Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2538(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0114/2011

Dezbateri :

PV 16/02/2011 - 11
CRE 16/02/2011 - 11

Voturi :

PV 17/02/2011 - 6.11
CRE 17/02/2011 - 6.11

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0071

Texte adoptate
PDF 328kWORD 104k
Joi, 17 februarie 2011 - Strasbourg
Creșterea prețurilor la alimente
P7_TA(2011)0071RC-B7-0114/2011

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la creșterea prețurilor la alimente

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE și schimbările climatice(4),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa(5),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (COM(2008)0450),

–  având în vedere cele opt recomandări către G20 publicate de raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul la alimentație la 29 ianuarie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 2 februarie 2011 privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime (COM(2011)0025),

–  având în vedere Declarația de la Maputo privind agricultura și securitatea alimentară, semnată în 2003, în care guvernele africane s-au angajat să aloce agriculturii un cuantum de minim 10 % din bugetele lor anuale naționale,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât prețurile la alimente au înregistrat niveluri maxime pentru a șaptea lună consecutivă între 2010 și 2011, atingând cele mai înalte niveluri începând cu 1990, anul în care FAO a început să măsoare prețurile la alimente; întrucât majorările nejustificate ale prețului la produse au devenit un factor de destabilizare în economia globală și au declanșat revolte și tulburări sociale într-o serie de țări în curs de dezvoltare, precum și recent în Algeria, Tunisia și Egipt;

B.  întrucât Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că numărul persoanelor subnutrite din lume a ajuns la 925 de milioane în 2010, iar prețurile la alimente în creștere, împreună cu deficituri fără precedent ale produselor alimentare, pot duce la creșterea acestei cifre; întrucât 29 de țări de pe glob se confruntă cu dificultăți de aprovizionare cu produse alimentare și au nevoie de asistență externă cu alimente;

C.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produsele alimentare și la produsele de bază a generat preocupări serioase cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât creșterea prețurilor la alimente a afectat cel mai grav populațiile și țările cele mai vulnerabile, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare; întrucât prețurile mari ale alimentelor au ca rezultat insecuritatea alimentară pentru milioane de persoane, amenințând securitatea alimentară pe termen lung la nivel mondial; întrucât, conform FAO, securitatea alimentară include dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea;

D.  întrucât există în continuare sărăcie și foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60 % din venitul mediu al țării în care locuiește persoana respectivă); și întrucât 16 milioane de cetățeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acțiuni de caritate; întrucât securitatea alimentară reprezintă o chestiune esențială pentru Europa și necesită coordonare între diversele domenii de politică sectorială la nivelul UE și nu numai, și anume PAC, politica energetică, cercetarea, dezvoltarea și comerțul;

E.  întrucât criza economică mondială și creșterea prețurilor la alimente și combustibili au agravat situația alimentară din multe țări în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, anulând, astfel, parțial, progresele înregistrate în ultimul deceniu privind reducerea sărăciei;

Factori care contribuie la creșterea prețurilor la alimente

F.  întrucât producția suficientă de alimente la nivel global poate fi subminată regulat de o serie de factori, inclusiv condiții climaterice extreme, cum ar fi inundațiile și secetele provocate în măsură tot mai mare de schimbările climatice; disponibilitatea limitată a resurselor naturale și creșterea cererii la alimente în urma creșterii populațiilor; legături strânse între energie și securitatea alimentară în contextul unui nivel foarte scăzut al rezervelor de alimente la nivel mondial; producția în creștere de combustibili agricoli, utilizarea tot mai răspândită a cerealelor pentru hrana animalelor; numărul mare de speculații cu produse alimentare; dependența de importurile de produse alimentare în multe țări în curs de dezvoltare datorată conflictelor sau politicilor eșuate în materie de securitate alimentară;

G.  întrucât impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii, în special reducerea recoltelor din cauza lipsei repetate a apei, a secetei sau, dimpotrivă, a inundațiilor și alunecărilor de teren, afectează grav activitățile agricole din UE și din țările în curs de dezvoltare, producția lor agricolă fiind în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază;

H.  întrucât provocarea constă în a produce „mai mult din mai puțin”, accentul punându-se pe producția durabilă din cauza presiunii asupra resurselor naturale; întrucât consolidarea producției agricole în țările în curs de dezvoltare va crește reziliența și adaptabilitatea la șocuri;

I.  întrucât recenta volatilitate a generat preocupări cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) identifică o serie de probleme grave în cadrul lanțului de distribuție, cum ar fi abuzul de putere al cumpărătorului dominant, practicile neloiale la contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, efectuarea de plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la stabilirea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul; întrucât, la analiza prețurilor la alimente și a evoluției acestora, trebuie să se țină seama de întregul lanț de aprovizionare; întrucât sectorul alimentar este fragmentat, iar lanțul de aprovizionare este lung și deosebit de complex, numărând mulți intermediari;

Volatilitatea prețurilor, veniturile agricultorilor, ajutor pentru țările în curs de dezvoltare

J.  întrucât fluctuațiile prețurilor la bunurile de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum; întrucât proporția venitului perceput de agricultori pe baza lanțului de aprovizionare cu alimente a scăzut considerabil, iar profiturile întreprinderilor de prelucrare și ale comercianților cu amânuntul au crescut constant; întrucât prețurile de consum au crescut și întrucât cel puțin 30% din toate alimentele produse la nivel mondial sunt irosite în diferite etape din cadrul lanțului alimentar;

K.  întrucât proporția asistenței pentru țările în curs de dezvoltare destinată agriculturii și dezvoltării rurale a scăzut dramatic în ultimele trei decenii; întrucât investițiile în sisteme alimentare durabile în țările în curs de dezvoltare au scăzut din cauza schimbării priorităților, fiind favorizată producția pentru export, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea locală de a produce și de a distribui alimente în cantități suficiente la prețuri echitabile; întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul de producție alimentară; întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la microcredite pentru investiții, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor;

L.  întrucât parcele mari de teren, în special în țările în curs de dezvoltare, au fost cumpărate de companii internaționale, adesea fără consimțământul proprietarilor; întrucât aceste terenuri nu sunt folosite întotdeauna pentru producerea de alimente, acestea putând fi folosite pentru producerea de mărfuri pentru export, cum ar fi cheresteaua; întrucât aceste evoluții amenință potențialul producției alimentare al țărilor în curs de dezvoltare,

Necesitatea de îmbunătățire a securității alimentare

1.  afirmă că securitatea alimentară mondială este o problemă urgentă ce prezintă importanță maximă pentru Uniunea Europeană și pentru țările în curs de dezvoltare și solicită luarea unor măsuri imediate și regulate pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile la prețuri rezonabile pentru consumatori și ar trebui să se asigure în același timp un nivel de trai adecvat pentru agricultori;

2.  reafirmă că dreptul la hrană este un drept de bază și fundamental al omului și că acesta este respectat atunci când toți oamenii au permanent acces fizic și economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;

3.  subliniază că un sector agricol puternic și durabil în întreaga Uniune Europeană și un mediu rural înfloritor și sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale pentru depășirea provocării reprezentate de securitatea alimentară; subliniază importanța PAC ca instrument de asigurare a producției alimentare în UE;

4.  afirmă că UE are obligația de a asigura securitatea alimentară a cetățenilor săi și că, în această privință, este esențial ca în UE să aibă loc constant activități agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați pentru aceste costuri suplimentare și pentru faptul că furnizează societății bunuri publice;

Provocările create de schimbările climatice

5.  este conștient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare în ceea ce privește securitatea alimentară, în special din cauza creșterii frecvenței și gravității fenomenelor climatice, precum seceta, inundațiile, incendiile și furtunile, care vor diminua resursele naturale și nivelurile producției agricole; este preocupat de măsurile unilaterale luate de țările sau regiunile afectate de fenomenele climatice și de impactul negativ pe care acestea le-au avut asupra piețelor mondiale; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea legislației privind schimbările climatice în statele membre subliniază necesitatea urgentă a unor acțiuni de reducere a schimbărilor climatice și a unor măsuri de adaptare în vederea sporirii sustenabilității economice și a sustenabilității mediului; îndeamnă statele membre să instituie măsuri adecvate de prevenire și gestionare a riscurilor în vederea limitării consecințelor negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole;

6.  solicită acțiuni coordonate și o mai bună cooperare în domeniul schimbărilor climatice între UE și țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește transferul de tehnologii și consolidarea capacităților; subliniază că obiectivul privind combaterea schimbărilor climatice trebuie să fie introdus în toate politicile corespunzătoare ale UE, inclusiv în cooperarea pentru dezvoltare, și că formarea ar trebui să se axeze pe adaptarea la schimbările climatice și pe bunele practici în materie de gestiune a terenurilor, cum ar fi gestionarea solului și a apei, pentru a preveni pierderea terenurilor agricole din cauza eroziunii solului sau a salinizării;

Creșterea ajutorului pentru dezvoltare

7.  subliniază că agricultura este un sector-cheie în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care depinde într-o măsură foarte mare de produsele de bază, care sunt la rândul lor deosebit de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor;

8.  solicită UE să sprijine dezvoltarea rurală, creșterea investițiilor în activitățile agricole și siguranța alimentară, acordând o atenție specială nevoilor speciale apărute din cauza foametei, exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse și programelor de protecție socială; evidențiază importanța dezvoltării agriculturii în țările în curs de dezvoltare și a alocării unei cote adecvate din ajutoarele UE pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii „80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și salută recunoașterea necesității de a inversa această tendință;

9.  solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul unui ajutor pentru dezvoltare specific, responsabil, eficace și gestionat în mod transparent, incluzând acordarea de asistență către agricultori pentru accesarea piețelor; solicită creșterea semnificativă a ajutorului pentru dezvoltare acordat agriculturii și realizarea de investiții în formare, în servicii de informare publică îmbunătățite și în cercetare descentralizată în domeniul agriculturii pentru țările în curs de dezvoltare, pentru ca agricultorii să dispună de tehnici durabile pentru a produce în mod mai eficient, protejând în același timp mediul, și pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung, beneficiind de un sprijin public adecvat, cum ar fi accesul la împrumuturi, microcredite non-profit și semințe;

10.  solicită UE și țărilor în curs de dezvoltare să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la microcredite non-profit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale; evidențiază importanța noilor investiții pentru consolidarea capacităților micilor agricultori, a introducerii unor tehnologii mai eficiente de gestionare a apei și a refacerii nutrienților din sol;

11.  subliniază că este necesar ca în țările în curs de dezvoltare să se introducă metode mai bune de producție agricolă, inclusiv tehnologii cu costuri reduse, să se facă cercetare în domeniul agriculturii, precum și să se mărească productivitatea pentru a crește durabilitatea și pentru a atenua efectele negative ale lipsei securității alimentare;

12.  subliniază că asistența alimentară umanitară ar trebui să fie adaptată nevoilor, provocărilor și constrângerilor structurale din țările în curs de dezvoltare; în această privință, subliniază că este important ca asistența alimentară să țină seama de producția locală, distribuție, transport și capacitățile de marketing ale acestor țări, contribuind la construirea elementelor care stau la baza siguranței lor alimentare pe termen lung;

Veniturile producătorilor și accesul la mijloace de producție

13.  observă că printre elementele care influențează cel mai mult mecanismul de transmitere a prețurilor și diferența dintre prețurile de producție și cele de consum se numără următorii factori: o concentrare din ce în ce mai mare de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, gradul de procesare a produselor, creșterea prețurilor legată de alți factori de cost externi și specula legată de produsele agricole de bază;

14.  observă că costurile mijloacelor de producție agricolă cresc mai repede decât prețurile produselor agricole de bază; este îngrijorat că această situație ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a mijloacelor de producție agricolă, ceea ce ar agrava criza alimentară în UE și în lume; subliniază faptul că concentrarea în sectorul mijloacelor de producție are efecte devastatoare asupra durabilității agriculturii, crescând dependența de un număr limitat de corporații pentru cumpărarea de semințe și de îngrășăminte specializate; invită Comisia să asigure, în contextul creșterii consolidării, funcționarea unei piețe libere în sectorul mijloacelor de producție, contribuind la aprovizionarea cu alimente;

15.  își exprimă preocuparea cu privire la veniturile scăzute obținute din agricultură în UE; afirmă că veniturile scăzute din cauza creșterii costurilor de producție și a volatilității prețurilor au un impact negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția și că, drept urmare, agricultorii nu beneficiază de pe urma creșterii prețurilor la alimente; consideră cu tărie că securitatea alimentară va fi compromisă dacă aceste aspecte nu sunt abordate cum se cuvine;

Producția de alimente și energie

16.  reamintește că securitatea energetică și cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaște că costurile energiei sunt un factor-cheie pentru stabilirea nivelului profitabilității agriculturii, sectorul care depinde în mare măsură de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienți din punct de vedere energetic și prin care să se dezvolte surse alternative de aprovizionare cu energie; invită UE și guvernele naționale să lanseze campanii și să efectueze modificări structurale pentru a minimiza risipa de alimente;

17.  consideră, cu toate acestea, că, în contextul tendinței din ce în ce mai accentuate de a dezvolta surse regenerabile de energie și de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se țină seama de impactul asupra producției de alimente și a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat care trebuie respectat pentru depășirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente și de aprovizionarea cu carburanți;

Cercetarea

18.  subliniază importanța cercetării finanțate din fonduri publice în domenii care contribuie la promovarea securității alimentare; solicită realizarea de investiții în cercetare atât în domeniul noilor tehnologii, cât și în domeniul sistemelor de producție agricolă cuprinzătoare și sustenabile, ceea ce ar conduce la siguranță alimentară pe termen lung; subliniază, prin urmare, rolul de pionierat pe care l-ar putea juca, în acest sens, de exemplu, o platformă tehnologică comunitară de susținere a cercetării în domeniul agriculturii ecologice;

Transparența pe piețele de mărfuri și măsuri împotriva speculațiilor

19.  salută eforturile actuale de sensibilizare în privința mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare de bază la nivel internațional (în special inițiativa G20 din cadrul Președinției franceze și cel de-al 3-lea Summit al miniștrilor agriculturii, desfășurat la Berlin); solicită Comisiei să obțină o mai bună claritate în privința tuturor factorilor care afectează tendințele pe termen scurt și lung ale fluctuațiilor prețurilor produselor alimentare de bază, în special interacțiunea dintre toate formele de speculații și fluctuațiile prețurilor la produsele alimentare de bază, precum și interacțiunea dintre piețele de energie și prețurile la produsele alimentare; consideră că o astfel de analiză economică aprofundată a mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare va sprijini factorii decizionali UE în luarea unor măsuri informate și adaptate în vederea reducerii efectelor create de fluctuațiile prețurilor produselor alimentare;

20.  ia act de Comunicarea Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime și salută atenția acordată până acum de Comisie în această privință; solicită Comisiei să instituie fluxuri informaționale mai bune pentru oferirea de informații de calitate și în timp util privind evoluția pieței, luând în considerare chestiunea dislocării stocurilor; subliniază, totuși, că fluxurile informaționale îmbunătățite sunt insuficiente pentru soluționarea volatilității piețelor; consideră că ar putea fi necesară o abordare mai fermă a acestei chestiuni, în special în ceea ce privește creșterea transparenței pe piețele de mărfuri; subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieței și a prețurilor este extrem de ridicată; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în încercarea de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri eficace și solide în vederea combaterii urgente a volatilității de pe piețele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru a asigura continuitatea producției în Uniunea Europeană;

21.  subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuațiilor majore ale prețurilor fără existența unor niveluri adecvate ale rezervelor de intervenție sau strategice; consideră, prin urmare, că rolul instrumentelor de intervenție pe piață trebuie să fie un element-cheie în cadrul viitoarei PAC;

22.  cere o mai mare transparență, o calitate mai bună și o mai mare promptitudine în furnizarea informațiilor privind rezervele și stocurile de produse alimentare și formarea prețurilor la nivel internațional, după cum se solicită în comunicarea recentă a Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și materiile prime; solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive pe piețele de bunuri; subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui luate în contextul eforturilor de a reglementa piețele financiare la nivel mondial și la nivelul UE;

23.  invită G20 să coordoneze crearea unor mecanisme de prevenire a fluctuației excesive a prețurilor, precum și elaborarea unui regulament care să vizeze în mod specific rezolvarea crizei alimentare și agricole; solicită G20 să asigure convergența normelor referitoare la produsele alimentare și la cele agricole, precum și să includă țări care nu fac parte din G20; solicită ca soluțiile de contracarare a volatilității excesive a prețurilor să fie coordonate la nivel internațional; cere combaterea la nivel internațional a abuzurilor și a manipulării prețurilor agricole, astfel de fenomene constituind un risc potențial la adresa securității alimentare mondiale; condamnă activitățile abuzive speculative care au drept obiect produsele de bază la nivel mondial, materiile prime agricole și energia, ceea ce contribuie la accentuarea volatilității prețurilor la alimente și la adâncirea crizei alimentare mondiale;

24.  invită Comisia să includă propuneri adecvate în revizuirile viitoare ale Directivei privind piețele de instrumente financiare (MiFID) și ale Directivei privind abuzul de piață pentru a soluționa preocupările apărute în cadrul piețelor de produse agricole și alimentare;

25.  susține, în acest context, o revizuire a legislației existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparență a tranzacțiilor comerciale; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei și să ajute producția agricolă să depășească crizele și fenomenele climatice; consideră, de asemenea, că speculațiile nu ar trebui să poată fi o amenințare la adresa exploatațiilor agricole eficiente;

26.  subliniază rolul important prevăzut în prezent pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) în procesul de supraveghere a piețelor de mărfuri; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a acorda ESMA mai multe competențe pentru a împiedica manipulările și abuzurile pe piețele de mărfuri;

27.  este în favoarea unor măsuri europene mai îndrăznețe de abordare a problemei legate de manipularea prețurilor, inclusiv printr-un mandat emis pentru autoritățile de reglementare și cele de supraveghere în ceea ce privește limitarea speculațiilor abuzive; consideră că instrumentele derivate pe mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate; invită Comisia să se asigure că folosirea instrumentelor derivate pe produse alimentare de bază este limitată cât de mult posibil la investitorii legați direct de piețele agricole;

28.  consideră că ar fi benefic un sistem global specific de rezerve alimentare descentralizate la nivel regional și local (atât rezerve de urgență pentru a reduce foametea, cât și rezerve regionale pentru reglementarea prețurilor mărfurilor și pentru reducerea foametei în perioade de creștere puternică a prețurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerțului mondial în momentele în care apar creșteri ale prețurilor, ar contracara protecționismul recurent și ar reduce presiunea asupra piețelor mondiale de alimente; consideră că aceste stocuri ar trebui gestionate la nivelurile cele mai adecvate, inclusiv de către autoritățile locale, regionale și naționale și de un organism de coordonare aflat sub egida FAO din cadrul Organizației Națiunilor Unite, folosind pe deplin experiența acumulată de FAO și de Programul alimentar mondial al ONU;

Comerțul

29.  solicită negociatorilor UE să integreze aspecte necomerciale în negocierile din cadrul OMC, astfel încât să se asigure că importurile agricole din țările terțe oferă consumatorilor europeni aceleași garanții ca cele oferite de agricultorii din UE în ceea ce privește protecția mediului, bunăstarea animalelor și siguranța și calitatea alimentelor; își reafirmă sprijinul față de un acord echilibrat și prompt, care urmează să fie încheiat la nivelul OMC, acesta fiind un element esențial în realizarea unei securități alimentare la nivel mondial; reamintește în acest sens că barierele unilaterale nerezonabile existente în calea comerțului contribuie la ineficiența aprovizionării mondiale cu produse alimentare; solicită Comisiei să garanteze că acordurile comerciale internaționale și bilaterale asigură agricultorilor europeni un viitor sustenabil și protejează de riscuri producția de alimente din UE, agricultura la scară mică și accesul la alimente la nivel mondial;

30.  solicită guvernelor naționale ca, în conformitate cu recomandările FAO, să nu adopte măsuri de restricționare a exporturilor, acestea determinând o mai mare nesiguranță și tulburări la nivelul piețelor mondiale, fiind astfel în măsură să provoace o creștere și mai mare a prețurilor la nivel global;

o
o   o

31.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0006.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0302.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0286.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0131.
(5) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 180.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate