Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

–  având în vedere Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a altor acte conexe,

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(1),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(2),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)(3),

–  având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal)(4), modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(5),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(6),

–  având în vedere Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007)(7),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei privind anumite aspecte ale dispozițiilor privind publicitatea din cadrul Directivei „Televiziune fără frontiere”(8),

–  având în vedere Recomandarea 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale și on-line(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind protecția copiilor în lumea digitală(10),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea programului „Europa creativă” (COM(2011)0785),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2008 intitulată „Către o societate informațională accesibilă” (COM(2008)0804),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 intitulată „O agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245/2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2008 referitoare la competența mediatică în lumea digitală(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2011 referitoare la cinematograful european în era digitală(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la distribuirea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la protecția copiilor în lumea digitală(16),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2009/625/CE din 20 august 2009 privind educația în domeniul mass-media în mediul digital pentru o industrie audiovizuală și a conținutului mai competitivă și o societate a cunoașterii integratoare(17),

–  având în vedere Primul raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 24 septembrie 2012 privind aplicarea articolelor 13, 16 și 17 din Directiva 2010/13/UE pentru perioada 2009-2010, intitulat „Promovarea operelor europene în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale programate sau la cerere din UE” (COM (2012) 0522),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM (2012)0537),

–  având în vedere Primul raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 4 mai 2012 privind aplicarea Directivei 2010/13/UE (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale), intitulat „Servicii media audiovizuale și dispozitive conectate: perspective trecute și viitoare” (COM (2012) 0203),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului, al Comisiei pentru afaceri juridice și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0055/2013),

A.  întrucât Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) reprezintă coloana vertebrală a reglementărilor UE privind mass-media;

B.  întrucât serviciile mass-media audiovizuale sunt servicii culturale și economice deopotrivă;

C.  întrucât DSMAV se bazează pe principiul neutralității tehnologice și acoperă astfel toate serviciile cu conținut audiovizual, indiferent de tehnologia folosită pentru difuzare, garantând condiții de concurență echitabile pentru toți furnizorii de servicii mass-media audiovizuale;

D.  întrucât DSMAV garantează fluxul liber al serviciilor mass-media audiovizuale ca instrument al pieței interne și respectă dreptul la libertatea de exprimare și la accesul la informație, protejând în același timp obiectivele de interes public, inclusiv drepturile de autor, libertatea mass-mediei, libertatea de informare și libertatea de exprimare;

E.  întrucât DSMAV urmărește să țină seama de natura culturală a serviciilor mass-media audiovizuale, care sunt deosebit de importante pentru societate și democrație, ca vectori ai identităților și ai valorilor, și să mențină dezvoltarea culturală independentă în statele membre, protejând în același timp diversitatea culturală în Uniune, în special printr-o armonizare minimă și prin promovarea operelor audiovizuale europene;

F.  întrucât convergența tehnologică va face ca, pe viitor, consumatorii să diferențieze tot mai puțin între servicii lineare și nelineare;

G.  întrucât trebuie vizate condiții de concurență echitabile, având în vedere că nivelurile de reglementare diferite pentru serviciile lineare și cele nelineare nu mai sunt recognoscibile pentru consumatori, fapt care poate produce denaturări ale concurenței;

H.  întrucât piețele de servicii media audiovizuale continuă să cunoască schimbări tehnologice semnificative și evoluții ale practicilor și modelelor de afaceri, care influențează modul de comunicare a conținuturilor și de accesare a acestora de către spectatori;

I.  întrucât accesibilitatea serviciilor media audiovizuale este esențială pentru garantarea dreptului persoanelor cu dizabilități și al persoanelor în vârstă de a participa și de a fi integrate în viața socială și culturală a UE, în special odată cu dezvoltarea de noi platforme de comunicare a conținuturilor, cum ar fi IPTV și televiziunea conectată;

J.  întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită educării în domeniul media, în contextul creșterii ritmului progreselor tehnologice și al convergenței platformelor media;

K.  întrucât schimbările tehnologice continue fac din protecția minorilor o problemă și mai stringentă și complicată;

L.  întrucât unele state membre nu au transpus DSMAV la timp sau nu au pus-o în aplicare integral sau corect;

M.  întrucât, în majoritatea statelor membre, transpunerea articolului 13 din DSMAV privind promovarea operelor europene de către serviciile la cerere nu este destul de prescriptivă pentru a îndeplini obiectivul diversității culturale menționat în directivă;

N.  întrucât, prin urmare, nu poate fi realizată o evaluare completă nici a implementării DSMAV, nici a eficienței acesteia;

O.  întrucât extinderea piețelor serviciilor mass-media audiovizuale și dezvoltarea serviciilor hibride prezintă noi provocări cu privire la o gamă largă de aspecte, cum ar fi concurența, drepturile de proprietate intelectuală, evoluția actualelor forme de comunicare comercială audiovizuală și apariția altora noi, precum și publicitatea suprapusă, care afectează integritatea programului și pune sub semnul întrebării caracterul adecvat și eficacitatea DSMAV, precum și relația sa cu alte instrumente ale legislației UE;

P.  întrucât prevederile articolului 15 din DSMAV stabilesc un echilibru între interesele tuturor părților interesate, într-un mod echitabil, asigurând respectarea pe de o parte a dreptului publicului de a accesa informații, și pe de altă parte a dreptului la proprietate, precum și a libertății de a desfășura o activitate comercială,

Situația actuală

1.  reamintește Comisiei angajamentul său referitor la agenda de reglementare inteligentă, precum și importanța realizării în timp util a unor verificări ex-post pertinente ale legislației UE, pentru a gestiona calitatea reglementărilor pe parcursul întregului ciclu al politicilor;

2.  observă, în acest sens, că, în temeiul articolului 33 din DSMAV, Comisia avea obligația de a prezenta raportul privind punerea în aplicare a directivei până cel târziu la 19 decembrie 2011;

3.  ia act de faptul că raportul privind aplicarea a fost prezentat de către Comisie cu o întârziere semnificativă, la 4 mai 2012;

4.  ia act, de asemenea, de faptul că statele membre au pus în aplicare DSMAV într-un mod foarte diferit;

5.  subliniază că DSMAV rămâne instrumentul adecvat pentru a reglementa coordonarea la nivelul UE a legislației naționale privind întreaga gamă de media audiovizuale și pentru a respecta principiile Convenției UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale;

6.  ia act, în special de faptul că principiul „țării de origine”, atunci când este aplicat în mod adecvat, oferă societăților de radiodifuziune un nivel ridicat de claritate și certitudine cu privire la normele lor de funcționare;

7.  regretă faptul că raportul Comisiei privind aplicarea nu evaluează necesitatea unei eventuale adaptări a DSMAV având în vedere aceste constatări, în conformitate cu articolul 33;

8.  invită Comisia să încurajeze punerea în aplicare uniformă și completă a DSMAV în statele membre și să se asigure, în special, că definițiile specifice menționate în considerentele acestei directive sunt luate în considerare în mod corespunzător în procesul de transpunere în legislația națională;

9.  susține cu fermitate o abordare neutră din punct de vedere tehnologic, având în vedere evoluția modelelor de vizionare și de furnizare, astfel încât să se faciliteze o mai mare posibilitate de alegere pentru consumatori; în acest sens, solicită o evaluare completă a impactului privind situația actuală de pe piață și cadrul de reglementare;

10.  ia act de intenția Comisiei de a publica în scurt timp un document de politică referitor la convergența cu privire la televiziunea conectată și dispozitivele conectate, care va lansa o consultare publică cu privire la toate aspectele ce decurg din aceste evoluții noi;

11.  îndeamnă Comisia să analizeze, în cazul unei revizuiri a DSMAV, dacă și în ce măsură neclaritățile sau inexactitățile definițiilor au generat dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare în statele membre, astfel încât aceste probleme să poată fi soluționate în cadrul revizuirii;

12.  ia act de faptul că, în ceea ce privește furnizarea „over the top” de conținut audiovizual, trebuie precizat ce se înțelege prin „parte implicată”, avându-se în vedere, cel puțin, societățile de televiziune publice și private, furnizorii de internet, consumatorii și industria creativă;

13.  invită Comisia să se asigure că serviciile mass-media audiovizuale, dat fiind caracterul lor dublu de furnizori de servicii culturale, dar și economice, sunt exceptate în continuare de la orice acord de liberalizare la care se ajunge în cadrul negocierilor referitoare la Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS);

Accesibilitate

14.  subliniază faptul că raportul privind aplicarea redactat de Comisie nu abordează în mod consistent problema accesibilității, menționată la articolul 7 din DSMAV, și regretă faptul că nu este tratată eficiența normelor de punere în aplicare ale statelor membre în această privință;

15.  observă că în multe state membre infrastructura pentru prestarea unor astfel de servicii nu există încă, iar unele state membre vor avea nevoie de timp pentru a respecta aceste cerințe; încurajează statele membre în cauză să abordeze această problemă cât mai curând posibil pentru a permite punerea în aplicare practică a articolului 7;

16.  invită Comisia să se ocupe de acest deficit, oferind periodic o prezentare generală a măsurilor luate de către statele membre, precum și o evaluare a eficacității acestora, astfel încât să se asigure că serviciile mass-media audiovizuale devin din ce în ce mai accesibile;

17.  evidențiază faptul că, într-un mediu din ce în ce mai digitalizat, serviciile publice de mass-media joacă un rol esențial în asigurarea accesului cetățenilor la informații online și recunoaște, în această privință, că furnizarea de servicii de internet de către serviciile publice de mass-media contribuie direct la misiunea lor;

18.  consideră că concentrarea proprietății asupra mass-mediei ar putea submina libertatea de informare, în special dreptul de a primi informații;

19.  consideră, prin urmare, că ar trebuie atins un echilibru adecvat între obiectivele DSMAV și necesitatea de protejare a libertății de difuzare a conținuturilor și de acces la acestea, pentru a evita riscurile de concentrare și de pierdere a diversității;

20.  ia act de diferitele modele de afaceri utilizate pentru a finanța conținuturile și subliniază importanța unui acces abordabil din punct de vedere financiar pentru diferitele categorii de consumatori;

21.  ia act de necesitatea unei mai mari accesibilități a programelor, în special a celor prestate prin intermediul serviciilor la cerere, prin intermediul dezvoltării în continuare, printre altele, a descrierilor audio, a subtitrărilor audio/vorbite, a limbajului semnelor și a meniului de navigare, în special ale ghidurilor electronice de programe (GEP);

22.  recunoaște, în plus, că statele membre ar trebui să încurajeze furnizorii de servicii mass-media și fabricanții de dispozitive ajutătoare aflați în jurisdicția lor să sporească accesibilitatea serviciilor oferite, în special pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități, precum cele cu deficiențe de auz și de vedere;

23.  salută angajamentul personal al Comisarului Barnier în privința negocierilor în curs referitoare la Tratatul privind limitările și excepțiile legate de dreptul de autor în ceea ce privește persoanele cu deficiențe de vedere și persoanele cu dificultăți de lectură;

24.  invită Comisia să se asigure că sunt disponibile pe scară largă ajutoare pentru accesarea produselor și serviciilor audiovizuale pentru persoanele cu deficiențe de vedere;

25.  consideră că articolul 7 din DSMAV ar trebui, prin urmare, reformulat în termeni mai imperativi, care să impună furnizorilor de servicii media să asigure disponibilitatea acestora pentru persoanele cu dizabilități;

26.  cu toate acestea, subliniază faptul că piața pentru servicii nelineare se află încă într-un stadiu relativ incipient de dezvoltare și că noile obligații impuse furnizorilor trebuie să reflecte acest lucru;

Drepturile de exclusivitate și reportajele scurte de știri

27.  invită Comisia ca, în următorul său raport privind aplicarea DSMAV, să evalueze dacă statele membre au pus în aplicare directiva într-un mod care menține echilibrul necesar și existent dintre, pe de o parte, respectarea principiului libertății de acces la informații, în special în ceea ce privește evenimentele de mare interes pentru societate și, pe de altă parte, protejarea deținătorilor de drepturi;

28.  salută abordarea adoptată de Comisie și de Curtea Europeană de Justiție referitoare la interpretarea articolului 14 din DSMAV; solicită interpretarea în continuare în sens larg a sintagmei „evenimente considerate de importanță majoră pentru societate”, incluzând evenimente sportive și de divertisment care sunt de interes general, și încurajează statele membre să elaboreze liste cu astfel de evenimente;

29.  invită Comisia Europeană să includă în următorul său raport o evaluare cu privire la modalitățile în care statele membre au pus în aplicare articolul 15 din DSMAV, examinând în special modul în care ele se asigură că evenimentele de mare interes pentru public transmise în exclusivitate de către un emițător aflat sub jurisdicția lor sunt utilizate în scopul realizării de reportaje scurte de știri în cadrul programelor de știri generale;

30.  speră ca statele membre, atunci când aplică articolului 15 din directivă, să promoveze un nivel ridicat de diversitate în ceea ce privește evenimentele de mare interes pentru public care sunt prezentate în programele de știri generale prin intermediul reportajelor scurte de știri;

Promovarea operelor audiovizuale europene

31.  subliniază faptul că deși majoritatea statelor membre respectă normele privind promovarea operelor europene, prioritatea este încă acordată operelor naționale, în timp ce procentul operelor independente difuzate la TV este în declin;

32.  regretă faptul că datele furnizate sunt insuficiente pentru a trage vreo concluzie cu privire la promovarea operelor europene de către furnizorii de servicii la cerere;

33.  solicită, în acest sens, ca cerința privind raportarea cu privire la operele europene să includă cel puțin o defalcare pe categorii (producții cinematografice, producții TV de ficțiune și non-ficțiune, tipuri de spectacol sau formate de divertisment), precum și în funcție de modul de difuzare, și solicită statelor membre să furnizeze date relevante în acest sens;

34.  subliniază lipsa unor raportări detaliate, în temeiul articolului 13 din DSMAV, privind obligația dublă de a promova producția de opere europene, precum și accesul la acestea, în cadrul serviciilor la cerere și solicită Comisiei să clarifice acest aspect, ținând cont totodată de faptul că aceste servicii încă se află la început și că este dificil să se tragă concluzii cu privire la eficacitatea criteriilor de promovare aplicate serviciilor la cerere;

35.  solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să acționeze de urgență pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a articolului 13 din DSMAV;

36.  invită statele membre să adopte măsuri eficiente vizând promovarea unei mai bune sinergii între autoritățile de reglementare, furnizorii de servicii mass-media audiovizuale și Comisie, astfel încât filmele UE să poată ajunge la un public mai larg, atât în UE, cât și în afara acesteia, în cadrul serviciilor lineare și al celor nelineare;

37.  recomandă consolidarea rolului Observatorului European al Audiovizualului, deoarece aceasta ar fi o soluție adecvată pentru colectarea datelor privind promovarea operelor audiovizuale europene;

Operele independente

38.  subliniază importanța unei implementări satisfăcătoare a articolului 17 din DSMAV în ceea ce privește timpul mediu de difuzare a operelor europene ale producătorilor independenți și subliniază autonomia statelor membre în această privință; încurajează statele membre și societățile de radiodifuziune să depășească nivelul minim de 10 % sugerat în directivă;

Protecția minorilor

39.  ia act de inițiativele de autoreglementare și de codurile de conduită destinate să limiteze expunerea copiilor și a minorilor la acțiunile de publicitate și de marketing pentru produsele alimentare, cum ar fi cele lansate în cadrul Platformei Comisiei de acțiune privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea;

40.  recunoaște eforturile industriei de publicitate și ale membrilor inițiativei Angajamentul UE de a răspunde solicitării din cadrul DSMAV privind codurile de conduită pentru comunicările comerciale, care însoțesc sau sunt incluse în programele pentru copii, legate de alimente și băuturi cu un conținut ridicat de grăsimi, zahăr și sare;

41.  subliniază faptul că inițiativele de coreglementare și autoreglementare, în special din domeniul publicității adresate minorilor și nu în ultimul rând în contextul noii strategii a Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), definită ca „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societății”, reprezintă un progres față de situația anterioară deoarece oferă o modalitate de a reacționa mai prompt la evoluțiile din lumea în rapidă schimbare a mass-mediei;

42.  ia act, cu toate acestea, de faptul că astfel de inițiative ar putea să nu fie întotdeauna suficient de eficiente în toate statele membre și că ar trebui considerate elemente care completează prevederile legale în ceea ce privește realizarea obiectivelor DSMAV, în special în mediul online;

43.  subliniază că este esențială găsirea unui echilibru adecvat între măsurile voluntare și reglementările obligatorii în această privință;

44.  subliniază, prin urmare, faptul că astfel de inițiative trebuie monitorizate cu regularitate pentru a asigura punerea lor în practică, alături de viitoarele cerințe obligatorii care ar putea fi necesare pentru a asigura protecția efectivă a minorilor;

45.  invită Comisia ca, în cazul unei revizuiri a DSMAV, să acorde un rol mai important acestor instrumente de reglementare relativ noi în ceea ce privește protecția minorilor în mass-media și reglementarea în domeniul publicității; fără a renunța însă integral la reglementările sau supravegherea autorităților publice;

46.  îndeamnă statele membre să încurajeze în continuare furnizorii de servicii mass-media audiovizuale să elaboreze coduri de conduită cu privire la comunicările comerciale audiovizuale inadecvate din timpul programelor pentru copii;

47.  invită Comisia să analizeze modul în care cerințele de bază ale DSMAV aplicabile serviciilor nelineare pot fi extinse la alte conținuturi și servicii online, care sunt în prezent în afara domeniului său de aplicare, și măsurile ce trebuie adoptate pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru toții actorii; invită Comisia să prezinte Parlamentului concluziile acestei analize până cel târziu la 31 decembrie 2013;

48.  recunoaște realizările statelor membre în ceea ce privește oferirea de protecție împotriva conținuturilor care incită la ură pe criterii de rasă, sex, naționalitate și religie;

49.  subliniază necesitatea unui studiu comparativ paneuropean pentru a spori gradul de înțelegere a modului în care evoluează comportamentul de consum al copiilor, al adolescenților și al adulților; consideră că un astfel de studiu ar aduce beneficii factorilor de decizie politică din domeniul audiovizual de la nivelul UE și din statele membre;

Publicitatea

50.  constată că limita de 12 minute pe oră pentru publicitate a fost încălcată în unele state membre;

51.  îndeamnă statele membre în cauză să implementeze complet, corect și fără întârziere dispozițiile DSMAV în această privință;

52.  reiterează opinia conform căreia proporția spoturilor publicitare televizate și a emisiunilor de teleshopping nu ar trebui să depășească 12 minute pe oră;

53.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că limita de 12 minute este încălcată cu regularitate în unele state membre;

54.  îndeamnă Comisia ca, în timp ce monitorizează respectarea normelor existente care stabilesc cerințe calitative și cantitative în materie de publicitate, să aibă în vedere și provocările viitoare, de exemplu televiziunea conectată, în ceea ce privește competitivitatea și finanțarea sustenabilă a serviciilor mass-media audiovizuale;

55.  subliniază îndeosebi necesitatea monitorizării formatelor comerciale concepute pentru a eluda această restricție, în special publicitatea mascată, care poate induce în eroare consumatorii;

56.  solicită Comisiei să furnizeze cât mai curând posibil clarificările necesare cu privire la problemele identificate în domeniul comunicării comerciale referitoare la sponsorizare, autopromovare și plasare de produse;

57.  invită Comisia să analizeze eficacitatea reglementărilor în vigoare și să monitorizeze respectarea normelor privind publicitatea adresată copiilor și minorilor;

58.  solicită, de asemenea, interzicerea publicității prejudiciabile, astfel cum este descrisă la articolul 9 din DSMAV, în timpul programelor pentru copii și tineri; recomandă, ca bază pentru viitoarele reforme ale cadrului legislativ, o analiză a bunelor practici utilizate în acest domeniu în anumite țări;

59.  regretă faptul că versiunea actualizată necesară a comunicării interpretative privind anumite aspecte ale dispozițiilor privind publicitatea televizată nu a fost încă publicată;

60.  salută intenția Comisiei de a actualiza comunicarea sa interpretativă privind anumite aspecte ale dispozițiilor privind publicitatea televizată în 2013;

Educația în domeniul mass-mediei

61.  ia act de concluziile Comisiei cu privire la nivelul de educație în domeniul mass-mediei din statele membre;

62.  constată că accesul la canale și posibilitatea de alegere a serviciilor audiovizuale au crescu în mod semnificativ;

63.  subliniază că, pentru realizarea unei veritabile piețe unice digitale în Europa, sunt necesare în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii educației în domeniul mass-mediei pentru toți cetățenii UE, în special pentru copii și minori, prin intermediul unor inițiative și al unor acțiuni coordonate, pentru a contribui la o mai bună înțelegere critică a serviciilor mass-media audiovizuale și pentru a stimula dezbaterea publică și participarea civică, încurajând totodată participarea activă a tuturor părților interesate, în special a industriei mass-media;

64.  încurajează în special statele membre să integreze educația în domeniul mass-mediei și competențele digitale, îndeosebi în ceea ce privește mass-media digitală, în programele lor școlare;

Provocări viitoare

65.  regretă faptul că Comisia și-a îndeplinit doar parțial sarcina de raportare din cadrul obligației care îi revine în temeiul articolului 33 din DSMAV și solicită o evaluare intermediară înainte de următorul raport privind aplicarea al Comisiei;

66.  invită statele membre să intensifice cooperarea și coordonarea în cadrul comitetului de contact astfel cum este stabilit la articolul 29 din DSMAV, cu scopul de a spori eficiența și coerența punerii în aplicare;

67.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape dezvoltarea serviciilor hibride în UE, în special a televiziunii conectate, să definească în Cartea sa verde privind televiziunea conectată diferitele probleme pe care acestea le ridică și să caute rezolvări ale acestora pe baza consultărilor publice;

68.  solicită Comisiei ca, la lansarea de consultări publice cu privire la televiziunea conectată sau hibridă, să ia în considerare următoarele aspecte: standardizarea, neutralitatea tehnologică, provocările legate de serviciile personalizate (în special pentru persoanele cu handicap), problemele legate de securitatea multi-cloud, accesibilitatea pentru utilizatori, protecția copiilor și a demnității umane;

69.  solicită Comisiei să abordeze în special neclaritățile privind utilizarea conceptului de „servicii mass-media audiovizuale la cerere” și, luând în considerare atât nevoia unei mai mari coerențe a legislației UE care afectează serviciile audiovizuale la cerere, cât și evoluțiile preconizate în ceea ce privește convergența media, să definească acest concept într-un mod mai clar, în vederea îndeplinirii cu mai mare eficacitate a obiectivelor de reglementare ale DSMAV;

70.  având în vedere atât practicile de piață ale furnizorilor de servicii mass-media și ale operatorilor de platforme, cât și potențialul de dezvoltare a tehnologiilor relevante, are convingerea că nivelul de protecție a datelor trebuie sporit și uniformizat la nivelul UE, utilizarea anonimă a serviciilor mass-media audiovizuale constituind în continuare norma;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (2) JO L 376, 27.12.2006, p. 21. (3) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (4) JO L 108, 24.4.2002, p. 51. (5) JO L 337, 18.12.2009, p. 11. (6) JO L 335, 17.12.2011, p. 1. (7) JO L 327, 24.11.2006, p. 12. (8) JO C 102, 28.4.2004, p.2. (9) JO L 378, 27.12.2006, p. 72. (10) JO C 372, 20.12.2011, p.15. (11) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 9. (12) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 50. (13) Texte adoptate, P7_TA(2011)0506. (14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0209. (15) Texte adoptate, P7_TA(2012)0324. (16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0428. (17) JO L 227, 29.8.2009, p. 9.