Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  Având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2011 intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 11 februarie 2011 intitulat „Raport privind evoluția egalității între bărbați și femei în 2010” (SEC(2011)0193),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing+10 și Beijing+15 ale Organizației Națiunilor Unite, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 și, respectiv, 2 martie 2010,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Raportul din 2012 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați intitulat „Revizuirea punerii în aplicare în UE a domeniului de interes K al Platformei de acțiune de la Beijing: femeile și mediul, egalitatea între femei și bărbați și schimbările climatice”,

–  având în vedere publicarea comună de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru comerț și dezvoltare (UNCTAD) și Biroul Înaltului Reprezentant al ONU pentru țările cel mai puțin dezvoltate, țările fără ieșire la mare și țările insulare mici în curs de dezvoltare (UN-OHRLLS) a raportului intitulat 'Why a Green Economy Matters for the Least Developed Countries„ (De ce contează o economie ecologică pentru țările cel mai puțin dezvoltate)(1), elaborat pentru cea de-a patra conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (LDC-IV), organizată în mai 2011,

–  având în vedere raportul PNUM din septembrie 2008 intitulat Green Jobs: Towards Decent „Work in a Sustainable, Low-Carbon World” (Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume durabilă, cu emisii scăzute de carbon)(2),

–  având în vedere raportul ONU pentru femei din 1 noiembrie 2011 intitulat „The Centrality of Gender Equality and the Empowerment of Women for Sustainable Development” (Centralitatea egalității de gen și autonomizarea femeilor pentru dezvoltare durabilă)(3), elaborat în anticiparea documentului final al Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă (Rio+20), care va avea loc în 2012,

–  având în vedere rezumatul declarației de poziție pentru Rio+20 al grupului major Femei din 1 noiembrie 2011(4),

–  având în vedere declarația de poziție din martie 2011 a grupului major Femei în pregătirea Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă intitulată 'A Gender Perspective on the „Green Economy” (Dimensiunea de gen în economia ecologică)(5),

–  având în vedere publicarea raportului oficial al guvernului (Stockholm, Suedia) din 2005 intitulat 'Bilen, Biffen, Bostaden: Hållbara laster – smartare konsumtion„(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la participarea femeilor în procesul decizional politic – calitate și egalitate(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 privind elaborarea unei poziții comune a Uniunii Europene înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă (Rio+20)(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 privind dezvoltarea potențialului de ocupare a forțelor de muncă al unei economii durabile noi(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0235/2012),

A.  întrucât economia ecologică este definită ca o economie durabilă din punct de vedere social și ecologic; întrucât sustenabilitatea socială include o ordine socială bazată pe egalitate de gen și justiție socială indiferent de gen, etnie, culoare, religie, orientare sexuală, dizabilități sau opinii politice;

B.  întrucât schimbările climatice și pierderea biodiversității amenință condițiile de viață, starea socială și bunăstarea femeilor și bărbaților; întrucât conservarea ecosistemului este astfel piatra de temelie a unei economii ecologice; întrucât generația actuală nu poate încredința generațiilor următoare responsabilitatea de a rezolva problemele ecologice actuale; întrucât sustenabilitatea ecologică implică utilizarea, conservarea și consolidarea resurselor comunității, astfel încât procesele ecologice de care depinde viața să fie menținute, iar calitatea vieții în general, în prezent și în viitor, să poată fi îmbunătățită;

C.  întrucât, din cauza rolului care le este atribuit, femeile nu influențează mediul în același mod ca și bărbații și, în multe țări, normele structurale și discriminarea reprezintă un obstacol în calea accesului femeilor la resurse și oportunități care să le permită să gestioneze situația și să se adapteze;

D.  întrucât politicile de mediu au un impact direct asupra sănătății și statutului socioeconomic al persoanelor și întrucât inegalitatea de gen, combinată cu lipsa de sensibilitate la statutul și necesitățile economice și sociale diferite ale femeilor, înseamnă că femeile au adesea tendința de a suferi în mod disproporționat din cauza deteriorării mediului și a politicilor inadecvate din acest domeniu;

E.  întrucât rolul femeilor în economia ecologică în numeroase state membre continuă să fie subestimat și ignorat, creând numeroase discriminări din punct de vedere al beneficiilor pierdute, precum protecția socială, asigurarea de sănătate, drepturile adecvate de salarizare și de pensie;

F.  întrucât cele mai sărace persoane, dintre care femeile reprezintă 70%, vor fi afectate cel mai puternic de schimbările climatice și de distrugerea ecosistemului;

G.  întrucât trecerea la o economie ecologică și durabilă este esențială pentru reducerea impactului asupra mediului, consolidarea justiției sociale și crearea unei societăți în care femeile și bărbații să se bucure de aceleași drepturi și oportunități;

H.  întrucât trecerea la o economie ecologică generează adesea probleme specifice privind integrarea profesională a femeilor pe piața locurilor de muncă ecologice, ca urmare a lipsei lor de pregătire tehnologică adecvată necesară pentru a-și asuma roluri de specialiști în economia ecologică;

I.  întrucât femeile sunt în mod evident subreprezentate în cadrul negocierilor în materie de mediu și al discuțiilor privind bugetul, precum și în luarea deciziilor menite să dezvolte o economie ecologică;

J.  întrucât obiceiurile de consum și de viață au o influență semnificativă asupra mediului și climei; întrucât obiceiurile de consum ale țărilor bogate, de exemplu, în ceea ce privește alimentația și transportul, nu sunt sustenabile pe termen lung, în special dat fiind faptul că toate femeile și toți bărbații din lume au dreptul la o calitate bună a vieții și un nivel de bunăstare adecvat;

K.  întrucât femeile și bărbații au, în general, obiceiuri de consum diferite; întrucât femeile consumă mai puțin ca bărbații, indiferent de statutul lor socioeconomic, dar sunt în același timp dispuse să facă mai multe pentru a conserva mediul prin alegerea anumitor modele de consum, în special reducând consumul de carne, conducând mai puțin și utilizând în mod mai eficient energia;

L.  întrucât, din cauza structurii actuale a puterii femeilor și bărbaților, femeile nu au același control asupra sistemelor de transport și nici același acces la acestea ca bărbații; întrucât, dacă se dorește îmbunătățirea facilităților de transport pentru femei, este necesar să se introducă mijloace publice de transport mai eficiente, precum și mai multe zone pietonale și piste de bicicletă și ca distanțe până la servicii să fie mai mici și să fie dezvoltate și consolidate cunoștințele și inovarea mijloacelor de transport ecologice;

M.  întrucât femeile sunt în special vulnerabile la efectele pericolelor de mediu și la schimbările climatice din cauza statutului lor socioeconomic mai scăzut în comparație cu bărbații, a unei părți în mod tradițional disproporționate de responsabilități casnice și pericolului de a fi expuse la violență în situații de conflict create sau exacerbate de deficitele de resurse naturale;

N.  întrucât femeile trebuie să participe pe deplin în procesul de elaborare a politicilor, în procesul decizional și de implementare a economiei ecologice; întrucât participarea femeilor a condus la îmbunătățirea capacității de răspuns în situații de urgență, a sporit biodiversitatea, a mărit siguranța alimentară, a redus deșertificarea și a crescut protecția forestieră;

O.  întrucât există o lipsă de date comparabile și cuprinzătoare privind impactul economiei ecologice asupra pieței muncii,

Observații generale

1.  sprijină nevoia de a trece, la nivelul societății, la o economie ecologică, în care cerințele în materie de mediu merg în paralel cu sustenabilitatea socială, precum consolidarea egalității de gen și a justiției sociale;

2.  constată că părți importante și specifice ale economiei ecologice afectează ecosistemul, consumul, alimentația, creșterea economică, transporturile, energia și sectorul social;

3.  regretă faptul că Comunicarea Comisiei către instituțiile Uniunii Europene și către comitete, intitulată „Rio+20: către o economie ecologică și o mai bună guvernanță” nu include dimensiunea de gen;

4.  invită Comisia și statele membre să asambleze date defalcate în funcție de vârstă și dezagregate în funcție de gen în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea strategiilor, programelor și proiectelor bugetare în domeniul ecologic și climatic; atrage atenția asupra faptului că lipsa statisticilor afectează negativ aplicarea unor măsuri adecvate care vizează îmbunătățirea egalității de gen;

5.  regretă că preocupările și perspectivele de gen nu sunt bine integrate în politicile și programele de dezvoltare durabilă; reamintește faptul că absența perspectivelor de gen din politicile de mediu sporește inegalitatea de gen și solicită Comisiei și statelor membre să creeze mecanisme pentru integrarea dimensiunii de gen la nivel internațional, național și regional în politicile de mediu;

6.  solicită Comisiei să demareze cercetări cu privire la gen și economia ecologică, precum și contribuția femeilor la dezvoltarea inovațiilor, serviciilor și produselor ecologice;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să promoveze cercetarea și studiile specifice cu privire la modul în care trecerea la o economie ecologică va afecta femeile și bărbații în diferite sectoare, precum și rolul esențial al femeilor în facilitarea acestei tranziții; invită Comisia și statele membre să integreze perspectiva de gen în studiile de protecție a mediului și de evaluare a impactului asupra mediului;

8.  recunoaște necesitatea urgentă a unui acord internațional privind definiția comună a economiei ecologice, pe baza pilonilor sustenabilității sociale și ecologice; subliniază rolul semnificativ al societății civile, în special al mișcărilor sociale, organizațiilor de mediu și al organizațiilor pentru drepturile femeilor, în stabilirea țelurilor și obiectivelor economiei ecologice;

9.  solicită Comisiei să includă sistematic o perspectivă a egalității de gen în definirea, implementarea și monitorizarea politicilor de mediu la toate nivelurile, inclusiv în dezvoltarea locală și regională și activitățile de cercetare; invită Comisia să utilizeze și să sprijine promovarea integrării de gen ca instrument al bunei guvernanțe;

10.  solicită Comisiei să promoveze egalitatea de gen ca aspect-cheie la elaborarea și negocierea privind regulamentele și programele viitoare pentru fondurile structurale ale UE [Fondul social european (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER)] și politica agricolă comună (PAC), în special în cadrul măsurilor legate de trecerea spre o economie ecologică;

11.  constată că energia regenerabilă poate fi folosită în zonele îndepărtate și izolate în care nu există electricitate, contribuind totodată la producerea energiei nepoluante; prin urmare, încurajează statele membre să dezvolte facilități pentru exploatarea energiei regenerabile și ecologice cu ajutorul FEDER și FSE; încurajează, în plus, o mai mare inovare și participare a femeilor și bărbaților în dezvoltarea, spre exemplu, a energiei regenerabile și a arhitecturii ecologice;

12.  invită Comisia ca, prin campaniile sale de informare, să crească gradul de conștientizare cu privire la importanța trecerii către o economie ecologică și la efectele pozitive ale politicilor de mediu care să țină seamă de aspectele legate de problematica genului;

Un consum durabil

13.  solicită Comisiei și statelor membre să integreze obiectivele privind egalitatea de gen în toate politicile în materie de mediu și la toate nivelurile de decizie economică; explică că aceste obiective trebuie să fie atinse în consultare cu societatea civilă;

14.  solicită Comisiei și statelor membre să înceapă să aplice un nou indicator care să țină seama de aspectele sociale și climatice pentru creșterea economică, care să includă și aspectele neeconomice ale bunăstării și care să se concentreze în principal asupra problemelor legate de dezvoltarea durabilă, precum egalitatea de gen, reducerea sărăciei și emisii mai scăzute de gaze cu efect de seră;

15.  constată că măsurile pentru a răspunde cererilor legitime ale populației privind locuințele, alimentele, serviciile, energia și locurile de muncă trebuie luate întotdeauna în așa fel încât să se conserve ecosistemul și să se limiteze schimbările climatice, iar resursele planetei să se utilizeze într-un mod care respectă drepturile omului, garantând o consolidare a egalității și o alocare a resurselor bazată pe principiile egalității ecologice;

16.  subliniază că este important să se garanteze că generațiile viitoare se pot bucura de condiții bune de viață și că dezvoltarea economică răspunde nevoilor actuale fără a compromite nevoile acestora;

17.  subliniază că PIB-ul este un indicator al producției și nu al sustenabilității mediului, al utilizării eficiente a resurselor, al incluziunii sociale sau al dezvoltării societății în general; solicită elaborarea unor indicatori clari și măsurabili care să ia în considerare schimbările climatice, biodiversitatea, utilizarea eficientă a resurselor și justiția socială;

18.  invită statele membre să adopte politici fiscale care să promoveze dezvoltarea unei economii ecologice, cuantificând, pe de o parte, impactul asupra mediului și efectuând, pe de altă parte, investiții pentru a stimula inovările ecologice și infrastructurile durabile;

19.  consideră că fondurile publice ale Uniunii Europene ar trebui utilizate într-o mai mare măsură în scopuri publice durabile;

20.  solicită să se elaboreze condiții care să impună limitarea subvențiilor UE la activități care sunt favorabile mediului și sustenabilității sociale;

Transporturi sustenabile

21.  invită Comisia și statele membre să creeze un sistem de transport sustenabil care să țină cont în aceeași măsură de necesitățile de transport ale femeilor și ale bărbaților și care să aibă totodată un impact scăzut asupra mediului;

22.  invită Comisia să își concentreze finanțarea pentru cercetare, care constituie punct de sprijin vital, asupra soluțiilor de transport inovatoare și sustenabile;

23.  invită statele membre să reducă impactul ecologic și energetic al sectorului transporturilor și să consolideze egalitatea, depunând eforturi pentru a spori accesul la sistemele de TI și pentru o planificare teritorială eficace în materie de trafic;

24.  solicită Comisiei și statelor membre să instituie o ierarhie a transporturilor, indicând clar mijloacele de transport cărora le-ar trebui acordată prioritate pentru a atinge toate obiectivele în materie de mediu și trafic;

25.  solicită compilarea datelor statistice înainte de dezvoltarea unei ierarhii a transporturilor pentru a măsura impactul asupra mediului al mijloacelor publice și private de transport în ansamblul diferitelor contexte locale și solicită autorităților publice vizate să fie exemplare în acest sens;

26.  solicită statelor membre să integreze impactul utilizării transportului de către autoritățile publice în auditurile de stat realizate de către autoritățile competente;

27.  solicită statelor membre să promoveze munca la distanță prin intermediul stimulentelor fiscale și sociale și prin furnizarea unui cadru legal care să protejeze lucrătorii;

28.  invită statele membre să consolideze în mod semnificativ transporturile publice locale sporind calitatea și cantitatea serviciilor de transport, îmbunătățind siguranța, confortul și accesibilitatea fizică pentru mijloacele și facilitățile de transport și furnizând sisteme suplimentare și integrate de transport, inclusiv în orașele mici și zonele rurale, ameliorând astfel capacitatea femeilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă de a călători, favorizând incluziunea lor socială și îmbunătățind-le condițiile de viață;

29.  subliniază faptul că investițiile în sistemele sustenabile de transport trebuie să țină seama de faptul că percepția femeilor asupra spațiilor publice este diferită de cea a bărbaților și că ea se bazează pe moduri diferite de evaluare a riscurilor, fiind astfel necesar ca locurile sigure în sistemele de transport să constituie o prioritate atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

Sectorul social și locurile de muncă ecologice

30.  constată că locurile de muncă ecologice din sectoare precum agricultura, energia, transporturile, cercetarea, tehnologia, TI, construcțiile și deșeurile au o importanță semnificativă în economia ecologică;

31.  invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor în economia ecologică, facilitând accesul femeilor prin diseminarea de date, organizarea de ateliere de formare și elaborarea de măsuri menite să ajute femeile să concilieze viața privată cu viața profesională; invită statele membre să încurajeze spiritul antreprenorial al femeilor în dezvoltarea protecției mediului și a tehnologiilor ecologice, de exemplu, în sectoare precum energiile regenerabile, agricultura, turismul și realizarea de inovații ecologice, în special în sectorul serviciilor; constată faptul că energia regenerabilă poate crea noi oportunități de locuri de muncă pentru femeile antreprenor în zonele în care șomajul în rândul femeilor este deosebit de ridicat;

32.  solicită statelor membre să asigure condițiile de lucru corespunzătoare și standarde decente în domeniul sănătății, învățământului și locuințelor pentru femei, precum și o participare fermă a acestora la dialogurile sociale pentru a facilita trecerea la noile locuri de muncă ecologice;

33.  remarcă faptul că o economie durabilă înseamnă o economie „ecologică pentru toți”, care creează locuri de muncă decente și comunități sustenabile și care permite o distribuție mai corectă a resurselor;

34.  constată că nu numai locurile de muncă ecologice, ci toate activitățile cu un impact redus asupra mediului, sunt importante în economia ecologică; constată că astfel de activități pot fi întâlnite în sectorul privat, precum și în sectorul social, cum ar fi școlile și serviciile sociale;

35.  solicită statelor membre să asigure o reprezentarea egalitară a femeilor în organisme politice de decizie, precum și în organisme numite de guvern și instituții care se ocupă cu definirea, planificarea și implementarea politicilor de mediu, politicilor energetice și politicilor privind locurile de muncă ecologice, astfel încât perspectiva de gen să fie integrată în aceste politici; invită statele membre să numească mai multe femei în roluri de conducere și consilii de administrație din sectorul locurilor de muncă ecologice; subliniază că dacă atingerea acestui obiectiv nu este posibilă în mod voluntar, trebuie luate măsuri specifice, precum introducerea de cote sau alte metode, în vederea consolidării egalității și democrației;

36.  reamintește că transformarea ecologică a economiei și trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon va crea o cerere imensă de lucrători calificați; se referă la faptul că femeile sunt subreprezentate în sectorul surselor de energie regenerabile, în special în locurile de muncă din domeniile științei și tehnologiei; subliniază, prin urmare, că este extrem de important ca statele membre să dezvolte planuri de acțiune pentru a încuraja un număr mai mare de femei să aleagă studii și cariere în domenii precum ingineria, științele naturale, tehnologia informației și alte domenii de tehnologie avansată, pentru că în aceste sectoare se vor crea în viitor majoritatea locurilor de muncă ecologice;

37.  solicită statelor membre să utilizeze și să creeze metode pentru încurajarea femeilor să aleagă studii și cariere în domeniul mediului, transporturilor și energiei, combătând în mod hotărât stereotipurile care favorizează carierele în științe naturale și aplicate pentru bărbați;

38.  remarcă necesitatea de sprijinire și încurajare a accesului femeilor la microcreditare pentru întreprinderile de mici dimensiuni;

39.  solicită statelor membre să utilizeze și să creeze metode pentru a încuraja bărbații să aleagă studii și cariere cu un impact ecologic scăzut în sectorul social;

40.  invită statele membre să dezvolte cursuri de pregătire prin programele Uniunii Europene precum FEDER și FSE, destinate să faciliteze accesul femeilor la noi locuri de muncă ecologice și tehnologii emergente cu un impact redus asupra mediului, atât în sectorul privat, cât și în sectorul public; solicită statelor membre să se asigure că lucrătoarele sunt incluse într-o mai mare măsură în proiecte și programe de pregătire privind transformarea ecologică, de exemplu în locurile de muncă din sectorul energiilor regenerabile, precum și în știință și în sectoare de înaltă tehnologie, și să acorde o atenție deosebită educației și pregătirii femeilor pentru a dobândi competențele și calificările necesare pentru a putea concura în condiții de egalitate cu bărbații pentru ocuparea locurilor de muncă și dezvoltarea carierei individuale; constată că bărbații au acces mai ușor la mijloacele avansate de producție agricolă și la tehnologiile profesionale necesare pentru obținerea unor locuri de muncă de înaltă calificare în economia ecologică;

41.  constată că participarea femeile la economia ecologică în aceleași condiții ca și bărbații, impune existența mai multor centre pentru îngrijirea copiilor și a mai multor aziluri de bătrâni, posibilitatea atât pentru femei, cât și pentru bărbați de a reconcilia viața profesională cu viața de familie, precum și garantarea drepturilor sexuale și de reproducere ale femeilor; subliniază că politicile și regulamentele ar trebui să încerce să furnizeze sprijin pentru securitatea socială, planificarea familială și îngrijirea copilului pentru că numai o societate care furnizează aceste condiții poate permite femeilor să își pună în valoare experiența și să contribuie în mod egal la prosperitatea economiilor ecologice;

42.  evidențiază faptul că ecologizarea economiei a ajuns să fie considerată ca un mijloc pentru stimularea dezvoltării economice, în special în contextul crizei economice și al strategiei UE 2020; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine eforturile de ecologizare a economiei încurajând investițiile și programele care promovează inovațiile și locurile de muncă ecologice și care sunt destinate celor care au cea mai mare nevoie de ele; insistă asupra faptului că o perspectivă de gen este crucială pentru a evita exacerbarea inegalităților;

43.  solicită Comisiei și statelor membre să colecteze și să analizeze date defalcate pe gen privind distribuția resurselor financiare atât în sectoarele marcate de un dezechilibru de gen, cât și în sectorul inovațiilor ecologice, precum și să dezvolte indicatori pentru a măsura efectele potențiale dezagregate ale economiei ecologice asupra coeziunii teritoriale și sociale; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o direcția strategică și un set de instrumente pentru a răspunde în mod efectiv la modificările posibile ale nivelurilor de angajare și structurii pieței muncii;

O politică de sustenabilitate în relațiile internaționale

44.  se așteaptă ca trecerea la indicatori economici mai ampli și mai sustenabili, inclusiv în politica de dezvoltare, să permită concentrarea asupra obiectivelor sociale și de mediu ale țărilor în curs de dezvoltare și ca politicile specifice și regulamentele să asigure drepturile de proprietate ale femeilor și controlul asupra resurselor naturale; subliniază că este nevoie de promovarea accesului femeilor la serviciile și tehnologiile noi, necesare pentru gestionarea și operarea sistemelor energetice și hidrologice, a întreprinderilor și a producției agricole; subliniază că este nevoie de implicarea femeilor într-o mai mare măsură în conducerea întreprinderilor și organizațiilor;

45.  solicită Comisiei să recunoască integral și să trateze efectele multiple ale degradării mediului asupra inegalității, în special între femei și bărbați, și să asigure promovarea unor drepturi egale pentru femeilor la elaborarea propunerilor de politici noi în domeniul schimbărilor climatice și al sustenabilității mediului;

46.  invită Comisia și statele membre să creeze indicatori pentru evaluarea impactului pe criterii de gen al proiectelor și programelor și să faciliteze o perspectivă de gen și egalitate în strategiile de mediu pentru trecerea la o economie ecologică;

47.  solicită Comisiei să conștientizeze în special că accesul la apă potabilă are o deosebită importanță pentru fete și femei în multe părți ale lumii pentru că adesea este responsabilitatea lor de a căuta și a aduce apă în gospodărie; subliniază că este foarte importantă, de asemenea, păstrarea cunoștințelor comunităților indigene de femei cu privire la ecosistemele locale;

48.  solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită faptului că în multe țări în curs de dezvoltare, oportunitățile pentru femei de a face carieră în economia ecologică sunt încă foarte limitate de condiționarea socială și de modelele patriarhale și că femeile nu reușesc să obțină acces la informațiile, pregătirea și tehnologiile necesare pentru a intra în acest sector;

49.  invită Comisia să fie în mod special conștientă de faptul că miliarde de persoane sunt complet dependente de biomasă ca sursă de energie și că femeile și copiii suferă de probleme de sănătate pentru că participă la culegerea, procesarea și utilizarea biomasei; subliniază, prin urmare, că este necesar să se investească în surse regenerabile de energie și în surse de energie mai eficiente;

50.  solicită analize de impact aprofundate, realizate dintr-o perspectivă a climei, a genului și a sustenabilității, privind consecințele acordurilor comerciale multilaterale și bilaterale negociate între UE și țări terțe și îndeamnă Comisia să autorizeze acordarea unui sprijin explicit pentru gestionarea schimbărilor climatice în cadrul tuturor ajutoarelor pentru comerț, precum și în cadrul altor ajutoare de dezvoltare relevante;

51.  invită Comisia să elaboreze programe astfel încât transferul de tehnologii moderne și experiență să poată sprijini țările și regiunile în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice;

52.  subliniază faptul că inegalitățile de gen în ceea ce privește accesul la resurse, precum microcreditele, creditele, informațiile și tehnologia, ar trebui luate în considerare pentru definirea strategiilor de combatere a schimbărilor climatice;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) http://unctad.org/en/Docs/unep_unctad_un-ohrlls_en.pdf (2) http://www.unep.org/labour_environment/features/greenjobs-report.asp. (3) http://www.unwomen.org/wp-content/uploads/2011/11/Rio+20-UN-Women-Contribution-to-the-Outcome-Document.pdf. (4) http://www.womenrio20.org/Women's_MG_Rio+20_Summary.pdf. (5) http://www.wecf.eu/download/2011/March/greeneconomyMARCH6docx.pdf. (6) http://www.regeringen.se/content/1/c6/04/59/80/4edc363a.pdf. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0145. (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0070. (9) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069. (10) Texte adoptate, P7_TA(2011)0430. (11) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 6. (12) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 79.