Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Texte adoptate
PDF 143kWORD 32k
Marţi, 15 ianuarie 2013 - Strasbourg Ediţie definitivă
Dreptul de procedură administrativă al UE
P7_TA(2013)0004A7-0369/2012
Rezoluţie
 Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene (2012/2024(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, conform căruia dreptul la bună administrare este un drept fundamental,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(1) ,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(2) ,

–  având în vedere vasta jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a recunoscut un set de principii generale de drept administrativ bazate pe tradițiile constituționale ale statelor membre,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind Raportul special al Ombudsmanului European adresat Parlamentului European ca urmare a anchetei din proprie inițiativă referitoare la existența și accesibilitatea publică, la nivelul diferitelor instituții și organe comunitare, a Codului de bună conduită administrativă(3) ,

–  având în vedere Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 17 octombrie 2000 de modificare a Regulamentului său de procedură prin anexarea unui Cod de bună conduită administrativă pentru personalul Comisiei Europene în relațiile sale cu publicul(4) ,

–  având în vedere Decizia Secretarului General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună din 25 iunie 2001 de stabilire a unui Cod de bună conduită administrativă pentru Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene și personalul acestuia în relațiile profesionale cu publicul(5) ,

–  având în vedere Recomandarea din 20 iunie 2007 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2007)7 către statele membre privind buna administrare,

–  având în vedere „Principiile serviciului public pentru funcția publică europeană” publicate de Ombudsmanul European la 19 iunie 2012,

–  având în vedere studiul privind principiile bunei administrări în statele membre ale Uniunii Europene, efectuat la cererea guvernului suedez de către Agenția suedeză pentru gestionare publică(6) ,

–  având în vedere notele de informare prezentate în cadrul Conferinței privind dreptul administrativ al UE, organizată de către Departamentul tematic al Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului și de către Universitatea din León (León, 27-28 aprilie 2011),

–  având în vedere recomandările incluse în documentul de lucru referitor la situația actuală și la perspectivele dreptului administrativ al Uniunii Europene, prezentat la 22 noiembrie 2011 Comisiei pentru afaceri juridice de către grupul de lucru privind dreptul administrativ al Uniunii Europene,

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate la nivel european privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene, prezentată Comisiei pentru afaceri juridice de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană la 6 noiembrie 2012,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A7-0369/2012),

A.  întrucât, simultan cu dezvoltarea competențelor Uniunii Europene, cetățenii se confruntă din ce în ce mai mult în mod direct cu administrația Uniunii, fără a avea întotdeauna drepturile procedurale corespunzătoare pe care ar putea să le exercite împotriva acesteia în cazurile în care astfel de demersuri s-ar dovedi necesare;

B.  întrucât cetățenii au dreptul să se aștepte la un nivel ridicat de transparență, eficiență, soluționare rapidă și reacție din partea administrației Uniunii, indiferent dacă formulează o plângere oficială sau își exercită dreptul de a adresa petiții în temeiul tratatului, precum și să li se ofere informații legate de posibilitatea unor eventuale acțiuni pe care le pot întreprinde mai departe în cazul lor;

C.  întrucât actualele norme și principii ale Uniunii în domeniul bunei administrări sunt răspândite într-o gamă largă de surse: drept primar, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, legislație secundară, instrumente juridice neobligatorii și angajamente unilaterale ale instituțiilor Uniunii;

D.  întrucât faptul că Uniunii îi lipsește un set coerent și cuprinzător de norme codificate de drept administrativ face dificilă înțelegerea de către cetățeni a drepturilor lor administrative în temeiul legislației Uniunii;

E.  întrucât actualele coduri interne de conduită ale diferitelor instituții au efect limitat, diferă unele de altele și nu au caracter obligatoriu;

F.  întrucât în Rezoluția sa din 6 septembrie 2001, menționată mai sus, Parlamentul, având convingerea că același cod de bună conduită administrativă ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii, a aprobat cu modificări Codul european de bună conduită administrativă, elaborat de Ombudsmanul European;

G.  întrucât, în cadrul aceleiași rezoluții, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de regulament care să cuprindă un cod de bună conduită administrativă bazat pe articolul 308 din Tratatul de instituire a Comunității Europene;

H.  întrucât, așa cum a subliniat Ombudsmanul, acest lucru ar contribui la eliminarea actualei confuzii determinate de existența în paralel a unor coduri diferite pentru majoritatea instituțiilor și organelor Uniunii, ar garanta faptul că instituțiile și organele aplică aceleași principii de bază în relațiile lor cu cetățenii și ar sublinia, atât pentru cetățeni, cât și pentru funcționari, importanța acestor principii;

I.  întrucât toate acțiunile Uniunii trebuie să respecte principiile statului de drept în contextul unei stricte separări a puterilor;

J.  întrucât dreptul fundamental la o bună administrare, consacrat prin articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a căpătat caracter obligatoriu ca drept primar;

K.  întrucât normele privind buna administrare promovează transparența și responsabilitatea;

L.  întrucât, în prezent, o problemă urgentă a Uniunii Europene este lipsa de încredere din partea cetățenilor, ceea ce îi poate afecta legitimitatea; întrucât Uniunea Europeană trebuie să ofere cetățenilor răspunsuri rapide, clare și vizibile, pentru a răspunde preocupărilor lor;

M.  întrucât codificarea principiului serviciilor – principiul conform căruia administrația ar trebui să încerce să-i ajute și să-i îndrume pe cetățeni și să acționeze în serviciul și în sprijinul lor, să acționeze cu curtoazia corespunzătoare și să evite, prin urmare, procedurile inutil de greoaie și de lungi, economisind, astfel, timpul și efortul cetățenilor și funcționarilor deopotrivă – ar contribui la îndeplinirea așteptărilor legitime ale cetățenilor și ar fi atât în beneficiul cetățenilor, cât și al administrației prin îmbunătățirea serviciilor și creșterea eficienței; întrucât ar trebui sporit gradul de sensibilizare privind dreptul cetățenilor Uniunii la o bună administrare, inclusiv prin serviciile și rețelele competente de informare ale Comisiei;

N.  întrucât, ținând seama de recomandările Grupului de state împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei, un set de norme clare și obligatorii pentru administrația Uniunii ar reprezenta un semnal pozitiv în lupta împotriva corupției din administrațiile publice,

O.  întrucât în rândul statelor membre este în prezent acceptat pe scară largă un set fundamental de principii ale bunei administrări;

P.  întrucât jurisprudența Curții de Justiție a dezvoltat principii procedurale bine stabilite care se aplică procedurilor din statele membre în chestiuni comunitare și care ar trebui să se aplice a fortiori administrării directe de către Uniune;

Q.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar ajuta administrația Uniunii în ceea ce privește utilizarea competenței sale de organizare internă pentru a facilita și promova cele mai înalte standarde de administrare;

R.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar spori legitimitatea Uniunii și încrederea cetățenilor în administrația sa;

S.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar putea consolida convergența spontană a dreptului administrativ național în ceea ce privește principiile generale de procedură și drepturile fundamentale ale cetățenilor față de administrație, consolidând, astfel, procesul de integrare;

T.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar putea încuraja cooperarea și schimbul de bune practici dintre administrațiile naționale și administrația UE, în scopul realizării obiectivelor stabilite la articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

U.  întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a conferit Uniunii temeiul juridic adecvat pentru adoptarea unui drept european de procedură administrativă;

V.  întrucât măsurile legislative solicitate în prezenta rezoluție ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact detaliate care să cuantifice, printre altele, costurile aferente procedurilor administrative;

W.  întrucât Comisia ar trebui să consulte în mod adecvat toți actorii relevanți și să profite îndeosebi de experiența și de cunoștințele speciale ale Ombudsmanului European, ca instituție centrală pentru primirea plângerilor depuse de către cetățeni cu privire la abuzurile din cadrul organelor și instituțiilor Uniunii,

1.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament privind un drept european de procedură administrativă, în temeiul recomandărilor detaliate în anexă;

2.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate din anexă.

(1) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(2) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(3) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331.
(4) JO L 267, 20.10.2000, p. 63.
(5) JO C 189, 5.7.2001, p.1.
(6) disponibil la adresa: http://www.statskontoret.se/upload/Publikationer/2005/200504.pdf.


ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUŢIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind obiectivul și domeniul de aplicare ale regulamentului care urmează să fie adoptat)

Obiectivul regulamentului ar trebui să fie acela de a garanta dreptul la o bună administrare prin intermediul unei administrații transparente, eficiente și independente, pe baza unui drept european de procedură administrativă.

Regulamentul ar trebui să se aplice instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii („administrației Uniunii”) în relațiile acestora cu publicul. Prin urmare, domeniul său de aplicare ar trebui limitat la administrația directă.

Acesta ar trebui să codifice principiile fundamentale ale bunei administrări și ar trebui să reglementeze procedura aplicată de administrația Uniunii atunci când tratează cazuri individuale la care este parte o persoană fizică sau juridică, precum și alte situații în care o persoană are un contact direct sau personal cu administrația Uniunii.

Recomandarea 2 (privind relația dintre regulament și instrumentele sectoriale)

Regulamentul ar trebui să cuprindă un set universal de principii și să stabilească procedura aplicabilă ca o regulă de minimis atunci când nu există o lex specialis .

Garanțiile acordate persoanelor în cadrul instrumentelor sectoriale nu trebuie să asigure niciodată o protecție inferioară celor prevăzute de regulament.

Recomandarea 3 (privind principiile generale care ar trebui să călăuzească administrația)

Regulamentul ar trebui să codifice următoarele principii:

–  Principiul legalității : administrația Uniunii acționează în conformitate cu legea și aplică normele și procedurile stabilite în legislația Uniunii. Competențele administrative se bazează pe lege, iar conținutul acestora respectă legea.

Deciziile luate sau măsurile adoptate nu sunt niciodată arbitrare sau determinate de scopuri care nu se bazează pe lege sau care nu sunt motivate de interesul public.

–  Principiul nediscriminării și al egalității de tratament: administrația Uniunii evită orice discriminare nejustificată între persoane ce are la bază naționalitatea, genul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de altă natură, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală.

Persoanele care se află într-o situație similară sunt tratate în mod similar. Diferențele de tratament nu se justifică decât prin caracteristici obiective ale chestiunii în cauză.

–  Principiul proporționalității : administrația Uniunii ia decizii care afectează drepturile și interesele persoanelor doar atunci când este necesar și în măsura necesară îndeplinirii obiectivului urmărit.

La luarea deciziilor, funcționarii garantează un echilibru echitabil între interesele persoanelor private și interesul general. În special, aceștia nu impun poveri administrative sau economice excesive în raport cu beneficiul așteptat.

–  Principiul imparțialității: administrația Uniunii este imparțială și independentă. Aceasta se abține de la orice acțiune arbitrară care afectează în mod negativ cetățenii și de la orice tratament preferențial, din orice motiv.

Administrația Uniunii acționează întotdeauna în interesul Uniunii și pentru binele public. Nicio acțiune nu este călăuzită de interesul personal (inclusiv financiar), de familie sau național sau presiunea politică. Administrația Uniunii asigură un echilibru echitabil între interesele diferitelor categorii de cetățeni (comercianți, consumatori și alții).

–  Principiul consecvenței și al așteptărilor legitime : administrația Uniunii are un comportament consecvent și își urmează practica administrativă normală, care este adusă la cunoștința publicului. Atunci când există motive legitime pentru îndepărtarea de la această practică administrativă normală în cazuri individuale, ar trebui prezentată o declarație validă care să cuprindă motivele ce stau la baza acestei îndepărtări.

Sunt respectate așteptările legitime și rezonabile pe care cetățenii le pot avea în virtutea modului în care administrația Uniunii a acționat în trecut.

–  Principiul respectării vieții private : administrația Uniunii respectă viața privată a cetățenilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Administrația Uniunii se abține de la prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri nelegitime sau de la transmiterea acestor date unor terțe părți neautorizate.

–  Principiul echității: acesta trebuie respectat ca un principiu juridic fundamental, indispensabil pentru crearea unui climat de încredere și previzibilitate în relațiile dintre persoanele fizice și administrație.

–  Principiul transparenței: administrația Uniunii este deschisă. Aceasta consemnează procedurile administrative și înregistrează în mod adecvat corespondența primită și pe cea trimisă, documentele primite și deciziile și măsurile luate. Toate contribuțiile din partea organelor consultative și a părților interesate ar trebui să fie puse la dispoziția publicului.

Solicitările privind accesul la documente sunt tratate în conformitate cu principiile generale și limitele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

–  Principiul eficienței și al serviciului : acțiunile administrației Uniunii sunt călăuzite de criteriile eficienței și al serviciului public.

Membrii personalului consiliază publicul cu privire la modul în care trebuie tratată o chestiune ce ține de competența lor.

După primirea unei solicitări privind o chestiune pentru care nu sunt responsabili, aceștia direcționează solicitantul către serviciul competent.

Recomandarea 4 (privind normele care călăuzesc deciziile administrative)

Recomandarea 4.1: privind inițierea procedurii administrative

Deciziile administrative pot fi luate de administrația Uniunii din proprie inițiativă sau la solicitarea unei părți interesate.

Recomandarea 4.2: privind confirmarea de primire

Solicitările de decizii individuale sunt confirmate în scris, indicându-se termenul-limită pentru adoptarea deciziei în cauză. Sunt indicate consecințele neadoptării deciziei în termenul-limită respectiv („tăcere administrativă”).

În cazul unei solicitări deficiente, confirmarea indică un termen-limită pentru remedierea deficienței sau pentru prezentarea unui document lipsă.

Recomandarea 4.3: privind imparțialitatea deciziilor administrative

Niciun membru al personalului nu ia parte la o decizie administrativă în legătură cu care are un interes financiar.

Orice conflict de interese este comunicat de către respectivul membru al personalului superiorului său direct, care poate lua decizia de a-l exclude pe respectivul membru al personalului de la procedură, având în vedere circumstanțele speciale ale cazului.

Un membru interesat al publicului poate solicita ca un funcționar să nu ia parte la luarea unei decizii care va afecta interesele individuale ale persoanei respective. Solicitarea în acest sens este trimisă în scris și prezintă motivele pe care se bazează. Superiorul direct al funcționarului ia o decizie după audierea funcționarului respectiv.

Ar trebui stabilite termene-limită adecvate pentru soluționarea conflictelor de interese.

Recomandarea 4.4: privind dreptul de a fi audiat

Drepturile apărării trebuie respectate în fiecare etapă a procedurii. În cazul în care administrația Uniunii ia o decizie care va afecta în mod direct drepturile sau interesele unor persoane, persoanele respective beneficiază de posibilitatea de a-și exprima opiniile în scris sau oral înainte de luarea deciziei, dacă este necesar, sau, dacă aleg acest lucru, cu asistența unei persoane alese de acestea.

Recomandarea 4.5: privind dreptul de acces la propriul dosar

Unei părți interesate i se acordă accesul deplin la propriul dosarul. Ar trebui să fie la latitudinea părții interesate să stabilească ce documente neconfidențiale sunt pertinente.

Recomandarea 4.6: privind termenele

Deciziile administrative sunt luate în termen rezonabil și fără întârziere. Termenele sunt stabilite în norma corespunzătoare care reglementează fiecare procedură specifică. În cazul în care nu este stabilit un termen, inițierea unei proceduri nu ar trebui să depășească trei luni de la data deciziei, dacă aceasta a fost inițiată ex officio , sau de la data solicitării părții interesate.

Dacă nu se poate lua nicio decizie în termenul respectiv din motive obiective, cum ar fi nevoia de a asigura timp pentru remedierea unei solicitări deficiente, complexitatea chestiunilor ridicate, obligația de a suspenda procedura în așteptarea deciziei unei părți terțe etc., persoana respectivă este informată cu privire la acestea, iar decizia este luată în cel mai scurt timp posibil.

Recomandarea 4.7: privind forma deciziilor administrative

Deciziile administrative sunt prezentate în scris și au o formulare clară, simplă și inteligibilă. Ele sunt redactate în limba aleasă de către destinatar, cu condiția să fie una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Recomandarea 4.8: privind obligația de motivare

Deciziile administrative trebuie să prezinte în mod clar motivele pe care se întemeiază. Ele indică faptele pertinente și temeiul juridic al acestora.

Acestea trebuie să cuprindă o expunere de motive individuală. Dacă acest lucru nu este posibil din cauza faptului că numeroase persoane sunt vizate de decizii similare, ar trebui permise comunicările standard. În acest caz, totuși, ar trebui să i se ofere o expunere de motive individuală oricărui cetățean care solicită acest lucru în mod expres.

Recomandarea 4.9: privind notificarea deciziilor administrative

Deciziile administrative care afectează drepturile și interesele unor persoane sunt notificate în scris persoanelor în cauză de îndată ce sunt adoptate.

Recomandarea 4.10: privind indicarea căilor de atac disponibile

Deciziile administrative menționează în mod clar - atunci când legislația Uniunii stipulează acest lucru - existența unor căi de atac și descriu procedura de urmat în acest caz, precum și numele și adresa biroului persoanei sau departamentului pe lângă care trebuie introduse căile de atac și termenul-limită pentru introducerea acestora.

După caz, deciziile administrative menționează posibilitatea de a iniția proceduri judiciare și/sau de a depune o plângere la Ombudsmanul European.

Recomandarea 5 (privind revizuirea și corectarea propriilor decizii)

Regulamentul ar trebui să includă posibilitatea ca administrația Uniunii să corecteze o eroare de redactare, aritmetică sau similară, în orice moment, din proprie inițiativă sau în urma unei solicitări a persoanei în cauză.

Ar trebui inserate dispoziții privind rectificarea deciziilor administrative din alte motive, diferențiind în mod clar între procedura de urmat pentru revizuirea deciziilor adoptate care afectează în mod negativ interesele unei persoane și a celor care sunt în beneficiul persoanei respective.

Recomandarea 6 (privind forma și publicitatea ce urmează a fi acordată regulamentului)

Regulamentul ar trebui redactat într-un mod clar și concis și ar trebui să fie ușor de înțeles de către public.

Acestuia ar trebui să i se facă publicitate în mod adecvat pe paginile de internet ale fiecărei instituții, organ, oficiu și agenție a Uniunii.

Ultima actualizare: 28 octombrie 2014Notă juridică