BTWC), a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM), a Convenției privind minele antipersonal (APMC) și evoluția ulterioară a regimului internațional împotriva proliferării armelor de distrugere în masă; salută, în acest sens, angajamentele asumate de toate statele membre ale UE prin adoptarea poziției comune a UE privind exporturile de arme, precum și dispoziția din articolul 28b alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona, prin care sunt încredințate Uniunii operațiunile comune în materie de dezarmare;

Dezvoltarea capacităților

57.   reamintește că, pentru a răspunde exigențelor operaționale crescânde și a profesionaliza gestionarea crizelor, Uniunea trebuie să-și dezvolte capabilitățile civile și militare; invită Consiliul, în această privință, să definească un nou obiectiv global, care ar putea fi civil-militar și care ar trebui orientat, înainte de toate, către edificarea eficientă a capacităților;

58.   subliniază necesitatea de a urmări realizarea de sinergii între capacitățile civile și militare și de a identifica domenii în care statele membre își pot pune în comun eforturile și capacitățile la nivel european într-un climat economic dificil, lucru care este crucial pentru depășirea efectelor combinate ale costurilor crescânde ale echipamentelor de apărare și limitele existente cu privire la cheltuielile pentru apărare, profitând de posibilitatea oferită de înființarea SEAE, care ar trebui să aibă o singură unitate de supraveghere a dezvoltării capacităților civile și militare;

59.   își reiterează sprijinul pentru obiectivele ambițioase de consolidare a capacităților civile și militare definite la Consiliul European din decembrie 2008; solicită Consiliului să progreseze în realizarea proiectelor propuse în acest cadru, chiar și în condițiile actualei crize economice; invită Consiliul să-l informeze cu regularitate asupra eforturilor depuse de statele membre pentru atingerea acestor obiective;

60.   subliniază că au fost identificate numeroase obstacole în calea desfășurării rapide a misiunilor civile; face apel la statele membre să-și mobilizeze ministerele de justiție și de interne pentru ca acestea să-și asume responsabilitățile în acest domeniu; susține, în această privință, eforturile Consiliului de a facilita detașarea și desfășurarea de personal civil calificat, format în mod corespunzător, cu păstrarea unui echilibru între numărul de bărbați și de femei (prin adoptarea strategiilor naționale și a standardelor comune, ameliorarea procesului de generare a forțelor și de formare înaintea desfășurării, revizuirea conceptului de echipă de intervenție civilă - CRT), precum și punerea rapidă la dispoziție a echipamentelor pentru noile misiuni civile (întocmirea de contracte-cadru și un proiect de depozitare permanentă a echipamentelor); salută, în această privință, decizia de a înființa cu titlu provizoriu un depozit de echipamente în cadrul Misiunii de poliție a Uniunii în Bosnia și Herțegovina;

61.   subliniază necesitatea ca misiunile civile să dispună de instrumente de comunicare integrate, securizate și compatibile cu sistemele de comunicare militare;

62.   invită Consiliul să confere SEAE o structură permanentă care să concentreze funcțiile de susținere comune misiunilor civile și operațiunilor militare (proceduri de recrutare și de acordare a contractelor), pentru ca acestea să se poată concentra pe misiunea lor principală;

63.   insistă asupra nevoii de coordonare strânsă între misiunile civile PSAC și celelalte instrumente ale Uniunii, în scopul raționalizării utilizării acestor resurse; invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să își coordoneze activitățile cu Comisia pentru a planifica, împreună cu SEAE, acțiunile desfășurate în domenii similare; solicită, în special în privința combaterii crimei organizate, un schimb continuu de informații între misiunile civile ale PSAC și actorii responsabili de cooperarea polițienească și judiciară intraeuropeană, inclusiv Europol;

64.   ia act de faptul că grupurile tactice de luptă, în ciuda investițiilor semnificative pe care le implică, nu au fost până acum utilizate, în parte din rațiuni politice, dar și din cauza faptului că desfășurarea acestora trebuie să îndeplinească niște condiții foarte stricte; susține utilizarea mai eficace și mai flexibilă a grupurilor tactice de luptă, pentru ca acestea să poată fi folosite și ca forțe de rezervă sau ca înlocuitor parțial în cazul în care procesul de generare a forțelor este sub așteptări, cu condiția să se ia în mod adecvat în considerare dorințele țărilor care au format împreună grupurile respective; solicită prelungirea acordului provizoriu referitor la cheltuielile aferente desfășurării strategice a grupurilor tactice de luptă, precum și extinderea cheltuielilor comune pentru utilizarea acestora; invită Consiliul să le desfășoare în cadrul exercițiilor militare de amploare reală; salută activitățile efectuate la inițiativa Președinției suedeze în ceea ce privește utilizarea flexibilă a grupurilor tactice de luptă și, avându-le în vedere, invită statele membre să aplice recomandările adoptate;

65.   salută progresele realizate în domeniul capabilităților militare și civile și solicită realizarea unor progrese rapide în ceea ce privește:

   planurile de desfășurare mai rapidă a misiunilor PESA și a forțelor Uniunii, și anume:
   crearea unei flote europene de transport aerian și planul de guvernanță adoptat de 14 state membre în cadrul Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 17 noiembrie 2009, extins prin participarea miniștrilor apărării, înființarea unui comandament european de transport aerian la Eindhoven și crearea unei unități multinaționale de aparate A400M, regretând întârzierile considerabile de livrare și invitând statele membre în cauză și EADS să facă din proiectul A400M un succes, astfel încât unitatea multinațională să poată fi constituită cât mai curând; subliniază importanța utilizării capacităților de transport militare în sprijinul operațiunilor de protecție civilă și gestionare a crizelor;
   modernizarea elicopterelor și antrenarea echipajelor, precum și proiectul unui viitor elicopter de transport de mare capacitate;
   proiectele vizând o mai bună informare a echipelor militare desfășurate de către Uniunea Europeană:
   noua generație de sateliți de observare (programul MUSIS);
   acordurile între unele state membre și Centrul satelitar al Uniunii Europene (EU Satellite Centre, EUSC), care urmăresc facilitarea accesului acestui centru la imaginile guvernamentale (Helios II, Cosmo-Skymed și SAR-Lupe);
   lucrările Agenției Europene de Apărare (AEA) în privința exprimării nevoilor militare din domeniul supravegherii spațiului;
   proiectul de Sistem mondial de supraveghere pentru mediu și securitate (GMES), regretând, totuși, că acesta nu ține suficient seama de nevoile specifice din domeniul securității și apărării, în special în ceea ce privește rezoluția imaginilor; sugerează că Centrul Satelitar al Uniunii Europene ar putea avea un rol de interfață în acest domeniu;
   proiectele vizând consolidarea dimensiunii maritime a Uniunii și punând mijloacele militare ale PSAC în serviciul acesteia:
   înființarea unui sistem de supraveghere maritimă după modelul celui baltic (SUBCAS), pentru a crește gradul de securitate al transporturilor maritime, a controla imigrația ilegală și traficul de ființe umane și a lupta contra poluării marine;
   foaia de parcurs pentru supravegherea maritimă integrată, prevăzută pentru 2010; consideră că lipsa de cooperare între diferiții actori europeni nu ar trebui în nici un caz să constituie un obstacol pentru realizarea acestor proiecte;

66.   salută rolul determinant al AEA în dezvoltarea acestor capacități critice de apărare, printre altele prin realizarea unor programe comune; invită statele membre să exploateze în mai mare măsură potențialul AEA, în conformitate cu noul tratat, să îi aloce un buget la înălțimea așteptărilor și să facă activitățile sale mai previzibile prin adoptarea unui cadru financiar și a unui program de lucru trienal; invită statele membre să finalizeze cât mai curând posibil înțelegerea administrativă între AEA și Organizația de cooperare comună în domeniul armamentului (OCCAR), precum și acordul de securitate între Uniune și OCCAR, astfel încât să organizeze în mod eficient cooperarea acestora în domeniul armamentului;

67.   susține crearea unei baze industriale și tehnologice europene de apărare competitive și a unei piețe europene de echipament de apărare deschise și transparente; invită, în acest sens, statele membre să-și continue eforturile în domeniul cercetării și dezvoltării, respectând angajamentul luat, de a aloca acestuia 2% din cheltuielile pentru apărare și de a transpune armonizat directivele din pachetul apărare;

68.   invită agențiile naționale pentru achiziționarea materialelor militare din Europa să ia măsuri concrete, cu sprijinul AEA, pentru a face mai multe achiziții europene, și anume prin aderarea la un Cod de conduită voluntar care să introducă principiul „preferinței pentru produse europene” în anumite domenii ale echipamentului de apărare în care este important să se păstreze autonomia strategică și suveranitatea operațională dintr-o perspectivă europeană, și să sprijine întâietatea industriei și tehnologiei europene;

69.   susține ferm crearea unor sinergii civil-militare în domeniul capacităților; speră că CMPD și AEA își vor putea stabili rapid roluri complementare: sub autoritatea Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei, CMPD din cadrul SEAE ar trebui să aibă un rol strategic în impulsionarea și coordonarea activităților, în special în ceea ce privește identificarea nevoilor comune, AEA urmând să-și asume rolul operațional în dezvoltarea tehnologiilor duale și a capacităților civile și militare; consideră că aceste sinergii ar putea fi dezvoltate, printre altele, pe baza aspectului securitar din Programul-cadru de cercetare și dezvoltare;

70.   salută progresele realizate în timpul Președinției suedeze în crearea unei vaste rețele de experți civil-militari care pot fi utilizați în contextul reformei sectorului de securitate, dar regretă întârzierile în aplicarea acestei măsuri, propusă în toamna anului 2008 și speră că această rețea va fi creată de urgență;

71.   susține inițiativele de formare, care au drept scop creșterea capacității personalului european de a lucra în comun, incluzând:

   dezvoltarea schimburilor de tineri ofițeri europeni, pe modelul programului Erasmus;
   eforturi vizând consolidarea capacităților de formare la nivelul Uniunii; insistă în special asupra necesității înființării, cât mai curând posibil, a Colegiului european de securitate și apărare în noua sa configurație, așa cum a decis Consiliul în decembrie 2008;
   ?eforturi de consolidare a capacităților de formare instituțională la nivelul Uniunii; subliniază în special necesitatea înființării Academiei serviciului extern european, în noua sa configurație, care, în strânsă colaborare cu organismele competente din statele membre și încorporând structurile de formare existente, precum Colegiul de Apărare, ar oferi funcționarilor Uniunii și celor ai statelor membre care urmează să aibă atribuții în domeniul relațiilor externe, precum și personalului din cadrul misiunilor PSAC, formare pe baza unei programe armonizate uniform, cuprinzătoare și comune pentru toți funcționarii, precum și o formare adecvată în materie de proceduri consulare și legislative, diplomație, medierea conflictelor și relații internaționale, inclusiv în materie de istorie și funcționare a Uniunii Europene;

72.   consideră, în vederea ameliorării formării personalului utilizat și a rentabilizării mijloacelor de formare, că ar trebui să existe o legătură mai sistematică între participarea la formări și desfășurarea în misiune; invită Consiliul să elaboreze un statut european comun pentru personalul desfășurat, care să reglementeze standardele de formare aplicate, regulile privind angajarea sau desfășurarea, precum și gradele de libertate operațională, drepturile și obligațiile, calitatea echipamentului și sisteme de asistență medicală și securitatea socială în cazul unui deces, al rănirii sau al incapacității de muncă;

73.   salută semnarea, la 26 februarie 2009, a tratatului de la Strasbourg, care conferă Corpurilor europene de armată (Eurocorps) personalitate juridică; pledează pentru utilizarea acestei forțe multinaționale, atunci când va fi cazul, de către Uniune;

Finanțarea PSAC

74.   reamintește că Tratatul de la Lisabona nu modifică în mod fundamental finanțarea misiunilor și a operațiunilor conduse în cadrul PSAC, în sensul că:

   misiunile civile sunt finanțate din bugetul Uniunii,
   cheltuielile comune ale operațiunile militare sunt finanțate prin mecanismul ATHENA;

75.   reamintește dispoziția din Tratatul de la Lisabona referitoare la fondul de lansare pus la dispoziția Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant în scopul finanțării activităților pregătitoare ale misiunilor PSAC care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt acoperite din bugetul Uniunii; subliniază plus-valoarea acestui fond, care ar trebui să permită consolidarea capacității Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant de a pregăti acțiunile PSAC în mod eficient și rapid; încurajează statele membre să demareze activitățile de punere în aplicare în viitorul apropiat;

76.   solicită statelor membre să extindă lista cheltuielilor comune finanțate prin mecanismul ATHENA, pentru a crește gradul de solidaritate între ele și a încuraja mai multe state să participe la operațiunile militare ale Uniunii;

77.   sugerează, în cadrul revizuirii regulamentului financiar, flexibilizarea normelor și procedurilor aplicabile gestionării crizelor, domeniu care trebuie să răspundă unor exigențe specifice, precum rapiditatea în desfășurare și rațiuni de securitate;

78.   reamintește caracterul determinant al instrumentelor financiare gestionate de Comisie în managementul crizelor, în special Instrumentul de stabilitate și Fondul european pentru dezvoltare (incluzând și Facilitatea pentru pace destinată Africii); subliniază importanța coordonării acestor diferite instrumente;

Parteneriate
UE - NATO

79.   reamintește necesitatea consolidării parteneriatului strategic și a asigurării unei cooperări constructive între UE și NATO; recomandă evitarea blocajelor neconstructive și solicită revizuirea sistemului actual vizând cooperarea operațională dintre UE și NATO (acordul Berlin plus), precum și dezvoltarea unui nou cadru instituțional care să faciliteze o cooperare mai largă atunci când cele două organizații sunt angajate în aceleași teatre de operațiuni;

80.   insistă ca Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să se angajeze într-un dialog riguros cu Secretarul General al NATO cu privire la actuala revizuire de către NATO a principiilor sale strategice, pentru a asigura faptul că NATO ține seama pe deplin de evoluția politicii de securitate și apărare comune a UE, inclusiv de potențiala cooperare structurată permanentă în domeniul apărării;

81.   regretă că acordurile tehnice între operațiunile NATO și cele ale UE în Afganistan și Kosovo nu au fost semnate până în prezent; invită Consiliul și statele membre să își exercite influența politică în cadrul organismelor corespunzătoare ale UE și ale NATO pentru a asigura punerea în aplicare a acestora;

82.   subliniază buna cooperare dintre cele două organizații în lupta contra pirateriei (operațiunea Atalanta și operațiunea NATO Ocean Shield);

83.   felicită Secretarul general al ONU pentru intenția de a asocia Uniunea, inclusiv Parlamentul European, la discuțiile privind revizuirea conceptului strategic al acestei organizații; speră că aceasta se va materializa în inițiative concrete în viitorul apropiat;

84.   salută cooperarea dintre UE și NATO în domeniul capacităților militare, exemplificată de activitățile legate de ameliorarea capacității operaționale a elicopterelor;

UE - ONU

85.   reamintește necesitatea unei cooperări strânse între Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite în gestionarea crizelor, în special pe teatrele de operațiuni unde cele două organizații sunt prezente și/sau se succedă; invită la consolidarea acestei cooperări în fazele incipiente ale crizelor, în special în sectorul planificării;

UE - Uniunea Africană

86.   subliniază necesitatea unei bune cooperări între Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în conformitate cu angajamentele luate în cadrul Parteneriatului „pace și securitate” inclus în strategia comună UE-Africa; consideră că Uniunea Europeană ar trebui, pe cât posibil, să susțină Uniunea Africană, în special în teatrele de operațiuni unde aceasta este singura organizație aflată pe teren, cum este cazul în Somalia și invită Uniunea Africană să încerce să dezvolte capacitatea africană de reacție la criză și să se asigure că ajutoarele primite de la partenerii internaționali se folosesc mai eficient; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție specială problemei legate de proliferarea necontrolată a armelor mici și a armamentului ușor, în special în Africa, și să pună, în acest context, accentul pe respectarea normelor existente în materie de arme în zonele de criză în toate statele membre;

UE - Statele Unite

87.   invită Consiliul să dezvolte relațiile dintre Uniune și Statele Unite în domeniul consolidării păcii și al gestionării crizelor, inclusiv în chestiunile militare și cele legate de dezastrele naturale; această cooperare este importantă în mod special în misiunile de luptă contra pirateriei în Somalia, în eforturile de consolidare a capacităților africane de menținere a păcii și în operațiunile din Kosovo și Afganistan salută în mod special participarea Statelor Unite, sub comandament european, la misiunea EULEX din Kosovo;

88.   consideră că noua versiune a scutului antirachetă preconizată de administrația americană ar trebui studiată în profunzime și verificată, iar în cazul realizării acestui sistem, acesta ar trebui să țină seama de o abordare comună a țărilor europene în privința apărării Europei împotriva amenințărilor balistice, în cadrul unui dialog la nivel continental și încurajând participarea industriei europene de apărare la realizarea scutului;

Participarea țărilor terțe la PESA

89.   reamintește că, până în momentul de față, 24 de țări din cinci continente au participat la 16 operațiuni civile și militare ale Uniunii; subliniază că participarea statelor terțe la operațiuni constituie o valoare adăugată importantă, politică și operațională, pentru operațiunile Uniunii; consideră că Uniunea trebuie să continue în această direcție și să examineze posibilitățile de a se asocia mai bine cu țările terțe, fără a-și afecta autonomia decizională;

Prerogativele parlamentare

90.   salută implicarea tot mai amplă a Consiliului la lucrările Parlamentului European în domeniul securității și apărării, în special în cadrul subcomisiei specializate; salută includerea unei secțiuni referitoare la relațiile cu Parlamentul în cele mai recente concluzii ale Consiliului privind PESA; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă, în cadrul trasat de Tratatul de la Lisabona, să continue pe această cale pentru a conferi PSAC o puternică legitimitate democratică;

91.   reamintește că Parlamentul European este singura instituție supranațională care poate, în mod legitim, să asigure o monitorizare democratică a politicii de securitate și apărare a Uniunii și că acest rol este și mai pregnant în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona; consideră, în acest context, că Adunarea UEO, care își datorează existența unui tratat, Tratatul de la Bruxelles modificat, ce nu a fost semnat de toate statele membre ale Uniunii Europene, nu dispune nici de sprijinul politic necesar și nu are nici competența legală de a asigura controlul parlamentar al PSAC;

92.   încurajează, în consecință, Parlamentul European și parlamentele naționale, având în vedere posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona, să utilizeze în totalitate protocolul nr. 1 la tratatul sus-menționat pentru a-și consolida cooperarea în domeniile PESC și PSAC, prin dezvoltarea unor relații de lucru mai strânse și mai structurate în ceea ce privește securitatea și apărarea între comisiile lor competente respective; subliniază că această cooperare consolidată între Parlamentul European și parlamentele naționale va lua locul prerogativelor pe care Adunarea UEO și le-a atribuit în mod nelegitim; subliniază, de asemenea, necesitatea de a-și modifica propriile structuri pentru a asigura un control mai eficient al PSAC; îndeamnă Consiliul și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice modalități de a implica Parlamentul și comisia sa competentă încă din primele etape ale elaborării conceptelor privind gestionarea crizelor civile și a planurilor operaționale;

93.   invită Consiliul să-l informeze din timp cu privire la misiunile și operațiunile în pregătire, precum și la desfășurarea acestora; sugerează Consiliului, din rațiuni de transparență, să-l informeze în mod regulat cu privire la utilizarea mecanismului ATHENA și a fondului de lansare, așa cum procedează deja în privința utilizării creditelor PESC pentru misiuni civile; consideră că, pentru a fi mai clar, în bugetul UE ar trebui evidențiate mai întâi toate cheltuielile nemilitare și că un pas suplimentar ar fi ca, după o modificare necesară a tratatului, în bugetul UE să fie evidențiate și cheltuielile militare;

94.   solicită revizuirea acordurilor interinstituționale din 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu cu privire la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniile PESA și PSAC, pentru ca deputații responsabili, mai ales președinții subcomisiilor pentru securitate și apărare și pentru drepturile omului să poată obține informațiile necesare exercitării prerogativelor lor de o manieră clară;

o
o   o

95.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării parlamentare a NATO, precum și Secretarilor Generali ai Organizației Națiunilor Unite și NATO.

(1) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 580.
(2) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 334.
(3) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 23.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2009)0075.
(5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0076.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2009)0099.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2009)0057.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0333.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate