(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0193),

–  având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0111/2010),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0235/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  își reiterează solicitarea adresată deja de mai multe ori Comisiei și Consiliului de a se asigura că Parlamentului i se acordă timpul necesar, de cel puțin cinci luni, pentru a-și îndeplini rolul consultativ definit la articolul 148 alineatul (2) din TFUE în ceea ce privește revizuirea orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie Considerentul 1a (nou) (1a)  Articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă. Amendamentul 2 Propunere de decizie Considerentul 2 (2)  Tratatul privind Uniunea Europeană prevede, la articolul 3 alineatul (3), că Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale și prevede asigurarea de către inițiativele Uniunii a coordonării politicilor sociale ale statelor membre. Articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și de combaterea excluziunii sociale. (2)  Tratatul privind Uniunea Europeană prevede, la articolul 3 alineatul (3), că Uniunea tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale și prevede asigurarea de către inițiativele Uniunii a coordonării politicilor sociale ale statelor membre. Articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație și formare profesională. Amendamentul 3 Propunere de decizie Considerentul 2a (nou) (2a)  Articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei. Articolul 10 din același tratat stipulează că în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că societatea europeană este caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. Amendamentul 4 Propunere de decizie Considerentul 4 (4)  Strategia de la Lisabona lansată în 2000 s-a bazat pe recunoașterea nevoii UE de a-și spori productivitatea și competitivitatea, consolidând totodată coeziunea socială, în condițiile concurenței globale, transformărilor tehnologice și ale unei populații în curs de îmbătrânire. Strategia de la Lisabona a fost relansată în 2005, după o revizuire intermediară care a condus la punerea unui accent mai puternic pe creștere și pe locuri de muncă mai multe și mai bune. (4)  Strategia de la Lisabona lansată în 2000 s-a bazat pe recunoașterea nevoii UE de a-și spori productivitatea bazată pe cunoaștere și competitivitatea și de a recrea condițiile pentru ocuparea integrală a forței de muncă, consolidând totodată coeziunea socială și regională, în condițiile concurenței globale, ale transformărilor tehnologice și ale unei populații în curs de îmbătrânire. Strategia de la Lisabona a fost relansată în 2005, după o revizuire intermediară care a condus la punerea unui accent mai puternic pe creștere și pe locuri de muncă mai multe și mai bune. Amendamentul 5 Propunere de decizie Considerentul 5 (5)  Strategia de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă a contribuit la obținerea unui consens cu privire la direcția generală a politicii economice și a politicii privind ocuparea forței de muncă ale UE. În conformitate cu această strategie, Consiliul a adoptat în 20055 orientări generale de politică economică și orientări privind ocuparea forței de muncă, pe care le-a revizuit în 20086. Cele 24 de orientări au constituit baza programelor naționale de reformă, descriind principalele priorități în materie de reformă macroeconomică, microeconomică și a pieței forței de muncă pentru UE în ansamblu. Cu toate acestea, experiența arată că orientările nu au stabilit priorități suficient de clare și că legăturile dintre acestea ar fi putut fi mai puternice. Aceasta a limitat impactul lor asupra elaborării politicilor la nivel național. (5)  Strategia de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă ar fi trebuit să ajute în definirea direcției generale a politicii economice și a politicii privind ocuparea forței de muncă ale UE. În conformitate cu această strategie, Consiliul a adoptat în 2005 orientări generale de politică economică și orientări privind ocuparea forței de muncă, pe care le-a revizuit în 2008. Cele 24 de orientări au constituit baza programelor naționale de reformă, descriind principalele priorități în materie de reformă macroeconomică, microeconomică și a pieței forței de muncă pentru UE în ansamblu. Cu toate acestea, experiența arată că orientările nu au stabilit obiective suficient de obligatorii pentru participarea socială, politică și culturală a tuturor rezidenților din Uniunea Europeană și pentru o economie durabilă, și că prioritățile ar fi trebuit să fie mai strâns legate între ele. În cele din urmă, obiectivele fundamentale ale strategiei nu au putut fi realizate deoarece nici statele membre nu și-au asumat orientările în cauză. Amendamentul 6 Propunere de decizie Considerentul 5a (nou) (5a)  În afară de noi inițiative legislative cu accent social la nivelul UE, Uniunea Europeană trebuie să își îmbunătățească în mod semnificativ politicile actuale și punerea lor în aplicare. Amendamentul 7 Propunere de decizie Considerentul 6 (6)  Criza financiară și economică declanșată în 2008 a avut drept rezultat pierderea unui număr semnificativ de locuri de muncă și a unei părți considerabile din producția potențială și a condus la o deteriorare dramatică a finanțelor publice. Cu toate acestea, Planul european de redresare economică a ajutat statele membre să abordeze criza, în parte prin intermediul unor stimulente fiscale coordonate, moneda euro îndeplinind un rol de ancoră pentru stabilitatea macroeconomică. Prin urmare, criza a demonstrat că, dacă este consolidată și eficientizată, coordonarea politicilor UE poate produce rezultate semnificative. Criza a evidențiat, de asemenea, interdependența strânsă a economiilor și a piețelor forței de muncă ale statelor membre. (6)  Criza financiară și economică declanșată în 2008 a avut drept rezultat pierderea unui număr semnificativ de locuri de muncă și a unei părți considerabile din producția potențială și a condus la o deteriorare dramatică a finanțelor publice. Cu toate acestea, Planul european de redresare economică a ajutat statele membre să abordeze criza, în parte prin intermediul unor stimulente fiscale coordonate. Criza, care este încă în curs, subliniază lipsa unor mijloace eficiente de reacție rapidă la semnele crizei și, prin urmare, demonstrează că, dacă este consolidată și eficientizată, iar principiul subsidiarității este respectat, coordonarea politicilor UE poate produce rezultate semnificative. Criza evidențiază, de asemenea, interdependența strânsă a economiilor și a piețelor forței de muncă ale statelor membre, fapt pentru care exploatarea pe deplin a potențialului pieței interne devine, de asemenea, una dintre modalitățile esențiale de a spori competitivitatea Europei, și necesitatea unei revizuiri aprofundate a mecanismelor pentru care ocuparea forței de muncă și obiectivele sociale trebuie să constituie în continuare obiective garantate. Amendamentul 8 Propunere de decizie Considerentul 7 (7)  Comisia a propus crearea unei noi strategii pentru deceniul următor, Strategia Europa 2020, pentru a permite UE să iasă din criză mai puternică și să-și direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Cinci obiective principale, enumerate la orientările relevante, reprezintă obiective comune ce orientează acțiunea statelor membre și a Uniunii. Statele membre ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a îndeplini obiectivele naționale și pentru a elimina blocajele care limitează creșterea economică. (7)  Comisia a propus crearea unei noi strategii pentru deceniul următor, Strategia Europa 2020, pentru a permite UE să iasă din criză mai puternică, să reacționeze mai eficient la provocări și crize viitoare, și să-și direcționeze economia către o creștere viabilă, ecologică, durabilă din punct de vedere economic și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Obiectivele principale, enumerate la orientările relevante, reprezintă obiective comune ce orientează acțiunea statelor membre și a Uniunii. Statele membre ar trebui să se angajeze să îndeplinească obiectivele naționale. Ele ar trebui să se concentreze pe creșterea ocupării forței de muncă și să elimine obstacolele din calea creșterii economice ca urmare a legislației, birocrației și alocării defectuoase a resurselor la nivel național. Amendamentul 9 Propunere de decizie Considerentul 8 (8)  Ca parte a unor strategii cuprinzătoare de ieșire din criza economică, statele membre ar trebui să realizeze reforme ambițioase pentru a asigura stabilitatea macroeconomică și durabilitatea finanțelor publice, pentru a îmbunătăți competitivitatea, pentru a reduce dezechilibrele macroeconomice și a îmbunătăți performanța pieței forței de muncă. Retragerea stimulentelor fiscale ar trebui pusă în aplicare și coordonată în cadrul Pactului de stabilitate și creștere. (8)  Ca parte a unor strategii cuprinzătoare de ieșire din criza economică și a unor strategii globale de creare a condițiilor pentru creșterea economică, statele membre trebuie să realizeze și să mențină reforme structurale orientate spre asigurarea stabilității macroeconomice, promovarea unor locuri de muncă mai multe și mai bune, precum și durabilitatea finanțelor publice, pentru a îmbunătăți competitivitatea și productivitatea, pentru a reduce dezechilibrele macroeconomice, a consolida coeziunea socială, a combate sărăcia și a îmbunătăți performanța pieței forței de muncă. Retragerea treptată a stimulentelor fiscale, care trebuie inițiată de îndată ce redresarea durabilă a economiei este sigură, ar trebui pusă în aplicare și coordonată, printre altele, în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, pentru a realiza în practică obiectivele de coeziune economică și socială durabilă, ar trebui eliminate dezechilibrele și disparitățile macroeconomice majore existente între statele membre. Amendamentul 10 Propunere de decizie Considerentul 8a (nou) (8a)  Europa 2020 ar trebui să fie o strategie care să aducă în prim-plan oamenii și protecția mediului, de ieșire din criza economică, de prevenire a aprofundării crizei economice și sociale, strâns corelată cu politica de coeziune și structurală, de stimulare a economiilor noastre pe termen mediu și lung, precum și de soluționare a provocărilor cu care se confruntă piața forței de muncă, generate de îmbătrânirea societății. Amendamentul 11 Propunere de decizie Considerentul 9 (9)  În cadrul Strategiei Europa 2020, statele membre ar trebui să pună în aplicare reforme orientate către „creșterea inteligentă”, adică către o creștere bazată pe cunoaștere și inovație. Reformele ar trebui să vizeze îmbunătățirea calității educației, asigurarea accesului pentru toți și consolidarea performanței în domeniul cercetării și al afacerilor, pentru a promova inovația și transferul cunoștințelor în întreaga UE. Acestea ar trebui să încurajeze spiritul întreprinzător și să ajute la transformarea ideilor creatoare în produse, servicii și procese inovative, care pot genera creștere, locuri de muncă de calitate, coeziune teritorială, economică și socială și pot aborda mai eficient provocările sociale europene și globale. În acest context, este esențial să se valorifice la maximum tehnologiile informației și comunicațiilor. (9)  În cadrul Strategiei Europa 2020, statele membre ar trebui să pună în aplicare reforme orientate către „creșterea inteligentă”, adică către o creștere bazată pe cunoaștere și inovație. Reformele ar trebui să vizeze îmbunătățirea calității educației, asigurarea accesului pentru toți, reducerea numărului persoanelor care nu reușesc să își finalizeze școlarizarea sau formarea profesională, afirmarea dreptului fiecărei persoane la învățarea de-a lungul vieții, astfel încât aptitudinile să poată fi dezvoltate, recunoscute și certificate, precum și consolidarea performanței în domeniul cercetării și al afacerilor, pentru a promova inovarea și transferul cunoștințelor pe întreg teritoriul Uniunii Europene, contribuind astfel la eliminarea dezechilibrelor regionale și la prevenirea „exodului de creiere”. Acestea ar trebui să încurajeze spiritul întreprinzător, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și să ajute la transformarea ideilor creatoare în produse inovatoare, servicii și procese inovatoareși cu valoare socială, care pot genera creștere, locuri de muncă durabile și de calitate, coeziune teritorială, economică și socială și pot aborda mai eficient provocările sociale europene și globale. În acest context, este esențial să se valorifice la maximum tehnologiile informației și comunicațiilor. Amendamentul 12 Propunere de decizie Considerentul 9a (nou) (9a)  Pentru a stimula creșterea economică, statele membre ar trebui să combată măsurile care o încetinesc, de exemplu sarcina birocratică, reglementarea și standardele excesive, nivelul ridicat al impozitării și tendințele de protecționism. Amendamentul 13 Propunere de decizie Considerentul 9b (nou) (9b)  Realizarea unei piețe unice profund integrate și eficiente reprezintă un element esențial pentru asigurarea performanței macroeconomice globale a UE; este deosebit de important, pentru soliditatea uniunii economice și monetare, să fie produse beneficii economice, să fie restabilită creșterea economică și să fie create noi locuri de muncă. Amendamentul 60 Propunere de decizie Considerentul 9c (nou) (9c)  Atunci când elaborează și pun în aplicare programele naționale de reformă, ținând seama de orientările din anexă, statele membre ar trebui să asigure gestiunea eficientă a politicilor de ocupare a forței de muncă și a politicilor sociale. Părțile interesate, inclusiv cele de la nivel regional și local, precum și cele vizate de diferitele aspecte ale UE-2020, organele parlamentare și partenerii sociali, ar trebui să fie implicate îndeaproape pe parcursul elaborării și aplicării, monitorizării și evaluării programelor respective, inclusiv în stabilirea obiectivelor și a indicatorilor. Statele membre ar trebui să monitorizeze îndeaproape impactul social și asupra ocupării forței de muncă al reformelor aplicate în cadrul respectivelor programe naționale de reformă. Amendamentul 14 Propunere de decizie Considerentul 10 (10)  Prin programele lor de reformă, statele membre ar trebui, de asemenea, să urmărească „creșterea durabilă”. Creșterea economică durabilă înseamnă construirea unei economii durabile, competitive și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, distribuția echitabilă a costurilor și beneficiilor și exploatarea rolului de lider al Europei în cursa pentru dezvoltarea unor noi procese și tehnologii, inclusiv a tehnologiilor ecologice. Statele membre ar trebui să pună în aplicare reformele necesare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a utiliza resursele în mod eficient. Ar trebui, de asemenea, să își îmbunătățească mediul de afaceri, să stimuleze crearea de locuri de muncă ecologice și să își modernizeze baza industrială. (10)  Prin programele lor de reformă și vizând crearea unor locuri de muncă decente, statele membre ar trebui, de asemenea, să urmărească „creșterea durabilă”. Creșterea economică durabilă înseamnă construirea unei economii durabile, competitive și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, distribuția echitabilă a costurilor și beneficiilor, cu o finanțare adecvată în vederea realizării restructurării și exploatarea rolului de lider al Europei în cursa pentru dezvoltarea unor noi procese și tehnologii, inclusiv a tehnologiilor foarte ecologice care creează mai multe locuri de muncă. Aceste tehnologii ar trebui să fie accesibile, pe cât posibil, tuturor întreprinderilor, inclusiv microîntreprinderilor și IMM-urilor. Statele membre ar trebui să pună în aplicare reformele necesare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a utiliza resursele în mod eficient. Acestea ar trebui, de asemenea, să își îmbunătățească mediul de afaceri, să stimuleze crearea de locuri de muncă durabile în economia veche și nouă, inclusiv prin garantarea formării profesionale și a competențelor necesare pentru aceste locuri de muncă, și să își modernizeze baza industrială, în special în domeniul conversiei. Amendamentul 15 Propunere de decizie Considerentul 11 (11)  Programele de reformă ale statelor membre ar trebui să urmărească, de asemenea, „creșterea incluzivă”. Creșterea favorabilă incluziunii înseamnă construirea unei societăți bazate pe coeziune, în care oamenii au capacitatea să anticipeze și să gestioneze schimbările, participând astfel activ în societate și în economie. Prin urmare, reformele statelor membre ar trebui să asigure acces și oportunități pentru toți de-a lungul întregii vieți, reducând astfel sărăcia și excluziunea socială, prin eliminarea barierelor în calea participării pe piața forței de muncă, în special în cazul femeilor, lucrătorilor vârstnici, tinerilor, persoanelor cu handicapși migranților legali. Aceste reforme ar trebui, de asemenea, să garanteze că toți cetățenii și toate regiunile au acces la beneficiile creșterii economice. Programele de reformă ale statelor membre ar trebui așadar să se axeze pe asigurarea unei funcționări eficiente a piețelor forței de muncă, prin investiții în tranziții reușite, dezvoltarea unor competențe adecvate, creșterea calității locurilor de muncă și combaterea segmentării, a șomajului structural și a inactivității, asigurând totodată protecția socială adecvată și durabilă și incluziunea activă, pentru a reduce sărăcia. (11)  Programele de reformă ale statelor membre ar trebui să urmărească, de asemenea, „creșterea incluzivă”. Creșterea incluzivă înseamnă construirea unei societăți bazate pe coeziune, în care oamenii au capacitatea să anticipeze și să gestioneze schimbările, în special cele aduse de noile tehnologii, de automatizare și de revoluția informatică, participând astfel activ în societate și în economie. Prin urmare, reformele statelor membre ar trebui să asigure acces și oportunități pentru toți de-a lungul întregii vieți, reducând astfel sărăcia și excluziunea socială, prin eliminarea barierelor în calea participării pe piața forței de muncă, în special în cazul femeilor, lucrătorilor vârstnici, tinerilor, persoanelor care îngrijesc de alte persoane, persoanelor cu dizabilități, lucrătorilor necalificați, minorităților, în special rromi, migranților legali și persoanelor care nu sunt capabile să participe pe piața muncii. Prin punerea în aplicare a unor instrumente adecvate, statele membre ar trebui, de asemenea, să garanteze că toți cetățenii și toate regiunile au acces la beneficiile creșterii economice. Programele de reformă ale statelor membre ar trebui așadar să se axeze pe asigurarea unei funcționări eficiente a piețelor forței de muncă, prin investiții în tranziții reușite, sisteme de formare și dezvoltarea unor competențe corelate cu necesitățile de pe piața forței de muncă, creșterea calității locurilor de muncă și consolidarea egalității de gen, combaterea segmentării prin oferirea unei siguranțe lucrătorilor indiferent de forma de angajare, a discriminării, a șomajului structural, în special în rândul tinerilor, și a inactivității, asigurând totodată protecția socială adecvată și durabilă și incluziunea activă, pentru a reduce sărăcia. Amendamentul 16 Propunere de decizie Considerentul 11a (nou) (11a)  În contextul obiectivului privind „creșterea incluzivă”, statele membre ar trebui să elaboreze, la inițiativa Comisiei, un cadru legislativ adecvat pentru noile forme de muncă. Un astfel de cadru ar trebui să acorde atenție asigurării unor forme flexibile de angajare, evitând totodată segmentarea pieței forței de muncă și garantând o protecție globală a drepturilor individuale și colective de muncă, inclusiv reconcilierea vieții profesionale și a celei private, precum și o securitate socială adecvată pentru lucrători. Amendamentul 61 Propunere de decizie Considerentul 11b (nou) (11b)  Programele de reformă ale statelor membre ar trebui să vizeze promovarea creșterii economice, ce stimulează ocuparea forței de muncă pe baza muncii decente, astfel cum este promovată de OIM, și a „muncii de calitate”, ca principii directoare care ar trebui să se afle atât la baza creării de locuri de muncă, cât și a integrării pieței forței de muncă. În acest cadru, egalitatea de tratament și principiul unei remunerații egale pentru o muncă egală efectuată în același loc de muncă, prevăzute la articolele 18 și 157 din TFUE, ar trebui protejate și consolidate. De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție specială diminuării sărăciei în rândul numărului în creștere de lucrători săraci, precum și combaterii sărăciei infantile. Amendamentul 17 Propunere de decizie Considerentul 12 (12)  Reformele structurale ale UE și ale statelor membre pot contribui eficient la creșterea economică și crearea de locuri de muncă dacă sporesc competitivitatea UE în economia globală, deschid noi oportunități pentru exportatorii europeni și oferă un acces competitiv la importuri vitale. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de implicațiile reformelor asupra competitivității externe pentru a încuraja creșterea economică și participarea europeană pe piețe deschise și echitabile la nivel mondial. (12)  Reformele structurale ale UE și ale statelor membre pot contribui eficient la creșterea economică calitativă și crearea durabilă de locuri de muncă de calitate dacă reacționează în mod adecvat la criza economică și financiară persistentă și sporesc astfel competitivitatea UE în economia globală, deschid noi oportunități pentru exportatorii europeni și oferă un acces competitiv la importuri vitale. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de implicațiile reformelor asupra competitivității externe pentru a încuraja creșterea economică pe teritoriul Uniunii Europene și participarea europeană pe piețe deschise și echitabile la nivel mondial, iar UE ar trebui să realizeze o supraveghere strictă la nivel mondial a actorilor de pe piață care au o influență semnificativă asupra ocupării forței de muncă, a mobilității muncii și a produselor financiare cu caracter social, cum sunt pensiile. Amendamentul 18 Propunere de decizie Considerentul 13 (13)  Strategia Europa 2020 trebuie să fie sprijinită printr-un set integrat de politici pe care statele membre ar trebui să le aplice în mod complet și în același ritm, pentru a obține efectele pozitive de contagiune ale reformelor structurale coordonate. (13)  Strategia Europa 2020 trebuie să fie sprijinită printr-un set integrat de politici pe care statele membre ar trebui să le aplice eficient, ținând seama în mod corespunzător de situațiile la nivel național și de dificultățile specifice fiecărui stat, pentru a obține efectele pozitive de contagiune ale reformelor structurale coordonate. Ar trebui să se asigure coerența acțiunilor întreprinse de statele membre în domeniile economic, social și al ocupării forței de muncă. Amendamentul 19 Propunere de decizie Considerentul 13a (nou) (13a)  Crearea de condiții pentru accesul femeilor și tinerelor la sectoarele în care femeile sunt subreprezentate într-o proporție mare, precum și pentru combaterea stereotipurilor care domină încă aceste profesii este esențială pentru a asigura atât egalitatea de gen, cât și furnizarea de personal pe piața forței de muncă. Prin urmare, toate politicile și măsurile elaborate în cadrul Strategiei Europa 2020 ar trebui să promoveze în mod ferm egalitatea de șanse și egalitatea de gen și să integreze dimensiunea de gen. Acest lucru include inițiative care urmăresc să consolideze drepturile femeilor și să combată discriminarea împotriva femeilor. Ar trebui revizuite sistemele de protecție socială pentru a elimina elementele care generează inegalități de gen. Ar trebui îmbunătățite condițiile de muncă în sectoarele în care femeile sunt suprareprezentate. Ar trebui să se abordeze problema angajărilor involuntare cu fracțiune de normă. Egalitatea de gen în formare și educație ar trebui consolidată. Până în 2020, diferența de salarizare între genuri ar trebuie redusă la 0-5%. O modalitate importantă de a facilita și de a promova procesul de asigurare a egalității de gen constă în furnizarea la scară mai largă a unor servicii de asistență accesibile, flexibile și de înaltă calitate pentru toți, în special a accesului la facilitățile de îngrijire a copiilor. Amendamentul 20 Propunere de decizie Considerentul 13b (nou) (13b)  Statele membre ar trebui să ia în considerare Strategia Europa 2020, în special aspectele sale sociale și cele legate de ocuparea forței de muncă, atunci când programează și pun în aplicare măsurile de finanțare ale UE, inclusiv cele din cadrul Fondului social european, al Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune. Importanța acestui lucru este evidențiată de necesitatea unei utilizări mai intense a sinergiilor și a complementarităților dintre diversele instrumente financiare disponibile pentru a realiza obiectivele complexe ale Strategiei UE 2020 privind o creștere economică inteligentă, incluzivă și ecologică, precum și pentru a sprijini într-un mod mai eficace microregiunile cele mai dezavantajate și grupurile cele mai vulnerabile care se confruntă cu dezavantaje multidimensionale complexe. Utilizarea finanțării din partea UE trebuie să reducă numărul obstacolelor birocratice și să faciliteze măsurile pe termen lung. Amendamentul 62 Propunere de decizie Considerentul 13c (nou) (13c)  Consolidând importanța politicii de coeziune în sprijinirea ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale, sprijinind regiunile în procesul de depășire a dificultăților socio-economice și reducând disparitățile, precum și incluzând specificul regional, statele membre ar trebui să colaboreze pentru a-și stabili, completa, coordona și ajusta obiectivele naționale atât la nivel intern, cât și în raport cu celelalte state membre, astfel încât dezechilibrele dezvoltării economice dintre regiuni să fie reduse. Amendamentul 21 Propunere de decizie Considerentul 14 (14)  Cu toate că aceste orientări se adresează statelor membre, Strategia Europa 2020 ar trebui aplicată în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, printr-o asociere strânsă cu parlamentele, precum și partenerii sociali și reprezentanții societății civile, care vor contribui la elaborarea programelor naționale de reformă, la punerea în aplicare a acestora și la comunicarea generală privind strategia. (14)  Cu toate că aceste orientări se adresează statelor membre, Strategia Europa 2020 ar trebui aplicată în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, printr-o asociere strânsă cu parlamentele, precum și cu partenerii sociali și reprezentanții societății civile, care vor contribui la elaborarea programelor naționale de reformă, la punerea în aplicare a acestora și la comunicarea generală privind strategia, întrucât politicile sociale trebuie să corespundă circumstanțelor și preferințelor locale. Amendamentul 22 Propunere de decizie Considerentul 14a (nou) (14a)  Pentru a asigura aplicarea orientărilor privind ocuparea forței de muncă în statele membre, metoda deschisă de coordonare ar trebui îmbunătățită, având în vedere faptul că impactul acesteia în statele membre este prea mic. Amendamentul 23 Propunere de decizie Considerentul 15 (15)   Strategie Europa 2020 este bazată pe un set mai restrâns de orientări, care înlocuiește fostul set de 24 de orientări și abordează aspectele privind ocuparea forței de muncă și politica economică generală într-un mod coerent. Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre anexate prezentei decizii, sunt intrinsec legate de orientările pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii, anexate Recomandării […] a Consiliului din […]. Aceste orientări fac parte din „Orientările integrate Europa 2020”. (15)  Strategia Europa 2020 este bazată pe un set de orientări care înlocuiește fostul set de 24 de orientări și abordează aspectele privind ocuparea forței de muncă, consolidarea coeziunii sociale și politica economică generală într-un mod coerent. Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, anexate prezentei decizii, sunt intrinsec legate de orientările pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii, anexate Recomandării […] a Consiliului din […]. Împreună, acestea formează „Orientările integrate Europa 2020”. Amendamentul 24 Propunere de decizie Considerentul 16 (16)  Aceste noi orientări integrate reflectă concluziile Consiliului European. Acestea oferă statelor membre o orientare precisă cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența și respectând Pactul de stabilitate și creștere. Aceste orientări vor forma baza pentru orice recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre. Orientările vor constitui, de asemenea, baza pentru redactarea raportului comun pentru ocuparea forței de muncă, trimis anual de către Consiliu și Comisie Consiliului European. (16)  Aceste noi orientări integrate reflectă concluziile Consiliului European. Acestea oferă statelor membre o orientare precisă cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența și respectând Pactul de stabilitate și creștere. Aceste orientări vor forma baza pentru orice recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre, ținând seama de diferitele puncte de plecare ale statelor membre. Orientările vor constitui, de asemenea, baza pentru redactarea raportului comun pentru ocuparea forței de muncă, trimis anual de către Consiliu și Comisie Consiliului European. Amendamentul 63 Propunere de decizie Considerentul 16a (nou) (16a)  Obiectivele principale menționate în cadrul orientărilor relevante ar trebui să ghideze statele membre atunci când își stabilesc propriile obiective principale și secundare naționale, acordând o atenție specială creșterii ocupării forței de muncă și reducerii șomajului în rândul celor mai vulnerabile grupuri, inclusiv în rândul tinerilor, creșterii nivelului de educație, reducerii ratei abandonului școlar și scoaterii cetățenilor din sărăcie. Progresul înregistrat în realizarea obiectivelor principale și secundare ar trebui monitorizat îndeaproape și evaluat în raport cu obiectivele Europa 2020 și, dacă este cazul, ar trebui să se stabilească obiective principale și secundare revizuite sau suplimentare în cadrul revizuirii Orientărilor privind ocuparea forței de muncă. Amendamentul 25 Propunere de decizie Considerentul 17 (17)  Cu toate că trebuie să fie elaborate anual, aceste orientări ar trebui să rămână constante în mare parte până în 2014 pentru a asigura concentrarea asupra punerii în aplicare, (17)  Aceste orientări ar trebui să rămână constante în mare parte până în 2020 pentru a se putea verifica în mod corespunzător îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul acestora. Evaluarea obiectivelor îndeplinite ar trebui efectuată la fiecare trei ani. Amendamentul 26 Propunere de decizie Considerentul 17a (nou) (17a)  Între timp, măsurile luate și rezultatele acestora ar trebui analizate în mediile academice și revizuite în mod critic. Amendamentul 27 Propunere de decizie Articolul 2 Politicile privind ocuparea forței de muncă din statele membre țin cont de orientările din anexă și acest lucru se include în rapoartele elaborate în cadrul programelor naționale de reformă. Statele membre ar trebui să elaboreze programe de reformă conforme cu obiectivele stabilitate în 'Orientările integrate Europa 2020„. Politicile privind ocuparea forței de muncă din statele membre trebuie să pună în aplicare orientările din anexă și programele naționale de reformă. Ocuparea forței de muncă și impactul social al programelor naționale de reformă, care trebuie să fie conforme cu obiectivele stabilite în aceste orientări, trebuie să fie monitorizate cu atenție. Amendamentul 28 Propunere de decizie Articolul 2a (nou) Articolul 2a Atunci când elaborează și pun în aplicare programele lor naționale de reformă, ținând seama de orientările din anexă, statele membre asigură gestiunea eficientă a politicilor de ocupare a forței de muncă și a politicilor sociale. Părțile interesate, inclusiv cele de la nivel regional și local, precum și cele vizate de diferitele aspecte ale Strategiei Europa 2020, organele parlamentare și partenerii sociali trebuie să fie implicate îndeaproape pe parcursul elaborării și aplicării, monitorizării și evaluării programelor respective, inclusiv în stabilirea obiectivelor și a indicatorilor. Obiectivele principale ale UE, astfel cum sunt menționate în anexă, trebuie urmărite cu ajutorul unor obiective secundare și indicatori adecvați, inclusiv indicatori de realizare și de rezultat, precum și al unor obiective, indicatori și tabele de evaluare naționale. Statele membre țin seama de aceste obiective și indicatori, precum și de orientările și recomandările adresate de Consiliu fiecărei țări în parte. Statele membre monitorizează îndeaproape impactul social și asupra ocupării forței de muncă al reformelor aplicate în cadrul respectivelor programe naționale de reformă. Atunci când raportează cu privire la aplicarea orientărilor din anexă, statele membre trebuie să respecte structura ce urmează a fi convenită la nivelul Uniunii și să includă aceleași elemente pentru a garanta claritatea, transparența și comparabilitatea între statele membre. Amendamentul 29 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – titlu Orientarea 7: Îmbunătățirea participării pe piața forței de muncă și reducerea șomajului structural Orientarea 7: Crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, reducerea șomajului și sporirea participării pe piața forței de muncă la 75 % din populația activă Amendamentul 30 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful -1 (nou) Statele membre își vor stabili obiectivele naționale vizând ridicarea ratei de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați la 75% până în 2020, scopul fiind acela al ocupării integrale a forței de muncă, în special printr-o mai mare participare pe piața forței de muncă a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă, a persoanelor slab calificate și a celor cu dizabilități, precum și printr-o mai bună integrare a migranților legali. În plus, statele membre își vor stabili obiectivele naționale astfel încât rata femeilor și a bărbaților cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani în curs de instruire, formare sau angajați să se ridice la cel puțin 90%. Statelor membre vor crește rata ocupării forței de muncă cu 10% până în 2014, focalizându-și efortul pe anumite grupuri: - tinerii cu vârsta între 15 și 25 de ani; - lucrătorii în vârstă cu vârsta între 50 și 64 de ani; - femeile; - lucrătorii necalificați; - persoanele cu dizabilități; - persoanele provenind din familii de migranți. Proporția persoanelor care se află în șomaj de lungă durată ar trebui redusă cu 10 %. Amendamentul 31 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 1 Statele membre ar trebui să integreze principiile privind flexicuritatea aprobate de Consiliul European în politicile lor privind piața forței de muncă și să le aplice, profitând pe deplin de sprijinul Fondului Social European, în vederea creșterii participării pe piața forței de muncă și a combaterii segmentării și a inactivității, a inegalității dintre femei și bărbați, reducând totodată șomajul structural. Măsurile de creștere a flexicurității și a securității ar trebui să fie echilibrate și, în același timp, să se susțină reciproc. Prin urmare, statele membre ar trebui să introducă o combinație de contracte de muncă flexibile și fiabile, politici active privind piața forței de muncă, învățare de-a lungul vieții eficientă, politici pentru promovarea mobilității forței de muncă și sisteme adecvate de securitate socială pentru a oferi securitate tranzițiilor profesionale, corelate cu drepturi și responsabilități clare pentru șomerii care caută de lucru în mod activ. Pentru a realiza acest obiectiv, statele membre ar trebui să promoveze creșterea economică, creând astfel noi locuri de muncă decente, să crească potențialul de inovare al economiei, în special al IMM-urilor, și să înlăture obstacolele administrative și netarifare din calea industriei. În acest scop, statele membre ar trebui să dezvolte, de asemenea, instrumente de reglementare și sprijin care iau în considerare diversitatea întreprinderilor și drepturile lucrătorilor, astfel încât toate formele de întreprinderi să beneficieze de condiții echivalente în ceea ce privește concurența și promovarea. Pentru a facilita accesul femeilor și al tinerilor pe piața forței de muncă, ținând seama de provocările demografice, ar trebui create condiții pentru asigurarea unor facilități adecvate de îngrijire a copiilor, astfel încât fiecărui preșcolar să i se poată oferi un loc de îngrijire în afara familiei, iar fiecărui tânăr, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, să i se ofere un loc de muncă real, posibilitatea de formare sau de continuare a instruirii, în termen de șase luni după absolvirea școlii. Șomerii de lungă durată ar trebui să primească propuneri privind măsuri de sporire a șanselor de angajare, iar pentru aceste măsuri ar trebui stabilite obiective cantitative pentru a consolida politicile preventive privind piața forței de muncă. Prin urmare, cel puțin 25% dintre toți șomerii de lungă durată ar trebui să participe în cadrul unei măsuri active privind piața muncii sub formă de formare avansată, instruire și/sau reorientare ocupațională. Amendamentul 32 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 2 Statele membre ar trebui să intensifice dialogul social și să combată segmentarea pieței forței de muncă prin intermediul unor măsuri care să vizeze angajările temporare și precare, subocuparea și munca nedeclarată. Mobilitatea profesională ar trebui să fie răsplătită. Calitatea locurilor de muncă și condițiile de încadrare în muncă ar trebui să fie abordate prin combaterea remunerațiilor mici și prin asigurarea unei securități sociale adecvate și pentru lucrătorii cu contracte cu durată determinată și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă. Serviciile de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie consolidate și accesibile tuturor, inclusiv tinerilor și persoanelor amenințate de șomaj, iar persoanele care se situează cel mai departe de piața muncii ar trebui să fie vizate de servicii personalizate. Statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, ar trebui să crească rata ocupării forței de muncă prin intermediul unor măsuri de implicare în viața activă, în special în cazul tinerilor, al persoanelor slab calificate și al persoanelor care au nevoie de protecție și/sau sprijin special, prin intermediul serviciilor de consiliere, al educației și al formării profesionale adaptate la necesitățile de pe piața forței de muncă. Statele membre ar trebui să protejeze și să consolideze egalitatea de tratament și principiul unei remunerații egale pentru o muncă egală efectuată în același loc de muncă, astfel cum se prevede la articolele 18 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Calitatea locurilor de muncă ar trebui să fie abordată și prin reducerea numărului lucrătorilor săraci. În plus, statele membre ar trebui să sporească șansele de inserție profesională a migranților legali prin programe adecvate. Sunt necesare, de asemenea, eforturi neîntrerupte și programe inovatoare pentru reintegrarea pe piața forței de muncă a persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin intermediul unor locuri de muncă subvenționate. Statele membre ar trebui să elimine barierele din calea pătrunderii pe piață a noilor lucrători, să sprijine crearea de locuri de muncă, să promoveze inovarea socială și să crească calitatea și eficacitatea oficiilor forței de muncă, inclusiv ale serviciilor publice de ocupare a forței de muncă. Centrele de ocupare a forței de muncă trebuie să ofere programe de formare și de îndrumare, în special în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum și acces la internet de înaltă viteză pentru persoanele care caută de lucru, în special persoanele în vârstă, migranții legali, minoritățile etnice și persoanele cu dizabilități pentru a facilita cât mai mult căutarea unui loc de muncă. În acest context, ar trebui sprijinite formele individuale și colective de activități independente prin întreprinderi specifice economiei sociale. Pentru a împiedica segmentarea pe genuri a pieței forței de muncă, ar trebui luate măsuri speciale pentru reducerea numărului disproporționat de femei în condiții de muncă prost plătită și pentru promovarea femeilor în posturi de conducere. În special, programele de lucru ar trebui adaptate pentru a permite o derulare a activității care să corespundă cerințelor de compatibilitate între viața de familie și cea profesională, precum și o ieșire mai flexibilă de pe piața forței de muncă la pensie. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a încuraja implicarea taților în îngrijirea copiilor și să își revizuiască sistemele fiscale pentru a fi mai favorabile ocupării forței de muncă. Pentru a putea reacționa mai eficient la ciclurile de producție, strategiile externe și interne de flexicuritate care vizează creșterea flexibilității ar trebui aplicate mai consistent prin politici active de ocupare a forței de muncă și prin sisteme de securitate socială adecvate, puse la dispoziția lucrătorilor, indiferent de forma de angajare, astfel încât schimbarea locului de muncă să nu conducă la pierderi financiare disproporționate. Trebuie subliniat faptul că flexibilitatea fără securitate socială nu este o modalitate durabilă de creștere a ocupării forței de muncă. Aceste acțiuni ar trebui însoțite de un angajament clar de a sprijini activ căutarea unui loc de muncă. Noile forme de organizare a muncii, cum ar fi munca temporară atipică, cu fracțiune de normă, munca la distanță sau mobilitatea lucrătorilor nu trebuie să conducă la reducerea drepturilor individuale și colective de muncă și a securității sociale a persoanelor vizate. Ar trebui garantat faptul că nu sunt create noi forme de angajare în detrimentul contractelor obișnuite (cu normă întreagă, pe durată nedeterminată). Ar trebui, de asemenea, să se depună eforturi pentru a combate munca nedeclarată prin intermediul unor măsuri eficiente de monitorizare și aplicare a drepturilor lucrătorilor. Munca decentă, astfel cum este promovată de OIM și „munca de calitate”, ca principii directoare, trebuie să se afle atât la baza creării de locuri de muncă, cât și a integrării pieței forței de muncă. În procesul de consolidare a funcționării și a performanței pieței forței de muncă, statele membre ar trebui să promoveze parteneriatele sociale, să implice în mod activ partenerii sociali în elaborarea politicilor naționale și să respecte pe deplin dreptul acestora, în conformitate cu legislația și practicile naționale, de a încheia și de a pune în aplicare acorduri colective. Amendamentul 33 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 2a (nou) Este deosebit de important să se creeze locuri de muncă de înaltă calitate care sunt necesare pe termen lung și care au o valoare adăugată mare. De aceea, este vital ca politicile în materie de educație și ocupare a forței de muncă să sprijine schimbările din structura economică. Ca regulă generală, locurile de muncă pierdute în criza economică nu vor fi recreate în același număr și în aceleași sectoare. De aceea, sistemul de învățământ trebuie să răspundă în mod flexibil cerințelor de pe piața muncii care însoțesc o nouă structură economică. Politica privind ocuparea forței de muncă trebuie să garanteze faptul că lucrătorii pot asigura o tranziție cât mai ușoară între sectoarele economiei și între diversele situații de pe piața forței de muncă. De aceea, este mai important decât în trecut să se elaboreze obiective pe termen lung ca punct de plecare și să se pună mai mult accent pe măsurile coordonate din cadrul politicilor privind întreprinderile, învățământul și ocuparea forței de muncă. Amendamentul 34 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 3 Pentru a crește competitivitatea și nivelurile de participare, în special pentru lucrătorii slab calificați, și în conformitate cu orientarea 2 privind politica economică, statele membre ar trebui să revizuiască sistemul fiscal și sistemul de beneficii, precum și capacitatea serviciilor publice de a furniza sprijinul necesar. Statele membre ar trebui să crească nivelul de participare a forței de muncă prin politici de promovare a îmbătrânirii active, a egalității de șanse și de remunerație între femei și bărbați și a integrării tinerilor, persoanelor du dizabilități, migranților legali și a altor grupuri vulnerabile pe piața forței de muncă. Politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui, prin furnizarea de servicii de îngrijire accesibile și prin inovarea în domeniul organizării muncii, să fie orientate către creșterea ratei ocupării forței de muncă, în special pentru tineri, lucrători în vârstă și femei, în principal pentru păstrarea femeilor cu o calificare foarte înaltă în domeniile științific și tehnic. Statele membre ar trebui, de asemenea, să îndepărteze barierele din calea pătrunderii pe piață a noilor lucrători, să sprijine desfășurarea de activități independente și crearea de locuri de muncă, inclusiv de locuri de muncă ecologice, precum și serviciile de asistență pentru persoanele aflate în întreținere, și să promoveze inovarea socială. În acest context, creditele din Fondul social european ar trebui utilizate integral pentru a crește șansele de inserție profesională și calitatea locurilor de muncă prin măsuri de dezvoltare a competențelor personale și de îndeplinire a cerințelor calitative în profesiile de viitor. Pentru a promova mobilitatea profesională statele membre ar trebui să sporească deschiderea cetățenilor față de mobilitate în cadrul Uniunii Europene prin acordarea de stimulente. Pentru a realiza acest lucru, ar trebui examinate și, dacă este posibil, simplificate normele privind obținerea de subvenții de la Fondul social european. Bugetele naționale și bugetul general al UE, inclusiv Fondul social european și Fondul european de ajustare la globalizare, ar trebui coordonate și orientate către pregătirea forței de muncă pentru o economie durabilă. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a publica informațiile cu privire la scopul acestor fonduri și la condițiile de accesare. Amendamentul 35 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 3a (nou) Statele membre promovează instrumentul UE de microfinanțare ca un exemplu de îmbinare a măsurilor economice și sociale în vederea stimulării creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Instrumentele naționale și europene de microfinanțare sunt însoțite de programe specifice de formare și îndrumare profesională, precum și de sisteme de ajutoare sociale care să asigure un venit minim în primul an după înființarea unei întreprinderi pentru a transforma antreprenoriatul într-o opțiune reală. Amendamentul 36 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 3b (nou) Statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze și să investească în servicii sociale de interes general care să includă ocuparea forței de muncă, serviciile medicale, precum și acordarea de locuințe, toate acestea necesitând o finanțare suficientă. Amendamentul 37 Propunere de decizie Anexă – orientarea 7 – paragraful 4 Obiectivul principal al UE, în baza căruia statele membre își vor stabili obiectivele naționale, este de a aduce rata de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați cu vârsta între 20 și 64 de ani la 75% până în 2020, inclusiv printr-o mai mare participare a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă și a lucrătorilor necalificați și printr-o mai bună integrare a migranților legali. eliminat Amendamentul 38 Propunere de decizie Anexă – orientarea 8 – titlu Orientarea 8: Dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței forței de muncă, promovarea calității locurilor de muncă și a învățării de-a lungul vieții Orientarea 8: Promovarea calității locurilor de muncă și a învățării de-a lungul vieții, consolidarea muncii decente și dezvoltarea unei forțe de muncă calificate Amendamentul 39 Propunere de decizie Anexă – orientarea 8 – paragraful -1 (nou) Statele membre își vor stabili ca obiective naționale reducerea ratei abandonului școlar sub 10 % până în 2020 și creșterea simultană a proporției persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care au absolvit instituții de învățământ superior sau echivalente la cel puțin 40 %. Amendamentul 40 Propunere de decizie Anexă – orientarea 8 – paragraful 1 Statele membre ar trebui să promoveze productivitatea și șansele de inserție profesională prin furnizarea adecvată de cunoștințe și competențe care să răspundă cererii actuale și viitoare de pe piața forței de muncă. Educația inițială de calitate și formarea profesională atrăgătoare trebuie să fie completate cu stimulente eficiente pentru învățarea de-a lungul vieții, acordarea unei a doua șanse, asigurarea oportunităților de dezvoltare a calificărilor pentru fiecare adult, precum și cu o migrație orientată și politici de integrare. Statele membre ar trebui să dezvolte sisteme pentru recunoașterea competențelor dobândite, să înlăture barierele din calea mobilității ocupaționale și geografice a lucrătorilor, să promoveze dezvoltarea competențelor transversale și a creativității și să își concentreze eforturile în special pe sprijinirea lucrătorilor slab calificați și creșterea șanselor de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă, îmbunătățind în același timp formarea, competențele și experiența lucrătorilor cu calificare înaltă, inclusiv a cercetătorilor. Educația inițială de calitate și formarea profesională atrăgătoare, care să îi ajute pe lucrători să își ajusteze competențele în funcție de nevoile pieței muncii, reprezintă priorități absolute pentru statele membre. Acestea trebuie să fie completate cu acordarea unei a doua șanse, în special tinerilor cu vârsta între 25 și 35 de ani, care să includă o ofertă obligatorie de formare educațională și profesională și stimulente eficiente pentru învățarea de-a lungul vieții, partenerii sociali fiind solicitați să dedice timp acestui scop și să sprijine formarea profesională și din punct de vedere financiar. Statele membre ar trebui, în special, să reducă rata abandonului școlar sub 10% și să completeze politica în materie de migrație și integrare prin cursuri de limbă și educație civică. Statele membre ar trebui, de asemenea, să dezvolte sisteme pentru recunoașterea competențelor și abilităților dobândite. Amendamentul 41 Propunere de decizie Anexă – orientarea 8 – paragraful 2 În cooperare cu partenerii sociali și întreprinderile, statele membre ar trebui să îmbunătățească accesul la formare, să consolideze orientarea în domeniul educației și al carierei combinată cu informarea sistematică cu privire la noi locuri de muncă disponibile, promovarea antreprenoriatului și o mai bună anticipare a necesităților în ceea ce privește competențele. Investițiile în dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea competențelor și participarea la sistemele de învățare de-a lungul vieții ar trebui să fie promovate prin contribuții financiare comune din partea guvernelor, persoanelor fizice și angajatorilor. În vederea sprijinirii tinerilor, în special a celor care nu au un loc de muncă, nu studiază sau nu se află în proces de formare, statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, ar trebui să instituie sisteme prin care să-i sprijine pe noii absolvenți să-și găsească un prim loc de muncă sau oportunități pentru studii sau formare suplimentară, inclusiv sub formă de ucenicie, și să intervină rapid atunci când tinerii devin șomeri. O monitorizare periodică a performanței dezvoltării competențelor și politicile de anticipare ar trebui să faciliteze identificarea necesităților de ameliorare și să crească reactivitatea sistemelor de educație și formare în fața necesităților pieței forței de muncă. Statele membre ar trebui să mobilizeze pe deplin fondurile UE în vederea sprijinirii acestor obiective. În cooperare cu partenerii sociali și cu întreprinderile, statele membre ar trebui să îmbunătățească accesul la formare, inclusiv la formare profesională, să consolideze orientarea în domeniul educației și al carierei combinată cu informarea sistematică și măsuri adecvate de promovare a noilor locuri de muncă disponibile, a antreprenoriatului și a dezvoltării IMM-urilor, și să asigure o mai bună anticipare a necesităților în ceea ce privește cerințele de calitate. Dezvoltarea resurselor umane, a unor calificări mai înalte și a formării profesionale ar trebui să fie finanțate prin contribuții financiare comune din partea angajatorilor și guvernelor. Accesul la formare generală și profesională de înaltă calitate, precum și reintegrarea în sistemul educațional a celor care abandonează școala ar trebui să fie posibile pentru toți și oricând. Statele membre ar trebui să alinieze investițiile în sistemul de învățământ astfel încât să se atingă obiectivul de creștere a nivelului de calificare a populației active, luând în considerare și învățarea în contexte informale și neformale. În acest sens, reformele ar trebui să vizeze, în special în ceea ce privește șansele de angajare, garantarea dobândirii competențelor-cheie de care are nevoie fiecare angajat pentru a reuși în contextul unei economii bazate pe cunoaștere, prin formare sau competențe în domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor (TIC). Ar trebui să se ia măsuri pentru a garanta că mobilitatea educațională a tinerilor și a profesorilor devine un fenomen curent. Statele membre ar trebui să amelioreze deschiderea și relevanța sistemelor lor de învățământ general și profesional și formarea profesională la orice vârstă, în special prin punerea în aplicare a cadrelor naționale privind calificarea, ce permit parcursuri de studiu flexibile, și prin dezvoltarea de parteneriate între instituțiile de învățământ general și profesional și câmpul muncii, inclusiv prin efectuarea unor ucenicii remunerate, pentru a crește substanțial ponderea diplomelor de învățământ superior și de formare profesională. Amendamentul 42 Propunere de decizie Anexă – orientarea 8 – paragraful 2a (nou) O monitorizare periodică a performanței dezvoltării competențelor și politicile de anticipare ar trebui să faciliteze identificarea domeniilor care necesită îmbunătățiri și să crească reactivitatea sistemelor de educație și formare la necesitățile pieței forței de muncă. Statele membre ar trebui să mobilizeze pe deplin fondurile UE în vederea sprijinirii acestor obiective. Amendamentul 43 Propunere de decizie Anexă - orientarea 8a (nouă) Orientarea 8a: Consolidarea politicii de coeziune economică și socială în sprijinul ocupării forței de muncă Statele membre se angajează să aranjeze, să completeze, să coordoneze și să ajusteze obiectivele lor naționale pe plan intern și între ele, astfel încât dezechilibrele de dezvoltare economică dintre regiuni să fie reduse. Statele membre sunt conștiente că politica de coeziune reprezintă un instrument complementar eficient, dar care nu este subordonat orientărilor, ținând seama de specificul regional, sprijinind regiunile să își depășească dificultățile socio-economice și reducând discrepanțele. O abordare integrată, o guvernanță pe mai multe niveluri și principiile de parteneriat ar trebui să constituie nucleul guvernanței și fundamentul strategiei, în timp ce nivelurile regional și local, în special, trebuie să joace un rol esențial, venind în întâmpinarea nenumăraților actori economici și sociali care trăiesc și produc în Uniune, în special a IMM-urilor, mai ales a celor care fac parte din economia socială. Prin urmare, politica de coeziune nu este doar o sursă de alocări financiare stabile, ci și un instrument puternic pentru dezvoltarea economică și, în acest fel, un instrument pentru ocuparea forței de muncă în toate regiunile Uniunii. Statele membre ar trebui să investească mai mult în transporturi, energie, telecomunicații și infrastructura TI și să utilizeze pe deplin fondurile structurale europene. Participarea beneficiarilor potențiali la programe cofinanțate de Uniune ar trebui să fie încurajată prin simplificarea sistemelor de alocare. În acest scop, statele membre ar trebui să creeze sinergii între politicile lor de coeziune și alte politici sectoriale actuale, în conformitate cu abordarea integrată, deoarece coeziunea nu reprezintă un cost, ci conferă putere, valorifică potențialul neutilizat, reduce diferențele structurale dintre țări și regiuni, stimulează creșterea și ameliorează competitivitatea regiunilor Uniunii într-o lume globalizată, contracarează efectele crizei economice mondiale și generează capitalul social al Uniunii. Amendamentul 44 Propunere de decizie Anexă - orientarea 9 - titlu și paragraful 1 Orientarea 9: Îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și formare la toate nivelurile și participarea sporită la învățământul terțiar eliminat Pentru a asigura accesul tuturor la învățământ și formare de calitate și pentru a îmbunătăți rezultatele sistemului de învățământ, statele membre ar trebui să investească în mod eficient în sistemele de învățământ și formare, în special pentru a ridica nivelul de competență al forței de muncă din UE, permițând acesteia să răspundă necesităților în proces de transformare rapidă ale piețelor moderne ale forței de muncă. Acțiunile ar trebui să acopere toate nivelurile de învățământ (de la învățământul preșcolar și școlar, până la învățământul superior, învățământul și formarea profesionale, precum și formarea adulților), ținând cont, de asemenea, învățarea în contexte informale și non-formale. Reformele ar trebui să vizeze garantarea dobândirii competențelor-cheie de care are nevoie fiecare persoană pentru a reuși în contextul unei economii bazate pe cunoaștere, în special în ceea ce privește șansele de angajare, formarea suplimentară și competențele în domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Ar trebui să se ia măsuri pentru a garanta că mobilitatea elevilor și profesorilor devine un fenomen curent. Statele membre ar trebui să amelioreze deschiderea și relevanța sistemelor lor de învățământ și formare, în special prin punerea în aplicare a cadrelor naționale privind calificarea, care permit parcursuri de studiu flexibile, și prin dezvoltarea de parteneriate între sfera învățământului și formării și cea profesională. Ar trebui să se ia măsuri pentru a face mai atrăgătoare profesia de profesor. Învățământul superior ar trebui să devină mai deschis față de studenții netradiționali, iar participarea la învățământul terțiar sau echivalent ar trebi să crească. În vederea reducerii numărului tinerilor care nu au un loc de muncă, nu studiază și nu se află în proces de formare, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a preveni abandonul școlar timpuriu. Amendamentul 45 Propunere de decizie Anexă – orientarea 9 – paragraful 2 Obiectivul principal al UE, în baza căruia statele membre își vor formula obiectivele naționale, este de a reduce rata abandonului școlar la 10%, crescând totodată proporția de persoane cu vârsta între 30 și 34 de ani care au absolvit instituții de învățământ terțiar sau echivalente la cel puțin 40% până în 2020. eliminat Amendamentul 46 Propunere de decizie Anexă – orientarea 10 – titlu Orientarea 10: Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei Orientarea 10: Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii și protecției sociale Amendamentul 47 Propunere de decizie Anexă – orientarea 10 – paragraful -1 (nou) Statele membre își vor elabora obiectivele naționale pentru a reduce cu 25 % numărul europenilor care trăiesc sub pragul național al sărăciei, scoțând din sărăcie peste 20 de milioane de oameni, în special prin locuri de muncă și măsuri de politică educațională. Amendamentul 48 Propunere de decizie Anexă – orientarea 10 – paragraful 1 Eforturile statelor membre de a reduce sărăcia ar trebui să fie concentrate pe promovarea unei participări depline în societate și în economie și pe extinderea oportunităților de angajare, prin utilizarea deplină a Fondului Social European. Eforturile ar trebui să se concentreze de asemenea pe garantarea egalității de șanse, inclusiv prin accesul la servicii și servicii publice abordabile, durabile și de înaltă calitate (inclusiv servicii online, în conformitate cu orientarea 4) și în special la serviciile de asistență medicală. Statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri eficiente de combatere a discriminării. În egală măsură, pentru a combate excluziunea socială, a oferi oamenilor instrumente adecvate și a promova participarea la piața forței de muncă, ar trebui să se îmbunătățească sistemele de protecție socială și politicile de învățare de-a lungul vieții și de incluziune activă, cu scopul de a crea oportunități în diferite etape ale vieții oamenilor și de a-i proteja pe aceștia de riscul excluziunii. Sistemele de securitate socială și de pensii trebuie să fie modernizare pentru a garanta că pot fi utilizate pe deplin pentru a asigura un sprijin adecvat pentru venituri și accesul la serviciile de asistență medicală – lucruri care conduc la coeziunea socială – conservând, în același timp, viabilitatea financiară. Sistemele de beneficii ar trebui să se concentreze pe garantarea securității venitului în perioade de tranziție profesională și pe reducerea sărăciei, în special pentru grupurile cel mai expuse riscului excluziunii sociale, cum ar fi familiile cu un singur părinte, minoritățile, persoanele cu dizabilități, copiii și tinerii, persoanele în vârstă, migranții legali și persoanele fără adăpost. Statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze în mod activ economia socială și inovarea socială în sprijinul celor mai vulnerabili. Combaterea sărăciei și a excluziunii rămâne o provocare vitală. Pentru a realiza acest obiectiv, este necesar să se creeze oportunități de participare sau de reîntoarcere pe piața forței de muncă pentru toate grupurile sociale, indiferent de domiciliu sau de nivelul de educație. Este esențial să se obțină un echilibru între oferirea unui sentiment suficient de siguranță cetățenilor și păstrarea motivației acestora de a munci și de a avea un venit. În vederea realizării acestui obiectiv, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a reduce sărăcia, inclusiv sărăcia persoanelor încadrate în muncă, pentru a promova participarea deplină și liberă la viața politică, socială, culturală și economică, precum și pentru a extinde oportunitățile de angajare prin utilizarea Fondului social european. Statele membre ar trebui să acorde atenție specială, în acest caz, creșterii numărului lucrătorilor săraci. În vederea formulării unor obiective specifice de combatere a sărăciei, ar trebui clarificat modul în care aceasta ar trebui măsurată. Definiția standard potrivit căreia a câștiga 60% din venitul mediu înseamnă a fi în stare de sărăcie trebuie detaliată. Sărăcia nu poate fi definită prin intermediul unui astfel de indicator unic. Trebuie să se garanteze menținerea egalității de șanse, precum și a accesului la servicii și servicii publice abordabile, durabile și de înaltă calitate (inclusiv servicii online, în conformitate cu orientarea 4) și în special la serviciile din domeniul social, al ocupării forței de muncă, al sănătății, precum și al locuințelor, garantând faptul că acestea sunt puse și la dispoziția categoriilor mai vulnerabile și mai defavorizate ale populației. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că informațiile orale sau scrise pe care le furnizează serviciile publice sunt clare și complete și că, în eventualitatea unui refuz de acordare a unui drept, acesta trebuie motivat, cu menționarea căilor de atac de care dispune persoana respectivă. Principiul potrivit căruia este interzisă discriminarea între bărbați și femei în cazul unei pregătiri și al unei activități echivalente ar trebui să devină obligatoriu din punct de vedere juridic în statele membre pentru toate tipurile de raporturi de muncă. Pentru a combate excluziunea socială, a permite oamenilor să joace un rol activ în societate și a promova participarea la piața muncii, trebuie să se îmbunătățească în continuare sistemele de protecție socială și politicile de incluziune activă, cu scopul de a crea oportunități și perspective profesionale, luând în considerare diversele nevoi și responsabilități, în diferite etape ale vieții, de a-i proteja pe aceștia de riscul excluziunii și de a oferi sprijin, în special persoanelor celor mai îndepărtate de piața muncii, pentru a avea acces la locuri de muncă de calitate. Prin urmare, în cadrul unei politici active privind piața muncii trebuie elaborate abordări eficiente în privința formării și creării de locuri de muncă pentru cei care sunt excluși de pe piața muncii din cauza lipsei de formare. În același timp, sistemele de securitate socială și de pensii trebuie să fie modernizateastfel încât să poată fi utilizate pe deplin pentru a asigura venituri peste pragul de sărăcie, pentru a permite participarea la viața socială și accesul la serviciile de asistență medicală, conservând, în același timp, sustenabilitatea financiară a acestor sisteme. Sistemele de beneficii ar trebui să garanteze securitatea venitului în perioade de tranziție profesională și să reducă sărăcia, în special pentru grupurile cele mai expuse riscului excluziunii sociale, cum ar fi familiile monoparentale, minoritățile, persoanele cu dizabilități, copiii și tinerii, persoanele în vârstă, migranții legali și persoanele fără adăpost. În special, statele membre se angajează să abordeze problema sărăciei infantile prin măsuri adecvate, astfel încât copiii să nu fie împiedicați să se dezvolte pe plan personal și să nu fie dezavantajați atunci când își încep viața profesională din cauză că nu au putut să se dezvolte liber ca urmare a sărăciei. Este deosebit de important să se asigure accesul egal la educație și egalitatea de șanse pentru copiii care provin din familii defavorizate, astfel încât să se asigure protecția acestora ca adulți împotriva excluziunii sociale. Pentru a consolida securitatea venitului în diferitele etape ale vieții, statele membre ar trebui să asigure venituri minime adecvate care să se situeze cel puțin deasupra pragului de sărăcie, în conformitate cu diversele practici, convențiile colective și legislația statelor membre. Statele membre ar trebui, de asemenea, să promoveze în mod activ economia socială și inovările sociale menite să soluționeze diferitele riscuri sociale ce intervin în viața normală, îndeosebi în cazul persoanelor celor mai vulnerabile, și să aplice eficient măsurile adoptate de combatere a discriminării. În procesul de consolidare a sustenabilității finanțelor publice, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită efectelor pozitive pe care îmbunătățirile aduse coeziunii sociale le au asupra bugetelor naționale. Reducerea sărăciei și participarea sporită au ca rezultat diminuarea cheltuielilor sociale și creșterea veniturilor din taxe. Statele membre ar trebui să garanteze un nivel înalt al standardelor minime pentru calitatea locurilor de muncă cu scopul de a eradica sărăcia printre angajați. Amendamentul 49 Propunere de decizie Anexă – orientarea 10 – paragraful 1a (nou) Sistemele de protecție socială, inclusiv pensiile și sistemul de asistență medicală, ar trebui consolidate și modernizate, pentru a asigura adecvarea socială, sustenabilitatea financiară și capacitatea acestora de adaptare la evoluția necesităților și pentru a oferi, în același timp, tuturor cetățenilor Uniunii Europene o protecție adecvată față de lipsa de securitate socială, cum ar fi problemele de sănătate, șomajul și sărăcia. Statele membre ar trebui să îmbunătățească în continuare protecția socială a contractelor pe termen scurt care afectează în special femeile și, cu precădere, femeile însărcinate. Amendamentul 50 Propunere de decizie Anexă – orientarea 10 – paragraful 2 Obiectivul principal al UE, în baza căruia statele membre își vor elabora obiectivele naționale, este de a reduce cu 25% numărul europenilor care trăiesc sub pragul național al sărăciei, scoțând din sărăcie peste 20 de milioane de oameni. eliminat